Crecan Razvan Ciprian Imapa 2017 [627110]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA: INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN ALIMENTAȚIE
PUBLICĂ ȘI AGROTURISM
PROIECT DE DIPLOMĂ
Absolvent: [anonimizat]:
Lect. Dr. Valentin MIHAI
CLUJ -NAPOCA
2017

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALI ZAREA: INGINERIE ȘI MAN AGEMENT ÎN ALIMENTAȚIE
PUBLICĂ ȘI AGROTURISM
PROIECT DE DIPLOMĂ
DEZVOLTARE A TURISMULUI ÎN
LOCALITATEA GÂRDA DE SUS
Absolvent: [anonimizat]:
Lect. D r. Valentin MIHAI
CLUJ -NAPOCA
2017

CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 3
PARTEA I. STADIUL ACTUAL AL CUNOA ȘTERII ÎN DOMENIUL STRICT AL
TEMEI ABO RDATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 7
CAP I. TURISMUL – DATE GE NERALE ………………………….. ………………………….. ……………. 7
1.1 SCURT ISTORIC AL ACTIVITĂȚII TURISTICE ………………………….. ………………………….. ……….7
1.1.1 Concepte folosite ȋn industria turismului ………………………….. ………………………….. ………………… 7
1.2 TIPURI ȘI FORME DE TURISM ………………………….. ………………………….. ………………………….. …11
1.2.1 Turismul – aspecte generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……11
1.2.2 Forme de turism – claficare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….11
CAP II. FENOMENUL TURISTIC RURAL ………………………….. ………………………….. ……….. 15
2.1. PREMISE, MOTIVAȚII, FORME DE PRACTICARE ………………………….. ………………………….. .16
2.1.1 Scurt istoric al apariției fenomenului turistic rural ………………………….. ………………………….. ….17
2.1.2 Asociațiile turistice locale și naționale ………………………….. ………………………….. …………………. 18
2.1.3 Avantajele și dezavantajele practicării turismului rural pe Valea Arieșului ……………………….. 19
PARTEA A II -A– MATERIALUL ȘI METODE ………………………….. ………………………….. …23
CAP.III METODE UTILIZATE ÎN CERCETARE ………………………….. …………………………. 23
3.1 ANALIZA SWOT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 23
3.2 ANALIZA INDICATORILOR STATISTICI PRIVIND TURISMUL ………………………….. ………25
3.3 ELABORAREA STRATEGIEI DE DEZVOLTARE A TURISMULUI ………………………….. ……..29
CAP IV. ANALIZA TURISMULUI PE VALEA ARIEȘULUI. ………………………….. ………… 31

STUDIU DE CA Z: LOCALITATEA GÂRDA DE SUS ………………………….. ……………………. 31
4.1. TURISMUL RURAL PE VALEA ARIEȘULUI ………………………….. ………………………….. …………31
4.2 ASPECTE PRIVIND PRODUSUL TURISTIC RURAL AL ZONEI ………………………….. ………….37
4.2.1 Rolul și locul distribuției în mix-ul de marketing ………………………….. ………………………….. ……38
4.2.2 Alegerea canalelor de distribuție ………………………….. ………………………….. …………………………. 39
CAP V. ZONA TURISTICĂ G ÂRDA DE SUS – ROLUL ȘI IMPORTANȚA
ACESTEIA PENTRU DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL ………………………….. ……41
5.1. POTENȚIALUI TURISTIC NATURAL AL ZONEI ………………………….. ………………………….. …..42
5.2 POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC AL ZONEI ………………………….. ………………………….. ….44
5.2.1 Elemente aparținând culturii spirituale ………………………….. ………………………….. …………………. 44
PARTEA A III -A– REZULTATE ȘI DISCUȚII ………………………….. ………………………….. ….48
CAP.VI ANALIZA INDICATORILOR TURISTICI ÎN LOCALITATEA GÂRDA
DE SUS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 48
CAP.VII ANALIZA SWOT A ZONEI ANALIZATE CU REFERIRE LA
FENOMENUL TURISTIC ÎN GENERAL ȘI AL TURISMULUI R URAL …………………… 51
CAP.VIII PROPUNERI/STRATEGII DE DEZVOLTARE ALE TURISMULUI ÎN
GÂRDA DE SUS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 54
8.1 CAMPANII DE PROMOVARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……56
8.1.1 Strategia campaniilor promoționale ………………………….. ………………………….. …………………….. 57
8.1.2 Tehnici promoționale utilizabile în perspectivă ………………………….. ………………………….. …..58
8.1.3 Centrele de informare turistică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..58
8.1.4 Documente promoționale de informare turistică ………………………….. ………………………….. …….59
8.1.5 Reclama prin televiziune ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………..60
8.1.6 Târgurile și saloanele naționale și internaționale ………………………….. ………………………….. …….61

8.1.7 Promovarea prin intermediul internetului ………………………….. ………………………….. ……………… 61
CONCLUZII ȘI PROPUNERI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..63
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 65

INTRODUCERE
Turismul rural a fost practicat în România multa vreme în mod neorganizat,
rezultând din necesitatea turiștilor de a găsi un mod de cazare accesibil și cu un grad de
confort mai ridicat decât în cazul campingurilor sau cabanelor, în timpul vacanțelor lor.
Pe parcursul aniilor tot mai mulți săteni și -au deschis casele pentru a primi turiști.
Motivația principală care a stat l a baza alegerii acestei teme de studiu reprezintă
conștientizarea, la nivel personal, a amplorii pe care a luat -o fenomenul turistic rural în
această parte a țării și efectele sale pozitive asupra regiunii și de ce nu, asupra economiei
țării în general. Al ături de acest motiv, în alegerea mea factorul subiectiv a avut rol
hotărâtor deoarece mama nă scându-se în Țara Moților am simțit că e o datorie să mă
informez mai î n profuzime despre dezvoltarea și istoricul fenomenului turistic rural din
acestă parte a ț ării, dar, în același timp, să prezint și altora, la modul cel mai obiectiv cu
putință, percepția mea cu privire la dezvoltarea și promovarea turismului rural.
Lucrarea este structurată din trei părți, prima parte „Stadiul actual al cunoașterii în
domeniul strict al temei abordate” cuprinde două capitole în care sunt expuse date și
informații din literatura de specialitate pe marginea temei alese. Primul capitol conține un
scurt istoric al activități turistice și o scurtă clasificare a formelor de turism.În al doilea
capitol se prezintă fenomenul turistic rural cu premisele, motivațiile și formele de
practicare.
În partea a doua a lucrării numită „Materialul și metoda” se prezintă metodele
utilizate în cercetare (analiza SWOT, analiza in dicatorilor statisti ci privind turismul ),
analiza turismului pe Valea Arieșului c ȃt și elaborarea unei strategii de dezvoltare asupra
localității. În capitolul V este descrisă zona turistică Gȃrda de Sus cu rolul și importanța
sapentru dezvoltarea turismului rural.
În a tre ia parte a lucrării „Rezultate și discuții” sunt expuse rezultatele cercetării,
analiza efectuată și concluziile legate de tema abordată referi tor la localitatea G ȃrda de
Sus

PARTEA I. STADIUL ACTUAL AL CUNOA ȘTERII ÎN DOMENIUL
STRICT AL TEMEI ABO RDATE
CAP I. TURISMUL – DATE GENERALE
1.1 SCURT ISTORIC AL ACTIVITĂȚII TURISTICE
Apariția turismului se pierde ȋn negura timpurilor și, ȋn consecințǎ din cauza lipsei
unor informa ții istorice, nu se poate stabili o datǎ cȃt de cȃt certǎ a detașǎrii sale ca
activitate distinct ǎ, se pare cǎ totu și unele forme de turism s -au practicat din cele mai
ȋndepartate timpuri.
Turismul a devenit ȋn zilele noastre o activitate la fel de importantǎ precum cea
desfǎșuratǎ ȋn alte sectoare din economia mondialǎ (industrie, agricu lturǎ, comerț). Acest
fenomen turistic este destul de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate uman ǎ, cade
sub inciden ța studiului interdisciplinar, antrenȃnd deopotrivǎ economiști, geografi,
psihologi și sociologi.
Turismul devine un complex feno men de mas ǎ la sf ȃrșitul secolului al XIX -lea
fiind puternic articulat ȋn mediul ȋnconjurǎtor. Acesta favorizeazǎ utilizarea pe plan local
a diferitelor resurse și a disponibilitǎților forței de muncǎ.
Activitatea turistic ǎ seȋnscrie ȋntre fenomenele ce s -au impus ȋn mod deosebit pe
plan mondial, dezvoltarea sa spectaculoas ǎ constituind una din trǎsǎturile caracteristice
ale secolului XX și, a celei de -a doua jum ǎtǎți a acestuia.
1.1.1 Concepte folosite ȋn industria turismului
Cuvȃntul “TURISM” din punct de vedere etimologic provine din cuv ȃntul
englezesc “TO TOUR” care ȋnseamnǎ a cǎlǎtori, a colinda, dar cu semificația de excursie.
Turismul apare ca un fenomen economico -social ȋn Europa ȋncǎ din 1880, dar
numai ȋn anul 1905 s -a conturat prima defini ție:“este un fenomen al timpurilor noastre

bazat pe cre șterea necesitǎții de refacere a sǎnǎtǎții și schimbare a mediului ȋnconjurǎtor,
pe nașterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețile naturii ”
(Ehmeyer Feuler , 2010, pag.:11).
De-a lungul timpului s -au maiȋncercat multe alte definiții ale acestui fenomen
turistic, cum ar fi:austriacul J. Von Schullen vu Schrattenhnfen descrie turismul ca
“fenomen care desemneaz ǎ toate legǎturile, ȋn special economice, și care intrǎ ȋn acțiune
pentru reziden ții temporari și strǎini dispersați ȋnǎuntrul unei comune, unei provincii,
unui stat determinat”. Profesorul belgian, Edmund Picard define ște turismul ca pe
“…ansamblul organelor și funcțiilor lor, nu numai din punct de vedere al celui care se
deplaseaz ǎ, al cǎlǎtorului propriu -zis, dar, ȋn principal, din punct de vedere al valorilor pe
care c ǎlǎtorul le ia cu el și al celor care ȋn țǎrile unde sosește cu portofelul, profitǎ direct
(ȋn primul rȃnd hotelierii) și indirect pe cheltuielile pe care l e face spre a -și satisface
nevoile de cuno științǎ sau plǎcere…” etc. (Oscar S.și colab., 2012).
Noțiunea de turism se referǎ la vizitarea diferitelor obiective atractive, pentru
plǎcerea proprie, aceastǎ cǎlǎtorie implicǎ at ȃt deplasarea, cȃt și șederea t emporar ǎȋn
localitatea aleas ǎ ca destina ție pentru petrecerea timpului liber.
Fenomenul datorit ǎ cǎruia atunci c ȃnd un mare numǎr de personae ȋși pǎrǎsesc
temporar locul de re ședințǎ și devin, pentru un timp, consumatori de bunuri și servicii ȋn
alte localitǎți sau ȋn alte țǎri, a atras atenția cercetǎtorilor. S -a recunoscut c ǎ funcția de
consumator a vizitatorului aduce o cre ștere a veniturilor ȋn locurile unde acesta se
deplaseaz ǎ temporar, deoarece turistul, pe l ȃngǎ serviciile de cazare solicitate, mai
recurgeși la serviciile unitǎților de alimentație sau ale celor comerciale, pentru a
achiziționa amintiri, articole cu specific local, diferite alte bunuri etc.
De-a lungul anilor, no țiunea de turism a suferit modificǎri, s -aȋmbogǎțit, dar de la
ȋnceputul secolului nostru, ȋnseamnǎ: ”un ansamblu de acțiuni umane puse ȋn funcțiune
pentru realizarea c ǎlǎtoriilor de plǎcere”(Leville Nizerolle, La Tourisme. 2013, pag.28).
De asemenea aceasta include și “industria bunei serviri” și “industria ospitalitǎții”, ca o
parte component ǎ a industriei de servicii, care ajutǎ la satisfacerea cerin țelor turistului.
O alt ǎ definiție datǎ turismului care a fost acceptatǎ chiar și pe plan mondial
aparține profesorului elvețian dr. W. Hunziker: “Turismul este ansamblul de re lații și
fenomene care rezult ǎ din deplasarea și sejurul persoanelor ȋn afara domiciliului lor, atȃt

timp c ȃt sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr -o stabilire permanent ǎși activitate
lucrativ ǎ oarecare”.
În continuare sunt enumerate c ȃteva din c aracteristicile fenomenului turistic, care
pot fi incluse ȋn alegerea unei definiții cȃt mai cuprinzǎtoare:
-deplasarea persoanelor ȋn cursul cǎlǎtoriei efectuate;
-sejurul ȋntr-o localitate ȋn afara domiciliului (reședinței permanente) a persoanei
carese deplaseaz ǎ;
-sejurul are durat ǎ limitatǎ;
-sejurul s ǎ nu se transforme ȋntr-o reședințǎ definitivǎ.
Dezvoltarea turismului presupune existen ța unui potențial turistic care, prin
atractivitatea sa, are menirea s ǎ incite și sǎ asigure integrarea unei zo ne, regiuni cu
vocație turisticǎ ȋn circuitele turistice interne și internaționale și care sǎ permitǎ accesul
turiștilor prin amenajǎri corespunzǎtoare. (Oscar S. și colab., 2012, pag.18)
Potențialul turistic este definit ca totalitatea valorilor naturale și valorilor
economice, culturale care, ȋn urma unor activitǎți umane, pot deveni obiective de atracție
turistic ǎ. Este vorba de acele valori a cǎror punere ȋn funcțiune ȋn scopuri turistice
necesit ǎ lucrǎri de amenajare și echipare, investiții de capital și un volum considerabil de
cheltuieli de munc ǎ umanǎ.(Goga Andrei, Economia Turismului, 2014, pag.8 -9)
Dintre componentele poten țialului turistic se remarcă resursele naturale (clima,
fauna, vegeta ția, frumusețile montane și peisajistice, plajele, factori i de cur ǎ din stațiunile
balneo-climaterice, atrac țiile de interes științific, cu caracter de unicat etc.). Într -un sens
determinat, valorile naturale constituie baza ofertei turistice poten țiale a unei zone,
considerate ca apt ǎ pentru a fi introdusǎ ȋn circuitele turistice.
Resursele naturale sunt completate cu resursele antropice (create de m ȃna omului)
care sunt menite s ǎȋmbogǎțeascǎ și sǎ faciliteze valorificarea raționalǎ a potențialului
turistic natural, asigur ȃnd premisele transformǎrii acestei ofer te potențiale ȋntr-o ofert ǎ
efectiv ǎ.
Pentru a pune ȋn valoare resursele naturale și resursele create de mȃna omului
ȋntr-o zon ǎ sau sta țiune de interes turistic depinde ȋn primul rȃnd de dinamismul
dezvolt ǎrii economiei na ționale a unei țǎri, de politica de ansamblu pe care o promoveaz ǎ
una sau alta dintre țǎrile primitoare de turiști ȋn domeniul dezvoltǎrii turismului, de

facilit ǎțile oferite pentru atragerea vizitatorilor. (Păsărilă Olga, Economia turismului,
2015, pag.38, editura Uranus)
Noțiunea de pot ențial turistic este legatǎ de conținutul prestațiilor turistice. Despre
potențialul turistic nu se poate vorbi dacǎ nu se face referire la prestațiile de servicii
turistice, care sunt oferite ȋntr-o gam ǎ tot mai diversǎ și la nivelul calitativ al preferin țelor
turiștilor și vizitatorilor potențiali.
Activitatea turistic ǎ este bine sus ținutǎ de un valoros potențial turistic – natural
antropic – diferențiat de la o țarǎ la țarǎ, ȋn funcție de care sunt organizate diferite tipuri
de turism.
Mai cunoscute ȋn practica turismului mondial sunt:
-turismul balnear maritim, cu o largă dezvoltare ȋn teritoriu, practicat pentru cura
heliotermă sau climaterică sau av ȃnd alte motivații terapeutice;
-turismul montan și de sporturi de iarnă, practicat pe arie largă pentr u drumeție,
curǎ climaterică și practicarea sporturilor de iarnă;
-turismul de cură balneară, prin care se valorifică însu șirile terapeutice ale unor
factori naturali (izvoare termale și minerale, nămoluri, aer ionizat);
-turismul cultural, organizat pen tru vizitarea monumentelor de artă, cultură și a
altor realizări ale activită ții umane;
-turismul comercial expozi țional, a cărui practicare este ocazionată de mari
manifestări de profil (t ȃrguri, expoziții), care atrag numeroși vizitatori;
-turismul fes tivalier, prilejuit de manifestările cultural -artistice (etnografice
folclorice) na ționale sau internaționale;
-turismul sportiv, av ȃnd o mare extindere pe plan național și internațional, avȃnd
ca motiva ție diferite competiții pe discipline sportive, int erneși internaționale pȃnă la
manifestări sportive de amploare (olimpiade, competi ții sportive regionale, campionate
mondiale etc.) ;
-turismul de v ȃnatoare (safari), practicate de țările occidentale, în general pe
Teritoriul Africii, al Americi Latine, în teritoriile artice și antartice; (Cărăuleanu Eugen,
“Industria mondială a turismului”, 2015, Revista de Comerț)

1.2 TIPURI ȘI FORME DE TURISM
1.2.1 Turismul – aspecte generale
Ca ramur ǎ a sectorului ter țial și ȋn același timp ca ramurǎ de interferenț ǎ, turismul
reprezint ǎȋn perioada contemporanǎ o variantǎ strategicǎ pentru numeroase economii
naționale, fiind cunoscute efectele sale benefice ȋn plan economic, social, cultural și, ȋntr –
o anumit ǎ mǎsurǎ, asupra mediului natural.
În plan social, turismu l rǎspunde unei multit udini de nevoi umane – de odihnă ,
recreere, cunoa ștere, ȋngrijire a sǎnǎtǎții, destindere, ȋmbogǎțire a orizontului cultural,
comunicare, aventur ǎși altele – ceea ce argumenteaz ǎ antrenarea unei ponderi ridicate a
populației la circu lația turisticǎ. Din același motiv, turismul este considerat un important
indicator al calit ǎții vieții și totodatǎ un mijloc de creștere a acestuia.
Modalitatea de petrecere a timpului liber la destina ția turisticǎ poate fi abordatǎ și
a fost analizat ǎȋn literatura de specialitate din multiple unghiuri de vedere.
Turiștii sunt acele persoane care călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei
lor de reședință permanentă pentru o durată de minimum 24 de ore, dar nu mai lungă de
un an consecutiv, în scop de recreere, afaceri sau altele nelegate de exercitarea unei
activități remunerate în localitatea vizitată. (Rodica Minciu, 2013)
1.2.2 Forme de turism – claficare
Turismul, care implic ǎ ideea alegerii deliberate a destina țiilor, a itinerarilor, a
perioadeiși duratei sejurului de cǎtre fiecare turist ȋn parte are ca scop satisfacerea
anumitor necesit ǎți de ordin social, cultural, spiritual, medical etc. și, ȋn ultimǎ instanțǎ,
satisfacerea nevoilor de consum turistic. Ținȃnd seama de acestea considerente ,ȋn
literatura de specialitate s -au cristalizat diferite clasific ǎri ale formelor de turism
practicate, ȋn funcție de criteriile urmǎrite pentru o cȃt mai omogenǎ grupare a lor. (M.
Rodica, 2013)
Turismul dup ǎ locul de provenien țǎ se ȋmparte ȋn douǎ form e principale, și
anume:

Turismul na țional sau intern care este practicat de cetǎțenii unei țǎri ȋn
interiorul
granițelor ei;
Turismul interna țional sau extern este caracterizat prin vizitele cetǎțenilor
strǎini
ȋntr-oțarǎ și prin plecǎrile cetǎțenilor aut ohtoniȋn scopuri turistice ȋn afara granițelor țǎrii
lor.
Cele dou ǎ forme de turism prezentate mai sus prezint ǎ anumite particularitǎ ți,
existȃnd ȋntre ele o interdependențǎ care are ca scop promovarea ȋn ansamblu a activitǎții
turistice, aici at ȃt turiștilor interni, c ȃt și celor strǎini li se oferǎ acceași bazǎ materialǎ de
primire.
Studiind curentele turistice interna ționale care se produc ȋntr -o zon ǎ delimitatǎ ca
suprafațǎ, se poate face urmǎtoarea clasificare a turismului internațional:
– turismul re ceptor (turismul activ, de primire) reprezint ǎ acea parte a turismului
care ȋnregistreaz ǎ sosirile cetǎ țenilor strǎini î ntr-oțarǎ datǎ, acești cetǎțeni avȃnd
domiciliul permanent ȋn țara emitentǎ;
– turismul emi țǎtor (turismul pasiv, de trimitere) reprezi ntǎ acea parte a turismului
internațional care ȋnregistreazǎ plecǎrile cetǎțenilor unei țǎri ȋn strǎinǎtate. (M. Rodica,
2013, pag.25)
Dupǎ momentul și modul de angajare a prestațiilor turistice, se distinge turismul
organizat, turismul pe cont propriu șiturismul mixt.
Turismul organizat este acea form ǎ de turism ȋn care presațiile turistice, serviciile
la care apeleaz ǎ turiști, destinația cǎlǎtoriei, perioada ȋn care vor fi prestate aceste servicii
sunt programate prin intermediul contractelor (voucher -ul, biletul de odihnă și tratament)
sau a altor tipuri de înțelegeri convenite între turist și agenția de voiaj sau alți organizatori
de vacanțe (hoteluri, companii aeriene).
Turismul neorganizat sau pe cont propriu, constituie acea form ǎ de turism ȋn care
nu are loc o angajare prealabil ǎ a serviciilor, deoarece vizitatorul se hotǎră ște singur
asupra destina ției, a duratei plecǎrii, a perioadei de realizare, a mijlocului de transport și a
modalit ǎților de agrement.

Turismul semiorganizat sau mixt se caracteri zeazǎ prin ȋmbinarea trǎsǎturilor
specifice turismului organizat și turismului neorganizat.
Dupǎ gradul de mobilitate a turismului se poate distinge:
– turismul de circula ție sau itinerant, cuprinde turiști care, ȋn perioada concediilor,
se deplaseaz ǎ pentru vizitarea mai multor locuri, cu șederi scurte (1-2 zile) ȋn același
perimetru;
– turismul de tranzit este o no țiune legatǎ de traversarea cu sau farǎ oprire a unor
țǎri sau zone pentru a ajunge la anumite destina ții;
– turismul de sejur, presupune petre cerea vacan ței ȋn aceeași localitate, indiferent
de durata acesteia. Acest turism ȋn funcție de utilizarea timpului disponibil pentru
cǎlǎtorii poate avea urmǎtoarele forme:
turismul de sejur lung (reziden țial), ȋn care sunt incluși turiști a cǎror duratǎ de
ședere ȋntr -o localitate, dep ǎșește o lunǎ de zile;
turismul de sejur mediu cuprinde turi ști care rǎmȃn ȋntr -o localitate dar s ǎ nu
depǎșeascǎ 30 de zile, perioadǎ ce coincide cu durata apreciatǎ ca limitǎ maximǎ a
concediilor pl ǎtite;
turismul de sej ur scurt numit și turism de week -end, cuprinde turi știi care se
deplaseaz ǎ pe o duratǎ scurtǎ de timp (de regulǎ pe o duratǎ de p ȃnǎ la o sǎptǎmȃnǎ). (M.
Rodica, 2013, pag.35)
Din punct de vedere al sezonalit ǎții se pot distingem:
-turismul de iarn ǎ, care prezint ǎ douǎ caracteristici pentru care se face
deplasarea: turismul pentru z ǎpadǎ și turismul pentru soarele cǎutat ȋn timpul iernii;
-turismul de var ǎ, are loc ȋn perioadele calde ale anului, de preferințǎ legate de
apǎ, soare, litoral, bǎi de nǎmol , cure heliomarine;
– turismul de circumstan țǎ sau ocazional, este de obicei un turism localizat ȋn timp
și spațiu, cu fluxuri limitate ca duratǎ, generate de anumite evenimente sau de diferite
festivit ǎți tradiționale, naționale și internaționale, cu car acter periodic s au ocazional;
Dupǎ mijlocul de transport folosit, formele de turism pot fi grupate astfel:

– drumețiile, sunt excursiile care pot avea un scop recreativ sau de ȋngrijire a
sǎnǎtǎții ȋn zonele nepoluate ( de exemplu, excursiile ȋn munți, alp inismul, v ȃnǎtoarea și
pescuitul sportiv);
– turismul rutier, are formele sale specifice: cicloturismul, motocicli smul și
turismul automobilistic ;
– turismul feroviar a devenit foarte apreciat datorit ǎ extinderii re țelelor de cǎi
ferate, care leag ǎ toate localit ǎțile importante atȃt pe plan intern cȃt și internațional;
– turismul naval folose ște ca mijloc de transport navele maritime și fluviale;
– turismul aerian folosind avioanele, elicopterele etc..
În funcție de anumite motivații de deplasare, se pot di stinge urm ǎtoarele forme de
turism:
– turismul de agrement este acea form ǎ de turism care practicǎ cǎlǎtorii cu scopul
de a profita de frumuse țile naturii, de a cunoaște oameni și locuri noi, istoria și obiceiurile
lor,ȋn general ȋși folosesc timpul de va canțǎ pentru practicarea unor activitǎți preferate.
Din acest punct de vedere turismul de agrement se interfereaz ǎ cu turismul cultural;
– turismul de odihn ǎși recreere, are un caracter mai puțin dinamic, cu un sejur
mai lung, legat de o anumit ǎ localitat e cu particularit ǎții specifice;
– turismul de tratament și curǎ balneomedicalǎ, este o formǎ specificǎ a turismului
de odihn ǎ, acesta se practicǎ ȋn stațiunile balneomedicale și climaterice cu bogate resurse
naturale de cur ǎ: ape minerale, termale, nǎmolu ri, mofete etc.;
– turismul sportiv este o form ǎ a turismului de agrement, acest turism poate
acoperi toate categoriile de sporturi, de la cele nautice, sporturi de iarn ǎ pȃnǎ la alpinism,
vȃnǎtoare, pescuit;
– turismul de cump ǎrǎturi constǎ ȋn deplasǎrile ocazionale ȋn alte localitǎți, ȋn
vederea achizi ționǎrii unor produse ȋn condiții mai avantajoase cum ar fi prețul și
calitatea;
– turismulștiințific se referǎ la participarea la congrese, la vizitarea unor obiective
industriale, zone agricole etc. Din p unct de vedere științific un interes aparte ȋl prezintǎ
vizitarea unor pe șteri, rezervații naturale, monumente ale naturii etc. (Păsărilă Olga, Totul
despre turism, 2014)

Dupǎ caracteristicile socio -economice ale cererii se disting urm ǎtoarele forme de
turism:
– turismul particular (privat), rezult ǎ din nevoia de odihnǎ, de vacan țǎ, ȋn funcție
de preferin ța folosiri timpului liber și de scopul principal al deplasǎrilor, include o gamǎ
variat ǎ de manifestǎri: destindere, agrement, ȋngrijirea sǎnǎtǎții, prac ticarea sporturilor
etc.;
– turismul social este practicat de c ǎtre persoanele cu venituri mici sau
dezavantajate social (prin v ȃrstǎ, handicapuri, situații financiare), iar costurile sunt
suportate par țial sau integral de cǎtre guvern prin subvenții, sind icate sau case de
asigur ǎri sociale;
– turismul de tineret este adresat tinerilor (elevi, studen ți);
– turismul de afaceri și congrese (reuniuni) reprezintǎ acele cǎlǎtorii organizate de
ȋntreprinderile economice și de administrațiile publice pentru person alul lor, cu ocazia
deplas ǎrilor ȋn interes profesional, comercial, participǎrilor la diferite reuniuni, congrese,
simpozioane, ȋntruniri, seminarii naționale sau internațioanale. (Cristureanu C., Zadig R.,
Baron P., Academia de Studii Economice, 2009).
CAPII. FENOMENUL TURISTIC RURAL
Fenomenul turistic rural nu este unul nou, acesta apare încă din secolul al XIX –
lea, în țările mai dezvoltate ale Europei de Vest, precum: Elveția, Marea Britanie, Franța,
Germania, din dorința populației urbane de a scăpa de stresul și grijiile cotidiene din
orașele aflate în expansiune. Un alt motiv care a marcat decis iv promovarea turismului
rural î n țările Europei vestice, a fost adoptarea sistemului concediilor de odihnă plătite de
către angajatori.
Turismul rural s -a dezvoltat pe baza valorificării celor trei elemente esențiale care
constituie baza actului turistic si anume:
-spațiul rural, reprezentat de vatra sau moșia spațiului ;
-populația rurală ;
-produse naturale

2.1. PREMISE, MOTIVAȚII, FORME DE PRACTICAR E
Spațiul rural în Europa constituie un spațiu peisager prețios, fruct al unei lungi
istorii și a cărei salvare este o vie preocupare pentru societate. Spațiul rural își poate
îndeplini funcțiile de aprovizionare, de rezidență și de echilibru, din ce în c e mai dorite de
societate, doar dacă el rămâne un spațiu de viață atrăgător și original fiind dotat cu: o
bună infrastructură, o agricultură și o silvicultură viabilă, condiții locale favorabile
activității economice neagricole, un mediu intact și cu peisa j îngrijit(E. Buciuman,2014 ).
Estomparea spațiului rural ca loc de producție poate să coincidă cu promovarea sa
ca bun de consum. În societatea în care fenomenele de consum tind să devină cele mai
semnificative, spațiul rural găsește o vocație nouă. El permite în același timp un consum
de spațiu, bucuria unui mediu și constituirea unui cadru de viață.
Cartea E uropeană a Spațiului R ural, adoptată de către Consiliul Europei,
sintetizează diferitele funcții ale spațiului rural în trei mari grupe: funcția economică ,
funcția e cologică și funcția socio – culturală.
Funcția economică a spațiului rural este considerată funcția de bază primară, care
are ca principal pilon, coloana -vertebrală – agricultura. Funcția economică are și alte
funcții dintre car e amintim:
– producerea de materii prime reciclabile destinate industriei și producției de
energie;
– să asigure nevoile întreprinderilor mici și mijloci agricole, industriale,
artizanale, comerciale și de prestări de servicii;
– să asigure o bază pentru recreație și turism;
– conservarea resurselor genetice ca bază a agriculturii și biotehnologiei.
Funcția ecologică apare în industrializarea excesivă în unele regiuni rurale,
exploatarea rapace în unele zone min iere, intensificarea și industrializarea zootehniei,
chimizarea excesivă în cultura mare și legumicultură, extinderea necontrolată a
turismului, exploatarea nerațională în unele perimetre silvice șimulte activități de acest
gen au determinat apariția și i ntensificarea unora dintre acele mai grave flagele ale lumii
moderne: poluarea intensivă a spațiului rural, deteriorarea peisajului agricol și silvic,

reducerea alarmantă a florei și faunei și stricarea echilibrului ecologic în foarte multe
ecosisteme ale spațiului rural.(Eugen Buciuman , 2012, pag. 33 )
Funcția socio – culturală – spațiul rural, prin natura activităților umane, a relațiilor
din interiorul comunităților și a celor intercomunitare, este un spațiu social. Dimensiunile
relative reduse ale locali tăților, statornicirea unor raporturi deosebite între membrii
comunității, cunoașterea reciprocă și ierarhizarea socială sunt caracteristici ale relațiilor
sociale din mediul rural.
Viața socială a localităților rurale este intim legată de viața spiritual ă, culturală.
Cultura tradițională, obiceiurile, constituie un patrimoniu inconfundabil al fiecărei
localități, zone sau re giuni rurale. (E. Buciuman, 2012, pag. 35)
2.1.1 Scurt istoric al apariției fenomenului turistic rural
Turismul rural reprezintă o categorie aparte din turism, c u un caracter complex,
având ,în general, anumite caracteristici: ofertă de servicii variate la prețuri relativ
scăzute, grad ridicat de adaptibilitate a servicilor la cerințele pieței turistice, varietate și
dispresie ridi cată în teritoriu a resurselor turistice primare ș i secundare care alcătuiesc
oferta de profil, concentrată îndeosebi în zona m ontană etc. Turismul rural grupea ză în
primul rând, activitatea turistică prop riu-zisă (inclunzând cazarea, pensiunea, circulația
turistică, prestările de servicii de bază si auxilieare), a ctivități cu profil agricol și î n al
doilea râ nd participarea sau asistarea, î n vederea inițierii, la o serie de activități
tradiționale din gospodări e. (J. Benedek, Șt. Deszi, 2013 , pag. 40)
Turismul rural î n țara noastră se practică dinto deauna, dar spontan, sporadic,
întâmplător si mai ales neorganizat; forma sa de materializare o reprezintă, î ncepând cu
anii ’20-’30, cazarea la cetățeni a vizitatorilor ocazionali a i unei așezări rurale. Primel e
încercări de tur ism de organizat s -au realizat în anii 1967 -1968 pentru grupuri de turiș ti
aflați pe litoralul românesc al Mării Negre.
Începând cu anul 1990, interesul pentru turismul rural renaște. Iau naștere diverse
asociații și organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea și dezvoltarea
turismului in zonele rurale. Una din acestea este Federația Română pentru Dezvoltarea
Montană (1990) , care iși propune sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona

montană, inclusiv prin promova rea, organizarea și dezvoltarea agroturismului. Urmează
Asociația Română pentru Agroturism (1995) ce își propune racordarea agroturismului
românesc la sistemul internațional și Asociația Română pentru Turismul Rural Ecologic
si Cultural din România (ANTREC )- 1994,membra Federației Europene de Turism
Rural(EUROGITES) .(S. Deszi, 2012 ).
2.1.2 Asociațiile turistice locale și naționale
Expansiunea fără precedent a turismului rural, începută din deceniul V al
secol ului nostru, a determinat apariția unei cereri turistice nemaiînt ȃlnite, apariția unei
piețe turistice proprii. Din n evoia de a se realiza o mai bună gestionare a spaț iului rural la
nivel european, de a se face o mai activă promovare au apărut asociații la nivel naț ional,
iar prin colaborare ulterioar ă acestea s -au extins la nivelul continentului.
Realizarea unei asemenea asociații a pornit de la trei provocă ri aduse de turismul
rural celorlalte forme de turism clasice:
-realizarea unui "turism verde" care av ȃnd ca punct de plecare spațiul rural să
includă numai acele activități și amenajă ri turis tice care nu conduc la poluare și
degradarea mediului natural ș i antropic;
-crearea unui "tur ism alternativ" care să diferențieze de turismul de masă ș i pune
accent pe apropier ea de natura, lipsa unor constr ȃngeri, reducerea anonimității prezente în
spațiul urban, participarea la unele activități agricole și meșteșugăreș ti;
-aplicarea unui "tur ism responsabil" care se bazează pe servicii turistice de
calitate, de origine naturală și care respectă cerințele de protejare și conservare a mediului
și este mult mai flexibil față de opțiunile turiș tilor.(www.rasfoiescdespreturism.ro)
Asoci ația de Turism Rural, Ecologic ș i Cultural din România este o organizație
neguvernamentală, apolitică, non -profit, membră a Feder ației Europene de Turism Rural
(Eurogites). ANTREC a luat ființa în 1994 și are peste 3500 membrii (proprietari de
pensiuni turistice și agroturistice,agenții de turism,meșteri) în 1000 de localități din 32 de
județe.
Asociația Națională de Turismul Rura l, Ecologic și Cultural din România are ca
scop:

– de a indentifica și promova potențialul turistic rural;
– de a organiza cursuri de pregă tire profesională pentru gazde, agenții de turism
rural, prin seminarii, cursuri de scurtă și lungă durată, schimburi de experiență între
ANTREC și organizații din țară și străinatate;
– de a transmite infor mații legate de turismul rural î ntregii rețele ANT REC și
instituțiilor implicate în mod direct în promovarea ș i dezvoltarea turismului rural;
– de a organiza companii de publicitate pentru unitățile clasificare și omologate,
incluse î n rețea, prin mijloace mass -media;
– de a lua parte la evenimente importante și specifice, atât pe plan intern (regional
si național), c ât și extern ( burse de turism și târguri);(www.antr ec.ro)
Prin ordinul Ministrului Turismului, toate unitățile din turismul rural trebuie să
îndeplinească anumite condiții, î n funcție de confort, pentru a fi omologate ș i clasificate
(pe margarete).
Turismul Rural în Rom ȃnia are o deviză:’’VINO CA TURIST , PLECI CA
PRIETEN!’’
2.1.3 Avantajele și dezavantajele practicării turismului rural pe Valea Arieșului
Deși deocamdată turismul rural deține o pondere redusă pe piața turistică,
tendițele sale de creștere sunt evidente, acest lucru atrăgând după sine efe cte pozitive
asupra vieț ii sociale și economice rurale prin: stabilizarea populației prin fixarea forței de
muncă, crearea de noi locuri de muncă, susținere a economică a agricultorilor, atragerea
de noi investiții, reabilitatea patrimoniului edilitar, plur iactivitatea, promovarea și
dezvoltarea serviciilor, ameliorarea gra dului de utilizare a forței de muncă feminine.
Stabilizarea populației prin fixarea forței de muncă reprezintă un aspect deosebit
de important pentru majoritatea zonelor rurale, deoarece fenomenul de depopulare este
foarte frecvent în ultimii ani. Astfel, aportul de lichidități provenite din prestații turistice
pot ajuta la conservarea locurilor de muncă în servicii precum comerțul, cazarea turistică,
transportul local, asistență medicală. (Rodica Petrea, D. Petrea, 2014). Toate acestea pot
aduce venituri suplimentare agricultorilor, ceea ce poate contribui la vi abilitatea

comunităților rurale și în special a celor de tip marginal, care nu se află sub influența
efectelor de polarizare urbană .
Crearea de noi locuri de muncă în condițiile în care turismul rural va fi înțeles în
adevăratul sens al cuvântului și autoritățile se vor implica pentru ca implementarea locală
a turismului să fie realizată cu succes. Valorificarea produselor tradiționa le reprezintă și
unul dintre cele mai importante avantaje rezultate ca urmare a practicării turismului rural.
Susțin erea economică a agricultorilor prezintă o serie de avantaje. Astfel, pe lângă
veniturile medii ale agricultorilor, aceștia le pot îmbunătă ții prin oferirea diferitelor forme
de cazare, prin vânzarea produselor tradiționale, prin vizite la fermă, prin creșterea
utilizării forței de muncă feminine în activități neagricole. Totodată, statul încurajează
practicarea turismului în mediul rural pr in scutirea de la plata impozitelor, pe cei care se
implică și practică turismul.
Atragerea de noi investiții, este posibilă prin implicarea și susținerea directă a
statului, în special a organismelor guvernamentale, pentru susținerea agriculturii și a
serviciilor din fonduri bugetare. (Rodica Petrea, D. Petrea,2014, pag.39).
Reabilitatea patrimoniului edilitar este posibilă în momentul existenței unui flux
turistic. Se poate realiza pe două căi: prin conservarea sau restaurarea obiectivelor de
interes istoric sau cultural poate fi obținută prin practicarea unor taxe de acces, în al
doilea rând, crearea unui potențial de cazare, repunerea în circuit a imobilelor părăsite ca
urmare a fenomenului de de poluare, sporirea gradului de confort la nivelul clăd irilor,
care au camere disponibile pentru închiriat, construirea de moteluri, vile turistice,
campinguri, a infrastructurii de agrement (spații verzi, amenajări pentru plajă, pescuit,
echitație, circuite, etc.).
Promovarea și dezvoltarea serviciilor este un aspect esențial. Se știe că în mediul
rural serviciile sunt foarte slab dezvoltate. Cererea pentru servicii turistice implică și
modernizarea habitului și crearea unor anumite standarde necesare pentru practicarea
turistică.Este foarte importantă oferi rea serviciilor de bună calitate, mereu înnoite,
adaptate.
Ameliorarea gradului de utilizare a forței de muncă feminine este bine cunoscut
prin faptul că rolul femeii în societatea rurală este în cele mai multe cazuri, destul de
limitat. Rolul decisiv în gospodărie revenindu -i bărbatului. Dezvoltarea fenomenului

turistic în spațiul rural ar putea aduce o schimbare în ceea ce privește rolul femeii și
valorificarea capacităților și deprinderilor sale.
Promovarea și susținerea artei populare și a industriei locale de artizanat în mediul
rural, dar în special în localitatea Gârda de Sus tradițiile s -a mai păstrat față de mediul
urban. De obicei tradițiile și obiceiurile sunt adevărate elemente ale patrimoniului cultural
aparținând unei regiuni și, de ce nu, un ei țări.
Pe lângă toate aceste aspecte pozitive, turismul rural prezintă și o serie de
dezavantaje. Fenomenul turistic rural poate genera o serie de probleme. Conform Rodicăi
Petrea și D. Petrea (2013 ), acestea sunt :
– turismul rural se desfășoară în med ii naturale cu echlibru fragil. Mai mult
destinațiile turistice cele mai atractive sunt tocmai cele condiționate de mediile cele mai
sensibile. Acestea sunt, în principal, zonele montane, cele din aproximitatea lacurilor și
râurilor. Astfel, schiatul exces iv poate duce la distrugerea vegetației și favorizează
procesele de versant, zgomotele și deșeurile pot îndepărta animalele sălbatice, circulația
turistică poate aduce prejudicii culturilor agricole. În general, liniștea și autenticitatea
naturii pot fi se rios afectate.
– turiștii pot destabiliza cadrul socio -cultural al comunității rurale. Acesta poate fi
alterat prin modificarea echilibrului economic dintre membrii comunicății, în funcție de
veniturile facilitate de activitățile reușite sau de prejudicii le cauzate de eșecurile
investiționale.
Caracterul limitat al disponibilităților de cazare se aplică în regiunile rurale de
mare interes turistic, o circulație turistică intensă poate genera anumite probleme, în ceea
ce privește numărul locuitorilor de c azare. Deoarece, comunitățile rurale, sunt de cele mai
multe ori mici, astfel, nu dispun nici un spațiu locativ mare. Dar acest aspect nu constituie
neapărat un punct negativ, deoarece spațiul rural se caracterizează prin intimitate, lipsa
aglomerării, iar creșterea numărului de turiști poate duce și la creșterea nemulțumirilor în
rândul turiștilor, care vin în mediul rural tocmai pentru a scăpa de aglomerația urbană, dar
poate duce și la alterarea modului de viață tradițională. (Rodica Petrea și D.Petrea,
Geografia Turismului, 2013)

Principalii factori de atractivitate turistică în turismul rural sunt:
– interesul pentru peisajul natural (munți, l acuri, râuri mari, faună abundentă,
vegetație variată);
– interesul cultural pentru monumente, situri istorice , stiluri arhitecturale, tradiții
etnografice și folclorice;
– interesul pentru calitățile umane ale comunității locale, reflectate în mentalități,
ospitalitate, limbaj;
– interesul pentru faci litățile turistice disponibile: forme de cazare, grad de
confor t, natura alimentației oferite, disponibilități de transport, etc;
– interesul p entru practicarea sporturilor ( pescuit, vânătoare , ski, etc.);
– interesul particular pentru animale (domestice/ sălbatice) ;
– existența unei infrastructuri complexe car e să sa tisfacă cerințele de comunicare,
deplasare, securitate, agrement, informare, etc.;
– accesibilitatea facilă și medie;

PARTEA A II -A– MATERIALUL ȘI METODE
Obiectivul urmat î n lucrare este promovarea și dezvoltarea activității turistice,
elaborarea unor noi strategii sau îmbunătățirea celor deja existente în localitatea G ȃrda de
Sus de pe Valea Arieșului. Pentru aceasta s -au utilizat analiza turismului în localitatea
Gȃrda de Sus, identificarea punctele tari și punctelor slabe bazate pe para metrii
descriptivi ai zonei, oportunitățile și amenințările, analiza indicatorilor statistici privind
turismul c ȃt și elaborarea strategiilor de dezvoltare. În întocmirea lucrării s -au folosit
informații din surse web, publicații și studii din domeniul tur istic.
CAP.III METODE UTILIZATE ÎN CERCETARE
3.1 ANALIZA SWOT
Analiza SWOT reprezintă o metodă de audit a organizației și a mediului acesteia,
fiind c onsiderată prima etapă a planificării strategice. Metoda îi ajută pe speciali ști
(marketeri) să se concen treze asupra aspectelor relevante. Odată identificate, acestea se
transf ormă în obiective de marketing. (Radu Zlatian, Strategii analiza SWOT, 2014)
Înainte de a începe o analiză SWOT este nevoie de prezentarea unei descrieri a
cadrului general al situației existente pentru că în cadrul discuțiilor toți participanții să
aibă o “baza comună”. Această etapă preliminară reprezintă un element fundamental din
moment ce de cele mai multe ori, persoanele active de la n ivelul comunității dispun de o
informare asimet rică și au viziuni diferite asupra temelor de dezvoltare.
Tehnica SWOT de analiză și cercetare este bazată pe metoda “brainstorming” –
ului, care s -ar traduce printr -o discuție între persoanele implicate în activitatea de
elaborare a strategiei.
Punctele t ari sunt calitățile care ne permit îndeplinirea misiunii organizației.
Acestea reprezintă baza pe care poate fi realizat și continuat/susținut un succes continuu.
Punctele tari pot fi tangibile sau intangibile.Acestea sunt ceea ce cunoasteți bine sau în
ceea ce aveți expertiză, trăsăturile și calitățile deținute de angajații dvs., (individual și ca
echipă) și caracteristicile distincte avute de organizația dvs. Punctele tari sunt aspectele

benefice ale organizației sau capacitățile unei organizații, care in clud compententele
umane, procesul de capacitate, resursele financiare, produsele și serviciile, fondul
comercial cliențiilor și loialitatea față de marca. Exemple de 3 puncte tari organizatorice
sunt resursele financiare uriașe, gama largă de produse, ine xistența datoriilor, angajați
dedicati, etc.
Punctele slabe sunt calitățile care ne împiedică să ne îndeplinim misiunea și să
atingem potenț ialul nostru deplin. Aceste deficienț e deteriorea ză influen țele asupra
succesului organizațional și a creș terii. Punctele slabe sunt factori care nu î ndeplinesc
standardele pe care ar trebui să le respectăm. Deficiențele într -o organizație pot fi
mașinile depreciate, cercetare a și facilitate a de dezvoltare insuficientă, gama îngustă de
produse, insuficiente î n luarea d eciziilor, etc. Punctele slabe sunt controlabile. Ac estea
pot fi reduse la minimum ș i eliminate. De exemplu – pentru a depăși obstacolele legate de
mașinile învechite, ar trebui achiziți onate noi mașini. Alte e xemple de puncte slabe
organizaționale sunt da toriile uriașe, cifra ridicată de angajați, proces complex de luare a
deciziilor, gama îngustă de produse, risipa mare de materii prime, etc.
Oportunitățile evaluează factorii atractivi externi care reprezintă motivul
existenței și prosperității afacerii. Aceste oportunități reflectă potențialul care se poate
realiza prin implementarea strategiilor de marketing. Oportunitățile pot fi rezultatul
creșterii pieței, schimbul în stilul de viață, rezolvarea problemelor asociate cu situații
curente, o percep ție po zitivă asupra afacerii din partea pieței sau capacitatea de a oferi o
valoare mai mare, ceea ce va crea o cerere crescută pentru serviciile oferite.
O amenințare este o provocare creată de un trend nefavorabil care ar putea
conduce la scăderea câștigurilo r sau profiturilor. Concurența existentă sau potențială, este
mereu o amenințare. Alte amenințări ar putea include creșterea intolerabilă a prețurilor de
către furnizori, reglementări guvernamentale, căderi economice, efect negativ almass
media, o schimba re în comportamentul consumatorilor care să reducă vânzările sau
introducerea unei tehnologi mult mai avansate care să facă produsele, servic iile sau
echipamentele demodate . (http://caravanacarierei.bns.ro)

3.2 ANALIZA INDICATORILOR STATISTICI PRIVIND T URISMUL
Statistica turismului cuprinde principalii indicatori care caracterizează capacitatea
și frecventarea structurilor de primire turistică colectivă cu funcțiuni de cazare turistică,
precum și activitatea turistică a agențiilor de turism și tur -operatorilor. Începînd cu anul
2004 se realizează cercetările statistice exhaustive vizînd structurile de primire turistică
colectivă cu funcțiuni de cazare menite să asigure beneficiarii cu informații statistice
referitoare la:
– existența numărului de structu ri de cazare, de camere și locuri -pat din camerele
existente;
– numărul de turiști cazați și de înnoptări ale turiștilor în structurile de cazare .
Structura de primire turistică colectivă cu funcțiuni de cazare turistică este acea
structură care pune la dispoziția călătorilor camere sau spații, iar numărul de locuri pe
care îl furnizează trebuie să fie mai mare decât un minimum specificat pentru grupuri de
persoane, mai numeroase decât o simplă familie; toate locurile structurii de primire
trebuie să disp ună de o administrație comercială comună, chiar dacă este o unitate non
profit.
Nu sunt considerate structuri de cazare turistică:
– unități de cazare folosite în exclusivitate de posesori sau chiriași pe o durată mai
mare de un an, indiferent de clasifi carea acestora;
– locuințele secundare ale populației, utilizate în scopuri turistice în mod exclusiv
de posesorii acestora;
– căminele, internatele școlare pe perioada anului școlar;
– unitățile spitalicești;
– vagoanele dormitor;
– barăcile și dormito arele pentru muncitori, căminele de bătrîni și casele de copii.
Structurile de cazare turistică nu includ tipul de unitate “camere de închiriat in
locuințe familiale”, indiferent de numărul de locuri -pat existente în aceste unități.
Capacitatea de cazare turistică existentă (instalată) reprezintă numărul de locuri de
cazare de folosință turistică înscrise în ultimul act de recepție, omologare, clasificare al
structurii de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, exclusiv paturile
suplimentare c are se pot instala in caz de necesitate.

Capacitatea de cazare turistică in funcțiune reprezintă numărul de locuri de cazare
puse la dispoziția turiștilor de către structurile de cazare turistică colective, ținînd cont de
numărul de zile cît sunt deschise structurile in perioada considerată, adică zilele în care a
fost posibilă cazarea turiștilor. Se exprimă in locuri -zile (număr de locuri x număr de
zile). Se exclud locurile din camerele sau structurile închise temporar din lipsă de turiști,
pentru repara ții sau pentru alte motive.
Sosirea unui turist în structura de primire turistică cu funcțiuni de cazare se
produce cînd o persoană se înscrie în registrul structurii de cazare turistică pentru a fi
găzduită una sau mai multe nopți neîntrerupte. In fiecare structură de cazare se socotește
o singură sosire pe turist, indiferent de numărul de înnoptări rezultate din șederea sa
neîntreruptă.
Turiștii cazați în unitățile de cazare turistică cuprind toate persoanele (rezidenți și
nerezidenți) care călătoresc în afara localităților în care își au domiciliul stabil, pentru o
perioadă mai mică de 12 luni, și stau cel puțin o noapte într -o unitate de cazare turistică în
locul vizitat din țară; motivul principal al călătoriei este altul decît acela de a exercita o
activitate remunerată în locul vizitat.
Înnoptarea este intervalul de 24 de ore, începînd cu ora hotelieră, pentru care o
persoană este înregistrată în evidența spațiului de cazare turistică și beneficiază de
găzduire în contul tarifului aferent spațiului ocupat, chiar dacă durata de ședere efectivă
este inferioară intervalului menționat. Sunt avute în vedere și înnoptările aferente
paturilor instalate suplimentar (plătite de clienți).
Înnoptarea turistică este considerată a fi fiecare noapte petrecută de un turist sau
pentru care un turist este înregistrat (prezența sa fizică nefiind necesară) într -o structură
de cazare turistică.
Indicatorul număr de turiști se obține din cumularea informațiilor cuprinse în
diferite documente statistice, calcul ȃndu-se efectiv la sf ȃrșitul anului calendaristic, dar și
pe perioade mai mici, în funcție de nevoile utilizatorului. Acest indicator se poate
determina pe total circulație turistică sau pe tipuri de acțiuni, zone turistice etc. (Emilia
Gogu, Statistica în turism și comerț, 2015)

Indicatorul număr mediu de turiști se obține prin punerea în relație a numărului de
turiști cu un aspect economic, putem obține astfel: număr mediu de turiști pe zi, luna sau
pe litoral, la munte etc.
Numărul inop tărisaunumărul zile – turist se obține din inregistrările în spațiile de
cazare, prin insumarea numărului de zile de ședere al fiecărui turist; se poate determina
pe tipuri de unități de cazare, pe tipuri de acțiuni, pe zone de proveniență a turiștilor e tc.
Durata medie a sejurului se calculează ca raport între total zile – turist și numărul
de turiști. Acest indicator arată timpul mediu (zile) de răm ȃnere a turiștilor în spațiile de
cazare și reflecă astfel posibilitatea ofertei de a reține turistul într -o anumită zonă, regiune
etc.
Densitatea circulației turistice pune în legătură directă circulația turistică cu
populația rezidentă a țării (zonei, regiuni) receptoare. Acest indicator se calculează ca
raport între numărul turiști lor sosiți în zona X și populația rezidentă a zonei X.
Principalii indicatori care reflectă evoluția activității turismului rural sunt:
– număr pensiuni turistice rurale;
– capacitatea de cazare;
– număr sosiri în pensiunile turistice rurale;
– număr înno ptări în pensiunile turistice rurale. (Emilia Gogu, Statistica în turism
și comerț, 2015)
Alături de aceștia au fost abordați și alți indicatori: indicatorii cererii turistice,
indicatorii circulației turistice, indicatorii ofertei turistice, indicatorii c alității activității
turistice. Prin indicatorii statistici s -a analizat cererea turistică în structura și dinamica ei
pe principalele mijloace de cazare astfel, de exemplu:
Cererea turistică = (Cp1/Ct) x 100 unde Cp1 – cererea pentru pensiune
Ct – cererea totală
Indicatori ai volumului circulației turistice utilizați:
A. număr total de turiști ( ΣT ) sosi ți în zonele de practicare a turismului;
B. numărul mediu de t uriști sosiți în zonele de practicare a turismului (N): se calculează
raportând numărul total de turiști ai unei localități, zone, țări într -o anumită perioadă de
timp ( ΣT ) la m ărimea perioadei (n) luată în calcul;

Intensitatea circulației turistice este evidențiată cu ajutorul următorilor indicatori:
A. număr de zile -turiști (ZT): este rezultatul produsului dintre numărul de turiști care au
efectuat „i” înnoptări ( i x ) și înnoptările efectuate de aceștia ( i y ), în condițiile în care
perioada maximă l uată în calcul trebuie să fie de un an;
ZT = Σxi × yi
B. durata medie a sejurului (Ds) din turism: se calculează ca raport între zile -turiști
considerate la „i” înnoptări (yi) și numărul total de turișt i sosiți ( i x );
Ds = Σyi / Σxi
C. densitatea circulației turistice (f1): se exprimă ca raport între numărul turiștilor ce
vizitează o țară, zonă sau stațiune, pentru a practica turismul (T) sau numărul total de
zile-turist (ZT) și numărul rezidenților țării, zonei sau stațiunii receptoare (P),;
f1 =T / P sau f2 =ZT / P
Indicatorii capacităților de cazare: numărul total de unități de cazare (locuri),
oferta teo retică maximă în unități -zile, oferta efectivă (reală) în unități -zile;
A. numărul total de unități de cazare (locuri) -capacitatea de cazare se prezintă sub două
forme: a) capacitatea de cazare existentă; b) capacitatea de cazare în funcțiune; (Daniela
Turcu și Janeta Weisz, Economia Turismului, 2014)
În funcție de scara de evaluare deosebim indicatori macroeconomici, respectiv,
indicatori microeconomici de caracterizare a turismului. Din punct de vedere al
rezultatelor valorice,indicatorii sunt divizați în funcție de cheltuielile, respectiv, încasările
din turism, raportate atât în mărimi absolute, cât și în mărimi relative.
A. Indicatori macroeconomici:1) indicatori de evaluare a capacității de cazare turistică;
2) indicatori de evaluare a circulației turistice;
3) indicatori financiari;
B. Indicatori microeconomici. Acești indicatori se regăsesc sub formă de: mărimi
absolute, mărimi medii, mărimi rela tive de structură, coordonare, intensitate, dinamică
etc. Analiza la nivel microeconomic cuprinde mai multe categorii, și anume:
1) indicatorii cererii turistice;
2) indicatorii ofertei turistice ;

3) indicatorii relației cerere – ofertă ;
4) indicatorii de rezultate .
C. Indicatorii de eficiență a turismului. Eficiența în turism se apreciază atât din punct de
vedere economic, prin raportul dintre rezultatele obținute în activitatea economică și
eforturile depuse, cât și din punct de vedere social, date fiind condițiile necesare
satisfacerii nevoilor de odihnă, sănătate, recreere și distracție ale populației.Analiza
privind eficiența turismului se face prin intermediul următorilor indicatori:
1) indicatorii de eficiență economică ai bazei de cazare;
2)indicatorii de eficiență economică ai activității din
alimentația publică;
3) indicatorii de eficiență economică ai activității de
transport turistic;
4)indicatorii de eficiență economică ai activității de
agrement;
5) indicatorii eficienței sociale.
D. Indicatorii calității activității turistice. Dificultățile ce se întâlnesc în măsurarea
aspectelor calitative ale activității turistice își pun amprenta și asupra modului de
determinare a indicatorilor specifici. Majoritatea acțiunilor de evaluare a calității
activității turistice se realizează în mod indirect, evalu area calitativă concentrându -se
asupra efectului produs de prestația turistică respectivă. (Felix H. Arion și Iulia C.
Mureșan, Management în turism, 2013).
3.3 ELABORAREA STRATEGIEI DE DEZVOLTARE A TURISMULUI
Strategia, cuv ȃnt din limba greacă reprezintă știința și arta care definește
procedeele de conducere a stărilor conflictuale facilit ȃnd angajarea în lupta cu adversarul
în condițiile cele mai favorabile. Astfel, strategia în industrie presupune existența
concurenței, a unui mediu intern și extern în continuă schimbare, gestion ȃnd o serie de
activități specifice, pe termen lung: diversificarea producției, dimensionarea capacităților

de fabricație, alegerea echipamentelor, stabilirea proceselor tehnologice, normele de
calitate, programele de retehnologi zare etc.
Există multe definiții date noțiunii de strategie, însă după H . Mintzberg, mai
importante sunt următoarele:
• strategia ca o percepție prin care se desemnează un curs prestabilit de
acțiune pentru a soluționa o situație;
• strategia ca o schiță s au un proiect ce constă într -o manevră menită să asigure
depășirea unui competitor;
• strategia ca un model ce stabilește o structură de acțiuni consistente în plan
comportamental;
• strategia ca o poziționare a firmei ce rezidă în mijloacele de identifica re a
locului pe care organizația îl are în modul său;
• strategia ca o perspectivă ce implică nu numai stabilirea unei poziții, dar și
oanumită percepere a realității, ce se reflectă în acțiunile sale privind piața, tehnologia ;
Caracterul complexalprodusuluituristic determină caoperațiunea dealegerea
strategiei de distribuție să se facă în condiții mult mai dificile dec ȃt în cazul unui bun
material și să se bazeze pe o colaborare mult mai str ȃnsa între producători și distribuitori,
ținȃnd cont mai ale s de faptul că turiștii iau parte în mod direct la activitatea de construire
a produsului turistic. Selectarea variantelor strategice se realizează în funcție de natura
produsului turistic, caracteristicile și dimensiunile pieței turistice (aria, structura ,
capacitatea , etc.), particularitățile clientelei turistice, caracteristicile prestatorilor și
intermediarilor și natura raporturilor dintre aceștia etc. Lungimea canalului de distributie,
constituie unul dintre cele mai importante criterii de diferențier e strategică. În funcție de
complexitatea produsului turistic și particularitățile clientelei se poate opta pentru:
– distribuția directă, caz în care prestatorul de servicii vinde produsul în mod
nemijlocit clientelei turistice, în conformitate cu solicit ările și pretențiile acesteia, la un
pret mult mai accesibil;
– distribuția prin canale scurte, prin intermediul unui singur intermediar, de regulă
tur-operator, pătrunz ȃndu-se astfel mult mai ușor pe piețe inaccesibile prestatorilor de
servicii;

-distribu țiaprincanalelungi,cucelpuțindoiintermediari, denaturatur-
operatorilor și respectiv agențiilor de turism, ceea ce permite o mai bună acoperire a
pieței;
CAP IV. ANALIZA TURISMULUI PE VALEA ARIEȘULUI.
STUDIU DE CAZ: LOCALITATEA GÂRDA DE SUS
4.1. TURISMUL RURAL PE VALEA ARIEȘULUI
Cu locuri și oameni desprinși parcă din istorie, Munții Apuseni au format
dintotdeauna o „țară”. O țară a moților, cum mai este ea cunoscută. Țară în care
adăposturile stau de strajă „ca în fața unui potop", iar casele se văd ici -acolo,
dominând ca „niște sentinele". Stâncăriile și colțurile de stâncă, spinările de deal cu
înălțimi care -și redau imaginea lor mărită înzecit, pădurile de foioase foșnitoare și
altele de brad, alături de ochiurile sclipitoare ale apelor țâșn esc din câte o vale, toate
constituie un peisaj armonios. Ori pe unde ai pătrunde în acest „colț de rai", pe oricare
dintre văi, ochii sunt impresionați de locurile care -ți vor rămâne vii în amintire.
Parcurgând Valea Arieșului – și fără acest drum cunoa șterea „țării de piatră”
nu-i posibilă – ai puțină ca pe cea mai populată și mai circulată „arteră" Apusenilor să
te bucuri de frumusețea desăvârșită a locurilor. Bazinul Arieșului oferă o mare
diversitate peisagistică, întrunind condițiile cele variate.

Figura 4.1 Valea Arieșului (Sălciua de Jos, Panorama Munții Trascăului)
Sursă:https://www.google.ro/valea+ariesului (ultima accesare 21.04.2017)
Te conving aici, o dată în plus, văile și dealurile, coama muntelui, nu sunt și
n-au fost niciodată limite pentru cei ce le cunosc și le bat potecile. Drumurile te atrag
și-ți ara tă, descoperindu -ți treptat cum s -a înfrățit omul cu natura aspră din jur. Dealul
și curmătura luncilor din stânga sau dreapta râului oferă condițiile unei zgârcite
economii agricole, crescând din loc în loc holda cu spicele cerealelor. Pădurea stă în
buza satului, iar uneori începe în bătătură, favorizând practicar ea unor meserii
tradiționale , unde trifoiul, cartoful și ovăzul constituie culturile păzite de animalele
sălbatice și pentru soarta cărora privirea omului se îndreaptă mereu spre soare, iar
gând ul spre Dumnezeu, cu rugă de vreme bună. Platformele munților ofe ră pășunea
turmelor de animale, o importantă sursă de existență. Deși nu sunt maiestuoși prin
înălțime și nici întinși pe largi suprafețe, Munții Apuseni le par multora a fi cei mai
frumoși d intre munții României. (Aurel Gheorghilaș, Geografia turismului, 2015)
Cele câteva vârfuri mai mari care se disting până departe -Vlădeasa (1838 m),
Muntele Mare (1827 m), Balomireasa (1632 m), Găina (1486 m), Geamăna (1367 m),
Trascău (1217 m), Detunata ( 1169 m) – străjuiesc sutele de așezări risipite, amplasate
pe înălțimi de un arhitect -vrăjitor care a ghicit locurile unde poți ridica o casă. Ei
cuprind deopotrivă șisturi cristaline, roci vulcanice, granite, porfire, andezite, tufuri
sau roci cretacice , uimind prin două aspecte la fel de frapante: mulțimea fenomenelor
carstice (chei, grote, doline, grohotișuri) și relația evidentă dintre om și natură, care a
dus la umanizarea muntelui. Regiunea munților se împarte, pe nesimțite, în zona

platformelor îna lte pe unde Țara Moților se leagă cu depresiunile Beiușului și
Vașcăului, cu zonele Căl atei, Bradului și Hălmagiului – în zona văilor, în soțite ades
de chei maiestuoase și cea a depresiunilor (Lupșa, Sălciua, Ponor). Deși nu
impresionează prin înălțimi, mu nții „sunt atât de fermecători încât nici fantezia
poetică nu -și poate închipui alții mai frumoși și mai romantici”. Adevărat leagăn
pentru om, adeseori blestemați pentru sărăcia lor, pentru greutate a vieții de aici, ei au
fost deo potrivă binecuvântați pen tru rostul de pavăză contra urgisirii și pentru
libertatea pe care au oferit -o românilor, motiv pentru care aceștia i -au înconjurat și -i
înconjoară cu o nestinsă și mândră dragoste. (Nicolae Dunăre, Arta populară din
Munții Apuseni, 2013)
Localitatea Gârda de Sus este situată în Munții Apuseni, zonă pe care natura, dar
și omul au înzestrat -o cu daruri de neprețuit. Din păcate aceste valori sunt insuficient
valorificate, iar locuitorii comunei încă își câștigă existența în cea mai mare parte prin
comercializ area materialului lemnos. În ultimii ani sunt tot mai puțini localnici care
dispun de un loc de muncă. Din populația totală a comunei, foarte puțini au putut fi
absolvenți ai sectorului social, numărul lor ridicându -se la apriximativ 50. Pe drept
cuvânt c ea mai acută problemă a populației localității Gârda de S us este lipsa unui loc de
muncă.O soluție pentru această problemă poate fi dezvoltarea turistică a comunei care ar
putea deveni astfel o stațiune turistică de renume cel puțin național. Favorabile î n acest
sens sunt condițiile climatice.
Pentru sezonul de vară există posibilități excepționale pentru drumeții, speologie,
agrotu rism. Ca și agrement s e poate practica pescuitul, vânătoarea, diferite jocuri
sportive: fotbal, volei, golf , călărit iar iarn a ski, sanie, etc.
Căi de acces -comuna Gârda de Sus este traversată de o importantă arteră de
circulație DN 75, care asigură legătura cu orașele importante din Transilvania : Alba -Iulia
(110km), Deva (140 km), Oradea (130 km), Arad (198 km), Sibiu (202 km),
Timișoara(249 KM), Tg. Mureș (214 km), Turda (120 km).
În comuna Gârda de Sus din DN 75 se desprinde un drum județean D.J.750
Gârda de Sus – Ordâncușa – Ghețar, în lungime de 25,o km asfaltat parțial, până la
ieșirea din Cheila Ordâncușei, iar rest ul pietruit, cu porțiuni accidentate și care asigură
legătura cu Ghețarul Scărișoara. În afară de DN 75 care este realizat în bune condiții

celelalte drumuri județene și comunale sau forestiere nu au caracteristici fizice și tehnice
pentru o bună circulați e auto.De asemenea sunt zone întregi cu numeroase sate care nu
au decât legături cu drumuri de pământ care sunt nepracticabile cu mijloace auto pe timp
de ploaie sau mai a les de zăpadă rămânând blocate trei sau patru luni pe timp de iarnă.
Sunt prezen tate mai jos avantajele comunei Gârda de Sus în sensul de a deveni o
stațiune turistică indiferent de sezon:
– regiune frumoasă, nepoluată, cu peisaj diversificat;
– condiții ecologice favorabile , caracterizate prin puritatea aerului și a apei;
-posibilitatea amenajării unei infrastructuri moderne care să nu mai costituie un
impediment indiferent de pretențiile turistului;
– este o zonă slab dezvoltată economic, mulți șomeri care nu s -au realizat
profesional din lipsa posib ilităților existente în localitate. O soluție ar fi profesionalizarea
unei părți a populației pentru a deveni gazde turistice;
– agricultura este slab reprezentată în sectorul producției vegetale, principala
ocupație a localnicilor fiind creșter ea animalelor, cu puține posibilități de a valor ifica
produsele obținute;
– există posibilitatea de creare, funcționare și dezvoltare a micilor întreprinderi
care ar putea avea ca obiect de activitate prestări de servicii pentru turiști, prelucrarea
primară a produselor animale, culesul fructelor de păd ure și conservarea acestora;
– ar fi dezvoltată identitatea comunității și ar spori simțul de implicare și
responsabilitate atât al persoanelor fizice cât și al autorităților administrative locale direct
răspunzătoare și cointeresate în dezvoltare comunei, interesul fiind justificat de veniturile
financiare preconizate;
– ar fi prezervate particularitățile, tradițiile culturale și istorice ale comunei, ceea
ce ar putea conduce la promovarea lor în contextul regional și național, implicit la
popularizarea zo nei care în prezent nu este cunoscută pe plan național și internațional;
– împrejurările bogate în puncte de interes turistic, natural sau antropic, originale
și variate;
– posibilitatea de a se implica în activitățile gospodăreș ti, meșteșugărești,
artizanale,specifice locuitorilor din zonă.

Potrivit OMT nr.1296 din 2015 pensiunile turistice sunt structuri de primire
pentru găzduirea și servirea mesei, cu capacitatea de până la 20 camere, funcționând în
locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, c are asigură în spații special amenajate
cazarea turiștilor și servicii de pregătirea și servirea mesei.
Pensiunea Mama Uța dispune de 14 locuri de cazare în 7 camere, doar 3 fiind
prevăzute cu grup sanitar propriu, frigider și televizor. Încălzirea se fac e prin centrala pe
gaz sau lemne. De menționat este faptul că această pensiune mai oferă spre cazare două
cabane (12 locuri) utilate modern, iar pentru sezonul de vară pune la dispoziția turiștilor
14 căsuțe de două locuri și 80 locuri de campare.
Figura 4.2 Pensiunea „Mama Uța”
Sursă : „Vacanțe și călătorii” (ultima accesare 11.02.2017)
Pensiunea Danciu s ituată în centrul comunei la intersecția drumului care duc e la
Peștera Ghețarul Scărișoara (și alte obiective). O casă modernizată, unde puteț i beneficia
de tot c omfortul, amplasată în afara drumului principal, în apropierea locului de vărsare
al rȃului Ordȃncușa în Arieș . Pensiunea dispune de 8 locuri de cazare în 4 camere cu
două paturi, fiind prevăzute cu grup sanitar propriu și televizor. Încălzirea se face prin
centrală cu lemne. Pensiunea Danciu pune la dispoziție un salon și o bucătărie de vară.

Figura 4.3 Pensiunea „Danciu”
Sursă:http://www.lapensiuni.ro/cazare -alba/Pensiunea -Danciu-/index.html
(ultima acces are 14.03.2017)
Pensiunea Dig”s-construcția recentă (2014) surprinde î n mod plăcut prin lux și
eleganță. Deși se află la drumul principal care traversează comuna G ȃrda, ceea ce o
face ușor reperabilă , camer ele sunt orientate spre munte, în partea opusă d rumului,
beneficiind de liniș te și aer curat.
Figura 4.4 Pensiunea Dig”s
Sursă:http://www.lapensi uni.ro/alba/Pensiunea -Digs
(ultima accesare 22.03.2017)
Pensiunea Ștefănuț d ispune de 4 locuri de cazare în 2 camere cu două paturi.
Camerele nu dispun de grup sanitar propriu. Gazda vorbește limba franceză (profesor de
limba franceză) și limba rusă. (su rsa: www.antrec.ro)

Pensiunea Popa dispune de 6 locuri de cazare în 3 camere cu două paturi.
Camerele nu dispun de grup sanitar propriu.
Figura 4.5 Pensiunea Popa
Sursă:http://www.daytime.ro/ (ultima accesare 25.03.2017)
Pensiunea Zdrenghea dispune de 5 locuri de cazare înt r-o cameră cu două paturi și
una cu trei paturi. Camerele nu dispun de grup sanitar propriu. Gazda vorbește limba
franceză și italiană. (sursa:www.antrec.ro)
Pensiunea Mariș d ispune de 4 locuri de cazare în camere cu două paturi. Camerele
nudispun de grup sanitar propriu. (s ursa: www.antrec.ro )
Cabana Sc ǎrișoara( 1108m alt.) se afla in partea de sud -est a platoului cu acelasi
nume. Are o capacitate de 27 de locuri in camere mari si 30 de locuri in priciuri; bufet;
lipsa acuta de apa, izvorul, cu debit mic, fiind si luat la distanta mare de cabana; deschisa
tot timpu anului.
Figura 4.6 Cabana Scărișoara
Sursă:http://www.pensiuneascarisoara.ro (ultima accesare 25.03.2017)
4.2 ASPECTE PRIVIND PRODUSUL TURISTIC RURAL AL ZONEI
Dacă teoretic faptul turistic în mediul rural trebuie conceput ca o activitate
privată, dezvoltarea lui nu se poate concepe făr ă o anumită încadrare din partea puterii

publice, chiar și extrem de suplă. Determinarea gradului de implicare a statului în
dezvoltarea activității turistice se poate aprecia sau evalua prin puterile reale pe care le
deleagă organismelor responsabile cu d ezvoltarea locală. O strategie de dezvoltare a
turismului pe un anumit teritoriu implică armonizarea intervenției publice cu acțiunea
privată sub cel puțin trei aspecte: infrastructurile, conservarea și valorificarea
patrimoniului și formarea profesională.
4.2.1 Rolul și locul distribuției în mix -ul de marketing
Producătorii, în sistemul economic actual, nu își vând întotdeauna produsele direct
utilizatorilor sau consumatorilor finali, între aceștia existând forța de vânzare constituită
din rețeaua interme diarilor comerciali.
Valorificarea oportunităților pieței și finalizarea efectivă a activității
întreprinderilor producătoare de bunuri și servicii sunt condiționate de ajungerea acestora
la consumatori sau utilizatorii finali, de satisfacerea nevoilor pen tru care au fost
concepute.
Fiind o componentă a mix -ului de marketing, distribuția produselor turistice are în
vedere atât circuitul fizic și economic al acestora între producători și clienți, cât și
ansamblul relațiilor care i -au naștere între prestatori i de servicii, clienți, comercianți și
alți intermediari, prezentându -se ca un ansamblu de fluxuri ale negocierilor,
transferurilor, actelor promoționale, produselor, decontărilor, etc. Componentă de bază a
mix-ului de marketing, distribuția își justifică existența prin aceea că aceasta facilitează
achiziționarea și consumarea serviciilor turistice de către clientelă.
Un serviciu complet de distribuție în turism ( agenții de voiaj, transportatorii,
hoteluri și companii hoteliere de rezervări, birouri de inf ormații turistice, etc.) trebuie să
asigure:
– puncte de vânzare (directe sau în avans) și căi de acces la acestea, precum și
spații pentru negocierea tranzacțiilor;
– punerea la dispoziția clientelei a produselor informaționale (a pliantelor,
cataloagelor și broșurilor), pentru a le înlesni alegerea destinațiilor turistice;
– încasarea și transmiterea (către prestatorii de servicii) a veniturilor din vânzări;

– furnizarea de servicii complementare către clientelă (de închiriere, de asigurare a
accesului în anumite locuri, etc.);
-înregistrarea plângerilor, reclamațiilor și sugestiilor clientelei, etc.
4.2.2 Alegerea canalelor de distribuție
Din punct de vedere al marketingului mixt, problema principală a oricărei
politici de distribuție constituie alegere a canalelor de distribuție (în funcție de
caracteristicile pieței, ale produselor, ale concurenței, etc.).
După lungimea lor, canalele de distribuție pot fi directe (dacă serviciile sunt
vândute de prestator în mod nemijlocit beneficiarului) sau indirecte (dacă între prestator
și beneficiar se interpun intermediarii comercianți), acestea din urmă împărțindu -se în
scurte (când între prestatorii de servicii și turiști se interpune o singură verigă
intermediară) sau lungi (dacă numărul comercianților succesivi este de cel puțin doi).
Schematic, cele două tipuri de canale de distribuție se prezintă astfel:
Figura 4.7 Sisteme de distibuție în tu rismFirmeprestatoare de servicii turistice
CliențiProducători
de voiaje
Agenții de
voiaj CliențiAgenții
receptive

În cazul pensiunilor de pe Valea Arieșului , locurile de cazare pot fi vândute și este
recomandat a fi vândute prin:
– prin propria sa forță de vânzare;
– prin intermediul unui oficiu de turism;
– prin intermediul unei centrale de rezervare;
– prin int ermediul unor cluburi sau asociații (ANTREC, OVR, etc.);
– prin intermediul unui touroperator, apoi prin agenții de turism;
– prin intermediul agențiilor de voiaj fără a mai apela la un producător de
produse turistice.
În prezent vânzarea produselor turist ice de pe Valea Arieșului, să se realizeze
în principal prin intermediul internetului (on -line).
Dată fiind sezonalitatea cererii de servicii turistice pensiunile de pe Valea
Arieșului, pot combina distribuția directă cu cea indirectă , încercând să valori fice
astfel avantajele și să prevină manifestarea inconvenientelor fiecăreia dintre ele.
Distribuț ia directă presupune vânzarea serviciilor turistice nemijlocit clienților,
aceasta fiind foarte frecvent utilizată mai ales atunci când, comparativ cu oferta,
cererea este suficient de mare, clientela putând fi asigurată fără nici un fel de sprijin
din afară. Simultaneitatea producției și consumului de servicii turistice, respectiv
faptul că prestatorul de servicii se află tot timpul în contact direct cu clienț ii,
facilitează utilizarea canalelor directe.
Pe Valea Arieșului se remarcă faptul că pensiunile turistice apelează într -o
mare măsură la acest tip de canale datorită gradului de încr edere care este dat de
acesta. D e asemenea, necesitatea de a cunoaște cât mai multe date despre profilul,
nevoile și dorințele clientelei turistice, posibilitățile largi de culegere, necesitatea
valorificării avantajelor comparative ale marketingului direct conduc spre această
soluție.
Distribuția indirectă se bazează pe interm ediari. De cele mai multe ori aceștia
permit pătrunderea firmelor prestatoare de servicii turistice pe piețe inaccesibile altfel
(sub aspectul investițiilor și cheltuielilor publicitare).

Preluând serviciile parțiale oferite de diverse firme prestatoare, i ntegrându -le
și vânzându -le apoi sub formă de produse turistice complete, intermediarii limitează
substanțial numărul de tranzacții ale fiecărui producător și consumator de astfel de
produse în parte, simplificând enorm eforturile lor comerciale. Totodată, intermediarii
preiau și riscurile în ceea ce privește vânzarea, eliberând în mare măsură fondurile
imobilizate de producători.
Principalele tipuri de intermediari care operează pe piața turistică sunt tur-
operatorii, agențiile de voiaj, organizațiile si ndicale, etc.
Tour-operatorii sunt organizatorii de voiaje și sejururi care își asumă rolul de a
asambla diferitele părți componente ale produsului turistic și de a le oferi în forme
mai mult sau mai puțin complete, clientelei direct sau prin intermedi ul agențiilor de
voiaj detailiste.
Agențiile de voiaj îndeplinesc, în domeniul turistic, rolul de detailiști sau de
revânzători, distribuind consumatorilor finali produsele propuse de tour -operatori.
Adeseori, acestea expun produse turistice la cererea expresă a unor grupuri deja
constituite sau pentru ocazii particulare (congrese, manifestări sportive, evenimente
culturale), când clientela este suficientă.
CAP V. ZONA TURISTICĂ G ÂRDA DE SUS – ROLUL ȘI IMPORTANȚA
ACESTEIA PENTRU DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL
Comuna Gârda de Sus este situată pe cursul superior al Arieșului Mare, la o
distanță de 32 km de Orașul Câmpeni ”capitala”, Țării Moților. Este împrejmuită de trei
bastioane montane: Vârful Curcubăta (1849m) la vest, Muntele Mare (1825m) la est și
Vârful Vlădeasa (1834m) la nord. De la vest la est este străbătută de râul Arieșul Mare,
care își are izvoarele sub Pasul Vârtop. De o parte și de alta a cursului superior al acestui
râu se desfășoară peisaje de o rară frumusețe care îi încântă pe turiști și îi îmbie la popas.
Ansamblul condițiilor naturale din Valea Arieșului formează suportul material al
tuturor activităților turistice și se constituie, în același timp, în motivații care declanșează
fluxuri turistice. Astfel, cele mai largi categorii de t uriști doresc să admire o natură

nemodificată sau cu modificări ale omului aproape insesizabile. Principalele categorii de
resurse ce aparțin cadrului natural al Văii Arieșului, cu atractivitate turisti că sunt: relieful,
hidrografia ș i clima.
5.1. POTENȚI ALUI TURISTIC NATURAL AL ZONEI
Resursele turistice naturale sunt cele care, de-a lungul anilor s -au păstrat într -o
formă sau alta, neatinse de activitățile umane. O mare parte a Văii Arieșului se integrează
în Bihorul central și nordic, care reprezintă fu ndamentul munților Bihor. Aici predomină
calcarele masive în alterna nță cu conglomeratele gresii și șisturi violacee (calcarele și
dolomitele) din zona Ordincușa – Scărișoara – Gîrda Seacă – Gîrdișoara.
Relief calcaros care prin specificul său genetic se dezvoltă numai în condiții
exogene este determinat de proprietățile fizice ale calcarelor și dolomitelor
materializându -se în relief prin platouri calcaroase (Scărișoara) abrupturi verticale,
turnuri, grohotișuri, chei (Ordâncușei si Gârdișoara), factorul fizic ocupând un loc
primordial în geneza lor .
Relieful carstic de suprafață se remarcă prin forme variate: lapiezuri (pe Platoul
Scărișoara, Șesul Gârdișoarei, pe platoul Bedeleu lui), doline (Șesul Gârdișoarei, pe
Platoul Scărișoara, în bazinul închis d e văi Ocoale ), avene (intrarea în peștera cu ghețar
de la Scărișoara, avenul din Șesuri), văi carstice pe unele porțiuni seci (Gârdișoara,
Ocoale, Ordîncușa). Formele carstice subterane sunt dominate de peșteri (Poarta lui
Ionele, Scărișoara, Coiba Mică, C oiba Mare). Peșterile se formează acolo unde circulația
intensă a unei mari cantități de apă prin diferite crăpături face ca acestea să se lărgească
continuu prin (rezoluție) disoluție.

Fig.5.7 Ghețarul de la Scărișoara
Sursă:https://www.google.com/search?ghetarul+scarisoara (ultima accesare 10.04.2017)
Climatul comunei Gârda de Sus este tipic de munte, în general umed și rece pe
culmile înalte, cu o alternare treptată spre regiunile joase. Temperatura medie anuală este
de +5 Ƈ, cu minime în ianuarie de -40Ƈ și maxime în iulie de +25 Ƈ pe Valea Arieșului,
iar pe înălțimi este mai coborâtă cu circa 3 – 4Ƈ. Umezeala aerului este condiționată în
mare măsură de circulația vestică și de regimul nebulozității.
Stratul de zăpadă persistă circa 4– 5 luni pe an având o grosime medie de 50 – 60
cm. Acest fapt asigură condiții fa vorabile dezvoltării sporturilor de iarnă. Se întâlnesc
situații de abundență a precipitațiilor într -un anumit timp.
În general cu tot climatul aspru și capricios, condițiile sunt favorabile dezvoltării
turismului. Zilele de vară oferă turiștilor condiți i bune de drumeție în munți, unde pot
vizita locuri deosebit de frumoase, carstul în special oferind acestora clipe de neuitat, în
zilele cu o atmosferă clară și cu o vizibilitate bună, putându -se face fotografii de excepție.
Amatorii de sporturi de iarnă ce se cazează în zona studiată găsesc în com una învecinată,
Arieșeni, la circa 18 km de localitatea Gârda de Sus, pârtia de schi de la Vârtop, pârtie ce
atrage atât practicanți ai acestui sport din județul Alba și județele Bihor, Cluj, Hunedoara,
cât și tu riști străini, cu preponderență din Ungaria.
Hidrografia se instituie în principala sursă de atracție turistică aparținând cadrului
natural. Elementele hidrografiei posedă atribute pitorești înmagazinate în sistemul lor de
organizare, particularitățile fi zico chimice sau dimensiunea acumulărilor acvatice.
Întreaga rețea hidrografică are ca nivel de bază Arieșul Mare, care este colectorul
principal al apelor din localitate și care își are izvoarele sub pasul Vârtop, la poalele

muntelui Biharia de la o a ltitudine de 1295 m și are pe teritoriul comunei Gârda de Sus
un curs de aproximativ 3,5 km pe direcția V –E. Pe teritoriul comunei Gârda de Sus
prim ește afluienți pe dreapta văile Bucu ra șiDizditul iar pe stânga pârâul Ordâncușei și
pârâul Spurcat. De -a lungul acestei văi și a afluenților săi, datorită reliefului carstic, sunt
prezente numeroase obiective interesante din punct de vedere turistic: peșterile Gura
Apei, Șura Popi, Ghețarul de la Vârtop, Coiba Mică, Coiba Mare, Huda Orbului,
Hodobana, Avenul cu două intrări, Izbucul Tăuzului, Hoanca Apei, Avenul de la Tău,
chei precum cele ale Gârdișoarei, iar pe valea Ordâncușei cheile cu același nume.
5.2 POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC AL ZONEI
Elementele de artă populară, caracterizate prin simplitate, sobrietate și
funcționalit ate, specifice Țării M oților s-a impus prin: prelucrarea tradițională a lemnului
și valorificarea acestuia în regiunile colinare și de c ȃmpie, prin biserici de lemn, activităț i
de minerit (mai ales aur), mult mai vechi decat incep uturile erei c reștine, dar și printr -o
literatură populară legată de acestea. (Stefan Deszi , Țara Moților, 2011 ).
Dintre toate elementele de artă populară ce a rămas ca un stâlp de rezistență
pentru istoria moților, este Biserica din centrul comu nei care veghează de pe la 1792.
Amplasată lângă șoseaua Câmpeni – Ștei, în vecinătatea centrului localității, Biserica de
lemn „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul" impresi onează prin silueta marcată de T urnul cu
coif înalt.
5.2.1 Elemente aparținând culturii spiritu ale
Sărbătorile Crăciunului au constituit și constituie și astăzi numeroase prilejuri de
bucurie, atât pentru cei mici cât și pentru cei mari. Cei mici în ajunul Crăciunului
mergeau și mai puțin astăzi cu colindatul la casele vecine, unde primeau diferit e dulciuri,
fructe, colaci. Un obicei păstrat și astăzi este mersul cu „steaua” sau cu „craii”, care se
face în ajunul Crăciunului și este un adevărat program de teatru dar sub aspect religios.

De Anul Nou se umblă cu „plugușorul” și cu „capra”.Un obicei c u caracter religios este
„toaca” organizat cu ocazia sărbătorilor de Paști.
Urcatul cu vitele la munte este un fenomen echivalent cu, fenomenul de
transhumanță din zonele de câmpie numai că aici la munte înseamnă mai sus față de locul
de domiciliu cu c ȃteva sute de metri (în altitudine) și la o distanță cuprinsă între 6 – 30
km. Astfel pe la sfârșitul luni mai sau începutul luni iunie oameni din satele comunei își
iau bagajul și animalele și se deplasează mai sus pentru o perioadă de șase săptămâni.
Coborât ul din munte se face în preajma Târgului de fete de pe muntele Găina (20 iulie),
când iarba este numai bună de cosit.
Claca de vară sau claca de iarbă, se făcea și încă se mai face, atât pentru cositul
cât și pentru strânsul fânului, fiind un mijloc de int rajutorare între cetățeni. De obicei fac
clacă cei cu mai multă iarbă pentru a câștiga timp să poată mer ge mai repede în
localitățile mai mari cu ciubere pentru a se aproviziona cu grâu pentru iarnă.
Nunta cu cai erapracticat ă până în urmă cu 20 -30 de an i șiera un ceremonial
solemn, prezența cailor dându -i măreție. De la mire alaiul de nuntă pleca călare, inclusiv
muzicanții până la mireasă. După ceremonialul religios se pleca spre casa mirelui unde
mireasa trebuia să coboare de pe cal p e un scăunel acop erit cu o patură de l ȃnă, după care
alaiul intra în casă unde se servea masa.
Târgul fetelor de pe Muntele Găina adună an de an moții cu obiceiurile, cu
cântecele izvorâte din sufletele acestor oameni, atât de încercați și năpăstuiți, plini de
suferință a veacurilor încât nici istoria nu o poate cuprinde .Întâlnirea moților, și nu
numai a lor, de pe Muntele Găina în duminica cea mai apropiată de data de 20 i ulie a
fiecărui an, are semnificații adânci , istorie desțelenită în datini, desăvârșită prin
simpli tatea și ospitalitatea moților.

Figura 5.8 T ȃrgul de fete de pe Muntele Găina
Sursă:https://www.google.roq=targ+muntele+gaina (ultima accesare 02.04.2017)
Portul popular de pe Valea Arieșului este o componentă a portului din Munții
Apuseni. El s -a transformat foarte mult în decursul timpului. Azi aproape că nu mai vezi
piese originale – cu o valoare documentară sigură decât în muzee. Pierderea treptată a
portului tradițional s -a constatat la sfârșitul veacului trecut. Nota specifică a acestui
element de cultură populară o dau forma și culoarea, adevărate embleme după ca re se
recunosc comunitățile. Uneori diferențele constau doar în nuanțele cusăturii hainei sau în
culoarea unui element complementar ( șiretul la cioareci, ciupagul la cămașă).

Figura 5.9 Port popular tradițional de pe Valea Arieșului
Sursă:https://www.google.com/port+popular+valea+aries ului (ultima accesare
02.04.2017)
Figura 5.10 Mersul la colindat în G ȃrda de Sus
Sursă:https://www.google.com/search?q=colindatul+garda (ultima accesare 15.03.2017)

PARTEA A III -A– REZULTATE ȘI DISCUȚII
CAP.VI ANALIZA INDICATORILOR TURISTICI ÎN LOCALITATEA
GÂRDA DE SUS
Pȃnă în 31 decembrie 2016 localitatea Gȃ rda de Sus număra 112 pensiuni
agro/turistice iar taberele de școlari și elevi erau doar în număr de 3. Observăm de -a
lungul acestor 26 de ani tendința de creștere a numărului de pensiuni agro/turistice,
hotelurilor, motelurilor dar și diminuarea campingur ilor. Acesta este rezultatul dezvoltării
turismului rural în general, preferințele potențialiilor turiști fiind orientate spre un spațiu
confortant și sigur.
020406080100120
1990 2000 2010 2016Hoteluri
Hosteluri
Camping
Cabane turistice
Tabere de elevi si
scolari
Pensiuni
agro/turistice
Figura 6.11 Tipuri de structuri de primire turistică în G ȃrda de Sus
În perioada 2000 -2016 s-a înregistrat o creștere continuă a capacității de
cazare existentă ca urmare a sporirii numărului de pensiuni agro/turistice din localitatea
Gȃrda de Sus. Aceasta se explică prin dorința localnicilor de a -și porni propria a facere în

vederea obținerii unor venituri suplimentare celor de bază, urmare a creșterii cerințelor
pentru practicarea turismului rural.
050010001500200025003000
2000 2008 2016Hoteluri
Hosteluri
Cabane turistice
Tabere de prescolari si elevi
Pensiuni agro/turistice
Figura 6.12 Capacitatea de cazare existentă pe tipuri de structuri de primire turistică
Evoluția numărului turiștilor înregistrează o creștere susținută, fiind rezultatul
amplificării cererii și consumului pentru această formă de turism. Numărul mare al
turiștilor sosiți în luna iunie, iulie, august se explică și prin faptul că aceștia au c a
principal scop evadarea din activitatea stresantă de zi cu zi în căutarea unui loc liniștit, cu
aer curat, dar și aerul proaspăt și rece în zilele toride de vară.La fel de multe sunt și
sosirile în lunile ianuarie – decembrie deoarece turiștii vin la G ȃrda de Sus pentru a
petrece sărbătorile și pentru a practica unele sporturi de iarnă. Practicarea turismului rural
este accesibilă tuturor categoriilor de consumatori și astfel prețurile și tarifele trebuie să
fie accesibile tuturor celor care aleg această formă de turism.

Sosiri turisti in anul 2016
0100200300400500600700
IanuarieFebruarieMartie AprilieMaiIunie Iulie
August
SeptembrieOctombrie Noiembrie DecembrieNumar de turisti
Figura 6.13 Sosiri turiști în localitatea G ȃrda de Sus în perioada 2016
Num ǎrul de înnoptǎri sau numǎr zile/turist reprezintǎ fluxul de turiști ce au
cǎlǎtorit și s -au cazat în diferite unit ǎți turistice din tr-o anumit ǎ zonǎ într -o perioad ǎ de
timp.În perioada 2008 -2016 se constată o evoluție ascendentă a numărului de înnoptări
în localitatea G ȃrda de Sus în unitățile de cazare(pensiuni agro/turistice și hoteluri) pe
cȃnd în taberele de preșcolari și elevi n umărul înnoptărilor scade.
Innoptari in structuri de primire turistica in
Garda de Sus
20081 2012 2016Tabere de elevi si
prescolari
Pensiuni agro/turistice
Hoteluri
Figura 6.14 Înnoptări în structuri de primire turistică în G ȃrda de Sus

CAP.VII ANALIZA SWOT A ZONEI ANALIZATE CU REFERIRE LA
FENOMENUL TURISTIC ÎN GENERAL ȘI AL TURISMULUI RURAL
Analiza diagnosti c de tip SWOT a zonei turistice Valea Arieșului este concepută
ca o suită de comentarii concentrate asupra principalilor factori ce influențează
dezvoltarea acestei zone în vederea atingerii unor importante obiective strategice. Orice
zonă turistică trebui e ca, la un moment dat, să își evalueze atuurile și punctele slabe.
Când acestea sunt combinate cu o analiză a oportunităților și amenințărilor din mediul
extern al zonei turistice, se realizează așa numita analiză SWOT: se stabilește poziția
actuală în fu ncție de atuuri, puncte slabe oportunități și amenințări.
Puncte tari (strenghts):
– amplasarea avantajoasă din punct de vedere geografic, fiind asigurat accesul din
județul Alba, Arad, Bihor și Hunedoara;
– forme de relief montan variat, cu înalt potențial turistic;
– bogății naturale variate, distribuite armonios pe raza comunei;
– existența forței de muncă;
– zonă neafectată din punct de vedere al poluării;
– rezerve suficiente de apă în vederea alimentării unei eventuale stațiuni montane;
– posibilitatea extinderii rețelei telefonice digitale și a televiziunii prin cablu;
-localitate cu semnificație istorică fiind prezente vestigii arhitecturale de interes
turistic;
– trăsăturile psiho -structurale ale populației de pe aceste meleaguri ce -i conferă
un mare grad de ospitalitate;
– prețuri și tarife în general scăzute față de puterea de cumpărare a turiștilor
străini.
Punctele slabe (weaknesses):
– accesibilitatea dificilă datorită unei infrastructuri de transport insuficient
dezvoltată și s lab întreținută;

-datorită centrelor monoindustriale din zonă rata șomajului a crescut și crește în
continuare;
– slaba reprezentare a întreprinderilor mici și mijloci în sfera producției de bunuri
materiale;
– veniturile mici ale populației au ca rezulta t o putere scăzută de cumpărare care
nu stimulează înființarea și dezvoltarea firmelor private;
– gradul de fărâmițare f oarte mari al terenurilor, slabă dotare tehnică și
neasocierea locuitorilor în vederea efectuării lucrărilor agricole determină existenț a unei
agriculturi neperformante;
– lipsesc cu desăvârșire unitățile de prelucrare a laptelui, cărnii, pieilor și
intermediari care să achiziționeze aceste produse în vederea valorificării lor;
– declinul turismului datorită lipsei de dotări, a căilor de a cces, a
telecomunicațiilor și a slabei întrețineri a celor existente;
– lipsa resurselor financiare în bugetele locale a condus aproape la eliminarea
investițiilor publice;
– dispersarea foarte mare în teritoriu a comunei este una din cauzele slabei
echipări tehnice a comunei;
– depopularizarea zonei, după 2011 populația comunei a început să scadă datorită
migrației, se accentuează dezechilibrele demografice;
– diversitatea activităților economice este redusă;
– agricultura este aproape inexistentă, limita tă la mici crescători de animale.
-slaba promovare a acestui teritoriu și gama redusă a produselor turistice.
Oportunități (opportunities) :
– poziția județului în raport cu programele naționale și europene de dezvoltare a
infrastructurii rutiere de tra nsport;
– existența unor programe de dezvoltare a turismului prin crearea unor stațiuni
moderne în zonă;
– aplicarea unor programe de dezvoltare regională prin încurajarea inițiativelor
locale și a investițiilor;

– declararea ariei geografice ca zonă defav orizată în care agenții economici
beneficiază de unele facilități.
Amenință ri (threats)
– există premisele dispariției unor sate componente ale comunei Gârda de Sus
datorită gradului de sărăcie, izolare și a îmbătrânirii populației;
– imposibilitatea valo rificării produselor agricole de origine animalieră ceea ce
duce la restrângerea producției până la asigurarea consumului propriu, stopând
inițiativele care pot conduce la ridicarea standardului de viață;
– lipsa școlilor în satele componente și a accesibi lității la școala din comună mai
ales iarna, poate aduce la creșterea ponderii populației neștiutoare de carte;
– apariția unor fenomene naturale imprevizibile: alunecări de teren, căderi masive
de zăpadă sau inundații;
– tendința plecării spre oraș;
– locuințe vechi construite cu mulți ani în urmă;
– situația unor gospodării este precară;
– sate neelectrificate;
– alimentarea cu apa inadecvată și insuficientă;
– numărul medicilor în comună insuficient.
Infrastructura turistic ǎreprezintă sistemul circulat or pentru organismul viu: o
rețea densă de linii si noduri de -a lungul căreia are loc un ansamblu de distribuții și
redistribuții a fluxului și produsului turistic. Căile si mijloacele de transport asigură
efectuarea călătoriei, adică a acelui segment al a ctului recreativ fără de care turismu l ca
fenomen este de neconceput .
Turismul actual sedatorea ză extrem de mult modernizării, diver sificării căilor de
transport și mijloacelor de transport. Creșterea vitezei de deplasare în spațiu î nseamnă o
economie sub stanțială de timp liber, ceea ce oferă individulu i posibilitatea unui sejur mai
îndelungat sau vizitarea unui număr mai mare de obiective. Principalele căi si mijloace de
transport implicate in turism intre cele rutiere, feroviare, aeriene, navale si mijlo acele de
transport speciale.

Cum rezultă și din această analiză comuna Gârda de Sus are mari posibilități de
dezvoltare, fiind însă necesar pentru aceasta să se găsească parteneri din țară și de peste
hotare care să colaboreze cu locuitorii comunei în cee a ce privește valorificarea
produselor din lemn, a produselor animaliere, iar pe linia turismului această zonă necesită
o amenajare din toate punctele de vedere ținând seama că este un mare păcat că aceaste
frumusețe ale naturii să nu poată fi accesibile p entru oricine ar dori să le viziteze și să nu
poată avea la bază locuri de cazare, de alimentație publică, instalații pentru practicarea
unor sporturi, îndeosebi a celor de iarnă.
CAP.VIII PROPUNERI/STRATEGII DE DEZVOLTARE ALE
TURISMULUI ÎN GÂRDA DE SUS
Din diagnoza comunei Gârda de Sus rezultă necesitatea obiectivă a adoptării unui
set minim de măsuri menite să conducă la valorificare superioară a potențialului turistic
al acestei zone precum și a zonelor adiacente. Dintre aceste măsuri se remarcă
următoarele:
– ameliorarea infrastructurilor rutiere dintre Arieșeni și satele componente pentru
îmbunătățirea accesului rutier la acestea;
– asigurarea alimentării cu apă în rețea publică;
– extinderea rețelei electrice la toate gospodăriile și asigurarea i luminatului public;
– amenajarea colectării reziduurilor gospodărești în vederea creșterii securității
igienice a colectivității și ameliorarea mediului; (se vor putea obține surse de venit locale
din exploatarea reziduurilor selecționate în vederea recicl ării lor);
– obținerea unei surse mai convenabile de încălzire, făr ă a afecta mediul
înconjurător, protejând pădurile prin introducerea în gospodării a gazului metan;
– înființarea unui centru de colectare și preparare primară a laptelui și a produselor
lactate;

-instruirea post -gimnazială a copiilor din comună care nu urmează alte cursuri în
vederea reconversiei profesionale și a reducerii ratei șomajului, a calificării lor pentru
inițierea propriei afacer i, având o calificare adecvată;
– cointeresarea localnicilor în vederea îmbunătățirii aspectului estetic al comunei
și al gospodăriilor și promovarea acestora în mass -media;
– înființarea unui centru zonal de sănătate pentru îmbunătățirea activității de
ocrotire a sănătății atât a localnicilor cât și a turiștilor
– crearea și promovarea unei imagini autentice a comunității, precum și stimularea
apartenenței la comunitatea locală;
– realizarea unor case tradiționale în mediul rural și cu posibilități de a oferi
petrecerea timpului liber a persoanelor care vizitează localitatea oferindu -le acestora
câteva elemente de identitate locală;
– crearea unui sistem de simboluri culturale ce exprimă și promovează identitatea
locală,
– înființarea unui centru de exploatare și inventariere a resurselor naturale și
peisagere existente în vederea ameliorării condițiilor de mediu și informarea turiștilor
asupra frumuseților și ineditului zonei.
Punerea în aplicare a acestor propuneri și măsuri de dezvoltare vor conduce atât la
îmbunătățirea condițiilor de viață a populaț iei din această zonă prin ridicare nivelului de
trai, valorificarea la capacități maxime a potențialului zonei și implicit la practicarea unui
turism la cele mai ridicate standarde mondiale.
De asemenea o atenție deosebită va trebui acordată dezvoltării r ețelei comerciale,
în special a celui de comerț specific, reprezentat prin unitățile de desfacere a obiectelor de
artă populară produse în zonă, obiecte de artizanat cu însemnele stațiunii, precum și
unități de desfacere a materialelor documentare (hârtii, pliante, ghiduri).
O problemă foarte importantă o constituie activitatea de promovare a stațiunii,
lansarea ei pe piața internă și externă, lansare care se poate face prin realizarea unor
materiale de propagandă cu “marca” stațiunii.

8.1 CAMPANII DE PRO MOVARE
Aceste campanii promoționale trebuie orientate spre o soluție optimă a problemei,
adică:de a informa, de a interesa, de a convinge, de a impulsiona. În planificarea oricărei
campanii de promovare trebuie să se țină seama de cinci elemente de bază, c um sunt:
obiectivele, mesajul, instrumentele de promovare, coordonarea activităților, bugetul.
În ceea ce privește fixarea obiectivelor campaniei de promovare aceasta este
sarcina exclusivă a conducerii sau managementului firmei. În general aceasta se ref eră la
informarea cumpărătorilor asupra noilor servicii turistice, informarea asupra
performanțelor, stimularea cererii, crearea unei imagini favorabile pe piață, informații de
preț, oferte speciale, stimularea indiferenței, crearea obișnuinței de cumpărar e, etc.
La fixarea acestor obiective trebuie să se țină seama de următoarele:
– cererea pe piață pentru un serviciu sau altul, este în funcție de prestigiul
pensiunii turistice, de imaginea acesteia și de produsele sale pe piață, create în mintea
cumpărăto rului;
– serviciul înainte de a se vinde trebuie cunoscut. De aceea, trebuie realizată o
promovare corespunzătoare și de efect;
– prețurile prea mari afectează securitatea și stabilitatea produsului pe piață;
– promovarea elastică este o măsură de a schimb a în bine cererea relativă de
produse și de a diminua cheltuielile promoționale.
Promotorul trebuie să decidă, pe baza scopurilor urmărite de cumpărători, mesajul
de comunicat. Cele mai frecvente apeluri au fost acelea care s -au concentrat pentru un
singu r serviciu cu o repetare a aceluiași apel. Promovarea prin reclamă a unui apel poate
fi prestată, pentru a vedea dacă mesajul a fost bine comunicat și recepționat. De
asemenea, se poate determina eficiența, prin compararea mai multor reclame.
La selectare a mass-mediilor ca instrumente de promovare, trebuie avute în vedere
următoarele:
– mass-media să acopere segmentul de piață vizat;
– considerațiuni pe marginea cheltuielilor alocate de concurență diferitelor mass –
media;

– determinarea frecvenței reclamei și a publicității, precum și a oportunității de
mostre și demonstrații. De asemenea, important este de a fixa mărimea, poziția și timpul
optim de apariție.
8.1.1 Strategia campaniilor promoționale
În promovare, strategia unei campanii de promovare este reprezentată chiar de
planul campaniei. Deci cu cât planul este mai bun, mai creativ, cu atât și strategia este
mai eficientă.
O campanie de promovare creativă este rezultatul unei activități laborioase a
specialiștilor. Întocmirea planului are la bază o s erie de informații și date care trebuie
analizate, în vederea stabilirii strategiei pentru piața respectivă. Această strategie este
supusă spre aprobare conducerii firmei care o analizează din punct de vedere al eficienței
și rentabilității în vederea apro bării ei. Fazele principale în stabilirea unei campanii
promoționale creative sunt:
– stabilirea unei evidențe de date referitoare la produsul turistic și la piață; d atele
reținute trebuie să fie cele mai importante, care contribuie efectiv la luarea de de cizii;
– analiza situațiilor;
– stabilirea strategiei de bază în care sunt enumerate obiectivele și modul de
îndeplinire pe inst rumente de promovare și buget; l a baza acestora stă programul
promoțional al firmei de turism;
– se supun e aprobării conducerii firmei; a cesta analizează, critică, cere eventuale
modificări și în final aprobă strategia;
– se dau instrucțiunile necesare pen tru executarea planului final; s e nominalizează
un responsabil specialist în promovare – care urmărește întocmirea planului la t oți factorii
ce concură: mass -media, designeri, cercetarea pieței, financiari, etc.;
– se revede planul, de către specialiștii însărcinați cu partea creativă, care aprobă,
resping și jalonează direcțiile de creștere a campaniilor promoționale;
– planul fin al se redactează și se pregătește pentru prezentarea orală și vizuală;
– aprobarea finală a strategiei de promovare de către conducerea firmei;
– lansarea campaniei de promovare creativă.

8.1.2 Tehnici promoționale utilizabile în perspectivă
Datorită f aptului că pensiunile turistice de pe Valea Arieșului nu au reușit să
folosească, să exploateze la un nivel superior unele tehnici promoționale moderne, am
considerat ca fiind necesar prezentarea unor astfel de tehnici și evidențierea rolului
important pe care îl ocupă în cadrul politicilor de promovare. Totodată, prin intermediul
acestora se va putea atinge o promovare a produselor și serviciilor turistice rurale
eficientă cu rezultate activitatea pensiunilor.
Într-o prima fază, cea de cunoaștere și implem entare a acestor modalități de
promovare, un rol deosebit îl vor avea specialiști din acest domeniu, prin organizarea de
seminarii, întruniri la nivelul comunei cu principalii factori de influență primar, profesori,
ghidul montan, reprezentantul Asociației Sportive „Sfinx” – Gârda, patroni și proprietarii
de pensiuni, pe tema promovării comunei din punct de vedere turistic.
8.1.3 Centrele de informare turistică
Una din concluziile principale este aceea că activitatea promoțională este înainte
de toate o a ctivitate comunicațională, informarea clientelei în legătură cu produsul turistic
și firma care -l furnizează fiind unul din obiectivele ei de primă mărime și importanță.
Aceasta se poate realiza pe trei căi cu mijloace multiple, sub formă verbală sau scris ă,
vizuală sau auditivă, directă sau indirectă etc.
La nivelul comunei poate fi menționat faptul că în vara anului 2014 s -a amenajat
Centrul de Informare Turistică Ghețari cu sprijinul considerabil al partenerilor germani în
cadrul Proiectului Munții Apuse ni. Centrele permanente de informare turistică sunt
organizate pe principiul teritorial, pe cheltuiala firmelor, oficiilor de turism sau a statului,
fiind amplasate în localitățile, zonele și țările în care, clientela t uristică este cea mai
numeroasă , ele îmbrăcând, de cele mai multe ori, forma birourilor sau oficiilor de
informare.
Punctele ocazionale de informare turistică se prezintă sub forma saloanelor și
standurilor. În ceea ce privește saloanele (denumite și foaier -uri sau expoziții) de vacanță
sunt puncte de informare de primă importanță la care firmele turistice, individuale sau

asociate, au posibilitatea să contacteze direct o bună parte din clientela potențială și , mai
ales, intermediarii profesioniști interesați în distribuirea produselor turis tice.
8.1.4 Documente promoționale de informare turistică
Cu toată amploarea luată de alte mijloace de informare turistică (radioul, mass –
media,internetul etc.), informarea prin documente promoționale scrise (broșuri,
pliante,reviste) își mențin încă pri mul loc sub aspectul utilității și eficacității.
Ceea ce se observă, în cazul pensiunilor de pe Valea Arieșului este faptul că
foarte puține dintre ele dețin asemenea documente sau altele de genul vederilor. Pentru a-
și atinge ținta, pensiunile turistice d e pe Valea Arieșului va trebui să -și elaboreze aceste
documente promoționale care să fie în egală măsură, atrăgătoare și utile.
Ca și o propunere pentru aceste pensiuni voi prezenta câteva tipuri de documente
promoționale turistice: cele utilizate de pen siunile individuale și cele utilizate de zonele
turistice.
Documentele promoționale ale pensiunilor individuale sunt reprezentate de
editarea prin forțe proprii a pliantelor, foi volante și afișe, prin care își promovează
serviciile pe care le oferă clien telei, punându -le la dispoziția acesteia, a agențiilor de
voiaj, a transportatorilor etc. Astfel, în ceea ce privește motivația, se apreciază că aceste
documente trebuie concepute de așa manieră încât să declanșeze două reacții asupra
clientului. Mai întâi ele trebuie să provoace interes pentru un demers subiectiv (ceea ce se
poate realiza cu ajutorul imaginilor fotografice ale mediului, arhitecturii, amenajării
interioare etc.). Apoi ele trebuie să atragă clientul și să -l determine să aleagă acea
pensiune, aducând suficiente argumente privitoare la confort, calitatea serviciilor,
diversitatea și prețul acestora etc.
Difuzarea pliantelor se poate realiza prin personalul de la recepție, prin poștă, prin
agențiile de voiaj, prin oficiile regionale și naționa le de turism, prin reprezentanțe
naționale în străinătate, prin marile magazine etc.
Pentru a fi cât mai eficiente, documentele promoționale turistice cu ajutorul cărora
se realizează informarea clientelei în turism trebuie să respecte niște reguli privind
stabilirea titlului, traducerile și formatul:

– titlul broșurii turistice trebuie amplasat fie în partea de sus, fie în cea de jos a
copertei (și nicidecum în mijlocul acestei a), precum și pe contracopertă;
– traducerile întâlnite în cazul documentelor tu ristice redactate în mai multe limbi,
trebuie prezentate în așa fel încât să nu indispună clienții autohtoni, nici pe cei străini;
– formatul care se dă documentelor de informare turistică trebuie să țină seama de
conținutul lor, de modul de stocare, de ex punere și de expediere către destinatari.
8.1.5 Reclama prin televiziune
Pentru pensiunile de pe Valea Arieșului, în această etapă (de dezvoltare), reclama
prin televiziune reprezintă un efort financiar mai costisitor decât în cazul celorlalte
tehnici și modalități de promovare. Dar, ținând cont de faptul că fiecare pensiune ar e
tendința de a se dezvolta la un nivel superior, această tehnică de promovare poate fi luată
în considerare ca având un rol deosebit de important într -o lume modernă. Deși
televiziunea este unul dintre cele mai recente mijloace de informare, trebuie subliniat
faptul că încă de la începuturile sale a devenit un mijloc de reclamă, a cărui pondere a
crescut, an de an, în totalul investițiilor publicitare.
Avantajul pe care îl prezintă televiziunea constă în aceea că folosește în mod
simultan textul, sunetul și imaginea, ceea ce -i conferă o forță mai mare de mobilizare a
telespectatorilor și deci o influență sporită asupra acestora. Mesajul, la televiziune, se
poate transmite sub mai mul te forme:
– anunțul direct -formă în care prezentarea produsului se face de către o persoană
care ar ată sau ține produsul în mână.; î nfățișarea plăcută a prezentatorului și un text bine
ales asigură succesul emisiunii ;
– demonstrația – este o formă mai c onvingătoare decât prima, deoarece
telespectatorii sunt interesați să cunoască în primul rând avantajele pe care le au folosind
produsul pentru care se face reclama.
– recomandarea – pentru utilizarea produsului – se face de către o personalitate din
domen iul artei, științei, tehnicii, sportului etc., bine cunoscută de public;
– dramatizarea – forma în care reclama este prezentată ca un contrast înainte și
după folosirea produsului, sau prezi ntă satisfacția utilizării lui;

– dialogul – emisiune prezentată d e două sau mai multe persoane; e ste o metodă
eficientă de stimulare a interesul ui pentru cumpărarea produsului;
– interviul – luat unor persoane care au folosit deja produsul sau celor care cunosc
foarte bine calitățile și modul de utilizare al acestora.
Principala problemă a reclamelor TV este însă credibilitatea, pentru că
telespectatorii sunt înclinați să interpreteze orice program – inclusiv pe cel publicitar – ca
pe ceva regizat, nereal, și să recepteze mai ușor elementele de divertisment decât pe cel e
informative prin reclame.
8.1.6 Târgurile și saloanele naționale și internaționale
Și la acest capitol pensiunile turistice de pe Valea Arieșului trebuie să -și
regândească viziunea deoarece este locul unde se pot lega multe afaceri cu diferite agenții
de turism naționale și internaționale și modul cel mai sigur de a intra în contact cu
consumatorii de turism.
Târgurile și saloanele profesionale sunt manifestări care grupează expozanți
aparținând aceluiași sector sau unor sectoare economice diferite (c azul târgurilor). În ceea
ce privește târgurile naționale acestea au ca scop major promovarea vânzărilor pe piața
internă, putând fi împărțite în două categorii:
– târguri naționale organizate în țare care vizează promovarea propriilor servicii
turistice ș i stabilirea de relații de afaceri între companiile sale națio nale dar și cu
companii străine;
– târguri naționale itinerante, organizate de o anumită țară interesată în
promovarea propriilor produse și servicii turistice în anumite țării sau regiuni geog rafice,
al căror loc de organizare este în chiar țara vizitată.
Pe lângă posibilitatea participări la aceste târguri mai pot fi menționate și târgurile
regionale și cele locale având ca obiect promovarea serviciilor ș i produselor turistice.
8.1.7 Promov area prin intermediul internetului
Tot mai multe agenții de turism își fac prezența pe i nternet, iar acest lucru face
parte din tendința internațională de a înlocui drumurile către agențiile de turism cu o

simplă navigare pe Internet. Această modalitate de promovare este considerată de către
specialiști din domeniul turismului ca fiind una din cele mai folosite căi de promovare
deoarece numărul celor care accesează acest serviciu este foarte mare în România.
Unul din principalele avantaje ale acestor servi cii pe care și pensiunile de pe
Valea Arieșului trebuie să le aibă în vedere este acela că, prin crearea unui site bine
structurat (personalizat) și cu informații turistice de calitate, își vor putea promova
serviciile atât la nivel național cât și interna țional. Bineînțeles că prin promovarea pe
internet avantajele sunt multiple, începând de la sistemul de rezervare online, formarea
unei rețele zonale sau naționale de turism etc.
Din numărul mare de site -uri prezente pe internet voi prezenta câteva care s unt
axate pe turismul rural:
-www.antrec.ro , site-ul conține un catalog cu oferte de turism, căutarea se face pe
categorii și există p osibilitatea rezervării online;
-www.agroto ur.ro , site specializat în turism rural, conține o ofertă largă
repartizată pe zo ne; o ferta este însoțită de fotografii și prețuri, site -ul fiind disponibil și în
limba engleză;
-www.turismrural.ro , este un site care conține numeroase oferte de turism rural și
agroturism din toate zonele Rom âniei; e ste animat de o grafică sup erioară și numeroase
fotografii;
-www.infoturist.ro ,site specializat cu recenzii de la turiști a devărați, detalii
complete hoteluri ș i pensiuni, poze din fiecare cameră , tarife actualizate zilnic; contact
direct cu proprietarii, fără intermendiari ;
Faptul că în marea majoritate pensiunile de pe Valea Arieșului fac parte din
cadrul ANTREC, a făcut ca oferta de servicii turistice a acestora să ajungă și pe internet.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Contribuția proprie :
În urma derulării cercetării, a culegerii informa țiilor necesare, a analizei și
interpretării lor s -a atins scopul acestui studiu de caz și anume propunerea unor strategii
de dezvoltare și promovare a zonei turistice G ȃrda de Sus:
1. S-au pus în practică cunoștiintele dob ȃndite pe parcursul celor 4 ani de studiu;
2. S-au folosit ca surse numeroase cărți și documente în ceea ce privește strat egiile de
dezvoltare și promovare a turismului rural;
3. S-a făcut prezentarea zonei turistice din localitatea G ȃrda de Sus de pe Valea
Arieșului;
4. S-au analizat indicatorii turistici și statistici;
5. S-au el aborat propuneri privind promovarea și dezvol tarea în localitatea G ȃrda de Sus;
Concluzii (referitoare la studiu)
Turismul rural reprezintă o formă particulară de turism, care diferă de alte forme
de turism prin aceea că se desfașoară intr -un mediu unic, spațiul rural, iar primirea
turistului se baz ează pe o anumita „artă”, diferită de cea practicată in mod obijnuit.
Astfel, turistul nu este un client anonim, ci un prieten care vine in mediu rural și este
integrat acestui.Totodată, această formă de turism s -a dezvoltat pe baza valorificării celor
trei elemente esențile care intră in componența sa si anume: spațiul rural(suport al
viețuirii și derulării activităților specifice), populația rurală și produsele tradiționale.
Turismul rural reprezintă un fenomen care a adus multe schimbări in mediul
sătesc tradițional, unele fiind pozitive, altele influentând in mod negativ mediul rural.
Deși deocamdată turismul rural deține o pondere redusă pe piața turistică, tendințele sale
de creștere sunt evidente, acest lucru atrăgând după sine efecte pozitive asupra vieții
sociale și economice rurale, prin: stabilizarea populației prinfixarea forței de muncă,
crearea de noi locuri de munca, susținerea economică agricultorilor, atragerea de noi
investiții, reabilitatea patrimoniului edilitar, pluriactivitatea, promovar ea și dezvoltarea
serviciilor, ameliorarea gradului de utiliezare a forței de munca feminină. În general,

restructurările economice care int ervin în mediile cu echilibrul sensibil , cum este mediu
rural, implică un anumit risc care poate dobândii un caracte r perturbător.
Astfel, dificultățiile care survin cel mai frecvent în evoluția fenomenului turistic
rural decurg din următoarele aspecte: presiunea socio -culturală, presiunea
intreprinzătorilor exteriori, problemele de planificare, controlul, participare publică și
parteneria, etc. Având î n vedere că această formă de turism a cunoscut o ascensiune
deosebită pe V alea Arieșului ș i nu numai, trebuie sprijinit prin toate mijloacele
legisla tive, financiare ș i politice deoarece deține un patrimoniu turistic unic , încărcat de
tradiționalitate și nealterat de modernitate și parcă predestinat a fi valorificat prin turis m
rural. Numeroș i specialiști în turism rural au indentificat România ca fiind țara cu un
potențial extrem de ridicat în ceea ce privește dezvoltarea turismului rural, ca o sursă de
venit importantă atât pentru investitori, cât și pentru bugetul țării.
Insă din ce în ce mai multe persoane cu spirit întreprinzător încep să întrevadă
potențialul și beneficiile practicării turismului rural. In ițiativele î n acest domeniu au
început să apară de acum câțiva ani, la început timid în câteva locuri din țară cu tradiție ,
ca mai apoi să se extin dă și î n alte regiuni din țară. Oferta existentă este acum destul de
variată, de la tipuri de cazare până la locații.

BIBLIOGRAFIE
1.Urban, V., Melnic, A.S., „The Tourist Accommodation Capacity in Romania and
the Main Tourism Indicators ”,2012, pag . 378-387;
2. SnakOscar și colab.,„Economia ș iorganizarea turismului” , 2012;
3.Rodica Minciu, “ Economia tur ismului ”, 2011;
4. Cristureanu C., Zadig R., Baron P., Academia de Studii Economice, 2009;
5.E. Buciuman, „Geografia turismului ”, 2014;
6. J. Benedek, Șt. Deszi, „Bazele turismului rural ”, 2013, pag. 40 ;
7.Rodica Petrea, D. Petrea ,„Turismul rural ”, 2014;
8. Leville Nizerolle, “La Tourisme”, 2013, pag.28;
9. Goga Andrei, “Economia Turismului ”, 2014, pag.8 -9;
10. Păsărilă Olga, “Economia turismului ”, 2015, pag.38, editura Uranus;
11. Eugen P., “Industria mondială a turismului”, 2015, Revista de Comerț;
12.Felix H. Arion și Iulia C. Mureșan, „Management în turism ”, 2013;
13. Păsărilă Olga, „Totul despre turism ”, 2014;
14.Radu Zlatian, „Strategii, analiza SWOT ”, 2014;
15.Nicolae Dunăre, „Arta populară din Munții Apuseni ”, 2013;
16.Aure l Gheorghilaș, „Geografia turismului ”, 2015;
17. Daniela Turcu și Janeta Weisz, „Economia Turismului ”, 2014;
18.Emilia Gogu, „Statistica în turism și comerț ”, 2015;
19.www.rasfoiescdespre turism.ro
20.www.antrec.ro