prof. Bolo ș Milica , limba și literatura român ă Colegiul Tehnic „Transilvania”, Baia Mare Valoarea moral ă a operei lui Ioan Slavici În gândul meu,… [626902]

prof. Bolo ș Milica , limba și literatura român ă Colegiul Tehnic „Transilvania”, Baia Mare
Valoarea moral ă a operei lui Ioan Slavici

În gândul meu, rostul scrierii a fost
totdeauna îndrumarea spre o vie /uni021Buire
potrivit ă cu firea omeneasc ă.
Ioan Slavici

Tot mai des, ne confrunt ăm în societatea actual ă cu lipsa de moralitate și de respect
reciproc între indivizi. Mai pregnant ca oricând ob serv ăm acest lucru la tân ăra genera /uni021Bie, care
pare scindat ă între normele etice sociale și propria fericire pe care o reg ăsesc tocmai prin
înc ălcarea tuturor acestor norme. Un exemplu de moralit ate îl g ăsim în literatura român ă, în
opera emblematicului scriitor Ioan Slavici, a c ărei valoare e m ăsurat ă în primul rând de
bog ă/uni021Bia înv ă/uni021Bă turilor pe care le cuprinde, moralismul s ău fiind tipic ardelenesc.
Realismul viguros al lui Slavici, de factur ă popular ă, bazat pe observa /uni021Bie psihologic ă
adânc ă și pe studiul social atent reprezint ă unul dintre momentele fundamentale din istoria
prozei noastre realiste. Ardeleanul Ioan Slavici oc upa un loc distinct al ături de Ion Creang ă
pentru Moldova și Caragiale pentru Muntenia în triunghiul de aur ce reprezenta
individualitatea marcant ă a fiec ărei provincii în contextul genera /uni021Biei “marilor clasici” al c ărei
pilon fundamental de sus /uni021Binere îl reprezenta Eminescu.
Ioan Slavici avea profunda convingere c ă „poporul român gânde ște frumos, și
gândirea frumoas ă apare într-o form ă frumoas ă” și, în cel mai autentic spirit popular
românesc, la el, frumosul din plan estetic, corespunde binelui , din plan moral, iar urâtul
corespunde răului . În viziunea prozatorului Binele, Adev ărul /uni0219i Frumosul sunt valori
complementare care se justific ă și se explic ă reciproc. Aceste valori sunt o expresie a
năzuin /uni021Bei omene ști spre o via /uni021Bă tot mai des ăvâr șit ă.
În nuvela Popa Tanda Frumosul învinge Urâtul. Preotul din satul S ărăceni, unde
lenevia trupeasc ă și sufleteasc ă prinsese pe oameni ca într-o scoic ă uria șă înfipt ă între pietrele
sterpe ale locului, î și propune s ă îns ănăto șeasc ă pe oamenii ace știa mu șca /uni021Bi de somnul
sufletului care îi face s ă uite c ă sunt oameni. Adev ărata dimensiune a mizeriei materiale și
morale a satului o d ă imaginea bisericii, “o alc ătuial ă“ de mult ruinat ă. Fr ământ ările preotului
sunt redate printr-o rev ărsare de expresii plastice, unele din paremiologia popular ă: “ În satul
sărac, popa nici spice n-are de unde culege” sau “ Câ nd vaca are hran ă, ea nu r ămâne stearp ă”.
Convins c ă propria bun ăstare depinde de h ărnicia poporenilor, preotul încearc ă s ă-i conving ă
pe oameni prin predicile sale, dar acestea nu au ef ect asupra lor. Recurge la batjocuri și oc ări,
îns ă nici acestea nu au efectul scontat, drept urmare c ere ajutor divinit ă/uni021Bii, iar solu /uni021Bia este
puterea propriului exemplu. Preotul reface, în câte va ac /uni021Biuni simbolice, relatate menorabil,
drumul umanit ă/uni021Bii de la traiul în dev ălm ăș ie la descoperirea propriet ă/uni021Bii private, de la
cultivarea p ământului la practicarea meseriilor și a nego /uni021Bului, de la înjghebarea unui ad ăpost
împotriva intemperiilor la apari /uni021Bia și satisfacerea nevoii de confort și de frumos. Exemplul s ău
devine molipsitor, mai întâi vecinii și apoi satul întreg descoper ă satisfac /uni021Bia muncii și a
prosperit ă/uni021Bii, realizat ă pe cale capitalist ă, prin me ște șuguri, pia /uni021Bă , stratificare social ă. Toate se
deduc din tabloul final al S ărăcenilor, ajuns sat ideal, în care r ăsun ă clocotul muncii și
cople șește imaginea bel șugului și a civiliza /uni021Biei. Finalitatea practic ă, educativ ă a nuvelei este
evident ă și ea se realizeaz ă prin conturarea unui personaj memorabil, preotul, un om energic,
avântat și hot ărât, un “om de virtute”.
Tot o ilustrare a ideii c ă prin munc ă perseverent ă putem învinge orice piedici în via /uni021Bă ,
poate fi socotit ă și excelenta nuvel ă Budulea Taichii . Personajul principal, Hu /uni021Bu, zis și
Budulea Taichii, este un fecior de oameni s ărmani, tat ăl s ău, Budulea, cimpoie șul din
Cocor ăști, nici nu se gândea s ă-și trimit ă copilul la școli, neavând cu ce-l între /uni021Bine. De
altminteri, nici nu crede în posibilit ă/uni021Bile b ăiatului când dasc ălul Cl ăi/uni021Bă îl sf ătuie ște s ă-l dea la

prof. Bolo ș Milica , limba și literatura român ă Colegiul Tehnic „Transilvania”, Baia Mare
școal ă pentru a-l face dasc ăl. Hu /uni021Bu parcurge o ascensiune spectaculoas ă, dar pe deplin
meritat ă: pornit de la condi /uni021Bia cea mai umil ă, ajunge mai târziu decât era firesc la școal ă.
Înva /uni021Bă cu sârguin /uni021Bă și înc ăpă/uni021Bânare, îndur ă cu stoicism toate situa /uni021Biile dificile, ascult ă, numai
aparent automat, toate îndemnurile, î și modific ă aspira /uni021Biile în fiecare etap ă a devenirii sale
pân ă ajunge să i se deschid ă perspectivele unei cariere str ălucite, dar, în cele din urm ă, se
mul /uni021Bume ște cu o situa /uni021Bie care se afl ă la jum ătatea drumului. Atâta vreme cât trebuie s ă înve /uni021Be,
își reprim ă, cu aparent ă u șurin /uni021Bă , orice alte preocup ări. Este stângaci, simplu și greoi în
mi șcări, dar onest, muncitor, înzestrat cu dragoste de v ia /uni021Bă . Bog ă/uni021Bia sufleteasc ă și-o exprim ă,
în momentele culminante mai mult prin gesturi, decâ t prin vorbe, precum în scena întâlnirii
dintre el și mama sa. Toate acestea, împreun ă cu atitudinea fa /uni021Bă de p ărin /uni021Bi, de Cl ăi/uni021Bă sau de
narator, sunt dovezi c ă succesul nu i-au denaturat caracterul. Drumul atât de anevoios al lui
Budulea prin școli este tipic pentru atâ /uni021Bia intelectuali din trecut, provenind din p ăturile de jos,
care s-au ridicat la lumin ă cu pre /uni021Bul unor aspre priva /uni021Biuni, datorit ă h ărniciei și dârzeniei. Mihai
Budulea este un autentic fiu de /uni021Bă ran, pornit pe calea spinoas ă a înv ă/uni021Bă turii, pe care o va cuceri.
Moralist convins, Slavici ilustreaz ă, în celelalte nuvele, alte idei morale. Una din ce le
mai scumpe lui a fost ideea de cup ătare, de m ăsur ă, care asigur ă adev ărata mul /uni021Bumire
sufleteasc ă. El pleac ă de la constatarea c ă trebuin /uni021Bele omului n-au limite și de aceea este
esen /uni021Bial s ă știm pân ă unde s ă admitem satisfacerea lor. Altfel c ădem în abuzuri, devenim robii
tenta /uni021Biei, a ispitei, pierzându-ne omenia, dezechilibrând u-ne. Semnificativ ă este, în acest sens,
nuvela Comoara. Du /uni021Bu al lui Ene viseaz ă o comoar ă și o g ăse ște. Dar, în timp ce înainte omul
era mul /uni021Bumit în sine, tandru cu familia, afectuos și sociabil cu cei din jur, dup ă îmbog ă/uni021Bire î și
pierde întregul fond de umanitate, devenind suscept ibil, avar, violent, gata s ă comit ă crim ă în
cazul în care cineva i-ar amenin /uni021Ba tezaurul. În Du /uni021Bu s ălăsluie ște un fond uman pozitiv, alterat
îns ă de obsesia atrac /uni021Biei spre îmbog ă/uni021Bire, iar lupta între cele dou ă dimensiuni morale
antagonice este de un dramatism puternic. Chibzuire a colosalei averi din cazanul g ăsit îi
provoca zvârcoliri fantastice, eroul are o viziune de co șmar, cu halucina /uni021Bii teribile. Dup ă șase
zile, timp în care irose ște aurul cu total ă neîndemânare, el revine acas ă, în familie, liber și
curat ca la-nceput, rec ăpătându-și echilibrul sufletesc. Dezumanizarea eroului, din momentul
contactului cu “ochiul dracului “, este aproape tot al ă. Omul îns ă nu jefuise pe nimeni, nu
comisese nicio crim ă în agonisirea lor și de aceea, în final, el î și redobânde ște umanitatea
ini /uni021Bial ă, c ăci nu și-o contrazisese prin fapte. Altfel îns ă se petrec lucrurile în nuvela Moara cu
noroc.
Bunul cump ăt cap ătă la Slavici o importan /uni021Bă etic ă fundamental ă, de el depinde
fericirea sau nefericirea omului, vie /uni021Buirea în moralitate sau imoralitate, în virtute sau viciu.
Omul cump ătateste st ăpânul lui însu și, capabil s ă evite viciul degradant care duce la nefericire,
pe când cel lacom, necump ătat va c ădea prad ă propriei neînfrân ări. Aceasta este lec /uni021Bia moral ă
pe care o ofer ă Moara cu noroc, capodoper ă a prozei lui Slavici. Ghi /uni021Bă , personajul principal,
este o fire slab ă, nu-și d ă silin /uni021Ba s ă se st ăpâneasc ă. La început, ca un simplu cizmar, ducea o
via /uni021Bă modest ă, dar cinstit ă și lini știt ă. Într-un scurt prolog se înfrunt ă b ătrâna soacr ă și Ghi /uni021Bă ,
posesori a dou ă mentalit ă/uni021Bi diferite: prima reprezint ă în /uni021Belepciunea ancestral ă, conservatoare:
“Omul să fie mul /uni021Bumit cu s ărăcia sa, c ăci, dac ă e vorba, nu bog ă/uni021Bia, ci lini ștea colibei tale te
face fericit”, iar cea de-a doua, dorin /uni021Ba de schimbare, spiritul de aventur ă în c ăutarea
norocului e reprezentat ă de Ghi /uni021Bă . Bătrâna nu-și impune autoritatea, ci emite un avertisment,
pe care-l va repeta chiar în preziua catastrofei di n final. Lui Ghi /uni021Bă i se las ă întreaga libertate
de alegere și, deci, toat ă r ăspunderea, iar acesta hot ărăș te f ără ezitare s ă-și îndeplineasc ă
dorin /uni021Ba. Având o condi /uni021Bie social-economic ă inferioar ă, el dore ște s ă parvin ă prin îmbog ă/uni021Bire,
iar singura lui solu /uni021Bie este arendarea hanului de la Moara cu noroc. De și cu proast ă reputa /uni021Bie,
el se crede suficient de puternic și destoinic pentru aceast ă aventur ă. Solicit ările la care va fi
supus, datorit ă întâlnirii nefaste cu Lic ă S ămădăul, sunt îns ă mai presus de puterile sale. Rând
pe rând, Lic ă îi r ăpe ște con știin /uni021Ba de om cinstit, f ăcându-l complice la jaf și crim ă, îi a /uni021Bâ/uni021Bă

prof. Bolo ș Milica , limba și literatura român ă Colegiul Tehnic „Transilvania”, Baia Mare
lăcomia cu sume tot mai mari de bani necura /uni021Bi, fiindc ă i-a ghicit p ăcatul. Îl umile ște și îi
corupe so /uni021Bia, pentru a-l lecui de orice sl ăbiciune și a-i des ăvâr și izolarea. Eroul apare sfâ șiat
între tendin /uni021Be contradictorii: jubila /uni021Bie la vederea banilor și team ă de S ămădău, cufundare în
păcat, înso /uni021Bit ă de însingurare, sau profunde porniri omene ști, ca dragostea, prietenia,
demnitatea, onestitatea, care îl mân ă spre ceilal /uni021Bi. Ghi /uni021Bă pierde pe rând valorile umane ce-i
alc ătuiser ă fericirea, adev ăratul noroc dispre /uni021Buit, familia sa, și, pe m ăsur ă ce se închide tot mai
des pentru a-și num ăra banii în tain ă, î și închide și sufletul fa /uni021Bă de ceilal /uni021Bi. Î și calc ă orbe ște
propriile sentimente, aruncând-o în joc chiar pe An a, alunecând tot mai jos moralmente pân ă
ce, în final, în clipa când totul este pierdut, cân d nu mai are nici bani, nici nevast ă, nici cinste,
Ghi /uni021Bă se pr ăbu șește pierdut în abisul pornirilor disperate, spre cri m ă, ca spre un gest de
izb ăvire prin acceptarea fatal ă a propriei dec ăderi.
Autorul, moralist convins și-a sanc /uni021Bionat drastic personajele ale c ăror tr ăsături și fapte
nu corespundeau principiilor sale etice. A șa cum Slavici i-a pedepsit pe eroii s ăi vinova /uni021Bi, i-ar
fi pedepsit și via /uni021Ba și codul nescris al eticii române ști. Ca atare, pozi /uni021Bia lui nu face decât s ă
reflecte realitatea.
Nuvela P ădureanca reia o tem ă drag ă lui Slavici, cea a dragostei și a c ăsătoriei în
lumea rural ă. Conflictele sociale și morale provocate de inegalit ă/uni021Bi economice sau diferen /uni021Bieri
regionale sunt prezentate prin evolu /uni021Bia sentimentului iubirii. Acesta antreneaz ă mai întâi
cuplul Simina –Iorgovan, apoi un al treilea persona j, Șofron, îmbr ăcând aspectul dramatic al
unei aproape perpetue suferin /uni021Be, cu urm ări funeste pentru Iorgovan. Personaj zbuciumat, cu
aspecte întortocheate ale vie /uni021Bii sale suflete ști, el rateaz ă nu numai iubirea pentru frumoasa
pădureanc ă, ci și existen /uni021Ba sa din cauza sl ăbiciunii de caracter. Iubirea pentru Simina este
tr ăit ă de la început cu durere, iar împotrivirea familiei o resimte cu o acuitate exagerat ă, de și
nu este exprimat ă deschis, iar rivalitatea înjositoare a lui Șofron și mai ales incapacitatea de a
se ridica la în ăl/uni021Bimea propriilor aspira /uni021Bii men /uni021Bin personajul într-o continu ă fr ământare psihic ă.
Sl ăbiciunea de caracter îl împinge tot mai mult spre d egradare prin be /uni021Bie, petreceri, scandaluri
și spre gândul sinuciderii, ratat ă și ea din lips ă de voin /uni021Bă și e șuat ă într-un accident. În contrast
cu acesta este prezentat Șofron, care închide triunghiul erotic. T ăria de caracter, cur ă/uni021Benia
moral ă, maturitatea, faptul c ă r ămâne constant în sentimentele lui pentru Simina, su nt atribute
care vor câ știga respectul și prietenia fetei.
În romanul Mara, Slavici îmbog ă/uni021Bește imaginea „lumii prin care a trecut”, aprofundând
și nuan /uni021Bând procese suflete ști abordate în nuvele. Peisajul social evocat e bog at și variat, o
lume în care românii sunt amesteca /uni021Bi cu germanii, maghiarii sau sârbii, recep /uni021Bioneaz ă unele
fr ământ ări politice, dar nu tulbur ă convie /uni021Buirea relativ pa șnic ă a diverselor etnii sau confesiuni.
Construit ă pe câteva coordonate opuse, dorin /uni021Bă de îmbog ă/uni021Bire și dragoste matern ă, dârzenie
bărbăteasc ă și sensibilitate feminin ă, porniri violente și capacitate de st ăpânire, vanitate
disimulat ă sub fals ă umilin /uni021Bă , Mara este un personaj profund realist. În centrul romanului se
afl ă istoria zbuciumat ă a iubirii și c ăsniciei dintre Persida și Na /uni021Bl care î și înfrâneaz ă
sentimentele, punând pe primul plan ascultarea de p ărin /uni021Bi, criteriul social, na /uni021Bional și
confesional. Când sunt con știen /uni021Bi de nenorocirea ambilor, ace știa nu ezit ă s ă se c ăsătoreasc ă
cu ajutorul lui Codreanu, dar nu au o c ăsnicie lini știt ă deoarece nu au binecuvântarea
părinteasc ă, iar dup ă ce traverseaz ă un adev ărat infern, scriitorul sugerând c ă marile fericiri se
dobândesc prin mari suferin /uni021Be, în final, odat ă cu na șterea copilului, cei doi cunosc nu numai
fericirea iubirii, ci și lini ștea și pacea în urma reconcilierii cu familia și a integr ării în societate.
Atitudinea moralizatoare a scriitorului fa /uni021Bă de eroii s ăi, tendin /uni021Ba educativ ă manifestat ă,
are, în raport cu operele reprezentative ale crea /uni021Biei lui literare, caracterul unei dimensiuni etice
a acesteia, întrucât finalismul etic ce st ăruie în gândirea și opera sa are sens în condi /uni021Biile
istorice în care a tr ăit și a creat. Numai p ăstrându-și sim /uni021Bul m ăsurii și dând dovad ă de cump ăt,
st ăpânire de sine și dârzenie, ardelenii lui Slavici puteau s ă fac ă fa /uni021Bă atât ingerin /uni021Belor oprim ării
na /uni021Bionale, cât și “diavolului galben”, care î și arunca “vălul de cea /uni021Bă mistic ă”asupra cugetelor

prof. Bolo ș Milica , limba și literatura român ă Colegiul Tehnic „Transilvania”, Baia Mare
oamenilor. Din aceasta transpare sensul permanent, pe care, de altfel, l-a exprimat și teoretic,
al esteticismului slavician, acela al umanismului, al dragostei pentru oameni. Opera sa
constituie o cald ă pledoarie pentru dreptul la fericire al oamenilor simpli și, totodat ă un aspru
act de acuzare împotriva sacului cu bani, care usuc ă și schilode ște sufletul oamenilor, îi face
să se sfâ șie între ei și s ă-și distrug ă via /uni021Ba. Slavici nu comprim ă, cum s-a crezut uneori,
esteticul elementar sub pânza rece a rigorismului e tic și didactic, nu opereaz ă, ca un moralist
predicator, cu adev ăruri abstracte, nu ilustreaz ă maxime morale prin povestiri pilduitoare, el
las ă s ă pulseze via /uni021Ba autentic ă, s ă se mi ște oameni adev ăra /uni021Bi cu sânge cald în vine, cu pasiuni
devoratoare în suflet, cu micimi care sunt ale omul ui trec ător și cu idealuri ce nu apar /uni021Bin decât
nobilei fiin /uni021Be umane.

Bibliografie:
Ion Dodu B ălan, Ioan Slavici, editura Albatros, Bucure ști, 1985;
Ion Pop, coordonator, Dic /uni021Bionar analitic de opere literare române ști, Casa C ăr/uni021Bii de Știin /uni021Bă ,
Cluj-Napoca, 2007;
Ioan Slavici Evalu ări critice, editura Facla, 1977
Ioan Slavici Biblioteca critic ă, editura eminescu, Bucure ști, 1977;
Ioan Slavici, Moara cu noroc, editura Ion Creang ă, Bucure ști, 1987;
Ioan Slavici comentat de Constantin Cuble șan, editura Recif, 1994;