INTRODUCERE Județele Mehedinți, Gorj și Vâlcea au un ptofil turiatic divers, având numeroase forme de refiel, atracții turistice naturale,… [626876]

INTRODUCERE Județele Mehedinți, Gorj și Vâlcea au un ptofil turiatic divers, având numeroase forme de refiel, atracții turistice naturale, istorico-culturale, antropice, stațiuni balneo-climaterice etc. Astfel, prezentarea formelor de refief, climei, florei, faunei, a celor trei județe și analiza pieței turistice a județelor Mehedinți, Gorj și Vâlcea au generat dimensiunile neobișnute ale acstei luctări. Înainte de a aborda problematica specifică și particularitățile propriu-zise ale pieței turistice se impune – din rațiuni de prezentare metodică și sistematizare a demersului analitic în ansamblul său – să stabilim mai întâi suportul de argumente care îndreptățesc utilizarea conceptului de piață turistică. Este de ajuns, în acest sens, să evocăm idei și realități cunoscute și acceptate, aflate la îndemână chiar și pentru un nespecialist. De asemenea, a identifica în cuprinsul “genului proxim” – piața – un segment cu identitate proprie înseamnă a releva dintru început existența unor note specifice (particularități) ale acestuia, ceea ce de altfel reprezintă un prim pas în întreprinderea (lucrarea) cu care ne-am angajat sub titlul acestei lucrări. Specificitatea produsului turistic este mai pregnant pusă în evidență atunci când acesta este raportat la nevoia căreia îi răspunde. Fiindcă și piața turistică ca orice altă piață se configurează în condițiile existenței unei nevoi sau dorințe clar definite. Așadar produsul este foarte complex, deoarece nevoia turistică însăși pe care o satisface se exprimă ca o necesitate umană de o complexitate neobișnuită. Este, în acest sens, de ajuns să relevăm semnificațiile celei mai banale călătorii ca manifestare a nevoii de cunoaștere și divertisment, uneori a spiritului de aventură, a dorinței de ieșire în alte orizonturi; toate acestea, nu neapărat ca o izbândă a sentimentului de securitate și intimitate (legate de spiritul de conservare și comoditate a oamenilor), ci mai degrabă ca încredere în posibilitatea coexistenței acestora. Drept care, este firesc ca oferta turistică să se muleze pe ambele categorii de cerințe aflate aparent în contradicție. În consecință, se poate afirma că la nivelul fiecăreia din condițiile de existență a unei piețe se reliefează elemente și trăsături specifice care particularizează piața turistică: există o & 1

nevoie sau o dorință clar definită de această natură; prin materializarea și manifestarea trebuinței respective se constituie o cerere solvabilă.
& 2

CAPITOLUL 1 PREZENTAREA GENERALĂ A REGIUNII TURISTICE 1.1. Coordonate geografice principale ale zonei Județul Gorj ocupă o suprafață de 5602 km2 (2,4 % din suprafața țării), această unitate administrativă fiind situată în partea de sud-vest a țării, în nordul Olteniei, având limite comune cu județele Caraș-Severin, Dolj, Hunedoara, Mehedinți și Vâlcea (fig. 1.1). Este un județ de mărime mijlocie, ce se suprapune aproape în întregime bazinului hidrografic și cursului mijlociu al Jiului, care străbate județul de la nord la sud. Este delimitat la nord de paralela de 45°58' latitudine nordică, iar paralela da 45° străbate teritoriul județului prin partea de sud a reședinței acestuia, municipiul Târgu-Jiu.
& Fig. 1.1: Localizarea geografică a județului Gorj (http://pe-harta.ro/gorj/) 1.1.1 Așezare și accesibilitate Limita sudică este în apropiere de localitatea Țânțăreni. Limita estică se află în apropierea localităților Alimpești și Polovragi, pe lângă meridianul de 23°39' longitudine
& 3

estică, iar limita vestică este reprezentată de vârful Dobru din Munții Godeanu, situat pe meridianul de 22°6' longitudine estică. Din 1998, Județul Gorj face parte din Regiunea de Dezvoltare Sud – Vest Oltenia. Distanța între capitala țării, București și municipiul Târgu Jiu este de aproximativ 310 km (cale ferată și drum național). Prin poziția geografică, județul Gorj este un teritoriu de tranzit spre alte județe cu acces către punctele de frontieră din vestul și sudul țării, cu deschidere spre Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria. În acest sens, accesibilitatea de frontieră cu țările menționate se poate realiza prin următoarele puncte de frontieră: Nădlac (Ungaria) – 300 km; Jimbolia (Serbia) – 295 km; Porțile de Fier II (Serbia) – 116 km; Vidin (Bulgaria) -188 km. În prezent, județul Gorj deține o importantă rețea de căi de comunicație, cu o configurație și o structură specifică (Fig.1.2). Caracteristica principală a acestei rețele o constituie orientarea generală de la nord la sud cu ramificații secundare spre vestul și estul județului, municipiul Târgu Jiu constituind un important nod feroviar și rutier. Se poate spune că rețeaua rutieră urmărește legăturile cu marile axe precum și rețeaua rutieră locală județeană. Teritoriul județului este traversat de E 79 (DN 66): Oradea -Beiuș – Deva – Petroșani – Târgu Jiu – Filiași – Craiova – Calafat. Legăturile între marile axe se realizează prin drumurile naționale secundare cu indicativul 67 care fac legătura între principalele localități ale județului și județele învecinate, legând drumul european E 79 (Budapesta – Oradea – Deva – Petroșani – Tg-Jiu – Craiova – Bechet – Vidin – Sofia) cu drumul european E70 (Constanța – București – Pitești – Craiova – Drobeta Turnu Severin – Timișoara – Belgrad) și drumul european E60 (Budapesta – Arad – Deva – Brașov -Ploiești – București – Giurgiu – Sofia – Atena).Rețeaua rutieră însumează 2.199 km din care doar 610 km sunt modernizați; drumurile naționale cuprind 356 km. (Ielenicz M.,2007, p. 135), În ceea ce privește rețeaua feroviară există cale ferată de legătură între magistrala feroviară 1 (București – Craiova – Drobeta Turnu Severin – Timișoara – Jimbolia și ieșire spre Belgrad – Serbia) și magistrala feroviară 2 (București – Ploiești – Brașov – Sibiu – Deva – Arad și ieșire spre Budapesta – Ungaria). Calea ferată de legătură urmărește direcția nord-sud pe două rute: Deva – Petroșani – Tg-Jiu – Rovinari – Filiași – Craiova și Deva – Petroșani – Tg. Jiu – Tg. Cărbunești – Filiași – Craiova. & 4

& Fig. 1.2 Harta infrastructurii tehnice (http://www.mdrl.ro/) 1.1.2 Cadrul natural Prin așezarea sa geografică, județul Gorj are aproape toate formele majore de relief. Are masive montane, dealuri submontane și o zonă colinară întinsă în partea sudică a județului (fig. 1.1). Masivele montane gorjene sunt integrate Carpaților Meridionali. Prezența rocilor dure, granite, calcare, șisturi cristaline, în zona montană au format numeroase văi și culoare spectaculoase devenite obiective de interes turistic. Există aici platouri de nivelare ce au favorizat dezvoltarea unor localități în zona montană și pot constitui un avantaj în exploatarea turistică a zonei. Expunerea sudică a zonei creează cadru favorabil dezvoltării turismului, cu perspective pentru turismul montan, de agrement și turismul ecologic în sezonul estival. Pentru sezonul de iarnă expunerea sudică a masivelor montane constituie un dezavantaj, dearece stratul de zăpadă nu se păstreaz suficient pentru practicarea sporturilor de iarnă, acest lucru fiind posibil, în condiții de rentabilitate a activității, doar la altitudini de peste 1400-1600 m, în funcție de masiv.
& 5

Clima este, în principal, temperat continentală, dar prezintă numerose variații, din cauza circulației atmosferice, a poziției geografice, și a componentelor de relief prezente. Clima este caracterizată de următoarele particularități: radiația solară se cifrează la 1225 kcal/ cmc/ an în sud și scade la 1100 kcal/ cmc/ an în nord. Temperatura medie anuală înregistrează valori diferite de la nord la sud: 0 grade C pe culmile de peste 2000 m, 3.4 grade C la Stația meteo Parâng, 10.1 grade C la Târgu Jiu; temperaturi ce dau, în general, un confort termic. Temperatura medie a lunii ianuarie are valori de -5,8 grade C la stația meteo Parâng. -9 grade C la peste 2000 m, -2.5 grade C la Târgu Jiu. Temperatura medie a lunii iulie are valori mai ridicate ca urmare a influențelor maselor de aer din sud-vestul continentului: 6 -7 grade C la 2000 m, 12.4 grade C la stația meteo Parâng, 21.6 grade C la Târgu Jiu. Precipitațiile au o distribuție neuniformă în teritoriu și scad de la nord la sud astfel: 1200 mm/an la peste 2000 m, 950 mm/an la stația meteo Parâng, 865mm/an la Novaci, 750mm/an la Târgu Jiu, 585 mm /an la Țânțăreni (http://acasalabrancusi.ro/relief-flora-clima-fauna-2/). Se înregistrează un maxim în mai-iunie și altul în noiembrie, luna februarie având cele mai puține precipitații. Stratul de zăpadă are o repartiție neuniformă, în zona montană înaltă la peste 1500 – 1600 m durează 180-200 zile (Parâng, Vâlcan, Godeanu) iar grosimea lui poate atinge în zonele adăpostite 7-8 m. În zona munților mijlocii, durata este doar de 140-150 zile și scade până în podiș la 60-80 zile/an. Acest lucru poate permite dezvoltarea sporturilor de iarnă. În anumite zone, sezonul turistic de iarnă poate dura din decembrie până în aprilie. Vânturile dominante, pe culmile înalte sunt cele de nord-vest, iar în zonele depresionare se face simțită prezența maselor de aer din sud și sud-est de origine tropicală. Existența foehnului pe versanții sudici ai munților produce în condițiile unor temperaturi de 0 grade C, declanșarea avalanșelor. În depresiunile deluroase climatul este de adăpost, calmul atmosferic fiind predominant (http://acasalabrancusi.ro/relief-flora-clima-fauna-2/). Rețeaua hidrografică aparține în majoritate unui singur bazin colector, Jiul, care adună apele mai multor afluenți (Sadu, Tismana, Jilțu, Motru, Gilort, Amaradia, etc.) de pe o suprafață de peste 10 mii km2. Excepție fac extremitățile NE și NV ale județului, care sunt drenate de cursurile superioare ale Oltețului și Cernei. Rețeaua hidrografică este completată de o serie de lacuri, majoritatea antropice. Nu există lacuri naturale cu importanță economică sau turistică semnificativă. Există lacuri artificiale rezultate în urma amenajărilor hidroenergetice (Valea lui Iovan/Cerna, Valea Mare, Vâja, Tg. Jiu, Sambotin) sau în urma & 6

unor activități de exploatare a cărbunelui (Beterega, Poiana) sau de amenajări ale cursurilor de apă (Moi, Peșteana). Din punct de vedere turistic doar cele rezultate din amenajările hidroenergetice prezintă un oarecare interes turistic, arhitectura barajelor, luciul mare de apă și peisajul montan constituind elemente turistice de atracție. Apele de adâncime sunt de mai multe tipuri: termale, semi-termale, bicarbonatate, carbogazoase, feruginoase, sulfatate, clorurosodice, fiind slab utilizate în scopuri curative. 1.1.3 Structura administrativ-teritorială Din punct de vedere administrativ județul Gorj este împărțit în 2 municipii (Târgu Jiu și Motru), 7 orașe (Bumbești-Jiu, Rovinari, Târgu-Cărbunești, Tismana, Țicleni, Turceni, Novaci) și 61 de comune. Din punct de vedere al populației, Județul Gorj se situează sub mediile naționale, ca de altfel și din punct de vedere al gradului de urbanizare. Rețeaua urbană a județului s-a dezvoltat relativ recent, cu excepția reședinței de județ, celelalte orașe obținând acest statut după 1966. Cele mai recente orașe (Tismana și Țicleni) au fost declarate în anul 2004. Municipiul Târgu Jiu s-a extins din luncă pe terasele de pe stânga Jiului. Încă din perioada romană, pe vatra actuală a municipiului Târgu Jiu, a existat o așezare care a îndeplinit funcția de stațiune comercială și poștală (Ștefulescu, 1906, p. 149). În decursul timpului așezarea s-a dezvoltat mai ales ca centru comercial, aici făcându-se un intens comerț cu animale, cu cereale aduse din câmpie și cu mărfuri din Transilvania și chiar de peste hotare. Concomitent încep să se dezvolte unele meșteșuguri. Astfel la recensământul din 1859 din totalul construcțiilor, casele de locuit reprezentau doar 36%, aproximativ 64% revenea clădirilor cu alte destinații (în general prăvălii, depozite, ateliere etc.). Industrializarea orașului a început în prima jumătate a sec. XX (țigarete, cărămizi refractare, confecții, prelucrarea lemnului, lianți și azbociment, sticlărie-menaj etc.). În prezent municipiul Târgu Jiu este un centru turistic bine cunoscut datorită existenței ansamblului sculptural Brâncuși (Masa Tăcerii, Aleea 12 Scaune, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului). Tot aici se află monumentul și casa memorială Ecaterina Teodoroiu, precum și alte obiective turistice. Orașul Bumbești – Jiu, situat la ieșirea Jiului din defileu, se înscrie în arealul turistic montan și deține un valoros potențial turistic caracterizat printr-un cadru natural generos prin toate componentele sale dar și prin importante atracții turistice antropice (ruinele castrului & 7

roman, ruinele din epoca medievali sec XIV – XV din fostul sat valea Sadului în punctul "Luncani", biserica "Sfântul Nicolae" (1763), biserica "Sfânta Treime" a Mănăstirii Vișina (sec. XIV) cu ruinele turnului Clopotniței, Mănăstirea Lainici etc. ). La acestea se adaugă păstrarea unor vechi ocupații si meșteșuguri, a unor frumoase datini șt obiceiuri populare. Orașul Novaci îndeplinește, din punct de vedere turistic, funcții climaterice, în același timp fiind și o așezare turistică pastorală. Orașul Țicleni a reintrat în circuitul turistic prin redeschiderea băilor care altădată atrăgeau în flecare an mii de oameni din toate colțurile țării. Băile Țicleni, renumite în urmă cu mulți ani prin efectele miraculoase ale apei, s-au redeschis în 2009 sub o nouă prezentare, modernă și rafinată, după ce o perioadă lungă de timp au zăcut în paragină. S-a realizat un restaurant cu 400 de locuri pentru organizarea de tot felul de evenimente, o piscină de 500 metri pătrați cu plajele aferente în suprafață de 1000 metri pătrați. Piscina este făcută după normele europene, cu sistem de recirculare și filtrare, cu tot ce înseamnă ultima tehnologie pe locul bazinului degradat. Apa nu mai are aceleași calități ca cea care făcea minuni atunci când au fost deschise Băile Țicleni. Au fost făcute analize care arată că apa și-a pierdut din calități și că nu este bună în sistemul balnear. Baza de tratament și hotelul au aparținut companiei Petrom, iar apoi, după privatizare, au fost preluate de către compania OMV , care a decis să le scoată 1a vânzare. Cumpărată de societatea gorjeană «Maserati», după o serie de investiții Băile Țicleni au fost reintroduse în patrimonial turistic al județului Gorj. Localitatea Tismana este cunoscută deoarece, la nord, pe Valea râului Tismana se află Mănăstirea Tismana. De asemenea la Tismana se execută covoarele Tismana și Oltenia, simboluri ale artei tradiționale meșteșugărești, iar vânatul există din abundență, pentru că teritoriul orașului cuprinde o parte din Parcul Național Domogled – Valea Cernei și se învecinează la nord cu Parcul Național Retezat. Mănăstire Tismana constituie cel mai vechi așezământ monahal din Țara Românească, având un rol primordial în menținerea credinței ortodoxe de-a lungul a peste 600 de ani. Mănăstirea, reprezintă un edificiu cultural de artă străveche, asemenea unui castel medieval cu bastioane la colțuri, construită pe un vârf de stâncă, pe muntele Stârmina, înconjurată de culmi împădurite și stâncoase, lângă gura întunecată a Peșterii Sfântului Nicodim (ctitorul mănăstirii) și de sub ale cărei ziduri țâșnește apa, rostogolindu-se în cascadă, cu o cădere de & 8

cca 40 m în râul Tismana. La Târgu Cărbunești, Muzeul Tudor Arghezi poate oferi vizitatorilor prilejul de a cunoaște mai bine ceea ce l-a reprezentat pe marele poet. De asemenea, în fiecare an se desfășoară aici festivaluri folclorice precum "Gena Bîrsan", "Maria Lătărețu". Orașul este situat în sud – estul județului, la îmbinarea Podișului Getic și zona subcarpatică a Olteniei, la limita sudică a depresiunii intracolinare Câmpu Mare-Târgu Jiu. Altitudinea predominantă a formelor de relief este de 250-390 m, altitudinea minimă de 110 m (Lunca Gilortului), iar cea maximă de 480 m. Orașul are puternice amprente ale stilului rustic, lucru ușor vizibil din arhitectura caselor devenite monumente istorice. Satele aparținătoare sunt: Blahnița de Jos, Cărbunești Sat, Cojani, Crețești, Curteana, Floreșteni, Măceșu, Pojogeni, Rogojeni, Ștefanești. Cei din Târgu Cărbunești se mândresc cu păstrarea și valorificarea celor mai vechi obiceiuri și tradiții din regiune. Există tradiții legate de portul popular specific zonei, arta olăritului cu specific în satul Ștefănești, tradiții lăutărești și dansuri populare. Orașul Rovinari ocupă un loc important în sistemul localităților urbane ale județului Gorj, alături de Țicleni, Târgu-Cărbunești, Motru, Bumbești-Jiu, Novaci. Dintre toate, orașul Rovinari se află la cea mai mici distanță de reședința de județ, fiind în zona de influență a acesteia. Situat la 25 Km SV de municipiul Târgu Jiu, orașul este amplasat pe suprafața de 2632 ha, într-o zonă depresionară a Jiului, învecinată la est cu dealul Bran, la vest cu dealurile Mageac și Lupului, Ia nord cu depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare, iar la sud depresiunea se deschide către lunca Jiului. Există posibilitatea valorificării poziției geografice ca urmare a creșterii importanței drumului european E79, prin realizarea unei zone turistice de tranzit, punând în valoare zona colinară din jur sau chiar prin utilizarea în acest scop a carierelor dezafectate (Candea M.., Erdeli S., Simon T.2000, p. 152). Situat în partea sudică a județului și dezvoltat în jurul a două obiective industriale (termocentrala și hidrocentrala), orașul Turceni oferă ca obiective turistice Mănăstirile Sfânta Treime și Dealul, iar locuitorii din comună și din zonele învecinate pot participa la o serie de târguri: Târgul săptămânal, Târgul anual în satul Strâmba Jiu în zilele 14-16 iunie, Târgul anual în satul Gârbovu în zilele de 6, 7 și 8 septembrie. Aici au loc și Festivalul de creație umoristică Al. C. Calotescu Neicu în luna aprilie, precum și Zilele orașului Turceni în ziua de Sfântul Ilie. & 9

Municipiul Motru situat la limita de sud a județului, este așezat pe DN 67A, la 44 km de Târgu-Jiu și la 42 km de Drobeta Tr. Severin, fiind a doua localitate ca mărime și importanță după Târgu-Jiu. Din documentele vremii, reiese că locuitorii satelor aparținătoare orașului Motru au fost agricultori, crescători de vite, pomicultură, obiceiuri specifice contextului geografic. În ultima perioadă mineritul a stat la baza dezvoltării sale. Rezervele de lignit din Valea Motrului au fost exploatate din 1960, prin deschiderea minelor Horăști, Leurda, Ploștina, apoi prin apariția Minei Roșiuța și Motru – Vest, iar în 1976, lucrările de deschidere a Carierei Lupoaia. Mai puțin înzestrat cu obiective turistice orașul poate constitui punctul de plecare al unui turism de tranzit. În împrejurimile Motrului se pot vizita construcțiile tipice numite „Cule": Cule Șiacu din comuna Slivilești, situată la sud de municipiul Motru; Cula lui Cuțui, la 10 km de Motru pe DN 67, în comuna Broșteni; Cula din satul Ercea, comuna Căzănești, pe valea râului Coșuștea, pe un drum comunal ce se intersectează cu DN 67 la jumătatea distantei dintre Dr. Turnu Severin și Motru; Cula Glogoveanu la 6 km de Motru (spre Baia de Aramă), în comuna Glogova. La nivelul județului Gorj există sate care întrunesc reale condiții de a deveni sate turistice: Polovragi, Tismana, Baia de Fier, Runcu șa., localități recunoscute pentru frumusețea cadrului natural în care se află și valorile etnoculturale și folclorice pe care le-au păstrat din generație în generație. În câteva comune ale județului au existat centre artizanale cu tradiție care și-au pierdut importanța în ultimii 15 ani și care pot fi revigorate prin implicarea nucleelor de meșteri populari care mai produc articole tradiționale: Tismana-țesături, Pocruia-țesături, Câini-Găleșoaia – olărit, Padeș, Polovragi, Baia de Fier-împletituri, Telești-obiecte casnice din lemn. Stațiunea balneoclimaterică Săcelu, deși cu un grad de valorificare redus, dispune de resurse balneare excepționale. Apele minerale de la Săcelu au fost cunoscute încă de pe timpul romanilor, dovadă fiind o inscripție descoperită în apa Blahniței de istoricul Al. Ștefulescu, ce conține o dedicație din anul 254 către zeii medicinii și farmaciei, Aesculap și Hygia. Primul pavilion a apărut în 1840, iar de atunci băile au trecut în proprietatea mai multor persoane, fiecare încercând să dezvolte mica stațiune după puterile sale și după posibilitățile timpului (D. Săceleanu, Ștefan și Sevastița Sadoveanu șa). & 10

În prima jumătate a sec. XX nămolul de la stațiunea Săcelu (Techirghiolul Olteniei) era exportat la Londra și Bruxelles, fiind renumită puterea tămăduitoare a acestora. După 1948 a început efectuarea de foraje, s-au amenajat noi unități turistice, încât numărul de turiști tratați în stațiune a ajuns la 6000 în 1974. 1.2. Cadrul socio-economic Ca instituții primare industriale sunt socotite și morile, privele, dârstele, fabricile de piei, povernele de țuică, fabrica de salam (preparate din carne), fabrica de var alb și ipsos, fabrica de prelucrat postav țărănesc, de limonadă și apă gazoasă, tăbăcăria, fabrica de lumânări și tuburi de ciment, tipografia etc. Funcția industrială este reprezentată de 2 platforme industriale: o platformă industrială situată în nord-vestul orașului, unde iși are activitatea HOLCIM (ROMÂNIA) S.A. CIMENT situat în perimetrul industrial al orașului, la poalele Muntelui Mateiaș; U.F.E.T. (Unitatea Forestieră), unități ale industriei alimentare.Tot în această regiune a existat până în anul 2004 și respectiv 2001 când au dat faliment (societăți ce reprezentau industria constructoare de mașini și industria chimică); o platformă industrială situată în sud-estul localității fiind reprezentată de unități anexe ale S.C ARO S.A., MOBCIM (Unitate de Mobilă), o fabrică de bolțari, auto-service-uri, unități ale industriei miniere. 1.2.1. Nivelul general de dezvoltare socio-economică Dacă până în secolul al XVI-lea în Țara Românească pădurile și pășunile, respectiv păstoritul și creșterea animalelor aveau o pondere mare, ceea ce explică și densitatea populației din regiunea dealurilor și muntelui față de raritatea acesteia la câmpie, economia sectorului animalier era cel puțin la egalitate în viața economică cu sectorul vegetal agricol. Începuturile urbane ale așezării și categoria sa de oraș-obște, în care populația se ocupă în mod deosebit cu creșterea vitelor, a imprimat o viață semiagrară alături de îndeletnicirile meșteșugărești. Creșterea vitelor și a oilor era o importantă activitate economică locală, munții și plaiurile fiind proprietatea orășenilor câmpulungeni de la moși strămoși. Modul de oraganizare a vetrei orașului se caracterizează prin locuințe despărțite de curți mari, favorabile creșterii și adăpostirii animalelor, orășenii ocupându-se și cu, cultura plantelor, dar pe areale mai restrânse. & 11

În limitele administrativ-teritoriale, suprafața agricolă totală este de 2 288 ha teren, dintre care 2 239 ha propietate privată și 49 ha propietate de stat. Categoriile de folosință principale sunt: arabil 258 ha, păsuni 916 ha, fânețe 388 ha, livezi și 51 ha, alte suprafețe reprezentând 848 ha (conform datelor statistice). Salariații care lucrează în agricultura de stat s-au redus numeric, după anul 1989, ca urmare a împropietăririi cât și datorită salariilor foarte mici, ajungând în prezent la 150 persoane. Rețeaua de instituții culturale cuprinde: o casă de cultură municipală, o casă de cultură a sindicatelor, muzeul de istorie și cel de etnografie, case memoriale, biblioteca orășenească și alte instituții culturale grupate pe diverse categorii socio-profesionale. Spațiile cu o vocație culturală sunt puncte de atractivitate astăzi dar în evoluția orașului au avut un rol de centru polarizator al vieții urbane: Colegiul Național Dinicu Golescu – cel mai prestigious din zonă, Colegiul pedagogic Carol I sau colegiile tehnologice și Colegiul Tehnic ARO. Menționând că astăzi orașul își menține funcția culturală și științifică și prin filialele unor universități cum ar fi: Universitatea Pitești (Facultatea cu profil Pedagogic), Universitatea Universitatea Spiru Haret, (cu profil economic), la care se adaugă numeroasele festivaluri culturale și simpozioane științifice cu rezonanță națională și europeană. Căile de comunicație rutiere și feroviare au o desfășuraure și o structură care a fost determinată de mai mulți factori: alcătuirea reliefului în care existența văilor largi și culmilor prelungi puțin înalte cu aspect de muscele, cu frecvente șei ce ușurează trecerea de la o vale la alta au avut un rol deosebit nu numai pentru dispunerea așezărilor dar și pentru orientarea de drumuri; existența unor trasee de comunicații străvechi care legau orașul cu așezările din Transilvania, dar și cu cele de la Dunăre; dezvoltarea schimburilor și mai ales impunerea orașului ca important centru de schimb și chiar de activități industriale spre care s-a dirijat nu numai fluxuri de materii prime ci și forță de muncă. Cea mai veche știre privin transporturile pe aceste meleaguri o aflăm din catagrafia din anul 1838 în care sublinia: în oraș existau 13 vizitii, 4 surugii care transportau populația dintr-o parte în alta a orașului, acesta făcând parte din personalul poștelor. Târziu apare transăportul rutier care împreună cu CFR satisface cererea crescândă a transportului de călători și mărfuri ce se dezvoltă de la o etapă la alta. Un mare volum îl & 12

ocupă transportul cimentului, al autoturismelor ARO, a lemnului și a altor materiale de construcții fabricate în zonă. O dată cu dezvoltarea economică a orașului are loc și dezvoltarea modernizarea căilor de comunicație. În anul 1972 s-a dat în folosință autogara din partea de nord a orașului, local proiectat și construit în scopul modernizării condițiilor de trasnport al călătoriilor, fiind deschise trasee de trasnport de principalele rute din zona Muscelului, Argeșului, Dâmboviței, Brașovului, Râmnicu-Vâlcea, București. Transportul călătorilor în afara orașului spre alte orașe ale țării este asigurat de autobuze de stat cât și de firme particulare: Lucky Tour, Montana S.A., Moldotrans. Telecomunicațiile constituie un sector extrem de important al trasnporturilor speciale, în prezent, când volumul informațional este foarte mare, când evenimentele se succed cu repeziciune. Este bine cunoscut că serviciile poștal în trecutul îndepărtat al tuturor localităților erau efectuate cu ajutorul trăsurilor poștale care erau trase de căi. La 1 ianuarie 1860 s-a înființat la Câmpulung telegraful după cum rezultă dintr-o însemnare făcutăde un aghiazmatar de la Biserica Sfântul Ilie, târziu după câțiva ani instalându-se telefonul. Anul 1997 aduce o nouă tehnologie informatică la Câmpulung, o centrală digitală tip Goldstar, iar în anul 2000 se instalează centrala tip Ericsson care însumează peste 20.000 linii telefonice depășind 45 km. Transporturile urbane cuprind mijloace de trasnport pentru deplasarea călătorilor pe teritoriul orașului:autobuze.Alături de trasnportul uraban de stat, după 1989 a apărut și s-a dezvoltat un trasnport urban privatizat de autoturisme maxi-taxi și taximatre desfășurându-se îndeosebi pe axa nord-sud. Transportuile prin conducte a avut o creștere destul de lentă între 1980-1990 s-a înregistrat o creștere destul de lentă a lungimii rețelei de distribuție a apei potabile ajungând în anul 1990 la 93,9 km, iar cea de canalizare însuma 68,7 km. Cea mai mare parte a apelor uzate industrial sunt evacuate în canalizarea orășenească și epurate în stația de epurare situată în afara orașului. & 13

1.2.2. Mediul de afaceri Mediul de afaceri este influențat de cele două componente ale sale și anume mediul extern și mediul intern. Mediul extern este componenta care influențează în mod indirect mediul de afaceri prin factorii politici, sociali, economici, culturali, tehnologici și legislația națională și locală. Mediul intern este componenta care influențează în mod direct mediul de afaceri prin investitori, acționari, patronat, management și resursele umane. În ultimii ani s-a urmărit dezvoltarea mediului de afaceri din România prin adoptarea unor măsuri și legi care să creeze un mediu favorabil dezvoltării afacerilor. Îmbunătățirea absorbției fondurilor structurale, valorificarea oportunităților de finanțare, dezvoltarea sectorului de IMM-uri în toate domeniile de activitate, precum și susținerea distribuției și comercializării produselor acestora reprezintă priorități majore pentru dezvolarea mediului de afaceri, obiective susținute și de către Uniunea Europeana prin Strategia Europa 2020. 1În anul 2015, România înregistrează o creștere economică de 3,6%, ceea ce reprezintă un nivel foarte bun. Pentru anul următor, se preconizează o creștere economică care să atingă 4,2%. De asemenea, PIB-ul României a crescut cu 10% , lucru datorat absorbției fondurilor europene puse la dispoziție de către Uniunea Europeană. Deși s-a înregistrat o creștere, economia românească are un potential economic mult mai mare, iar pentru a-l atinge este nevoie de mult mai multă implicare și de eforturi suplimentare. Acest lucru a fost susținut și de către Mihai Darabat, Președintele Camerei de Comerț și Industrie a României. În ultimii trei ani România a înregistrat o dezvoltare economică intensă, dar și progrese în sectorul economic și în ceea ce privește politica publică. Investițiile totale au crescut in anul 2015 cu 6,5%, procent ce situează România peste media Uniunii Europene. Pentru următorii ani, se preconizează că investițiile private vor continua să crească, iar investițiile publice, ce au atins un nivel record în 2015, va deține în anii următori o rată a creșterii în scădere. Indicele de corupție în România s-a îmbunătățit, punctajul obținut în 2014 fiind de 4,3 față de 3,7 obținut în 2010. (Indicator măsurat pe o scară de la 0 la 10, unde 0 reprezintă cel mai ridicat grad de corupție). Inflația a scăzut în ultimii ani, iar rata medie anuală s-a aflat pe o traiectorie descendentă începând cu anul 2013 datorită recoltelor bogate (înregistrate în 2013 și 2014), scăderii prețului petrolului la nivel mondial și reducerea cotelor de TV A pentru produsele alimentre și băuturile nealcoolice (de Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România, Priorități majore pentru mediul de 1afaceri în 2015, http://cnipmmr.ro/2015/01/20/prioritati-majore-pentru-mediul-de-afaceri-in-2015/ & 14

la 24% la 9%). În anul 2015 inflația a înregistrat un minim de -1,7% (în luna august), iar la sfârșitul anului a înregistrat un procent de -0,4%. Se preconizează că în 2017, aceasta va reveni la nivelul-țintă urmărit de Banca Centrală de 2,5% (±1%) 2Așadar, mediul de afaceri în România s-a dezvoltat în ultimii trei ani, în comparație cu perioada anterioară și este într-o continua dezvoltare și diversificare. România are un potential economic foarte mare și dispune de nenumărate resurse care dacă ar fi exploatate în mod corespunzător ar aduce un profit mult mai mare în comparație cu cel actual. Pentru p dezvoltare durabilă a mediului de afaceri din România trebuie intensificate eforturile pentru absorbția fondurilor europene, dezvoltarea infrastructurii, dezvoltarea sectorului de IMM-uri și susținerea acestora. 1.2.3. Educația, sănătătatea și serviciile sociale În urma analizei cantitative a datelor statistice preluate de la INS, s-au prelucrat grafic câțiva indicatori relevanți privind populația, educația și sănătatea. În ceea ce privește aspectele demografice datele statistice din fig. 1.3. ne relevă evoluția populației din perioada 1990-2013, ovservându-se valori constante pe întreaga perioadă analizată, fiind urmată de scăderi în 2013.
& Figura 1.3. Evoluția numerică a populației (sursa: prelucrare date INS, 2015)
Regiunea turistică
Camera de Comerț și Industrie a României, Starea Mediului Economic 2015, http://ccir.ro/wp-content/uploads/22016/05/SME-2015.pdf& 15

Conform graficului din figura 1.4. observăm că numărul cel mai mare de locuitori se înregistrează în 1990, de la 400 000 locuitori, scăzând în 2013 la 300 000 locuitori. O analiză a natalității și mortalității din județ relevă faptul că natalitatea este scăzută în perioada analizată și pe fondul scăderii numerice a populației, datorate în mare parte migrației din județ a populației adulte (fig. 1.4.).
& Figura 1.4. Evoluția natalității (sursă: prelucrare date INS, 2015) Mortalitatea în perioada 1990-2013 are un ritm oscilatoriu, cu un nivel mai ridicat în 1990, 1995, 2005 pe fondul scăderii nivelului de trai și îmbătrânirii demografice (fig. 1.5.).
& Figura 1.5. Evoluția mortalității (sursă: prelucrare date INS, 2015)
Regiunea turistică
Regiunea turistică
& 16

Cel mai mic nivel este înregistrat în anul 2013 cu aproximativ 4000 persoane decedate. Astfel sporul natural este negativ, – 2,328 în 2013, pe fondul unei natalități în scădere și a unei mortalități ridicate. O analiză a unităților sanitar-medicale din județul analizat a fost efectuată în perioada 1990-2013 pe baza datelor oferite de INS (fig. 1.6.).
& Figura 1.6. Evoluția unităților sanitare (sursa: prelucrare date INS, 2015) Se remarcă un număr ridicat al spitalelor și cabinetelor stomatologice în 2004, 2009 și 2013, deoarece acestea sunt prezente în marile orașe; de asemenea laboratoarele medicale au valori ridicate în 2009 și 2013, fiind urmate de farmacii. Toate celelalte unitați sanitare au un nivel foarte scăzut. O analiză a unităților școlare relevă o scădere numerică a acestora în intervalul 1992 -2013 (fig. 1.7.).
SpitalePolicliniciCentre de sanatateSanatorii TBCCentre medicale de specialitateCabinete medicale studentestiCabinete medicale de familieCabinete stomatologiceFarmaciiLaboratoare medicaleCentre de transfuzie
& 17

& Figura 1.7. Evoluția unităților școlare (sursa: prelucrare date INS, 2015) Până în anul 2000, se remarcă o creștere a numărului unităților școlare datorită unui nivel al natalității susținut și a unei populații școlare însemnate. După acest an are loc un declin al acestora prin restrângerea activității școlare datorate scăderii numărului de elevi, caracteristică națională a fenomenului. 1.2.4. Caracteristici principale ale populației rezidente Transformările economice care au avut loc la nivelul județului Gorj au determinat mutații semnificative în numărul populației structura socială, în repartizarea pe medii, în gradul de ocupare și structura forței de muncă în dispersia ei în teritoriu. Conform datelor statistice din anul 2016, populația din anul 2002 se cifra la 387. 308 locuitori iar pentru anul 2006 numărul populației cu statut legal de reședință în Gorj era de 384.837 locuitori, cu o scădere continuă evidentă față de 1992 când au fost înregistrați 401.021 locuitori. Din totalul populației 42,7% se regăsesc în mediul urban iar 57,3% în mediul rural. Din numărul total: 189.500 (49,2 %) locuitori reprezintă sexul masculin iar 195.337 (50,8 %) de sex feminini. Densitatea populației în județul Gorj are o medie de 71 locuitori/km2 (www.insse.ro). 1.3. Infrastructura turistică a zonei Potențialul turistic al județuluieste reprezentat de peisajul format de Dunăre și de defileul său, de varietatea reliefului din zona montană, de elementele de floră și faună și dovezile trecutului milenar, dovedite de monumente istorice, de arhitectură și artă.
Regiunea turistică
& 18

1.3.1. Ansamblul spațiilor de cazare Rețeaua unităților de cazare este prezentată în următoarele tabele: Tabelul 1.1 Structuri de primire turistică(www.insse.ro)
Tabelul 1.2 Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică (www.insse.ro)
Din analiza turistică a Fig 1.8 se poate vedea evoluția capacității de cazarea a județului. Astfel, numărul total al structurilor de primire turistică înregistrează o crestere sensibilă în cei doi ani extremi ai perioadei analizate, dar se constată diminuarea până la dispariția taberelor școlare, pe fondul lisei de investiții guvernamentale. În schimb creștrea importanței sectorului privat ân turism este demonstrată de pensiuni turistice urbane și vile turistice, un ro important în dezvoltarea acestui segment avândul și accesarea de fonduri comunitare nerambursabile. Tipuri de structuri de primire turistică20112016Total 1319Hoteluri și moteluri812Tabere de elevi și preșcolari30Pensiuni turistice urbane25Pensiuni turistice rurale 01Vile turistice 01Tipuri de structuri de primire turistică20112016Total 13581276Hoteluri și moteluri959910Tabere de elevi și preșcolari3750Pensiuni turistice urbane2492Pensiuni turistice rurale 014Vile turistice 034
& 19

& Fig. 1.8 Capacitatea de cazare turistică în funcțiune pe tipuri de structuri de primire turistică (www.insse.ro) 1.3.2. Ansamblul unităților de alimentație Pe lângă unitățile de alimentație publică aferente hotelurilor, hostelurilor, motelurilor și pensiunilor menționate, mai există și numeroase alte restaurante, pizzerii, ceainării, cofetării, dar și unitățile de alimentație publică din centrele comerciale, care deservesc atât populația rezidentă, cât și turiștii. 1.3.3. Sistemul de transport turistic În ceea ce privește lungimea străzilor orășenești, aceasta a rămas aceeași, respectiv 76,348 km, în toată perioada 2007-2012, aferenți celor 120 de străzi existente.
Principalele probleme ale traficului rutier sunt legate de lipsa unei variante ocolitoare, ceea ce face ca tot traficul de tranzit (inclusiv traficul greu) să traverseze longitudinal orașul. Mai mult, unele cartiere sunt situate la nord de calea ferată magistrală,
20112016
Nr. crt.Îmbrăcăminte carosabilLungime (km)1Asfaltate25,7512Betonate12,6523Împietruite (calupuri sau piatră de râu)29,6334Macadam26,3545Macadam-pământ7,709
& 20

ceea ce face ca accesul dintre aceste cartiere și restul orașului să fie îngreunat de existența unui număr redus de poduri, respectiv de treceri la nivel cu calea ferată (pe străzile Trandafirilor, Stadionului și Ștefan cel Mare). Regiunea turistică este localizată pe principala linie de cale ferată din Transilvania, magistrala 3 (300), aflată în curs de reabilitare pentru a permite un trafic intern și internațional de mare viteză de călători și mărfuri, ținând cont de faptul că sectorul face parte din coridorul IV feroviar pan-european și asigură cea mai mare parte a traficului feroviar dinspre România spre țările Europei Centrale și Vestice. Toate trenurile, indiferent de rang, opresc în stația CFR. Regiunea turistică dispune de stație CFR încă din anul 1872. Calea ferată a suferit numeroase modificări și modernizări în cursul secolului XX, fiind dublată și electrificată. După inundațiile catastrofale din anul 1970, traseul căii ferate a fost modificat, construindu-se un nou tunel feroviar. Regiunea turistică se află la distanțe relativ mici față de principalele aeroporturi regional. Totodată, se află relativ în apropiere de principala poartă aeriană a României, Aeroportul Internațional Henri Coandă, Otopeni. Mulți dintre locuitorii stabiliți în străinătate se deplasează spre și dinspre țările de destinație prin aceste aeroporturi, folosind cu precădere serviciile companiilor de transport Wizz Air, Blue Air, Carpatair, TAROM și Lufthansa. 1.3.4. Posibilități de distracție și agrement Zona montană Gorj cuprinde cinci lanțuri muntoase dintre care trei principale. Lanțul Munților Parâng cu cel mai înalt vârf din Oltenia – Parângu Mare (2519 m); acest lanț totalizează 14 vârfuri cu înălțimi peste 2000 metri și o minunata salbă de lacuri glaciare (aflate dincolo de limitele județului Gorj); Munții Godeanu cu cel mai înalt vârf – Vârful Gugu (2291 m). Lanțul Munților Vâlcan cu cel mai înalt vârf Oslea (1946 m.). În județul Gorj există mai mult de 25 rute turistice alpine pedestre, inclusiv doua rute europene de lung parcurs pedestru (E3 si E7), trei zone pe care se practica alpinismul si escalada (Cheile Sohodolului – Runcu, Cheile Galbenului – Baia de Fier și Cheile Oltețului – Polovragi), cinci zone speologice ce reprezintă cel mai mare potențial speologic din România având peste 2.000 de peșteri, o stațiune de schi (Rânca) precum și zone pentru vânătoare și pescuit, toate reprezentând atracții pentru un mare număr de turiști în fiecare an. Aceste localități sunt cuprinse în oferta turistică a unor & 21

tur-operatori din țara, dar capacitățile de cazare și serviciile sunt încă limitate. Zonele Cerna-Valea Mare, Baia de Fier, Lainici, au de asemenea potențial turistic, dar infrastructura este slab dezvoltată pentru moment. Alături de acestea se găsesc și zone pentru zbor cu parapanta și deltaplanul, cicloturism și mountain – bike, canioning, rafting, 4×4, pescuit sportiv și vânătoare, toate atrăgând un număr mare de turiști în fiecare an (http://documents.tips/documents/2arbusti-gorj-1a-areale-si-zone-turistice1-55b08ae40f3e7.html). Programul Gorj Aventura este cel mai complet și complex program de aventură și turism montan din România, cuprinzând alpinism și escaladă, speologie (peșteri amenajate sau neamenajate, avene de minus 20 – 150m), orientare turistică și drumeție montană, canioning pe cascade și în canioane, cicloturism și mountainbike, rafting cu caiace șt bărci pneumatice, raliuri și drumeție cu mașini de teren, rapel, funicular, tiroliană, balustradă. Principalele zone de practicare a raftigului sunt pe râurile Cerna, Tismana, Jiu și Gilort. Alpinismul poate fi realizat în: Cheile Sohodolului, Cheile Galbenului și Cheile Oltețului. Pentru sporturile aeriene (deltaplan, parapantă) zonele favorabile sunt: Godeanu-Stârminosul, Pocruia, Cloșani, Runcu-Platoul Pleșa, Runcu-Dealul Tufoaia, Lainici, Parângul Mare-Valea lui Sân, Rânca, Vârful Păpușa-Parâng și Vârful Cerbul-Parâng. Cicloturismul poate fi practicat în zona Văii Cernei, Valea Motrului, valea Tismana, Valea Bistrița, Valea Sohodol, Pasul Vâlcan, Valea Jiului, Valea Gilortului și Valea Oltețului pentru zona montană și în toate zonele de deal și depresiuni. Zona montană beneficiază de numeroase trasee turistice ce întregesc potențialul de dezvoltare al turismului montan în județul Gorj, în special în munții de la vest de Jiu (Godeanu și Vâlcan) dar și în munții Parâng dar cu dificultate mai mare, nefiind indicate pentru marea masă a turiștilor. Munții Vâlcan, Godeanu și Mehedinți sunt puternic penetrați de căi de acces rutiere, din categoria celor forestiere, multe dintre ele fiind folosite încă din perioada daco-romană. Din aceste căi se desprind poteci de culme ce pot constitui trasee atractive. Singura zonă cu potențial pentru turismul de iarnă și schi ce deține amenajări turistice este zona Novaci – Baia de Fier cu versanți pe zonă de pajiști montane, expuși spre sud-vest în calea unor mase de aer mai umede cu precipitații bogate sub formă de zăpadă șt & 22

temperaturi mai scăzute pentru altitudini de 1400-1600, optime pentru o stațiune de acest tip. Celelalte zone fie nu beneficiază de expunere asemănătoare, fie sunt zone acoperite cu vegetație forestieră, prezintă abrupturi sau pante prea accentuate, sau lipsesc zonele de platou. Situată pe unul dintre platourile Munților Parâng (1600 m. altitudine), la 18 kilometri de orașul Novaci și 63 kilometri depărtare de Targu-Jiu, localitatea Rânca a cunoscut o dezvoltare rapidă. După ce în urmă cu șase ani a fost montată o instalație de teleschi, din anul 2004 una dintre cele două pârtii deține și nocturnă. La Rânca există deja trei hoteluri de trei stele. Prin vilele și casele de odihnă construite în ultimii ani, Rânca a fost transformată într-un adevărat oraș-stațiune. Înainte de dezvoltarea stațiunii, la Rânca existau câteva cabane modeste ce se integrau frumos în peisaj: Cabana OJT „Ciuperca", „Rânca Centrală" (a Universității din Craiova) și Cabana COOP Consum, care au fost închise în mare parte publicului larg. În prezent în rețeaua ANTREC sunt înscrise Hotelul Onix și vilele „Elena", ,,Lucky", „Tara" și „Veronica". Există și unități de cazare ale unor instituții precum Romsilva, Salvamont, Universitatea din Tg. Jiu, PETROM, Sindicatele Miniere, alături de foarte multe pensiuni, cu o varietate șocantă de stiluri arhitecturale. Pentru a fi exploatată în condiții de eficiență, sunt necesare investiții în infrastructură și construirea de noi pârtii de schi și sisteme de transport pe cablu. Investițiile pot fi realizate prin parteneriat public-privat în condițiile în care terenurile pentru noi facilități sunt în proprietate privată. Dezvoltarea turismului montan este în mare parte frânată și de situația proprietății terenurilor, o proprietate fragmentată sau de multe ori comună (a obștilor sătești). Modernizarea stațiunii Rânca va fi posibilă doar odată cu o deschidere mai mare a comunităților locale către dezvoltarea montană. Acest lucru este posibil prin campanii de convingere a deținătorilor de terenuri pentru a investi în turism sau a vinde aceste terenuri către investitori. Domeniul Molidvișul se află situat la poalele vârfului Parângul Mare, având o atitudine maximă de 1760 m. Posibilitățile de acces sunt dinspre valea Sadului, valea Larga sau cel mai facil de pe valea Blahniței. Zona asigură posibilități de construcție pe culmile și versanții nordici și estici la 1500-1600 m altitudine. Datorită altitudinilor mai scăzute pârtiile de schi pot coborî până 1a altitudini de 1200 m, dar cu o durată a sezonului de schi de doar 45-60 zile. Pentru schi la altitudine domeniul Molidvișul se completează cu domeniul schiabil Parângul Mare cu pârtii până la 2200 m și o durată a sezonului de peste 90 de zile. Domeniul & 23

Parângul Mare poate beneficia de aceea direct din zona Molidvișul, prin construirea unui drum care să continue traseul din valea Blahniței către zona de culme, constituindu-se ca un domeniu de extindere a sezonului din zona Molidvișul. De asemenea accesul poate fi realizat și prin valea Sadul lui Sân, drumul de acces fiind mult mai dificil de realizat dar mai ferit de situații de înzăpezire. Spre zona de sud există posibilități da construcție pe interfluviile dintre râul Gilort și râul Sadul. Pârtiile pot fi de lungime mare și medie cu unghiuri de cădere mai mari decât în celelalte domenii de schi și grad de dificultate mai ridicat. Principala problemă o ridică terenul stâncos și liniile de creste ce reduc posibilitatea așezării zăpezii într-un strat omogen. De asemenea în domeniul Molidvișul și Parângul Mare terenurile au regim privat al proprietății, îngreunând dezvoltarea rapidă a zonei. Domeniul Straja Sud poate constitui o completare a domeniului Straja din județul Hunedoara. Avantajul este dat de faptul că în general stratul de zăpadă din Straja din Față este mai gros în raport de zona Straja Nord, ca urmare a împingerii zăpezii peste culme de către vânturile de nord-vest. Accesul în zonă va putea fi făcut pe valea Șușița-Cartianul dinspre sud sau prin extinderea drumului forestier dinspre vest. În același timp se poate realiza o instalație de transport pe cablu dinspre stațiunea Straja-Hunedoara. Construcțiile pot fi amplasate în zona muchiei Straja din Față având o frumoasă panoramă spre zona de sud. Un avantaj îl constituie apropierea rețelei de transport energie electrică din pasul Vâlcan și liniile de izvoare din zonă. Dezavantajele sunt legate de altitudinea scăzută, cu un maxim de 1868 în vârful Straja, ce permite pârtii scurte sau coborârea acestora până la altitudini de 1 l00 m. Durata stratului de zăpadă este în general sub 60 zile simțindu-se puternic influența submediteraneană (http://documents.tips/documents/2arbusti-gorj-1a-areale-si-zone-turistice1-55b08ae40f3e7.html). Județul Gorj, spre deosebire de multe alte județe, deține încă importante și valoroase obiective cultural-istorice. Principalele probleme ale acestor obiective este slaba lor punere în valoare și degradarea /dispariția treptată a acestora. Sub aspect etno-folcloric, Gorjul apare ca o arie de interferență folclorică și etnografică, în care descoperim însă un miez alcătuit din trăsături proprii. Apele minerale au fost prețuite în județul Gorj din vremuri străvechi, au avut o dezvoltare relativi până în 1989 urmată de o perioadă puternică de regres. Localitățile cu resurse balneare din județul Gorj sunt: Săcelu, Țicleni și Glogova. Turismul climateric se & 24

practică în special în depresiunile subcarpatice, unde se întâlnește bioclimatul de cruțare, cu valori moderate ale elementelor climatice, cu aerul din belșug ozonat, la adăpost de vânturile reci dinspre munte. Caracteristicile geografice și etnografice ale spațiului rural reprezintă elemente de luat în considerare de către majoritatea turiștilor care își doresc petrecerea vacanței la țară, departe de aglomerația urbană. Clasificarea ofertei turistice actuale propune: pensiuni rurale la Baia de Fier, Runcu, Novaci, Polovragi, Tismana, Rânca; meșteșuguri tradiționali: țesături (Tismana, Polovragi), mori de apă (Runcu, Izvarna, Brădiceni), olărit (Târgu-Jiu, Polovragi, Gălesoaia), împletituri nuiele, pictură naivă; obiceiuri: obiceiuri de iarnă (colindatul în Ajunul Crăciunului: Padeș, Runcu, Baia de Fier, Polovragi ș.a;), târguri si nedei (Târgul de Sf. Ilie-Polovragi, Târgul de Sfânta Mărie – Tismana), obiceiuri de toamnă (Coborâtul oilor de la munte – Novaci, Baia de Fier, Sărbătoarea Colinelor din Runcu, La cules de vie – Arcani, Bengești, Bărbătești), obiceiuri de vară (Festivalul de Folclor și Târgul de Artizanat la Polovragi; Festivalul de folclor Cântecul văilor la Dragotești), obiceiuri de primăvară (urcatul oilor la munte-Novaci, Baia de Fier, măsuratul oilor-Polovragi). Agroturismul este o forma recentă de turism, atât în țară cât si în teritoriul studiat. Serviciile agroturistice sunt oferite de pensiunile turistice și de gospodăriile țărănești. Întrucât multe dintre acestea găzduiesc turiști numai sporadic și deci veniturile câștigate sunt reduse și, în mare parte, sezoniere au preferat să nu își mai declare activitatea, dar ospitalitatea, prețul redus și mâncarea sănătoasă rămân în continuare atuurile lor Redescoperirea naturii, cunoașterea îndeaproape a florei și faunei sunt tendințe noi în cerințele pe piața turistică. Județul Gorj deține un număr important de rezervații naturale și 
monumente ale naturii și două parcuri naționale, dar, dintre acestea doar o parte au o importanță turistică regăsindu-se în atenția turiștilor: Cheile Oltețului și peștera Polovragi, Cheile Galbenului și peștera Muierilor, Defileul Jiului, Cheile Sohodolului, Valea Tismana și
rezervațiile din zonă, Valea Mare – Cloșani și platoul calcaros, Cheile Corcoaia-Izvoarele Cernei, etc. 1.3.5. Atracții turistice naturale Principale Atracții turistice naturale din județul Gorj sunt peșterile în număr forte & 25

mare care se află pe teritoriul județului. Peștera Muierilor este situată pe teritoriul comunei Baia de Fier, jud. Gorj. Peștera este săpată în calcare mezozoice, de râul Galbenul. Primele informații despre Peștera Muierii ne-au parvenit din 1870, de la arheologul Alexandru Odobescu. Lungimea peșterii este de 7000 m, fiind prima peșteră electrificată din România. Această peșteră este dispusă în patru niveluri. Nivelul inferior formează rezervația speologică, fiind împărțit în două sectoare: sectorul de nord (1.500m) și sectorul de sud (880m). Etajul superior este situat la 40 m înălțime, fiind amenajat pentru turiști pe o lungime de 573 m, însă are în total 1228 m. Principalele atracții ale peșterii sunt: Domul Mic, asemănător unei cupole gotice, apărut ca urmare a precipitării milenare a calcitei, Sala Altarului, Valul Altarului, Amvonul, Candelabrul Mare, Stânca Însângerate (denumirea este dată de scurgerile oxidului de fier), Cupola (areo înălțime de 17 m, unde este o colonie de lilieci), Vălul Muierii, Bazinele Mari, Cascadele împietrite, Dantela de Piatră, Poarta, Sala cu Guano, Sala Turcului, Galeria Urșilor (aici au fost găsite resturi de schelete de urși, lei, hiene, vulpi, lupi, capre sălbatice, mistreți), Sala Musteriana au fost descoperite foarte multe obiecte aparținând culturilor cu mult înaintea erei noastre. Peștera Polovragi se află în localitatea Polovragi, pe malul Oltețului, în Munții Parâng, la o altitudine de 670 m și la 20 m de talvegul râului. În funcție de impuritățile pe care le transportă apa în galeria principală, aceasta își schimbă culoarea din aval către amonte, pe porțiuni care au căpătat, în timp, denumiri precum: Bolta însângerată, Camera Albă, Sala Divină. 1.3.6. Atracții turistice antropice Principale atracții turistice antropice ale județului Gorj sun reprezentate de numeroasele cule, arhitectura religioasă și nu în ultimul rând ansamblul Brâncuși. Casa Glogoveanu este situată în com. Glogova, pe malul stâng al Motrului. Casa a fost ridicată în mai multe etape: prima dată, în secolul XVII, Necula Glogoveanu construiește casa, folosindu-se de un beci mai vechi. Continuă apoi, în secolul XVIII, Matei și Ioniță Glogoveanu, care elimină scară exterioară, construind scara care se află și în momentul de față sub cerdac, în același timp fiind construită Biserica paraclis, având hramul Sfântul Nicolae. La începutul sec. XIX, restaurarea făcută de Gheorghe Vernescu a dus la diminuarea & 26

caracterului de locuință fortificată în favoarea confortului unei locuiri permanente a spațiului. Cu toate acestea, ea își păstrează caracterul aparte în arhitectura Olteniei. Tradiția amintește de existența unor drumuri subterane ce făceau legătura între culă și biserică paraclis din apropiere și dintre culă și un luminiș din apropierea Motrului, subterane folosite în cazul unui asediu (www.gorj.djc.ro/). Cula Cioabă-Chințescu situată în satul Siacu, comună Slivilești, este una din cele mai recente construcții de acest tip. Ea a fost începută în 1818 de boiernașul Răducan Cioabă, după moartea acestuia, soția sa Zoița s-a recăsătorit cu Marin Chintescu, acesta fiind cel care a terminat cula în 1822. Moștenirea ei s-a făcut în general pe linie femeiască, astfel încât este cunoscută sub mai multe denumiri printre care și cea de Cula Grecescu, după numele boierului Grecescu, soțul Stancai Chintescu. Construcția are un plan dreptunghiular dezvoltat pe trei niveluri. În timp a suferit unele transformări, ușa originală nu se mai păstrează. La etaj se urcă pe o scară îngustă care pornește din beci. Pridvorul se deschide la ultimul nivel și permite o bună vizibilitate asupra împrejurimilor, pe vremea când funcționa putând comunica cu o altă culă, care astăzi a dispărut, cea de la Borăscu (1770). Toate laturile au prevăzute metereze folosite pentru tragerea cu arma în caz de nevoie. Ca sistem constructiv și după amplasarea în teren, Cula de la Siacu aparține tipului de veghe, semnalizare și alarmă (www.gorj.djc.ro/). Deși este un valoros monument de arhitectură, astăzi se află într-o stare avansată de degradare și încă nu s-au găsit resursele financiare necesare pentru restaurarea, conservarea și punerea sa în valoare. Cula de la Curtișoara, cunoscută și sub numele de cula Cornoiu, a fost construită încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea și a fost lăsată moștenire de Radu Pistescu logofătului Cornea din Târgu-Jiu (1785), împreună cu toată averea. Construcția este dezvoltată pe trei niveluri, cu fântâna în pivniță și cu creneluri de tragere la fiecare nivel. După sistemul constructiv și după amplasarea în teren, aparține tipului culă de refugiu, de apărare sau locuința temporară. În timp a suferit unele transformări , însa, odată cu constituirea în jurul ei a Muzeului Arhitecturii Populare Gorjenesti de la Curtișoara, a revenit la forma sa inițială. Are în compunere două beciuri în care se pătrunde prin uși masive de stejar închise cu bârne de lemn dispuse de-a curmezișul. Din unul din beciuri pornește scara de acces spre primul nivel. La al doilea etaj se află pridvorul culei care oferă o bună vizibilitate asupra împrejurimilor. & 27

Cula a fost nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat Muzeul Arhitecturii Populare Gorjenesti de la Curtișoara. În apropiere se află biserica Sf. Ioan Botezătorul, alături de culă se află Conacul și, de jur împrejur, pe o suprafață de aproximativ 12 ha, sunt dispuse într-un cadru pitoresc numeroase construcții care au păstrat specificul arhitecturii populare din zona Gorjului, case din zona de sub munte, din zona de câmpie, pivnițe, pătule. Palatul comunal din Târgu Jiu, unde astăzi funcționează Instituția Prefectului județului Gorj. Proiectul imobilului a fost realizat de arhitectul Petre Antonescu, iar devizul lucrărilor a fost întocmit în anul 1896 de către arhitectul Teoharie Dobrescu, care a fost și antreprenorul lucrării executate de inginerului Ion Poienaru. Ridicarea construcției aînceput în anul 1897, iar piatră de temelie s-a pus la 22 august 1898. La 28 mai 1901, primarul orașului Târgu-Jiu, Titu Frumușeanu, încredințează arhitectului Dimitrie Maimarolu finisarea lucrărilor primăriei, în august 1902 acestea fiind executate. Decorația exterioară și cea interioară, în stil maur, dau o notă de unicitate și monumentalitate construcției pentru care s-a achiziționat un ceas ce a fost montat în turla în anul 1905. În anul 1969 i se adaugă aripa nouă, proiect realizat de arhitectul Gheorghe Petrașcu. Mănăstirea Polovragi a fost construită în secolul XVI, de Radu și Pătru, fii lui Danciu Zamona. Pictura bisericii a fost realizată de Constantin Zugravul, în 1713, pictura fiind foarte valoroasă, prin tehnică și iconografie. Intrarea în pridvor are de o parte și de alta reprezentări ale mănăstirilor românești închinate la Muntele Athos. Egumenul Lavrentie a ctitorit bolnița în 1732, amplasată în cea de-a doua incintă a mănăstirii, aceasta fiind pictată în 1738 de Gheorgheie și Ionu. Mănăstirea Tismana a fost ctitorită de cuviosul Nicodim cel Sfințit de la Tismana. Domnitorii din familia Basarab (Radu I, Dan I, Mircea cel Bătrân) au sprijinit material construcția de zid. La 15 august 1378 biserica Mănăstirii Tismana a primit hramul Adormirea Maicii Domnului, fapt atestat în hrisovul voievodului Dan I, DIN 3 octombrie 1385 (http://www.crestinortodox.ro/). Biserica este ridicată în stil bizantin, plan triconc, cu ziduri groase de piatră, cu trei turle pe naos, pronaos și pridvor, susținută de contraforți și de pridvorul ce înconjoară pronaos și o parte naos. În 1520, Neagoe Basarab a acoperit biserica cu plumb; în 1541, Radu Paisie a făcut chenarele și ușile bisericii mari; Matei Basarab a construit în 1650 biserica mică a spitalului mănăstiresc, clopotnița și a donat un clopot; Cornea Brăiloiu a refăcut & 28

chiliile și casele egumenești; jupâneasa Stanca Glogoveanu a refăcut pictura în 1733 și 1766, iar în 1782 ușile bisericii. La Tismana a fost înființată prima școală de caligrafi și de copiști de cărți bisericești în diverse limbi și prima școală de călugări, de unde se recrutau viitorii episcopi, mitropoliți, dieci pentru cancelariile domnești și boierești (http://www.crestinortodox.ro/). Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj este situat în Curtișoara, cartier al orașului Bumbești-Jiu, fiind un muzeu în aer liber care cuprinde monumente de arhitectură și tehnică populară din Gorj, amenajat în jurul culei Cornoiu, a conacului și a turnului de apă în perioada 1966-1975. Pe lângă culă, în muzeu au fost aduse biserica din zid Sf. Ioan Botezătorul (1820), construcții țărănești din lemn (case, pivnițe, pătule, instalații tehnice populare din secolele XVIII – XIX) cu mobilier țărănesc, piese de port, țesături, unelte, ceramică, crestături în lemn. Cea mai veche piesă expusă o reprezintă Casa Popii Udriște, din satul Olari, datată în 1802 (https://ro.wikipedia.org/). Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu (Ansamblul monumental „Calea Eroilor” de la Târgu Jiu) reprezintă un omagiu eroilor din Primul Război Mondial, proiectat și realizat de Constantin Brâncuși. Ansamblul cuprinde patru piese sculpturale: Masa tăcerii, Aleea scaunelor, Poarta sărutului ș i Coloana fără sfârșit (Fig. 3.15), dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime de 1275 m. Inaugurarea ansamblului sculptural a avut loc la 27 octombrie 1938. 1.3.7. Campania de promovare a regiunii turistice Ținând cont de potențialul existent, de impactul său în dezvoltarea economică și sociala, nu în ultimul rând de actuala criză economică mondială, în prezent, în cele trei județe analizate dezvoltarea turismului se impune ca o necesitate din următoarele considerente. Turismul este un sector economic cu perspective de dezvoltare pe termen lung, având resurse inepuizabile, dezvoltarea lui presupunând utilizarea optimă a acestor resurse în vederea minimizării impactului negativ economic, socio-cultural și ecologic și a maximizării beneficiilor sale asupra comunității locale și asupra conservării naturii. Turismul acționează ca un factor dinamizam al dezvoltării întregului sistem economic, generând o cerere specifică de bunuri si servicii din partea celorlalte sectoare economice. Dezvoltarea turismului contribuie la creșterea economică a zonei, la atenuarea & 29

dezechilibrelor de dezvoltare, sporind veniturile sectorului public, sectorului privat și nu in ultimul rând, ale populației. Turismul contribuie la ocuparea forței de muncă disponibile, inclusiv a celei disponibilizare din alte sectoare de activitate restructurate, atenuând șomajul. Prin veniturile pe care le creează, turismul ameliorează condițiile de viață și sporește nivelul de trai și bunăstarea populației zonei. Turismul constituie un mijloc de valorificare, conservare și protejare și valorificare a potențialului cultural, istoric, folcloric și arhitectural al județului. Turismul este un mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de instruire si civilizație a populației. Turismul generează participarea și implicarea directă a comunității locale în activitățile sale specifice, având un rol deosebit în petrecerea timpului liber, precum și crearea unui climat de satisfacție și liniște în cadrul comunității locale. Prin acțiunile sale, turismul îndeplinește și o funcție ecologică, protejând zonele ecoturistice, conservând și utilizând biodiversitatea biologică a zonei. Calitatea mediului înconjurător de a fi baza tuturor activităților, inclusiv a celor turistice, îl face inseparabil de fenomenul turistic. Varietatea mediului natural, calitatea și aspectul său estetic, constituie resurse de bază pentru turism. Intre mediul înconjurător și diferitele forme de turism există relații reciproce complexe, de interdependență. Turismul, departe de a proteja mediul înconjurător, este un generator al problemelor sale, fiind capabil să distrugă tocmai resursele de care acesta este dependent. In cele mai multe cazuri se calculează beneficiile economice ale turismului și nu se lasă și posibilitatea cuantificării consecințelor sale asupra mediului și societății. Exploatarea irațională la un moment dat creează riscul de a distruge tocmai suportul de care orice activitate turistică este dependenți Există toate premisele ca, prin varietatea formelor de turism, alături de celelalte valori social economice, județul Gorj să asigure implementarea unor strategii specifice pentru înscrierea României în locurile cuvenite ale economiei, culturii și civilizației europene, în general. Intențiile oficialilor în această direcției sunt: se va continua materializarea prevederilor strategiei de dezvoltare și promovare a activităților turistice în județul Gorj, pe domenii specifice; se va acționa pentru reabilitarea, modernizarea și extinderea infrastructurii & 30

ce deservește zonele cu potențial turistic deosebit; dezvoltarea Stațiunii Rânca este prinsă întru-un proiect mult mai amplu numit Dezvoltarea integrată prin optimizarea domeniului schiabil și a sistemului ecologic de colectare – epurare a apelor uzate menajere din zona turistică Rânca; în perspectivă, prin amenajări specifice ale luciului de apă a Lacului Vidra, există posibilitatea practicării schiului nautic și a altor sporturi pe apă; sprijinul constant pentru dezvoltarea și înmulțirea fermelor și pensiunilor agroturistice va fi dublat de o acțiune consecventă de promovare și popularizare a ofertei turistice a acestora; se va insista pe modernizarea spațiilor de primire și cazare a turiștilor precum și pe serviciile de alimentație publică conexe; se va urmări aplicarea unitară a reglementărilor Ministerului Turismului în ceea ce privește clasificarea și atestarea hotelurilor, motelurilor și celorlalte structuri din acest domeniu. În contextul general de dezvoltare a turismului prezentat, sunt necesare: crearea și promovarea unei imagini proprii favorabile atât la nivel zonal cât și național, și de ce nu, și la nivel extern, a celor trei județe ca destinație turistică, și legat de aceasta, crearea unui brand turistic; asigurarea recunoașterii turismului ca factor cheie în cadrul economiei județene și ca un generator de noi locuri de muncă; conștientizarea populației cu privire la bogățiile turistice ale județului și dorința de a le împărtăși oaspeților, ca potențiali turiști în zonă; asigurarea unei dezvoltări durabile a turismului , astfel încât patrimoniul său turistic să fie în egală măsură apreciate în prezent și păstrate pentru generațiile viitoare; dezvoltarea infrastructurii și suprastructurii turistice necesare îndeplinirii programului de dezvoltare turistică a județului; dezvoltarea și implementarea acțiunilor și programelor de informare, promovare li publicitate a turismului local; stabilirea și implementarea acțiunilor de valorificare a resurselor naturale existente în scop turistic; realizarea unor parteneriate viabile între autoritățile administrației publice locale și mediul de afaceri privat, organizații nonguvernamentale, altele, etc. în scopul dezvoltării turismului local; promovarea spiritului antreprenorial și valorificarea superioară a potențialului turistic și terapeutic al zonei; dezvoltarea turismului rural în general și a agroturismului în special; se va acționa pentru reabilitarea, modernizarea și extinderea infrastructurii ce deservește zonele cu potențial turistic deosebit (în special la DN7A ce face legătura stațiunii V oineasa cu Obârșia Lotrului și mai departe cu județul Hunedoara și Alba). & 31

CAPITOLUL 2 ANALIZA ACTIVITĂȚII TURISTICE 2.1. Evoluția numărului de turiști Pentru a analiza circulația turistică la nivelul județului Gorj, se vor folosi următorii indicatori: numărul de turiști (sosirile); înnoptările și durata medie a sejurului. Capacitatea de cazare turistică în funcțiune (exprimată în locuri-zile) reprezintă numărul de locuri de cazare puse la dispoziția turiștilor de către structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, înmulțit cu numărul de zile cât sunt deschise structurile în perioada considerată. Se exclud locurile din camerele sau structurile închise temporar din lipsă de turiști, pentru reparații sau pentru alte motive. Numărul turiștilor – zile pentru o acțiune turistică se determină prin înmulțirea numărului persoanelor participante, cu durata efectivă în zile a acțiunii respective. Durata medie a sejurului s-a calculat din împărțirea numărului de turiști-zile la numărul de turiști. Vizitator internațional este, din punct de vedere statistic, orice persoană care călătorește către o țară, alta decât aceea în care își are reședința, pentru o perioadă care să nu depășească 12 luni, scopul principal al vizitei fiind altul decât exercitarea unei activități remunerate în țara vizitată. Sosirile cuprind numărul vizitatorilor străini înregistrați. Plecările cuprind numărul vizitatorilor români care călătoresc în străinătate și sunt înregistrați la ieșirea din țară. Aceeași persoană din străinătate poate realiza, în perioada respectivă, mai multe călătorii în țară, fiind înregistrată de fiecare dată ca o nouă sosire. În același mod se procedează la plecările vizitatorilor români în străinătate. Toți acești indicatori sunt prezentați în tabelul nr. 2.1, în perioada 2006-2016, informațiile fiind oferite de către Direcția județeană de statistică Gorj. Analiza datelor arată o scădere considerabilă a numărului de turiști străini în perioada 2006-2016, după care se observă o creștere lentă a sosirilor. Indicii de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune se calculează prin raportarea numărului de înnoptări realizate, la capacitatea de cazare turistică în funcțiune, din perioada respectivă Pentru perioada analizată se observă că aproximativ 50% din capacitatea & 32

de cazare în funcțiune a fost utilizată în anul 2006, după care se observă o scădere semnificativă a raportului capacitate de cazare/ indice de utilizare. Acesta a variat de-a lungul perioadei analizate între 20% și 27%, cel mai mic procent 20,7% înregistrându-se în anul 2008. Tabel 2.1 Capacitatea și activitatea de cazare turistică în județul Gorj
2.2. Modificări propuse la nivelul numărului de înnoptări
' Fig. 2.1. Capacitatea de cazare a județelor Gorj, Mehedinți și Vâlcea AniiExistentă (locuri)În Funcțiune (mii locuri-zile)Sosiri (mii)Înnoptări (mii)Indicii de utilizare netă a capacității în funcțiune (%)20064426662,6174,2358,554,120071797399,394,9164,841,320081475415,338,68620,720091258409,546,4103,325,220101199357,537,9104,229,220111159343,336,483,624,420121170328,738,69027,42013132033937,684,624,920141484411,251,698,123,92015143940458,1105,526,120161357443,463,2119,727
20112016
& 33

Analizând figura 2.1, se constată o creștere a capacității de cazare în toate cele trei județe în anii de referință. Se poate observa cu ușurință capacitatea de cazare foarte mare a județului Vâlcea, raportată la celelalte două județe studiate.
& Fig. 2.3 Numărul înnoptărilor în județele Gorj, Mehedinți și Vâlcea Deși numărul sosirilor a crescut, numărul înnoptărilor a scăzut vizibil, în județul Vâlcea înregistrându-se o scădere cu 5,6%. 2.3. Durata medie a sejurului Această analiză este importantă pentru a observa modificările apărute în perioada analizată și pentru a se putea face previzionări cu privire la schimbările care pot avea loc în următorii ani. Variațiile duratei medii a sejurului sunt influențate de bugetul de care dispun turiști pentru vacanțe sau de veniturile acestora. Cu cât veniturile sunt mai ridicate, cu atât aceștia vor rămâne cazați o perioadă mai lunga de timp. De asemenea, durata medie a sejurului este influențata si de facilitățile pe care le oferă unitățile de cazare și întreaga industrie a ospitalității astfel încat, dacă serviciile oferite clienților sunt de cea mai înaltă calittate, aceștia se vor simți ca la ei acasă si vor dori să rămâna mai mult timp sau să se întoarcă în cel mai scurt timp. Și numărul de înnoptări este influențat de durata medie a sejurului deoarece, daca sejururile sunt mai lungi numărul total de înnoptări crește, iar veniturile din turism sunt mai mari.
20112016
& 34

Tabel 2.2. Durata medie a sejurului
Conform datelor din tabel, durata medie a sejurului este fluctuantă. Valoarea acestui indicator în anul 2011 este de 3,6 zile pe sejur, aceasta fiind apropiată de valoarea medie calculate pentru cei patru ani și anume 3,68 de zile. În anul următor se observă o scădere cu 2,7% față de anul anterior, durata medie a sejurului ajungând la 3,5 zile per sejur. Anul 2013 aduce o creștere semnificativă cu 8% față de anul anterior, durată media a sejului ajungând la 3,78 de zile, iar în ultimul an creșterea continuă, valoare înregistrată fiind 3,84 de zile. Valorile pentru durata medie a sejurului variază datorită faptului că mulți turiști preferă să meargă în mai multe vacanțe mai scurte, evitând astfel plistiseala și având parte de relaxare și recreere în mai multe perioade ale anului. Un alt factor care ar putea să aibă impact asupra acestor fluctuații este venitul pe care îl au turiștii și distribuirea lui pentru toate plăcerile pe care vor să și le îndeplinească, preferând să aibă mai multe vacanțe în diferite colțuri ale lumii. 2.4. Densitatea circulației turistice AniiIndicatori absoluți (durata medie a sejurului) Indicatori relativiIndicatori mediiDe nivelModificări absoluteIndicele dinamicii (%)Ritm de creștere (%)Calculați din valori absoluteCalculați din valori relative (%)Valori ( Yi )Δi/1Δi/i-1Ii/1Ii/i-1Ri/1Ri/i-12011-20123,60-100–3,680,0810002012-20133,5-0,1-0,197,2397,23-2,77-2,772014-20153,780,180,28105108582015-20163,840,240,06109,71101,599,711,59&¯I&¯∆&¯y&¯R
& 35

' Fig. 2.2 Numărul sosirilor în județele Gorj, Mehedinți și Vâlcea Din figura 2.2 se observă o creștere a numărului sosirilor în cei doi ani de referință, cea mai mare cotă fiind înregistrată în județul Vâlcea. 2.5. Volumul cheltuielilor turistice Cheltuielile turistice care reprezintă veniturile intreprinderilor sau rezidenților din tara ofertantă sunt puternic fragmentate și dispersate, astfel încît sunt dificil de identificat și apreciat. De asemenea, cheltuielile făcute de turiști sunt greu de izolat de cheltuielile rezidentilor. Unitațile hoteliere sunt principalii recipienți ai cheltuielilor turistice în această zona, în același timp, domeniul de producție cu caracter pur turistic, cu clientela omogenă și delimitabilă. Taxele hoteliere sunt și usor de administrat, ceea ce explică faptul că cele mai frecvente taxe turistice sunt cele hoteliere. Taxa hotelieră, pentru o cerere inelastică, este suportată de către turiști prin prețul plătit de aceștia. În condițiile unei piețe concurențiale, taxa hotelieră este asumată de către proprietarii și comercianții din domeniul economic respectiv.O alta categorie de taxe turistice sunt legate de transportul turistilor. Astfel, de exemplu, sunt taxele de imbarcare, ce pot fi diferențiate în funcție de locul de destinație al turiștilor care se imbarca în mijlocul de transport. Se poate afirma că, în sectorul turistic în general, politica fiscala este deosebit de blandă. Investițiile mereu au fost baza unei dezvoltări durabile și strategia cea mai des folosită de agenții economici. Fundamentarea pe baze științifice a deciziilor de investiții necesare turismului pornește de la premisa că orice produs turistic, care va fi generat prin
20112016
& 36

darea în folosință a unor noi obiective, trebuie să întrunească o serie de condiții minimale de atractivitate și competitivitate, pentru a deveni viabil pe piața turistică internă și internațională. De aceea deciziile de investiții sunt precedate de analize științifice seriase ale posibilităților de valorificare a produselor turistice, în pas cu fluctuațiile cererii pentru aceste produse. De aici rezultă că investițiile proiectate în turism trebuie să se justifice atât din punct de vedere a eficienței lor economice pentru industria turismului, cât și din punct de vedere al contribuției estimate a acestor investiții la dezvoltarea economică a zonei geografice în care vor fi integrate. Cunoscând faptul că, investițiile în turism reprezintă cheltuieli considerabile, cu efecte de lungă durată, orice greșeală în orientarea investițiilor va atrage după sine importante pierderi materiale, deoarece, pe de o parte, împiedică efectuarea unei investiții mai eficiente, iar pe de altă parte, îndreptarea ulterioară a greșelilor, fie că nu va mai fi posibilă, fie că va reclama noi cheltuieli, deseori ridicate, fără să înlăture în totalitate deficiențele constatate (amplasament, grad de confort, funcționalitate etc.). Investițiile în industria turistică pot fi definite prin câteva caracteristici specifice și anume: sunt intensive în capital (cauza o reprezintă costul ridicat al infrastructurii și al echipamentelor turistice); capitalul antrenat în investiție este pe termen lung; investițiile sunt mari utilizatoare de forță de muncă. Este de la sine înțeles că problema majoră a oricărui producător, inclusiv a celui din industria turistică, este ce să producă, unde să producă și cum să producă. Pentru micșorarea riscului unei investiții nepotrivite, în general investitorii recurg la determinarea prin simulare a rentabilității unei investiții, folosind informații referitoare la mediul în care se va realiza investiția, la proiectul de investiții, analiza riscului investiției, precum și estimarea investiției. 2.6. Preferința relativă pentru turism Piața turismului rural reprezintă domeniul economic al ofertei, respectiv cererii turistice, prezentând următoarele elemente specifice: oferta este rezultatul generat de imaginea creată de turist în urma informației furnizate anterior (este rezultatul așteptărilor sale); oferta turistică rurală nu este flexibilă (nu este elastică în timp și spațiu și nu poate fi stocată sau transformată); cererea turistică rurală este flexibilă, fiind supusă unui mediu dinamic de schmbări de motivații economice, sociale sau de altă natură; oferta este adresată unui segment redus de piață, format din consumatori care încearcă să-și satisfacă cerințele, & 37

indiferent de preț. În realitate, se dorește segmentarea permanentă a pieței, prin atragerea de noi categorii de consumatori, această dinamică putând fi realizată prin crearea de noi rapoarte cerere/ofertă. În cazul de față, pentru turismul rural itinerant, cu valențe culturale, istorice și religioase, putem deosebi două categorii importante de turiști și anume: turiști direct interesați de această formă de turism și/sau turiști al căror scop principal nu este parcurgerea itinerariului tematic. În cazul primei categorii de turiști ne putem adresa unor subdiviziuni de consumatori, astfel: grup de elevi, cu scopul organizării de excursii școlare, minorități etnice de referință pentru itinerariul tematic, grupuri de persoane în scopul realizării unor pelerinaje. Pentru cea de-a doua categorie, putem identifica persoanele însoțitoare sau pe cele interesate direct de relaxare și nu neapărat de tematica itinerariului. Trebuie menționat faptul că fenomenul turismului școlar sau de pelerinaj (organizat în grupuri) este adesea neglijat, însă reprezintă o categorie relativ constantă a cererii potențiale, generând venituri mari. Aceste manifestări ale cererii pot să atenueze efectele negative ale supraaglomerării din sezoanele turistice, echilibrând veniturile în perioadele de exploatare redusă a ofertei turistice. De asemenea, profilul unui turist motivat de obiectivele culturale, istorice și religioase marcate în itinerariul tematic poate fi determinat de factori demografici, economici sau sociali. Astfel, produsul turistic rural se poate adresa unor segmente mari și eterogene, grupate apoi în funcție de tematica itinerariului. Produsul turistic tematic este unul complex, fiind determinat de un cumul de factori secundari, ce pot influența pozitiv sau negativ experiența turistică în sine. Printre acești factori putem menționa: infrastructura, structurile de primire și de alimentație publică, magazinele, comunitățile locale etc. Monitorizarea acestui cumul de factori poate fi foarte dificilă, de aceea recomandăm realizarea unor strategii secundare de reducere sau compensare a influenței lor asupra experienței turistice de ansamblu. Considerăm că experiența tematică este influențată în mod decisiv de calitatea informației transmise, de aceea însoțitorii (ghizii) au un rol foarte important în cadrul unui itinerariu turistic. Totodată, trebuie menționat faptul că stabilirea primului obiectiv din itinerariul turistic & 38

este foarte importantă deoarece acesta va constitui un etalon de comparație cu celelalte obiective care vor urma conform traseului. Din acest punct de vedere, considerăm esențial pentru strategia de produs tematic ca resursele investite la început să se concentreze mai întâi pe primul obiectiv selectat pentru vizitare. Accentuarea efectului tematic este redată prin autenticitatea produselor tradiționale, fie culinare, fie artizanale cu scop de suvenir, acestea reprezentând păstrarea imaginii în timp, fiind în același timp și un eficient mod de promovare. Numărul mediu de obiective turistice vizate în cadrul celor trei itinerarii turistice tematice propuse este de 15, pentru fiecare dintre ele se alocă între 2-4 ore, în cazul stațiunilor balneo-climaterice timpul de ședere stabilindu-se la nivel de grup. Astfel, durata medie a unui itinerariu ar putea fi 7 zile, putând să se prelungească până la 12 zile în situația în care se dorește practicarea unor drumeții sau a altor activități de agrement specifice itinerariului. Dat fiind specificul temelor alese, în cadrul unor porțiuni din itinerariu se poate insista pe interacțiunea dintre turiști și localnici (cu scopul practicării unor meșteșuguri, achiziționării de suveniruri sau testării produselor culinare), generând astfel efecte economice și sociale asupra comunităților locale. Strategia de preț contribuie la realizarea obiectivelor propuse de o întreprindere și trebuie să fie realizată în concordanță cu tipul produsului turistic destinat vânzării, cu concurența existentă pe piață și cu alți factori interni sau externi care condiționează stabilirea prețului. Politica de preț este complementară politicii de promovare, generând împreună cele mai eficiente rezultate economice. Am identificat multiple posibilități de promovare a acestor itinerarii turistice, însă esențial este modul de percepere al turistului care deja a experimentat traseul și poate oferi garanția unor beneficii. De aceea este foarte importantă politica de lansare a itinerariilor prin obiectivele alese pentru vizitare, ghizii-furnizori de informații, gazdele din structurile de cazare și cele din locurile de servire a mesei de-a lungul traseelor turistice. O altă variantă eficientă de promovare o reprezintă partenerii implicați în derularea acestor itinerarii și anume întreprinzătorii din zonele de proveniență, care pot comunica verbal clienților posibilitățile de vizitare a împrejurimilor, oferindu-le datele de contact ale agenției organizatoare. & 39

Perioada aleasă pentru promovare reprezintă, de asemenea, un factor esențial, fiind un răspuns la sezonalitatea cererii; astfel, modalitățile de acțiune în acest sens pot fi în relație directă cu variația cererii, în opoziție cu aceasta sau una constantă, având același grad de intensitate pe tot parcursul anului. Apreciem, așadar, că variația unor activități de promovare se află în dependență cu variația cererii din destinațiile sursă precum și în cazul desfășurării unor activități constante, pe parcursul întregului an, în vederea creșterii gradului de conștientizare a identității produsului în rândul segmentelor de piață vizate. În contextul turismului tematic, strategia de marketing are două direcții principale: atragerea consumatorilor potențiali în spațiile de vânzare, pentru a le oferi informații complete despre pachetul turistic, reduceri de preț și alte servicii conexe; facilitarea accesului consumatorilor interesați către punctele de vânzare a produsului turistic. Un sistem de distribuție eficient, în cazul itinerariilor tematice, se poate concretiza doar prin crearea unor parteneriate stabile cu toate grupurile de interes localizate de-a lungul traseului stabilit. Tour operatorii locali au un rol foarte important în desfășurarea unor astfel de itinerarii, distribuind cererea turistică uniform, evitând fenomenul de sezonalitate și generând venituri pentru toate structurile de primire sau de alimentație publică, la un moment dat.
& 40

CONCLUZII În concluzie putem afirma că turismul practicat în cele trei județe din nordul Olteniei are numerose forme de manifestare avand un potențial deosebit, încă neexploatat la adevărata sa valoare. Cu toate acestea, relieful divers zonei prezintă particularități atractive pentru turiști, resurse menerale explotate în stațiuni balneo-climaterice, parcuri si rezervații naturale, numerose peșteri, dar și numerose atracții turistice antropice culturale, istorice, religiose etc. Cele trei județe din nordul Olteniei au relief extrem de variat, care oferă numeroase atracții turistice descrise pe larg în cadrul lurării. De asemenea, atracțiile turistice de natura antropică sunt multiple. Astfel, în județele Vâlcea și Gorj turismul religios are o mai mare importanță, în timp ce atracții turistice de acest fel sunt mai puțin numeroase în Mehedinți În contapondere, în județul Mehedinți, atracțiile truristice de natură activă sunt mai numerose, oferind turiștilor multiple posibilități de petrecere a timpului liber. Din punct de vedere ala turismului balnear, dintre cele trei județe, Vâlcea se detașază net. În concluzie, putem afirma că trei județe din nordul Olteniei au un profil turistic încă neexpooata la întregul potențial. Punerea în valoare a acestui important potențial turistic este grevată de lipsa sau subdimensionarea investițiilor în infrastructura generală și turistică, precum și de neaplicarea unei strategii unitare în marketingul ofertelor turistice. Rezolvarea acestor neajunsuri poate genera creștere economică, scăderea șomajului și creșterea nivelului de trai.
& 41

Bibliografie 1.Alexandru, D., Neguț, S., Istrate, I. (1997), Geografia turismului, București, Editura Academiei, București. 2.Angelescu, C., Jula, D.(1997), Timpul liber – condiționări și implicații economice, Editura Economică, București. 3.Ardeiu, M., (2011), Geografia județului Gorj, Editura Măiastra, Târgu-Jiu.
 Dădălău, I., M. (2010), File de monografie, Editura Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj, Târgu-Jiu. 4.Benea, D. (1996). Daciasud-vestica în secolele III-IV . Editura de Vest, Timioșoara. 5.Bondoc, D.,(2009). The roman rule to the north of the lower Danube : during the Late Roman and Early Byzantine period. Mega Publishing House, Cluj-Napoca. 6.Bonifaciu, S., Iordan, I. (1996), Ghid turistic al României, Edit. Garamnond, București 7.Bran, F., Simon, T., Nistoreanu, P. (2000), Ecoturism, Editura Economică, București, 8.Brown, R. L.(2001), Eco-economie, Editura Tehnică, București 9.Candea M.., Erdeli S., Simon T. (2000), Romania, potențial turisticși turism, Editura Universității București. 10.Cocean, P. (1996), Geografia turismului. Editura Caroo, București. 11.Cocean, P. (2013), Peisaje culturale, Editura Presa universitară Clujeană, Cluj-Napoca 12.Cocean, P. Deszi, St. (2009), Geografia turismului, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca 13.Cocean, P., Vlăsceanu, Ghe., Negoescu, B. (2005), Geografia generală a turismului, Editura Meteor Press, București 14.Cooper, C., Fletcher, J., Gilbert, D., Wanhill, S. Tourism, Principles and Practice, Harlow, Longman, 1998 15.Cosmescu, I.(1998), Turismul – Fenomen complex contemporan, București, Editura Economică, București 16.Cosmescu, I., Ilie, L.(1999), Economia serviciilor, Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu. 17.Davidescu, M., (1989), Cetatea romană de la Hinova, București: Editura Sport-Turism. 18.Diaconu M.(2004), Turism prin Internet, Editura Tribuna Economică, București. & 42

19.Dinu, V .(2001), Protecția drepturilor și intereselor consumatorilor, Editura Alpha, Buzău. 20.Dobrescu, M. E., Franc, V . I.(1997), Afacerile, mică enciclopedie, Editura Expert, București. 21.Erdeli G., Cucu V ., (2006), România. Populație, Așezări umane, economie, Editura Transversal, București. 22.Erdeli, G., Cândea, M., Simon, T., (2000), România – potențial turistic și turism, EdituraUniversității, București 23.Ghinea, Dan (2002), Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, București 24.Ielenicz M.(2007), Romania geografie fizică – clima, ape, vegetație, soluri, mediu, vol. II, Editura Universitară, București; 25.Ioncică, M.(2000), Economia serviciilor, Editura Uranus, București. 26.Ionescu, I. Turismul fenomen social economic și cultural, București, Editura Oscar Print, 2000 27.Lupu, N.(2002), Hotelul – economie și management, Editura ALL Beck, București. 28.Mălăescu, S., (2009), Subcarpații dintre Olt și Jiu: studiu de geografie socială, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. 29.Manolea, M. (2011), Podișul Mehedinți: potențial și valorificare turistică, Universitatea din București. Facultatea de Geografie. Școala doctorală "Simion Mehedinți", București. 30.Minciu, R.(2001), Economia Turismului, Editura Uranus, București. 31.Neacșu, N. (2000), Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert, București 32.Nedelea A. (2003), Piața turistică, Editura Didactică și Pedagogică, București. 33.Nistoreanu, P. (2003), Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București. 34.Nistoreanu, P. (2005), Management în turism și servicii, Editura ASE, București. 35.Nistoreanu, P., Dinu, V ., Nedelea, Al.(2004), Producția și comercializarea serviciilor turistice, Editura Didactică și Pedagogică, București. 36.Niță, I., Niță, C. (2000), Piața turistică a României, Editura Ecran Magazin, Brașov. 37.Posea G., Popescu N., Ielenicz M., (1974), Relieful României, Editura Științifică, București 38.Rondelli, V ., Cojocaru, S.(2005), Managementul calității serviciilor din turism și & 43

industria ospitalității, Editura THR-CG, București. 39.Snak, O., Baron, P., Neacșu, N. (2001). Economia Turismului, Editura Expert, București. 40.Sanda, V ., Popescu, A., Arcuș, M., (1999), Revizia critică a comunităților de plante din România, Tilia Press International, Constanța. Webgrafie 41.http://acasalabrancusi.ro/relief-flora-clima-fauna-2/ 42.http://cf.cdn.unwto.org/sites/all/files/pdf/unwto_fitur_2016_hq_jk.pdf 43.http://documents.tips/documents/teza-doctorat-rezumat-podiul-mehedini-potential-si-valorificare-turistica.html 44.http://pe-harta.ro/gorj/ 45.http://pozeq.net/poze-cu-floare-de-colt/3356 46.http://romaniamegalitica.blogspot.ro 47.http://totb.ro/capra-neagra 48. http://vegetatiaforestiera.com 49.http://www.agerpres.ro/destinatie-romania 50.http://www.batlife.ro/?p=342&lang=ro 51.http://www.crestinortodox.ro/) 52.http://www.dreamgardens.ro/magazin/jneapan/ 53.http://www.gorj.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=261 54.http://www.kule.ro/cule/gorj/item/cula-cioaba-chintescu 55.http://www.kule.ro/cule/gorj/item/cula-cornoiu 56.http://www.mdrl.ro/ 57.http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/masterplan_partea1.pdf 58.http://www.mehedinti.djc.ro/Public/ObiectiveCulturaleImg.aspx?ID=1804 59.http://www.mehedinti.djc.ro/Public/ObiectiveCulturaleImg.aspx?ID=1554 60.http://www.mehedinti.djc.ro/Public/ObiectiveCulturaleImg.aspx?ID=5526 61.http://www.mehedinti.djc.ro/Public/ObiectiveCulturaleImg.aspx?ID=5367 62.http://www.mihailovici.ro/archives/category/romania-pozitiva-2/mehedinti/page/3 63.http://www.radioromaniacultural.ro/ 64.http://www.toateanimalele.ro/ & 44

65.http://www.toateanimalele.ro/Ras.php 66.https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Cozia#/media/File:2006_0610CoziaExterior20565.JPG 67.turism.bzi.ro 68.turism.bzi.ro 69.www.doxologia.ro 70.www.drumliber.ro 71.www.infopensiuni.ro 72.www.insse.ro 73.www.proalpin.ro 74.www.romania-redescoperita.ro
& 45