Contribuia presei la asigurarea securitii naionale. [626978]

1ACADEMIA NA}IONAL| DE INFORMA}II
Colegiul Superior de Securitate Na]ional\

Autor : Marian Oprea

LUCRARE DE ABSOLVIRE

Coordonator [tiin]ific : Anca Voican

Bucure[ti 2007

2
ACADEMIA NA}IONAL| DE INFORMA}II
Colegiul Superior de Securitate Na]ional\

Autor : Marian Oprea

LUCRARE DE ABSOLVIRE

Tema:
Contribu]ia presei la asigurarea securit\]ii na]ionale.
Riscuri [i oportunit\]i

Coordonator [tiin]ific : Anca Voican

Bucure[ti 2007

3

CUPRINS

1. ARGUMENT pag. 4 2. MASS-MEDIA {I OPIN IA PUBLIC| pag. 7
2.1 Manipularea pag. 7
2.1.1 Tehnici de manipulare a opiniei publice pag. 9
2.1.2 Strategii de manipular e a opiniei publice pag. 19
2.1.3 Strategii de rezisten]\ la manipulare pag. 23
2.2 R\zboiul psihologic pag. 26

3. JURNALI{TI INFORMATORI. SPIONII DIN PRES| pag. 31

4. IMAGINEA UNEI }|RI – OBIECTIV DE SECURITATE
NA}IONAL| pag. 42
4.1 Manipularea prin black propaganda pag. 43
4.2 Surse credibile, folo site sub rezerva anon imatului pag. 46
4.3 Crearea, prin r\zboi mediatic, a iluziilor necesare pag. 48

5. AMENIN}|RI LA ADRESA SECURIT|}II NA}IONALE
{I RISCURILE PRESEI ~N GESTIONAREA ACESTORA pag. 53

6. CONCLUZII pag. 57
7. BIBLIOGRAFIE pag. 59

4
1. ARGUMENT

“Presa este o zon\ pe care or ice serviciu de info rma]ii trebuie
s\ o aib\ la ^ndemân\ dac\ vrea s\ protejeze securitatea na]ional\.”
George Maior, director SRI, Evenimentul zilei , 16 februarie 2007

Actuala er\ informa]ional\ – cauz\ [i efect, ^n acela[i timp, ale
procesului de globalizare -, domin at\ de internet [i de utilizarea
sateli]ilor pentru transmiterea ^n timp real a tuturor fo rmelor existente
de reprezentare a informa]iilor (imagini , sunet, ^nscrisuri), a deschis un
capitol nou ^n lupta omului pentru [i cu libertatea atât de necesar\
lui.

Pentru na]iunile invadate de informa]ia pe care nu o pot controla
[i interpreta eficient, via]a oamenilo r este una inconfortabil\, stresant\
chiar, marcat\ de violen]\. Ex ist\, ^n secolul XXI, mai mult\
democra]ie pe mapamond, dar, conc omitent, [i tot mai mult refuz
popular manifestat fa]\ de aceast\ valoare fundamental\, refuz generat
^n primul rând de explozia de info rma]ie dezorientat\ [i dezorietant\,
ce-[i face sim]it\ tot mai acut prezen]a pe toate palierele vie]ii de zi
cu zi.

Tr\im ^ntr-o epoc\ ce aspir\ la adev\ruri multiple. Fanatismul
devine o cale de a stinge ^ndoiala care nu ^nceteaz\ s\ a]â]e sufletul
omenesc tot mai agresat prin manipular e, dezinformare [i cenzur\, ^n
numele unor „interese na]ional e” pe care nu le ^n]elege.
Expansiunea contemporan\ a informa]iei disponibile este
incomensurabil\, de neimaginat [i ad esea distructiv\ pentru indivizi [i
culturi ^ntregi, pentru cei care se dovedesc incapabili s\ o st\pâneasc\.
Radicalii, purt\torii de bombe din Ierusalim, Lond ra, Madrid, New
York sau Bagdad, extremi[tii de dreapta sau de stânga, terifia]i de
viitor [i aliena]i de informa]ia pe care nu o pot adapta vie]ii [i
ambi]iilor lor – cu to]ii amenin]a]i de schimbare -, devin fra]i [i
surori. Ast\zi, informa]ia poate distr uge culturile tradi]i onale [i, pe cale
de consecin]\, poate crea genera]ii tr ansna]ionale de fundamentali[ti,
genera]ii de oameni ce resping ra]iun ea. Internetul le ofer\ iluzia

5puterii [i a apartenen]ei comunita re. Violen]a [i teroarea le creeaz\
iluzia victoriei.

Statele care nu reu[esc s\ asimil eze societatea informa]ional\ cu
riscurile [i oportunit\]il e ei, care nu izbutesc s\ gestioneze conflictul
dintre st\pânii informa]iei [i „vic timele” ei – oameni sau institu]ii –
pot deveni inamicul propriilor cet\]e ni sau victime fie ale unor grupuri
fundamentaliste interne, fie, ^n cel mai grav dintre cazuri, ale altor state. Acele societ\]i care pot gestio na [i utiliza respon sabil informa]ia,
prin institu]ii abilitate s\ asigure securitatea na]ional\, dar [i prin
mass-media, vor reu[i s\ fac\ fa]\ noilor provo c\ri ale mondializ\rii,
amenin]\rilor terorismului [i vor do bândi stabilitate politic\ [i social\,
progres economic [i spiritual.

Constitu]iile ]\rilor democrati ce protejeaz\ dreptul mass-mediei de
a-[i desf\[ura activitatea ^n mod lib er, f\r\ intruziune din partea
puterii politice. Dar puter ea politic\ se bazeaz\ ast\zi tot mai mult pe
activit\]i de lobby [i pe sus]inerea, ocult\ sau asumat\, a unor grupuri
de interese economice, adesea transna]ionale.

Marile trusturi media care au acaparat, practic, cvsitotalitatea
spa]iului de informare [i comunicare – la nivel na]ional, dar [i global
– au ac]ionariatul majoritar co nstituit din puternice concerne
multina]ionale. Pentru acestea, inform a]ia este o “marf\ de consum”,
un produs al propriilor afaceri sau al propriilor interese politice.
Informa]ia trebuie, ^n mod preponde rent, “s\ vând\” ziarul, revista sau
programul de [tiri radiotelevizat [i nu s\ clarifice [i s\ ^mbog\]easc\
dezbaterea democratic\. Exist\ acum riscul, aproape inevitabil, de
pierdere sau alterare ale ne utralit\]ii media. Noi norme ale
“obiectivit\]ii” [tirilor mascheaz\, de fapt, interesele economice, organiza]ionale [i politice ale patr onilor trusturilor de pres\. Iar
interesele acestora, de cele mai mu lte ori transna]ionale, pot intra ^n
conflict cu interesul na]ional, deve nind adesea amenin]\ri la adresa
securit\]ii na]ionale.

Exist\ interese care se manifest \ subtil, care pot “genera agresiuni
informa]ionale ^n scopuri preci s delimitate”, dup\ cum aprecia
directorul SRI George Maior ^n cotidianul Evenimentul zilei din 16
februarie 2007. Serviciile de inform a]ii pot asigura, prin intermediul

6presei, o protec]ie minimal\ ^n fa]a unor atacuri informa]ionale venite
din centre aflate ^n exteriorul Ro mâniei, atacuri ce pot exercita
influen]\ asupra opiniei publice. ~ns\, ^n contextul politic actual ^n
care serviciile de informa]ii româ ne[ti sunt demonizate printr-o
permanent\ ac]iune mediatic\ (prin prezentarea acestora ca
mo[tenitoare ale fostelor structuri comuniste de pol i]ie politic\), iar, pe
de alt\ parte, ^n ]\rile occidental e cu vechi tradi]ii democratice sunt
acuzate de ^nc\lcarea unora dintre dr epturile fundamentale ale omului
^n timpul exerci]iului profesional, contribu]ia presei la asigurarea
securit\]ii na]ionale este o tem\ fo arte sensibil\, motiv pentru care
anali[tii evit\ abordarea ei

~ns\, f\r\ o colaborare din partea presei ^n domeniul ap\r\rii
securit\]ii na]ionale, orice activitate a oric\rui serviciu de informa]ii e
sortit\, ^n cel mai fe ricit caz, e[ecului.

7
2. MASS-MEDIA {I OPINIA PUBLIC|

“Dac\ mi-ar fi dat s\ aleg între un guvern f\r\ pres\
sau o pres\ f\r\ guvern, n- a[ ezita niciun moment
s-o prefer pe cea din urm\”
THOMAS JEFFERSON, 1787

Principalul rol al presei este de a informa opinia public\. Dar, ^n
situa]ii speciale, ce ascund interese le unor entit\]i umane, mass-media
poate genera cu scopuri precis deli mitate, ^n mod asumat sau nu,
influen]area opiniei publice prin m anipulare [i prin r\zboi psihologic .
Oamenii folosesc [i se bazeaz\ pe diversele surse de [tiri pentru a
cunoa[te [i a ^n]elege ceea ce se petrece în lume.
~n condi]iile rolului central al SUA în conflictul din Orientul
Mijlociu – un rol jucat, de fapt, de aleg\torii [i contribuabilii
americani -, presa are o influen]\ crucial\ asupr a opiniei acestora fa]\
de conflict, de unde [i marea sa responsabilitate. Astfel, controlul
asupra imaginilor [i cuvintelor prin care este explicat conflictul devine
o important\ extensie a confru nt\rii politico-militare.

Relat\rile presei americane referitoare la conflictul israeliano-
palestinian pot constitui un materi al didactic pentru a exemplifica
aspectele teoretice ale in fluen]\rii opiniei publice.

2.1 Manipularea

Este o metod\ de influen]are a opiniei publice, folosit\ de c\tre o
entitate social\ ce-[i urm\re[te ^n pr imul rând interesele [i care nu
^nseamn\ ^ntotdeauna daune, prejudic ii aduse unei alte entit\]i sociale.
Vorbim de manipulare “ atunci când o anume situa]ie social\ este
creat\ premeditat pentru a influen ]a reac]iile [i comportamentul
manipula]ilor ^n sensul dorit de manipulator ”.

Prin manipulare se ac]ioneaz \ asupra incon[tient ului, acolo unde
for]a sugestiei este decisiv\, indi vidul ac]ionând su b o presiune de

8care nu este con[tient. Schimbarea sist emului de referin]\ al acestuia
este provocat\ prin formule puternic emo]ionale.

Prin intermediul mass-mediei [i, ^n special, prin posibilitatea de a
recep]iona ^n timp real orice evenim ent de pe glob, manipularea are
un caracter indirect, de la distan ]\, ^ntre cel care manipuleaz\ [i cel
manipulat creându-se o rela]ie nefireasc\, anxioas\, frustrant\. (vezi preg\tirea psihologic\ pentru lupt\, Stoica).
Omisiunea, fragmentarea, minciuna sunt instrumentele folosite
pentru manipularea cu ajutorul mass-mediei.
Practica manipul\rii poate fi ^n]e leas\ urm\rind, spre exemplu, felul
^n care BBC [i mass-media din SUA au relatat despre un incident ^n
care au murit [ase copii palestinie ni, uci[i de o min\ israelian\ :
Reporter BBC : “Cinci mici trupuri duse pe umeri spre mormânt.
Funeralii de martir la Gaza pentru [colarii mor]i…
… Surse din guvernul israelian [i serviciile de securitate au
admis c\ ei au fost probab il victimele unei mine israeliene.
Victime care au pierit împreun\ – dou\ rânduri de fra] i [i un
v\r, membri ai aceleia[i fa milii, acum distruse – Al-Astaal.
Naim [i-a pierdut fiul cel mare [i pe cel mai mic, de numai [ase
ani. Amândoi erau b\ie]i buni – mi-a spus.
Nu mi-au f\cu t niciodat\ probleme.
Acest ministru israelian vrea o anchet\ complet\, dar sus]ine c\
incidentul nu s-a produs într-o zon\ civil\.
Ephraim Sneh (ministrul israelian): Civilii n-au voie acolo…
Reporter : Dle ministru, am fost acolo ieri.
E un loc prin care trec copiii în drum spre [coal\.
E un loc unde se cu ltiv\, am stat acolo [i am v\zut.
E normal s\ se pun\ acolo o bomb\?
Efraim Sneh : Este exact ceea ce va fi anchetat.
Reporter : Chiar în timp ce vorbeam, palestinienii au anun]at
c\ un alt copil a fost ucis în Gaza. Ei spun c\ solda]ii israelieni au
tras asupra celor ce arun cau pietre [i au ucis un b\iat de 15 ani, pe
nume Wael. Armata neag\.

Mass-media din SUA, CNN : “În Gaza, un adolescent palestinian a
fost ucis într-o ciocnire cu solda] ii israelieni, dup\ funeraliile a cinci

9b\ie]i. Ace[tia au murit joi, când unul dintre ei a lovit un obuz de
tanc neexplodat.”

Din relat\rile presei american e, e greu s\-]i dai seama c\ este
vorba de acela[i evenimen t. Practic, victimele sunt învinov\]ite de
propria moarte.
Probabil cel mai bun exemplu de manipulare ^l constituie un fapt,
dintre multe altele, petrecut ^n timpul r\zboiului din Vietnam.
“Rezolu]ia privind Golful Tonkin”, din august 1964, cea mai apropiat\
de o declara]ie de r\zb oi, prevedea c\ pre[edinte le SUA este autorizat
s\ foloseasc\ orice mijloace pentru a stopa viitoare atacuri (dup\ cel
men]ionat ^n rezolu]ie) ale Vietna mului de Nord asupra vaselor
americane. Bazându-se pe aceast\ pr evedere, pre[edintele Johnson a
ordonat represalii ca urmare a unor noi ac]iuni ale nord-vietnamezilor,
de[i, ^n realitate, un al doilea atac nu avusese loc. Adev\rul a ie[it la
iveal\ mult timp dup\ finalul conflictului.
Tot ^n perioada r\zboiului din Vietnam s-a dovedit c\ majoritatea
reportajelor erau furnizate de serviciile de rela]ii publice ale armatei,
care, numai ^n 1971, au cheltuit pe ste 200 de milioane de dolari ^n
scopul ^mbun\t\]irii imaginii. Serviciil e de rela]ii publice ale armatei
au ^nscenat manevre ale armatei su d-vietnameze, acestea fiind filmate
de operatori militari [i difuzate ^n SUA prin sta]ii mici de televiziune
care nu aveau fondurile necesare fi nan]\rii unor coresponden]i de
r\zboi. Un alt exemplu ^l constituie cel de-al doilea r\zboi din Golf, care,
prin includerea ziari[tilor ^n cadrul unit\]ilor militare, a dus la un nou
model de manipulare prin transfer ul emo]ional de la solda]i la
jurnali[ti.

2.1.1 Tehnici de manipulare a opiniei publice
Propaganda

Ini]ial, propaganda a avut un sens ^ntrucâtva neutru, de a r\spândi
o idee. Ea este definit\ de Paul Linebarger – autorul volumului
Psychological Warfare , lucrare bazat\ pe activitatea sa din domeniul

10propagandei, desf\[urat\ ^n timpul cel ui de-al doilea razboi mondial –
ca un mod de a comunica f\r\ a ut iliza mijloace violente. Obiectivul:
a modifica opinia, atitudinea, emo]i ile sau comportamentele unui grup,
cu scopul de a favoriza utilizatorul (militar sau nu) ^n mod direct sau
indirect. Pentru Howard Bloom, spec ialist ^n comportamentul maselor
(este autorul lucr\rilor The Lucifer Principle: A scientific Expedition
into the Forces of History [i Global Brain: The Evolutin of Mass
Mind from the Big Bang to the 21st Century ), este vorba de stimuli
(semne [i simboluri) care transp ort\ un mesaj de comunicare via
mass-media. Cea mai mare parte a te hnicilor actuale de propagand\ au
ap\rut [i s-au dezvo ltat ^n cursul celor dou\ r\zboaie mondiale.

~n prezent, propaganda este as ociat\ cu ac]iunea de a r\spândi o
opinie sau o doctrin\ prin asoc ierea minciunii cu manipularea.
~mpletind adev\rul cu fa lsul, propaganda devine forma principal\ prin
care se poate ac]iona asupra con[tiin] ei [i sentimentelor. Ea poate fi
oficial\, propaganda alb\ , care folose[te structuri speciale de imagine,
publicitate sau rela]ii pu blice, [i acoperit\, propaganda neagr\ sau
propaganda cenu[ie , care folose[te proced ee de def\imare [i
calomniere f\r\ s\ se sp ecifice sursa acestora.

Propaganda neagr\ (black propaganda) las\ impresia c\-[i are
sursele pe teritoriul in amicului, iar arma informa]ional\ a terorismului
face ast\zi parte din inventarul mijlo acelor folosite. F\r\ a se declara
f\]i[ ^mpotriva adversarului, propaganda cenu[ie recurge la subiecte
senza]ionale ce vulnerabilizeaz\ opinia public\. Cu toate c\ metodele folosite de propagand\ [i de publicitate tind
tot mai mult s\ se identifice (studii de pia]\, popula]ie ]int\ etc.), se
poate face distinc]ia ^n sensul c\ propaganda este purt\toarea unui
mesaj politic, ideologic sau de in teres public. Prop aganda utilizeaz\
informa]ii pentru a exerci ta o influen]\ asupra unor atitudini. Aceste
informa]ii trebuie s\-l fac\ pe indi vid s\ perceap\ altfel realitatea [i
s\-[i modifice conduita pornind de la respectivele percep]ii. Trebuie s\
aduc\ un individ sau un grup soci al ^ntr-o stare de ac]iune, fie ea
activ\ sau pasiv\.

Ca sistem, propaganda dispune de :
1. o structur\ institu]ionalizat\, sp ecializat\ (aparat de conducere
ierarhic\, centre de organizare, centre de studiu, proiectare [i
difuzare de mesaje);

112. ideologie [i valori aflate ^n coresponden]\ cu interesele [i
obiectivele grup\rii sociale pe care o reprezint\; acestea sunt
luate ca elemente de referin]\ pe ntru programarea [i realizarea
propagandei;
3. mijloace [i metode de tr ansmitere a mesajului.

Cea mai important\ form\ de pr opagand\ este propaganda politic\.
La nivel interna]ional, ea ^]i pr opune s\ “remodeleze psihologia celor
cu care se afl\ ^n competi]ie, ^n c ondi]iile ^n care c\ile diplomatice,
economice sau militare au devenit inoperante sau excesiv de costisitoare”. Propaganda politic\ nu urm\re[te descoperirea unor
adev\ruri, ci convinge rea interlocutorilor reali sau poten]iali prin:
– prestigiul sursei (care suge stioneaz\ [i impune respect);
– afirma]ii f\r\ probe (elimin\ discu] ia creând, totodat\, impresia
document\rii erudite a celor care reprezint\ sursa de mesaje);
– repetare (cu ajutorul c\reia se ob]ine ca o afirma]ie compatibil\
cu obiectivele sursei s\ fi e acceptat\ drept cert\);
– influen]area mental\ (care ^nt\re[te convingerile individuale
incipiente sau apar]inând indivizilor f\r\ personalitate).

Dezinformarea

Cine sus]ine, de pild\, c\:
– Tro]ki nu a jucat, practic, niciun rol ^n revolu]ia din 1917, din
Rusia;
– Saddam Hussein avea uzine atomice mobile ^n 2003;
– ^n decembrie 1989, ^n Romania au fost omorâ]i 60 000 de
oameni
ne va face s\ zâmbim acum, dar, la momentele respective, aceste
informa]ii erau credibile.
Dezinformarea, termen ap\rut relativ recent în limbajul de
specialitate, este indisolubil legat\ de informa]ie. O informa]ie se
caracterizeaz\ prin dou\ elemente: co n]inut [i surs\. Dezinformarea
apare atunci când cel pu]in unul din aceste dou\ elemente este viciat
prin minciun\ sau prin omisiune.

Termenul de dezinformare a ap\r ut pentru prima dat\ în limba
rus\, dup\ al doilea r\zboi mond ial, [i avea rolul de a desemna

12„practicile exclusiv capitaliste care urm\reau aservirea maselor
populare“, “utilizarea libert\]ii presei pentru a manipula masele ”. De
aici, termenul a trecut în lim ba englez\, cu în]elesul de „ scurgere
deliberat\ de informa]ii care induc în eroare “. În Fran]a, no]iunea a
ap\rut în 1974 [i define[te utilizarea tehnicilor de informare, în special
de informare în mas\, pentru a i nduce în eroare, a ascunde sau a
m\slui faptele.
Exist\ trei evenimente majore car e au dus la dezvoltarea exploziv\
a tehnicilor de dezinformare: apari ]ia tiparului (1434), a primului
periodic (Köln, 1470) [i consacrare a opiniei publice în via]a politic\ a
Occidentului (începând cu secolul XVIII).

Epoca de glorie în materie de dezi nformare a fost atins\ în cursul
celui de-al doilea r\zboi mondial [i în perioada de ascensiune a
comunismului. Virtu]ile radioului în poten]area dezinform\rii au fost
speculate în mod genial de Göbbels [i Lenin. Cel dintâi era de p\rere
c\ „o minciun\ repetat\ de o mie de ori r\mâne o minciun\, dar o
minciun\ repetat\ de un m ilion de ori devine adev\r “, radioul fiind
instrumentul perfect pent ru a repeta o minciun\ de milioane de ori.
Cel de-al doilea credea sincer c\ „ a spune adev\rul este o
prejudecat\ burghez\ meschin\ “; în consecin]\, radi oul era utilizat la
maximum conform acestei „axiome“, ia r adev\rul era ocolit cu mare
grij\.
~n viziunea american\, dezinformar ea const\ în utilizarea ofensiv\
[i defensiv\ a sistemelor de inform are pentru a exploata, corupe [i
distruge informa]iile [i sistemel e de informare ale adversarului,
protejându-se îns\ propriile informa]ii [i sisteme.

Zvonul

Este definit ca o afirma]ie prezen tat\ drept adev\rat\ f\r\ a exista
posibilitatea s\ i se ve rifice corectitudinea. Ana li[tii clasific\ zvonurile
^n trei categorii :
– cele care iau dorin]ele drept realitate (optimiste);
– cele care exprim\ o te am\ [i o anxietate;
– cele care provoac\ dise nsiuni (atac\ persoane din cadrul aceluia[i
grup).

13
Temele recurente ale zvonurilor sunt: complotul ^mpotriva puterii,
crizele artificiale, teama de str\ini, r\pirea copiilor, otrava ascuns\,
bolile conduc\torilor, compromite rea financiar\ sau escrocheriile.
Lansarea zvonurilor nu se face la ^n tâmplare, ci ]inându-se seama de
a[tept\rile grupurilor umane fa]\ de situa]ia problematic\ pe care o
traverseaz\. Se lanseaz\ un mesaj cât mai apropiat de ceea ce ar dori
s\ afle popula]ia la acel moment, in diferent cât de departe de adev\r
este con]inutul acestuia. Zvonul reu[e[te s\ cucereasc\ o arie considerabil\ de ^ntindere ^n
spa]iul social, ^ndeosebi ^n situa]ii de criz\ pe care le [i amplific\. O
surs\ de profesioni[ti poate chiar provoca o criz\ social\ plecând de
la zvonuri bine direc ]ionate [i lansate ^n momente când se poate
ob]ine un maxim impact asupra opiniei publice.

Intoxicarea

Putem spune c\ intoxicarea vizeaz\ un adversar, tinzând s\ acrediteze anumite opinii, s\ demora lizeze, s\ deruteze. Este asociat\
ideii de “otr\vire”. Ea const\ ^n a furniza adversar ului informa]ii
eronate, care ^l vor face s\ ia de cizii pe care le consider\ ^n mod
eronat, avantajoase pentru el, dar, ^n fapt, favorabile pentru tine. Un
partid politic, o banc\, un om de afaceri poate profita de pe urma
intoxic\rii concuren]ilor. Spre deos ebire de dezinformare, scopul
intoxic\rii este acela de a determin a s\ gre[easc\ una sau mai multe
persoane, [i nu o colectivitate. Prin intermediul televiziunii intoxicarea
poate produce adev\rate r\zboaie al e imaginii din care iese ^nving\tor
cel care a investit cel mai mult ^n propria sa imagine [i care a
sabotat cel mai mult imaginea celuilalt.

Spre exemplu s\ ne reamintim mo durile ^n care au fost mediatizate
de c\tre combatan]i conflictele etnice [i r\zboaiele din fosta Iugoslavie. Televiziunea sârb\ a prod us un clip ^n care portretele lui
Bill Clinton, Madeleine Albright, Tony Balir, Hitler erau mixate pe
fondul zvasticii naziste, peste car e scria Criminali de R\zboi. La
rândul lor, alia]ii au prezentat dramel e refugia]ilor albanezi, ca efect al
epur\rii etnice, ^n paralel cu rememorarea atrocit\]ilor comise
^mpotriva evreilor ^n lag\rele de concentrare de la Auschwitz.

14Studiu de caz : Nigergate
Marea manipulare din dosarul uraniului nigerian a fost opera
serviciilor de informa]ii italiene în colaborare cu cele americane.
Scandalul cunoscu t sub denumirea de Nigergate a luat amploare în
octombrie 2005, ca urmare a anch etei jurnalistice efectuate de
cotidianul italian La Repubblica . Adev\rul despre aceast\ afacere
prinsese deja contur în lunile su ccesive invaziei americane în Irak,
adic\ în 2003, dup\ ce Procuratura milanez\ a descoperit o central\
de intercept\ri abuzive, autorizate de însu[i directorul Serviciului de
Informa]ii al Armatei (S ISMI), Niccolo Pollari. Cei care se ocupau cu
opera]iunile de intercept\ri nu [tiau c\ – la rândul lor – sunt
intercepta]i, doar a[a ie[ind la lumin\ faptul c\ dosarul Nigergate a
fost confec]ionat în laboratoarele serv iciului secret al armatei italiene.
La mijlocul anului 2002, rapo rturile diplomatice dintre Statele
Unite [i Irak erau tensionate: admini stra]ia Bush, implicat\ în r\zboiul
din Afganistan, începuse s\ lanseze decl ara]ii dure la adresa Irakului si
a lui Saddam Hussein, acuzat c\ ar fi importat uraniu necesar
construirii bombei atomice. Pe 8 sept embrie, Judith Miller [i Michael
Gordon, jurnali[ti la New York Times , au publicat un amplu articol
despre tuburile de aluminiu pe care Hussein le-ar fi procurat pentru
arsenalul nuclear irakian. Replica administra]iei preziden]iale nu a
întârziat s\ apar\: pe 26 septembrie, Colin Po well a avertizat Senatul
c\ Saddam Hussein este în posesia materialelor necesare fabric\rii
armelor nucleare. Bush [i Powell [i au justificat reac]ia dur\ [i prin
prisma rapoartelor de intelligence ce le parveniser\ în leg\tur\ cu
achizi]ionarea de yellowcake din Niger. Informa]ia p\rea atât de
verosimil\ încât însu[i ambasadorul american la Na]iunile Unite, John
Negroponte, alimenta zvonul c\ Ira kul ar poseda uraniu. Pe 28
ianuarie 2003, George W. Bush a a nun]at în mod oficial c\ guvernul
britanic se afl\ în po sesia probelor care ar c onfirma prezen]a în Irak a
uraniului necesar construirii arme lor de distrugere în mas\.
Abia în 2004 a ie[it la iv eal\ în presa britanic\ ( Financial Times ,
Sunday Times ) faptul c\ sursa informa]iei privind importul de uraniu
african este un ex-carabinier italia n, Rocco Martino: avid dup\ bani,
Martino a profitat de traficul clande stin cu uraniu nigerian, în mare
vog\ în 2000; a intrat în contact cu oficiali ai ambasadei nigeriene în
Italia, care i-au procurat acte cu sigiliu în baza c\rora Martino [i
complicii s\i au inventat un protocol de în]ele gere între Irak [i Niger
pe tema uraniului, act pe care au vrut s\-l vând\ francezilor. Oficialii

15francezi n-au c\zut îns\ în capcana raportului fabr icat [i au demarat o
anchet\.
În 2001, Martino, împreun\ cu Antonio Nucera, a fost reactivat în
cadrul SISMI, al c\rui director es te numit Nicolo Pollari, care se
bucur\ de total\ libertate de ac ]iune din partea premierului Silvio
Berlusconi. Cu alte cuvinte, nu conteaz\ ce mijloace va folosi
serviciul secret al armatei pentru a atinge scopul de aducere a Italiei
în prim-planul scenei interna]ionale . Ambi]ia lui Berlusconi a fost o
consecin]\ a opera]iunii americane de c\utare sau fabric are a probelor
incriminatoare la adresa regimulu i de la Bagdad. În acest context,
falsul protocol al lui Martino a fost preluat de SISMI [i transmis mai
departe serviciilor de informa]ii br itanice (MI6), respectiv americane
(CIA, lui Greg Thielmann). Potrivit procedurii, CIA era obligat\ s\
deschid\ o anchet\ care avea s\ dur eze trei luni; raportul întocmit a
ajuns pe masa vicepre[edintelui Dick Cheney, care a insistat ca
informa]ia privind uraniul nigerian s\ fie folosit\ în discursul lui
George W. Bush. Gra]ie protestelor CIA, informa]ia nu a fost totu[i
f\cut\ public\. Raportul a câ[tigat îns\ rapid notorietate în Marea
Britanie, unde premierul Tony Blair a anun]at, pe 24 septembrie 2002,
c\ se afl\ în posesia unui dosa r care demonstreaz\ c\ regimul lui
Saddam Hussein de]ine instrumentele necesare fabric\rii armelor de
distrugere în mas\. Protestele franc ezilor, care au insistat pe lâng\
administra]ia american\ c\ informa] ia diseminat\ de SISMI este o
f\c\tur\, nu au fost luate în co nsiderare… Dintr-un motiv simplu:
pre[edintele Bush avea nevoie de acele probe pentru a justifica
ini]ierea celui de-al doilea r\zboi din Golf, pe 20 martie 2003.
Personajul “grotesc” – cum îl descrie presa din Peninsul\ – gra]ie c\ruia Italia s-a v\zut implicat\ în evenimentele care au precedat [i
servit drept justificare a invaziei militare americane din Irak, Rocco
Martino, n-a fost, de fapt, decâ t o pies\ din mecanismul afacerii
Nigergate… Fost carabinier [i c\pitan în intelligence -ul politico-militar
în anii 1976 [i 1977 – de unde a fost înl\turat pentru “comportament
neadecvat” -, arestat în Italia, în 1985, pentru extorsiune [i, opt ani
mai târziu, în Germania pentru furt de documente bancare, Martino a
fost, cu toate acestea, acceptat ca [i colaborator al SISMI pân\ în
1999, chiar dac\ a desf\[urat un joc dublu: a lucrat inclusiv pentru
serviciile secrete franceze, care i-au pl\tit o sum\ lunar\, i-au asigurat
cazarea într-un apartament din Luxemb urg situat pe strada Rue Hoehl
[i acoperirea ca angajat al unei firme de consultan]\, Security
development organization office .

16 În calitatea sa de agent d ublu, Martino vindea informa]ii
francezilor despre italieni [i italienilor despre fr ancezi. De fapt, a[a se
[i autodefine[te: “Aceasta este meseria mea. Vând informa]ii”. În
1999, a v\zut o posibil\ surs\ de venit în vinderea de informa]ii
despre contrabanda cu uraniu din Ni ger, pe care fran cezii se chinuiau
s\ o stârpeasc\, aflând cine sunt beneficiarii traficului clandestin.
Martino a cerut ajutorul unui amic din SISMI, Antonio Nucera.
Ex-carabinier ca [i el, Antonio ocup a func]ia de director adjunct al
serviciului de informa]ii al armate i, coordonând Direc]iile 1 [i 8, de
combatere a traficului de arme [i tehnologie, contraspionaj în materie
de proliferare a armelor de distrugere în mas\ pe continentul african.
Nucera a decis s\-[i ajute prietenul, furnizându-i documente din arhiva
SISMI (precum un telex al amba sadorului ni gerian Adamou Chékou
adresat Ministerului de Externe din Niger, în care se anun]a misiunea
lui Wissam Al Zahawie, ambasadoru l irakian la Vatican, “în calitate
de reprezentant al lui Saddam Hussein”) [i punându-l în leg\tur\ cu
una dintre “sursele” SISMI, o func ]ionar\ a ambasadei nigeriene la
Roma având numele de cod La Signora (“Doamna”). Cu concursul
prim-consilierului ambasadei, Zakaria Yaou Maiga, s-a înscenat un furt
la ambasad\ pe 31 decembrie 2001. Dou\ zile mai târziu, intruziunea
a fost descoperit\ [i denun]at\ de unul dintre func]ionarii diplomatici,
Arfou Mounkaila. Acesta a declarat carabinierilor c\ nu s-a sustras
nimic, ocultând autorit\]ilor italiene dispari]ia unor acte cu sigiliul
Nigerului [i a unor timbre oficiale. Pu se cap la cap, telexul sustras de
la SISMI, documentele [i timbrele cu sigiliu sustra se din ambasad\
vor servi la fabricarea unui prot ocol încheiat între Niger [i Irak
“referitor la furnizarea de uraniu c\tre regimul lui Saddam Hussein”.
Rocco Martino a predat protocol ul francezilor de la DGSE ( Direction
Générale de la Sécurité Extérieure ), contra unei consistente sume de
bani. În urma unei anchete, france zii s-au debarasa t de protocol,
ajungând la concluzia c\ informa]iile cuprinse în el erau totalmente
false. Traseul documentului contraf\cu t nu s-a oprit la DGSE, c\ci avea
s\ urmeze momentul 11 septembrie 2001, când pre[edintele american
George W. Bush a devenit tot mai su spicios în privin]a Irakului [i a
solicitat dovezi ale implic\rii lui Saddam Hussein în atentate.
Premierul italian, Silvio Berlusc oni, a speculat contextul pentru a
readuce Italia în postura de act or principal pe scena politic\
interna]ional\, f\când presiuni în aces t sens pe lâng\ no ul director al

17SISMI, Nicolo Pollari, [i noul responsabil al biroului “Arme de
distrugere în mas\”, colonelul Alberto Manenti. În lips\ de date
concrete [i dovezi care s\ ateste periculozitatea lui Saddam Hussein,
Martino [i Nucera [i-au redobândit utilitatea pentru SISMI: Manenti a
apelat la Nucera, care, de[i ie[it la pensie, a fost p\st rat în calitate de
colaborator. Drept consecin]\, la sfâr[itul anului 2001, dosarul
yellowcake -ului nigerian fabricat de Mart ino [i Nucera a fost transmis
de SISMI colegilor de la MI6 f\r\ vreo explica]ie, cu excep]ia
preciz\rii c\ “provine de la o surs \ de încredere”. A[a cum avea s\
declare sub anchet\ Rocco Martin o, “SISMI vroia s\ disemineze
agen]iilor din comunitatea de intelligence documentele din dosarul
nigerian f\r\ s\ i se cunoasc\ impl icarea în opera]iune”… Chiar [i
dup\ ce s-a descoperit car acterul fals al informa ]iilor cuprinse în dosar
cu privire la existen]a arsenalului nuclear irakian, guvernul italian [i
serviciul s\u secret SISMI au jura t c\ niciodat\ nu ar fi furnizat
vreun dosar pe tema uraniului vre unei agen]ii de informa]ii, nici
direct, nici prin intermediari. Nu de aceea[i p\rere este Greg
Thielmann, pe atunci director al Biroului pentru chestiuni strategice,
militare [i de proliferare a armelor de distrugere în mas\ din cadrul
Departamentului de Stat american, care a recuno scut: “~n toamna lui
2001, primesc un raport- sintez\ din partea lui Jeff Castelli – directorul
biroului CIA din Roma -, care m\ informeaz\ c\ intelligence-ul italian
i-ar fi furnizat o serie de docume nte ce ar certifica importul a 500 de
tone de uraniu pur nige rian de c\tre Irak”.
Anali[tii Pentagonului au purces atunci la o verificare am\nun]it\ a
informa]iilor, ajungând la concluzia c\ minele nigeriene sunt incapabile
s\ furnizeze 500 de tone pe an, a[a cum rezult\ din raport. {i totu[i,
Condoleeza Rice [i vicesecretarul de stat Stephen Hadley au decis s\
ignore analiza Pentagonului [i s\ pr ezinte drept veridice informa]iile
cuprinse în dosarul nige rian. În acela[i timp, in forma]iile furnizate de
Martino [i dosarul întocmit în baza lor de Departamentul american de
Stat au ajuns pe mâna jurnali[tilor de la s\pt\mânalul italian
Panorama, care l-au publicat cu titlu de fapt autentic. Ceea ce nu
demonstreaza nimic altceva decât c\ [i în Italia s-a aplicat o practic\
similar\ celei din SU A în cazul afacerii CIAgate/New York Times :
guvernul sau pre[edin]ia are solic it\ri într-o anumit\ direc]ie;
intelligence -ul le pune la dispozi]ie informa]iile sau strategiile
solicitate; oficialii politici confirm\ veridicitatea datelor. Este o tehnic\

18de dezinformare din vrem ea r\zboiului rece: exagerarea periculozit\]ii
inamicului; terorizarea [i inducerea anumitor idei opiniei publice.
Pentru Nicolo Pollari, director ul SISMI, regulile meseriei sunt
neechivoce: “Sunt director ul unui serviciu de informa]ii [i unicul meu
interlocutor institu]ional dup\ 11 sept embrie se afl\ la Washington, în
persoana lui George Tene t, directorul CIA. Nu discut decât cu el…”.
Afirma]ia lui Pollari nu este întru to tul adev\rat\, în m\sura în care s-
a colaborat [i cu intelligence -ul paralel reprezentat de Dick Cheney,
Paul Wolfowitz [i “gruparea Irak” , de Oficiul pentru opera]iuni
speciale al Pentagonului [i Biroul consilierului pentru siguran]\
na]ional\.
La o lun\ dup\ atentatele din Statele Unite (anume pe 15
octombrie) [i sub supervizarea cons ilierului diplomatic al guvernului
italian, Gianni Castellaneta, director ul SISMI s-a întâlnit într-un cadru
mai neoficial cu stafful Condol eezzei Rice, pentru a discuta
implica]iile raportului privind uraniu l nigerian. Acest prim contact cu
comunitatea de informa]ii american\ nu a fost tocmai un succes pentru
Pollari, în condi]iile în care CIA a considerat raportul “inconsistent [i
nedetaliat”, iar Direc]ia de in forma]ii [i cercetare din cadrul
Departamentului de Stat a calificat da tele cuprinse ^n raportul italian
drept “extrem de suspecte”.
Revenit în Italia, Pollari a avut o întrevedere cu Michael A.
Ledeen, “vulpea” intelligence -ului paralel american, venit la Roma în
numele Oficiului pentru opera]iuni speciale ( Office for Special Plans )
din cadrul Pentagonului, creat de Paul Wolfowitz cu scopul de a
strânge informa]ii care s\ sus]in\ inte rven]ia militar\ în Irak. Pollari a
ajuns s\ apeleze la Ledeen dup\ ce, directorul biroului CIA din
Roma, Jeff Castelli, sa ar\tat foarte reticent fa]\ de raportul referitor
la yellowcake. Nu se [tie exact ce sfori a tras Michael Ledeen la
Washington, dar cert este c\, la în ceputul lui 2002, Paul Wolfowitz l-
a convins pe Dick Cheney c\ pista ur aniului interceptat\ de serviciul
de informa]ii italian merit\ aprofundat\.
Toate analizele înto cmite la solicitarea admini stra]iei Bush avertizau
c\, din cele dou\ mine nigeriene din Arlit [i Akouta, nu se pot
extrage mai mult de 300 de tone de uraniu pe an, astf el c\ informa]ia
privind importul cantit\]ii hiperbo lice de 500 de tone de uraniu de
c\tre Irak se dovedea lipsit\ de or ice fundament. Dar contextul era de
asemenea natur\ încât George Tenet (directorul CIA), de team\ s\ nu
se repete bre[ele de intelligence care au f\cut posibile atentatele de la

1911 septembrie, a închis ochii la an alizele negative asupra raportului
italian, de genul “informa]iile culese de partea italian\ sunt
inconsistente. Povestea uraniului nigerian este totalmente fals\”.

Indiferent de “sursa” scandalulu i, un lucru este cert: la patru ani
de la celebrul discurs asupra St\rii na]iunii, prin care pre[edintele
Bush a anun]at invazia militar\ di n Irak, responsabilitatea Casei Albe
pentru faptul de a fi c\zut – volun tar sau involuntar – în plasa marii
minciuni a uraniului nigerian importat de Irak nu mai este pus\ pe seama unui raport al intelligence -ului britanic, ci pe seama “unui
ra]ionament colectiv al comunit\]ii informative”, cum declara într-un
discurs consilierul preziden]ial Dan Bartlett. Întrebarea este: care
comunitate informativ\? Exclusiv cea american\ sau [i cea a statului
prieten [i aliat, Italia?

2.1.2 Strategii de manipulare a opiniei publice
a. Strategia diversiunii

De[i conflictul israeliano-pale stinian domin\ [tirile externe ale
presei din SUA, prof. Neve Gordon de la Universitatea Ben Gurion,
din Israel, consider\ c\ mass-me dia face ca totul s\ fie confuz: ”Lipsa
relat\rilor, absen]a imaginilor, lipsa analizei, golul ^n ce prive[te
vocile care s\ descrie ex perien]a palestinienilor
sub ocupa]ie… sunt
atât de vaste, încât oamenii nici m\car nu [tiu c\ oc upa]ia continu\.
Noi nu vedem suferin]ele prin care trec palestinienii din cauza
ocupa]iei. Nu în]elegem cu adev\ra t cât de rea este ocupa]ia pentru
ei. Nicio empatie, nicio simpatie, ni cio privire spre femeile care nu
ajung s\ nasc\ la spital, copiii ca re mor la punctele de control,
pentru c\ nu sunt l\sa]i s\ trea c\. Dac\ nu vezi toate astea, inima
nu-]i tresare [i nu-]i spune c\ e ceva în neregul\ cu ocupa]ia…
Israelienii sunt împu[ca]i [i uci[ i. {i, într-adev\r, Israelul
are necesit\]i reale de ap\rare. În ac ela[i timp, ap\rarea Israelului
a devenit un fel de «mantra» [i, când aud cuvântul «ap\rare »,
oamenii înceteaz\ s\ mai gândeasc\. {i, prea adesea, orice fapt poate
fi numit «ap\rare » [i justificat astfel”.

20 b. Crearea de proble me pentru a oferi solu]ii

Israelul se prezint\ mereu – [i este prezentat de mass-media –
ca “reactiv”, adic\ doar riposteaz\ la agresiunea palestinian\. A numi
ac]iunile palestiniene “atacuri” [i pe cele israeliene “represalii”
constituie un fapt care ^[i are semn ifica]ia sa. “Represalii” sugereaz\ o
ac]iune defensiv\, o replic\ la violen ]a ini]iat\ de al]ii. R\spunderea
violen]ei cade ^n seama p\r]ii car e a provocat represaliile. Astfel,
violen]a palestinian\ – atacurile sinu ciga[e – este v\zut\ ca agresiune;
deci, cauz\ [i origine a conflictului. Armata israelian\ î[i trimite so lda]ii în teritoriile ocupate pentru a
ap\ra ceea ce ^n dreptu l interna]ional se consider\ a fi o ocupa]ie
ilegal\, iar când popula]ia rezist\, Is raelul se declar\ atacat.
“Israelul a ripostat azi la un atac…”
“Israelul [i-a înt\rit for]ele dup\ un atac pales tinian cu
mortiere…”

c. Strategia ac]iunii gradate, cu desf\[urare ^n timp

Prof. Karen Pfeifer, [eful Proiectului de cercetare [i informare
pentru Orientul Mijlociu , SUA, declar\: ” Dac\ ocupa]ia este ilegal\,
condamnat\ pe plan interna]ional [i f oarte costisitoare în vie]i [i bani,
trebuie s\ ne întreb\m de ce Israel ul continu\ ocupa]ia. Iar motivul
este c\ inten]ioneaz\ s\ anexe ze, pân\ la urm\, teritoriile ”.

d. Strategia percep]iei ac]iunilor ca “dureroase. dar necesare”

“Mul]imea arunc\ pietre [i grenad e artizanale asupra solda]ilor.
Trupele au deschis focul ucigând doi palestinieni…”
Ac]iunile Israelului sunt mere u prezentate ca parte a mecanismului
de autoap\rare. Când pretinde c\ se ap\r\ în teritoriile ocupate, se
ap\r\, de fapt, în sensul în care orice ocupant militar trebuie s\ se
apere de o popula]ie aflat\ sub ocupa]ie.

e. A te adresa publicului ca unor copii mici

Scopul Israelului ^n acest conf lict este anexarea teritoriilor ocupate,
a[ez\rile evreie[ti, implantarea un or colonii constituind mijloace de
atingere a acestui scop. Ac]iunile de colonizare ar avea un caracter

21amenin]\tor [i demoralizat or dac\ ar fi prezentate în adev\rata lumin\,
motiv pentru care mass-med ia ascunde realitatea prin cur\]area
limbajului folosit pentru a le descrie.
CNN a trimis echipelor sale urm\toar ea not\: în viitor, Gilo va fi
denumit “ un cartier evreiesc la periferia Ierusalimului ” [i nu o
colonie. Drept urmare, relat\rile reporterilor CNN sun\ astfel: “…în
cartierul evreiesc Gilo de la periferia Ierusalimului” …
Este o mare diferen]\ între “colonie” – cum sunt a[ez\rile – [i
“cartier”. ~n termeni israelieni, o “a[ezare” este construit\ numai
pentru evrei, pe un p\mânt ce nu le apar]ine, [i e ilegal\, contrar\
legii interna]ionale. Un “cartier” ^ns\ nu ridic\ deloc acelea[i
probleme.

f. A face apel mai mult la em o]ii, decât la reflec]ii

Presa american\ se concentreaz\ aproape ^n exclus ivitate asupra
efectelor conflictului, a violen]ei, [i nu a motivelor acestui conflict sau
a situa]iei de ocupa]ie ilegal\: “Trupele israeliene, atacate cu pietre,
au ripostat cu gaze [i gloan]e de cauciuc”.
Hannah Ashrawi, deputat\ palestinian\, Cisiordania, declar\: “ Nu se
spune c\ o armat\ î[i folose[te ar senalul împotriva unor tineri în
mare m\sur\ neînarma]i, care protes teaz\ fa]\ de ocup a]ie, asediu [i
oprimarea total\ a unei întregi na]i uni. Lipsa contextului este atât de
dramatic\, încât numai 4% din repo rtajele din Cisiordania [i Gaza
ale posturilor de [tiri men]ioneaz\ c\ acestea sunt teritorii ocupate”.

g. A men]ine publicul ^n ignoran]\

Iat\ un lucru de care e bine s\ se ]in\ seama ^n parcurgerea
relat\rilor de pres\ referitoare la conflictul israeliano-palestinian:
trebuie observat nu doar ceea ce este în articol, ci [i, mai important,
ceea ce nu este.
Pentru ca un telespectator, ascult\to r sau cititor s\ ^n]eleag\ situa]ia
dintr-o zon\ a lumii, absen]a unor in forma]ii este la fel de hot\râtoare
ca [i prezen]a lor. ~ntotdeauna, contextul reprezint\ un element
fundamental. Or, ceea ce lipse[te ad esea din relat\rile actuale e tocmai
contextul, respectiv faptul c\ revo lta palestinian\ este îndreptat\
împotriva unei ocupa]ii militare da tând din anul 1967. Dac\ ocupa]ia

22nu e men]ionat\ în articol, atunci articolul chiar nu are sens. {i cel
mai adesea ocupa]ia lipse[te. O [t ire TV tipic\ din acest punct de
vedere va ar\ta imagini dramatice de confrunt\ri, în care palestinienii
îi înfrunt\ pe solda]ii israelieni, iar ace[tia ripost eaz\. Majoritatea
americanilor nu în]ele g istoria conflictului, faptul c\ nu e vorba de
revolte neîncetate, c\rora autorit\] ile vor s\ le pun\ cap\t. {i aceasta,
pentru c\ nu se men]ioneaz\ c\ acest e confrunt\ri au loc în teritorii
ocupate. Trupele israeliene ap\r\ aco lo o ocupa]ie ilegal\, lipsit\ de
orice legitimitate interna]ional\.
h. A ^nlocui sentimentul de revol t\ cu cel de culpabilitate

În contrast cu presa mondial\, în mass-media din SUA exist\ o
inversare cauz\-efect: ocupa]ia e desc ris\ ca o ripost\ la atentate.
“Israelienii au p\truns în teritoriile palestiniene pentru
a-i îndep\rta pe atacatorii sinuci ga[i…” “Israelienii sta]ioneaz\ în
num\r mare în toat\ Cisiordani a pentru a preveni trecerea
atacatorilor sinuciga[i…”
Este adev\rat c\ israelienii se simt în nesiguran]\. {i au motive
legitime s\ se simt\ a[a. Dar ma joritatea covâr[itoare a reporterilor
v\d sursa nesiguran]ei în “ ura palestinienilor ” (Focurile urii – titlul
unui documentar ap\rut ^n revista Time din 23 octombrie 2000),
cuvinte omniprezente, ca [i cum acest conflict n-ar fi motivat de lupta
pentru putere, pentru teritoriu, ci doar de ostilitatea palestinienilor.

i. A cunoa[te indivizii mai bine decât se cunosc ei ^nsu[i

La 28 septembrie 2000, Ariel Sh aron, pe atunci mi nistrul israelian
al ap\r\rii, a aprins scânteia In tifadei palestiniene cu o vizit\
provocatoare la Ierusalim, într-un lo c sacru atât pentru evrei, cât [i
pentru musulmani.
Înconjurat de sute de poli]i[ti , Sharon a mers la disputatul loc
sfânt, Esplanada moscheilor, ca s\ demonstreze c\ Israel ul controleaz\
zona. A fost întâmpinat cu proteste de palestinieni, care au început s\
arunce cu pietre în pol i]i[ti [i apoi au luat cu asalt locul sfânt. Poli]ia
israelian\ a tras cu gaze lacrimogen e [i gloan]e de cauciuc. Revolta s-
a extins rapid în alte p\r]i ale Ieru salimului de Est [i la Ramallah, în

23Cisiordania. Zeci de israelieni [i pa lestinieni au fost r\ni]i. ~ncepea cea
de-a doua Intifada palestinian\…

2.1.3 Strategii de rezisten]\ la manipulare a. Identificarea discontinuit\]ilor
Niciodat\ marile minciuni nu sunt perfecte, au nereguli.

b. Observarea normalit\]ii aparente
Testarea cazurilor se poate face printr-o minor\ ^nc\lcare a
regulilor impuse, pentru a observa consecin]ele; dac\ reac]ia este
dispropor]ionat de mare [i de vi olent\, atunci ^nseamn\ c\ nu este
ceva ^n regul\.
c. Sesizarea falsei similarit\]i
Artizanii manipul\rii nu se mul]u mesc doar cu un control total al
victimelor; ei ^ncearc\ s\ devin\ indi spensabili acestora [i s\ prezinte
^ncredere. Se impune o analiz\ a noului “prieten”, pentru a vedea
dac\ supraliciteaz\ ^ntr- un anumit context sau o direc]ie anume, dac\
exist\ vreo diferen]\ ^ntre ceea ce spune [i ceea ce face cu adev\rat.

d. Identificarea competen]ei aparente
Manipulatorii ^[i creaz\ im aginea unor oameni puternici,
competen]i, siguri pe ei, pentru a-i intimida pe cei cu care vin ^n
contact, pentru a-i fascina [i subjuga [i mai tare pe novici. Nu trebuie
cedat presiunii manipulatorilor [i trebuie asumat un timp pentru a
judeca situa]ia la rece.

e. Sesizarea confuziei cognitive
Pentru a ascunde realitatea [i obiectivele sale, manipulatorul
apeleaz\ la analogii false, distorsiun i semantice, etichet\ri retorice,
rescrierea istoriei. Clarificând ^n]elesu rile [i situa]iile n eclare, poate fi
eliminat\ “confuzia” special regizat\.
f. Sesizarea confuziei emo]ionale
Prin manipulare se expl oateaz\ temerile [i dori n]ele individului, se
vine ^n ^ntâmpinarea nevoilor emo] ionale ale acestuia, pentru a-l cuceri

24[i subjuga. ~n regimurile totalitare sunt exploatate sentimentele de
vinov\]ie [i se practic\ [antajul. Solu ]ia const\ ^n: analizarea lucid\ a
situa]iei la cel mai mic semn de disconfort psihic resim]it; evitarea
tenta]iilor.

g. Jocul de-a “alegerea”
Manipulatorii, asemenea unor b uni comercian]i, nu se mul]umesc
doar s\-i determine pe clien]i s\ le cumpere produsul, ci continu\
discu]ia pentru a crea o leg\tur\ subtil\ cu ace[tia, ^n scopul de a-i
convinge c\ au f\cut cea mai bun\ alegere [i a-i determina s\ le
devin\ clien]i permanen]i.
h. Gândirea de grup
Succesul manipul\rii pe scar\ larg\ depinde, ^n primul rând, de
modul ^n care individul a fost cufundat ^n anonimatul masei de
manevr\. Oamneilor li se induce se ntimentul fidelit\]ii necondi]ionate
fa]\ de grupul lor social care este “ bun”, restul lumii fiind alc\tuit din
“r\i”. Manipularea reu[e[te prin cont rolul informa]iilor, concomitent cu
izolarea grupului de orice contact extern. Solu]ia ^n acest caz const\
^n dialog, ^n schimbul liber de id ei, ^n recunoa[terea gre[elilor, ^n
con[tientizarea faptului c\ ^n via]\ nu exist\ “alb” [i “negru”, ci [i
diverse nuan]e.

i. Structuri impersonale
Rezisten]a colectiv\ este mult mai eficient\ decât opozi]ia
individual\, o minoritate putând lupta mult mai eficient ^mpotriva
majorit\]ii decât un singur individ. Dac\ o minoritate poate determina
puterea s\ accepte unele concesii, aces t lucru ^i spore[te prestigiul [i
atunci ea este folosit\ pentru mani pularea majorit\]ii. ~n acest caz,
solu]ia pentru a rezista manipu l\rii este cea a dialogului cu
reprezentan]ii minorit\]ii, pentru a-i “convinge” [i a te convinge de
onestitatea demersului lor.

Studiu de caz : Eliberarea ostaticilor americani din Iran
Gary Sick, un diplom at american, a scris cartea Surpriza din
octombrie , în care sus]ine c\ echipa lui Ronald Reagan, pe atunci
candidat (republican) la Casa Alb\, a manevrat situa]ia ^n a[a fel încât

25s\ fie sigur\ c\ ostati cii din Iran nu vor fi elibera]i înainte de
alegerile preziden]iale.
Gary Sick a lucrat pentru administra]ia lui Jimmy Carter
(democrat) [i a f\cut parte din C onsiliul Na]ional de Securitate din
august 1976 pân\ în aprilie 1981. La audierile din Congres, din 5
februarie 1992, el a declarat: “De-a lungul a sute de convorbiri avute
în SUA, Europa [i Orientul Mijl ociu, mi s-a repetat c\ persoane
asociate cu campania lui Reagan din 1980 s-au întâlnit în secret cu
oficialit\]i iraniene pentru a amâna eliberarea ostaticilo r americani pân\
dup\ alegerile preziden]iale. Pentru aceast\ favoare, Iranul a fost r\spl\tit cu o livrare
substan]ial\ de arme din Israel.. . ~ntre 15 [i 20 octombrie 1980, o
serie de întâlniri au avut loc lâ ng\ Paris… Cel pu]in cinci surse –
care spuneau c\ au fost la Paris pe ntru întâlniri – insist\ asupra
prezen]ei lui George Bush la cel pu]in una dintre ele. Trei surse spun
c\ l-au v\zut acolo. Fostul pre[edinte Bush a nega t c\ s-ar fi aflat la
Paris…
Relat\rile despre aceste întâlnir i difer\. Cu toate acestea, exist\ un
acord larg asupra unui num\r de puncte:

1. William Casey, directorul de campanie al lui R eagan, a fost un
participant-cheie.
2. Reprezentan]ii iranieni au fo st de acord ca ostaticii s\ nu fie
elibera]i înaintea alegerilor pr eziden]iale din 4 noiembrie.
3. În schimb, Israelul avea s\ serveasc\ drept «conduct\» pentru
arme [i piese de schimb c\tre Iran”.
Gary Sick precizeaz\ c\, “îndat\ dup\ întâlnirile de la Paris, au
început s\ se petreac\ lucruri”. Iranul [i-a modificat public pozi]ia în
negocierile cu administra]ia Carter, renun]ând la orice interes fa]\ de
livrarea de echipament militar. Diplomat ul american continu\: “~ntre 21
[i 23 octombrie, Israelul a trimis în Iran un avion cu pneuri pentru
avioane de lupt\ F-4, în c\lcând boicotul Statel or Unite [i f\r\ s\
informeze Washingtonul”.
Potrivit lui Sick, “dup\ ce a auzit dovezile, unul dintre fo[tii
ostatici a spus pur [i simplu: «Nu vreau s\ cred asta . E prea dureros
s\ te gânde[ti la a[a ceva». Când revezi ceea ce au spus mai târziu
ostaticii în[i[i (în rememor\rile lo r) [i când cite[ti unele relat\ri ale
presei (în profunzime), pare c\ iranienii care-i p\zeau pe ostatici

26aveau ceasurile potrivite… Adic\ a[te ptau un anumit moment în care
s\-i lase s\ ias\ în fa]a fotografilor”.

2.2 R\zboiul psihologic

Este o parte component\ a ac ]iunilor politico-diplomatice ^n
procesul mondializ\rii [i implement\ rii unei noi ordini globale. El se
circumscrie conceptului de influen]\ social\, adic\ vi zeaz\ modificarea
atitudinilor [i comportamentel or unor grupuri sau persoane.
Mijloacele utilizate ^n r\zboiul psihologic sunt: radioul [i presa
scris\ (care au avut o contribu]ie major\ ^n cele dou\ r\zboaie
mondiale), la care se ad aug\ televiziunea (cu o contribu]ie dominant\
^ncepând cu r\zboiul rece, resim]it \ [i ^n actualul r\zboi global
^mpotriva terorismului).

Televiziunea este cea mai eficient \ arm\ de manipulare psihologic\,
a[a cum a demonstrat-o Revolu]ia din decembrie 1989 [i cum o
demonstreaz\ conflictele din ultima perioad\, ^n Balcani, Irak sau
Orientul Mijlociu. {tirile, alarmele false, zvonurile [i dezinformarea
prin televiziunea român\, ^n dece mbrie 1989, au bulversat psihic
opinia public\ româneasc\, dar [i pe cea interna]ional\. Primul r\zboi
din Golf a fost un succes total al tehnicilor de manipulare. Imaginile
cu prizonieri au avut un impact emo]ional asupr a irakienilor; scenele
^n care solda]ii ie[eau din ad\posturile subter ane [i s\rutau bocancii
^nving\torilor au contribuit la demora lizarea solda]ilor irakieni [i la
predarea ^n mas\ a acestora. ~n viziunea NATO, opera]iile psih ologice se refer\ la acele ac]iuni
desf\[urate ^n timp de pace, criz\ sa u r\zboi, ^ndrepta te asupra unor
audien]e inamice, prietene sau neutre, ^n scopul influen]\rii atitudinii [i
comportamentului acestora ^n vederea realiz\rii obiectivelor politice [i
militare.

Pentru americani, r\zboiul psihologic se refer\ la folosirea planificat\ a propagandei [i a altor ac] iuni psihologice, cu scopul de a
influen]a opiniile, emo]iile [i co mportamentul grupurilor str\ine
inamice, ^ntr-un mod care s\ spriji ne obiectivele na]ionale. Aceast\

27defini]ie d\ o aur\ de ra]ionalita te [i de moralit ate r\zboiului
psihologic.

~n loc de r\zboi psihologic, se folosesc [i alte concepte cu acela[i
^n]eles: agresiunea psihologic\, opera]ii/ac]iuni psihologice sau chiar
r\zboi informa]ional.
R\zboiul psihologic are ^ntotd eauna ]elul de a manipula: fie ^n
sens larg – de influen]\ social\ de tip special, fie ^n sens restrâns – de influen]\ ^n discordan]\ cu interesele manipula]ilor.

{tirile, în special cele de tele viziune, exercit\ o puternic\ influen]\
asupra percep]iei noastre: ne spun ce evenimente sunt importante [i ne
formeaz\ modul de a în]ele ge problemele.

Prof. Robert Jensen de la Univ ersitatea Texas, Au stin, apreciaz\ c\
Israelul se lupt\ pe dou\ fronturi. Mai întâi, duce o campanie militar\,
în teritoriile ocupate, împotriva pa lestinienilor; apoi, o campanie de
rela]ii publice în SUA, în pres a american\, pent ru continuarea
sprijinului, ^n special financia r, pentru ocupa ]ia israelian\.

Consulul general al Israel ului la New York, Alon Pinkas,
coordonatorul efortului israelian de PR, spunea recent: “ ~n prezent ,
suntem în prezent în conflict cu palestinienii… Iar angajarea unei
campanii PR de succes este o parte a câ[tig\rii conflictului ”.

Deci se poate spune c\, pe lâng \ ocupa]ia armat\ în Cisiordania [i
Gaza, Israelul desf\[oar\ [i o campanie de ocupa re ideologic\ a presei
americane. Cu alte cuvinte, duce [i un r\zboi psihologic.
În 1993, Israelul a lansat Pr oiectul Hasbara, menit s\ asigure o
“pres\ bun\” în mass -media din SUA.
Scopul era s\-i instruiasc\ pe diploma]ii israelieni în domeniul
comunic\rii [i rela]iilor publice. De ex emplu, i-au preg\tit pe ata[a]ii
de pres\ din consulatele din SUA ca s\ se asigure c\ ziari[tii
americani vor scrie ar ticole pro-Israel.
Dup\ cum povestea un ata[at în anii ’80, el lu a zilnic “micul
dejun, prânzul [i cina” cu ziar i[ti. O zi obi[nuit\ începea cu
“telefoane la produc\tori de jurnal e TV [i talk-sho wuri”, cu care

28discuta despre con]inutul programelo r. Era vorba, pr actic, de “un fel
de formulare ^n comun a ideilor”.

În SUA, redactarea [tirilor es te influen]at\ de o serie complex\
de rela]ii institu]ionale. Aceste infl uen]e pot fi v\zute ca o serie de
filtre prin care [tirile trebuie s\ trea c\ pân\ ce ajung s\ fie citite de
prezentatori. Acestea sunt:
1. Proprietarii firmelor media
2. Elitele politice 3. Campania PR a guvernului israelian
4. Organiza]ii private americane
5. Grupuri de monitorizare

Pentru a în]elege cum reflect\ mass-media din SUA conflictul din
Orientul Mijlociu, trebuie s\ în]elegem cum func]ioneaz\ aceste filtre
institu]ionale.
1. Proprietarii firmelor media din SUA

Printre cele mai importante filt re sunt interesele de afaceri ale
corpora]iilor care de]in mass-media. Cel mai puternic grup de interese
din America este ast\zi ^ns\[i pres a, fie ea scris\ sa u audio-vizual\,
pentru c\ nu numai c\ d\ bani [i f ace lobby, dar co ntroleaz\ [i ce
politicieni ajung pe ecran. Ceea ce ^nseamn\ putere!
Aceste interese se extind dinc olo de SUA, pe to t globul, pân\ în
Orientul Mijlociu.
2. Elitele politice

Interesele economice ale patroni lor de pres\ sunt împ\rt\[ite de
elitele politice: politicieni [i fact ori de decizie care formeaz\ un al
doilea filtru.
Aceste elite politi ce au acces [i putere de influen]\ în presa de
mare audien]\ [i sunt ele însele pa rte a unui sistem dominat de banii
[i interesele corpora]iilo r. Importan]a strategic\ a Orientului Mijlociu
pentru aceste dou\ grupuri se reflect \ în relat\rile de pres\ despre
regiune [i despre conflictul di ntre Israel [i palestinieni.

293. Campania PR a guvernului israelian

Un al treilea filtr u – eforturile ^n materie de PR ale Israelului
însu[i – afecteaz\ de asemenea relat\ rile. Guvernul israelian a angajat
unele dintre cele mai mari firme americane de PR ^n materie de
consultan]i de imagine, care-i coordoneaz\ campa niile politice [i de
pres\. Nou\ consulate israeliene ajut\ aceste campanii de PR prin
men]inerea de rela]ii strânse cu zi ari[tii [i monitorizarea presei.

4. Organiza]ii private americane

Zeci de organiza]ii private american e, atât cre[tine, cât [i evreie[ti,
preiau linia oficial\ [i organizeaz\ opozi]ia “de la baz\” fa]\ de orice
relatare socotit\ defavora bil\ Israelului. Cea mai important\ dintre ele
este AIPAC (Comitetul pentru af aceri publice americano-israelian),
v\zut de mul]i drept ce l mai puternic lobby str\ in de la Washington.

Acest cadru institu]ional de inte rese de afaceri [i politice, îmbinat
cu rela]iile publice israeliene, d\ form\ reflect\rii conflictului din
Orientul Mijlociu în pres\. Orga niza]iile progresiste care se opun
politicii israeliene, cum sunt Evreii împotriva ocupa]iei sau Americanii
pentru pace acum , trec rareori de aceste filtre.

5. Grupuri de monitorizare

În fine, dac\ vreun articol critic fa]\ de politica israelian\ iese
totu[i la suprafa]\, exist\ mai mu lte grupuri de monitorizare a presei
care supravegheaz\ [i fac presiuni as upra ziari[tilor [i publica]iilor,
încercând s\ se asigure c\ rela tarea este “obiectiv\”, ceea ce
înseamn\, pentru ei, proisraelian\ . Cel mai importan t asemenea grup
este CAMERA (Comitetul pentru acurate]e ^n relat\ri despre Orientul
Mijlociu ^n America).
Chiar dac\ recunoa[te c\, ^n cadrul conflictului israeliano-
palestinian, se ^nregistreaz\ victim e de ambele p\r]i, mass-media
american\ le prezint\ pe cele israelie ne ca [i cum ar fi mai apropiate,
mai dragi… De exemplu, în mart ie 2002, când 29 de israelie ni au fost uci[i, la

30Netanya, de un atacator sinuciga[, s-a vorbit, ^n mod corect, de un
masacru: “Suferin]ele palestinienilor nu sunt acum cea mai mare grij\
a israelienilor. Ei vor îngro pa mâine cele 29 de victime ale
masacrului de Pa[te, de la Netanya”. Dar, câteva s\pt\mâni mai
târziu, când cel pu]in tot atâ]ia pale stinieni au fost uci[i de for]ele
israeliene care au invadat ora[ul Jenin – evenimen t denun]at ca o
crim\ de r\zboi de ap\r \torii drepturilor omului -, presa american\ l-a
minimalizat [i a pus la îndoial\ caracterizarea sa drept un masacru.
Reporterii transmiteau:
“Secretarul de stat Colin Powe ll a spus c\ n-a v\zut dovezi de
masacru…” “~nc\ se mai sap\ în molozul din Jenin, pentru a se afla ce s-a
întâmplat de fapt aici…”
“Palestinienii sus]in c\ sute de cadavre sunt îngropate sub
d\râm\turi în centrul Jeninului…”
“Armata israelian\ spune c\ nu sunt decât câteva zeci de mor]i…”
În presa din SUA, la TV desi gur, dar chiar [i în publica]ii de
prestigiu ca New York Times , israelienii – simpli cet\]eni, coloni[ti sau
solda]i – sunt prezenta ]i într-un mod foarte uman, astfel încât
americanii se pot identifica u[or cu ei.
De exemplu, un soldat israelian se afl\ pe p\mânt palestinian [i
împu[c\ palestinieni; dac\ e r\nit sa u ucis, de îndat\ i se prezint\
numele, speran]ele, visele, funeral iile, mama îndoliat\, so]ia, copiii.
Americanii afl\ astfel foarte multe: “23 de solda]i israelieni au fost
uci[i în lupt\. Unul dintre ei era fiul de 21 de ani al lui Mark [i
Rina Robinson, Matanya. Numele înseamn\ «Darul lui Dumnezeu»”.
“Este un proverb ebraic: Domn ul a dat, Domnul a luat…”

Despre palestinienii uci[i nu afli niciodat\ cum îi cheam\, nu vezi
funeralii, nu e[ti f\cut p\rta[ la suferin]ele familiei, nu afli c\ mul]i
dintre ei sunt copii împu[ca]i în pr opriile case sau cur]i sau în drum
spre [coal\ – ei nu contea z\, devin parte a abstrac]iei: “În
Cisiordania, explozia unei ma[ini a ucis trei palestinieni…” “{ase
palestinieni au fost uci[i [i 45 r\ni]i de trupe, în diferite incidente…”
Când o rachet\ israelian\ love[t e o cl\dire [i ucide “colateral” un
num\r de palestinieni, e ca [i când ac esta ar fi un pre] pe care-l au
de pl\tit.

313. JURNALI{TI INFORMAT ORI. SPIONII DIN PRES|

“Pentru serviciile secrete, un jurnalist valoreaz\ mai mult decât
dou\zeci de ofi]eri de informa]ii.”
Din interviul acordat de un ofi]er de informa]ii lui Carl Bernstein,
celebrul ziarist de la Washington Post

Apreciind c\ nu exist\ nicio diferen]\ esen]ial\ ^ntre munca unui
ofi]er de informa]ii [i un jurnalist, amândoi co lectând date, generalul
Yuri Kobaldze, din serviciile de in forma]ii externe ale Federa]iei Ruse,
consider\ c\ jurnali[tii sunt cei mai buni spioni ^n primul rând pentru
c\ beneficiaz\ de o mai mare liberta te de acces decât orice diplomat
sau oficial guvernamental.

Literatura de specialitate cu pr ivire la activitatea, ^n diverse etape
istorice, a serviciilor s ecrete (ale statelor occi dentale, ale ]\rilor din
fostul sistem socialist, precum [i ale României) eviden]iaz\ doua
realit\]i: – crearea [i utilizarea de “surse umane” ^n totalitatea domeniilor de
activitate [i a categoriilor socio-profesionale; – utilizarea – cu scopul acoperirii unor game de activit\]i specifice
serviciilor – a unor inst itu]ii, societ\]i [i firme, funda]ii, organiza]ii etc.
(economice, diplomatice, politice, cu lturale, confesiona le, profesionale,
sportive etc).

~n contextul politic actual – ^n care, ^n România, serviciile de
informa]ii sunt demonizate printr-o permanent\ ac]iune mediatic\ (prin
prezentarea acestora ca mo [tenitoare ale fostelor structuri comuniste de
poli]ie politic\), iar, ^n ]\rile occi dentale cu vechi tradi]ii democratice,
sunt acuzate de ^nc\lcarea unora di ntre drepturile fundamentale ale
omului ^n timpul exerci]iului profesio nal -, rela]ia dintre jurnali[ti [i
aceste servicii este tot mai greu de asumat [i cu atât mai greu de
oficializat. Exclusiv ^n urma unor “scan daluri” politice ce apar ^n pres\,
generate de “dezv\luiri” ale unor ofi]eri de informa]ii, sau a unor
anchete publice po]i ^n]elege cum s unt folosite, de c\tre serviciile
secrete, “sursele um ane” din mass-media.

32 Pornind de la aceste dezv\lui ri se identific\ dou\ moduri de
utilizare a presei de c\tre serviciile de informa]ii:

Prin jurnali[ti informatori , colaboratori ai serviciilor , folosi]i:
– ca intermediari ai serviciului de informa]ii;
– pentru a monitoriza via]a unor persoane publice;
– pentru a ob]ine informa]ii de la oficialii guvernamentali;
– pentru a “planta” ^n mass-media informa]ii neveridice;
– pentru identificarea cet\]enilor str\ ini recrutabili de c\tre serviciul
respectiv de informa]ii; – pentru identificarea surselor care af ecteaz\ prin intermediu l presei, ^n
mod deliberat, moralul popula]iei; – pentru identificarea surselor care pr oduc, prin intermediul presei,
atacuri la monumentele [i simbolurile na]ionale.

Acoperirile conferite de mass-media au fost [i sunt consistent
folosite, fie [i pentru faptul c\ re prezentantii presei sunt ”oameni de
informa]ii”, cu preg\tir e, experien]e [i refl exe ^n obtinerea [i
procesarea informa]iilor, asem\n\t oare ofi]erilor de informa]ii.

Dar, exist\ [i spioni din pres\, adic\ jurnali[ti ai serviciilor,
care au ca sarcini:
– monitorizarea jurnali[tilor deve ni]i colaboratori ai serviciilor;
– strângerea de informa]ii ^n scopul de a protej a propriul staff,
propriile facilit\]i [i scurger ile de informa]ii necontrolate din
serviciu;
– identificarea surselor jurnali[tilor car e con]in amenin]\ri la adresa
securit\]ii na]ionale. Spre exemplu, Serviciul de Informa]ii Externe a formulat o
plângere penal\ pe 12 aprilie a.c. ^mpotriva jurnalistului Ovidiu
Ohanesian. Acesta este acuzat c\ a pus ^n circula]ie informa]ii care
intr\ sub inciden]a Legii nr. 51/1 991 privind siguran]a na]ional\ a
României, Legii nr. 182/2002 privind protec]ia informa]iilor clasificate
[i Legii nr. 1/1998 privind organiza rea [i func]ionarea SIE. Concret,
ziaristul a postat pe Internet [i a trimis pe e-mail la diverse institu]ii
publice [i la al]i colegi din pres \ un documentar intitulat “Raportul
Ohanesian”, ^n care prezint\ date de spre fo[ti [i actuali angaja]i din
SIE [i fotografii ale unor sedii car e ar apar]ine acestui serviciu de

33informa]ii. Se pare c\ prin aceast\ ac]iune Ohanesian ar fi dezv\luit
loca]iile unde se g\sesc biro urile centrale ale diviziunilor
Contraterorism, Neproliferare [i Contraspionaj din SIE.

~n virtutea calit\]ii lor “oficiale” de jurnali[ti, sp ionii din pres\ pot
avea statut de coresponden ]i [i, fiind instrui]i ^n tehnica interviului –
pe fondul c\reia realizeaz\ cu u[urin ]\ “exploatarea ^n orb” -, p\trund
“^n interes profesional” ^n medii sau spa]ii protejate. Pot justifica, “^n
scopul document\rii”, de]inerea unor informa]ii sensibile.
Din aceste motive, ^n domeniul spionajului au fost [i sunt ^n
continuare folosi]i un num\r mare de coresponden]i de pres\.

Au devenit legend\ celebr ii spioni britanici Kim Philby,
corespondent al ziarului The Times ; ziaristul [i scriitorul Graham
Greene; Malcolm Muggeridge, corespondent la Tokyo al ziarului
german Frankfurter Zeitung , ^n realitate ofi]er de informa]ii sovietic;
Paul Scheffer, director la Berliner Tageblatt , ziarist folosit ca spion ^n
URSS [i SUA.
Pe timpul celei de-a doua conf lagra]ii mondiale, când diversiunea
ideologic\ [i propaganda constituiau o arm\ asumat\, mass-media [i
exponen]ii s\i au fost antrena]i de c\tre serv iciile secrete pentru
activit\]i specifice.
~n România au existat spioni care lucrau sub acoperirea de
jurnali[ti, activi ^nainte [i pe timpul celui de-al doilea r\zboi mondial:
baroana Edith von Köhler, veri [oara lui Heinrich Himmler,
corespondent al ziarului Deutsche Algemeine Zeitung ; Cahen von
Frank, ziarist luxemburghez ac reditat la Bucure[ti pentru Paris-Midi ,
Paris-Soir [i Journal de Genève ; Gardyne de Chastelain, jurnalist [i
ata[at de pres\ britanic, [i al]ii. Ac e[tia au reu[it s\ creeze agenturi
proprii ^n care au atras mari persona lit\]i politice, demnitari, militari,
bancheri, industria[i, persoane din intimitatea Casei Regale.

Practica s-a perpetuat [i ^n ti mpul r\zboiului rece. Confrunt\rile
serviciilor secrete au co ntinuat cu acelea[i mijloa ce [i metode, ^ns\ pe
alte coordonate. Se cunoa[te ro lul avut de posturile de radio Vocea
Americii [i Europa Liber\ , dar [i de importante agen]ii de pres\ ori
publica]ii sovietice folosi te ca institu]ii de acope rire, pentru diversiune
ideologic\, dar [i pentru culege rea de informa]ii secrete.

34 Utilitatea surselor umane nu poate fi pus\ la ^ndoial\ ^n prezent,
chiar dac\ r\zboiul rece a disp\rut. De[i folosi rea surselor tehnice a
luat amploare gra]ie dezvolt\rii f\ r\ precedent a mijloacelor electronice
de comunicare, supraveghe re optic\ [i audio, c onflictele deschise din
diverse zone ale lumii, r\zboiul ^mpotriva terorismului [i proliferarea
riscurilor asimetrice (amenin]\rile cibernetice, traficul de arme,
narcotice [i substan]e periculoase, tr aficul de carne vie etc.) au relevat
importan]a primordial\ a surselor umane, explica] ia constând ^n faptul
c\ acestea au capacitatea detect\rii – ^n faza inten]iona l\ – a ac]iunilor
adverse.

Studiu de caz: re]eaua de pres\ a CIA (LUMEA nr 9, 2006)

Opera]iunea de infiltrare a pres ei de c\tre CIA ^n anii 50-60 s-a
bazat ^n principal pe jurnali[tii- coresponden]i din America Latin\ [i
Europa occidental\. Jurnali[tii erau folosi]i ca intermediari pentru a
livra mesaje [i bani cre[tin-democr a]ilor europeni, precum [i pentru a
monitoriza deplas\rile cet\]enilor es t-europeni. Mai mult, CIA de]inea
40% din ac]iunile unui ziar de limb\ englez\ din Italia, Rome Daily
American.
Reporterii infiltra]i ai CIA i-au finan]at, ^n Chile, pe oponen]ii lui
Salvador Allende [i au redactat arti cole de propagand\ anti-Allende pe
care le-au publicat ^n ziarele chilie ne finan]ate de CIA. Potrivit lui
Carl Bernstein, celebrul jurnalist de la Washington Post , unele dintre
cele mai valoroase surse ale Agen]iei Centrale de Informa]ii din anii
60 au fost doi coresponden]i care ac opereau zona Americii Latine: Hal
Hendrix, câ[tig\tor al Premiului Pul itzer ^n calitate de redactor al
ziarului Miami News , respectiv Jerry O'Leary de la Washington Star .
Potrivit unor dosare decl asificate ale CIA, cei doi jurnali[ti furnizau
date informative despre fenomenul em igr\rii cubanezilo r ^nspre Miami,
dar acopereau informativ [i zona Haiti [i Republica Dominican\.
~n acea perioad\, majoritatea ju rnali[tilor au acceptat colaborarea cu
CIA din convingerea c\, ^n felul acesta, ^ntrepri nd ceva benefic pentru
interesul na]ional american, deci nu pentru bani.
Doi dintre ziari[tii renumi]i ai anilor 50 – Joseph Alsop [i fratele
s\u, Stewart – au fost, ambii, agen]i infiltra ]i ai CIA. Misiunea lui
Joseph a constat ^n identificarea [i monitorizarea jurnal i[tilor americani
din Laos [i Filipine, care utilizau surse antiamericane. Stewart a fost
folosit de CIA pentru a ob ]ine informa]ii de la oficialii guvernamentali

35str\ini, pentru a “planta” informa]ii neveridice [i a identifica diver[i
cet\]eni str\ini recrutab ili de c\tre CIA.
Un alt caz notabil este cel al editorialistului de la New York
Times, C.L. Sulzberger, men]ionat ^n arhivele CIA drept o important\
surs\ informativ\ ^n deceniul cinci. De altfel, Sulzberger a recunoscut
public c\ a colaborat cu Agen]ia, ca [i unchiul s\u, Arthur Hays
Sulzberger, redactor al ziarului Times.
~n anii 50-60, chestiunile de etic\ jurnalistic\ aveau o relevan]\
diminuat\, prevalând consensul na ]ional asupra existen]ei unei
amenin]\ri comuniste la adresa se curit\]ii na]ionale americane.
~n noiembrie 1973, ziaristul Oswald Johnson relata ^n ziarul
Washington Star News c\, pe statele de plat\ ale CIA, se afl\ circa
40 de jurnali[ti. Johnson aflase aceste informa]ii de la ^nsu[i directorul
CIA de la acea dat\, William Colb y. Patru ani mai târziu, o anchet\
a ziarului Times avea s\ demonstreze c\ num\rul jurnali[tilor
informatori era de peste 50, iar Carl Bernstein aducea dovezi concrete,
^n articolul s\u din 1977, cum c\ 40 0 de ziari[ti ar fi colaborat cu
CIA.
~n 1975, Comisia senatorial\ de anchet\ a activit\]ii serviciilor de
informa]ii, condus\ de Franck Ch urch, a ^nceput s\ investigheze
utilizarea jurnali[tilor ca informator i de c\tre CIA. Agen]ia a f\cut
mari eforturi ^n ^ncercarea de a st opa activitatea respectivei Comisii;
Colby [i succesorul s\u ^n fruntea CIA, George Bush, au reu[it s\
conving\ Senatul american de fapt ul c\ o asemenea anchet\ ar d\una
activit\]ii informative a Agen]iei [i ar genera o inutil\ vân\toare de
vr\jitoare ^n rândul jurnali[tilor. To tu[i, la presiunea exercitat\ de unii
membri ai Comisiei, directorul CI A, George Bush, [i-a dat acordul
pentru publicarea unei list e cu 400 de jurnali[ti informatori, ^ns\ f\r\
declasificarea dosarelor de colaboratori ale aces tora, f\r\ descrierea
sarcinilor informative propriu-zise [i f\r\ men]ionarea identit\]ii jurnali[tilor informatori, precizându -se doar numele lor conspirative.
Demersul Comisiei Church s-a limitat, a[adar, la o list\ de nume conspirative, f\r\ interogarea niciunu ia dintre reporterii, redactorii sau
redactorii-[efi suspecta]i a fi fost informatori CIA. O surs\ apropiat\
Comisiei Church a declarat presei c\, ^n situa]ia ^n care ancheta ar fi
fost dus\ la bun sfâr[it, multe nu me importante din presa american\
ar fi fost deconspirate ca informatori CIA.
Potrivit anchetei jurnalistice a lui Bernstein, fostul director CIA,
Allen Dulles, a ^ntre]inut o rela]ie de colaborare extrem de strâns\ cu
pre[edintele din acea vreme al canalului de televiziune CBS, William

36Paley, transformând postul TV ^n cel mai puternic instrument
propagandistic al CIA: CBS asigura acoperire agen]ilor CIA pentru a
activa drept coresponden]i externi, realiza documen tare TV pro-CIA [i
intermedia chiar rela]ia dintre ^na l]i oficiali de la Washington [i
Agen]ie.
William Paley l-a ales pe Sig Mickelson, directorul redac]iei de
[tiri de la CBS ^n perioada 1954-1961, pentru a servi drept
intermediar pentru CIA. Mickelso n (care a fost ulterior numit
directorul postului Radio Europa Liber\ ) a recunoscut c\ a primit
chiar un telefon pe care s\-l folose asc\ exclusiv pentru a fi contactat
de CIA [i c\ i s-a instalat o linie telefonic\ direct\ CBS-CIA.
Succesorul lui Mickelson, Richar d Salant, a cont inuat practicile
colabor\rii cu CIA pân\ la sfâr[itul anilor 70.
~n presa scris\, renumitul ziar New York Times a constituit pentru
CIA ceea ce a fost ani la rând CBS ^n domeniul televiziunii. Arthur
Hays Sulzberger a permis unui num\r de 10 agen]i CIA s\ lucreze
sub acoperire ^n interiorul redac ]iei, timp de 16 an i, ^ntre 1950 [i
1966. Interesul CIA pentru New York Times s-a justificat prin faptul
c\ acest ziar dispunea de o putern ic\ acoperire a zonei de politic\
extern\, având coresponden]i trimi[i pe toate meridianele globului, dar
[i prin rela]ia privilegiat\ dintre Su lzberger [i Dulles, cei doi ^ncheind
un acord de colaborare ^n acest sens. Fostul reporter al ziarului,
Wayne Phillips, a m\rturisit c\, ^n 1952, a existat o tentativ\ de
recrutare a sa ca agent sub acop erire, spunându-i-se c\ ar fi
recomandabil s\ colaboreze dat\ fi ind ^n]elegerea dintre CIA [i New
York Times .
Nici redac]ia ziarului Washington Post nu a fost ocolit\. Astfel,
John Kelly de la revista CounterSpy a dezv\luit marea influen]\
exercitat\ de serviciile secrete as upra politicii editoriale a ziarului.
Cunoscutul reporter Walter Pincus a fo st acuzat c\ ar fi lucrat pentru
CIA [i c\, ^n calitatea sa de jurnalist infiltrat, a fost trimis, ^n anii 60, corespondent la edi]iile Festivalul Interna]ional al Tineretului desf\[urate la Viena, New Delhi, Ghana [i Guineea, cu misiunea
expres\ de a-[i spiona colegii de breasl\ americani acredita]i la
eveniment . De[i Pincus a negat orice co laborare cu Agen]ia Central\
de Informa]ii, multe dintre articol ele sale erau favorabile serviciilor
secrete [i opera]iunilo r derulate de CIA.
Philip Geyelin a fost ag ent CIA ^nainte de a lucra la Washington
Post ca reporter. Geyelin a fost ^nca drat ^n CIA timp de 11 luni,
imediat dup\ ce a p\r\sit redac]ia cotidianului Wall Street Journal. ~n

37perioada cât a lucrat la respectiv ul ziar, sutele de memo-uri CIA
referitoare la el ^l descriau ca pe “ o important\ resurs\ [i surs\
pentru CIA ” [i “un colaborator de ^ncredere ”.
Fondatorul revistelor Time [i Life, Henry Luce, a fost considerat
de CIA una dintre cele mai cooper ante surse din mass-media. Luce,
de asemenea prieten intim al lui Alle n Dulles, a fost acuzat c\ ar fi
permis staff-ului redac]ional s\ co laboreze cu Agen]ia [i c\ ar fi
acordat legitima]ii de pres\ unor agen]i acoperi]i ai CIA, f\r\ ca
ace[tia s\ aib\ vreo experien]\ jurn alistic\. ~n anii 60, reporterii [i
redactorii de la Time obi[nuiau s\ participe la dineuri de briefing
organizate de CIA, iar Luce ^[i ^n curaja coresponden]ii din str\in\tate
s\ aib\ contacte cu oficiali CIA la ^ntoarcerea din zonele unde
fuseser\ acredita]i, pentru “debriefing”.
Pe lista redac]iilor de pres\ de monstrate a fi colaborat informativ
cu CIA, Carl Bernstei n mai nominalizeaz\ ABC, New York Herald
Tribune, Saturday Evening Post , Associated Press , United Press
International , Mutual Broadcasting System [i Reuters.
La mijlocul anilor 70, jurnali[ tii [i deciden]ii politici americani
^mp\rt\[eau convingerea c\ opera]iun ea CIA de racolare [i infiltrare a
ziari[tilor s-a ^ncheiat, pornind de la prezump]ia c\ guvernul american
a interzis asemenea practici ca parte a unui pachet legislativ vizând
reformarea codurilor de conduit\ a ofi]erilor de informa]ii, urmare a
recomand\rilor Comisiei Church.
~n realitate, practica racol\rii ju rnali[tilor a contin uat, a[a cum avea
s\ demonstreze un amplu raport f\cu t public ^n primavara anului 1996
[i redactat de Consiliul pentru Rela]ii Externe (Council on Foreign
Relations, CFR) cu privire la politica ^n domeniul strângerii de informa]ii. Prin acest raport, organi za]ia independent\ CFR, condus\ de
Richard Haass – fostul consilier pe probleme de securitate na]ional\
pentru zona Orientului Apropiat ^n administra]ia Bush -, propunea o
nou\ analiz\ a limitelor ^ntre car e se pot desf\[ura activit\]ile
informative. Studiu de caz: re]eaua de pres\ a BND (LUMEA nr. 9, 2006)

În mai 2006, s-a descoperit c\, ani la rând, Serviciul Federal de
Informa]ii al Germaniei (Bun desnachrichtendienst, BND) a monitorizat
[i spionat jurnali[ti , folosindu-se în acest scop nu doar de propriii
agen]i, ci inclusiv de ziari[ti raco la]i pentru a furniza date informative
despre colegii de breasl\ care inve stigau jurnalistic activitatea BND.

38Aceast\ opera]iune a fost orches trat\ [i mu[amalizat\ la cele mai
înalte niveluri ale puterii.
O anchet\ realizat\ de un fo st judec\tor al Cur]ii Supreme
Federale de Justi]ie, Gerhard Schäfer, formula – în ziarul Süddeutsche
Zeitung – aspre critici la adresa BND. Raportul de 170 de pagini al
lui Schäfer, prezentat Comisiei Parlamentare de Control (PKG),
demasca 25 de ani de spionaj pers istent, exercitat asupra anumitor
jurnali[ti din presa german\. ~n luna noiembrie 2006, PKG a cerut fostului judec\tor al Cur]ii
Federale de Justi]ie investigarea monitoriz\rii de c\tre BND a lui
Erich Schmidt-Eenboom, jurnalist [i editor la cunoscuta revista Focus.
Raportul lui Schäfer a identificat o re]ea dens\ de informatori ai BND
[i opera]iuni secrete vi zând diverse redac]ii.

Un fost redactor al revistei Focus, “Wilhelm Di.”, care a operat
între anii 1982 [i 1998 sub numele conspirativ “T\cutul” [i “Dali”, a
primit 653 000 de m\rci germane dr ept r\splat\ pentru cele 856 de
rapoarte informative furnizate BND. Împreun\ cu “Erwin De.” – având
numele conspirativ “Bosch” -, l- a spionat pe reporterul revistei Focus
Josef Hufelschulte. Cei doi raportau persoanele cu care se întâlnea
acesta, contactele [i sursele sale, de plas\rile pe care le efectua. În
plus, Hufelschulte era monitorizat de al]i opt agen]i BND, care îl
urm\reau zilnic pân\ [i în parc\ri sau la pia]\.
În interiorul redac]iei Focus mai opera un agent acoperit, cu
numele conspirativ “Kempinski”, care era pl\tit zilnic cu suma fix\ de
350 DM pentru a racola, pentru BND, noi jurnali[ti informatori. Recentele investiga]ii au de monstrat c\ oper a]iunea BND de
racolare a jurnali[tilor germani s- a extins ca durat\ pân\ în toamna
anului 2005. Pân\ atunci, info rmatorul “Uwe M.” (cu numele
conspirativ “Vara”) l-a spionat pe Andreas Förster, editor al ziarului
Berliner Zeitung , care scrisese materiale despre serviciile secrete.
{i jurnali[tii revistei Der Spiegel s-au aflat în vizorul BND, cu
prec\dere dup\ anul 1995, când re vista a scos la iveal\ o afacere
ilegal\ cu plutoniu, ini]iat\ tocm ai de BND. Demarând “Opera]iunea
Hades” în 1994, serviciul secret german urm\rea – aparent – s\
dema[te traficul cu arme di n plutoniu. Rezultatele unei
pseudoinvestiga]ii de su cces, chipurile, au fost f\cute publice tocmai
înaintea alegerilor federale [i de la nd, în ideea influen]\rii rezultatului
electoral. Ulterior avea s\ se dov edeasc\ faptul c\ toat\ afacerea
fusese orchestrat\ de BND, care a transportat o cantitate considerabil\

39de plutoniu otr\vit cu un avion co mercial pe ruta Moscova-München,
ignorând toate avertiz\rile de securitate a zborului.
Schäfer a mai descoperit un do cument informativ cu date din
interiorul redac]iei Der Spiegel, incluzând detalii despre modalitatea de
plat\ a redactorilor [i a celorlal]i angaja]i. Printre “victimele” acestei
st\ri de supraveghere continu\ s- au num\rat [i Ha ns Leyendecker –
plecat în 1997 de la Der Spiegel la Süddeutsche Zeitung -, precum [i
redactorul-[ef al Der Spiegel , Stefan Aust, a c\rui via]\ personal\ a
fost strict supravegheat\ de BND. De asemenea, în vizorul BND s-a aflat [i fostul redactor al
revistei Stern, Wolfgang Kracht (cel care investigase afacerea Elf
Aquitaine). Jurnali[tii de la Hamburger Abendblatt [i Südwest Presse
au fost, la rându-le, pu[i sub observa]ie.

~ns\rcinat cu activitatea in formativ\ extern\, BND are stabilite
chiar prin statut limite clare ^n pr ivin]a interfer\rii ^n chestiunile de
siguran]\ intern\. Mai precis, BND poate efectua activit\]i de strângere
de informa]ii ^n interiorul Germanie i doar ^n scopul de a-[i proteja
propriul staff, propriile facilit\]i [i surse. Ceea ce presupune doar
monitorizarea propriilor angaja ]i, ^n niciun caz supravegherea
permanent\ a redactorilor de ziare ca re scriu despre BND. Ca [i ^n
alte ]\ri, jurnali[tii se bucur\, ^n Germania, de o protec]ie legal\
special\ ^n virtutea libert\]ii presei garantate constitu]ional, neputând fi
supraveghea]i de BND sau de alte servicii secrete.
Opera]iunea BND nu a vizat doar identificarea sursel or jurnali[tilor,
ci [i influen]area con]inutului articol elor, iar supravegherea jurnali[tilor
a avut drept scop intimi darea acestora. ~n plus, a[a-numi]ilor agen]i
„informali” ai BND li s-au furnizat date [i informa]ii tocmai pentru a
scrie articole pozitive la ad resa serviciilor secrete.
Pe toat\ durata scandalului, po liticienii au continua t s\ se prevaleze
de responsabilitatea “afacerii inform atorilor din pres\”, declarând c\
sunt victima unor ma[ina]iuni or chestrate de fo[ti subordona]i
nemul]umi]i, care fuseser\ alu nga]i de prin ministere.
Opera]iunea de spionare a jurnali[ tilor a fost ini]iat\ ^n perioada ^n
care la cârma BND s-a aflat Hans jörg Geiger (1996-1998), iar
Wolfgang Schmidbauer era consilieru l pe probleme de servicii secrete
al cancelarului german . Se pare c\ Volker Förtsch – directorul
departamentului pentru securitate intern\ al BND ^ncepând din 1994 –
a fost persoana ^ns\rcinat\ s\ co ordoneze opera]iunea de supraveghere
a redac]iilor de ziare. Förtsch avea s\ confirme ^nc\ din 1998 – cu

40prilejul unei anchete pre liminare privitoare la su spiciunea de spionaj a
jurnali[tilor – faptul c\ a men]inut contacte cu anumi]i reprezentan]i ai
mass-mediei, beneficiind de aprobar ea direc]iunii serviciului secret
BND. Pe de alt\ parte, ziarul Berliner Zeitung a sus]inut c\ Förtsch a
racolat informatori din rândul jurnali[ tilor f\r\ acordul directorului de
la acea dat\ al BND, Hansjörg Geig er – care ar fi interzis orice
contact al serviciului s ecret cu jurnali[tii -, dar cu acordul biroului
cancelarului german, prin persoana lui Wolfgang Schmidbauer. ~ntr-un comunicat de pres\, Schm idbauer s-a disculpat [i a negat
aceast\ versiune a faptelor, declarân d c\, ^n decembrie 1996, Geiger a
ordonat personal ca un jurnalist s\ fie dus la departamentul 5 al
BND, pentru a informa de spre sursa scurgerilor din serviciul secret.
Controversa dintre Geiger [i Sc hmidbauer a fost puternic reflectat\
^n pres\, mai ales pe consideren tul c\ Schmidbauer era un prieten
apropiat al cancelarului Helmut Ko hl. Potrivit investiga]iilor de pres\,
nici cancelarului Kohl nu i-ar fi co nvenit s\ ias\ la iveal\ opera]iunile
ilegale ale BND, ^n condi]iile ^n care fondurile negre ale CDU din
afacerea “Elf Aquitaine-Leuna” ar fi avut ca su rs\ tot BND.

Indiferent de gradul de responsabilitate a lui Geiger sau
Schmidbauer, cert este faptul c\ ac ]iunea de spionare [i racolare a
jurnali[tilor a primit „lumin\ verde” de la cele mai ^nalte niveluri ale
puterii.
~n ciuda ^nc\lc\rii prevederilor constitu]ionale de c\tre BND, o
serie de politicieni de rang ^nalt di n Germania au g\sit de cuviin]\ s\
justifice activitatea serviciilor secr ete. De pild\, la ceremonia de
celebrare a 50 de ani de la ^nfiin]area BND, ac tualul cancelar german,
Angela Merkel, a declarat c\ activit atea serviciului de informa]ii n-ar
trebui s\ fie influen]at\ negativ de an cheta, aflat\ ^n plin\ desf\[urare,
cu privire la spionarea jurnali[tilor. “Avem nevoie de serviciile noastre
secrete. Nu exist\ altern ativ\”, a spus dna Merkel.
Votul de ^ncredere acordat de cancelarul german serviciilor de
informa]ii a fost reiterat [i de ministrul de interne, Wolfgang
Schäuble: “Este dreptul BND s\-[i asigure propria securitate prin
metode informative specifice… Nu v\d niciun pericol la adresa
libert\]ii presei prin opera]iunea de supraveghere [i racolare a
jurnali[tilor”.

41 Sprijinul acordat serviciilor de informa]ii are tradi]ie ^n Germania:
^n urm\ cu trei ani, revista Cicero a fost intens mediatizat\ urmare a
public\rii unui raport referitor la re]eaua Al-Qaeda, care con]inea date
incluse ^ntr-un document confiden]ial al Biroului Federal de Investigare
a Infrac]iunilor de Criminalitate Orga nizat\. Ca urmare, la acea dat\,
predecesorul lui Schäuble, Otto Schi lly, a considerat drept justificat\ o
puternic\ intruziune la adresa libert\ ]ii presei din partea serviciilor de
informa]ii: “Statul are obliga]ia de a se proteja, iar libertatea presei nu
poate fi un argument pentru eludar ea sau ^nc\lcarea legii de c\tre
jurnali[ti”.

424. IMAGINEA UNEI }|RI – OBIECTIV DE SECURITATE
NA}IONAL|

“Un ziar bun reprezint\ o na]iune care vorbe[te de spre sine”.

Arthur Miller, 1961

Procesul de globalizare pe car e ^l traverseaz\ societatea uman\ se
bazeaz\ pe dreptul for]ei, pe bani sau putere financiar\ [i pe
informa]ie, trei instrumente ^n slujba puterii politice.
For]a, ca mijloc de presiune pol itic\, este folosit\ pentru a impune
o nou\ scar\ de valori, dar [i pentru a-i pedepsi pe cei
“neascult\tori”. Banul sau puterea fina nciar\ se dovede[te instrumentul
folosit ca r\splat\, mijloc de presiune politic\, dar [i ca pedeaps\. ~n
acest cadru, informa]ia ap are ca element esen]ial al puterii. {i aceasta,
deoarece: duce la evitarea sau, dimp otriv\, crearea premeditat\ a unor
situa]ii ^n care politicul folose[te ca solu]ii dreptul for]ei [i puterea
banului; asigur\, prin mass-media , crearea unui curent de opinie
favorabil [i absolut necesar ^n de mocra]ie, de sus]inere a folosirii
for]ei [i a banului de c\ tre responsabilii politici.
Lumea de ast\zi, dominat\ de globalizare, zguduit\ de explozia
informa]ional\ tot mai greu de contro lat [i interpretat, este o realitate
construit\ din percep]ii [i din imagin i. O lume a intereselor multiple,
c\reia i se ofer\ ad ev\ruri multiple.
~n acest context, dac\ prin sintagma “ suntem ceea ce facem ”
definim imaginea unei na]iuni, va loarea acestei imagini, ce situeaz\
]\rile pe axa binelui sau pe cea a r\ ului, este o proble m\ de percep]ie
strict dependent\ de informa]iile acces ibile opiniei publice. {i ^ntrucât
imaginea unei ]\ri este o chestiu ne de crea]ie informa]ional\,
informa]ia devine implicit cea mai teribil\ arm\ din arsenalul
supravie]uirii unei na]iuni (Marian Rizea, Securitatea informa]iilor
clasificate , Editura ANI, 2006). Mass-media – suport de percep]ie, dar
[i mijloc de reflectare a unor atit udini fa]\ de rezultatul construc]iei
de imagine – induce ^n rândul opin iei publice porniri spre mobilizare
sau demobilizare [i “legitimeaz\”, ^n spiritul valorilor democratice,
ac]iunea ulterioar\ a celorlalte instru mente politice.
~n actualul context de secu ritate, cea mai frecvent\ form\ de
agresiune la adresa unei ]\ri este agre siunea informa]ional\,

43materializat\ prin ac]iuni neprovocat e (atacuri [i campanii de pres\,
opera]iuni de intoxicare, dezinformare [i manipulare), ^ntreprinse ^n
scopul afect\rii percep]iilor [i proc eselor de decizie. Când aceast\
agresiune vizeaz\ “starea de legalita te, de echilibru [i stabilitate
social\, economic\ [i politic\” a soci et\]ii umane, ea devine un pericol
pentru securitatea acesteia.
Agresiunea la imaginea unei ]\ri – identificat\ prin ac]iuni violente
sau nonviolente, desf \[urate prin mijloace armate, electronice,
psihologice sau informa]ionale, pe b aza unor strategii sau planuri, de
c\tre o entitate (state, grupuri de pr esiune, actori nonstatali, centre de
putere) împotriva valorilor, intere selor [i necesit\]i lor na]ionale ale
acesteia – este un fapt care aduce grav\ atingere securit\]ii na]ionale a
respectivei ]\ri, vizând tocmai lezarea acesteia. Pent ru orice stat,
ap\rarea propriei imagini constitu ie, ^n consecin]\, un important
obiectiv de securitate na]ional\.
Printre metodele de agresiune la imaginea unei ]\ri se pot
identifica: – manipularea prin black propaganda ;
– utilizarea de c\t re mass-media a su rselor credibile, sub rezerva
anonimatului ;
– crearea, prin r\zboi mediatic, a iluziilor necesare .

4.1 Manipularea prin black propaganda

Serviciile de informa]ii au o lung\ istorie ^n ceea ce prive[te
opera]iunile de black propaganda , menite s\ induc\ suspiciuni [i s\
atrag\ animozitatea altor ]\ri [i a comunit\]ii interna]ionale fa]\ de
adversarul lor. Spre exemplu, ^n Orietul Mijlociu, scopul a[a-numitei
black propaganda a serviciilor israeliene de informa]ii este acela de a
discredita imaginea arabilor, a statel or sau organiza]iilor arabe, fapt
care ar ac]iona ca un catalizator pent ru poten]iale conflicte ale acestor
]\ri cu Statele Unite.
O metod\ – experimentat\ cu su cces de serviciile israeliene de
informa]ii ca un instrument pentru black propaganda – este false flag
terrorism care const\ ^n co miterea unui act tero rist [i imputarea lui
unui alt stat, ^n scopul de a-l demo niza ^n fa]a opiniei publice, ^n
timp ce adev\ratul autor al actului terorist apare ^n ochii lumii drept
victim\. Terorismul de tip d ublu standard sau duplicitar ( false flag
terrorism ) presupune ca terori[tii s\ fie convin[i c\ atentatul pe care ^l

44vor comite va fi „^n numele cauzei“, f\r\ a realiza c\, de fapt, ^n
spatele ordinului de comitere a atenta tului se afl\ alte interese, care
urm\resc tocmai co ntrariul „cauzei“.

Studiu de caz – propaganda antipalestinian\
Deturnarea vasului de croazi er\ italian Achille Lauro, la 7
octombrie 1985, a fost o asemenea opera]iune de false flag terrorism .
Versiunea oficial\ asupra incidentului Achille Lauro, presupus a fi fost
orchestrat de terori[ti palestinieni , a fost contrazis\ de o serie de
agen]i informativi israelieni. Unul dintre ace[tia, Ari Ben-Menashe –
fost consilier special pe probleme de securitate al premierului israelian
Yitzhak Shamir -, a avut curajul de a dezv\lui, ^n cartea sa din 1992,
Profits of War: Inside the Secr et U.S.-Israeli Arms Network , faptul c\
^n spatele ac]iunii terorist e s-ar fi aflat, de fapt, serviciul de informa]ii
al statului evreu, temutul Mossad. „Atacul palestinian asupra vasu lui Achille Lauro, din 1985, nu a
fost decât o opera]iune de black propaganda , pus\ la cale de
israelieni pentru a demonstra lumii instinctul criminal al arabilor”,
afirm\ fostul ofi]er de informa]ii. Mae[trii spionajului israelian au
aranjat atacul prin intermediul lui Abu Abbas (fost lider al Frontului
pentru Eliberarea Palestinei), care – pentru serviciul prestat – a fost
recompensat de Mossad cu câteva milioane de dolari. Misiunea lui
Abbas a fost aceea de a-[i forma o echip\, pe ca re a instruit-o ^n a[a
fel ^ncât atacul „s\ ias\ cât mai sângeros“. Dup\ cum se [tie,
gruparea a ^mpu[cat un evreu-american aflat ^n scaun cu rotile, Leon
Klinghoffer, aruncân du-l apoi peste bord. „P entru Israel, acesta este
tipul de propagand\ antipalestinian \ cel mai eficient“, dezv\luie Ben-
Menashe. Iat\ detaliile opera]iunii: „~n 1 978, Radi, un ofi]er iordanian, a fost
recrutat de o grupare antitero is raelian\ condus\ de Rafi Eitan,
oferindu-i-se suma de 200 000 de lire sterline ^n sc himbul facilit\rii
achizi]ion\rii de armame nt [i al altor serv icii. Eitan ^i d\dea
instruc]iuni lui Radi ^n leg\tur\ cu necesitat ea organiz\rii unui atac
terorist palestinian, iar Radi tran smitea mai departe ordinele lui Abu
Abbas, care, la rându-i, urma s\ fie recompen sat – cu milioane de
dolari – de agen]i de informa]ii israelieni deghiza]i ^n mafio]i
sicilieni“. Misiunea sa era de a real iza, prin echipa creat\, o ac]iune
„extrem de urât\“. Pentru a demonstr a lumii cât de cruzi pot fi arabii,
israelienii [i-au instruit agen]ii infiltra]i ^n rândul terori[tilor

45palestinieni s\-i conving\ pe ace[ tia s\ se poarte cât mai brutal cu
evreii de pe vas.
Ben-Menashe scoate ^n eviden]\ reu[ita metodelor lui Eitan, mare
parte din acest succes datorându-se credibilit\]ii de care se bucura
Israelul: nimeni nu putea suspecta gu vernul israelian c\ a pus la cale
o ac]iune ^mpotriva propriilor cet\]eni, ucigându-i doar cu scopul de
a-i demoniza pe arabi [i de a le blama antisemitismul.
~n aprilie 1996, autorit\]ile is raeliene i-au permis lui Abbas s\
intre ^n Gaza, argumentând c\ ar fi abandonat activit\]ile teroriste [i
ar fi devenit un sus]in\tor al ne gocierilor de pace. Israelul a ajuns
chiar s\-l exonereze ^ntr-o oarecare m\sur\ pe auto rul sechestr\rii
vasului Achille Lauro, catalogându-l drept „ex-terorist“. {i aceasta, ^n
baza Acordurilor de la Oslo, care am nistiau toate actele de terorism
comise ^nainte de 1993. Statul italian, care ^l condamnase in absentia
pe Abu Abbas la ^nchisoare pe via]\, a solicitat ^n nenum\rate rânduri
Israelului extr\darea teroristului, f\ r\ ^ns\ a primi r\spuns favorabil.
De re]inut c\, ^n baza actului normativ cu num\rul 12947, din
ianuarie 1995, Abu Abbas era ^ncadrat de Departamentul de Stat al
Statelor Unite ^n categoria „terori[ tilor special desemna]i“ (Specially
Designated Terrorists – SDT), ad ic\ a persoanelor considerate a
reprezenta un risc majo r la adresa procesului de pace din Orientul
Mijlociu [i care au organizat sau fi nan]at acte de terorism ^n acest
scop.
La procesul intentat autorilor at acului terorist de pe Achille Lauro,
Abu Abbas a fost citat doar ^n calitate de martor, invocându-se
argumentul c\ acesta nu ar fi partic ipat efectiv la opera]iune. Culmea
ironiei o constituie decizia Cur]ii Su preme de Justi]ie israeliene de a-l
proteja pe Abbas, adic\ pe cel acuzat de acelea[i autorit\]i israeliene
c\ ar fi fost „creierul“ opera]iuni i teroriste: instan]a a refuzat
expulzarea din Israel [i pr edarea sa Statelor Unite.
Incidentul Achille Lauro a revenit ^n actualitate ^n 2003, odat\ cu
capturarea, ^n Irak, de c\tre for]ele americane, a temutu lui terorist Abu
Abbas. Ac]iunile de tip black propaganda au dou\ scopuri: s\ reprezinte
preambulul unei strategii politice ce vizeaz\ imediate ac]iuni
diplomatice [i/sau milita re de sanc]ionare a resp ectivei ]\ri; s\ acopere
[i/sau s\ justifice anumite ac]iuni , apreciate ca ilegale de opinia
public\, ac]iuni deja ^ntreprinse [i a c\ror dezv\luire este iminent\.

46 La 1 octombrie 1985, ^n s\pt \mâna anterioar\ sechestr\rii [i
deturn\rii vasului de cr oazier\ italian, Israelul a lansat un atac aerian
asupra suburbiei reziden]iale Hamma m-Plage din ora[ul Tunis, ac]iune
justificat\ prin faptul c\ o serie de lideri terori[ti pale stinieni s-ar fi
refugiat ^n Tunisia. Un num\r de 68 de civili au fost uci[i, peste 100
de persoane fiind r\nite. Printre cl\dirile bombardate s-a aflat [i
re[edin]a privat\ a liderului OEP, Ya sser Arafat. Potrivit unor articole
de pres\ ap\rute ^n ziarul The Guardian , atacul brutal al Israelului a
vizat tocmai acest obiectiv, nicidecum o baz\ militar\ palestinian\, a[a
cum au declarat autorit\]ile isra eliene: „Atacul brutal semnaleaz\
determinarea statului evreu de a excl ude Organiza]ia pentru Eliberarea
Palestinei de la negocierile de p ace derulate ^n Orientul Mijlociu“,
scria, la vremea resp ectiv\, acela[i ziar.

4.2 Surse credibile, fo losite sub rezerva anonimatului

Una dintre formele eficiente de vehiculare a informa]iei, cu valoare
de percep]ie a unei societ\]i umane, o constituie folosirea profesionist\
a zvonurilor.
O imagine, fie ea [i a unei ]\ri, poate fi bun\ sau rea. Cum
binele [i r\ul sunt no]iuni relative , definirea lor constituie un demers
ne^ntrerupt de determinare social-i storic\. Fiecare individ, fiecare
comunitate ^[i justific\ ac]iunile pe baza unui bine cât mai “adaptat”
faptelor s\vâr[ite sau pl\nuite. Un bine diferit de alt bine sprijin\
diversele civiliza]ii, diversele doc trine politice, diversele cutume.
Motivând ceea ce s-a f\cut [i im punând imperativ ceea ce “trebuie“
f\cut ^n numele unui bine asumat, morala vie]ii de ast\zi const\ “pur
[i simplu ^n respectarea legilo r care se impun unei existen]e
prev\z\toare”. Binele const\ ^n satisfacerea interesului , dar cum acesta
nu ac]ioneaz\ [i nu poate ac]iona iz olat, el admite cu necesitate [i
alte interese, “ca asociate ^n ^ntr eprinderea comun\ a vie]ii”.

Zvonul presupune acceptarea unu i soi de realitate ideal\, cea a
binelui meu, realitate amenin]at\ de de gradare. “Psihiat rizarea” zvonului
permite condamnarea tuturor celor ce nu gândesc la fel cu tine sau
care nu ader\ la “realitatea oficia l\”. O informa]ie fals\, odat\
introdus\ ^n corpul social, se r\ spânde[te exact la fel ca [i una
veridic\.

47 ~n acest cadru, mass- media este acreditat\ cu roluri multiple: de la
monitorizarea a tot ceea ce se ^ntâmpl\ ^n jur, la crearea imaginilor [i
percep]iilor colective. ~n timpuri de criz\, media cap\t\ din partea
serviciilor o aparent\ autonomie care ^i cofer\ acea credibilitate
sugerat\ de sintagme precum “^nal]i oficiali, diploma]i etc., adic\ surse
credibile sub rezerva anonimatului” .
Studiu de caz – progra mul nuclear american
Washington, 26 februarie 2007 (Rompres) – Cele mai multe dintre
informa]iile americane despre Iran, împ\rt\[ite Agen]iei Interna]ionale
pentru Energie Atomic\ (AIEA) [i de stinate s\ dovedeasc\ faptul c\
Teheranul dezvolt\ un pr ogram nuclear militar, s-au dovedit inexacte ,
scrie Los Angeles Times .
Cotidianul, care citeaz\ sub rezerva anonimatului diploma]i ce lucreaz\
la Viena, precizeaz\ c\ CIA [i alte servicii de informa]ii occidentale
au furnizat o serie de informa]ii sensibile începând din 2002, îns\
niciuna dintre cele consacrate loca ]iilor secrete din Iran nu a furnizat
dovada clar\ c\ Teheranul dez volt\ un astfel de arsenal.
Unii dintre responsabilii am ericani recunosc în particular c\
majoritatea dovezilor re feritoare la existen]a unui program nuclear
iranian r\mân ambigue, incomplete [i dificil de verificat, potrivit
publica]iei. Teheranul este suspectat de Occident, în frunte cu SUA, c\
dezvolt\ bomba atomic\ sub acoperirea unui pr ogram nuclear civil.

Studiu de caz – Israelul, mereu ameninat
Tel Aviv, 26 februarie 2007 (Rompres) – Potrivit unui înalt
responsabil israelian , citat de AFP, [eful informa]iilor militare,
generalul Amos Yadlin, a declarat în timpul unei interven]ii rostite în
fa]a guvernului israelia n reunit pentru examinarea evalu\rilor diverselor
servicii de informa]ii: "Mediul strate gic al Israelului este mai pu]in
stabil decât era". Instabilita tea crescând\ din Irak [i programul nuclear
iranian constituie "pericole mai importa nte decât cele din ultimii ani",
a subliniat el. Potrivit generalulu i Yadlin, Siria "continu\ s\-[i
înt\reasc\ armata [i s\ se preg\tea sc\ pentru un r\zboi". Siria [i
Iranul "consider\ c\ n-au nevoie s\ fac\ vreun compromis" [i c\
"terorismul este strategia de folosit ^mpotriva Israelului", a spus
generalul Yadlin.

48 4.3 Crearea, prin r\zboi mediatic, a iluziilor necesare

~ntr-un eseu intitulat Iluzii necesare , scriitorul american Noam
Chomsky constat\ c\, ^ntr-un sist em democratic, iluziile nu pot fi
impuse prin for]\. Ele trebuie in troduse ^n mintea oamenilor cu
pic\tura [i prin mijloace rafinate. Pentru a crea “iluziile” de care ai
nevoie, provoci un r\zboi mediatic la adresa societ\]ii umane ]int\,
inventând scenarii credibile [i folo sind o comunicare agresiv\. Ziarista
Jean Toschi Marazzani-Visconti, de la revista italian\ de geopolitic\
Limes, conchide ^n eseul ei intitulat Dezinformarea ^n fosta Iugoslavie
[i ^n Kosovo : “Propagând o dezinformare mai credibil\ decât
realitatea, inventezi istoria. Dezinf ormarea se realizeaz\ prin minciun\
[i omisune. Este un nou fel de a purta un r\zboi: r\zboiul mediatic”
O serie de agen]ii de publicitate [i de comunicare, precum
Ruder&Finn Global Public Affairs , Hill&Knowlton , Saachi&Saachi ,
McCann&Erickson sau Walter Thompson (care adesea colaboreaz\ cu
CIA), reu[esc crearea imaginii vic timei [i, pe de alt\ parte, a
tor]ionarului. Atât ^n Irak, cât [i ^n fosta Iugoslavie , aceste agen]ii au
izbutit s\ minimalizeze oroarea r\z boiului, inventând [i vehiculând
sloganuri precum “r\zboi umanitar”, “pierderi colaterale”, “export de
democra]ie” sau “ac]iuni de politic\ inte rna]ional\”. Schema folosit\ de
acestea – prin care guvernul client este plasat ^nt r-o pozi]ie avantajoas\
^n ceea ce prive[te imaginea – co nst\ ^n lansarea unei campanii
def\im\toare ^n pres\, unde o serie de “dezv\luiri ru[inoase”
referitoare la comportamentul p\ r]ii adverse creeaz\ un prejudiciu
negativ, ce va p\trunde adân c ^n subcon[tientul colectiv.
Studiu de caz – criza din Balcani

~n fosta Iugoslavie, sârbii au c\zut ^n capcana r\zb oiului mediatic,
care a reu[it s\-i fac\ s\-[i piard\ ^ntreaga credibilitate [i care i-a
izolat total pe plan interna]ional.
Imaginea musulmanului gol, sche letic, privind din spatele unei
sârme ghimpate, a fost creeat\ [i ex ploatat\ de agen]iile specializate
pentru a-i prezenta pe sârbi ca “noi i nazi[ti”. ~n realitate, acel om,
care se g\sea ^ntr-o tab\r\ de refu gia]i din Bosnia sârbeasc\, loc unde
cei mai mul]i b\rba]i, din cauza c\l durii, st\teau dezbr\ca]i pân\ la
brâu, a fost filmat de o ech ip\ a televiziunii britanice ITN, care se

49g\sea ea ^ns\[i ^n spatel e sârmei ghimate [i apel ase la acei oameni s\
le p\zeasc\ echipamentele.
Iat\ ce declar\ James Harff, la acea dat\ director al agen]iei de
comunica]ii americane Ruder&Finn Global Public Affairs , ^ntr-un
interviu acordat jurnalistu lui francez Jacques Merlino: “~ntre 2 [i 5
august 1992, New York Newsday a publicat [tiri despre taberele de
refugia]i. Noi am prins din zbor ideea [i am contactat trei mari
organiza]ii evreie[ti. (. ..)Am reu[it imediat ca opinia public\ s\ fac\
asocierea ^ntre sârbi [i nazi[ti (…). Meseria noa str\ nu e s\ verific\m
informa]iile. Meseria noastr\ e s\ r\ spândim informa]iile, s\ le facem
s\ circule cât mai repede posibil, astfel ^ncât tezele favorabile cauzei
noastre s\ fie primele mediatizate. (…)Când o informa]ie este bun\
pentru noi, trebuie s-o ancor\m imediat ^n opinia public\, [tiind
perfect c\ prima afirma]ie este c ea care conteaz\. Dezmin]irile n-au
nicio eficien]\. Suntem profesioni[ ti. Aveam o munc\ de f\cut [i am
f\cut-o. Nu suntem pl\ti]i pentru a face moral\. {i chiar dac\ s-ar
pune o asemenea problem\, am avea con[tiin]a lini[tit\. Pentru c\,
dac\ v-a]i propune s\ dovedi]i c\ sârb ii sunt s\rmane victime, n-ave]i
decât s-o face]i: ve]i descop eri cât sunte]i de singur”.
O serie de evenimente petrecute ^n timpul r\zboiului din Bosnia au
fost “provoc\ri puse la cale de fo r]ele musulmane, cu scopul de a
determina o cât mai dur\ interven ]ie militar\ occidental\ ^mpotriva
sârbilor”, scrie [i Yossef Bodansky , reputat specialist american ^n
terorism [i r\zboi neconven]ional, ^n cartea sa Offensice in the
Balkans (1995). Bodansky detaliaz\: “La ^nceput, aceste provoc\ri erau
constituite ^n special din atacuri aparent absurde asupra popula]iei
musulmane ^nse[i, dar foarte repede au fost alese drep t ]inte obiective
occidentale sau apar]inând ONU. (… )Anchetele Na]iunilor Unite [i cele
ale exper]ilor militari au inclus ^n categoria autoatacurilor bomba care
a explodat ^n mijlocul unei mul]imi ce statea la rând la o brut\rie (27
mai 1992 – 16 mor]i, 140 de r\ni]i), focurile trase de luneti[ti ^ntr-un
cimitir (4 august 1992), asasinarea ziaristului televiziunii americane
ABC, David Kaplan (13 august 1992) , distrugerea, ^n zbor, a unui
avion italian de transport care se preg \tea s\ aterizeze la Sarajevo (3
septembrie 1992). ~n toate cazurile, for]ele sârbe nu au avut niciun
amestec”.
Prin asemenea ac]iuni a fost ob]inut\ interven]i a SUA [i NATO
din august 1995, cu atât mai mult cu cât, ^ntre timp, dou\ obuze au
explodat ^ntr-o pia]\ aglomerat\ di n Sarajevo, unul la 6 februarie 1994
(68 de mor]i, 200 de r\ ni]i) [i altul la 28 a ugust 1995 (37 de mor]i,

5086 de r\ni]i). Pe aceast\ tem\, Fran cois Mitterrand scrie ^n cartea sa
L’année des adieux : “Ceea ce s-a urm\rit ^nc\ de la ^nceput a fost
interna]ionalizarea, la nevoie chiar pr in provoc\ri. (… )Dl Boutros Ghali
mi-a spus c\ este sigur c\ obuzul c\zut ^n pia]a Merkale din Sarajevo
a fost o provocare bosniac\”. Pol iticianul britanic David Owen, autor
al a[a-numitului plan Owen-Vance pent ru pace ^n Bosnia, confirm\ [i
el – ^n lucrarea Balkan Odyssey – istoria legat\ de cele dou\
ucig\toare explozii. Totodat\, se spune c\, sub pr esiunea senatorulu i Bob Dole [i a
presei, pre[edintele Bill Clinton i-ar fi promis fostului lider bosniac
Alija Izetbegovici c\ va solicita interven]ia NATO ^n cazul ^n care
num\rul mor]ilor va fi mai mare de 5 000. La 11 iulie 1995, s-a
produs masacrul de la Srebrenica, pe atunci “zon\ protejat\” de for]ele
ONU. Furtuna mediatic\ izbucnit\ im ediat a scos ^n eviden]\ doar
num\rul mare al victimelor musulm ane – circa 8 000. Nimeni nu s-a
interesat ^ns\ de pierderile din rândul popula]iei sârbe care locuia ^n
satele din ^mprejurimi [i ^n ora[ ul Bratunac, atac ate permanent de
Divizia 28 musulman\, cantonat\ ^n Srebrenica. Politicianul francez
Bernard Kouchner, cel care a admi nistrat Kosovo ^ntre iulie 1999 [i
ianuarie 2000, ^n calitate de ~nalt re prezentant al ONU, poveste[te ^n
cartea sa Les guerriers de la paix , c\, aflânu-se la c\p\tâiul lui Alija
Izetbegovici, aflat pe moarte, acesta i-a m\rturisit c\ a “umflat” ^n
mod inten]ionat cifrele referito are la victimele musulmane ale
masacrului de la Srebrenica. Pe de alt\ parte, ceea ce s-a ^ntâmplat ^n Kosovo , apreciaz\ Jean
Toschi Marazzano-Visconti, nu a fost decât o consecin]\ a
dezinform\rii practicate ^n timpul r\zboiului di n fosta Iugoslavie. ~n
1992, opozi]ia albanez\ din provincie a recurs la serviciile aceleia[i
agen]ii Ruder&Finn Global Public Affairs . Iar dac\, ^n 1998, membrii
UCK erau denumi]i de pres\ “teror i[ti”, mai târziu ei au devenit
“gherilieri”, apoi “lupt\tori pentru eliberarea Kosovo”. Aceast\ ac]iune
de promovare a UCK a permis constr uirea unei imagini mai favorabile
a grup\rii in rândul opiniei publice interna]ionale. Mili]iile sârbe au fost descrise, ^n schimb, ca uni ce autoare ale crimelor ^mpotriva
etnicilor albanezi, de[i ace[tia fo loseau adesea drept scuturi umane
celor din UCK. Mul]i albanezi, dar [i sârbi au fost r\ pi]i [i asasina]i
pentru c\ s-au pronun]at ^n favoarea unui dialog de pace ^n Kosovo.
Cotidianul Le Figaro nota, la 20 ianuarie 1999, c\ reportajele difuzate
de canalul APTV, referitoare la ororile dezv\l uite odat\ cu descoperirea
unei gropi comune la R acak, prezentau o cu totu l alt\ realitate decât

51cea g\sit\ de redactorii ziarului at unci când s-au deplasat la fa]a
locului. Un scenariu folosit deja la Timi[o ara, ^n decembrie 1989,
destinat s\ stârneasc\ indi gnare [i revolt\, comenta Le Figaro mai
târziu.

Studiu de caz – condamnarea antisemitismului din România
~n spatele agen]iilor de publicit ate ce declan[eaz\ r\zboiul mediatic
pot sta [i grupuri de interese privat e. Prin aducerea guvernului client
^ntr-o pozi]ie dezavantajoas\ de imagine, se creeaz\ condi]iile
exercit\rii de presiuni asupra acestu ia, cu scopul de a i se solicita o
serie de facilit\]i sau avan taje economico-financiare.
~n ianuarie 2001, fostul pre[edinte american Bill C linton l-a gra]iat
^n ultima sa zi de mandat pe un anume Mark D. Rich. Demersul
Casei Albe a declan[at un imens scan dal ^n presa american\, jurnali[tii
descoperind c\ miliardarul finan]ase campania electoral\ a democratului
Al Gore, dar [i ac]iunile lui Clinton.
Ziarele New York Post [i New York Times au dezv\luit c\, printre cei
care au f\cut presiuni pentru gra]ie rea lui Rich, s-au num\rat Shabtai
Shavit, fostul [ef al Mo ssad, ex-premierul Israelului, Ehud Barak, dar
[i actualul prim-ministru, Ehud Olmert – atunci primar al
Ierusalimului. ~ntr-o scrisoare, Shav it i-a confirmat lu i Clinton c\ Marc
D. Rich „a oferit consultan]\ ag en]iilor de spionaj israeliene,
^nregistrand rezultate di ncolo de a[tept\ri”.
Evreu de origine, americanul Marc D. Rich a avut rolul s\u ^n
condamnarea antisemitismului ^n România, printr-o interven]ie, ^n anul
1990, la Petre Roman, premierul guvernului României la acea dat\.
~ntr-un articol ap\rut ^n New York Times la 24 martie 2001, Abraham
H. Foxman, liderul Ligii Anti-Def\ima re din Statele Unite, poveste[te
c\, dup\ 22 decembrie 1989, a cer ut sprijinul lui Rich, deoarece a
observat ^n România o „recrudescen]\ a antisemitismului”. „Foxman a
spus c\ a apelat la Rich pentru ajut or [i c\, ^n curâ nd, l-a ^ntâlnit pe
noul premier Petre Roman, care, rapid, a luat pozi]ie fa]\ de
atitudinile antisemite”. Foxman a recu noscut c\ organiza]ia sa a fost
finan]at\ de funda]iile lui Marc D. Rich, conduse de Avner Azulay,
unul dintre „locotenen]ii” magnat ului. Acesta a f\cut parte din
conducerea Mossad.
~n decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman a aprobat o
hot\râre privind „cooperarea cu firma Marc Rich Co pentru

52modernizarea unor instala]ii din cadrul societ\]ii comerciale Petromidia
SA”. Detaliile contractului au fost secretizate.
~n]elegerea dintre controversatul magnat urm\rit de FBI [i guvernul
român s-a f\cut f\r\ organizarea vr eunei licita]ii. „A fost o ofert\
f\cut\ de Marc D. Rich, la mine ^n birou, ^n aprilie 1990, pentru ca
Petromidia s\ ating\ un nivel supe rior de rafinare. El avea afaceri
^nainte de 1990 [i cuno[tea Petromid ia”, a declarat Petre Roman ^n
Evenimentul Zilei di n 26 martie 2007.
Rich a ^ncercat, dar nu a reu[ it s\ ob]in\ rafin\ria Petromidia,
plasat\ strategic aproap e de spa]iul ex-sovietic, dar [i de Orientul
Mijlociu.

535. AMENIN}|RI LA ADRESA SECURIT|}II NA}IONALE {I
RISCURILE PRESEI ~N GESTIONAREA ACESTORA

"Nu exist\ nicio diferen]\ esen]i al\ ^ntre munca unui ofi]er de
informa]ii [i un jurnal ist – ambii colecteaz\ informa]ii ^n aceea[i
manier\, ceea ce difer\ fiind doar consumatorii informa]iilor
respective. Jurnali[tii sunt cei mai buni spioni: beneficiaz\ de o mai
mare libertate de acces decât orice diplomat.”
Yuri Kobaldze, general al Serviciilor ruse de informa]ii externe

Mass-media investigheaz\ domenii, sectoare de activitate, locuri [i
medii ^n care se pot coagula riscuri [i amenin]\ri la adresa securit\]ii
na]ionale [i furnizeaz\ informa]ii. Pr intre beneficiarii acestora, al\turi
de opinia public\ [i de institu]iile st atului, se afl\ [i serviciile de
informa]ii, care pot identif ica posibile amenin]\ri ^nc\ din starea lor de
vulnerabilizare, de prefi gurare [i materializare.

Principalii factori de risc la adresa securit\]ii na]ionale ce pot fi
identifica]i prin pres\ [i care pot aduce societatea uman\ ^ntr-o stare
de criz\ sunt:

1. Suprimarea sau [tirbirea suveranit\ ]ii, unit\]ii, independen]ei sau
indivizibilit\]ii statului;
2. Aservirea fa]\ de o putere str\ in\ ori ajutarea unei puteri sau
organiza]ii str\ine de a s\vâr[ i oricare din aceste fapte;
3. Tr\darea prin divulgarea de secrete de stat;
4. Procurarea sau de]inerea ilegal\ de documente sau secrete de
stat, ^n vederea transmiterii lo r unei puteri sau organiza]ii
str\ine ori agen]ilor acestora, pr ecum [i divulgarea secretelor de
stat sau neglijen]a ^n p\strarea lor;
5. Subminarea, sabotajul sau orice alte ac]iuni care au ca scop
^nl\turarea prin for]\ a institu]iilor fundamentale ale cet\]enilor
sau care pot aduce atingere gr av\ drepturilor [i libert\]ilor
fundamentale ale omului;
6. Ac]iuni prin care se atenteaz\ la via]a, integritatea fizic\ sau
s\n\tatea oamenilor;
7. Ac]iuni totalitariste sau extremiste;
8. Atacurile la imaginea ]\rii.

54
O societate ^n criz\ creeaz\ [i o criz\ a mijloacelor de informare
^n mas\, care vor avea, ^n aceste condi]ii, identit\]i noi, determinate
de criz\.
Comunicarea mediatic\ ^n urma u nor st\ri de criz\ – generate de
amenin]\ri interne la adresa secu rit\]ii na]ionale sau de conflicte
diplomatice sau militare ^n care este antrenat\ ]ara – este pus\ ^n fa]a
a dou\ riscuri:
1. pierderea sau alterarea neutralit\]ii mass-media
~n mediatizarea conflictelor sa u a unor atacuri [i agresiuni la
adresa securit\]ii na]ionale, mass-m edia risc\ s\ devin\ partinic\,
pierzându-[i independen]a [i neutra litatea. De multe ori se afi[eaz\
f\]i[ (cazul atacurilor teroriste sau al loviturilor de stat) sau tacit (^n
situa]ii precum conflictele interetni ce sau r\zboaiele) de partea puterii
politice, ap\rându-[i propriile intere se economice. Sunt cazuri ^n care
presa ^i sus]ine pe destabilizat ori, pe provocatorii crizei.

2. tratarea neechilibrat\ a unor evenimente
Uneori, apare tendin ]a de a minimaliza, de a omite sau chiar de a
prezenta distorsionat anumite evenim ente; la fel, ^n lipsa unor subiecte
care s\ se “vând\”, mass-media poa te transforma unele evenimente
mai pu]in importante ^n “crize”. O asemenea situa ]ie este posibil\ prin
introducerea, de c\tre jurnali[ti, a unor elemente de “refrac]ie” ^ntre
realitatea ca atare [i realitatea prezentat\ de mass-media.
~n cadrul trat\rii unei crize, presa parcurge urm\torul ciclu:

– la ^nceputul crizei, media atra ge aten]ia asupra rolului s\u
esen]ial ^n democra]ie, contribui nd la ^n]elegerea [i asumarea
acesteia de c\tre opinia public\;
– pe m\sur\ ce criza mediatic\ s cade ^n intensitate, presa ^ncepe
s\ analizeze propriul rol jucat ^n contextul acesteia, ^ncercând s\
r\spund\ la ^ntreb\ri de genul: a fost prezentat\ cu adev\rat
realitatea?; a fost obi ectul unor manipul\ri?;
– cercurile politice ^ncep s\ judece comportamentul mass-mediei pe
parcursul “acoperirii” crizei; ju rnali[tii ^[i vor asuma anumite
gre[eli, dar le vor motiva prin rolul fundamental al presei ^n
asigurarea circula]iei libere a informa]iei;

55- politicienii [i anali[tii politici inte rpreteaz\ apari]iile lor ^n pres\
pe parcursul crizei; de ceala lt\ parte, jurnali[tii ^[i ap\r\
propriile atitudini din timpul cr izei, nu ^ntotdeauna subsumate
deontologiei profesionale.

Presa creeaz\ realitatea, deoare ce evenimentele mediatizate sunt
obiectul unor ac]iuni speciale de “int erven]ie” sau “filtrare”. Diversele
metode de filtrare contribuie la ap\rarea unor anumite interese.
Modul de ^ncheiere a unui editori al, ierarhizarea [tirilor, vocile cu
aur\ autoritar\ [i atot[tiutoare de la televiziune sau radio, aparen]a de
cunosc\tori autoriza]i ai fenomenului sau comentariile auxiliare fac ca
publicul s\ cread\ c\ modul de de sf\[urare a unui eveniment este
chiar cel prezentat de media respec tiv\. ~n func]ie de interesele
proprii, mass-media poate prezenta crize sau conflicte f\r\ a spune
nimic despre substan]a lor sau desp re cauzele [i interesele celor care
sunt ini]iatorii evenimentelor. Inform a]ia oferit\ ^n cad rul jurnalelor de
[tiri este una mediat\, deoarece de pinde de modul ^n care sistemele
media o disemineaz\. Deciziile ^n ceea ce prive[te con]inutul
materialelor prezentate sunt luate nu de reporterii din teren, ci de
superiorii lor din redac]ii. Prin pr imirea unui mare flux de informa]ii –
verbale, dar [i vizuale -, editorii de programe cred c\ v\d [i cunosc
evenimentele ca [i cum s-ar fi aflat la fa]a locului. Astfel, realitatea
prezentat\ este doar o “variant\” a realit\]ii de facto, ^n special ^n
timpuri de criz\ sau de r\zboi. Mass-media poate aplana sau am plifica un conflict sau o criz\. Ea
poate fi folosit\ de politicieni pent ru atingerea unor scopuri (inclusiv
manipulare [i dezinfor mare), iar, ^n cazul uno r conflicte profunde –
cum sunt cele interetnice sau interre ligioase -, poate chiar activa sau
dezactiva componente ale personalit\]ii umane care au un rol cheie ^n
men]inerea sau stingerea crizei. Asist\m, deci, ast\zi la un “jurnalism de ata[ament”. Prin
practicarea acestuia, ziari[tii exercit\ anumite influen]e [i duc adev\rate
campanii de sus]inere a uneia sau alteia dintre p\r]i. Acest jurnalism
pasional observ\ doar ceea ce se dor e[te a fi observat [i ignor\
faptele care nu convin sau complexitatea unor situa]ii. Jurnali[tii tind
s\ nu mai fie nici obi ectivi, nici neutri.

56Studiu de caz : Afacerea Congogate
Povestea yellowcake -ului nigerian s-a demonstrat a fi o opera]iune
de manipulare propagandistic\, pus\ în scen\ de administra]ia Bush.
Noua afacere Congogate are ca actor principal nu Irakul, ci un alt
stat aflat pe lista inamicilor Amer icii, Iranul. Din nou, presa este
folosit\ în scopuri propagandistice [i justificative: Sunday Times a
publicat un articol intitulat “Conspi ra]ia iranian\ pentru ob]inerea de
uraniu african”, în care Teheranul este acuzat c\ ar fi traficat uraniu
din Republica Democrat\ Congo (fostul Za ir) [i ar fi sprijinit financiar
[i logistic celule teroriste din Marea Britanie, antrenate pentru a ataca
centrale nucleare. Este citat\ ch iar o surs\ din cadrul MI5, care
sus]ine iminen]a unui atac iranian asupra Marii Britanii [i Statelor
Unite. Ceea ce uit\ s\ men]ioneze ziarul britanic este faptul c\ traficul
ilegal cu uraniu congolez se afl\ s ub controlul companii lor occidentale,
nicidecum iraniene. Este vorba de Brinkley Mining PLC (companie
anglo-sud-african\ cu filial \ în Insulele Seychelles), Lonrho (tot o
companie mixt\ anglo-sud-african\), Atomaer (companie australian\).
Directorul Brinkley Mining PLC este Gerard Golden, care, în 2006, a
semnat un contract extrem de impo rtant cu prof. Fortunat Lumu, care
se afla atunci în fruntea Centrulu i pentru Energie Nuclear\ din R D
Congo. Pe 7 martie 2007, concomit ent cu arestar ea lui Lumu, în
capitala congolez\, Kinshasa, a sosit Paul Wolfowitz – ^n prezent
pre[edinte al B\ncii Mondiale, iar, ^n calitate de fost adjunct al
Departamentului american al Ap\r\rii , unul dintre ini]iatorii invaziei
militare în Irak -, cu aparenta mi siune de a oferi 1,4 miliarde de
dolari ca ajutor pentru reconstruc]i a intern\ a acestui stat r\v\[it de
r\zboaie. Oare câte procente din ace ast\ impresionant\ sum\ vor avea
ca destina]ie reconstruc]ia ]\rii [i cât e vor fi utilizate pentru sprijinirea
intereselor companiilor anglo-amer icane în materie de extrac]ie a
uraniului?
Se pare c\ noul scandal Congogate se dore[te a servi ca justificare
a poten]ialei invazii militare ameri cane în Iran, care se va produce –
sus]ine s\pt\mânalul rus Argumenti Nedely citând surse din interiorul
serviciilor de informa]ii moscovite – pe 6 aprilie, anul viitor.
Opera]iunea se va numi Bite (în traducere, “Mu[c\tura”) [i nu va
presupune o invazie terestr\, ci o serie de bombardamente cu durata
de 12 ore (de la 4,00 diminea]a la ora 16,00), îndreptate împotriva a
20 de obiective [i instala]ii nucleare iraniene.

576. CONCLUZII

“~n vremuri ale minciunii universale,
a spune adev\rul este un act revolu]ionar”
George Orwell

~n art. 2 din Legea 51/1991 se precizeaz\: “ Cet\]enii români, ca
expresie a fidelit\]ii lor fa]\ de ]ar\, au ^ndatorirea moral\ de a
contribui la realizarea siguan]ei na]ionale ”.
Rolul jurnalistului ^n contex t democratic nu const\ ^n a se
transforma, involuntar sau cu inten]ie, ^n tr-un “ofi]er de informa]ii”.

Puterea presei rezid\ ^n ^ns\[i credibilitatea ei [i singurul element
constant, care ^i poate ^ntre]ine credibilitatea [i for]a, este
responsabilitatea fiec\rui jurnalist fa]\ de adev\rul rostit. Pentru
gazetar, problemele de deontologie ^ncep ^n momentul ^n care este
obligat s\-[i modifice discursul [i chiar s\ spun\ ceea ce nu crede sau
s\ nu spun\ ceea ce crede. “ Ziaristul, apreciaz\ Vladimir Volkoff,
manevreaz\ un material extrem de sensibil. Ar trebui s\ fie
considerat, ar trebui s\ se consider e el ^nsu[i un om de ^ncredere, la
fel ca medicul care se ^ngrije[te de s\n\tatea noastr\, ca savantul
care manipuleaz\ ^nc\rc\turile nucl eare, ca soldatul sau poli]istul
autorizat s\ poarte arme .”

Practicând un “jurnalism de ata[ament”, gazetarii de ast\zi
con[tientizez\ c\ identificarea [i c ontracararea amenin]\rilor [i ale
pericolelor la adresa securit\]ii na]io nale sunt provoc\ri ^n fa]a c\rora,
cu siguran]\, nu pot fi nici neutri [i nici obiectivi. Prestigiul profesional al ziar i[tilor are un dublu efect: pe de o
parte, devine “surs\” de credibilitate ; pe de alta, constituie un “vector”
de informare. De aceea, ^n actuala er\ informa]io nal\ trebuie construit\
o nou\ rela]ie ^ntre serviciile de informa]ii [i ma ss-media bazat\
tocmai pe “ata[amentul” jurnali[tilor fa]\ de in tereseul na]ional [i
nevoia de a ap\ra siguran]ei [i securitatea na]ional\.

58
~n loc de concluzii, iat\, ^n rezumat, o poveste cu care ^ncepe
cartea lui Brian Tracy, Viitorul depinde de tine :

A fost odat\, demult, ^ntr-o ]ar\ ^ndep\rtat\, un b\trân care locuia
^ntr-o cas\ ^n vârful unui deal. I se dusese vestea-n lung [i-n lat
pentru inteligen]a, sensibilitatea [i ^n]elepciunea lui. Mul]i politicieni,
oameni de afaceri [i demnitari vene au la el ca s\-i pun\ ^ntreb\ri.
R\spunsurile lui erau ^n totdeauna corecte. ~n satul de la poalele
dealului a luat na[tere un fel de joc ^n care b\ie]ii tot ^ncercau s\
g\seasc\ o ^ntrebare la care b\ trânul s\ nu poat\ r\spunde. Dar nu
reu[eau niciodat\.
~ntr-o zi, conduc\torul grupului, un b\iat pe nume Aram, i-a strâns
pe ceilal]i ^n jurul s\u [i le-a s pus: “~n sfâr[it, am g\sit o cale de
a-l p\c\li pe b\trân. Uite, ]in ^n mân\ o pas\re. Vom merge [i-l vom
^ntreba pe b\trân dac\ pas\rea es te vie sau moart\ . Dac\ spune c\
este moart\, o s\-i d\m drumul [i ea o s\-[i ia z borul. Dac\ spune
c\ este vie, o s-o strivesc [i pas\ rea va muri. Oricum ar fi, de data
aceasta o s\ gre[easc\.
Entuziasma]i de ideea c\, ^n sf âr[it, aveau s\-l prind\ pe b\trân
pe picior gre[it, urcar\ ^n fug\ dealul. Aram p\[i ^nainte [i ^ntreb\:
“B\trâne, am ^n mâinile mele o pas\re. Este vie sau moart\?”.
B\trânul le privi chipurile [tre ng\re[ti [i r\spunse lini[tit: “Aram,
r\spunsul e ^n mâinile tale”.

59
7. BIBLIOGRAFIE
1. Viitorul depinde de tine , Brian Tracy, Editura Curtea veche,
Bucure[ti, 2004
2. Politica [i presa , Gheorghe Schwartz, Institutul european, Ia[i,
2001
3. Securitatea informa]iilor clasificate , Marian Rizea, Editura
A.N.I, Bucure[ti, 2006
4. Arta r\zboiului , Sun Tzu, Editura Samizdat
5. Geopolitica haosului , Ignacio Ramonet, Editura Doina,
Bucure[ti
6. Tratat de dezinformare , Vladimir Volkoff, Editura Antet
7. Riscurile comunic\rii mediat ice ^n timpul conflictelor ,
Simona {tef\nescu, referat sus]inut la In stitutul de Sociologie
al Academie i Române, Bucure[ti
8. Preg\tirea psihologic\ pentru lupt\. Manipulare [i r\zboi
psihologic , referat, Gabi-Adriana Stoica, psiholog principal
9. Informare [i manipulare ^n mass-media, Sorin Dr\gu[, referat
Manipularea prin imagine , Regis Meyran, Le monde de
l’image nr 43, ianuarie-februarie 2004
10. Serviciile de informa]ii [i decizia politic\ , Mireille R\doi,
Editura Tritoni c, Bucure[ti, 2002
11. Revista LUMEA, nr. 2/2003
12. Revista LUMEA, nr. 12/2003
13. Revista LUMEA, nr. 8/2004
14. Revista LUMEA,
nr. 9/2006, nr. 12/2006
15. Revista LUMEA, nr. 5/2007
16. ORWELL S-AR R|SUCI ÎN MORMÂNT , film documentar
realizat de Ro bert Kane Pappas, 2004
17. PACE, PROPAGAND| {I }ARA F|G|DUIN}EI.
MASS-MEDIA DIN SUA {I CONFLICTUL ISRAELIANO-
PALESTINIAN , film documentar realizat de MEDIA
EDUCATION FOUNDATION, 2003,www.mediaed.org