Politica externă a României în timpul lui Nicolae Ceaușescu [626922]

UNIVERSITATEA BABES BOLYAI
Facultatea de Istorie si Filosofie

Politica externă a României în timpul lui Nicolae Ceaușescu

Studenta Solomon Florentina Elena
Sectia Studii de Securitate
Grupa 5, Anul III

Despre Nicolae Ceausescu
Nicolae Ceausescu a fost unul din cei mai respectati si mai activi lideri comunisti, asta pe plan
extern. Pe cat de eficienta era politica externa a dictatorului, pe atat de rele erau problemele
interne. Pana in anii `80, politica externa a inflorit remarcabil, ac easta perioada fiind
supranumita “Perioada de glorie”. Dupa anii`80, Ceausescu a realizat ca problemele interne
sunt si ele foarte grave, din punct de vedere economic, social si s -a axat mai mult pe ele. In
fond, modelul comunist urmat si de Ceausescu e ce l stalinist, al URSS -ului.
Gheorghe Gheorghiu Dej
Gheorghe Gheorghiu -Dej a fost liderul comunist al României din 1948 până la moartea sa și
Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 –
18 martie 1965 .
Gheorghe Gheorghiu Dej a intrat in scena, iar Nicolae Ceausescu , presat de faptul ca regimul
stalinist impunea transformarea Romaniei intr -un stat agricol, a investit in industrializare,
dorind ca Romania, desi comunista, sa se dezvolte in propriul ei stil. In politica externa,
momentul decisiv l -a constitu it Primavara de la Praga,cand a subliniat inca o data ca Romania
se va dezvolta dupa calea pe care si -o doreste. De aici, urmeaza perioada infloritoare pentru
politica externa a Romaniei, Ceausescu fiind foarte apreciat de ceilalti lideri mondiali. Politic a
externa a fost influentata puternic de propaganda si de incheierea oricarui razboi, iar dictatorul
era priviit ca un erou, care lupta pentru pace.
Primăvara de la Praga a fost o perioadă de libertate politică din Cehoslovacia , care a început
în primăvara anului 1968 , atunci când a venit la putere Alexander Dubček și a durat până
în 20 august , același an, când Uniunea Sovie tică și aliații săi din Pactul de la Varșovia (cu
excepția notabilă a României ) au i nvadat țara.
Politica externa
Relația cu Pactul de la Varșovia
În primii ani de regim, el s -a îndepărtat spre Moscova a predecesorilor săi. Astfel, la puțini ani
după preluarea puterii, Ceaușescu nu doar că a refuzat să participe la intervenția trupelor
Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia din 1968, ci chiar a condamnat -o explicit într -un
discurs public, ținut la 21 august 1968. Prin discursul său, Ceaușescu a indus teamă, devenind

astfel un adevărat erou.1 Teama a fost exprimată de o frază rostită în fața a 100.000 de
oameni: „se vor găsi mâine unii care să spună că și aici, în această adunare, se manifestă
tendințe contrarevoluționare.”
La începutul carierei sale ca șef al statului, Nicolae Ceaușescu s -a bucurat de o oarecare
popularitate, adoptând un curs politic independent față de Uniunea Sovietică . În anii
1960 Ceaușescu a pus capăt participării active a României în Pactul de la Varșovia , deși
formal țara va continua să facă parte din această organizație până la dizolvarea acesteia (1
iulie 1991).
Pactul de la Varșovia și NATO au fost părț i în Războiul rece pentru mai mult de 35 de ani. La
20 august 1968, Cehoslovacia a fost invadat ă de către trupele Pactului de la Varșovia, cu
excepția României și Iugoslaviei. Prin refuzul său de a permite armatei române să ia parte la
invazia Cehoslovaciei alăt uri de trupe ale țărilor membre ale Tratatului de la Varșovia și o
atitudine de condamnare publică activă a acestui act, Ceaușescu reușește pentru o vreme să
atragă atât simpatia compatrioților săi, cât și pe cea a lumii occidentale.
Relația cu Statele Uni te
În timpul administrației Nixon, Statele Unite au manifestat o oarecare deschidere față de
România, pe fondul răcirii relațiilor dintre România și URSS după invazia Cehoslovaciei de
către URSS din 1968, invazie intens criticată de președintele român. Nix on a vizitat România
pe 2 august 1969, iar în urma discuțiilor purtate cu președintele român, Nixon și -a făcut
impresia că „Ceaușescu este un marxist stalinist dur, iar discuțiile cu el exclud platitudinile
uzuale diplomatice.”2 3
Vizita președintelui Nixon în România a făcut parte din turneul mondial al președintelui
american început în luna iunie în Guam, în care a făcut cunoscute principiile a ceea ce avea să
fie denumită ulterior „Doctrina Nixon”. 4Ea a reprezentat prima vizită a unui președinte
american într -o țară comunistă, fapt care a provocat reacții ostile, atât din partea Uniunii
Sovietice cât și a Taiwanului . Astfel Moscova a trimis un avertisment clar României prin
intermediul ministrului de externe Andrei Gromîko , care a precizat că „ Doctrina Brejnev ” era
valabilă pentru toți membrii Tratatului de la Varșovia și că acesta „nu va permite niciodată să

1 Pierre Du Bois, Ceaușescu la putere. Anchetă asupra unei ascensiuni politice. trad. din engl. de Ioana Ilie, cuvânt -înainte de Vladimir
Tismăneanu și Cristian Vasile. Humanitas, București, 2008, p. 139 .
2 Ceaușescu a cerut rachete de la americani , 6 februarie 2009, Evenimentul zilei , accesat la 16 iunie 2014
3 Ceaușescu vedea în Nixon un zarzavagiu , 4 iulie 2009, Evenimentul zilei , accesat la 16 iunie 2014
4 Henri Kissinger, Diplomația , Editura Bic ALL, București, 2003, p. 616

se aducă atingere securității statelor semnatare și cuceriri lor socialismului din aceste țări”,
accentuând explicit calitatea de membru a României. 5 La rândul lor, naționaliștii chinezi ai
lui Cian Kai -și i-au chestionat pe oficialii a mericani dacă „vizita președintelui Nixon în
România va avea implicații pentru relațiile SUA cu China comunistă și dacă SUA doreau ca
România să intermedieze îmbunătățirea contactelor lor cu Pekinul”.6
Pe parcursul vizitei Nixon i -a solicitat lui Nicolae Ceaușescu ca România să joace un rol
de mediator între România și China.7 După vizită, oficialitățile americane apreciau că la acel
moment „suntem pe cale să dezvoltăm o relație specială cu România”.8 Faptul că Statele
Unite ale Americii considerau relația cu România ca utilă din punct de vedere politic, „ca un
ghimpe în coasta Uniunii Sovietice”, avea să ducă la o dezvoltare a sa pe perioada mandatelor
președintelui Nixon. Astfel, Nicolae C eaușescu a efectuat o vizită de răspuns în SUA,
în octombrie 1970 . A urmat acordarea de către partea americană a unei serii d e favoruri
economice, culminând cu acordarea „clauzei națiunii celei mai favorizate.” Totodată, SUA a
sprijinit intrarea României într -o serie de organisme internaționale cum ar fi Acordul Genera l
pentru Tarife și Comerț – G.A.T.T., în 1971, sau Fondul Monetar Internațional și Banca
Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare , în 1972.”9 »
În co ntextul relațiilor tensionate dintre România și Uniunea Sovietică și al deschiderii
administrației Nixon față de România în acea perioadă, Nicolae Ceaușescu dorea să cumpere
din SUA rachete antiaeriene și antitanc (Stinger, Redeye și TOW).10 Pe fondul desch iderii
SUA inițiate de administrația Nixon, Nicolae Ceaușescu a făcut o vizită în Statele Unite în
anul 1973, iar România comunistă a obținut, în 1975, clauza națiunii celei mai favorizate ,
printr -o serie de concesii făcute Washingtonului, inclusiv acceptul de a permite emigrarea
evreilor către Israel sau Statele Unite ale Americii.
Relația cu Vaticanul
În data de 26 mai 1973 , în cursul unei vizite oficiale în Italia, Ceaușescu a fost primit în
audiență particulară de către papa Paul al VI -lea, ocazie cu care Ceaușescu a afirmat cu

5 Memorandum de la consilierul președintelui pentru securitate națională către președintele Nixon , 10 iulie 1969, Document 65, „Foreign
Relations 1969 -1976”, volumul XII, p. 197, apud. Larry L. Wats, Ferește -mă Doamne de prieteni … , Editura RAO, București, 2011
6 Memorandumul discuției dintre Henri Kissinger, John H. Holdridge și ambasadorul Chow Shu -kai, 6 augu st 1969, Document 21, „Foreign
Relations 1969 -1976”, volumul XII, p. 53, apud. Larry L. Wats, Ferește -mă Doamne de prieteni …, Editura RAO, București, 2011
7 Document 20 , „Foreign Relations 1969 -1976”, volumul XII, p. 52, apud. Larry L. Wats, Ferește -mă Do amne de prieteni … , Editura RAO,
București, 2011
8 Memorandum de la Helmut Sonnefeld, consilier NSC către consilierul pentru securitate națională , Document 117, „Foreign Relations
1969 -1976”, volumul XII, p. 352, apud. Larry L. Wats, Ferește -mă Doamne de p rieteni … , Editura RAO, București, 2011
9 Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României , Editura Enciclopedică,
București, 1998, p. 540
10 Ceaușescu voia rachete americane de frica rușilor , 6 februarie 2009, Evenimentul zilei , accesat la 16 iunie 2014

privire la chestiunea Bisericii Române Unite , interzisă cu 25 de ani în urmă, că o socotește
închisă pentru totdeauna, care pentru autoritățile române nu există.11 Anterior
ambasadorul Cornel Burtică s-a întâlnit de mai multe ori cu Agostino Casaroli , ministrul de
externe al Vaticanului , ocazii cu care cei doi au ajuns la un acord în acest sensul reglementării
situației Bisericii Române Unite.12 Nicolae Ceaușescu s -a arătat dispus la o ameliorare a
relațiilor dint re România și Sfântul Scaun doar cu condiția „totalei abandonări de către
Vatican a problemei fostului cult greco -catolic”, fapt neacceptat de Vatican.13

Factori ai decade rii
Un factor care a stat impotriva dezvoltarii glorioase a politicii externe, a fost decaderea
economiei si problemele financiare cu care se confrunta tara prin anii `80. Ceausescu a gresit
foarte mult ca s -a retras din cercurile de lideri politici import anti, in favoarea celor din China
sau Coreea de Nord, lucrul acesta a afectat foarte mult viziunea internationala despre
Romania. Astfel, lucrurile s -au distantat si politica externa a avut de suferit. Un alt factor
denigrator a fost dezvoltarea unui cult al personalitatii, ceea ce a facut ca liderii vestici sa isi
piarda simpatia si interesul. Datorita relatiilor si sfaturilor superficiale, a intrat in peisaj si
sotia dictatorului, Elena Ceausescu, ceea ce a schimbat si mai mult situatia. Astfel, sfarsitul
era clar ca se apropie, cum a si fost.
Concluzie
In concluzie, politica externa a cunoscut o perioada destul de infloritoare in perioada
comunista, insa greseala cred ca a fost in faptul ca nu s -a stiut completa cu politica interna,
care a dat peste cap t oate planurile facute de la bun inceput.

11 Ovidiu Bozgan, Cronica unui eșec previzibil. România și Sfântul Scaun în epoca pontificatului lui Paul al VI -lea, București 2004, pag 283.
12 O. Bozgan, Cronica , pag. 265.
13 O. Bozgan, Cronica , pag. 286.

Bibliografie
Pierre Du Bois, Ceaușescu la putere. Anchetă asupra unei ascensiuni politice. trad. din engl. de Ioana Ilie,
cuvânt -înainte de Vladimir Tismăneanu și Cristian Vasile. Humanitas, București, 2008, p. 139.
Larry L. Wats , Memorandum de la consilierul președintelui pentru securitate națională către
președintele Nixon , Editura ROA, Bucuresti, 2011 , Document 65, „Foreign Relations 1 969-1976”,
volumul XII, p. 197.
Larry L. Wats , Memorandumul discuției dintre Henri Kissinger, John H. Holdridge și ambasadorul Chow Shu –
kai, Editura RAO, București, 2011 6, Document 21, „Foreign Relations 1969 -1976”, volumul XII, p. 53.

Larry L. Wats , Document 20 , …, Editura RAO, București, 2011 „Foreign Relations 1969 -1976”, volumul XII, p.
52.
Larry L. Wats, Ferește -mă Doamne de prieteni … , Editura RAO, București, 2011

Henri Kissinger, Diplomația , Editura Bic ALL, București, 2003, p. 616
Ceaușescu a cerut rachete de la americani , 6 februarie 2009, Evenimentul zilei , accesat la 16 iunie
2014
Memorandum de la Helmut Sonnefeld, consilier NSC către consilierul pentru securitate națională ,
Document 117, „Foreign Relations 1969 -1976”, volumul XII, p. 352,
Ceaușescu vedea în Nixon un z arzavagiu , 4 iulie 2009, Evenimentul zilei , accesat la 16 iunie 2014 .

Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României ,
Editura Enciclopedică, București, 1998, p. 540 .

Ceaușescu voia rachete americane de frica rușilor , 6 februarie 2009, Evenimentul zilei , accesat la 16 iunie 2014 .

Ovidiu Bozgan, Cronica unui eșec previzibil. România și Sfântul Scaun în epoca pontificatului lui Paul al VI –
lea, Bucure ști 2004, pag 283.

O. Bozgan, Cronica , pag. 265.