Forme ale corupției în finanțele publice Coordonatori științifici Asistent dr. Adrian Daniel Stan Dr. Augusta Bora Absolvent Ramona Monica Șipoș Cluj… [626924]

UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
DEPARTAMENTUL DE STUDII INTERNAȚIONALE ȘI
ISTORIE CONTEMPORANĂ

Forme ale corupției în finanțele publice

Coordonatori științifici
Asistent dr. Adrian Daniel Stan
Dr. Augusta Bora

Absolvent: [anonimizat]
2018

CUPRINS

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 1
Capitolul 1. Corupția și forme ale corupției ………………………….. ……………………. 3
1. Corupția din perspectivă istorică ………………………….. ………………………….. ……………. 3
2. Corupția în România ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 4
3. Forme ale corupției: luarea de mită, darea de mită ………………………….. ………………… 7
3.1. Luarea de mită ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 9
3.2. Darea de mită ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 19
Capitolul 2. Domeniul finanțelor publice în România ………………………….. …. 20
1. Definirea și caracterizarea finanțelor publice ………………………….. ……………………… 20
2. Rolulfinanțelor publice ………………………….. ………………………….. ……………………….. 22
3. Funcțiile finanțelor publice ………………………….. ………………………….. ………………….. 23
4. Elemente de structură ale finanțelor publice ………………………….. ………………………. 25
Capitolul 3. Controlul financiar public ………………………….. ………………………….. 27
1. Concepte -cheie ale controlului financiar public ………………………….. ………………….. 27
2. Organizarea controlului financiar public în România ………………………….. ………….. 29
2.1. Strategia dezvoltării controlului financiar public intern în România pentru
perioada 2014 -2016 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 29
3. Principii de bună guvernare și gestionare a finanțelor publice în România …………. 35
Capitolul 4. Corupția în domeniul finanțelor publice ………………………….. ….. 37
1. Riscuri și vulnerabilități la corupție în domeniul fiscal ………………………….. ………… 37
1.1. Riscuri și vulnerabilități la corupție în domeniul fiscal din perspectiva
contribuabililor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 37
1.2. Riscuri și vulnerabilități la corupție în domeniul fiscal din perspectiva
personalului ANAF ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 39
2. Cauzele corupției în România ………………………….. ………………………….. ………………. 40
3. Consecințe și efecte ale corupției ………………………….. ………………………….. …………. 41
4. Situații statistice a cazurilor de corupție în cadrul Ministerului Finanțelor Publice în
România în anii 2016 și 2017 ………………………….. ………………………….. …………………….. 43
4.1. Trimiteri în judecată și condamnări definitive a cazurilor de corupție în cadrul
Ministerului Finanțelor Publice în România în anul 2016 ………………………….. ………. 43

4.2. Condamnări definitive a cazurilor de corupție în cadrul Ministerului Finanțelor
Publice în România în anul 2017 ………………………….. ………………………….. ……………. 44
4.3. Analiză comparativă a cazurilor de corupție în cadrul Ministerului Finanțelor
Publice în România în anii 2016 și 2017 ………………………….. ………………………….. ….. 46
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 48
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 50

Listă de abrevieri

alin. – alineat
ANAF – Agenția Națională de Administrare Fiscală
art. – articol
CA – Curtea de Conturi
CPIA – Comitetul pentru Audit Public Intern
DGI – Direcția Generală de Integritate
DGFP – Direcția Generală a Finanțelor Publice
DNA – Direcția Națională Anticorupție
ITM – Inspectoratul Teritorial de Muncă
ONU – Organizația Națiunilor Unite
PFCS – Sistemul de control financiar public
SNA – Strategia Națională Anticorupție
TVA – Taxa pe valoarea adăugată
UCAAPI – Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern
UE – Uniunea Europeană

1
Introducere

Corupția este un fenomen foarte des întâlnit în ultimii ani în România și nu numai,
lupta eficientă împotriva acesteia fiind evaluată ca o existență prealabilă a statului de drept
și un simbol al bunei guvernări.
Din perspectiva riscurilor și vulnerabilităților față de fenomenul corupției, dar și a
efectelor pe care le produce asup ra societății, sistemul finanțelor publice rămâne unul
dintre cele mai precare și sensibile domenii în acest sens.
Dorința și nevoia de a concepe și implementa un set de politici adecvate de
combatere a corupției în finanțele publice a devenit tot ma imper ativă, existând numeroase
studii și strategii, având ca inițiatori fie instituții publice, fie organizații neguvernamentale
și drept scop creșterea și asigurarea integrității.
Ministerul Finanțelor Publice reprezintă un organ de specialitate al administr ației
publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Guvernului, care aplică
strategia și Programul de guvernare în domeniul finanțelor publice.
Am ales să cercetez tema “ Forme ale corupției în finanțele publice ”, întrucât
corupția consti tuie una dintre cele mai serioase amenințări la adresa statului de drept în
cadrul societății contemporane, periclitând instituțiile și valorile democratice, atentând la
ordinea socială și amenințând capacitatea statului de a asigura drepturi și libertăți egale
cetățenilor săi.
Prezenta lucrare tratează acest subiect în patru părți, analizând chestiunile generale
despre corupție și formele acesteia, prezentând domeniul finanțelor publice în România,
modalitatea de organizare a controlului financiar public, respetiv corupția în finanțele
publice.
În cadrul primului capitol , am abordat corupția din perspectivă istorică, arătând că
acest fenomen este prezent încă din timpul comunismului. De asemenea, am dorit s ă
aprofundez studiul privind infracțiunile de corup ție prevăzute în Codul Penal , făcând
distincția între obiectul juridic special al infracțiunii și obiectul material al infracțiunii,
între subiectul activ și pasiv al infracțiunii și între latura subiectivă și obiectivă a
infracțiunii.
Cel de -al doilea cap itol prezintă domeniul finanțele publice din România, fiind
descrise caracteristici le acestuia, rolul , funcțiile și el ementele de structură care îl definesc.

2
În următorul capitol, am făcut delimitările conceptuale în ceea ce privește controlul
financiar pu blic, urmând a descrie organizarea acestuia în România cu ajutorul “Strategiei
dezvoltării controlului financiar public intern în România pentru perioada 2014 -2016”.
Cel de -al patrulea capitol tratează corupția în domeniul finanțelor publice,
prezentând ri scuri și vulnerabilități la corupție în domeniul fiscal, cauzele corupției,
consecințele acesteia, respectiv măsuri luate pentru combaterea fenomenului și
sancționarea comportamentelor neintegre.
Obiectivul acestui studiu este acela de a oferi un tip de abordare sistemică, o
evaluare a integrității din sistemul românesc al finanțelor publice la nivel instituțional.
Pentru realizarea acestui scop, am identificat riscurile și vulnerabilitățile la coru pție în
domeniul fiscal din perspectiva externă a contribuabilului și din perspectiva personalului
ANAF . De asemenea, am realizat o analiză a condamnărilor definitive în ceea ce privește
cazurile de corupție în Ministerul Afacerilor Interne în România în p erioada 2016 -2017,
observând că, în anul 2017, numărul condamnărilor definitive a crescut considerabil,
înregistrându -se 31, comparativ cu anul 2016, în care au existat 9 condamnări definitive.
După implementarea la data de 30 aprilie 2017 a proiectului “ Creșterea integrității
în Agenția Națională de Administrare Fiscală prin cooperare instituțională și consolidarea
capacității ”, obiectivul general al proiectului, care a constat în dezvoltarea cadrului
instituțional și a procedurilor pentru prevenirea și l upta împotriva corupției și a încălcării
eticii profesionale, precum și creșterea nivelului de integritate al ANAF, a fost atins.
Structura de integritate a desfășurat 45 de activități de informare și instruire pentru
prevenirea faptelor de corupție și a a ltor fapte de încălcare a eticii și integrității
profesionale. De asemenea, în anul 2017, structura de integritate a derulat acțiuni ce au
constat în evaluarea gradului de cunoaștere a legislației privind măsurile preventive
anticorupție. Aceste acțiuni au reprezentat principalul instrument de stabilire și analizare a
cunoștințelor, înțelegere a legislației și conștientizarea efectelor în ceea ce privește
aspectele de etică, integritate profesională și corupție.

3
Capitolul 1. Corupția și forme ale corupției

1. Corupția din perspectivă istorică

Este general recunoscut faptul că corupția face parte din sistemul comunist din
România. Chiar dacă uneori a fost recunoscută de regimul comunist, "diversele infracțiuni
care ar putea să cadă sub incidența corupției nu au fost definite și pedepsite ca atare, ci mai
degrabă considerate" abateri "de persoane imorale cu o mentalitate depășită care nu au
acceptat integrarea în sistemul socialis t egalitarist"1.
Opiniile autorilor, experților, precum și opinia publică converg la ideea că corupția
a crescut și s -a diversificat în timpul procesului de tranziție.Literatura de specialitate
explică corupția la nivel macro ca dependență, plasând conducă torii țării în prim plan, atât
în cee ace privește existența actelor de corupție, cât și în ceea ce privește procesul de
transformare postcomunistă din țară. În această perspectivă asupra corupției, cursul
tranziției explică, în esență, incidența și modelul fenomenului în societate.
O variabilă importantă pentru analiza corupției în România este perspectiva
instituțională și structurală a acestei țări la începutul tranziției. România a avut un punct de
pornire foarte scăzut în 1989, deoarece a fost printr -unul dintre cele mai stricte regimuri
comuniste din Europa de Est și Centrală, în timp ce alte țări din regiune au beneficiat de
mai multe "regimuri autoritare deschise", începând de la începutul reformelor2.
În unele țări din regiune, instituțiile pentru ad ministrația publică au fost dezvoltate
chiar și în perioada comunistă, statul de drept a fost accentuat și expunerea la instituțiile
orientate către economia de piață a fost realizată înainte de 1989. Ca rezultat, aceste țări
păreau să -și fi început tranzi ția cu un avantaj3.
Tranziția dublă spre economia de piață și sistemul politic democratic s -a dovedit a
fi o dilemă serioasă a procesului de transformare, fiind mai dificilă și mai lentă în
România, comparativ cu alte foste țări comuniste.
Provocările care trebuiau abordate în primii ani de tranziție au fost complexe: în
primul rând, vidul legislativ prin scrierea unui volum important de legi, reglementări și
politici, transferând apoi companii de la stat la sectorul privat pe o scară foarte largă,

1Emanuel Alb u, Deontologia funcției publice , Editura Fundației România de Mâine , București, 2009 , p. 45.
2Jacques Chevallier , Science Administrative , Presses Universitaire de France, Paris, 1994, p. 32.
3 Vasile D obrinoiu, Traficarea funcției și a influenței î n dreptul penal , Editura Științifică și Enciclopedică,
Bucureș ti, 1983, p. 40.

4
construi rea societății civile de la zero și crearea unor mecanisme de responsabilitate în
cadrul și în afara sectorului public, pentru a verifica abuzul din funcțiile publice.
Transformarea în România a fost caracterizată printr -un proces dificil și lent de
separa re a puterilor de stat, un amestec de interese politice și economice, fuziunea puterii
politice și economice, un proces de privatizare îndelungat, cu metode netransparente.
Această combinație de factori a creat oportunități ridicate pentru diverse forme de corupție,
în special pentru corupția la nivel înalt.
O altă paradigmă majoră care explică corupția ca fenomen la nivel macro este
delimitată de perspectiva modernității. În cadrul acestei abordări, diferite societăți se
găsesc în diferite stadii de dezvol tare, o țară destul de tradițională, cum ar fi România, a
rămas în urmă comparativ țările occidentale4.
Societățile occidentale s -au dezvoltat pe deplin prin procese de raționalizare și
birocratizare, cu consecințe și rezultate aasupra relațiilor sociale ș i creând norme și reguli
bazate pe raționalitate. Limitele solide dintre sfera privată și cea publică au fost posibile
datorită acestui proces istoric.
O țara aflată sub controlul unei singure puteri nu a ajuns niciodată în stadiul unei
administrații moder ne. Valorile și tradițiile mixte formează organizarea socială a
instituțiilor și comportamentul oamenilor în societate. Din acest motiv, sfera privată și
publică nu este strict delimitată, iar interesele ambelor tărâmuri se îmbină, pentru a atinge
interese meschine, ajungându -se un comportament corupt.

2. Corupția în România

Perioada actuală a României se caracterizează printr -o creștere fără precedent a
fenomenului corupției care a atins caracteristici endemice pentru a deveni un efect aproape
inevitabil al proceselor de restructurare și dezvoltare.
Actele de corupție care implică înalți funcționari ai statului au crescut, iar numărul
infracțiunilor economice au crescut, incluzând acte de fraudă, mită și corupție, evaziune
fiscală, spălare de bani, diverse tranzacții financiare sau comerciale ilicite sau care erau cel
puțin dubioase. În același timp, există indicii clare că, în România, fundația rețelelor de

4Anatolie Donciu , Valeriu Castraveț , Viorel Morar, Prevenirea, investigarea și sancționarea actelor de
corupție, spălare a banilor și finanțare a terorismului. Investigații financ iar-economice , Cartea XV, Editura
Elan Poligraf SRL, Chișinău, 2009, p. 32.

5
crimă organizată, a fost stabilită, atât în străinătate cât și pe plan intern, până la cele mai
înalte niveluri ale administrației, justiției și diferitele instituții de stat5.
Corupția, în diferitele sale forme, este patologică în natură. Aceasta afectează
puterea, integritatea și legitimitatea organizațiilor în sistemul public. Corupția subminează
fundațiile pe care se construiesc organizațiile din sectorul public. În sectorul privat,
corupțiapune supraviețuirea companiilor în pericol.
În zilele noastre, România pare să fie într -adevăr o "societate bolnavă", o societate
care suferă de un profund "rău" patologic, rupt de conflicte insurmontabile, caracterizate
prin corupție, violență, tulburare normativă și voință liberă, ca simptome ale unei patologii
generalizate la toate nivelele și legăturile vieții sociale6.
În România, precum și în alte țări europene foste comuniste, prăbușirea
comunismului nu a determinat – așa cum mulți sperau – o schimbare cu efecte pozitive
cuprinzătoare în sfera socio -economică și implicit în modurile de viață, dar a creat o
adevărată criză economică, socială și morală7.
Polarizarea puternică a societății, sărăcia sau, dimpotrivă, îmbogățirea fără o cauză
corectă în condițiile răspândirii corupției, scăderea drastică a veniturilor și scăderea puterii
de cumpărare a grupurilor mari de persoane, șomaj, concedieri în multe sectoare ale
economiei, incertitudinea zilei de mâi ne, contractarea împrumuturilor fără posibilitatea de
returnare a acestora și, în acest fel, evacuarea din locuințe, creșterea inegalității sociale,
creșterea intoleranței etnice și discriminarea grupurilor, radicalizarea conflictelor sociale
sunt doar cât eva dintre schimbările de caracter dramatic care au afectat fostele societăți
comuniste8.
În fostele țări comuniste, corupția s -a manifestat intens în timpul perioadei
regimului totalitar, însă, având în vedere rigiditatea circumstanțelor formale, prezenta rea sa
statistică sau mijloacele de informare în masă a fost minimizată deliberat, dacă nu omisă.
Extinderea endemică a acestui fenomen a devenit vizibilă imediat după prăbușirea
comunismului, în cursul procesului de privatizare a întreprinderilor de stat și a restituirii
proprietăților confiscate.
În România, procesul de tranziție a adus, pe lângă o serie de schimbări socio –
economice și politice importante, o amplificare fără precedent a fenomenului corupției care

5 Savenco, I.G. & Pușcă, A.C. & Lupșan, G. & Gîscă, C .,The Politicization of Public Administration – An
Obstacle in the Romanian Civil Service Reform. Proceedings of 2011 Internatio nal Conference on Public
Administration (7th) (Volume II), Chengdu, 2011, pp.202 -207.
6 Ibidem.
7 Ivan Vasile Ivanoff, Deontologia functiei publice ,Editura University Press , Târgoviș te, 2004, p. 28.
8 Ibidem.

6
s-a manifestat cu intensitate crescândă în majoritatea domeniilor de activitate socială.
Înființarea mecanismelor economiei de piață a reprezentat un teren profitabil pentru floarea
corupției și extinderea ei spre viața economică și politică, pentru a deveni un fenomen
generalizat, instituționaliz at și structural. După cum rezultă din diverse sondaje efectuate
cu ani în urmă, tranziția a fost considerată de români drept o veritabilă "epocă de
corupție"9.
Extinderea acestui fenomen, în special în perioadele în care s -au făcut primii pași
pentru imp lementarea mecanismelor pieței, a fost demonstrată, printre altele, de neregulile
financiare majore în dezvoltarea procesului de privatizare, în apariția, printre altele a unor
"companii de bacșiș", în proliferarea economiei subterane, implicit în numeroas ele cazuri
contrabandă cu produse, în existența unor companii "fantomă" (care erau dizolvate după
obținerea profitului), creșterea evaziunii fiscale și primirea de mită, oferirea de către
întreprinderile de stat a contractelor îndoielnice cu așa -numiți par teneri străini "strategici",
subvenționarea campaniilor de partid de către diverse grupuri financiare, tranzacțiile și
"ingineria financiară", împrumuturi nerambursate, luate de la bănci, cu complicitatea
angajaților corupți etc.).
Cele mai frecvente acte de corupție au fost comise, în România, în domenii de
economie productivă, în domeniul bancar și financiar, în activitatea personalizată și, mai
ales, în unele dintre procesele de privatizare a întreprinderilor de stat10.
În administrația autonomă sau în so cietățile comerciale, corupția a fost implicată în
organizarea proceselor de licitație falsă, în diminuarea activelor atunci când se oferea un
contract de vânzare -cumpărare, negocierea sau solicitarea de materiale pentru furnizarea
contractelor, închiriere a sau localizarea pentru spațiile comerciale etc11.
În domeniul bancar și financiar, coruperea unor funcționari care au acordat, în mod
preferabil, credite neperformante sau nerambursabile, prin depunerea de garanții bancare
fictive sau prin transferuri il egale de capital, au însemnat datorii de zeci de mil ioane de
dolari în defavoarea bă ncilor și, implicit, falimentul lor.
Corupția a fost, de asemenea, prezentă prin acte de contrabandă și evaziune fiscală,
în care au fost implicate numeroase rețele bine organizate, unele dintre ele făcând parte din

9 William L. Miller , Ase B. Grodeland și Tatyana Y. Koshechkina , A Culture of Corruption. Coping with
Government in Post -Communist Europe , Central European University Press , Budapest:, 2001, p. 40.
10Iulian M. Nedelcu, Drept administrativ și elemente de știința administrației , Editura Universul
Juridic ,București, 2009 , p. 50.
11Cristian Clipa, Drept administ rativ. Teoria funcț iei publice (II). Noțiunea de funcție publică și categoria de
funcționar public. Dreptul aplicabil. Răspunderea juridică a funcționarilor publici , Editura
Hamangiu ,București, 2013, p. 46.

7
"crima organizată" și care au adus numeroase daune bugetului de stat. Contrab andiștii
străini au catalogat chiar România ca "o țară a tuturor posibilităților, o țară în care poți
cumpăra orice”12.

3. Forme ale corupției: luarea de mită, darea de mită

Infracțiuni le de corupție incluse în Codul Penal sunt : luarea mitei, oferirea de mită,
primirea altor avantaje necuvenite și traficul de influ ență. Menționate în mod distinct sunt
cumpărarea de influență și corupția activă a unui funcționar al statului.
Fraudele asimilate infracțiunilor de corupție (frauda în privatizare , procesul de
privatizare, încălcarea normelor de creditare, utilizarea împrumuturilor și subvențiilor în
alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, implicarea în activități comerciale
private de către cei cu responsabilități de cont rol, desfășurarea de activități comerciale )
sunt incompatibile cu poziția, abuzul în informația care nu este publică, abuzul în putere,
șantajul, la care se adaugă alte trei infracțiuni: abuzul de putere împotriva intereselor
publice, abuzul de putere împo triva intereselor personale și abuzul în putere prin limitarea
anumitor drepturi în cazul în care funcționarul public a obținut un avantaj, de pe urma
funcției13.
Infracțiuni le legate direct de infracțiunile de corupție sau de infracțiuni le asimilate
cu infracțiuni de corupție sunt următoarele :ascunderea bunurilor obținute prin săvârșirea
unei infracțiuni descrise anterior, asocierea pentru săvârșirea unor astfel de infracțiuni,
actele de declarații false și falsificarea; contrabandă cu bunu ri, infracțiuni legate de
evaziunea fiscală, falimentul fraudulos, traficul de droguri, încălcarea reglementărilor
privind armele de foc și munițiile și traficul de persoane în scopul prostituției .
Noul Cod Penal (Legea nr. 301/2004) a extins și mai mult d efiniția corupției prin
includerea unei noi infracțiuni: o remunerație nedreaptă, care se referă la actul
funcționarului public care supraveghea o organizație privată și care a primit foloase
materiale pentru a favoriza diferite entități.
Tipul d e corupți e centrată pe funcționarul public consta într -un comportam ent al
acestuia, car e se îndepărtează vizibil d e obligațiil e formal e inerente funcți ei public e, în
scopul obțin erii de avantaj e personal e sub formă bănească, obiecte, contras ervicii etc., sau

12Tudorel Andrei, Ani I. Matei și Ion Gh. Roșca, The Corruption – An Economic and Social Analysis , Editura
Economică, București, 2009, p. 30.
13 Ibidem.

8
care încalcă r egulile ce interzic exercitar ea anumitor g enuri d e influ ență cu caract er privat.
Este vorba, în ac est caz, d e funcționarii publici din structuril e administrativ e, adică
personal d eexecuție si de punere în aplicar e a legilor si a d eciziilor politic e, care știind că
nu sunt sub suprav eghere, își p ermit sa facă abuz d e putere.
Corupția c entrată pe piață este caract eristica ac elor tipuri d e funcții public e care au o
legătură directă cu m ecanismul producți ei și distribuți ei bunurilor si s erviciilor în societate.
În as emenea situații, funcționarul public ajung e să consid ere postul si atribuțiil e
încredințat e ca pe un act d e comerț, din car e încearcă sa obțină maximum d e profit. Funcția
publică constitui e, pentru el, o împr ejurar eeconomică de maximizar e a venitului p ersonal,
iar valoar ea acestor v enituri d epinde și de conjunctura pi eței și de priceperea sa d e a
exploata cât mai bin e solicităril e public e. În anumit e cazuri, funcționarii pot cr ea, cu
premeditare, un monopol al of ertei de favoruri, prin provocar ea int enționată a unor
întârzi eri și fals e situații d e criză pentru anumit e categorii d e bunuri, lic ențe, servicii etc.,
cu scopul d e a forța o cr eștere a prețului put erii lor discr eționar e.
În sfârșit, c ea de a treia acc epție a corupți ei care se centrează p e noțiun ea de interes
general priv ește atât natura f enomenului, cât ș i cons ecințele sale social e, politic e, juridic e,
moral eetc. Astf el, din ac est punct d e vedere, se poate vorbi d e corupți e atunci când titularul
unei demnități public e, însă rcinat cu r eglementarea anumitor lucruri ș i cu r esponsabilitat ea
de interes general, este incitat prin gratificații băn ești sau d e altă natură , neprevăzut e de
lege, să ia un ele măsuri în avantajul c elui care îi furniz ează ac ele gratificații, dar în dauna
și prejudiciul comunităț ii. Gravitat ea act elor d e corupți e de acest gen este cu totul
deosebită, pentru că ele afectează zon ele de mare responsabilitat e publică , putând bloca
chiar activitat ea optimă a instituțiilor aflat e în perimetrul d e contaminar e.14
Întrucât ca f enomen negativ și obstacular p entru activitat ea de guvernare a un ei
societăți corupția pr esupun e utilizar ea funcțiilor politic e și administrativ e pentru scopuri
ilegale și imoral e – primir e de mită, vind ere de informații, furt din bunul public, facilitar e
de speculații financiar e în folos propriu etc. – acțiuni car e, așa după cum s -a mai arătat,
urmăr esc, în ultima instanță , obțin erea unui avantaj economic sau politic, el nu poat e fi
conc eput d ecât în cont extul unui comportam ent politic sau administrativ a buziv ș i
discr eționar. Actul d e corupți e, presupunând o încălcar e a normativ elor de serviciu d e către
un funcționar public, d eci depășir ea cadrului juridic car e-i guv ernează activitat ea, poat e fi

14Dan Banciu , Sociologie juridică , Editura Hyperion, Bucuresti, 1995 , p. 88 .

9
privit ș i ca un abuz d e putere sau ca o atitudin e discr eționară față de limit ele mandatului ș i
puterilor c e i-au fost încr edințat e.
Pe de altă parte, pentru că omul politic sau funcționarul public, raportându -se la
regimul instituțional în car e lucrează, este nevoit, n u de puțin e ori, să adopt e un
comportam ent ambival ent, oscilând într e conduita formală, afișată și oficială și conduita
ascunsă , reală ș i, un eori mult mai eficientă pentru propriil e interese, ceea ce reprezintă o
reală premisă pentru d eturnar ea acțiunii d e la slujir ea interesului public, put em consid era
corupția ș i ca factor g enerator d e putere discr eționară .
În principiu, c orupția în administrația publică ar put ea fi înț eleasă ca d eturnar ea
funcți ei public e în scopuri privat e. Gama f enomenelor d e corupți e cuprind e darea și luar ea
de mită, traficul d e influ ență, nepotismul, fraud e și falsuri, cul egerea de foloas e necuvenite,
deturnar ea de fonduri ș i mult e altele. Deși, în principal, corupția apar e ca apanajul funcți ei
public e, ea se manif estă ș i în s ectorul privat. În r ealitat e sectorul privat este implicat în
majoritat ea cazurilor d e corupți e a autorităț ilor public e.
Form e diferite de corupți e au cons ecințe diferite. Acele fenomene de corupți e prin
care se submin ează îns ăși regulile jocului d emocratic (cum ar fi f enomenele de corupți e
din sf era justiți ei sau a s ectorului bancar ș i de credit), au grav e consecințe politic e și
economic e. De asemenea, atunci când prin corupți e se permite poluar ea m ediului
înconjurător sau când s erviciil e medical e devin pr ea costisitoar e, cons ecințele privind
mediul sau cons ecințele social e sunt îns eninat e. Prin contrast, o simplă șpagă , doar p entru a
urgenta o lucrar e sau micil e pungașii l egate de finanțar ea campaniilor electoral e au
consecințe mai mod este.15
În ceea ce privește România, din dat ele oferite de același organism, r ezultă că
fenomenul corupți ei s-a aflat în continuă creștere în ultimii ani. F enomenul este pus p e
seama lips ei deeficiență a instituțiilor statului ș i a un ei slab e implementări a l egislați ei.

3.1. Luarea de mită

Potrivit art. 289 din Codul Penal:
(1) Fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul,
pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor

15Danielle Bossaert, Christoph Demmke, Civil s ervices in the accession states: n ew trends a nd the impact of
the integration process , European Institute of Public Administration, Maastricht, 2003, p. 87 .

10
astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea
îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea
unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau
activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175
alin. (2), constituie infracțiun e numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea,
întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu
efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu
se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Un element de noutate în legătură cu infracțiunea de luare de mită este reprezentat
de includer ea în Codul Penal al art. 294 intitulat " Fapte comise decătre funcționari s trăini
sau în legătură cu acești a", potrivit căruia dispozițiile capitolului privind infracțiunile de
corupție se aplică anumitor categorii de persoane, dacă, prin tratate internaționale la care
România este parte, nu prevede altfel.
Aplicar ea prevederilor art. 294 din Codul P enal se face cu privire la16: “funcționarii
sau persoanele care își desfășoară activitatea pe baza unui contract de muncă sau alte
persoane care exercită prerogative similare în cadrul unei organizații internaționale publ ice
la care România este parte”17, membrii reuniunilor parlamentare ale organizațiilor
internaționale la care România este parte; operațiuni sau persoane care își desfășoară
activitatea pe baza unui contract de muncă sau alte persoane care exercită competen țe
similare, în cadrul Uniunii Europene ; persoanele care exercită funcții judiciare în cadrul
instanțelor internaționale a căror competență este acceptată de România, precum și
funcționarii din registrele acestor organisme; funcționarea unui stat străin; m embrii
întrunirilor parlamentare sau administrative ale unui stat străi n; juriul în instanțele străine.

A. Condiții preexistente

Condițiile preexistente sunt, la momentul executării actului, acte anterioare, care
constituie infracțiunea, îndeplin esc condițiile impuse de normele care incriminează, în

16 Mihaela V.Cărăușan, Drept administrativ , Vol.1., Editura Economică , București, 2012, pp. 88 -89.
17 Valerică Dabu, Răspu nderea juridică a funcționarilor public i, Editura Global Lex, București, 2000, pp. 34 –
35.

11
legătură cu subiectul, subiectele, ora și locul infracțiunii.

a) Obiectul juridic special al infracțiunii

Obiectul legal generic al infracțiunii de luare de mită este reprezentat de relațiile
sociale privind funcționarea cea mai favorabilă a activității de serviciu, care trebuie să fie
efectuată corect și onest de către funcționarii publici și persoanele asimi late, așa cum sunt
cuprinse în art. 175 și art. 294 din Codul Penal, fără a fi influențați sau corupți în
îndeplinirea îndatoririlor lor.
Obiectul juridic special al infracțiunii afectează relațiile sociale care privesc
comportamentul, în condiții adecvate și legale, a activităților serviciului lor cu instituțiile,
autoritățile, instituțiile și organismele din domeniul public, precum și a activitățilo r
desfășurate în c adru de liber profesioniști sau unele persoane juridice de drept privat, care
implică beneficii obținute cu onestitate și corectitudine.

b) Obiectul material al infracțiunii

Infracțiunea de luare de mită nu are un obiect material, deoarece activitatea
funcționarilor publici sau a persoanelor asimilate nu se referă în mod direct la un bu n sau la
o persoană, bunurile corporale fiind nu altceva decât cele dobândite prin săvârșirea
infracțiunii, obiecte de mituire care fac obiectul confiscării18.
În doctrină au fost emise avize conform cărora o infracțiune de luare de mită are
un obiect mate rial care constă în luarea de mită, banii sau beneficiile care nu sunt datorate
făptuitorului. Unii autori susțin că există situații cu excepția cazului în care obiectul
material al infracțiunii de luare de mită poate exista, atunci când făptuitorul a comi s fapta
pentru care a primit bani sau daruri care nu îi sunt datorate și, dacă actul se referă la un
obiect material, înseamnă obiectul material al infracțiunii.
În ceea ce privește luarea mitei prin oferirea de muncă , în literatura de specialitate
s-a su sținut că obiectul pe care se desfășoară munca devine și obiect material al
infracțiunii. Într -un sens critic, unii autori consideră că luarea de mită este specifică
acțiunilor sau inacțiunilor de a pretinde, de a primi sau de a accepta sau de a nu resping e o

18T.Bocănială, Deontologie polițienească , Editura Pro Universitaria , București , 2010, pp. 45 -46.

12
promisiune și nu de faptele pe care le -a făcut autorul cu privire la anumite bunuri, să
devină un obiect material al infracțiunii și că executarea faptei este scopul acțiunii, care nu
este condiționată de existența unei infracțiuni de luare de mită19.

B. Subiecții infracțiunii

Subiecții infracț iunii sunt persoanele implicate în săvârșirea unei infracț iunii, fie prin
comiterea actului de executar e, fie prin suportarea consecințelor, a răului cauzat prin
săvârș irea acesteia.
Doctr ina de drept penal face distincție î ntre subiectul activ și subiectul pasiv al
infracț iunii.
a) Subiectul activ al infracțiunii

Subiectul activ al infracțiunii de luare de mită este calificat și circumscris anumitor
categorii de persoane care au anumite calități sau de sfășoară anumite activități pr evăzute în
mod expres de Codul P enal sau legile care conțin dispoziții penale. Astfel, în sensul art.
289 alin. (1) din Codul P enal, fapta poate fi executată numai de un funcționar public, a șa
cum este definit în art. 175 din Codul Penal.
Potrivit prevederilor art. 175 alin. (1) din Codul penal , un funcționar public este
persoana care, permanent sau temporar, cu sau fără remunerație:
a) exercită atribuțiile și responsabilitățile prevăzute de dispozițiile legale în cadrul
autorităților legislative, executive sau judiciare;
b) exercită o funcție în cadrul unei autorități publice sau orice funcție publică;
c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei organizații
autonome, al unui alt operator economic sau al u nei persoane juridice cu o parte din
capitalul de stat întreg sau majoritar, prerogative asociate cu realizarea obiectului
său de activitate.
În plus, în co nformitate cu art. 175 alin. (2) din Codul P enal, un funcționar public
este persoana care exercită un serviciu public pentru care a fost investit de autoritățile
publice sau care face obiectul inspecției sau supravegherii sale în ceea ce privește
îndeplinirea respectivului serviciu public.

19I.M.Nedelcu, op. cit.,pp. 89 -90.

13
Textul art. 175 alin. (2) din Codul Penal își găsește aplicarea în mod condițional, în
conformitate cu prevederil e art. 289 alin. (2) din Codul P enal, în sensul că fapta prevăzută
la art. 289 alin. (1) și una dintre persoanele prevăzute la art. 175 alin. (2), constituie o
infracțiune numai atunci când este comisă în l egătură cu neîndeplinirea, întârzierea
efectuării unui act legat de îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act
contrar acestor îndatoriri20.
Subiectul activ al infracțiunii de luare de mită poate fi o persoană care deține
calități sau exercită prer ogativele enumerate la art. 294 din Codul P enal (la care se face
referire), precum și orice altă persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără
remunerație, o sarcină de orice natură în serviciul unei persoane fizice, menționată l a art.
175 alin. (2) sau sub orice persoană juridică sau săvârșirea infracțiunii în legătură cu o
astfel de persoană.
În conformitate cu art. 7 din Legea nr. 78/2000, poate fi un subiect activ al
infracțiunii de luare de mită, persoana care își exercită c ompetențele de a constata și
sancționa contravențiile ori de a urmări sau de a judeca infracțiuni. Acel ași decret prevede,
la art. 8, subiecții activi în persoana: potențialilor administratori, directori, administratori și
auditori ai companiilor private, companiilor naționale, societăților autonome, precum și a
oricăror agenți economici.
Putem observa că legiuitorul a introdus în textul ar t. 175 din Codul Penal
prevederile art. 8 din Legea nr. 78/2000, într -o manieră comprimată și cuprinzătoa re, a
preluat integral art. 81 din L egea specială și cu completările și amendamentele necesare a
constituit art. 294 din Codul Penal21.

b) Subiectul pasiv al infracțiunii

Subiectul pasiv al infracțiunii de luare de mită este reprezentat de unitatea ,
instituția, autorita tea publică din România, în care făptuitorul își desfășoară activitatea în
conformitate cu prevederile art. 175 din Codul P enal, persoanele fizice sau ju ridice
reglementate de art. 308 din Codul Penal, precum și orice instituție, organism, organizație
sau instanță internațională sau europeană, așa cum este prezentată la art. 294 din Codul
Penal22.

20Ioan Mocioi, Deontologia funcției publice , Editura Spicon , Târgoviște, 2001, pp. 123 -124.
21T. Bocănială, op. cit., pp. 99 -102.
22 Antonie Iorgovan ,Tratat de drept administrativ , Editura All beck, București, 2001, pp. 46 -47.

14
Participarea penală este posibilă în toate formele sale, însă în caz colaborare a mai
multor persoane, făptuitorul trebuie să aibă calitatea deosebită de autor, c erută de lege.
În situația în care luarea mitei vine de la autorul mitei la persoana mituită printr –
un intermediar, el ar fi supus unei urmăriri penale pentru complicitate în luarea de mită, nu
în calitatea sa de autor, deși el efectuează efectiv acțiune a constitutiv ă de a pretinde, de a
primi.
Prelevarea de mită poate fi atinsă, sub aspectul elementului material, fie prin
acțiune sau prin inacțiune. Acțiunea poate consta în revendicarea sau primirea de bani sau
alte beneficii care nu sunt datorate făptui torului sau în acceptarea promisiunii unor astfel
de beneficii, iar inacțiunea constă în nerespingerea unei astfel de promisiuni.
A cere ceva înseamnă a solicita; indiferent dacă această afirmație a fost sau nu
îndeplinită. În cazul solicitării , inițiativ a aparține subiectului activ, fiind irelevant dacă
autorul potențial de luare de mită acceptă sau nu să acorde mită. Modul de solicitare se
efectuează direct sau indirect, prin solicitare orală sau scrisă, prin gesturi explicite sau prin
orice alt mijloc d e comunicare.
Persoana trebuie să prim ească un bun sau o sumă de bani, care nu îi este c uvenită.
În acest caz, este necesar să existe o acțiune corelativă de oferire efectivă (acordarea de
mită) a activului sau a beneficiului. Primirea se poate face direc t sau printr -un intermediar,
dar și prin alte mijloace, cum ar fi, de exemplu, transferarea unei sume de bani într -un cont
bancar.
Pentru existența unei infracțiuni, acțiunea de primire nu trebuie să fie rezultatul
acțiunii solicitante inițiate. Promiterea acceptării mitei poate fi expresă sau tacită, dar în
orice caz într -o manieră care ar exclude ambiguitatea.
Vechiul Cod Penal, la art. 254, a oferit posibilitatea săvârșirii infracțiunii prin
nerecunoașterea promisiunii, ceea ce a fost, de fapt, acceptar ea tacită a promisiunii
autorului mituirii. În noul Cod P enal, legiuitorul a considerat că nu mai este necesar să
mențină astfel de ipoteze, în timp ce nerespingerea promisiunii de a mitui va fi considerată
echivalentă unei acceptări tacite.
Pentru existe nța infracțiunii de luare de mită trebuie îndeplinite anumite condiții
esențiale: cererea, primirea sau acceptarea promisiunii trebuie să aibă ca o biect bani sau
alte beneficii, cum ar fi orice alte avantaj e de natură patrimonială (împrumuturi, premii,
folosirea grat uită a mărfurilor etc.) sau non -patrimonial ă (distincție, titlu, grad etc.).

15
Există, de asemenea, o infracțiune de luare de mită atunci când un funcționar
solicită o sumă de bani ca împrumutat pentru executarea sau neexecutarea unui act,
deoarece împrumutul este considerat a fi un beneficiu, un avantaj necuvenit23.
Spre deosebire de Codul Penal din 1969, Codul Penal în vigoare nu include în
contextul altor prestații care solicită sau acceptă de către funcționarul public favoruri
sexuale pen tru alte beneficii, eșecul, accelerarea sau întârzierea finalizării unui act care
intră sub incidența domeniului de aplicare al prerogativelor sale de serviciu, deoarece o
astfel de activitate infracțională este acoperită de o altă infracțiune prevăzută la art. 299 din
Codul Penal (Folosirea abuzivă a funcției în scop sexual).
Banii sau beneficiile necuvenite ar trebui solicitate, primite sau acceptate pentru
sine sau pentru o altă persoană. Astfel, există o infracțiune de luare de mită, chiar dacă
benefic iarul banilor este o altă persoană (prieten, rudă, soț).Nu contează dacă angajatul a
pierdut ulterior calitatea, demnitatea sau funcția publică deținută și, de asemenea, dacă
actul care a fost realizat, nu a produse efecte sau a fost întârziat.
În Codul Penal actual nu mai există condiția ca acțiunea sau lipsa de acțiune să se
facă înainte sau în paralel cu executarea, neexecutarea, accelerarea sau întârzierea faptei în
cadrul atribuțiilor ce le revin în serviciul funcționarilor publ ici, fiind suficient c a fapta să
fie comisă în legătură cu îndatoririle avute.
Consecința imediată constă în crearea unei stări de pericol în ceea ce privește
relațiile sociale care implică exercitarea autorității statale prin intermediul funcționarilor
publici ale căror atrib uții și responsabilități sunt stabilite prin lege pentru îndeplinirea
atribuțiilor lor de putere publică. De asemenea, rezultatul imediat presupune detrimentul
relațiilor sociale legate de buna desfășurare a activității autorităților și instituțiilor publi ce
și a altor persoane juridice din țară sau din străinătate.

C. Conținutul constitutiv al infracțiunii

a) Latura subiectivă a infracțiunii

Infracțiunea de a lua mită este comisă numai cu intenție direc tă. Observăm că
textul Codului P enal în vigoare nu mai include cuvântul "scop", care în trecut a adus

23 Mihaela V. Cărăușan ,op. cit. , pp. 77 -79.

16
controverse în doctrină, fiind considerat fie un element al unei părți subiective, fie doar o
finalitate a activităților criminale.

b) Latura obiectivă a infracțiunii

 Elementul material al infracțiunii de luare de mită se poate realiza atât prin
acțiune, cât și prin inacțiune.
Acțiunea constă în pretinderea, primirea de bani sau alte foloase, sau acceptarea
acestora, iar inacțiunea în nerespingerea, de către funcționarul public (sau funcți onar), a
unei promisiuni având ca obiect bani sau alte foloase.
A pretinde înseamnă formularea unei cereri sau a unei pretenții, având ca obiect
bani sau alte foloase, din partea făptuitorului. Nu are importanță dacă pretenția formulată a
fost satisfăcută sau nu.
A primi presupune luarea în posesie, preluarea unui obiect care i se înmânează, i se
dăruiește, sau încasarea unei sume de bani.
Primirea se poate realiza fie direct, între mituitor și mituit, fie indirect, prin
intermediari sau prin alte mijloace (de exemplu, prin depunerea unei sume de bani în
contul făptuitorului).
Acceptarea promisiunii presupune acordul explicit al făptuitorul ui la oferta de
mituire.
Nerespingerea promisiunii echivalează practic cu o acceptare tacită a promisiunii
de mituire.
Primirea, pretinderea sau acceptarea promisiunii se poate face pentru sine, adică în
profitul propriu al infractorului, sau pentru altul, adică în profitul altei persoane.

 Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale
referitoare la desfășurarea normală a activității autorităților, instituțiilor publice,
a altor unități prevăzute în art. 145 din Cod ul Penal sau a oricărei persoane
juridice.

17
Dacă mita a fost pretinsă în scopul îndeplinirii unui act licit privitor la îndatoririle
de serviciu, urmarea imediată constă și în vătămarea patrimoniului adusă persoanei
constrânse a da mită.24

 Legătura de cauz alitate
Între elementrul material și urmarea imediată trebuie să existe legătură de
cauzalitate

D. Considerații generale privind luarea de mită

O infracțiune de luare de mită poate intra în concurs cu o altă infracțiune, cum ar fi,
de exemplu, falsul în documentele oficiale, dacă făptuitorul execută un act contrar
competențelor sale profesionale, iar acest act este în sine o infracțiune.
Tentația privind infracțiunea de luare de mită nu este pedepsită de lege.
Infracțiunea va fi consumată în momentul rev endicării sau primirii de bani sau al unor
prestații necuvenite sau în momentul în care făptuitorul acceptă o promisiune a unor astfel
de prestații, luarea mitei fiind o infracțiune instantanee. Infracțiunea va fi probabil
executată continuu, dacă se prime ște mită sub formă de tranșe.
Mita care ia forma prevăzută la art. 289 alin. (1) și (2) din Codul Penal se
pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării funcției publice sau a
exercita profesia sau activitatea în care a comis o in fracțiune. În varianta agravată
prevăzută la art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, luarea
mitei se pedepsește cu pedeapsa prevăzută la art. 289 alin. (1) din Codul P enal al cărui
limite se majorează cu o trei me. Fapta pr evăzută de art. 308 din Codul Penal (Infracțiuni de
corupție și de serviciu comise de alte persoane), într-o versiune atenuată se pedepsește cu
pedeapsa prev ăzută la art. 289 alin. (1), ale cărei limite vor fi reduse cu o treime.
În conformitate cu art. 2 89 alin. (3) din Codul P enal, banii, valorile sau orice alte
bunuri primite sunt supuse confiscării și, atunci când nu vor fi găsite, se prevede
confiscarea prin echivalent.
În scopul stabilirii conținutului infracțiunilor de corupție în noul Cod penal, l a
categoria care include o infracțiune de luare de mită, s -a ținut seama atât de reglementarea

24 Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Costică Bulai, Rodica
Stănoiu, Explicații teoretice ale Codului penal român , vol. IV, Editura Academiei Române, București, 2003,
p. 134.

18
acestor fapte în Codul penal din 1969, cât și de prevederile Legea nr. 78/2000, cu
modificările și completările ulterioare, inclusiv cele prevăzute de Legea nr. 161/2003, fără
a se aduce modificări semnificative.
Noul Cod penal prevede noi elemente în structura și conținutul luării de mită.
Astfel, într -un paragraf distinct – articolul 289 (2) se incriminează luarea de mită atunci
când este comisă de o persoană c are desfășoară o activitate de interes public, dar cu
condiția să nu fie îndeplinită această faptă, să amâne efectuarea unui act referitor la
îndatoririle sale legale sau în scopul nerespectării unui act contrar acestor îndatoriri25.
Această prevedere clar ifică aspecte legate de răspunderea penală a profesiilor
publice legate de justiție, cum ar fi notarii sau executorii judecătorești, în sensul că aceștia
pot fi subiecți activi la luarea de mită.
În cadrul articolului 289 alin. (1) din Codul penal s -a pre văzut ca o pedeapsă
suplimentară interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a
exercita profesia sau activitatea în care a fost săvârșită infracțiunea.
Prin articolul 175 Cod penal a fost efectuată o definiție penală mai clară a noțiunii
de funcționar public, despre care putem spune că are o sferă mult mai largă decât definiția
dată funcționarului public în Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, cu
modificările și completările ulterioare26.
Capitolul cu privir e la infracțiunile de corupție include un articol nou, cum ar fi
articolul 294, care este preluat din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, în care se
prevede că dispozițiile cuprinse în acest capitol se aplică în mod corespunzător actelor de
corupț ie comise de către oficiali străini sau în legătură cu munca lor. De asemenea, prin
introducerea articolului 308, Codul penal în vigoare extinde sfera persoanelor
răspunzătoare penal pentru săvârșirea infracțiunilor de corupție și de serviciu.
În noul Cod Penal se găsește, din punct de vedere al noutății, o dispoziție
referitoare la extinderea normelor penale în materie de acte de dare și de luare de mită
săvârșite de persoane implicate în soluționarea prin arbitraj intern sau internațional, ca
urmare a ra tificării de către România a Protocolului adițional la Convenția penală a
Consiliului European privind corupția.
Sub aspectul elementului material specificăm faptul că fapta poate fi comisă în
legătură cu accelerarea executării unui act și nerespingerea unei promisiuni de mituire,

25 Verg inia Vedinaș ,Drept administrativ , ediția a 5 -a, Editura Universul Juridic, București, 2009, pp. 36 -39.
26Ibidem.

19
varianta de efectuare a faptei, a fost exclusă din noul text, deoarece a fost considera tă o
acceptare tacită, menținerea acesteia având un efect redundant.
Este necesar ca în viitor să fie clarificate în practică chestiuni legate de
răspunderea penală a persoanei juridice pentru infracțiunea de luare de mită, dacă mituirea
este luată de o p ersoană fizică care acționează pentru a -și atinge obiectul de activitate,
având în vedere Dispozițiile articolului 135 Cod penal27.

3.2. Darea de mită

Conform art. 290 din Codul Penal :
(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condițiile arătate în art. 289,
se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracțiune atunci când mituitorul a fost
constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.
(3) Mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire
penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le -a dat, dacă
acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după de nunțul prevăzut în alin.
(3).
(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când
acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Mita este o infracțiune specifică care se referă la practica de a oferi ceva, de obicei
bani, pentru a obține un avantaj ilicit, iar corupția este un abuz al unei poziții de încredere
pentru a obține un avantaj necuvenit. Corupția este folosirea abuzivă a puterii de către
cineva căruia i -a fost încredințată, pentru câști gul său personal, cea mai comună formă de
corupție fiind luarea de mită.

27 Cristian Clipa ,op. cit. ,pp. 59 -60.

Ramona Monica Șipoș Domeniul finanțelor publice în România
20
Capitolul 2. Domeniul finanțelor publice în România

În epoca modernă, rolul finanțelor publice este complex, acestea servind atât pentru
a asigura resur sele necesare pentru acoperirea costurilor, cât și pentru posibilitatea
intervenției statului în economie. Fiind o categorie economică importantă, finanțele sunt un
pilon în atingerea obiectivelor politicii statului, elementul central fiind puterea
guverna mentală.
Pentru producerea și distribuția bunurilor și serviciilor publice, în beneficiul
comunității, statul stabilește fondurile necesare, care alocă pentru obiective prioritare,
astfel încât să le asigure o cheltuială eficientă, modul de a construi venituri și de a efectua
cheltuieli, mijloacelor financiare ale fiecărei țări.
Subcapitolul prezintă aspecte privind elementele de structură, funcții și rolul
finanțelor publice în economie, un instrument important de ajustare a vieții economice și
sociale și de eliminare a dezechilibrelor economice generate de jocul economiei de piață,
lăsat liber.Finanțele publice sunt o categorie economică importantă, un pivot în realizarea
obiectivelor politice ale statului, elementul central fiind puterea guvernului28.
În îndeplinirea obligațiilor de producție și distribuție pentru comunitate, a bunurilor
și serviciilor publice, statul constituie fondurile necesare, pe care le distribuie pe obiective
prioritare, astfel încât să le asigure cheltuielile eficiente.
Realizarea oricărei activități depinde de oportunitățile de finanțare disponibile, de
modul de stabilire a veniturilor și de cheltuieli, realizate prin intermediul sistemului
financiar al fiecărei țări.

1. Definirea și caracterizarea finanțelor publice

Direct legate de existența statului, știința finanțelor – domeniul economiei –
înseamnă cunoașterea și procedurile utilizate pentru a identifica resursele necesare,
posibilitatea de a le acoperi29.

28Ion Verboncu (coordonator) et. al., Management Public , Editura Universitară, București, 2005, p. 58.
29Iulian Văcărel (coordonator), Gabriela Anghelache, Florian Bercea,Gh. D. Bistriceanu,Maria Bodnar,
Tatiana Moșteanu,Florin Georgescu, Finanțe publice , ediția a doua, Editura Didactică ș i Pedagogică,
București, 1999, p. 60.

Ramona Monica Șipoș Domeniul finanțelor publice în România
21
Conform definiției dicționarului ec onomic, finanțele publice sunt fluxurile
financiare în care se formează resursele bănești de care dispune statul (administrația de stat
centrală și locală) destinate finanțării publice, ele se m aterializează în bugetul public30.
Într-un alt discurs, definiț ia finanțelor prevede: f inanțele publice sunt mobilizarea și
alocarea resurselor financiare ale statului, realizate în procesul de distribuție a Produsului
Intern Brut, cu ajutorul unor metode și instrumente specifice, într -un cadru legal adecvat
pentru a răspunde nevoilor sociale și pentru a influența activitatea economică31.
Finanțele publice includ venituri sub formă de resurse monetare provenite din taxe
și impozite, contribuții la asigurările sociale și utilizarea acestor venituri prin intermediul
chelt uielilor pe anumite destinații.
Fluxurile de resurse în domeniul finanțelor determină relațiile sociale dintre actorii
care o generează32:
– cei care contribuie la constituirea de fonduri – persoanele juridice și persoanele fizice care
câștigă venituri, pe de o parte, și statul, pe de altă parte;
– în cazul distribuirii fondurilor, relațiile apar între stat și cei cărora le sunt distribuite –
persoane juridice și fizice – ca beneficiari.
Astfel, în domeniul finanțelor publice, se manifestă relații financiare legate de
constituirea resurselor publice, în formă monetară și distribuție. Finanțele publice nu includ
categorii cum ar fi creditele, asigurările sau cele care aparțin unor unități economice.
Aceste relații se desfășoară în condițiile acumulării și dist ribuției resurselor
monetare în economie, în funcție de distribuția PIB -ului – acestea sunt relații economice
exprimate în formă monetară, ca atare, ele sunt relații financiare.
Concepția rolului finanțelor publice a avut semnificații diferite în timp. Doc trina
liberală clasică limitează intervenția statului în viața economică, astfel încât sistemul de
finanțe publice să presupună reducerea cheltuielilor publice, acoperite de impozite și un
buget anual echilibrat fără deficit.
Criza economică mondială de la începutul secolului trecut a sporit semnificativ
intervenția statului în economie, însoțită de creșterea cheltuielilor publice, a impozitelor și
a existenței deficitelor bugetare.

30 Marius Profiroiu, Prof iroiu Alina, Modul V Administrație Publică și Integrare Europeană, pag. 574 -670, în
Verboncu Ion (coordonator), et. al., Management Public , Editura Universitară, București, p. 52.
31 Dan Lazăr, Adrian Inceu, Administrație publică , Editura Accent, Cluj-Napoca, 2000 , p. 66.
32Paul Zai, Dan Lazăr, Adrian Inceu, Economie și finanțe publice , Universitatea Babeș Bolyai , Facultatea de
Ştiințe Politice, administrative și ale comunicării, Cluj -Napoca, 2012. p. 108, disponibil la
www.fspac.ubbcluj.ro/moodle/pluginfile…/curs%20ec%20si%20finante%20publice.pdf , accesat la data de
14.04.2018

Ramona Monica Șipoș Domeniul finanțelor publice în România
22
În timpurile moderne, rolul finanțelor publice este complex, deoarece acestea nu
numai că oferă resurse pentru acoperirea costurilor, ci și exprimă posibilitatea intervenției
statului în economie.
Neoliberalismul modernității consideră necesar să diminueze rolul statului în viața
economică, ceea ce ar însemna scăderea impozi telor, eliminarea subvențiilor.
Astfel, misiunea principală a finanțelor publice este de a asigura resursele necesare
statului în atingerea obiectivelor acestuia, astfel, finanțele care intervin în rezolvarea
problemelor economice și sociale.

2. Rolulfinanțe lor publice

Finanțele publice au un rol important în dezvoltarea societății care asigurăstabilirea
și distribuirea resurselor financiare pe care statul le utilizează pentru a -și îndeplini
sarcinile.Sistemul finanțelor publice este o parte integrantă a eco nomiei publice,
contribuind la îndeplinirea funcțiilor statului în organizarea și dezvoltarea economiei
sociale și economice
activitate33.
Există o relație strânsă între resursele financia re disponibile statului și gestionarea,
colectarea și distribuția, intervenția statului î n economie, acoperirea nevoilor sociale,
finanțele publice fiind expresia tuturor acestor relații.
Redistribuirea veniturilor și a bogăției persoanelor fizice și juridice prin canalele de
impozitare asigură asigurarea resurselor neces are sectorului public pentru realizarea
nevoilor sociale și economice, sub forma alocărilor bugetare și a altor transferuri de
resurse.O dimensiune corectă a sarcinii fiscale poate conduce la un echilibru între
potențialul actorilor economici de a obține v enituri semnificative și cel al contribuției lor la
resursele bugetare ale statului.
De asemenea, prin asigurarea finanțării pentru economia publică, sistemul de
finanțe publice contribuie la stimularea dezvoltării unei zone slabe din punct de vedere
economic, la stimularea investițiilor și a creșterii economice.
În atingerea obiectivelor politice ale statului, rolul decisiv îl ocupă finanțele
publice, o categorie economică prin care se identifică resursele și posibilitățile de acoperire
necesare, o co ndiție a manifestării intervenției statului în economie.

33Idem , p. 109.

Ramona Monica Șipoș Domeniul finanțelor publice în România
23
În domeniul finanțelor publice se manifestă relațiile financiare necesare pentru
constituirea resurselor publice în formă monetară și pentru distribuirea acestora, distribuția
fiind direct legată de PIB.
Participarea finanțelor la implementarea unor activități economice și sociale se
realizează prin exercitarea funcțiilor sale – exprimarea contribuției aduse dezvoltării
societății: funcția de distribuție – determinată de distribuția produsului intern brut în formă
monetară și controlul funcția exercitată asupra modului de colectare și distribuție a
resurselor publice, cele două funcții fiind simultan manifestate și condiționate reciproc.
Prin asigurarea stabilirii și distribuției resurselor financiare pe care statul le
utilizează pentru realizarea obiectivelor sale, finanțele contribuie în mod semnificativ la
rezolvarea problemelor economice și sociale.
Prin intermediul instrumentelor financiare utilizate, statul poate interveni pentru a
elimina dezechi librele economice cauzate de jocul din economia de piață, lăsat liber,
ajustând creșterile sau sprijinind lansarea economică prin acestea, finanțele publice
constituind un element de reglementar e a vieții economice și sociale .

3. Funcțiile finanțelor publice

Finanțarea participării la dezvoltarea anumitor activități economice și sociale se
realizează prin exercitarea anumitor funcții, exprimarea contribuției aduse dezvoltării
societății.
Funcțiile finanțelor constau în manifestarea acțiunii și influenței sta tului asupra
fenomenelor și proceselor economice prin toate pârghiile financiare pent ru a îndeplini
misiunea socială34.
Principalele funcții atribuite finanțelor publice se referă la funcția de distr ibuție și la
funcția de control35:
a) Funcția de distribuție d eterminată de distribuția produsului intern brut, în formă
monetară, are două etape:
 Stabilirea fondurilor publice pe baza relațiilor dintre persoane juridice, persoane
fizice și juridicestatul, contribuabilii fiind entitățile economice (capital de stat,

34 Ioan Dan Morar , Finanțe publice , Editura Universității din Oradea, 2007, p. 80.
35Ibidem.

Ramona Monica Șipoș Domeniul finanțelor publice în România
24
privat, capital mixt), instituții publice, populație, rezidenți străini care primesc
venituri în țara de referință.
 Colectarea banilor se face în numele impozitării, al contribuțiilor la asigurările
sociale, al sănătății, al veniturilor din redevențe, al î nchirierii de active de stat și
al altor venituri.Fondurile monetare sunt disponibile autorităților publice
(centrale / locale).
Distribuirea fondurilor publice se face de către autoritățile publice competente
beneficiarilor – persoane fizice și juridice, după analizarea cerințelor resurselor
publice.Cererile de resurse financiare solicitate de organismele centrale și locale sunt
examinate de autoritățile competente și filtrate prin criterii stabilite ținând cont de
disponibilitatea fondurilor publice.
Distribuția constă în identificarea destinațiilor bugetare destinate cheltuielilor
pentru realizarea obiectivelor publice, în domenii (sănătate, cultură, educație, apărare,
ordine publică etc.)36.
Această stabilire și distribuire a resurselor publice în procesu l de redistribuire a PIB
este o acțiune care are un caracter unitar și permanent.Cele două momente ale funcției de
distribuție interacționează: colectarea resurselor financiare este făcută pentru a răspunde
nevoilor publice și este urmată de distribuirea a cestora pe destinații, dar acest al doilea
moment poate avea loc numai dacă fondurile au fost colectate. Astfel, cele două faze sunt
două fețe ale unui singur proces, care sunt interdependente.
b) Controlul se exercită asupra domeniilor de activitate aparținâ nd sectorului public,
care beneficiază de fonduri – resursele publice – de către organele guvernamentale
specializate, Curtea de Conturi, ministere etc37.
Cele două funcții, distribuție și, respectiv, control sunt realizate simultan și
condiționate reciproc . Astfel, funcția de control se reflectă datorită finalizării tranzacțiilor
financiare în cadrul funcției de distribuție, dar în același timp este favorabilă pentru ea, prin
monitorizarea modului în care se efectuează astfel de tranzacții financiare, stabi lirea și
distribuirea fondurilor monetare out.

36Ibidem.
37Ibidem.

Ramona Monica Șipoș Domeniul finanțelor publice în România
25
4. Elemente de structură ale finanțelor publice

Sursele publice de finanțare sunt de natură monetară destinate îndeplinirii
obiectivelor economice și sociale, caracterul lor fiind, în general, limitat la cererea de
resurse.Nivelul resurselor financiare publice este determinat de volumul cheltuielilor
publice, aprobat de autoritatea de decizie, corespunzător unei perioade date.
Considerată din punct de vedere al bugetului de stat, structura resurselor publi ce
include resurse financiare care aparțin: bugetului de stat; bugetele locale; Asigurări sociale
de stat; fonduri speciale38.
Cheltuielile publice se materializează în contextul distribuției resurselor publice pe
destinațiile aprobate. A cest instrument fin anciar reprezintă relațiile economice și sociale în
formă monetară, care apar între stat și membrii societății cu ocazia redistribuirii și utilizării
resurselor financiare publice pentru îndeplinirea funcțiilor sale39.
Structura cheltuielilor publice includ e, în corespondență cu sursele de finanțare din
care acestea sunt acoperite, următoarele categorii, pe destinații:
 legate de administrația publică centrală (finanțate de la bugetul de stat, titlurile
de stat sociale, fondurile speciale) ;
 legate de unitățile locale (finanțate din bugetul local).
Structura cheltuielilor publice exprimă modul în care resursele monetare sunt
distribuite pentru a îndeplini funcțiile statului în termenii obiectivelor urmărite în domeniul
economic, social, cultural, al apă rării etc.
Cheltuielile publice eficiente, în special în ceea ce privește transparența, au
reprezentat întotdeauna obiectivul general al instituțiilor publice. Modul în care entitățile
publice își vor atinge obiectivele și misiunile depinde de modul în car e vor putea gestiona
și controla propriul buget de venituri și cheltuieli, indiferent de sursa de finanțare.
Întrebările legitime care pot fi adresate sunt: Cine se asigură că entitatea publică
care nu are abateri de la obiective?, Care este semnificația acestor deviații, care sunt
implicațiile lor, cauzele care le -au generat, ce măsuri trebuie să fie luate pentru a le evita ?,
La ce nivel ar trebui să intervenim pentru a atinge obiectivele ?, Care sunt indicatorii de
care trebuie să identificăm pentru a evalua în mod corespunzător obiectivele în

38 Ioan Alexandru, Curente de gândire privind administrația publică, Editura Economică, București, 2000,
p. 89.
39 Ioan Alexandru, Criza administrației, Editura All Beck, Bucureș ti, 2001, p. 67.

Ramona Monica Șipoș Domeniul finanțelor publice în România
26
conformitate cu resursele alocate ?, Ce instrumente folosim pentru a corecta abateri? etc,
iar lista ar putea continua.
Consider că numai controlul, cu tot ceea ce el implică, poate răspunde la aceste
întrebări, d eoarece controlul este o activitate specifică umană constând în testarea și
analiza permanentă, reală sau periodică a informațiilor, proceselor sau fenomenelor într -un
anumit sector, birou, serviciu sau zonă, cu scopul declarat de a preveni sau de a corect a
abaterile de la plan.
Este mecanismul care ne pune în situația onorabilă de a face judecăți valoroase, de
a consilia sau de a ne asigura că lucrurile sau faptele sunt în concordanță cu obiectivele
vizate, că obiectivele sunt în concordanță cu nivelul re surselor alocate și că putem
identifica abateri pentru a -și stabili semnificația, precum și cauzele lor.

Ramona Monica Șipoș Controlul financiar public
27
Capitolul 3. Controlul financiar public

1. Concepte -cheie ale controlului financiar public

Pentru a identifica sensul expresiei "controlul financiar public" îl putem deconstrui
în elemente mai simple, componentele sale, pentru a le studia și relațiile lor. Acești termeni
sunt: control, financiar și public.
Termenul “ control ” poate fi definit după cum urmează:
1) Potrivit dicționarelo r:
a) Analiza continuă sau periodică a unei activități, a unei situații etc. pentru a urmări
progresul și a lua măsuri de îmbunătățire40;
b) Verificarea unei activități pentru urmărirea progresului și luarea măsur ilor de
îmbunătățire41;
c) "Evaluarea permanentă, periodică sau neanunțată, efectuată într -o anumită zonă pentru a
cunoaște realitatea și modul în care operează, pentru a preveni sau să atenueze lacunel e și
să îmbunătățească activitatea42.

2) Conform literaturii de specialitate:
a) Evaluarea permanentă, periodică sau inopinată a proceselor, fenomenelor, operațiilor și
informațiilor într -o anumită zonă, pentru a preveni sau a atenua orice abateri sau lacu ne43;
b) Procesul de măsurare și monitorizare a performanțelor și de luare a măsurilor corective
necesare pentru asigurarea rezultatului dorit;
c) toate formele de control existente la nivelul entităților, inclusiv auditul intern, care sunt
stabilite de conducere în vederea atingerii obiectivelor. Controalele interne includ
structurile organizaționale, metodele și procedurile implementate pentru atingerea
obiectivelor.
Conform definițiilor și evaluărilor menționate, se poate concluziona că atunci când
ne referim la activitatea pe care o exercităm, trebuie să ținem cont de faptul că este o
activitate specifică umană de testare și analiză permanentă, periodică sau neanunțată a
proceselor, evenimentelo r, operațiunilor, activităților , situațiile și informațiil e care rezultă

40 Emanuel Albu, op. cit. , p. 80.
41Danielle Bossaert, Christoph Demmke, op.cit. , p. 30.
42Ivan Vasile Ivanoff, op. cit. , p. 44.
43Ibidem.

Ramona Monica Șipoș Controlul financiar public
28
dintr -o anumită zonă sau sector, cu scopul de a monitoriza activitatea, de a preveni și de a
atenua orice încălcări și deficiențe, pentru a îmbunătăți activitatea sau poate fi considerat
un sistem care include toate formele de control existe nte la nivelul entităților, inclusiv
structurile organizatorice, metodele și procedurile implementate pentru atingerea
obiectivelor.

Termenul “financiar ” poate fi evaluat după cum urmează:
a) În ceea ce privește organizarea finanțelor, în ceea ce privește finanțele, fluxul de
numerar, credit etc;
b) În legătură cu, în ceea ce privește finanțele, cu privire la bani și credit44.
Din definițiile de mai sus putem afirma că termenul financiar are semnificația de
finanțe, bani sau orice altceva în legătură cu acestea.

Termenul “public ” înseamnă:
a) Cu privire la toți oamenii, care aparțin întregii națiuni, c eva care poate fi folosit de toți;
b) A aparține statului .
Din definițiile de mai sus se poate aprecia că termenul public se referă la to t ce
aparține într egii națiuni sau statului.

Prin urmare, din concluziile menționate mai sus, putem afirma că sensu l controlului
financiar public se referă la activitatea umană specifică de testare și analiză permanentă,
periodică sau neanunțată a proceselor, evenimentelor, operațiilor, activităților, situațiilor,
informațiilor derivate din (notele autorului), în scopul monitorizării activității lo r,
prevenirea și atenuarea oricăror încălcări și deficiențe, îmbunătățirea activității financiare,
adică administrarea și gestionarea fondurilor publice (nota autorului) sau a la nivel de
entitate, care include toate formele de control, adică structurile o rganizaționale existente,
metodele și procedurile puse în aplicare în vederea atingerii obiectivelor din domeniul
finanțelor publice45.
Aceeași abordare a controlului financiar public se regăs ește în capitolul 28 intitulat
“Controlul financiar ” al acquis -ului, unde se definește examinarea modului în care sunt
atinse obiectivele și programele întreprinse de diferite entități publice, pentru a preveni sau

44 B. Guy Peters, Jon Pierre (editori) , Handbook of Public Administration , Sage Publications, Londra , 2004,
p. 42.
45 Grover Starling, Managing the Public Sector , Harcourt Brace College Publishers, San Diego, 1998, p. 70.

Ramona Monica Șipoș Controlul financiar public
29
a descoperi orice nereguli, erori sau deficiențe, cu scopul de a le fixa și de a le evita în
viitor46.

2. Organizarea controlului financiar public în România

După aderarea la Uniunea Europeană (UE), România a adoptat acquis -ul
comunitar. Din această perspectivă, conform capitolului 28 intitulat "Controlul financiar"
al acquis -ului și celor mai bune practici d in UE, România se angajează să îmbunătățească
cadrul conceptual și strategic al controlului financiar public și să implementeze un sistem
viabil de control financiar public pentru a include toate entităților publice și autorităților cu
responsabilități de control și evaluare și să stabilească arhitectura formelor de control care
sunt reglementate și exercitate la nivel de entitate pentru a determina abaterile de la
obiectivele stabilite pe de o parte și pentru a analiza cauzele care le determină și să ia
măsuri preventive sau corective, pe de altă parte.
Această abordare se regăsește în strategiile elaborate de guverne, unde Ministerul
Finanțelor îș i asumă rolul principal, ca autoritate administrativă publică centrală
specializată, responsabilă de elaborare a și implementarea politicilor în ceea ce privește
controlul financiar și gestiunea financiară.

2.1. Strategia dezvoltării controlului financiar public intern în România pentru
perioada 2014 -2016

Vom analiza și vom caracteriza pe scurt fiecare componentă a co ntrolului financiar
public prin prisma legislației valabile în acest domeniu.

A. Control financiar intern

În cadrul Organizației Internaționale a Instituțiilor Supreme de Audit (INTOSAI),
controlul financiar public intern este considerat "un proces integrat realizat de conducerea
și personalul entității, conceput pentru a răspunde riscurilor și pentru a oferi o asigurare

46 Richard J. Stillman, Public Administration. Concepts and Cases , Houghton Mifflin Company, Boston,
2000, p. 61.

Ramona Monica Șipoș Controlul financiar public
30
rezonabilă în exercitarea misiunilor entității prin efectuarea următoarelor obiective:
desfășurarea operațiunilor într -o manieră ordonată, etică, economică și eficientă;
îndeplinirea responsabilităților; respectarea legilor și reglementărilor; protejarea resurselor
împotriva pierderii, utilizării incorecte și a daunelor "47.
Această problemă a fost, de asemenea, adoptată de legislația românească și
adaptată, astfel încât controlul fi nanciar public este definit ca întregul sistem de control
intern în sectorul public, constând în sistemele de control al entităților publice, al altor
structuri autorizate de guvern și organismele centrale responsabile pentru armonizarea și
implementarea principiilor și standardelor de control și audit48.
Cu alte cuvin te, controlul financiar public intern cuprinde toate formele de control
care pot apărea în entitățile publice, în conformitate cu principiile și standardele de control
existente în legislație, și anume auditul public intern, controlul financiar preventiv,
controlul gestiunii financiare, sistem și inspecția economică și financiară.

a) Auditul intern public

Auditul public este o activitate independentă și obiectivă din punct de vedere al
activității de asigurare și consiliere, menită să adauge valoare și să îm bunătățească
activitățile entității publice; ajută entitatea publică să -și atingă obiectivele, printr -o
abordare sistematică și metodică, evaluează și îmbunătățește eficiența și eficacitatea
managementului riscului, a controlului și a proceselor de guverna re49.
Din această definiție se remarcă faptul că obiectivul general al auditului public
intern este o parte a activității de asigurare care se referă la analiza tuturor elementelor de
dovezi furnizate de entitatea publică în scopul evaluării proceselor de gestionare a
riscurilor, și guvernare (ansamblul proceselor și structurilor implementate de conducere
pentru a informa, direcționa, gestiona și monitoriza activitățile entității publice în atingerea
obiectivelor acesteia) și, pe de altă parte, activitatea de consiliere care vizează
îmbunătățirea proceselor și structurilor implementate de conducerea entității publice, în
timp ce cei care efectuează auditul (auditorii) nu își asumă responsabilitățile de gestionare.
Auditul intern public este considerat ca:

47Verginia Vedinaș, Deontologia v ieții publice , Editura Universul Juridic, București, 2007, p. 43.
48Ibidem.
49Ibidem.

Ramona Monica Șipoș Controlul financiar public
31
 să dispună de proceduri, metode și instrumente amănunțite pentru evaluarea
sistemelor de management în vederea stabilirii unei funcționări economice eficiente
și eficiente a acestora;
 să evalueze cu exactitate rezultatele în ceea ce privește respectarea obie ctivelor
stabilite, pe baza criteriilor impuse anterior pentru punerea în aplicare a obiectivelor
entității publice;
 să verifice conformitatea în ceea ce privește suma principiilor de asamblare,
regulile procedurale și metodologice și modul în care acțiuni le entității publice
produc efecte financiare asupra fondurilor publice sau a activelor.

Auditul intern public în România este organizat după cum urmează:
 Comitetul pentru Audit Public Intern (CPIA): un organism consultativ care
acționează în definirea s trategiei și îmbunătățirea activității auditului intern în
sectorul public;
 Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI): structură
distinctă în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, elaborând un cadru legal privind
auditul inter n și implementând proceduri și metodologii uniforme bazate pe
standarde internaționale;
 Comisiile de audit intern: organisme consultative constituite în cadrul instituțiilor
publice centrale care au bugete anuale de peste 2 miliarde de lei, menite să
spore ască eficiența auditului public intern;
 compartimentele de audit public intern: entitățile publice interne care asigură
activitatea de audit intern.

b) Inspecția preventivă

Controlul preventiv este activitatea de verificare a legalității și regularitățiitranzacții
cu fonduri publice sau proprietate publică, înainte de aprobarea lor.
Pe de o parte, controlul financiar preventiv identifică și analizează legalitatea
acțiunilor cu efect financiar asupra fondurilor publice și a proprietății public e și, pe de altă
parte, identifică și analizează măsura în care aceste acțiuni respectă în toate privințele setul

Ramona Monica Șipoș Controlul financiar public
32
de proceduri și metodologiile și regulile aplicabile categoriei de operațiuni din care fac
parte.
Acțiunile specifice în ceea ce privește con trolul financiar se efectuează înainte de
aprobarea acestor operațiuni50.
Inspecția preventivă este organizată și exercitată în următoarele forme:inspecție
preventivă proprie, în toate entitățile publice și în toate operațiunile cu impact financiar
asupra f ondurilor pu blice și a proprietății publice și inspecția preventivă delegată,
principala autoritate de eliberare a creditelor de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat și bugetul oricărui fond special, Fondul național și agențiile de impl ementare
a fondurilor comunitare și alte entități publice cu risc înalt, controlorii delegați formează
Ministerul Finanțelor.

c) Sistem de control intern de management

Necesitatea unui control intern de gestiune se află tocmai în scopul său, și anume
atingerea obiectivelor stabilite de entitatea publică și îmbunătățirea economiei
(minimizarea costului resurselor utilizate pentru a obține rezultatele estimate ale unei
activități, menținând în același timp calitatea corespunzătoare a acestor rezultate) ș i
eficiența (maximizarea rezultatelor unei activități în raport cu resursele utilizate) ale
managementului entității publice.
Conform legii din țara noastră, controlul intern de gestiune este definit ca "toate
formele de control exercitate la nivelul entit ății publice, inclusiv auditul intern, stabilit de
conducere în conformitate cu obiectivele și cureglementări, pentru a asigura administrarea
eficientă și eficientă a fondurilor; include, de asemenea, structuri organizatorice, metode și
proceduri.
Proiecta rea, construirea, elaborarea și/ sau dezvoltarea controlului
intern/ managerial, inclusiv procedurile formalizate bazate pe activități, este un proces
îndelungat care necesită eforturi semnificative din partea întregului personal al entității și
în special d in partea angajaților aflați în funcții de conducere51.

50 Oana Sabina Vezure, Funcțiile finanțelor publice , Analele Universității “Constantin Brâncuși ” din Târgu
Jiu, Seria Economie, 2011, pag. 221 -231, disponibil la http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2011 –
03/28_OANA_SABINA_VEZURE.pdf , accesat la 20.04.2018.
51Ibidem.

Ramona Monica Șipoș Controlul financiar public
33
Scopul este de a crea un model uniform și consistent de control intern/ managerial
care să permită compararea entităților de același tip sau a aceleiași entități la momente
diferite și să facă posibilă evidențierea rezultatelor entității în evoluția sa. În acest scop,
managementul controlului intern, utilizând un set de 16 standarde.
Aceste standarde sunt grupate în cinci elemente cheie: mediul de control,
performanța și gestionarea riscurilor, activită țile de control, informarea și comunicarea,
evaluarea și auditul. Ele sunt constituite ca un punct de plecare sau de referință în raport cu
care să se evalueze sistemul și să se identifice domeniile și direcțiile de schimbare. Cele
cinci elemente -cheie sun t specifice modelului de control intern implementat de Comitetul
organizațiilor sponsorice din 1992 în Statele Unite, care ulterior a fost îmbunătățit (Curtea
de Conturi a României52.

d) Controlul financiar

Controlul financiar este o formă de control financiar exercitat în cadrul operatorilor
economici asupra gestionării propriilor bunuri și a patrimoniului public și privat al statului
sau a unităților administrativ -teritoriale aflate sub conducerea, concesiunea sau închirierea
acestora, în conformitat e cu HG nr. 1151/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind organizarea și exercitarea controlului53.
Controlul financiar are obiective precum :asigurarea integrității patrimoniului
comerciantului, precum și a proprietății publice și private a statu lui și a unităților
administrativ -teritoriale aflate sub conducerea acestuia, în concesiune sau în
leasing;respectarea prevederilor legale și a reglementărilor interne ulterioare activității
economice și financiare a operatorului economic;creșterea utiliză rii eficiente a resurselor.
Controlul financiar este organizat la nivelul operatorului economic pentru a -și
controla propriul management și la nivelul subunităților sale și se exercită în următoarele
forme54:
 control preventiv, care constă în verificarea f undamentării bugetelor de venituri și
cheltuieli și a anexelor acestora;

52Iulian Văcărel (coordonator), Gabriela Anghelache, Florian Bercea, Gh. D. Bistriceanu,Maria Bodnar,
Tatiana Moșteanu,Florin Georgescu, op. cit. , p. 21.
53Ibidem.
54Ibidem.

Ramona Monica Șipoș Controlul financiar public
34
 controlul operațional, care constă în verificarea operațiunilor economice și
financiare efectuate în cursul exercițiului financiar curent.

e) Inspecția economico -financiară

Inspecția economico -financiară reprezintă "activitatea de control care verifică
punerea în aplicare a măsurilor de creștere a veniturilor, de reducere a costurilor și de
reducere a arieratelor, respectarea procedurilor economico -financiare și contabile și
justificar ea sumelor acordate din bugetul consolidat pentru subvenționarea anumitor
produse sau sprijinirea anumitor identificarea erorilor și deficiențelor activității financiar –
economice în scopul de a le fixa și de a le evita în viitor și de a stabili obligații f ață de
bugetul general consolidat, excluzând impozitul ”.
Inspecția economico -financiară este exercitată prin intermediul Ministerului
Finanțelor Publice și funcționează ca organism specializat de control ex -ante, control
operațional și control ex -post și urmărește creșterea răspunderii tuturor operatorilor
economici (companiile în care majoritatea capitalului aparține statul sau care sunt
organizate ca autonome, companii naționale etc.) în desfășurarea activității economice și
financiare și pentru întărire a bugetului și a disciplinei economico -financiare.
Ministerul Finanțelor efectuează inspecția economică și financiară a operatorilor
economici cu privire la55:măsuri de realizare a veniturilor, reducerea cheltuielilor și
diminuarea acestora și datoriile res tante;respectarea și contabilitatea în materie de
reglementare economică și financiară;fundamentarea și justificarea sumelor acordate din
bugetul general pentru subvenționarea produselor sau a activităților de sprijin;plata
cotizațiilor la bugetul general consolidat, excluzând impozitul.
Putem, de asemenea, aborda controlul financiar public în lumina nivelului la care se
desfășoară acest control și a organelor care îl exercită. Astfel, administrația centrală
cuprinde anumite structuri de control ale guvernu lui, cum ar fi organismul de control,
Depar tamentul de combatere a fraudei din cadrul Ministerul ui Finanțelor Publice prin
intermediul direcțiilor sale subordonate. La nivelul administrației locale putem identifica
controlul de către prefecți, prefect sau primar.

55 Mircea Ștefan Minea, Cosmin Flavius Costaș, Dreptul finanțelor publice , Volumul 1 Drept Financiar ,
Editura Universul Juridic, București, 2011 , p. 43.

Ramona Monica Șipoș Controlul financiar public
35
B. Controlul financiar extern

Controlul parlamentar este efectuat în plen sau separat de fiecare cameră, direct sau
indirect, utilizând toate formele de control. Este stipulat în Constituția României și se
referă la: controlul exercitat de rapoarte, mesaje, programe, depuse în Parlament, control
exercitat de comisiile parlamentare, control exercitat de întrebări și interpretări, dreptul
deputaților și senatorilor de a solicita și de a obține informații și control exercitat de
Ombudsman.
Din această p erspectivă, controlul Parlamentului se îndreaptă spre aprobarea prin
lege a bugetului public, dar și a implementării bugetului, adoptarea voturilor de
neîncredere pentru a retrage încrederea acordată Guvernului și interpelările diferiților
oameni care deți n funcții de stat,în cazul în care se consideră necesar să se clarifice cauzele
și circumstanțele în care au avut loc evenimente sau acțiuni, precum și să se tragă
concluzii, să se stabilească datorii și să se ia măsuri.
În ceea ce privește Curtea de Contu ri (CA), ea exercită controlul asupra formării,
administrării și utilizării resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. Funcția
de control a CA se realizează prin proceduri de audit public extern, conforme cu
standardele sale de audit, ela borate în conformitate cu standardele internaționale de audit56.
CA funcționează în mod autonom, în conformitate cu prevederile Constituției și ale
legii sale de organizare și funcționare. Ca instituție supremă de audit, reprezintă România
în organizațiile internaționale din acest domeniu. Pentru a îndeplini anumite obligații ce
revin României ca stat membru al UE în domeniul auditului extern, a fost înființată
Autoritatea de Audit cu atribuții în ceea ce privește fondurile nerambursabile acordate
României d e către Uniunea Europeană. La nivelul unităților administrativ -teritoriale,
funcțiile CA sunt exercitate de camere de contabilitate în județe și în București, entități fără
personalitate juridică.

3. Principii de bună guvernare și gestionare a finanțelor pub lice în
România

Sistemul de control financiar public (PFCS) în România poate fi consolidat și
dezvoltat prin mai multe măsuri precum:

56 A. Lăzărescu, Finanțe Publice , Editura Național, București, 2001, p. 30.

Ramona Monica Șipoș Controlul financiar public
36
a) Actualizarea bazei de date de reglementare a controlului financiar public: multe legi în
acest domeniu nu sunt pe depl in conforme cu directivele europene sau nu se mai aplică (a
se vedea crearea comitetelor de audit intern);
b) Dezvoltarea de metodologii și proceduri astfel încât să le alinieze la standardele
europene și la practica comună internațională în domeniu: trebu ie să luăm în considerare
actualizarea tuturor orientărilor practice în acest domeniu, în special dezvoltarea unor noi,
de exemplu aplicarea standardelor de control intern ;
c) Instruirea personalului din acest domeniu: personalul cu atribuții în domeniu și în
special în domeniul controlului intern trebuie să participe la cursuri de instruire pe teme
predefinite, deținute de specialiști în domeniu, subliniind necesitatea implementării celor
existente standardele și, de asemenea, instrumentele de care dispun;
d) Integrarea controlului financiar în sfera controlului intern de gestiune;
e) Creșterea gradului de implementare a auditului intern la nivelul administrației publice
prin dezvoltarea sistemului de cooperare pentru a asigura evaluarea utilizării fonduril or
publice prin:îndrumarea departamentelor de audit intern către efectuarea auditului intern și
audit prin asociere;
f) Urmărirea auditorilor interni publici și a persoanelor fizice certificate prin stabilirea unui
registru.
Indiferent de numărul și tipuri le de forme de control pe care le putem introduce,
indiferent cât de mult dorim să dezvoltăm sau să consolidăm controlul financiar public în
România, principala problemă în prevenirea sau descoperirea neregulilor, erorilor,
deficiențelor, soluționării sau evitării în viitor, vor rămâne în vigoare atâta timp cât legea
nu este respectată, atât timp cât spiritul și litera legii nu sunt aplicate, iar responsabilitatea
individuală nu funcționează.

37
Capitolul 4. Corupția în domeniul finanțelor publice

Adoptat de Adunarea Generală ONU, “Codul de Conduită al Celor Împuterniciți cu
Executarea Legii ”57 dezvoltă definiția corupției, dată de legile naționale, și demonstrează
că trebuie să cuprindă comiterea sau omisiunea îndeplinirii unui act ce ține de îndatoririle
lor sau e în legătură cu acestea, ca răspuns la oferirea de mită, promisiuni, stimulente
materiale cerute sau acceptate, ori îndeplinirea necorespunzătoare a acestor a. De asemenea,
Programul Națiunilor Unire pentru Dezvoltare, în strategia sa “Fighting Corruption to
Improve Governance”, corupția este definită printr -o serie de acțiuni : abuzul de putere
publică, funcție sau autoritate pentru beneficiu privat – prin mită, șantaj, trafic de influență,
speed money (mită pentru grăbirea unor proceduri administrative, chiar dacă realizarea
procedurii nu reprezintă un abuz în serviciu) sau delapidare .
În anii 1994 -1999 , guvernul român a raportat că 1680 persoane au fost co ndamnate
pentru diverse acte de corupție , în domeniul finanțelor publice . Din acest număr, cel mai
mare număr de condamnări au fost obțin ute pentru acceptarea mitei – 959; puțin peste 50%.
În 2000, România și -a modificat legile privind corupția prin extin derea domeniului
de aplicare a legilor preexistente și prin majorarea unor sancțiuni. O altă abordare este
aceea de a interesa mass -media în această situație.

1. Riscuri și vulnerabilități la corupție în domeniul fiscal

Amplificarea mecanismelor de asigura re a eticii și integrității profesionale la nivelul
ANAF s -a realizat prin înființarea unui nou organism, numit Direcția Generală de
Integritate (DGI).

1.1. Riscuri și vulnerabilități la corupție în domeniul fiscal din perspectiva
contribuabililor

În cadrul acestui subcapitol, voi utiliza rezultatele studiului de evaluare realizat în
cadrul proiectului “ Creșterea integrității în Agenția Națională de Administrare Fiscală prin
cooperare instituțională și consolidarea capacității ”, elaborat pentru identificarea riscurilor

57 Adoptat de Adunarea G enerală a ONU prin Rezoluția 34/169 din 17 decembrie 1979.

38
și vulnerabilităților la corupție în domeniul fiscal din perspectiva mai multor factori și
propunerea unor măsuri pentru diminuarea acestora.
Potrivit opiniei contribuabililor, o vulnerabilitate la corupție este complexitatea
legislației fiscale, deoarece aceastea poate genera două situații: evaziune fiscală efectuată
din eroare sau încercarea de evitarea a taxării prin diverse metode. De asemenea,
soluționarea cererilor pe care contribualilii le formulează se rea lizează într -un timp relativ
lung. Aceste vulnerabilități generează o serie de riscuri de corupție, cum ar fi: solicitarea
unor cadouri sau foloase necuvenite de către funcționarul fiscal pentru a nu aplica o
sancțiune, profitarea de slaba informare a con tribuabilului, prelungirea nejustificată a
termenului de răspuns la o cerere a contribuabilului ceea ce poate duce la oferirea de plăți
necuvenite.
Conform opiniei persoanelor fizice , printre vulnerabilitățile la corupție se numără:
legislația neclară, sal ariile nemotivante ale funcționarilor publici, timp îndelungat pentru
soluționarea unei cereri, numirea unor persoane incompetente în funcții de conducere pe
criterii politice etc. În ceea ce privește riscurile, putem evidenția coruperea funcționarului
fiscal de către contribuabil pentru urgentarea/grăbirea rezolvării unei cereri, coruperea
funcționarului fiscal de către contribuabil pentru neconstatarea încălcării unei norme
fiscale, neaplicarea unor sancțiuni sau consemnarea unor abateri nereale cu sancț iuni mai
mici față de abaterea real constatată, ca urmare a unei coluziuni (înțelegeri frauduloase)
între funcționarul fiscal și contribuabili.
Făcând referire la fenomenul corupției în serviciile fiscale, procentajul celor care
cred că acest fenomen există este destul de ridicat. 4% dintre persoanele intervievate
consideră că toți lucrătorii salariali sunt corupți, în timp ce 45% dintre aceștia cred că
există corupție la nivelul ANAF. Aproximativ 7% dintre subiecți spun că nu există corupție
în cadru l acestei instituții, 33% nu pot face o apreciere, în timp ce 11% dintre cei
chestionați nu au răspuns la această întrebare.

39

Figura 4.1. Răspândirea corupției la nivelul ANAF în România din perspectiva
contribuabililor

1.2. Riscuri și vulnerabilități la corupție în domeniul fiscal din perspectiva
personalului ANAF

Vulnerabilitățile care reprezintă indirect amenințări de corupție sunt :
 Supraîncărcarea cu sarcini a personalului ;
 Lipsa de resurse materiale și tehnologice la nivelul instituției;
 Subdimensionarea structurii de persona l;
 Fluctuația de personal și mai ales instabilitatea personalului tânăr ;
 Lipsa de pregătire a personalului tânăr .
Riscurile de corupție sunt numeroase, printre care amintim: controlul superficial al
documentelor și nec onstatarea unor a bateri de la legislația fiscală,o rganizarea unor
inspecții sau controale superficiale, disponibilitatea funcționarilor fiscali de a primi
„atenții” pentru realizarea cu superficialitate a sarcinilor de serviciu, recrutarea unor
persoane ne pregătite pentru funcția pe care urmează să o ocupe, coruperea sau atragerea în
înțelegeri frauduloase a funcționarilor fiscali tineri, lipsiți de experiență și de motivare, de
către contribuabilii evazioniști etc.58

58Studiu de evaluare în cadrul proiectului “Creșterea integrității în Agenția Națională de Administrare
Fiscală prin cooperare instituțională și consolidarea capacității ”, 2006, disponibil la
https://static.anaf.ro/static/10/GranturiNorvegiene/Studiu_ANAF_RO.p df, accesat la data de 07.06.2018.

40
În ceea ce privește corupția în cadrul i nstituției, 17% dintre angajații ANAF nu
consideră că efectuarea de controale administrative repetate la același agent economic
reprezintă un act de corupție. Angajații ANAF susțin ideea că, în instituția lor, fenomenul
corupției este cel mai puțin răspând it, singura categorie profesională considerată mai puțin
coruptă fiind, în opiniile acestora, angajații băncilor. Raportându -ne la Figura 4.2.,
observăm că 14% dintre angajații ANAF recunosc că în această instituție există unele
persoane corupte, în timp c e 24% consideră ferm că nu există corupți în instituție.

Figura 4.2. Răspândirea corupției la nivelul ANAF în România din perspectiva
angajaților instituției

2. Cauzele corupției în România

Analiza fenomenului corupției are drept scop identificarea și explicarea cauzelor
de tip obiectiv și subiectiv care generează săvârșirea unor acțiuni antisociale.
În Raportul de țară pe anul 2004 este ilustrat faptul că ”anchetele și evaluările
internaționale confirmă faptul că în România corupția rămâne o problemă s erioasă și
răspândită. Lupta împotriva corupției este împiedicată de probleme de integritate chiar în
sânul instituțiilor care trebuie să aplice legea și să combată corupția”.59

59Comisia comunităților europene, ”Raportul periodic privind progresele României în vederea aderării” ,
Bruxelles, 2004 .

41
Lipsa unui cadru legislativ coerent și stabil reprezintă una dintre principalel e
cauze care favorizează apariția fenomenului de corupție. Magistrații trebuie să soluționeze
foarte multe dosare în care sunt prezente prevederile mai multor legi, având formulări
confuze și, în unele cazuri, contradictorii, fără rigoare juridică, ceea ce poate duce la
adoptarea unor soluții criticabile.
Fiind vorba despre legislație, o altă cauză care poate fi relevantă este lipsa de
stabilitate legislativă. Modificările relativ frecvente ale legislației în ceea ce privește
prevenirea și combaterea corupț iei contribuie la menținerea fenomenului corupției în limite
inacceptabile.
În România, este prepoderent cunoscută acțiunea de a da ”daruri sau atenții” celor
care prestează un serviciu public (doctori, inspectori etc). Așadar, lipsa unei educații
corespun zătoare în cazul elevilor, studenților limitează cunoștințele acestora despre
efectele pe care corupția le are asupra societății.
Cauzele economice sunt următoarele : starea de sărăcie, de gradarea nivelului de
trai, haoul economic, insuficienta delimitare între proprietatea de stat și cea privată,
șomajul, incompetența profesională etc.
Dorința de îmbogățire prin diverse mijloace, mentalitățile moștenite în perioada
regimului comunist (lăcomia, necinstea, imoralitatea), lipsa de moralitate a persoanelor
afalte în funcții de conducere și a apărătorilor legalității, pasivitatea opiniei publice
conturează cauzele morale care generează apariția fenomenului corupției.
Cauzele care favorizează corupția ca fenomen social se disting în zona politică
prin ”setea de p utere”, lipsa de pregătire și de fermitate a autorităților în exercitarea unui
control eficient, implicarea directă a liderilor politici în acte de corupție.

3. Consecințe și efecte ale corupției

Fiind un fenomen social, corupția se produce și reproduce în societate, în așa fel
încât din cauza ”formelor de manifestare și consecințelor sale”, ea ”pare să fie indisolubil
legată de evoluția și transformările pe care le cunoaște orice societate umană”.60

60D. Ioan, D. Banciu, S.M. Rădulescu, Corupția în România. Actualitate și percepție socială , Editura Lumina
Lex, București, 2005, p. 11.

42
În ceea ce privește societatea, corupția ilustrează un rău care generează consecințe
negative și distuctive, deoarece ea dereglează grav desfășurarea relațiilor sociale la nivel
instituțional și interpersonal, determinând scăderea prestigiului instituțiilor publice.
În cea mai mare parte, corupția generează efecte nefavorabile societății umane, cum
ar fi: sărăcie, probleme sociale grave. Paradoxal, fenomenul corupției produce nu numai
sărăcirea celor cu nivel de trai modest, ci și îmbogățirea celor cu nivel de trai ri dicat.
Așadar, cu cât se îmbogățesc unele persoane prin intermediul corupției, cu atât alte
persoane vor avea de suferit, având un nivel de trai mai scăzut.
Potrivit opiniei cetățenilor, una dintre cele mai importante consecințe ale corupției
este subminar ea economiei naționale, fiind urmată de valorizarea nepotismului și a
criteriilor de recrutare și de selecția a personalului netransparente și neobiective. E fectele
care vizează România ca țară, anume degradarea imaginii țării, limitarea dezvoltării se afl ă
printre ultimele efecte. Cetățenii consideră că securitatea generală este cea mai puțin
relevantă atunci când vine vorba despre consecințele negative pe care corupția le provoacă
asupra societății.61

Figura 4.3. Consecințe și efecte ale corupției

61 Camelia Badea, Ion Copoeru, Proiectul ”Corupția ne privește pe toți”, ”Percepția cetățenilor asupra
corupției din instituțiile publice : cauze, practici, prevenir e”, 2010, disponibil la
http://www.agenda21.org.ro/download/Studiu%20perceptia%20cetatenilor%20asupra%20coruptiei%20din%
20institutiile%20publ ice.pdf , accesat la data de 07.06.2018 .

43
4. Situații statistice a c azuri lor de corupție în cadrul Ministerului Finanțelor
Publice în România în anii 2016 și 2017
În continuare voi prezenta activitatea de combatere a corupției manifestate în rândul
persoanelor care activează în instituții financiare reliefată de datele statistice referitoare la
condamnări definitive și trimiteri în judecată dispuse în anii 2016 -2017.

4.1. Trimiteri în judecată și condamnări definitive a cazurilor de corupție în cadrul
Ministerului Finanțelor Publice în România în anul 2016

În anul 2016 au fost trimise în judecată 21 de inculpați ce activau în instituții
financiare: 2 președinți ANAF, 2 vicepreședinți ANAF, 1 director ANAF, 7 inspectori
fiscali, 5 lucrători vamali, 1 inspector antifraudă, 3 comisari Garda financiară.
În anul 2016, în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, au fost condamnate
definitiv 9 persoane: 1 director executiv adjunct al Direcției Generale a Finanțelor Publice
(D.G.F.P.), 4 inspectori DGFP, 3 inspectori fiscali ai Administrației Județene a Finanțel or
Publice (A.J.F.P.) și un inspector ANAF.
Daniel Petre a fost trimis în judecată de DNA Ploiești în mai 2015 trecut sub
acuzația de luare de mită în valoare totală de 60.000 de lei, el având, la data faptelor,
funcțiile de director executiv adjunct la Di recția Economică din cadrul Consiliului
Județean (CJ) Prahova, cu atribuții delegate de administrator public, și ulterior director
executiv în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice (DGFP) Prahova. Magistrații
Curții de Apel Ploiești l -au condamnat definitiv pe Daniel Petre la trei ani de închisoare cu
suspendare pe durata unui termen de încercare de șase ani în dosarul în care este acuzat de
luare de mită.
În sarcina lui Kadlec Robert -Daniel, inspector fiscal în cadrul DGFP Maramureș, s –
au reținut infracțiunile de luare de mită, complicitate la infracțiunea de luare de mită, trafic
de influență, abuz în serviciu în formă calificată, dacă funcționarul public a obținut pentu
altul un avantaj patrimonial, în formă continuată, șantaj, spălare de bani.
Deac Remon Adelin, inspector fiscal al DGFP Maramureș a fost acuzat de abuz în
serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcționarul public a obținut
pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, în formă continuată, spălare de b ani.
Achim Emil Sorin , inspector fiscal la D.G.F.P. Maramureș, în sarcina căruia s -au
reținut două infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul

44
public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, din care una în formă
calificată, iar Maris Dorel a fost condamnat pentru infracțiunile de fals în inscrisuri sub
semnătură privată, fals contabil.
Unul dintre inspectorii fiscali este Miloiu Eduard Claudiu, inspector la Direcția
Generală a Finanțelor Publice Galați, pentru evaziune fiscală și abuz în serviciu contra
intereselor publice în formă calificată. Acesta a fost condamnat la doi ani de închisoare, tot
cu suspendare, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.
În calitate de inspector Antifraudă în cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală –
Direcția regională Antifraudă Fiscală 2 Constanța, Dumitru Adrian Popa a pretins și a
primit suma de 5.000 de lei de la un om de afaceri, pentru cu neîndeplinirea atribuțiilor de
serviciu care decurgeau din funcția deținută, privind rezultatele unui control efectuat la
firma acestuia din urmă. De asemenea, în aceeași calitate și în aceleași circumstanțe,
inculpatu l a pretins și a primit, printr -un intermediar, de la administratorul unei alte
societăți comerciale, suma de 3.000 de euro.

4.2. Condamnări definitive a cazurilor de corupție în cadrul Ministerului Finanțelor
Publice în România în anul 2017

Anul 2017 înregistrează un număr mai mare de condamnări definitive în cadrul
Ministerului Finanțelor Publice față de anul precedent. În 2017, se constată că au fost
condamnați definitiv: 1 fost președinte ANAF, 11 inspectori fiscali ANAF, 4 șefi serviciu
ANAF, 4 com isari din cadrul Gărzii Financiare, 8 inspectori vamali și 3 lucrători vamali,
totalul fiind de 31 de persoane.
Fostul președinte al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Sorin Blejnar, a
fost trimis în judecată în 16 decembrie 2016, pentru comiterea infracțiunii de trafic de
influență. În aprilie 2017, Blejnar a părăsit Penitenciarul Rahova, după ce Curtea de Apel
București a decis, definitiv, înlocuirea arestului preventiv cu controlul judiciar. El a stat în
arest aproape șase luni, într -un dosar în care este acuzat de trafic de influență, pentru că ar
fi ajutat firma omului de afaceri Bruno Berdilă să câștige contracte cu ANAF și ar fi primit
în schimb aproape trei milioane de euro.
Fostul șef de serviciu al ANAF, Șerban Pop, a fost reținut pentru c omplicitate la
dare de mită, fiind acuzat de această infracțiune în același dosar în care fosta șefă a

45
DIICOT este acuzată de luare de mită pentru soluționarea unui dosar. Pop și Alina Bica au
fost citați într -un dosar de mită pentru a soluționa un dosar D IICOT în favoarea lui Horia
Simu. Potrivit surselor, mita pe care aceștia au primit -o atinge suma de aproximativ
230.000 de euro.
Aurel Ghinea, fost comisar la Garda Financiară Galați în perioada 1998 -2003, a fost
condamnat la trei ani de închisoare cu sus pendare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
Tribunalul Galați a respins pe 20 aprilie 2017 revizuirea sentinței pronunțate împotriva
inculpatului.
În rândul inspectorilor vamali condamnați definitiv, se disting:
 Cuzencu Petru Octavian din cadrul Secto rului Poliției de Frontieră Siret a fost
acuzat de comiterea infracțiunilor de luare de mită, respectiv de abuz în serviciu
contra intereselor publice dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un
avantaj patrimonial sau nepatrimonial, iniție rea, constituirea, aderarea sau
sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni de
corupție și folosirea în orice mod de informații ce nu sunt destinate publicității;
 Ocupând funcția de controlor vamal superior, Cojocariu Nico laie, a comis
infracțiunea de luare de mită și a susținut inițierea, constituirea, aderarea și
sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni și luare
de mită;
 Coroleucă Ernest Dan, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, a fost acuzat
pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă
funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau
nepa trimonial, inițierea, constituirea, aderarea și sprijinirea sub orice formă a unui
grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, folosirea în orice mod de informații ce nu
sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la
aceste informații și luare de mită.
Cei trei funcționari vamali din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni
Vamale Constanța care au fost acuzați de abuz în serviciu în formă continuată și de fals
intelectual în formă continuată sunt Costel Lețc anu, Cătălin Brădulescu și Costel Simion.

46
4.3. Analiză compar ativă a cazurilor de corupție în cadrul Ministerului Finanțelor
Publice în România în anii 2016 și 2017

Am ales să prezint pe scurt aceste cazuri, deoarece consider că sunt relevante pentru
a demo nstra nivelul corupției care există în domeniul finanțelor publice din România. În
anul 2006, printr -o hotărâre CSAT, corupția a fost socotită drept o amenințare la adresa
securității naționale. Deși cultura de corupție are un trecut îndelungat în societat ea
românească, este încă utilizată ca o modalitate de soluționarea a diferendelor sau ca un
mijloc de realizare pe plan profesional sau financiar.
Printre cele mai vulnerabile unități care funcționează în subordinea Ministerului
Finanțelor Publice cu finan țare de la bugetul de state se numără Agenția Națională de
Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice. Din studiul pe care l -am
realizat, consider că fenomenul corupției în ceea ce privește domeniul finanțelor publice
este cel mai răspâ ndit în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, foarte mulți
inspectori fiscali acceptând mită din partea contribuabililor pentru a -și încălca atribuțiile de
serviciu.
Făcând o analiză a cazurilor prezentate mai sus, observăm că infracțiunile de
corupție predominante sunt luarea de mită, darea de mită, abuzul în serviciu în formă
continuată, traficul de influență și evaziunea fiscală. Aceste infracțiuni au adus prejudicii
enorme statului român, însă odată cu pronunțarea condamnărilor definitive, instanța a
dispus confiscarea unor sume de bani din conturile bancare ale persoanelor condamnate.
În anul 2016, din 1175 de persoane fizice trimise în judecată sau față de care a fost
încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției, un număr de 124 activau în instituții de
aplicare a legii ori desfășurau o activitate în strânsă legătură cu acestea, iar din 849 de
condamnați definitiv, 146 de persoane dețineau funcții în instituțiile statului.
Așadar, 26% din totalul persoanelor care dețineau funcții în insti tuțiile statului
reprezintă procentul inculpaților care activau în instituțiile financiare, iar procentul
persoanelor care au fost condamnate definitiv și ocupau funcții în domeniul fiscal este de
13%.
Concluzionând, anii 2016 -2017 au fost martorii încălcă rii conduitei morale, a
integrității profesionale și a legislației României, de către persoanele care ocupă funcții
importante în instituțiile financiare publice, precum inspectori fiscal în cadrul ANAF,
director executiv adjunct și inspectori la DGFP.

47
În anul 2017, numărul condamnărilor definitive a crescut considerabil,
înregistrându -se 31, comparativ cu anul 2016, în care au existat 9 condamnări definitive.
Angajații ANAF își evaluează pozitiv locul de muncă: peste două treimi (67%) sunt
de acord într -o măsură foarte mare și foarte mare că instituția lor permite criterii
transparente de angajare. În același timp, angajații ANAF declară că cunosc foarte mult și
în mare măsură (90%) criteriile de evaluare a performanței postului pe care îl ocupă.
Angajați i ANA F consideră într -o măsură mică și foarte mică că munca lor este
monotonă sau de rutină (doar 5% consideră acest lucru) și declară într -o mare măsură
(61%) că procedurile interne și soluțiile care trebuie apli cate sunt clare și previzibile .
Cu toate ac estea, personalul ANAF intervievat a su bliniat că există încă
numiri/ recrutări pe motive politice netransparente în funcții de conducere, iar concursurile
de recrutare sunt fraudate pentru a favoriza rudele, prietenii, cunoștințele, persoanele care
plătesc pentru a obține un loc de muncă în administrația fiscală . Printre vulnerabilitățile
identificate în cadrul concursurilor se numără posibilitatea de a partaja în avans subiectele
concursului unora dintre candidați și modalitatea netransparentă de organizare a
interviurilor.62
Personalul ANAF consideră că supraîncărcarea angajaților cu sarcini, lipsa
resurselor în instituție și structura personalului subdimensionat sunt principalele probleme
care pot provoc a performanțe slabe.

62 Studiu de evaluare în cadrul proiectului “Creșterea integrității în Agenția Națională de Administrare
Fiscală prin cooperare instituțională și consolidarea capacității ”, 2006, disponibil la
https://static.anaf.ro/static/10/GranturiNorvegiene/Studiu_ANAF_RO.pdf , accesat la data de 07.06.2018

48
Concluzii

În ceea ce privește corupția , rezonez cu ideea lui Joseph Nye: „activități care
deviază de la îndatoririle formale ale unei funcții publice în favoarea unor câștiguri private,
pecuniare sau de statut, obținute de persoane sau grupuri” (Nye, 1961). Consider că acest
fenomen este unul dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă țara noastră,
deoarece acest fapt este demonstrat de anchetele realizate sub formă de interviu, atât în
cazul per soanelor fizice, cât și în cazul angajaților din domeniul finanțelor publice. Direcția
Generală Anticorupție a realizat o cercetare privind existența corupției, în anii 2007 -2009.
Sistemul sanitar se afla pe primul lucru, urmat de Parlament, Guvern și auto ritățile publice
locale.
Serviciul de cooperare internațională, de informare și relații publice a asigurat
suportul tehnic al contribuției Direcției Naționale Anticorupție la redactarea unor proiecte
de documente care aveau legătură cu cele două strategii adoptate la nivel naționa l:
Strategia de Dezvoltare a Sistemului Judiciar 2016 -2020 și Strategia Națională
Anticorupție 2016 -2020.
Principalul scop al Strategiei Naționale Anticorupție este de a promova integritatea,
prin aplicarea precisă a cadrului normativ și instituțional în vederea prevenirii și combaterii
corupției în România. SNA reprezintă un document de tip multidisciplinar care este adresat
tuturor instituțiilor publice și are putere executivă, legislativă și judecătorească în cadrul
autorităților publice locale, mediulu i de afaceri (finanțe publice) și societății.63
Pentru consolidarea instituțională, au fost luate măsuri și în investigațiile financiare,
prin creșterea numărului de personal (investigatori) din cadrul ANAF.Pentru asigurarea
transparenței, SNA dorește creșt erea calității accesului la informațiile de interes public,
prin intermediul preluării în conținutul Strategiei a Memorandumului adoptat de Guvern la
3 martie 2016 și dezvoltarea platformei transparenta.gov.ro.
Ministerul Finanțelor Publice a pus în aplic are principalele acțiune de combatere
și prevenire a corupției în rândul propriilor funcționari.
În plan organizatoric, au fost înființate structuri cu atribuții în implementarea
măsurilor preventive de acțiune împotriva corupției și s -au instituit proced uri prin care să
se reglementeze obligații clare și precise privind modul de sesizare a faptelor de corupție.

63Strategia Națională Anticorupție 2016 -2020, disponilă la
https://www.google.ro/search?client=opera&q=strategia+nationala+anticoruptie+obiective&sourceid=opera
&ie=UTF -8&oe=UTF -8, accesat în data de 06.05.2018

49
Alte măsuri întreprinse de Ministerul Finanțelor Publice sunt reprezentate de
îmbunătățirea relației dintre cetățean și funcțio narul public, real izarea unei selecții mai
riguroase a personalului prin instituirea unor noi norme de promovare și evaluare și
aprobarea de către Guvern a proiectului de modificare și completare a Legii pentru
combaterea evazinii fiscale (adoptarea legilor privind modifica rea și completarea celor
referitoare la profit, TVA și accize), care în mare măsură are legătură cu corupția.64
Diminuarea actului de corupție se poate realiza prin simplificarea administrării
veniturilor statului și raționalizarea efectuării controlului l a unitățile economice. Reforma
administrației fiscale în sensul unificării sub autoritatea Ministerului Finanțelor Publice a
colectării veniturilor statului având drept scop reconsiderarea relațiilor cu cetățenii care
trebuie să devină parteneri și tratați pe poziție de egalitate. Prin reformă se va pune în
practică principiul conformării voluntare care presupune încrederea cetățenilor în
integritatea, corectitudinea și eficiența administrației fiscale.

64Guvernul României, ”Combaterea corupției în România” , București, 2002, disponibil la
http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/anticoruptie -2002 -2.pdf , accesat la data de 08.06.2018 .

50
BIBLIOGRAFIE

I. Surse primare

1. Albu, Emanuel , Deontologia funcției publice , București, Editura Fundației
România de Mâine, 2009
2. Alexandru, Ioan, Criza administrației, București, Editura All Beck, 2001
3. Alexandru, Ioan, Curente de gândire privind administrația publică, București,
Editura Economică, 2000.
4. Andrei, Tudorel ; Matei, Ani I.; Roșca , Ion Gh., The Corruption – An Economic and
Social Analysis , București, Editura Economică, 2009
5. Banciu, Dan, Sociologie juridică , București, Editura Hyperion, 1995
6. Bocănială, T.,Deontologie polițienească , București,Editura Pro Universitaria , 2010
7. Bossaert, Danielle; Demmke, Christoph, Civil services in the accession states: new
trends and the impact of the integration process , Maastricht, European Institute of
Public Administration, 2003
8. Camelia Badea, Ion Copoeru, Proiectul ”Corupția ne privește pe toți”, ”Percepția
cetățenilor asupra corupției din instituțiile publice : cauze, practici, prevenir e”,
2010
9. Cărăușan , Mihaela V., Drept administrativ , Vol.1., Bucure ști Editura Economică,
2012
10. Chevallier, Jacques, Science Administrative , Paris, Presse s Universitaire de France ,
1994
11. Clipa, Cristian, Drept administrativ. Teoria funcției publice (II). Noțiunea de
funcție publică și categoria de funcționar public. Dreptul aplicabil. Răspunderea
juridică a funcționarilor publici , București, Editura Hamangiu, 2013
12. Dabu, Valerică , Răspunderea juridică a funcționarilor publici , București,Editura
Global Lex, 2000
13. Dobrinoiu, Vasile, Traficarea funcției și a influenței în dreptul penal , București,
Editura Științifică și Enciclopedică, 1983
14. Donciu, Anatolie; Castraveț , Valeriu ; Morar, Viorel; Prevenirea, investigarea și
sancționarea actelor de corupție, spălare a banilor și finanțare a terorismului.
Investigații financiar -economice , Cartea XV, Chișinău, Editura E lan Poligraf SRL,
2009

51
15. Dongoroz, Vintilă; Kahane, Siegfried; Oancea, Ion Oancea; Fodor, Iosif; Iliescu,
Nicoleta; Bulai, Costică; Stănoiu, Rodica, Explicații teoretice ale Codului penal
român , vol. IV, București, Editura Academiei Române, 2003
16. Ioan, D.; Banciu, D.; Rădulescu, S.M., Corupția în România. Actualitate și
percepție socială , București, Editura Lumina Lex, 2005
17. Iorgovan, Antonie , Tratat de drept administrativ , Buc urești,Editura All beck, 2001
18. Ivanoff, Ivan Vasile, Deontologia functiei publice , Târgoviște, Editura University
Press , 2004
19. Lazăr, Dan ; Inceu, Adrian ;Administrație publică , Cluj -Napoca , Editura Accent ,
2000
20. Lăzărescu, A., Finanțe Publice , București, Editura Național , 2001
21. Mille r, William L. ; Grodeland, Ase B. ;Koshechkina, Tatyana Y. ;A Culture of
Corruption. Coping with Government in Post -Communist Europe , Central
European University Press, Budapest:, 2001
22. Minea, Mircea Ștefan; Costa ș, Cosmin Flavius, Dreptul finanțelor publice ,
Volumul 1 Drept Financiar , București, Editura Universul Juridic, 2011
23. Mocioi, Ioan, Deontologia funcției publice , Târgoviște,Editura Spicon, 2001
24. Morar, Ioan Dan, Finanțe publice , Editura Universității din Oradea, 2007
25. Nedelcu, Iulian M., Drept administrativ și elemente de știința administrației ,
Bucure ști, Editura Universul Juridic, 2009
26. Peters, B. Guy; Pierre, Jon (editori), Handbook of Public Administration ,Londra ,
Sage Publications, 2004
27. Profiroiu, Marius; Alina, Profiroiu; Modul V Administrație Publică și Integrare
Europeană, pag. 574 -670, în Verboncu Ion (coordonator), et. al., Management
Public , București,Editura Universitară
28. Savenco, I.G. & Pușcă, A.C. & Lupșan, G. & Gîscă, C., The Politicization of
Public Administ ration – An Obstacle in the Romanian Civil Service Reform.
Proceedings of 2011 International Conference on Public Administration (7th)
(Volume II), Chengdu, 2011
29. Starling , Grover, Managing the Public Sector , San Diego , Harcourt Brace College
Publishers, 1998
30. Stillman , Richard J., Public Administration. Concepts and Cases ,Boston , Houghton
Mifflin Company, 2000

52
31. Văcărel, Iulian (coordonator); Anghelache,Gabriela ; Bercea , Florian ; Bistriceanu,
Gh. D.; Bodnar , Maria ; Moșteanu , Tatiana ; Georgescu,Florin ,Finanțe publice ,
ediția a doua, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1999
32. Vedina ș, Verginia , Deontologia vieții publice , București, Editura Universul Juridic,
2007
33. Vedina ș, Verginia, Drept administrativ , ediția a 5 -a, București , Editura Universul
Juridic, 2009
34. Verboncu, Ion (coordonator) et. al., Management Public , București, Editura
Universitară, 2005
35. Vezure, Oana Sabina, Funcțiile finanțelor publice , Analele Universității
“Constantin Brâncuși ” din Târgu Jiu, Seria Economie, 2011
36. Zai, Paul; Lazăr , Dan; Inceu, Adrian , Economie și finanțe publice , Universitatea
Babeș Bolyai, Facultatea de Ştiințe Politice, administrative și ale comunicării, Cluj –
Napoca, 2012

II. Articole și studii de specialitate

1. Studiu de evaluare în cadrul proiectului “Creșterea integrității în Agenția
Națională de Administrare Fiscală prin cooperare instituțională și consolidarea
capacității ”, 2006
2. Comisia comunităților europene, ”Raportul periodic privind progresele României
în vederea aderării” , Bruxelles, 2004
3. Guvernul României, ”Combaterea corupției în România , București, 2002

III. Acte normative

1. Codul Penal din 17 iulie 2009, Legea nr. 286/2009 (publicată în Monitorul Oficial
nr. 510 din 24 iulie 2009)
2. Legea nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea
faptelor de corupție (publicată în Monitorul Oficial nr. 219 din 18 mai 2000)
3. Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilo r publice și în mediul de
afaceri, prevenirea și sancționarea corupției (publicată în Monitorul Oficial nr. 279
din 21 aprilie 2003)

53
4. Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 (republicată) privind statutul funcționarilor
publici (publicată în Monitorul Oficial nr . 365 din 29 mai 2007)
5. Legea nr. 301 din 28 iunie 2004 privind Codul Penal (abrogată de Legea nr.
286/2009 privind Codul Penal)
6. Strategia Națională Anticorupție 2016 -2020

IV. Surse Internet

1. www.mfinante.ro (site-ul Ministerului Finan țelor Publice )
2. https://www.anaf.ro (site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală)
3. www.pna.ro (site-ul Direcției Naționale Anticorupție)