Rela iile bilaterale Romănia-Israel în perioada războiului Rece ț Introducere Am ales să dezvolt i să-mi înclin cercetarea spre această temă deoarece… [626983]

Amănălichioaei Mario Rareș
Rela iile bilaterale Romănia-Israel în perioada războiului Rece ț
Introducere
Am ales să dezvolt i să-mi înclin cercetarea spre această temă deoarece un rol ș
important în securitatea ării este reprezentat de rela iile interna ionale ale României cu statele ț ț ț
vecine, cu cele din zona extinsă a Mării Negre i Orientul Mijlociu. ș
Consider că o analiză a istoriei recente este primordială pentru în elegerea contextului ț
interna ional; de asemenea nu trebuie să ne uităm istoria de sute de ani dar când vorbim de ț
scena interna ională a rela iilor trebuie să avem în vedere analize de actualitate deoarece ț ț
globalizarea accelerează modul în care lucrurile se desfă oară dar i cum sunt percepute ș ș
Din punctual meu de vedere, este important dar i foarte interesant să urmărim i să ș ș
analizăm strategiile pe plan interna ional ale României în perioada războiului Rece. Găsesc ț
destul de impresionantă metoda prin care conducătorii ării i-au pus în eviden ă valorile în ț ș ț
contextul geopolitic al vremii; o vreme nefastă pentru ările de pe teritoriul Europei dar cu ț
efect pe întreg mapamondul. Este de remarcat faptul că, din punct de vedere strategic, în
această perioadă pe care o să o analizez, conducătorii ării au căutat puncte de interes nu doar ț
la grani ele Europei de Este, ba chiar până în Orientul Mijlociu. ț
În acest context, Israelul este aliatul cheie de care România avea nevoie. Stabilirea
Bunelor rela ii bilateral a fost posibilă i din prisma trecutului comun pe care cele două ț ș
teritorii îl împărtă esc. ș
Această temă este importantă pentru mine deoarece doresc să accord o aten ie aparte ț
studierii rela iilor interna ionale ale României în contextul securită ii na ionale. Doresc să ț ț ț ț
analizez modul în care securitatea na ională s-a întărit pe parcursul istoriei ț
Am întămpinat greută i în găsirea materialelor necesare pentru elaborarea lucrării ț
mele de licen ă deoarece mult prea pu ini istoriografi sau anali ti politici au acordat importan ă ț ț ș ț
rela iilor bilateral între România i Israel. După o căutare destul de amănun ită în vedereaț ș ț
ob inerii de material relevante, am aflat uimit că în Israel există până i astăzi ziare publicateț ș
în limba Română. Am fost uimit, într-un mod plăcut, să aflu această informa ie în contextual ț
în care românii din Israel mereu au fost o minoritate aproape neînsemnată; acest lucru a
contribuit într-o anumită masură la determinarea mea de a-mi continua cercetările despre acest
subiect nu foarte mediatizat
Capitolul 1. Israel i perioada istorică în care ia na tere statul ș ș
1

Amănălichioaei Mario Rareș
În prezentul capitol inten ionez ț să explic cine este entitatea, statul i actorul ș
interna ional Israel, pentru a în elege contextul trecului comun al acestor două teritorii: al ț ț
Palestinei i cel al României. Pentru a putea face referire la rela iile bilaterale trebuie în eleasă ș ț ț
problematica antisemitismului dar i accentuarea sa odată cu instaurarea comunismului i ș ș
începerea Războiului Rece. Voi încerca să eviden iez totodată trăsăturile în oglindă ale ț
României fa ă de Uniunea Sovietică dar i ac iunile proprii i independente ale conducătorilor ț ș ț ș
români în perioada 1948-1991
2.1 Formarea statului Israel
Israelul este un stat republică parlamentară i este localizat în Orientul Mijlociu. Este ș
siuat pe malul de est al Mării Mediterane. La Nord se învecinează cu Libanul, în nord-est cu
Siria, în est cu Cisiordania i Iordania iar in est se învecinează cu Egipt i Fâ ia Gaza. ș ș ș
Până când a avut loc formarea statului Israel, denumirea comună a acestui spa iu a ț
fost Palestina. Această denumire a fost dată de către romani din două motive: pentru a nu fi
dovedită apartenen a sa popula iei iudaice i s-au inspirat din numele unei popula ii indigene ț ț ș ț
din epocă, i anume ”filistenii”. Contextul închegării Statului Israel are rădăcini adânci în ș
istore. Analiza evolu iei statului Palestina î i are rădăcina în secolul al XIII-lea î. Hr., în ț ș
perioada în care triburile ebraice î i reorientează ideologile spre monoteism i renun ă la ș ș ț
teritoriul Egiptului i se instalează in Canaan, chiar dacă canaani i nu erau de acord cu această ș ț
imigrare.
După domina ia dinastiilor grece ti i trecerea perioadei elenistice, romanii ajung la ț ș ș
conducere în regiune. Această perioadă cunoa te evenimente importante dar negative deoarece ș
este distrus Marele Templu din Ierusalim iar o foarte mare parte din popula ia evreiască este ț
alungată din Palestina, popula ie care este dispersată în tot Imperiul. În următoarele secole ț
conducerea este acceptată succesiv de către urma ii Imperiului Roman. În secolul al VI-lea d. ș
Hr., mai exact la mijlocul acestuia, conducerea este acaparată de musulmanii mo tenitori ai lui ș
Mohammed.
La începutul anului 1881, înaintea primului val de evrei sioni ti ș1, în Palestina locuiau
doar câteva mii de evrei( aproximativ zece mii) în mod cvasipermanent fără a fi cetă eni ț
1 Mișcare politică și religioasă apărută în țările europene la sfârșitul secolului XIX,
la baza căreia stă ideea intemeierii unui stat evreiesc pe teritoriul Palestinei
2

Amănălichioaei Mario Rareș
otomani.2 Totalitatea acestor domina ii au provocat o dispersare de amploare a popula iei ț ț
evreie ti, datorită atrocită ilor de ordin na oinal-relogios suferite de către ace tia. ș ț ț ș
Istoria a supus la încercări grele popula ia Palestinei i încă continuă să o facă, însă de ț ș
departe cea mai marcantă perioadă pentru acest teritoriu este reprezentată de sfâr itul secolului ș
al XIX-lea i secolul al XX-lea pe tot parcursul lui. În ceastă perioadă, mi crea sionistă ș ș
lansează o lozincă contrversată i anume ” un pământ fără popor pentru un popor fără pămân”, ș
lozincă cu care au defilat în cele cinci valuri de imigra ie evreiască în Palestina, a a numitele ț ș
aliyah (termenul provine din ebraică i înseamnă”ascensiune”). Nu încape îndoială că această ș
lozincă a stârnit nu doar controverse deoarece se afirmă despre Palestina faptul că ar fi un
teritoriu pustiu, nelocuit de i acest teritoriu era locuit de către o popula ie arabă care de inea i ș ț ț ș
titluri de proprietate asupra suprafe elor pe care le cultivau. Este interesant de analizat evolu ia ț ț
popula iei evreie ti deoarece ,la început, popula ia autohtonă din regiunea Palestinei a privit pe ț ș ț
deoparte cu optimism imigrarea evreilor dar i cu indiferen ă. Aceste gândiri se schimbă ș ț
treptat până la declararea statului Israel i apar conflicte dure i sângeroase. ș ș
Aliyah este văzută ca o întoarcere în Pământul Făgăduin ei,împlinirea promisiunii ț
biblice.
Aceste miscări migratore au început în anul 1882 odată cu începerea primului val.
Primul val Aliyah durează până în anul 1903 i în acest timp imigrează aproximativ ș
35.000 de evrei, Majoritatea fiind din Imperiul Rus i Yemen. În tot acest timp Imperiul Rus ș
facilitează mi carea evreilor către Palestina;se înfiin ează organiza ia ”Făuritorii Sionului” ș ț ț
pentru o emigrare mai u oară. ș
A doua Aliyahh are loc între anii 1904 i 1914. Aceasta începe odată cu amploarea ș
luată e către antisemitism în Imperiul Rus, for ând aproximativ 40.000 de evrei să plece. În ț
această perioadă apar primele semne ale discomfortului arab în prezen a evreilor i evenimente ț ș
importante sunt trecute în cronologie. Arabii nu erau mul umi i deoarece ora ul portuar în care ț ț ș
se opreau evreii se supraaglomera i apar conflicte în rândul popula iei. Se pun bazele unei ș ț
suburbii după norme europene, aceasta purtând numele de ”Ahuzat Bayt” (aceasta suburbie
urmând să devină actualul Tel Aviv).
A treia Aliyah se desfă oară între anii 1919 i 1923; de data aceasta sunt îngloba i ș ș ț
evrei nu doar din Imperiul Rus, ci din toată Europa, însă cea mai mare parte imigrează din
Polonia. În aces val au fost aduse în Palestina persoane capabile să înfiin eze unită i ț ț
2 Benny Morris, Victimes.Historie revisitee du conflict arabo-sioniste, Complexe,
Paris, 1999, p.18
3

Amănălichioaei Mario Rareș
economice stabile. Aceste persoane sunt militan i pregăti i în ările de origine pe plan ț ț ț
ideologic i agricol prin intermediul organiza iei Hehaloutz (”Pionierul”). ș ț
Al IV-lea val dintre anii 1924 i 1928 este cel mai profitabil pentru Palestina deoarece ș
imigrează evrei burghezi din Ungaria i Polinia care ajută la dezvoltarea economiei urbane, în ș
princial a Tel Avivului. În total imigerază 82.000 de persone.
Ultima Aliyah are loc înre anii 1929 i 1939, i este cel mai profitabil deoarece ș ș
imigrează în total 250.000 de persoane, acestea fiind în mare parte persoane burgheze i ș
educate. La sfâr itul anului 1939 popula tia evreiască din Palestine număra 450.000 de ș ț
persoane.3
La data de 14 mai 1948 se semnează Declara ia de independen ă a noului stat la Tel ț ț
Aviv ”Statul Israel a început să existe”4. SUA, prin pre edintele Harry Truman, este primul stat ș
care recunoa te statul Israel. Această decizie a fost una strategică deoarece urma campania ș
electorală în America iar Truman dorea să câ tige voturile evreilor americani. ș

2.2 Ce este antisemitismul românesc până la jumatatea secolului XX?
Istoria acestei manifestări reprezintă o perioadă tristă, egativă raportând-o la nivelul
teritoriului românesc. România a luptat alături de Rusia împotriva Turciei în anul 1877; acest
eveniment a dus la Congresul de la Berlin din anul 1878 unde s-a recunoscut independen a ț
României. Odată cu rezolu iile convenabile, României i s-a impus prin articolul 44 al ț
tratatului, să ofere drepturi juridice egale pentru orice cetă ean i să nu justifice ca impediment ț ș
religia unei persoane. După cum era de a teptat, România acceptă condi iile acestui articol ș ț
însă nu pentru mult timp. Clasa politică românească iese în fa ă i î i exprimă dezacordul ț ș ș
deoarece,din punct de vedere juridic, articolul 44 se afla în antiteză cu Constitu ia României ț
intrată în vigoare din anul 1866.
Datorită paravanului juridic folosit de către politicieni, în anul 1879, Parlamentul
schimbă constitu ia i precizezază faptul că orice persoană care dore te drepturi cetă ene ti ț ș ș ț ș
depline trebuie să treacă printr-un proces de naturalizare5. Cu toate aceste condi ii aparent ț
3 Aurelian Rugină, Întemeierea Statului Israel, Cartier, Chișinău, 2015, p. 15.
4 Liana Enescu, 14 mai 1948. Se naște statul Israel, Magazin Istoric, Nr4/1998, p.
64.
5 obținerea naturalizării era condiționată de înmânarea unei cereri individuale și
de către un vot parlamentar
4

Amănălichioaei Mario Rareș
permisive, până în anul 1904 doar 2000 de evrei s-au putut naturaliza, dintre care 888 veterani
ai războiului din 18776.
O mare parte a intelectualilor români erau burghezi cre tini; acest aspect a declan at o ș ș
opunere cruntă fa ă de dezvoltarea pe plan economic a vreilor. De i România avea în vigoare ț ș
tratate interna ionale si reglementări constitu ionale pentru protejarea persoanelor fără a se ț ț
face discriminare, în anul 1884 ia amploare omanisfestare a antisemitismului i în zolene ș
rurale. Dimensiunile acestui sentiment a fost unul dezastruos deoarece până la finalul anului
1885 doar din Bacău au fost expulzate 25 de mii de familii i până la finele anului 1914 au ș
emigrat 140 de mii de evrei impin i de ostilită i necontrolate i sărăcie. Din acest punct de ș ț ș
vedere nu putem să numim începutul secolului al XX-lea ca pe o perioadă de pozitivism în
ceea ce prive te politica i conducerea ării. În timp ce părea a fi o perioadă de glorie a ș ș ț
politicienilor antisemi i, România se treze te în pragul imposibilită ii de a ob ine împrumuturi ț ș ț ț
externe tocmai din această cauză. Guvernul României ia decizia de a obliga fiecare imigrant
evreu să declare faptul că pleacă din ară din cauza foamei i sărăciei, nicidecum din cauza ț ș
persecu iilor. ț
După finalul Primului Război Mondial, conducerea României se afi a foarte încântată ș
să controleze provinciile recăpătate (Basarabia, Transilvania i Bucovina) dar era reticientă in ș
ceea ce privea mminortă ile deoarece dintr-un stat aproape omogen, România a devenit peste ț
noapte un stat în care minorită ile reprezantau mai bine de 30% din popula ie. Urmează ț ț
presiuni occidentale timp de câ iva ani iar în anul 1923 se adoptă o nouă Constitu ie prin care ț ț
se acordă cetă enie deplină evreilor i celorlalte minorită i. România a hotărât aceste schimbări ț ș ț
din cauza amenin arilor puternice occidentale, printre care se enumera i nerecunoa terea ț ș ș
noilor grani e statale ț7
Analizând perioada de după al doilea deceniu al secolului xx, iese la inaintare o ură
exacerbtă fa ă de evrei. S-a început cu excluderea acestora din domenii care reprezentau ț
monopol de stat. Antisemitismul prinde avânt incontrolabildatorită apari iei unor mi cări ț ș
radicale. Principalii actori ultrana ionali ti sunt Liga Apărării Na ional-Cre tine i Garda de ț ș ț ș ș
Fier. De i era deja dusă la extrem, mi carea antisemitistă romnească avansează în anul 1940 ș ș
când evreii sunt exclu i din majoritatea categoriilor profesionale. ș
6 Carol Iancu, Les juifs Roumanie 1866-1919, Aix-en-Provence, 1978, p. 186-187
7 Carol Iancu, L'Emancipation des juifs de la Roumanie, Montpellier, 1992, p. 32.
5

Amănălichioaei Mario Rareș
Pe durata celui de Al Doilea Război Mondial soarta evreilor a fost dictată de către Ion
Antonescu pe plan intern. Pozi ia României era cât se poate de complicată deoarece ț
conducerea î i dorea să scape de evrei, Germania aplica presiuni pentru exterminare i la polul ș ș
opus britanicii nu voiau ca numărul evreilor din Palestina să crească. După ce incarcarea de
salvare a evreilor din Transnistria e uează, apare în scena politică Hirschmann, un delegat din ș
partea Statelor Unite ale Americii, care reu e te să schimbe gândirea conducerii României iar ș ș
din acel moment se începe trimiterea din ară, pe vapoare spre Palestina, a evreilor. ț

2.3 Începutul politicii externe a României comuniste

În anul 1947, în România, se instaurează comunismul i odată cu acesta se întăre te ș ș
sfera de influen ă rusă. Această perioadă a sfâr itului anilor 1940 a fost una nefastă pentru ț ș
întreg continentul european deoarece statele abia se dezmor eau după încetarea celui de-al ț
Doilea Război Mondial i încercau să î i revină, în principal din punct de vedere economic. ș ș
Ca un răspuns la NATO, Uniunea Sovietică înfiin ează CAER ț8 iar România aderă la
această ini iativă, însă Gheorghe Gheorghiu-Dej adoptă o implicare în tabloul politic ț
interna ional dincolo de sfera comunistă. Politica liderului comunist este ambivalenă până la ț
moartea lui Stalin, după care ia amploare o procedură de destalinizare a României. Prin
această procedură în elegem eliminarea influen ei culturale a URSS-ului, se su ine crearea ț ț ț
industriei grele i se realizează rela ii bune dar i durabile cu state occidentale, Cum ar fi ș ț ș
Statele Unite ale Americii. Această strategie este dezvoltată i lefuită pe parcursul anilor pe ș ș
scena politică Românească iar apogeul reu itelor se vor eviden ia în perioada comunistă ș ț
dictată de către Nicolae Cea usecu. Drept dovadă că politica externă era dictată de către ș
strategi bine coli i este faptul că în anul 1975 România ob ine ”clauza na iunii celei mai ș ț ț ț
favorizare” printr-o serie de concesii adresate Washingtonului
2.4 Războiul Rece: o scurtă încadrare istorică
Războiul Rece a fost o luptă de lungă durată între Statele Unite i Uniunea Sovietică, ș
care a început în urma predării Germaniei lui Hitler. În 1941, agresiunea nazistă împotriva
8 Consiliul de Ajutor Economic Reciproc- Organizație pentru facilitarea ajutorului
economic între statele comuniste.
6

Amănălichioaei Mario Rareș
URSS ,regimul sovietic, s-a transformat într-un aliat al democra iilor occidentale. ț Statele
Unite ale Americii i URSS a construit treptat propriile zone de influen ă, împăr irea lumii în ș ț ț
două tabere opuse. Prin urmare, Războiul Rece nu a fost exclusiv o luptă între SUA i URSS, ș
ci un conflict global care a afectat mai multe ări, în special ț continentul european. Într-adevăr,
Europa, împăr ită în două blocuri, a devenit unul dintre principalele ț teatre de război. În Europa
de Vest, procesul de integrare europeană a început cu suportul State lor Unite, în timp ce ările ț
din Europa de Est au devenit sateli i ai URSS. ț Din 1947 încoace, cei doi adversari, care
utilizează toate resursele de care dispun pentru intimidare i subversiune ș, s-au ciocnit într-un
conflict strategic i id șeologic de lungă durată punctat de crize de intensitate variabilă. De i ș
cele două mari puteri nu au luptat în mod direct, ei a împins lumea în pragul unui război
nuclear în mai multe rânduri. descurajarea nucleară a fost numai un mijloc eficient de
prevenire a unei confruntări militare. În mod ironic, acest „echilibru al terorii“ de fapt, a servit
ca un stimul pentru cursa de armare . Perioada de tensiune alternat ă între momentele destinderii
a îmbunătă it rela iile ț ț dintre cele două tabere.
URSS iese din Al doilea Război Mondial cu un teritoriu mărit i cu prestigiul că a ș
inut piept Germaniei lui Hitler. ara a primit un nou contract de via ă din cauza restin ei saleț Ț ț ț
eroice în fa a du manului, rezisten ă exemplificată prin Victoria de la Stalingrad. URSS oferă, ț ș ț
de asemenea, o ideologie, model economic i social care nu se extinde niciodată în restul ș
Europei. Mai mult decât atât, Armata ro ie, spre deosebire de armata americană, nu a fost ș
demobilizată la sfâr itul războiului. Uniunea Sovietica avea astfel o superioritate numerică ș
reală în ceea ce prive te solda ii i armele grele. ș ț ș
SUA a fost marele victorios al celui de-Al Doilea Război Mondial. Pierderile sale
umane i materiale au fost relativ scăzute i chiar dacă armata americană a fost aproape ș ș
complet demobilizată după încheierea ostilită ilor, statul a rămas în continuare printre ț
principalele for e militare ale lumii. Marina i for a aeriană au fost de neegalat, iar până în ț ș ț
1949 a fost singura ară cu capacitatea de a produce arme nucleare. De asemenea, a confirmat ț
statutul de lider mondial economic, atât în ceea ce prive te volumul comer ului, cât i pe ș ț ș
segmentele industrial i agricol. ș
După moartea lui Stalin în martie 1953, succesorii săi au adoptat o atitudine mai
conciliantă fa ă de vest. Din 1955, Nikita Hru ciov, a dezvoltat o politică de coexisten ă ț ș ț
pa nică. Îmbunătă ită de inova iile pe care le-a făcut în domeniul termonuclear i cel spa ial.ș ț ț ș ț
URSS dorea să folosească noul climat de pace din lume i să ducă rivalitatea dintre ea însă i i ș ș ș
7

Amănălichioaei Mario Rareș
Statele Unite la un nivel pur ideologic i economic. În Statele Unite, pre edintele Eisenhower ș ș
a trebuit să ia în considerare riscul de escaladare i pericolele confruntării nucleare directe cu ș
sovieticii. În 1953 el a optat pentru a a-numita Strategie a noului aspect. Această diploma ie ș ț
combinată cu amenin area de represalii masive va complica lucrurile în continuare. Statele ț
Unite a trebuit să se conformeze progreselor tehnologice realizate de Uniunea Sovietică, care a
testat prima sa armă atomică în 1949, cu prima bombă cu hidrogen urmată în 1953. Prima
consecin ă tangibilă a noii politici sovietice a fost acordul privind Austria în luna mai 1955. ț
Tratatul de stat austriac a pus capăt oficial războiului din ara alpină i aceasta î i întăre te ț ș ș ș
independen a, sub rezerva neutralită ii sale permanente. ț ț
România intră în Războiul Rece ca o ară comunistă dictată de regimul sovietic. ț
impunerea modelului totalitar sovietic în România s-a făcut prin adoptarea Constitu iei ț
Republicii Populare în aprilie 1948 i introducerea a sistemului judiciar inspirat de sovietici. ș
Constitu ia a urmat modelul din 1936 al Constitu iei sovietice. Partidul s-a mutat rapid pentru ț ț
a transforma România, în urma sovieticului model i care utilizează norme i practici ș ș
staliniste. Na ionalizarea în iunie 1948 a industriei, băncilor, asigurărilor, minelor i ț ș
întreprinderilor de transport nu numai că au permis introducerea planificării cantitative
centralizate, dar a distrus i baza economică a cei stigmatiza i ca du mani de clasă. În cazul ș ț ș
confiscării ac iunilor private i amenin ării proprietariol ac iunile lor au fost relativ simple, ț ș ț ț
na ionalizarea agriculturii a reprezentat mai mult probleme complexe. O nouă poli ie secretă,ț ț
Securitatea, a fost înfiin ată de Partidul Comunist. Rolul său, definit în baza decretului său ț
constitutiv nr. 221 din 30 august 1948, era stabilirea securită ii Republicii Populare Române ț
împotriva inamicilor interni i externi. Apărarea "cuceririlor democratice" a însemnat ș
men inerea comuni tilor la putere. Conducerea de vârf a Securită ii era alcătuită din agen iiț ș ț ț
poli iei de securitate sovietice, activită ile lor erau supravegheate de consilieri din cadrulț ț
Ministerul securită ii de stat sovietic. Din aceste rânduri putem deduce faptul că România nu ț
mai exista ca entitate independentă în contextul interna ional, ci reprezenta doar un teritoriu ț
satelit ultraguvernat de către oameni instrui i sub model sovietic, Stalinist. ț
Făcând referire la prima perioadă a Războiului Rece resim it în România, se pot ț
observ încercări destul de curajoase ale conducătorilor ării de a destaliniza organele de ț
conducere. Un prim pas în această dire ie se petrece în anul 1958 când Ro ie părăse te ț ș ș
grani ele ării dar a a numita destalinizare a comunismului românesc se observă începând cu ț ț ș
anul 1965, an în care vine la putere Nicolae Ceau escu. Acesta urmează un stil i o viziune ș ș
8

Amănălichioaei Mario Rareș
proprie asupra modului în care ar trebui dictată România comunistă. Analizându-i viziunea, lui
Nicolae Ceau escu i se poate atribui calitatea de foarte bun strateg deoarece urmăre te să î i ș ș ș
creeze rela ii foarte bune nu doar cu statele din blocul comunist, ci i state democrate de pe ț ș
întreg mapamondul. Una dintre ac iunile care i-au adus prestigiu interna ional aceea că a ț ț
refuzat să participle la invazia Cehoslovaciei în anul 1968 i mai mult decât atât, a condamnat ș
această ac iune ț
Capitolul 2. Stabilirea rela iilor diplomatice propriu-zise cu noul stat format, Israel ț
Statul Israel se formează la data de 14 mai 1948; Statele Unite ale Americii recunosc
noul stat în aceea i zi, Uniunea Sovietică face acest demers cu două zile mai târziu, iar la ș
această listă este adăugată i România la data de 11 iunie; ziua de 11 iunie 1948 reprezintă i ș ș
inceputul rela iilor diplomatice între cele două state. Din acest punct de se a teaptă ca rela iile ț ș ț
să fie de natură pa nică în care să predomine în elegerea i solidaritatea. ș ț ș
În Iulie 1948, autorită ile române î i exprimă acordul de a primi o misiune ț ș
diplomatică israeliană la Bucure ti. În cursul aceluia i an, în România, vine Reuven Rubin în ș ș
calitate de ministru plenipoten iar al Israelului. Diploma ii români sosesc în Israel i deschid ț ț ș
propriul consulat în iunie 1949; înaintea acestora mai deschiseseră consulate doar Mareaa
Britanie, Uniunea Sovietică, Fran a i Statele Unite ale Americii. ț ș
Începutul diploma iei reprezintă începutul disputei dintre cele două ări pe tema ț ț
emigrării . Ministrul de externe al Israelului de la acea vreme, Moshe Sharett, î i exprimă ș
indignarea fa ă de politica internă a României deoarece evreilor încă le era greu să plece din ț
9

Amănălichioaei Mario Rareș
ară i pentru faptul că sionismul încă era privit ca o propagandă inacceptabilă la nivelul ării.ț ș ț
Acesta precizează că ”emigrarea evreilor în Israel este vitală pentru supravie uirea noului ț
stat”9.
Analizând din această perspectivă se observă faptul că România era o reflec ie în ț
oglindă a politicii Uniunii Sovietice, ”Deoarece sovieticii sperau că noul stat Israel se va
alătura ”taberei antiimperialiste”, sateli ii sovietici din Europa de Est au fost încuraja i la ț ț
început să permită evreilor să emigreze în Israel. Partidul Comunist Român chiar încuraja
migrarea evreilor comuni ti, sperând să întărească astfel Partidul Comunist local. În perioada ș
Decembrie 1948- ianuarie 1949, 3.600 de evrei instrui i politic au plecat din România în Israel ț
pentru a sprijini lupta împotriva domina iei imperialismului american în Israel” ț10.

9 Ministerul Afacerilor Externe, România-Israel : Documente diplomatice, vol. I,
București, 2000
10 Radu Ioanid, Securitatea și vânzarea evreilor, Istoria acordurilor secrete dintre
România și Israel, Polirom, Iași, 2015, p. 48
10