Chivu Renata -Ioana Sebastian Fitzek Mai 2017 Ideologia care stă la baza comunismului este cea marxist -leninistă, conform căreia capitalismul va fi… [627194]

FACULTATEA DE COMUNICARE
ȘI RELAȚII PUBLICE, SNSPA

SPECIALIZAREA
COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE
ANUL II

Comunismul în România

STUDENT: [anonimizat] :
Chivu Renata -Ioana Sebastian Fitzek

Mai 2017

Ideologia care stă la baza comunismului este cea marxist -leninistă, conform căreia
capitalismul va fi înlocuit în totalitate de socialism. În opinia lui Marx și Lenin, această ideologie
va constitui prima fază a comunismului. Procesul de trecere al Rusiei dintr -un mod de organizare
în altul a avut loc prin revoluția socialistă, moment în care s -au produs schimbări radicale în toate
aspectele societății. Printre pr incipalele caracteristici ale comunis mului, se numără: preluarea
puterii prin revoluție, confiscarea proprietății private de către stat (monopolul absolut al statului),
dictatura proletariatului, desființarea claselor sociale, dar și prolecultismul.
Din p unctul de vedere al organizării și conducerii societății, doctrina comunistă a eliminat
atât principiile democratice, cât și pluralismul politic.
Dictatura proletariatului urmărea organizarea și conducerea societății în frunte cu un singur
partid și era vă zută ca o formă superioară de conducere datorită faptului că reprezenta controlul
majorității asupra minorității.
Deși d ictatura proletariatului se presupunea că vizează perioada de tranziție de la organizarea
capitalistă la cea socialistă, aceasta s -a transformat ulterior într -o formă de conducere a întregului
popor și la transformarea statului în unul totalitar.
În România, regimul comunist s -a instaurat în patru etape: impunerea guvernului Petru
Groza, controlat de P.C.R. (Partidul Comunist Român) și susținut de sovietici (6 martie 1945);
falsificarea alegerilor în favoarea comuniștilor (19 noiembrie 1946) ; dizolvarea P.N.Ț. (Partidul
Național Țărănesc) și procesul liderilor săi (iulie -octombrie 1947); abdicarea silită a regelui Mihai
(30 decembrie 1947).
Acapararea puterii de către comuniști s -a datorat prezenței Armatei Roșii pe teritoriul
României pe toată perioada procesului de tranziție, dar și foarte mulți ani după (până în 1958) .
Armata Roșie care a luat naștere la 28 ianuarie 1918 și care reprezenta de fapt forțele armate ale
Uniunii Sovietice a reprezentat un mijloc de prevenire a eventualelor rebeliuni antisovietice.
„Acordul de proc entaj” reprezintă înțelegerea dintre Stalin și Churchill cu privire la
împărțirea Europei de sud -est în sfere de influență. Astfel, România ajunge să se afle în sfera de
influență a URSS în proporție de 90%. Pe perioada războiului, Moscova a pregătit milit anți

comuniști care să preia responsabilitățile unor guverne prosovietice. În România, echipa moscovită
era formată din Ana Pauker, Vasile Luca, Gheorghe Pintilie, etc.
În perioada 1944 -1945, România, la fel ca toate celelalte țări ocupate s -a aflat sub i nfluența
unui proces care avea în vedere instaurarea comunismului. Acest proces viza partidele
democratice, sindicatele, armata , dar și falsificarea alegerilor.
S-a urmărit constant distrugerea partidelor politice existente (în special PNL SI PNȚ ),
defăimarea și compromiterea liderilor ai acestor partide. Lideri precum Iuliu Maniu au fost acuzați
de trădare și spionaj în favoarea puterilor capitaliste și condamnaț i la închisoare. De asemenea,
calomnierea a continuat și în rândul liberalilor, iar conducătorul lor, Gheorghe Brătianu a murit în
închisoare. Acestor fapte li se adaugă și executarea lui Ion Antonescu, la data de 1 iunie 1946.
În continuare, vom avea în vedere sindicatele , care au suferit schimbări majore. Liderii
comuniști urmăreau să atragă liderii sindicatelor în partidul comunist sau să delege la conducerea
acestor organizații doar comuniști de încredere. Cele două sindicate care au reprezentat un inte res
aparte pentru comuniști au fost: sindicatul lucrătorilor din CFR deoarece cu ajutorul lor putea fi
oprită întreaga activitate din țară dacă Partidul Comunist Român ar fi cerut -o și sindicatul
tipografiilor care ar fi putut oricând să înceteze tipărirea ziarelor „burgheze”, reușind astfel să îi
limiteze pe adversari în expunerea punctelor de vedere.
Numeroase unități ale armatei au fost trecute în mod abuziv sub comandă sovietică, iar mii
de ofițeri au fost excluși sub pretextul colaborărilor trecute cu naziștii și înlocuiți cu tineri fără
experiență, dar foarte ușor de manipulat. Așadar, se urmărea îndoctrinarea în masă a cadrel or
militare. Regimentul 22 Gardă și Protocol care aparținea regelui, a fost dezarmată.
Perioada 1945 -1947 a fost caracterizată de păstrarea aparențelor. Partidul Comunist Român
urmărea să păstreze secrete acțiunile ilegale și să dea un aspect legal intervențiilor abuzive. Acest
lucru s -a întâmplat și în cazul fraudării alegerilor când s -au folosit de orice mijloc pentru a le putea
câștiga. Această fraudă nu a putut fi dovedită deoare se aplica principiul lui Stalin conform căruia
„nu contează cine și cum votează, ci cine numără voturile”. Alegerile au avut loc într -o atmosferă
tensionată, iar rezultatele au indicat o victorie răsun ătoare a comuniștilor, cu 70% din voturi.

Ulterior, s -a demonstrat faptul că respectivele alegeri au fost de fapt câștigate de Partidul Național
Țărănesc.
În România, regimul comunist s -a desfășurat pe două perioade: regimul lui Gheorghe
Gheorghiu -Dej (1948 -1965 ) și regimul lui Nicolae Ceaușescu (1965 -1989).
Gheorghe Gheorghiu -Dej a condus țara după modelul lui Stalin, în mod autoritar și intolerant
față de orice formă de opunere. Acesta a fost ales prim -secretar al partidului comunist în anul 1945
și ulterior a fost conducător al partidului unic până la moart ea sa, în 1965. Regimul lui a a avut trei
etape principale folosite după modelul reprezentat de Stalin pentru a -și elimina adversarii reali sau
pe cei potențiali, dar și pentru a-și plasa oamenii de încredere în interiorul partidului.
Prima etapă a avut lo c în anul 1945 prin eliminarea fostului conducător al partidului comunist
pe timpul războiului, Ștefan Foriș. În aceeași perioadă, acesta a comandat arestarea liderului de
partid Lucrețiu Pătrășcanu, un personaj cu o bună pregătire profesională, dar pe car e Dej îl
considera o amenințare. Lucrețiu Pătrășcanu a fost supus astfel unor presiuni fizice și psihice
deoarece Dej dorea ca acesta să își mărturisească colaborarea cu serviciile secrete occidental e. Din
cauza morții lui Stalin ș i venirea noului conducăt or al Uniunii Sovietice, Nikita Hrusciov, Gheoghe
Gheoghiu -Dej hotărăște lichidarea adversarului său politic deoarece se temea că Hrusciov îl va
înlocui cu Pătrășcanu.
A doua etapa i -a avut drept victime pe Ana Pauker și pe colaboratorii acesteia, Vasile Luca
și Teohari Georgescu. Cu consimțământul lui Stalin, în anul 1952, Dej pornește o ofensivă
împotriva Anei Pauker și o acuză de politică de stânga. Din cauza faptului că Ana Pauker era
evreică, Dej a avut un avantaj major deoarece momentul în care acesta a decis să o scoată din scenă
a coincis cu începutul unei campanii antisemitiste a lui Stalin, la Moscova.
Cea de -a treia etapă și ultima s -a desfășurat în iunie 1957 când Gheoghe Ghoeghiu -Dej a
înlăturat alți doi adversari politici: Iosif Chisinevschi și Miron Constantinescu. Acesta i -a acuzat
pe ambii de abuzuri și i -a înlocuit cu oameni fideli lui pentru un mai bun control asupra partidului.
Anul 1958 a reprezentat anul în care trupele sovietice s -au retras de pe teritoriul României,
moment în care se resimte o îndepărtare față de modelul sovietic, mai ales din punct de vedere al
politicii externe.

Pe plan intern, această îndepărtare de modelul sovietic s -a resimțit în domeniul culturii și al
învățământului când s -a oferit o oarecare libertate. Sunt reluate legăturile culturale și științifice cu
țările din Occident, legături care au fost întrerupte ulterior.
Din punct de vedere politic, partidul nu a suferit mod ificări și și -a menținut în continuare
controlul absolut asupra societății românești.
Moartea lui Gheoghe Gheo rghiu -Dej din anul 1965 a dus la schimbarea regimul ui din
România. Nicolae Ceaușescu era unul din discipolii lui Dej și era cunoscut fapt ul că el îi va lua
locul la conducerea țării. Deși era instruit de către Dej, Ceaușescu simboliza o altă generație
deoarece era cel mai tânăr lider comunist, având vârsta de 47 de ani. În luna iulie a aceluiași an,
Ceaușescu pune bazele propriului său regi m politic, care pe moment părea unul promițător în
condițiile de atunci. În teorie, acesta se diferențiază de către Dej prin faptul că dorește ca puterea
să nu mai fie exercitată de către o singură persoană. Pentru a își susține falsa inițiativă, Ceaușescu
înființează o conducere colectivă: Nicolae Ceaușescu – secretar general al Partidului Comunist
Român, Chivu Stoica – președintele Consiliului de Stat și Ion Maurer – prim -ministru.
Nicolae Ceaușescu continuă politica de autonomie față de Uniunea Sovietică, având ca
factor favorizant retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul României.
Regimul național -comunist instituit de către Ceaușescu a cunoscut trei etape:
 Liberalizarea regimului ( 1965 -1971): în această etapă, denumirea statutului s -a modificat
din Republica Populară România în Republica Socialistă România. Controlul cenzurii s e
diminuează în paralel cu o mai mare deschid ere spre cultura occidentală. Tot în această perioadă
Ceaușescu a avut parte de un val de aprecieri datorită denunțului făcut împotriva invaziei
Cehoslovaciei de către trupele Pactulu i de la Varșovia, în august 1968. După prima vizită a unui
președinte american în România, Richard Nixon, relațiile româno -america ne se îmbunătățesc
considerabil între anii 1974 -1988.
 Reven irea la practici staliniste (1971 -1989 ) în urma vizitei lui Ceaușescu în China și
Coreea de Nord, moment în care Ceaușescu pune capăt relativei liberalizări a lui Dej. În această
perioadă apar „tezele din iulie ” care reprezentau propunerile lui Ceaușescu privind educația
comunistă a maselor, dorind să pornească o revoluție culturală. În urma acestei inițiative, partidul
comun ist avea rol conducător atât în domeniul polit ic, cât și în cel educativ; presa scrisă avea un

rol mai important în educația marxist -leninistă a maselor; iar deschiderea s pre Occident a fost în
totalitate abandonată. Din cauza faptului că mulți scriitori și artiști au r efuzat să promoveze
subiectele cu caracter național, militant și revoluționar, aceștia au fost marginalizați sau chiar
interziși. Consecința definitorie a tezelor a fost consolidarea cultului personalității conducătorului,
Ceaușescu dobândind funcția nouă de Președinte al Republicii Socialiste România, moment în care
acesta profită de poziția obținută și își numește membrii propriei familii în funcții de stat.
 Nemulțumirea populației în urma severei crize economice care a în ceput în anul 1975.
Începând cu anul 1980, nivelul de trai al popul ației a scăzut considerabil, iar restricțiile impuse de
către partidul c omunist au crescut deoarece Ceaușescu dorea să achite cât mai repede datoria
externă pe care România o avea . Pentru a reuși acest lucru, Ceaușescu impune populației măsuri
de austeritate fără precedent, cum ar fi raționaliza rea alimentelor ( pâine, lapte, carne, făină ), a
energiei electrice , a combustibilului pentru mașini, etc. Alte măsuri care au afectat viața privată a
cetățenilor au fost programul pentru control al natalității prin care se interzicea avortul, dar și
progra mul de sistematizare al satelor.
În anul 1989, cetățenii nu au mai suportat nivelul de trai impus de Nicolae Ceaușescu, urmând
ca furia lor să culmineze între 16 ș i 25 decembrie. În acea perioadă au existat numeroase proteste
și lupte de stradă care au dus la căderea regimului comunist din România. Din dorința de a scăpa
de furia oamenilor, Nicola e Ceaușescu împreună cu soț ia sa au înc ercat să părăsească Bucureștiul,
dar cei doi au fost prinși și arestați la Târgoviște, unde au fost judecaț i și executați la 25 decembrie
1989. Ulterior , puterea a fost preluată de F.S.N. ( Frontul Salvării Naționale ), condus de Ion Iliescu.
Un alt aspect important care trebuie discutat este represiunea exercitată asupra societ ății.
“Comuniștilor le repugnă să -și ascundă vederile și intențiile. Ei declară fățiș că țelurile lor
pot fi atinse numai prin doborîrea violentă a întregii orînduiri sociale de pînă acum. S ă tremure
clasele dominante în fața unei Revoluții Comuniste. Proletarii n -au de pierdut în această revoluție
decît lanțu rile. Ei au o lume de cîștigat. ” (Marx & Engels, 1848, p. 40 )
Acesta este un citat semnific ativ pentru atitudinea comunistă din acea vreme. Comuniștii
considerau că obiectivele pot fi a tinse doar prin abuz de pute re și utilizarea forței brute. Î n opinia
lor, societatea trebuia să se conformeze cerinț elor impuse de către puterea comunistă, fără să existe
abateri sau opuneri.

Pe parcursul regimului co munist s -au făcut numeroase abuzuri din partea liderilor. Numeroși
oameni au fost chinuiți în închisori precum Sighet, Gherla sau Râmnicu -Sărat. Partidul co munist
a încurajat vreme îndelungată metoda reeducării prin violență atât fizică, cât și psihică. Cel mai
relevant exemplu în acest sens îl reprezintă experimentul de la Pitești. Această perioadă de violență
acerbă s -a manifestat mai nuanțat pe vremea când Stalin era în viață.
Printre cei care au m urit în închisorile comuniste sau care au cunoscut modalitățile de
manifestare ale regimului se numără și: Ghorghe Brătianu, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic,
Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Titel Petrescu, Ion Diaconescu. Un exemplu pentru abuzul de putere
din partea conducătorilor comuniști este reprezentat de cazul lui Lucrețiu Pătrășcanu, amintit
anterior.
Securitatea (poliția politică) apare pe data de 30 august 1948 cu denumirea de “Direcția
Generală a Securității Poporului”. Mai târziu, aceasta a fost redenumită “Direcția Securității
Statului – DSS) și îl avea drept director pe Gheorghe Pintilie.
Rolul acesteia era de a apăra statul de eventualii dușmani. După anul 1964 când nu s -au
mai înregistrat perioade critice comparabile cu cele din timpul re gimului lui Dej, Securitatea a
devenit treptat o unealtă a noului dictator.
Dorind ca pe plan extern România să pară un stat fără deținuți politici, Ceaușescu a găsit
alte metode de control abuziv asupra societății. Două dintre metodele folosite erau int ernarea
oponenților lui în spitale psihiatrice sau amestecarea lor cu deținuți obișnuiti, folosindu -se de
acuzații false.
Începând cu anul 1980, printre români se instalează teroarea din cauza Securității deoarece
ochii și urechile dictaturii păreau să f ie peste tot, chiar și în intimitatea cetățenilor.
Căderea României în comunism a reprezentat o etapă importantă care a modificat modelele
comportamentale ale individului. București, supranumit “Micul Paris” era cândva caracterizat de
atitudine libertin ă, lucru care s -a schimbat odată cu schimbarea dictaturii de stat și instaurarea
regimului comunist. Nu putem vorbi pentru această perioadă de un timp liber , ci de unul controlat.
Distracțiile permise în acest context erau destul de limitate. Statul cuprin de ele mente
ideologice și repressive , instituțiile ideologice fiind școala, universitățile, domeniul muncii și

domeniul mass -mediei. Toate acestea răspund pentru crearea unui cetățean docil și conformist.
Prin mijloa cele de represiune ale poliției și armate i se dorește controlarea conduitei chiar prin
folosirea violenței. Din acest punct de vedere statul întruchipează puterea centrală care
reglementează puterea economică, ordinea morală, influențele culturale și folosirea în mod legitim
a forței.
Ceea ce se remarcă este faptul că puterea exercitată prin instituții are capacitatea de a
influența mijloacele de reprezentare prin ideologie și interpelare. Prin modelarea programului
zilnic și a timpului alocat pentru fiecare dintre activități, cei aflați la conducere somează și stabile sc
identitatea de clasă. Dreptul la proprietăți, ge stionarea resurselor economice, cultura
consumatorului reflectă apartenența la o clasă, fapt indezirabil sub conceptul de egalitate promovat
de comunism.
În urma studiilor descoperite și prezentate de Adrian Neculau în cartea sa “Viața cotidiană
în comunism” reiese faptul că existau câteva aspecte care dominau viața cotidiană în perioada
comunistă. Astfel palierul de activități în viața de zi cu zi se încadrează cu rigoare în una dintre
categoriile următoare: „serviciul” (viața în organizațiile profesionale), „goana după produse”
(coada ca lait -motiv al vieții cotidiene și un mod de viață în sine), „organizațiile” (de partid,
sindicat, etc, limba de lemn), „familia” (spațiu al valorilor conservate), „prietenii” (distracții, mese,
recrutarea acestora, discuții), „viața comunitară” (cartier, bloc, vecini), „structuri sociale” și
„practici culturale” (cartea ca modalitate de evaziune).

Bibliografie :
Frunză, V. (1999). Istoria comunismului în România . Evf.
Marx, K., & Engels, F. (1998). Manifestul Partidului Comunist [1848], Ed. Nemira, București .
Michael, G. R., Cord, R. L., Medeiros, J. A., & Jones, W. S. (2008). Poli tical science: an
introduction.
Neculau, A. (2004). Viata cotidiana in comunism. Iasi: Poliro m.
Tom Lansford, History of Communism, Marshall Cavendish Benchmark, 2007