Planificarea voiajului navei pe ruta EASTHAM -PORVOO [627078]

1

Capitolul 2
Planificarea voiajului navei pe ruta EASTHAM -PORVOO

2.1. Caracterizarea fizico -geografică și meteorologică pe ruta de marș
2.1.1 MAREA Nordului

Asezare, state riverane si tarmuri

Situata 2in partea de nord – vest a Europei, Marea Nord ului este parte a Oceanului
Atlantic, aflata intre Norvegia ( Peninsula Scandinavica) si Danemarca (Penisula Jutlanda) la
extremitatea estica, Marea Britanie la vest si coastele nordice ale Germaniei, Olandei , Belgiei si
Frantei ( pe un sector restrans) la sud.
La nord, granita cu Marea Norvegiei este reprezentata de linia paralelei de 61030’
latitudine n ordica ce separa Insulele Shetland ale Marii Britanii de tarmul Norvegiei. Zona
pragurilor din dreptul acestor insule diferentiaza Marea Nordului din punct de verere hidrologic
de Oceanul Atlantic.
La est comunica cu Marea Baltica prin Stramtoarea Skagerrak, situata intre Norvegia si
Danemarca, iar la sud Marea Manecii desparte Marea Nordului de Oceanul Atlantic prin
Stramtoarea Pas de Calais (Dover).

Figura 2.1 Marea Nordului – asezare

Adancimile apelor

2
Apele Marii Nordului nu sunt in general foarte adanci, navele de mare pescaj fiind
nevoite sa navige pe distante apreciabile cu valori mici ale nivelului apei intre chila si fundul
marii.
Fundul mar ii este nisipos, in special in sudul Marii Nordului, bancuri de nisip formandu –
se in zonele in care apa se misca rapid peste acestea. Adancimile apelor sunt monitorizate
frecvent, cu toate acestea potaparea schimbari intre adancimile reale si cele din hart ile de
navigatie, motivul fiind bancurile de nisip din zona aflate intr -o continua miscare. Cu toate
acestea masuratori ale adancimilor se fac in special pe zonele rutelor cu ape adanci, folosite de
navele de mare pescaj.
In largul marii, adancimile scoas e din harti pot diferi cu pana la cateva zeci de centimetri
fata de cele obtinute, prin calcule, de centrele de observare a mareelor, erorile fiind generate de
masuratori luate in conditii de mare agitata. Cu alte cuvinte, calcule foarte precise de maree s unt
greu de realizat, cu toate ca acestea sunt obtinute din informatii corecte, erorile putand fi si de
peste un metru fata de cele reale.
Valurile foarte mari reduc adancimile marii cu pana la doi metri in special in partea de
sud a Marii Nordului. Cel m ai probabil aceste valuri se produc dupa aparitia vanturilor de sud,
presiunile joase putand fi de asemenea cauza aparitiei acestor valuri.

Exploatarea marină

Supraveghere seismica : nave care au sisteme de supraveghere seismica in conexiune cu
exploata rea petrolului si a gazelor naturale sunt des intalnite in aceasta zona.
Echipamentele de exercitii mobile pot fi intalnite oriunde in Marea Nordului. Balize si
balize luminoase asociate cu operatiunile de instructie sunt des desfasurate în vecinatatea
echipamentelor. Pozitia acestor echipamente si balizele sunt schimbate frecvent, iar cele mai bine
cunoscute sunt publicate in NAVEAM .

FACTORI FIZICI

Trasaturi generale ale climei

Clima in Marea Nordului este in general blanda , cu cantitati moderate de precipitatii,
acestea fiind mai reduse intre lunile februarie si aprilie. Zapada este intalnita in partea de nord a
zonei si in porturile de pe continent intre lunile d ecembrie si martie. Vanturile de est pot aduce
vreme noroasa pe perioade indelungate iarna, iar vara temperaturi inalte care pot persista mai
multe saptamani.
Frecventa ceturilor v ariaza in functie de sezon si zona , fiind rare in lunile august si
septembrie.
Vanturile de vest si sud – vest sunt frecvent intalnite, pe parcursul anului, in regiunea de
sud, acestea influentand si partea de nord pe timpul sezonului de toanma si iarna. In partea de
nord- vest vanturile sunt predominant de vest si nord – nord -vest pe timpul verii , toamna si iarna
facandu – si aparitia furtunile , atunci cand depr esiunile traverseaza zona, in special in partea de
nord- vest a Marii Nordului.

3 Temperatura a erului

Temperatura aerului poate fi extrem de variabila de la o zi la alta, cauza fiind curentii de
aer care afecteaza zona. Cea mai rece luna a anului este lu na ianuarie, iar cele mai calde sunt
lunile iulie si august.
In mare deschisa temperatura aerului in luna februarie este de 4 -5ș C in vestul zonei si in
jur de 3ș C in German Bright , in luna august valorile cresc pana la 16ș C in vestul zonei , de-a
lungul coastei de est a Scotiei si a Angliei, si pana la 18ș C in sud – est. Circulatia aerului din
regiune poate produce variatii bruste ale temperat urii, cu cresteri sau scaderi, de la 3șC pana la
5șC peste temperatura medie in special in sezonul de iarna. Vantu rile de est mentin in general
temperaturi foarte scazute iarna si temperaturi ridicate vara, in timp ce vanturile de sud si de
sud-vest aduc in general temperaturi medii si umiditate in aer.
In zonele de coasta valorile maxime de temperatura sunt atinse i n lunile iulie si august,
acestea fiind de pana la 22șC in sud si 18.5ș C in nord. Pe perio ada de vara, in timpul unor
intervale de timp mai calduroase se pot inregistra temperat uri exceptionale de pana la 35șC in
sud si 31ș C in nordul regiunii.
Cele mai r eci perioade sunt lunile ianuarie si februarie, la fel ca si in cazul zonelor de
mare deschisa, tempe ratura minima medie fiind de 0ș C pentru cea mai mare parte a zonei. In
lunile cele mai reci s -au inr egistrat temperaturi intre -10șC si -15șC langa coasta si -25ș C pe
continent la Hamburg. Inghetul este frecv ent in perioada de iarna si apare pentru o perioada de
30- 40 de zile pe an in sud – vestul regiunii si pana la 75 de zile pe an in sud – est si nord.

Umezeala aerului atmosferic

Deasupra M arii Nordulu i umiditatea este de aproximativ 82% in timpul iernii si de 84%
vara. In zonele de coasta umiditatea este foarte variabila, atingand un maxim de 90% toamna si
iarna si un minim de 60 – 65% in luna mai, in porturile de pe continent.
Valori foarte scazute ale umiditatii, de pana la 20%, sunt adesea aduse de vanturile de est si sud –
est.
Ceata si vizibilitatea

In mare deschisa, ceata este asociata d e cele ma i multe ori cu un aer cald si umed care
circula deasupra marii reci, cu vanturi de sud – sud- vest si v est.
In figura de mai jos este aratata media de incidenta a cetii, cu o vizibilitate de mai putin
de 1 kilometru, pentru lunile ia nuarie si iulie.
Iarna se inregistreaza ceata intr -un procent de 3 – 4% din cazuri mai ales in vestul extrem,
crescand ince t pana la 9 – 10% in German Bright. In mijlocul verii, frecventa cetii scade cu pana
la 2% in majoritatea regiunilor.
Zonele costiere sunt in princip al afectate de ceata, de radiatie si in rare ocazii de ceata de
provenienta arctica. Ceata de radiatie se instaleaza de obicei la caderea serii, ca urmare a
coborarii temperaturii aerului din stratul inferior sub temperatura punctului de roaua, racire ce
intervine intotdeauna in conditiile unei inversiuni termice. Se ridica de obicei la foarte scurt timp
dupa rasaritul soarelui . Sub influenta brizei de uscat, care sufla in timpul noptii in estuare, ceata
de radiatie poate fi intalnita la distante de peste 10Mm. de coasta, cand viteza vantului depaseste
2 m/s, ceata de radiatie este foarte repede imprastiata.

4 Ceata arctica este formata ca urmare a deplasarii maselor de aer marin arctice sau polare ,
deasupra intinderilor marii cu ape mai calde. Acest tip de ceata este mai dens indeosebi cand
temperatura aerului este cu 2 -4ș C mai coborata decat temperatura apel or marii. Deseori ceata
arctica este insotita de vanturi tari de est si prezinta pericole mari pentru neve, deoarece, pe langa
reducerea vizibilitatii, favorizeaza formarea unor mari depuneri de gheata pe suprastructuri, fapt
care obliga echipajul la indep artarea acestora pentru a evita pericolul supraincarcarii navei si a
pierderii stabilitatii transversale din cauza ridicarii centrului de greutate si a reducerii pana la
anulare a inaltimii sale metacentrice.

Figura 2 .2 Frecve nta cetii exprimata in procente pentru o vizibilitate mai mica de 1 Km

Norii

Marea Nordului este in general o zona acoperita de nori intr -un procent de 68% pe
perioada de iarna si 56% din timp primavara si vara, zona de coasta avand un procent de
acope rire mai ridicat.
O data cu vanturile de vest si sud – vest, norii tind sa fie excesivi si persistenti, disparand
usor atunci cand isi fac aparitia vanturile de nord si nord- vest. Cerul senin este foarte rar in orice
sezon, intalnindu -se pe perioade foarte scurte de timp, exceptiile sunt perioadele in care apar
anticicloni ce se deplaseaza lent peste nordul regiunii.
Variatia diurna a nebulo zității pe mare arat ă iarna un maxim la 08 00 si un minim la 2000.
Vara , maximul este de 0400 sau 0800, iar minimul de1600 sau noaptea . Diferenta este de 1/8
Norii Stratus sunt mult mai frecventi decat Cumulus, iar cerul innor at poate persista zile
la rand.
Pătura de nori este uneori atat de joasa incat impiedica observarea balizelor .

Precipitațiile

5 Media cantității precipitațiilor variaz ă de la 650 la 700 mm si descrește până la 570 mm
langa Skegen.
Cea mai ploioasa perioada a anului se inregistreaza i ntre lunile august si octombrie iar
cea mai uscata perioada se inregistreaza intre lunile februarie si august, variatiile lunare si anuale
ale ploilor fiind foarte mari.
Căderile masive de zapada sunt rare. Zapada poate fi asteptata la nivelul marii intr -un an
mediu dupa cum urmeaza:
10 -15 zile ………………. 52° – 54ș latitudine nordica;
15 – 20 zile……….. …….. 54° – 56ș latitudine nordica;
25 – 30 zile ………………peste 56° latitudine nordica.

Presiunea atmosferic ă

In general, presiunea aerului creste de la nord la sud, cu presiuni joase in partea de nord
pe timpul toamnei si al iernii.
Caracteristica foarte importanta a Marii Nordului este modul in care zona este afectata de
mobilitatea si iregularitatea schimbarilor de presiune, acestea facand clima una foarte
schimbatoare.
In timpul verii, de -a lungul Oceanului Atlantic celulele de presiune maxima ale zonei
subtropicale se deplaseaza mult spre nord fata de pozitia pe care o ocupa iarna iar aria lor se
extinde considerabil, astfel formandu -se anticiclonul Azorelor, cu media presiunii in centru de
1027 mb, anticiclonul Siberian si depresiunea Islandei.
Regiunea Islandei este una dintre zonele cu cea mai joasa presiune din Atlanticul de
Nord, depresiunile care se formeaza aici se dezvolta bine iarna , cand centrul l or este in sud –
vestul Islandei si cand circulatia este indeajuns de extinsa ca sa cuprindia toate coastele nord
­vestului Europei .
Vara Depresiunea Islandei este mai slaba iar Anticiclonul Azorelor devine predominant, chiar
daca centrul acestui sistem de presiune ramane localizat in apropierea Insulelor Azore de -a
lungul anului, iar presiunea este usor mai mare in iulie (1.025mb) decat in ianuarie (1.023 mb).

Figura 2.3 Presiunea medie a atmosferei la nivelul marii (hPa sau mb).

6
Variațiile presiunii

Valorile presiunilor extr eme pot varia intre 950 hPa si 1050 hPa datorita miscarii
depresiunilor si anticiclonilor. In timpul schimbarilor de vreme, variatii mari apar ocazional,
presiunea se poate schimba cu pana la 40 hPa intr -o perioada de 24 de ore, in special in perioada
de iarna. Media variatilor zilnice ale presiunii fiind in jurul valorii de 9 hPa iarna si 5 hPa vara.

Variatia diurna a presiunii aerului
Exista o variatie diurna regulata, a presiunii aerului, in jurul valorii de 1 hPa dar aceasta
este de cele mai multe ori mascata de alte schimbari din structura presiunii aerului. In vreme
calma maxima diurna poate fi observata intre orele 10:00 si 22:00, iar minima intre 04:00 si
16:00.

FACTORI MECANICI

Anticiclonii

Anticiclonul Azorelor

Vremea din regiune este influentata in mare masura de Anticiclonul Azorelor care este de
obicei centrat in jurul latitu dinii de 30ș N in timpul verii, avand o extensie nord – estica catre
Golful Biscaiei , in timpul verii.
Acesta este de o bicei sursa unor cur enti de aer umed de vest si sud – vest care adesea
afecteaza Marea Nordului. In timpul verii o zona de inalt a presiune se extinde est- nord- est catre
Europa deplasandu – se mai departe catre nord, aducand stabilitate in vremea din regiune.
Din cauza mobili tatii foarte bune a Anticiclonului Azorelor, iarna in special, vizibilitatea
este redusa.

Anticiclonu l Scandinaviei

Ocazional, in special iarna, acest anticiclon se misca foarte usor sau stationeaza deasupra
sudului Scan dinaviei. Z one de inalta presiune se pot dezvolta catre vest , acestea provenind din
anticiclonul de iarna din Asia . Acesti anticicloni raman adesea stationari pentru 4 -5 zile, foarte
rar pot persista si cateva saptamani. Acestia aduc in sezonul de iarna vanturi foarte reci de nord –
est si sud-est, vanturi care pot ajunge pan a la forta 8 pe scara Beaufort, v remea devenind
racoroasa insotita de rafalede ploaie sau ninsori frecvente pe timpul iernii. Cand Anticiclonul
Azorelor si Depresiunea Islandei sunt ambele bine dezvoltate, deplasarea cen trilor de presiune
joasa si vremea corespunzatoare acestora este in general catre est si nord -est, dar cand un
anticiclon s -a stabilit deasupra sudului Scandinaviei, presiunile scazute ce se apropie dinspre
Atlantic sunt redirectionate catre nordul si sudu l acestor traiectorii normale.

Depresiuni le

7 Majoritatea depresiunilor Nord Atlantice trec prin partea de Nord a Marii Nordului,
afectate fiind adesea si partile Sudice.
Depresiunile care afecteaza in mod normal Marea Nordului sunt de regula secundare si se
dezvolta ca o continuare a marilor depresiuni Nord Atlantice. In general apar ca o unda de front
rece, intensificand u-se pe masura ce se deplaseaza spre est sau nord -est peste Marea Britanie
catre Mare z Nordului si Marea Baltica. Aceste depresiuni, d eseori, se misca rapid in general
avand viteze de 20 pana la 30 de noduri devenind sisteme viguroase atunci cand se misca catre
est de-a lungul Marii Nordului. Ele sunt principala cauza a vremii foarte variabila din regiune,
generand un climat umed cu vant uri de sud -vest, care pot varia catre nord, nord -vest insotite de
rafale de ploaie in timp ce tranziteaza est ul. Atunci cand vanturile de nord si nord -vest cresc pana
la forta 8 pe scara Beaufort, din cauza mareelor de primavera, pot avea loc inundatii in zonele
joase din sudul regiunii. Depresiunile tind sa apara in grupuri de 3 -4 cu directii similare, la
intervale de 1 -2 zile.
Depresiunile ce se deplaseaza rapid sunt mult mai des intalnite intre lunile septembrie si
martie, decat vara si exista dezvolta ri secundare in partea sudica si sud -estica a depresiunilor
existente.
Depresiunile ce se deplaseaza spre vest si sud -vest sunt exceptii si au rareori mai mult de
10 noduri. O crestere a presiunii cu vanturi nordice, dupa ce o depresiune a trecut in part ea
estica, nu este o indicatie sigura a vremii stabile in jurul coastei, chiar daca exista o imbunatatire
temporară , pentru ca turbulentele secundare pot ajunge rapid in Marea Nordului din regiuni mai
nordice si pot destabiliza vremea pentru mai multe zile , cu perioade de zapada iarna si uneori
vanturi vestice si nord -vestice.

Vântul

Marile variatii in toate directiile si forta sunt principalele caracteristici ale vanturilor in
Marea Nordului. Aceasta se datoreaza numeroaselor depresiuni care tranziteaza zona, precum si
a topografiei acesteia, rezultatul fiind aparitia foarte multor anomalii locale.
In mare deschisa vanturile pot sufla din orice directie, cele mai frecvente fiind din
directia sud -vest in zonele sudicesi cu o frecventa crescuta a vanturilor din directia nord -est in
zona Skagerrak iarna si primavara. Vanturile de nord -est sunt neregulate in partea de nord -est a
Marii Nordului intre lunile mai si ianuarie. Exceptand coasta de vest a Danemarcei, vanturile tind
sa fie si mai variabile, o frecventa foarte mare avand -o vanturile de nord -vest in perioada de vara.
Cand un anti ciclon se concentreaza deasupra sudului Scandinaviei, vanturile de est afecteaza
intreaga zona, in rare ocazii, putand persista si pentru cateva saptamani.
Viteza medie a vantului in zona de nord a regiunii, in perioada de iarna, este de pana la
forta 5 pe scara Beaufort, iar in zona de sud vanturile pot atingeo forta de pana la 4 -5.
Vara viteza medie a vantului in intreaga regiune scade pana la forta 3 -4, variatiile zilnice
putand fi foarte mari.

8

Figura 2.4
Distributia vanturilor in luna i anuarie
Figura 2.5
Distributia vanturilor in luna iulie

In zonele de coasta variatiile de sezon ale vanturilor sunt similare cu cele pentru mare
deschisa , dar cu anomaliilocale care de datoreaza topografiei zonei.
Vanturile de est sunt in general mai scazute in intensitate in zona de coasta decat cele de
pe mare dechisa din zonele vestice, vanturile de sud -sud-vest si nord -nord-vest tind sa fie deviate
paralel cu coasta asa cum se observa si in cazul raului Die Elbe.
In zona de nord -vest, iarna, in 22 % dintre ocazii se pot astepta pana la forta 7 si in 15%
dintre ocazii vanturi de sud si sud -est.
Frecventa furtunilor scade primavara, vara putandu -se asteptavanturi de pana la forta 7 in
aproximativ 2 -4 % dintre ocazii in sud si in 5% dintre ocazii in nord-vest pe coastele
Danemarcei, toamna frecventa furtunilor este mai mare in special in nord -vestul zonei. Vanturile
foarte puternice de sud -vest si nord -vest sunt cele mai intalnite, in putinele furtuni ce apar pe
timpul verii vanturile au directia nord -vest in estul Marii Nordului si vest in Skagerrak.
Frecventa vanturilor intalnite in apele de coasta este la jumatate fata de cele intalnite in
mare deschisa.
Inregistrarile facute in zona Helgoland si Die Elbe , arata ca majoritatea vanturilor
dureaza m ai putin de 4 ore, 20% dintre ele intre 4 si 6 ore, 10% intre 6 si 10 ore si 4% dintre
vanturi dureaza 12 ore sau mai mult.

Rafalele

Sunt o trasatura foarte intalnita in mod special in zona de nord a Marii Nordului, fiind
asociate cu fronturi atmosfe rice reci ce pot aparea in orice sezon, grindina , lapovita sau zapada
fiindobisnuite in Marea Nordului, apar in iarna si primavara , cu vanturi dinspre nord – vest si
nord , aducand schimbari bruste de directie si viteza a vantului.

9 Vanturile de nord si n ord-vest, in zona Skagerrak, se transforma in rafale foarte violente cu
descarcari electrice ocazionale, in special in sezonul de iarna.

Figura 2.6 Frecventa vanturilor pe scara Beaufort exprimata in procente

Fronturi atmosfe rice

Formarea fronturilor atmosferice, precum si deplasarea acestora genereaza, in aria lor de
manifestare, diferite fenomene complexe ale vremii, a caror evolutie deasupra unei regiuni este,
de cele mai multe ori caracteristica trecerii fiecarui tip de front.
Astfel, fronturile polare sunt cele mai des intalnite in regiunea Marii Nordului.
Aceste fronturi reprezinta granita dintre un aer rece polar si instabil cu origini nordice si
un aer bland, stabil, subtropical cu origini sudice.
In multe cazuri fr onturile pot fi inchise, pana in momentul in care sistemul ajunge in Marea
Nordului, moment in care contrastul dintre starile fiecarei parti a frontului sunt mai putin
insemnate.
Fronturile reci sunt prezente in regiune tot timpul anului, iarna prevestind rabufnire a unui
front rece de aer arctic, cu vanturi puternice de nord si nord -vest, ninsori si grindina, acestea
ocazional transformandu -se in furtuni violente insotite de tunete si fulgere, afectata fiind, in
special, zona Skagerrak.

FACTORI CHIMICI

Salinitatea

Salinitatea variaza in functie de zona si sezon . Astfel, in perioada de iarna, in luna
februarie, salinitat ea are valori cuprinse intre 20. 35 ‰in zona de no rd-vest a Marii Nordului, si
34‰ in zona coastei Marii Britanii, 25 -35 ‰ in zona coast ei Olandeisi Germaniei si de 33 ‰ in

10 in Skagerrak. Valori mai reduse decat media, se intalnesc de -a lungul coastelor Olandei si
Germaniei in zonele de varsare a raurilor in mare.

Densitatea

In perioada de iarna, valorile densitatii in luna februarie su nt de 1.02750 g/cm³ in nord-
vestul zonei, de 1.02725 g /cm³ in zona coastei Marii Britanii, 1.0200 g /cm³ in zona tarmului
Oland ei si Germaniei si de 1.02700 g /cm³.
In perioada de vara, in luna august, va lorile densitatii sunt de 1.02600 g/ cm³ in nord -vestu l
zonei, de 1.02550 g/cm³ in zona tarmului Marii Britanii, intre 1.0200 si 1.02500 g/cm³ in zona
coastei Olandei si Germaniei si de 1.02300 g/cm³ in Skagerrak. De asemenea, ca si in cazul
densitatii, valori mai reduse decat media se gasesc in zona coastelo r Olandei si Germaniei
datorita raurilor ce se varsa in mare.

Temperatura apei marii

Temperaturile minime ale suprafetei marii se inregistreaza in mod normal in luna
februarie sau la inceputul lunii martie, cand valorile medii ale temperaturii sunt in jurul a 5 pana
la 6 șC in vestul regiunii si scad la mai putin de 3 șC in German Bright. Maximul temperaturii
medii a apei marii se atinge in luna august in vestul zonei temperaturile apei fiind de pana la 16
șC si pana la 18șC in German Bright.

Figura 2.7. Temperaturile medii ale apei in Marea Nordului

11 Variațiile temperaturii apei mării

Sunt posibile schimbari apreciabile in temperatura apei marilor, dar de cele mai multe ori
temperatura nu variaza cu mai mult de 3 șC fata de cea normala. Cele mai mari variatii de
temperatura se intalnesc in zona interioa ra a German Bright, in special in iernile aspre si verile
foarte calduroase.
Din aprilie pana in iulie marea este in general usor mai rece decat aerul de deasupra,
facandu -se posibila formarea cetii.

Condițiile de formare a gheții

Gheața de mare se form ează prin scăderea temperaturii până la punctul de îngheț, în
funcție de salinitate și prezența nucleelor de salinizare. La 24,7‰ salinitate, temperatura de
îngheț este de –1,3˚C, iar la 32‰ (Oceanul Înghețat) temperatura este de –1,7˚÷ –2˚C.
Gheața de mar e se dezvoltă mai întâi la suprafață și apoi la adâncime, mai întâi în apropierea
țărmurilor și apoi în larg. Dacă vântul suflă dinspre uscat, gheața se desprinde de țărm; dacă
vântul suflă dinspre larg, gheața de la mal și gheața în derivă sunt împinse sp re țărm și formează
un zid de gheata.
Grosimea gheții este în funcție de durata de menținere a temperaturii scăzute. În 24h
poate crește cam până la 2 cm.
Gheata marină este intalnita in Marea Nordului restrans in zonele de coasta,mai putin
adanci, si in estuarele raurilor,unde salinitatea apei este mai scazuta in timpul lunilor decembrie,
ianuarie si februarie. Exista o variatie foarte mare, cu privire la suprafata acoperita de gheturi, de
la o iarna la alta, din acet motiv, conditiile ghe turilor in ierni le foarte aspre , sunt indexate si
comparate separat, fata de cele din iernile normale.

FACTORI CHIMICI

Salinitatea

Salinitatea variaza in functie de zona si sezon. Astfel, in perioada de iarna, in luna
februarie, salinitatea are valori cuprinse int re 20.35 ‰in zona de nord -vest a Marii Nordului, si
34‰ in zona coastei Marii Britanii, 25 -35 ‰ in zona coastei Olandeisi Germaniei si de 33 ‰ in
in Skagerrak. Valori mai reduse decat media, se intalnesc de -a lungul coastelor Olandei si
Germaniei in zonele de varsare a raurilor in mare.

Densitatea

In perioada de iarna, valorile densitatii in luna februarie sunt de 1.02750 g/cm³ in nord –
vestul zonei, de 1.02725 g/cm³ in zona coastei Marii Britanii, 1.0200 g/cm³ in zona tarmului
Olandei si Germaniei si de 1.02700 g/cm³.
In perioada de vara, in luna august, valorile densitatii sunt de 1.02600 g/ cm³ in nord -vestul
zonei, de 1.02550 g/cm³ in zona tarmului Marii Britanii, intre 1.0200 si 1.02500 g/cm³ in zona
coastei Olandei si Germaniei si de 1.02300 g/cm³ i n Skagerrak. De asemenea, ca si in cazul

12 densitatii, valori mai reduse decat media se gasesc in zona coastelor Olandei si Germaniei
datorita raurilor ce se varsa in mare.

Temperatura apei marii

Temperaturile minime ale suprafetei marii se inregistreaza in mod normal in luna
februarie sau la inceputul lunii martie, cand valorile medii ale temperaturii sunt in jurul a 5 pana
la 6 șC in vestul regiunii si scad la mai putin de 3 șC in German Bright. Maximul temperaturii
medii a apei marii se atinge in luna august in vestul zonei temperaturile apei fiind de pana la 16
șC si pana la 18șC in German Bright.

Figura 9. Temperaturile medii ale apei in Marea Nordului

Variațiile temperaturii apei mării

Sunt posibile schimbari apreciabile in temperatura apei marilor, dar de cele mai multe ori
temperatura nu variaza cu mai mult de 3 șC fata de cea normala. Cele mai mari variatii de
temperatura se intalnesc in zona interioa ra a German Bright, in special in iernile aspre si verile
foarte calduroase.
Din aprilie pana in iulie marea este in general usor mai rece decat aerul de deasupra,
facandu -se posibila formarea cetii.

13 Condițiile de formare a gheții

Gheața de mare se fo rmează prin scăderea temperaturii până la punctul de îngheț, în
funcție de salinitate și prezența nucleelor de salinizare. La 24,7‰ salinitate, temperatura de
îngheț este de –1,3˚C, iar la 32‰ (Oceanul Înghețat) temperatura este de –1,7˚÷ –2˚C.
Gheața de m are se dezvoltă mai întâi la suprafață și apoi la adâncime, mai întâi în apropierea
țărmurilor și apoi în larg. Dacă vântul suflă dinspre uscat, gheața se desprinde de țărm; dacă
vântul suflă dinspre larg, gheața de la mal și gheața în derivă sunt împinse spre țărm și formează
un zid de gheata.
Grosimea gheții este în funcție de durata de menținere a temperaturii scăzute. În 24h
poate crește cam până la 2 cm .
Gheata marină este intalnita in Marea Nordului restrans in zonele de coasta,mai putin
adanci, si i n estuarele raurilor,unde salinitatea apei este mai scazuta in timpul lunilor decembrie,
ianuarie si februarie. Exista o variatie foarte mare, cu privire la suprafata acoperita de gheturi, de
la o iarna la alta, din acet motiv, conditiile gheturilor in ier nile foarte aspre, sunt indexate si
comparate separat, fata de cele din iernile normale.

Dinamica apelor

In Marea Nordului dinamica apelor este afectata in principal de curentii de maree,
insotite de un curent foarte complex in sens invers acelor de c easornic. Acest curent este localizat
in nord -estul tarmurilor Olandei, in estul coastei de nord -est a Germaniei la nordul coastei de
vest a Danemarcei, cu viteze mediide 0.25 de noduri.

Conditii care influențează curentii

Ocazional, cand vanturile foar te puternice persista, curentii rezultati in urma vantului, se
pot apropia, sau chiar pot depasi, ca valoare viteza curentilor de maree. Un vant de forta 6, care
sufla in aceeasi directie timp de 12 ore consecutive va produce un curent cu o viteza de pana
la0.5 noduri., in timp ce un vant de forta 9 care sufla in aceeasi directie timpde 48 de ore va
genera un curent vu o viteza de pana la 1.25 de noduri. In general directia curentilor este cu 30ș
la dreapta fata de directia vantului.
In Skagerrak mareele sunt mai slabe, curentii fiind predominanti. De -a lungul coastei de
nord a Jylland, ca raspuns la vanturile de sud -vest, se formeaza un curent moderat, constant,cu o
viteza medie de 1.5 noduri.
Curenti puternici mai apar si in timpul sau in perioada imedia t urmatoare a huleli care pot sa
creasca sau sa scada pana la anulare mareele.

Curentii de maree

In largul marii, curenții de maree prezintă, în general, aceleași caracteristici de
periodicitate ca și mareele, viteza curentului de maree ( tidal stream rate ) crește cu amplitudinea
mareei, atinge viteza maximă ( maximum rate ) la apă joasă și la apă înaltă, viteza minimă sau apa
staționară (slack water ) aproape de jumătatea intervalului de timp dintre mareea joasă și cea
înaltă, când are loc și schimbarea de sens a curentului.

14 În apropierea coastei, unde secțiunea de scurgere a masei de apă se restrânge, viteza
curenților de maree crește considerabil în comparație cu cea din largul mării. Astfel, în timp ce în
larg viteza curenților de maree atinge 2 – 3 noduri, în zona costieră s -au înregistrat viteze de până
la l2 noduri
In general curentii de maree, intre Anglia si Olan da, sunt aproape liniari si incep sa curga din
Mare Nordului spre Dover Strait, viteza in ambele directii fiind intre 1.5 si 2 noduri.
In centrul Marii Nordului viteza curentilor de maree de primavara nu depaseste 1 nod.
Exista o mica crestere a vitezei, care pleaca din centrul Marii Nordului catre tarm, in toate
directiile cu exceptia sudului Stramtorii Dover si ale coastelor de est ale Angliei. Catre nordul
tarmurilor daneze, Skagerrak si zona de coasta a Norvegiei, mareele sunt mai slabe, astfel
curenti i de maree scad si ei in intensitate.

Nivelul apelor marii si mareele

In Marea Nodului vanturile foarte puternice si lungi ca durata, precum si schimbarile
bruste de presiune, genereaza maree cu inaltimi variabile cepot diferi de cele prezise.
In zonel e de coasta ale Germaniei, fluxurile si refluxurile corespund cu cele din partea de
nord-vest a Marii Nordului, motivul fiind schimbarile presiunii atmosferice si a directie si
intensitatii vanturilor.
O asemenea legatura in schimbarea nivelului mareelor , care poate fi pana la 0.9 m peste
si 0.7 m sub nivelul prezis, este observata in German Bight la 15 ore dupa ce apar variatiile in
nivelul mareelor in partea de nord -vest a Marii Nordului.

Mareele

Mareele sunt oscilatii periodice verticale ale nivelul ui apei , provocate de actiunea
combinata a fortelor de atractie ale Lunii si Soarelui . Fenomenul se caracterizeaza printr -o de
ridicare a nivelului apei numit maree inalta (HW) sau flux si un fenomen de coborare a nivelului
apei numit maree joasa (LW) sa u reflux.
Valorile cele mai mari ale mareelor se inregistreaza la sizigii , la Luna noua sau Luna
plina in fazele de conjunctie sau opozitie , iar cele mai mici la cuadraturi, respectiv la I si al II –
lea patrar .
In mod normal mareea inalta ar trebui s a coincida cu momentul culminatiei Lunii
deasupra locului. Datorita frecarii , vascozitatiii si inertiei apelor , are loc o incetinire a
fenomenelor fata de momentul cuIminatiei Lunii.
De obicei mareea inalta (HW) are Ioc mai tarziu decat culminatia Lunii cu un interval
numit interval lunar . Acesta se modifidi de Ia o zi Ia alta, datorita schimbarii pozitiei astrilor si
functie de conditiile locale.
Aceasta intarziere se accentueaza cu atat mai mult cu cat mareele inainteaza in interiorul
gofurilor , can alelor si estuarelor . In estuarul Tamisei, la Londra, fluxul apare cu o intarziere de
2 ore si 45 minute, iar in estuaruI Elbei intarzierea este de 4 ore.
In Marea Nordului mareele sunt semidiurne cu 2 maree inalte ( m. I ) si 2 maree joase ( m. j ) in
24 ore, exceptie facand coastele de est ale Scotiei si Angliei , unde mareele sunt mixte si
progreseaza de la nord la sud de -a lungul coastei .
Mareea inalta se produce cu 11 ore mai devreme la Peterhead (57°30’N – 1°35’W) decat
la Orford Ness( 52°05’N – 001°45’E) . Nivelul redus de ridicare a apei in unele zone ale coastei

15 variaza putin , dar intre Peterhead si Flamborough Head este de 3 – 4 m. La Lowestoft este de 6
m.
Directiile fluxurilor din largul Marii Nordului, sunt spre sud si nord, in directia coastei ,
concentrice , dar pe masura ce se apropie de uscat devin rectilinii . La Rattray Head, viteza de
deplasare a mareei inalte (m.i) este de 2 Nd , viteza depasita doar la Great Yannouth, unde este
de 3,5 Nd .
Timpul si inaltimea producerii meree lor joase si inalte in Marea Nordului, la sud de
latitudinea de 56șN pot fi prezise cu ajutorul hartii Chart 5059 -Admirality Co -tidal and Co -range
Chart Southern North Sea. In momentul folosirii acestei harti, in special la calcularea mareelor
de-a lungul schmelor de separare a traficului din partea de est a Marii Nordului, trebuie sa se ia
neaaparat in considerare efectele meteorologice asupra mareelor si limitarile predictiilorpe
anumite zone.
Conditiile de formare a hulei

Marea foarte agitata este foa rte intalnita din luna octombrie pana in martie. Furtuni foarte
violente din nord -nord-vest si sud -sud-vest sufla deasupra tarmurilor Marii Nordului, de -a lungul
coastelor Olandei, Marii Britanii, Germaniei, Danemarcei si Norvegiei. Ocazional, pot aparea
vanturi de forta 10, atunci cand mari depresiuni tranziteaza regiunea lasand in urma o mare
confuza si foarte agitata.
In mijlocul iernii, se inregistreaza valuri de peste 4 metri in 10% dintre ocazii in sudul
regiunii, si de -a lungul coastei de nord a Jyl land catre Skagen, in nord -vestul regiunii frecvența
fiind in jur de 15% -20%. In timpul verii, starea marii este cu valuri mult mai mici decat in
perioada de iarna, valurile depasind 4 metri in numai 2 -4% dintre ocazii, peste majoritatea
regiunilor, exceptie facand nord vest ul danemarcei unde frecventa valurilor care depasesc 4 metri
este de aproape 2%.
Furtunile si marea foarte agitata sunt foarte comune in regiunile de coasta intre Den
Helden si Die Elbe, cu vanturi de nord si nord -vest de forta 8, cauzand rupturi ale dir ectiei de
vant in zona insulelor dinspre larg. Exista de asemenea un risc mare de inundatii, in aceste zone
de coasta, dupa un repaus indelungat al vanturilor de nord si nord -vest, in special in timpul
mareelor de primavara. Gradul de agitatie al marii poa te sa creasca devenind confuza pentru un
timp, pana cand vanturile foarte puternice de sud -vest isi schimba directia catre nord sau nord –
vest.
Cele mai frecvente directii ale hulei, primavara si vara, sunt intre nord si nord -vest, dar cu
o frecventa crescu ta a directiei catre vest in mijlocul verii.
Firth of Forth si drumurile catre Great Yannouth sunt expuse in mod special vanturilor
puternice dinspre est mari agitate au loc in estuarele Tyne si Tees, in timpul unor perioade cu
vanturi mari din nord – est, iar raul Humber este cel mai afectat de vanturile puternice din sud –
est.

16

Figura 10. Distributia hulei in luna ianuarie Figura 11. Distributia hulei in luna iulie

17
Kanalul Kiel

Principalele caracteristici ale Canalului Kiel sunt urmatoarele:
– lungime : 98km
– latimea inferioara : 43m
– latime superioara : 104m
– adancime minima : 11m
– pescaj admis : 7.8m
– inaltimea maxima a catargelor : 30m
– viteza maxima de tranzitare: 8.5 nd
– durata medie a tranzitului prin canal: 7 ore

Canalu l Kiel porneste de la Bruusbuttelkoog, port situat la Marea Nordului, in apropierea
gurii de varsare a fluviului Elba, apoi traverseaza landul Schleswing -Holstein si se intinde pina la
Holstenaudin Golful Kieldin sud -vestul Marii Baltice.
Importanta economica a canalului este justificata de scurtarea rutelor de navigatie dintre
porturile Marii Baltice si majoritatea porturilor europene sau chair de pe alte continente.
Există reguli de trafic detaliate pentru canal. Fiecare navă în trecere este clasificată în
unul din cele șase grupuri de trafic în funcție de dimensiunile acesteia. Navele mai mari sunt
obligate să accepte piloți și călăreți specializați în canale, în unele cazuri chiar și asistența unui
remorcher. Mai mult decât atât, există reglementări privind trecerea navelor care se îndreaptă. De
asemenea, este posibil ca navele mari să fie obligate să se deplaseze la bolurile furnizate la

18 intervale de -a lungul canalului pentru a permite trecerea vaselor care se apropie. Norme speci ale
se aplică ambarcațiunilor de agreement.

Marea Baltica

CONSIDERAȚII GENERALE

Marea Baltică este o mare continentală a Oceanului Atlantic de tip epicontinental, formată
prin transagresiunea apelor asupra uscatului . Marea comunică la W c u Marea Nordului prin
Strâmtoarea Skagerrak lată de 110 Km ce separă țărmurile Norvegiei de cele ale Danemarcei și
este întinsă pe o suprafață de 419000 km2 .
Un șir de strâmtori face apoi trecerea între Strâmtoarea Skagerrak și Bazinul central al Mării
Baltice astfel :
• Str. Kattegat între Suedia și Pen. Yutlanda lată de 65km ;
• Str. Sound între Suedia și I. Zeellanda lată de 3,7 km ;
• Str. Beltulmare între Pen. Yutlanda și I. Fionia lată de 15km ;
Adâncimea maximă este de 459 m la Landsortsdjupet , la 15 Mm ESE de Farul Landsort
( pe coasta suedeză ) iar cea medie de 55 m , în timp ce salinitatea apei este de 7,2 000 .
Salinitatea în zona G. Botnic și G. Finic este extrem de redusă ajungând la 2000 respectiv 6000 .
Apele Mării Baltice au fost legate de ce le ale Mării Nordului și prin construcția canalului Kiel
între G. Kiel și G. Helgoland cu o lungime de 98,7km , lățime de 104m și adâncime de 13,7m .
Statele riverane ale Marii Baltice sunt: Danemarca, Germania, Polonia, Lituania,Letonia,
Estonia, Finlanda si Rusia.
De mii de ani Marea Baltica suporta o transformare continua ca urmare a doua procese
post-glaciale – ridicarea uscatului si coborarea nivelului fundului marii.Acest proces este mult
mai accentuat in nord cu o rata de a proape un metru pe an scazand gradual spre sud pana la
atenuare fenomenului.
Caracteristicile principale sunt inscrise in tabelul urmator, urmand ca salinitatea sa fie
tratata mai pe larg avand in vedere scaderea acesteia cu latitudinea.

19

Balanta salinitatii este realizata de fluxul de apa sarata ce patrunde prin Stramtoarea
Danemarcei si pe de alta parte apa dulce adusa de raurile din nord si cea provenita din to pirea
gheturilor.Acest fenomen face ca salinitatea Marii Baltice sa fie mult mai scazuta decat cea a
ocenului putand fi considerat un lac gigantic cu straturi diferentiate prin salinitate si temperatura
influentand foarte mult distributia faunei .
Desi media adancimilor este de 86 m in peisajul subacvatic se pot observa schimbari
dramatice ale reliefului submarin, bazinele cu adancimi de 250 -460 alternand cu praguri de 18 –
25 m, acesta distributie infuentand la randul ei circulatia apei.

fig.1 Harta batrimetrica fig2.Distributia faunei

Particularitatea acestei Mediterane nordice este ca ea are parte de o inghetare, care nu este
generalizata decat exceptional, dar care este regulata in golfurile invecinate ei, in vecinatatea
arhipelagurilor si a insulelor, facand necesare spargatoarele de gheata.Accesul la Baltica se face
prin stramptori de largimi variabile, 50 km pentru Oresund, 23 km pt Marea Centura si mai putin
de 1 km pentru Mica Centura , traversata inca din 1930 de un pod intre Fredericia si
Middlefart.Adancimea lor interioara inferioara de 20 m interzice accesul superpetrolierelor si a
mineralierelor

Adancimea madie Suprafata Volum
86 m 0.4mil km² 0.02mil km³

20

A. FACTORI MECANICI

a) CARACTERISTICI TOPOGRAFICE . FUNDUL MĂRII
Tipul fundului are caracteristici variate , pe de -o parte este stâncos , iar pe de altă parte
este format din pietriș , nisip , mâl , argilă sau turbă . În general materialele enumerate mai sus
sunt caracteristice a pelor cu funduri mici , iar nisipul fin și mâlul au fost transportate către apele
adânci prin canalele principale navigabile . În SW Mării Baltice deplasarea nispul este evidentă
la adâncimi de 8 – 10m acest fenomen ducând la formarea de bancuri de nisip , mai ales lângă
Fehmarnsund .
În toate bazinele de S ale Mării Baltice sunt colectate părți foarte fine de nisip și mâl ,
precum și plankton organic care în timp se colectează în părțile adânci cu ajutorul curenților de
adâncime .
Deasemeni activitatea b acteriilor dezvoltă hydrogen sulfuros în sedimente , al cărui gaz dă
un miros de mâl ; culoarea neagră a fundului este rezultatul combinației dintre hidrogenul
sulfuros cu fierul în sediment formându -se un amestec de fier sulfurat . Zonele cu fund nisipos
sunt mai puține față de cele cu fund mâlos , de exemplu în zona Kieler Bucht mâlul este până la
8m în adâncime iar la Lubecker Bucht și la E de Fehmarn este până la 6m. Pe părțile de E și S
ale Mării Baltice condițiile la coastă sunt mai puțin severe , fun dul în acestă zonă fiind în general
nisipos .
În Marea Baltică există două tipuri de mâl distincte , un tip organic , uneori amestecat cu
nisip , care are culoarea cenușie , maro sau neagră și un tip present în bazinele adăpostite ,
conținând într -o propor ție foarte mare materiale organice , de culoare verde – negru . Pe partea
de S a Golfului Finlandei condițiile de la coastă sunt mai puțin severe , dar totuși nisipul este
prezent în zonele cele mai înguste din apropierea coastei .
Aceasta probabil reflect ă diferența între stratul de rocă prezent pe coastele Estoniei care
este mai puțin rezistent și stratul de rocă foarte veche care este structura de bază a coastelor
Finlandei și Suediei . Bolovanii pot fi prezenți în zonă , dar nu sunt arătațe pe hartă , a cesta fiind
un avertisment pentru nave de a -și menține o toleranță de adâncime sub chilă .
În partea de NE a Golfului Botnic există o zonă de nisip , pietriș și stânci , alternând cu
mâl , despărțite de un strat de nisip la fundurile cele mai mici . În gen eral mâlul predomină la
adâncimi de peste 60 m în timp ce în Golful Finlandei la adâncimi de 40m , nisipul , argila și
stânca fiind mai puțin întâlnite . Pe partea de S a golfului între latitudinile 62 N și 6320N
fundurile sunt mai mari decât media lângă coastă și au un conținut mâlos -nisipos .

21 În partea de S a Golfului Finlandei în general este nisip cu puțin pietriș și stâncă . În
general forma fundurilor reflectă o importantă rigiditate a stratului geologic . Cea mai mare
adâncime în Golful Botnic est e de 294m , iar în celelalte regiuni adâncimile sunt sub 100m .
Aproape de partea de N cordoanele de sedimente complexe se întind până la 20Mm în larg , în
general bancurile sunt de argilă bolovănoasă și materiale morenice cu porțiuni neregulate de mâl
în apele adânci .
b) CURENȚII MARINI
Zona Mării Baltice este aproape un sfert din zona care colectează surplusul de apă rezultat în
urma ploilor din zona terestră existând un mare aflux de apă dulce reziduală . În plus curenții de
suprafață aduc apă sărată din M area Nordului în Marea Baltică prin strâmtorile Storebelt , Sound
și Lillebelt . Excesul de apă din straturile de suprafață ale Mării Baltice ies și produc curentul de
suprafață de N .
În partea de S a acestei zone curentul de larg curge spre W între Germania și Suedia și se împarte
îm două brațe în apropierea insulelor daneze ; unul care curge spre NW spre intrarea în Str.
Sound și celălalt după ce merge spre Gronsund , își schimbă dire cția spre partea de S a Falster .
Curentul principal merge apoi spre SW prin Kadet Renden , uneori cu o viteză considerabilă .
În jurul Gedser Rev , ramura principală se îndreaptă spre WSW către Fehmarnbelt împreună cu
două ramuri mai mici , circulând în sens invers acelor de ceas și îndreptându -se spre golfurile de
pe coasta Germaniei .
Curentul intră în Kiel Bucht și se divide din nou ; o ramură către N spre Langelands Belt și
Strebelt și alta către WSW prin Lillebelt .
După perioade cu vânturi puterni ce , curentii de derivă de vânt pot genera o viteză a curentului
care este conformă cu viteza vântului și cu durata lui . Acești curenți de derivă de vânt pot fi
foarte puternici și sunt cauza principală a neregularităților direcției curentului din zonă .
Persistența vânturilor de forța 6 de la S și E de obicei mențin direcția și cresc viteza curenților de
N în zona centrală și de N a regiunii în timp ce persistența vânturilor de forța 6 din W este cauza
curentului de S prin Belts . Cu un current de S prin Lillebelt , curentul de W din extremitatea deS
a zonei este inversat , astfel încât el curge spre ESE prin Fehmarnbelt și mai apoi ENE prin
Kadet Renden și de -a lungul coatei de S a Mării Baltice .
Curentul poate fi în special puternic atunci când este dir ecționat prin strâmtori înguste; de
exemplu curentul în Kalmar Sund poate , în timpul furtunilor , să ajungă la o viteză între 6 –
8nd . În unele regiuni curenții devin foarte puternici în prezența furtunilor de SW curgând spre
țărm , la larg de Sandhamm aren pe coasta Suediei .
Curenții din Golful Botnic și Golful Finic curg după direcția râurilor mari de apă dulce ,
rezultând un current principal de S de suprafață . Afluxul de apă dulce este de obicei în luna Mai

22 când gheața și zăpada se topesc și în a d oua jumătate a anului cînd precipitațiile sunt foarte
abundente . Cu vânturi ușoare viteza medie a vânturilor din Golful Botnic și Finic este mai mică
de 1/4nd la coastă și între 1/4 – 1/2 la 10 -20Mm de coastă , curenții tinzând să meargă paralel cu
coasta .

c) NIVELUL MĂRII ȘI MAREELE
Amplitudinea mareei în această zonă are variații nesemnificative . Doar în partea de N a Str.
Kattegat amplitudinea crește dar nu depășește 0,3m , scăzînd spre S , iar în restul zonei are valori
imperceptibile .
Variații consid erabile ale nivelului mării pot fi cauzate de vânturile puternice , care în funcție de
direcția lor pot crește sau scade nivelul mării dar nu mai mult de 0,9 m , iar în zonele înguste
acesta poate fi ușor mai ridicat .Nivelul mării depinde indirect e presi unea atmosferucă din zonă ,
astfel o presiune mare coincide cu un nivel al mării scăzut , în timp ce o presiune joasă coincide
cu un nivel al mării ridicat .
Cu vânturile putenice de E apele Mării Baltice sunt direcționate spre S și W , apele
crescând în adâncime în partea de S a Str. Sound ]ntre Copenhaga , Saltholm și coasta Suediei
aproape de Limhamn. Cu vînturile de W apele Mării Baltice sunt direcționate spre E , în același
timp apele din Kattegat sunt forțate spre partea de N a Sound ceea ce face ca să existe un nivel
ridicat la N în partea sudică a Sound în vreme ce la S este un nivel scăzut .
Furtunile care cauzează un current de N câteodată un nivel scăzut al mării între 0,6 – 0,9
m sub nivelul mediu din cauza curentului de S care crește uneori pes te acest nivel .
La larg de coasta Suediei nivelul mării poate scădea cu 1,5m sub medie , cu furtunile de W , în
timp ce la Swinoujscie nivelul mării crește peste nivelul mediu cu 2m cu furtunile de NE . La
Haparanda . la capătul Golfului Botnic nivelul mă rii poate fi de 1,5m în unele circumstanțe , iar
la Kronshtadt în Golful Finic valoarea extremă a nivelului mării observat într -o perioadă de 100
de ani a fost de 4,7m , Vânturile de forța furtunilor de la N cresc nivelul mării în
Öregrundsgrepenși Lovsta Bukten ; furtunile de NE și N cauzează un nivel ridicat în Gävle
Bukten iar cele dintre S și E cresc nivelul în partea de S a Golfului Botnic și pe partea Suediei
d) MAREA ȘI HULA
Hulele moderate și groase sunt posibile în partea de N a Kattegat , cele groas e formându –
se în perioadele cu vânturi puternice de W dinspre Marea Nordului iar cele moderate în partea de
S a Mării Baltice cu vânturile de E .
In timpul luni ianuarie creșterea acoperirilor de gheață împiedică formarea valurilor în
Golfurile Finic și Bo tnic . În Golful Botnic , în timpul sezonului fără gheață hula moderată poate
apare prin persistența vânturilor de N sau S . Hula groasă nu este frecventă și apare în mai puțin
de 2% din ocazii .

23 e) CLIMAT ȘI VREME
Pe partea de W influența maritimă este foart e importantă în timp ce în partea de E
caracteristicile continentale sunt fundamentale . Aerul suflă abătându -se de la direcția E -SE și
este relativ cald vara dar rece și foarte rece iarna . Ceața este frecventă într -o oarecare măsură
peste zonele de câmpi e de la coastă în special de -a lungul estuarelor iarna , dar și mai frecventă
primăvara și la începutul verii . În figura nr. 3.10.este prezentată frecvența de ceață în perioada
Aprilie/Mai .
Depresiunile cauzează o vreme aspră și uneori furtuni iarna și primăvara , mișcându -se în
general spre E peste zona dintre SW și NW ca în figura nr. 3.6. Cantitățile de precipitații sunt în
principal moderate , cu cantități lunare mai mari în perioada Iunie – Octombrie .
Presiunea barometrică și depresiunile
În fi gura nr. 3.5.este arătată presiunea medie în timpul iernii pentru Marea Baltică ;
distribuția actuală peste perioade scurte variază în special iarna . În unii ani când Anticiclonul
Siberian se extinde către W în mijlocul iernii, media pentru Februarie este de 1,028mb iar dacă
Deprsiunea Islandei domină Atlanticul de NE media este de 1,000mb . Variația valorilor extreme
de presiune sunt cele mai mari iarna când valorile sunt de până la 1040 mb lângă centrul
anticiclonului și 980mb la trecerea unei depresiuni .
În perioada Aprilie – Mai în majoritatea anilor dorsala anticiclonică se extinde spreNE
din cauza Anticiclonului Azorelor și în acest caz depresiunea Islandei este mai puțin domiantă .
Vânturile și procentajele de frecvență a vânturilor de forța furt unilor sunt prezentate
în figurile 3.8., 3.9.
Norii și precipitațiile sunt tratate în tabelele climatice de la sfârșitul acestui subcapitol ,
precum și ceața și vizibilitatea .
Deasemeni valorile medii ale temperaturii și umidității aerului sunt preze ntate în
tabelele climatice de la 3.3 – 3.4.

24

25
Figura nr.3.5. Concentrația merdie de gheață în partea de S a Mării Baltice – Martie

26
Figura nr.3.6. Presiunea barometrică medie în partea de S a Mării Baltice – Ianuarie

27
Figura nr.3.7. Traiectoriile tipice ale depresiunilor în partea de S a Mării Baltice –
Decembrie

28
Figura nr.3.8. Distribuția vântului în partea de S a Mării Baltice – Ianuarie

29
Figura nr.3.9.Procentajul frecvenței vânturilor de forța 6 sau peste în partea de S a Mă rii
Baltice – Decembrie

30
Figura nr.3.10. Procentajul frecvenței de ceață /pâclă (vizibilitate sub 1Mm) în partea de S a
Mării Baltice – Decembrie.

31
FACTORI FIZICI
Temperatura apei la suprafață

Temperaturile medii la suprafața apei sunt în general mai scă zute în Februarie și mai
ridicate în August în zona Kattegat – Skagerrak . În februarie temperatura medie la suprafața apei
este în jur de 2 C sau mai mult și cresc în august la 17 C .În general iarna , la larg temperatura
medie la suprafața apei este cu u n grad mai mare decât temperatura aerului în vreme ce vara este
cu un grad mai scăzută .
Apele din partea de W a Mării Baltice sunt cele mai reci în februarie dar în martie devin
egale și în partea de E și NE iar gheața este persistentă . Măsurătorile de temperatură atunci când
apa este lângă un sloi de gheață sunt nesigure ; aceste condiții sunt foarte commune în partea de
N și E a liniei dintre Gdansk și Kalmar Sund în iernile târzii . În zona centrală a Mării Balticeeste
în general mai cald decât în ape le de al coastă , excepție făcând doar lunile iulie și septembrie .
În Golful Botnic și Finic temperatura medie la suprafața apei are valori foarte scăzute în
lunile februarie și martie . iar cea mai mare parte a golfurilor este acoperită cu gheață până l a
începutul lui aprilie . Din Mai până vara târziu temperatura medie la suprafața apei crete rapid iar
din iulie sau august ele ajung până la 16 – 18C în S și la 13 C în N .
Temperaturile încep să descrească de la sfârșitul lunii august iar în noiembrie a pele
costiere din partea de N ale Golfului Botnic sunt înghețate . În figurile .3.1, 3.2..extras e din
“Baltic Pilot “ volumul 2 sunt pretentate izotermele medii din partea de S a Mării Baltice.

Variabilitate

Temperatura medie la suprafața apei poa te varia de la o zi la alta , în special în partea de
SW vara . Variația medie este în jur de 3 C peste sau sub medie anului , și poate fi mai mare în
apele costiere sau unde este aflux de ape dulci . Temperatura medie la suprafața apei poate varia
de la o zi la alta , în special în partea de E a Golfului Finic , vara .

32

Figura nr.3.1.
Temperatura medie la suprafața apei( C) în partea de S a Mării Baltice – Iunie

33

34 Figura nr.3.2.Temperatura medie la suprafața apei( C) în partea de S a Mării Baltic e –
Decembrie
a) Conditii de gheata
În Marea Baltică datorită salinității scăzute , înghețul la temperaturi mai ridicate decât
cele normale de îngheț are loc mai ușor decât în zonele cu apă de mare tipic salină . Lângă coaste
și în interiorul intrândurilor sa u golfurilor temperatura apei este direct influențată de aerul foarte
rece dinspre uscat , ele fiind expuse înghețului . Asprimea sezoanelor cu gheață , și evidente ca
durată , duc la extinderea considerabilă a grosimii gheții variând semnificativ de la o iarnă la alta
. În continuare am să fac o caracterizare înghețului în unele zone costiere ale Mării Baltice astfel
:
Pe coasta Suediei
Pe partea de W a Mării Baltice , gheața este mai severă și durează mai mult la NE de
Utklippan (55 57’N , 15 42’E) decât le SW . În intrândureile de la N de Kalmar Sund și în
canalele din Stockholm Skargard , gheața se poate forma mai devreme de începutul lunii
Decembrie . Ea se extinde mai încet către largul mării și se sparge în sloiuri de gheață care
plutesc în derivă pe apă .
În iernile normale gheața se dezvoltă rapid aproape de zonele cele mai înguste ale Kalmar
Sund iar sloiurile de gheață sunt derivate de vânt și curent și se extind și în partea de N sau S
aStr, Sound . La larg de Stockholm în condițiile cele mai grele de îngheț nu se pot forma pachete
de gheață , dar pot fi aduse din Golful Botnic sau Finic cu vântuir pemanente de N sau S .
Pe coasta Germaniei
Gheața se formează în golfuri la sfârșitul lui Noiembrie sau la începutul lui Decembrie.
Ea se formeaz ă în principal în Ianuarie și persistă încă la sfârșitul lui Martie ; topindu -se cu
vânturile de W . Greifswalder Bodden este de obicei înghețat în lunile Ianuarie și Februarie , iar
în iernile severe de la mijlocul lui Decembrie până la sfârșitul lui Mart ie .
În iernile mai puțin severe există numai trei săptămâni , perioadă în care navigația se desfășoară
cu dificultate , în timp ce în cele mai grele gheața rămâne pentru aproape șapte săptămâni ;
navigația desfășurându -se cu dificultate 6 săptămâni și int erzisă două .

35

Pe coasta Poloniei
Intrarea în Rzeka Parseta este liberă de gheață mai mult timp decât la intrarea în
Swinoujscie sau Darlowo . Numai cu vânturile reci și aspre dinspre larg Portul Parseta este închis
o perioadă de timp pe zi dar se elib erează de gheață cu vânturile dinspre uscat .
În Golful Gdansk numai în iernile foarte grele sunt porturi în care navigația se desfășoară
cu dificultate din cauza gheții . Cu vânturile din NNw , de la N până la SE , însoțite de aer rece
intrarea în radă ș i port este blocată . Vânturile de S și W eliberează zona de gheață .
Pe coasta Lituaniei la N de Klaipeda și coasta de S a Letoniei sunt la fel de înghețate iar
gheața persistă până în Februarie cu vânturile de W în timp ce pe cea a Estoniei , în Golful Riga
apele încep să înghețe la sfârșitul lui decembrie și în primele zile ale lui Ianuarie . În figura 3.5.
este prezentată concentrația medie de gheață în luna Martie care este aproape de concentrația
maximă .

Portul Eastham (portul de incarcare )

36