I. CONSIDERAȚII GENERALE …pag. 2 [626777]

1
CUPRINS

I. CONSIDERAȚII GENERALE ………………………………………………………………………….pag. 2
II. POZIȚIA GEOGRAFICĂ ȘI ACCESIBILITATEA …………………. ……………………..pag. 6
2.1.Încadrarea geografică a județul ui…………………………………………….. ……………………..pag. 6
2.2.Căile și mijloacele de transport turistic …………………………………….. ……………………..pag. 8
2.2.1 .Căile de comunicație feroviare ………. ………………………………………… ……………………..pag. 9
2.2.2.Căile de comunic ație rutiere ……………. ………………………………………… ……………………..pag. 9
III. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL……….. ………………………………………………. pag. 11
3.1 Relief ………………………………………………………………………………………… …………………….pag. 11
3.2 Hidrografie …………………………… ………………………………………………….. …………………….pag. 14
3.3 Climă …………………………………………………………………………………………………………….. ..pag. 18
3.4 Elemente biogeografice ……………………………………………………………… ………….. ………..pag. 19
3.5 Arii naturale protejate ………………………………………………………………. …………………….pag. 21
IV. POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC ……………………………………………………….. pag. 2 3
4.1 Vestigii arheologice ……………………………………………………………………. …………………….pag. 24
4.2 Monumente istorice și de arhitectură religioasă ………………………….. …………………….pag. 27
4.3 Muzee și case memoriale ………………………………………………………………………………….. pag. 37
4.4 Etnografie și folclor …………………………………………………………………………………………. pag. 41
V. TIPURI DE TURISM …………………………………………………………………. …………………….pag. 46
5.1 Turismul balneoclimateric …………………………………………………………. …………………… .pag. 46
5.2. Turismul cultural ……………………………………………………………………… …………………….pag. 50
5.3. Turismul rural ……………………………………………………………………………….. ………………pag. 5 2
5.4 Turis mul urban ………………………………………………………………………… …………………….pag. 53

STRATEGII DE DEZVOLTARE / ANALIZĂ SWOT ……………………………………………. pag. 54
CONCLUZII ………………………………………………………………………………………………………… pag. 56
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………… ………… pag. 57

2

CAPITOLUL I
CONSIDERAȚII GENERALE

”Turismul, sub toate formele sale, se desfășoară în mediul geografic și este determi nat sau
influențat de unele componente geografice naturale, economice și sociale ale acestuia.
O parte dintre ele sunt recunoscute științific și prac tic, ca resurse și atracții turistice și
alcătuiesc potențialul turistic al unui teritoriu.
Unele dintre acestea sunt considerate ca ”suport” sau ”materie primă” pentru activitatea de
turism cu limitele fizice ș i materiale respective și ca resurse epuizab ile în contextul dezvoltării
durabile.” (V. Glăvan, 2006, p.7)
Turismul, se manifestă astăzi ca un domeniu distinct de activitate, cu o prezență tot mai
activă în viața economică și socială, cu un progres tot mai ridicat . Turismul a devenit în zilele
noastre o activitate cu o mare importanță precum cea desfășurată în alte sectoare -cheie din
economia mondială (industrie, comerț , agricultură ).
Turismul este un domeniu important al economiei mondiale și are o tendință de creștere
continuă la nivel internațion al, constituind o acti vitate economică ce se reflectă asupra majorității
sectoarelor sociale. A devenit inevitabil faptul că turismul nu se refer ă doar la unele persoane, care
își petrec anual vacanțele, c i prin serviciile prestate poate avea un impact poz itiv asupra întregii
societăți.
Turismul desfășurat pe teritoriul României a parcurs anumite faze caracteristice turismului
european. Din secolul I începe util izarea apelor termale cu roluri terapeutice în sud -vestul țării, la
Băile Herculane, Băile Geoagi u, unde chiar și astăzi se pot vedea vestigiile romane. Această
bogăție important ă, apele minerale, sunt folosite în scopuri terapeutice pe scară din ce în ce mai
largă, astfel că la sfârșitul secolului al XIX -lea și în prima parte a secolului al XX -lea am enajările
sub forma stațiunilor balneare se răspandesc pe întregul areal carpatic și pericarpatic.
Una dintre bogățiile curente de bază în turism privește studiul elementelor regionale, în
funcție de care se organiz ează activități turistice reprezentative anumitor zone și se remarcă
posibilitățile de amenajare complexă a acestora.
Resursele turistice reprezintă ansamblul elementelor atractive ale unui teritoriu, indiferent
de originea lor și de relațiile dintre ele.

3
Activitățile turistic e reprezintă diverse preocupări care sunt orientate spre îndeplinirea în
bune condiții a unei anumite forme de turism (activități ale agentului de turism, recepționerului,
personalului din unitățile alimentare sau de la punctele de vizită, acțiunile realizate de ghid).
Obiect ivul turistic este orice element natural, economic, social, cultural etc. care arată un
interes de cunoaștere sau folosire de către o masă de oameni în cadrul unei activități t uristice; este
un element de bază în oferta turistică. Ob iectivele turistice se împart în două mari categorii:
naturale și antropice.
Turismul și recreerea au ajuns împr eună una din cele mai însemnate activități sociale și
economice din Europa și din întreaga lume.
Turismul în ju dețul Bistrița -Năsăud este clasat la un nivel înalt, dat orită peisajelor montane,
apelor minerale, vestigiilor arheologice, monumentelor și tradițiilor.
Tipurile de turism care pot fi practicat e în această zonă sunt multiple . Turismul cultural,
turismul rural, turismul balneoclimateric sunt doar câteva dintre t ipuri le de turism pe care le
regăsim și de care turiștii se pot bucura.
Pentru a determina acest dom eniu este necesară valorificarea la maximum a resurselor
existente pentru atragerea și deservirea unui număr mare de turiști.

Potențialul turistic
Potenți alul turistic reprezintă ansamblul factorilor de atracție aparținând cadrului natura l
sau antropic fiind fructificat prin intermediul amenajărilor turistice generând fluxuri cu arii de
proveniență interne și internaționale.
Prin potențial se poate înțelege și oferta turistică a unui teritoriu care împreună cu baza
tehnico -materială și cu infrastructura generală generează oferta turistică reală sau patrimoniul
turistic.
”Potențialul turistic al unui teritoriu dat sau stațiune turistică este definit ca ansamb lul
componentelor naturale, cultural – istorice, sociodemografice și tehnicoeconomice, recunoscute
științific, cantitativ și calitativ și dovedite prin practică și care, prezintă posibilități de valorificare
turistică și dau o anumită funcționalitate pentru turism. (V. Glăvan, 1995). Cu alte cuvinte un
teritoriu interesează sub aspect turistic în măsura în care acesta ofer ă resurse turistice naturale sau
antropice, a căror valorificare, pe fondul unor amenajări tehnice și turistice, în contextul protejării
mediului înconjurător, poate d etermina o activitate de turism care să permită intrarea acestuia î n
circuitul turistic.” (V. Glăvan, 2006, p.9)
Potențialul turistic are un rol important în dezvoltarea și diversificarea activităților turistice
și din această cauză a apărut necesitatea stabilirii unor criterii de clasificare a atracțiilor turistice.
Potențialul turistic se împarte în:

4
 Componenta naturală
 Componenta antropică (social -culturală)

Fig. 1.1. Structura potențialului turistic (V. Glăvan, 1995)
Patrimoniul turistic reprezintă un ansamblu de elemente naturale, sociale, economice,
culturale, dar și totalitatea amenajărilor (căi de comunicație, bază de cazare, odihnă, tratament,
amenajări pentru distracții și instrucție destinate activităților turi stice de pe un teritoriu).
Estimarea potențialului turistic și atractivității turistice a reliefului unui teritoriu trebuie să
fie baza de plecare în elaborarea unei strategii generale de dezvoltare turistică și în delimitarea
zonelor prioritare de interes turistic.
Un teritoriu poate fi solicitat ca destinație turistică în măsura în care acesta oferă resurse
turistice naturale, antropice, infrastructură, a c ăror valorificare, pe fondul unor amenajări
complexe, poate determina o activitate de turism.

5

Fig. 1.2. Structura patrioniului turistic (V. Glăvan, 1995)

6
CAPITOLUL II
POZIȚIE GEOGRAFICĂ ȘI ACCESIBILITATE

2.1 Încadrarea geografică a județului
Județul Bistrița -Nasăud este situat în nordul României, în partea de nord -est a
Transilvaniei, între paralelele 46̊ 48’ și 47̊ 37’ latitudine nordică și meridianele 23̊ 27’ și 25̊ 36’
longitudine estică și se învecinează cu județele Cluj la vest, Mureș la sud, Suce ava în est și
Maramureș la nord, constituind una din unitățile administrat iv-teritoriale ale Regiunii de
Dezvoltare Nord -Vest (Transilvania de Nord).

Fig. 2.1. Harta județului Bistrița -Năsăud
(sursa: http://www.google.ro/imgres?q=harta+judetului+bistrita+nasaud)

Județul Bistrița -Năsăud își desf ășoară relieful sub forma unui amfiteatru natural,
indestructibil legat de arcul carpatic, ca un adevărat caleidoscop de m inunate peisaje naturale.
Municipiul Bistrița este reședință de județ, important centru economic, cultural și
administrativ al județul ui.

7

Fig. 2.2. Imagine din municipiul Bistrița
(sursă: http://transilvania -ro.romaniaexplorer.com/page_11096.html)

Fig. 2.3. Imagine din orașul Năsăud
(sursă: http://www.mesagerul.ro/2016 /03/21/ora -ul- nasaud -are-strategie -de-dezvoltare –
pana -2022)

Fig. 2.4. Imagini din orașul Sângeorz Băi (sursă:www.portalbn.ro)

8

Primaria oraș Beclean Hotel Bachus Oraș Beclean
Fig. 2.5. Imagini oraș B eclean (sursă: http://www.portalbn.ro)

Orașul Năsăud este un vechi centru cultural, cu industrie de mase plastice, textilă și
alimentară.
Orașul Beclean este un important nod de cale ferată cu industrie metalurgică și alimentară.
Orașul Sângeorz – Băi este stațiune turistică cu izvor de ape minerale terapeutice.
Județul Bistrița –Năsăud este unul favorabil datorită calității solului , pădurilor bogate și
minereurilor, așezării geografice favorabile, acesta fiind populat încă din cele mai vechi timpuri.
Munici piul Bistrița în prezent deține o platformă industrială cu potențial însemnat și atracții
turistice.
Rezervațiile naturale reprezintă o bogăție însemnată a județului dintre care pot fi amintite:
Parcul Național al Munților Rodnei, Parcul Național al Munțil or Călimani, cu roci, minerale și
structuri geologice deosebite, fauna și flora montană cu specii foarte rare, Parcul Dendrologic
Arcalia, situat în comuna Șieu -Măgheruș, în care pot fi întâlnite specii rare de arbuști și arbori .
Județul este străbătut de o rețea de drumuri cu o lungime totală de 1581 km, din care
drumurile naționale măsoară o lungime de 321 km, drumurile județene 754 km, iar drumurile
comunale 506 km (1260 km, din care 250 km drumuri pietruite și 86 km drumuri de pământ –
2011). Principal ele drumuri naționale care traversează județul Bistrița -Năsăud sunt: DN17 –
109,350 km (E 576), DN15A – 28,577 km, DN16 – 13.00 km, DN17D – 93.00 km.

2.2 Căile ș i mijloacele de transport turistic
Căile de comunicații sunt un sistem care alcăt uiesc o rețea realizată pentru înbunătățirea
circulației, deplasării de la un loc la altul a vehiculelor destinate transportului oamenilor sau
bunurilor materiale. Aceste căi de comunicație pot să fie terestre, aeriene sau navale. Căile
terestre cuprind circulația fer oviară, sau transportul pe calea ferată, circulația rutieră unde
transportul se realizează pe diferite artere de circulație compusă din șosele.
Încă din evul mediu, județul Bistrița -Năsăud este străbătut de nu meroase drumuri de o
importanță deosebită pentr u legăturile comercial e ale Transilvaniei cu Moldova ș i Maramureșul.

9
În secolele XIX și XX rețeaua de drumuri a fost completată de rețeaua feroviară. Astfel, în
1884 s -a realizat legătura Dej -Bistrița, în 1898 Bistrița -Bistrița Bârgăului, în 1885 Șieu -Măgh eruș-
Luduș, în 1907 Beclean -Rodna, în anii 1936 -1939 I lva Mică -Vatra Dornei.

2.2.1 Căi de comunicație feroviare
La sfârșitul anului 1970, rețeaua feroviară însuma 364 km. Teritorial, se constată o
repartiție armonioasă, în sensul că întreaga suprafață a j udețului este străbătută de căi ferate, ceea
ce determină o bună deservire a localităților, în special a celor de pe valea Someșului Mare și a
Bistriței. Caracteristica principală a căilor ferate este convergența spre Beclean. Din Beclean
pornește o ramifi cație pe valea Someșului Mare, până la Ilva Mică, în continuare pe valea Ilvei
spre Moldova. Prin ramificațiile de la Salva și Ilva Mică se asigură legături spre Depresiunea
Maramureș și exploatarea miniera Rodna. O a doua ramificație pornește pe valea Șie ului, făcând
legătura cu valea Mureșului. Prin ramificațiile de la Șieu -Măgheruș și Sărățel se face legătura spre
Luduș și Bistrița -Bistrița Bârgăului.
Dintre căile ferate cu ecartament îngust, importanța mare o are cea de pe valea Dipșei.
Rețeaua de căi f erate acoperă 320 km, din care 182 km cu linii electrificate. Densitatea
căilor ferate este de 59,8 km/1000 kmp, peste media României de 45,2 km/1000 kmp. La nivel
național, rețeaua de căi ferate din județu l Bistrița -Năsăud reprezintă 3% , iar la nivel regi onal
19,2%.
2.2.2 Căi de comunicație rutiere
Rețeaua rutieră, este reprezentată prin 1 352 km (la sfârșitul anului 1970). Din lungimea
totală drumurile naționale însumează 211,8 km. Acestea sunt: DN 17 ce se desprinde la Dej din
DN 1C și urmărește valea Someșului Mare până la Beclean , iar în continuare valea Șieului până
aproape de Sărățel, de unde flanchează valea Bistriței, printr -o frumoasă regiune, până aproape la
izvoare și trece pasul Tihuța intrând pe teritoriul județului Suceava. Traficul intern, ca și cerințele
unui transport rapid au impus modernizarea în întregime a acestei artere rutiere, care are o mare
importanță pentru viața economică și de tranzit a județului.
DN 15A se desprinde din DN 17 în apropiere de Sărățel și urmărește valea Dipșei,
traversează zona viticolă de la Teaca, părăsind județul în hotarul acestei comune. Prin intermediul
său se realizează legături ușoare cu județul Mureș și cu celelalte județe din estul Transilvaniei.
DN 17C se desprinde de la Bistrița din DN 17, traversează D ealurile Bistriței, urmărește
valea Someșului Mare până la Salva, apoi valea Sălăuței până aproape la izvoare și peste pasul
Setref trece în Depresiunea Maramureș.

10
În viitor se prevede dublarea liniei ferate Dej -Beclean -Ilva Mică, efectuarea unor lucrări
de centralizare electrodinamică a circulației feroviare; construirea unei autogări moderne la Bistrița
și a unui punct de exploatare la Rodna.
Prin modernizarea acestora și încă a altor drumuri de interes județean se va facilita legătura
rapidă și agreabilă a multor localități din cadrul județului.

Fig. 2.6. Rețeaua căilor de comunicație în județul Bistrița -Năsăud

Accesul la transportul pe calea aerului se poate face prin aeroportul din Cluj -Napoca,
situat la 150 km sau prin aeroportul din Târgu -Mureș, si tuat la 96 km.

11

CAPITOLUL III
POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL

”Poten țialul turistic natural reprezintă totalitatea resur selor turistice pe care le oferă cadrul
natural prin componentele sale: relief și structuri geologice, condiții climatice, ap e, vegetație ș i
fauna, peisaj, natura protejata etc. Inclusiv modifică rile acestora ca urmare a intervenț iei omulu i,
care au o valoare turistică și dau funcționalitatea turistică a teritoriului.” (V. Glăvan, 2006, p.13)
De altfel, cadrul natural îndeplineș te concomitent un dublu rol și anume cel de suport
material al tuturor activităților din domeniul turismului, precum și cel de motivație esențială a
acest ora când frumusețea sa determină constituirea fluxurilor turistice. Referitor la implicarea
naturii în turism constatăm aspecte dintre cele mai variate, de la o participare simbolică, greu
sesizabilă de fundal al diverselor activități la o implicare complexă, polivalentă, ea devenind, prin
intermediul componentelor proprii, un obiectiv propriu -zis.

Fig. 3.1. Structura potențialului turistic natural (V. Glăvan, 1995)

3.1. Relief .
Teritoriul județului este variat și complex, dispus sub forma unui amplu amfiteatru natural
cu deschidere în trepte către Câmpia Transilvaniei, conturându -se trei zone de relief:
– zona montană (48 % din suprafața totală a județului), include p artea muntoasă a lanțului
Carpați lor Estici, partea nordică și centrală a limitei muntoase incluzând masivele Țibleș,
Rodna, Suhard, Bârgău și Călimani;

12

Fig. 3.2. Imagini din munții Rodnei ( sursă: http://www.portalbn.ro )

Fig. 3.3. Imagini din munții Bârgăului (sursă: http://www.portalbn.ro )

Fig. 3.4. Imagini din munții Călimani (sursă: http://www.portalbn.ro)

– zona deluroasă (49,3 % din suprafața totală a județului), include partea centrală și
vestică a județului;

Fig. 3.5. Zone de deal în județul Bistrița -Năsăud (sursă: http://www.portalbn.ro )

– zona de luncă ( 2,7 % din suprafața totală a județului), care se extinde de -a lungul cursurilor
principale de apă, în special de -a lungul râului Someșul Mare și a afluenților;

13

Fig. 3.6. Zone de luncă în județul Bistrița -Năsăud (sursă: http://www.portalbn.ro)

Relieful predominant deluros și muntos determină o floră diversificată. În depresiuni, de -a
lungul râurilor, în mlaștinile râurilor și a teraselor situate în sud -vestul județului sunt câmpuri
cultivate cu cereale, culturi tehnice și predominant cu legume. Munții adăpostesc o faună bogată,
ocrotită de lege, cum ar fi: ursul carpatin, cerbul carpat in, cocoșul de munte, barza albă și barza
neagră, vulturul negru, care sunt declarate monumente ale naturii. Alte specii protejate de lege
sunt: tisa, gențiana, narcisa și se găsesc în zona alpină. Potențialul touristic al județului Bistrița
Năsaud este extreme de bogat. Zona montană este vizitată de turiști care iubesc drumețiile, odihna
și sporturile. Zona carstică a Munților Rodnei include câteva peșteri de o mare valoare speologică:
– Peștera Tăușoarelor , aflată pe versantul stâng al văii Izvorul Tăușoarelor, din bazinul
superior al râului Gersa, descoperită în anul 1955, face parte din complexul carstic ”Izvorul
Tăușoarelor -Zalion”. Este formată dintr -o rețea de galerii (5 050 m) care gravitează spre
punctual de maximă adâncime (600 m altitudine), situat la o diferență de nivel de 350 m față
de intrare, deținând astfel locul întâi ca adâncime, între peșterile din țara noastră. Fiind relativ
tânără și încă activă , peștera nu prezintă f enomene carstice clasice (stalactite, draperii ,
stalagmite ) ci doar cristale de gips, care alături de unele fosile și animale cavernicole, lilieci ,
insecte constituie un valoros domeniu de cercetare științifică, fapt pentru care a fost
declarată”monument a l naturii”, vizitarea ei fiind permisă doar cu aprobarea Comisiei
monumentelor naturii.
– Peștera Zânelor s-a format în “clipele” de calcare Eocene de la izvoarele pârâului Zânei (1
435m), care apare de sub Tarnița Prelucii, pe versantul stâng al văii Rebra, la sud -est de
Vârful Pietros (2 003m). Este constituită dintr -o galerie descendentă de circa 30 m , cu
ramificații inaccesibile, încă nestudiate.
– Peștera Jgheabul lui Zalion aflată la obârșia Pârâului Orb, afluent al Văii Seci (bazinul
Telcișor) . Intrarea în peșteră se face printr -un aven de 44 m, cu un diametru de 3 m. Peștera
are 475 m în linie dreaptă , însă desfașurată depășește 535. Adâncimea totală atinge 130 m.
Traseul prin peșteră este format din câteva lărgiri în formă de săli, sifoane, cascade, aflate de-
a lungul cursului de apă cu debite mari în perioa dele ploioase. Resurgența pârâului care

14
străbate p eștera este în Izbucul Rece, la circa 0,7 km sud de punctul ”La Funicular” în valea
Telcișor.
Nu întâmplător se înscrie printre cele mai pitoreș ti colțuri ale patriei, fiind vizitat de un
mare număr de turiști străini și români. Turiștii cutreieră zona Rodnei și Călimanilor până în văile
cu sate, care se țin lanț, zona Someșului Mare, Șieului, Bistriței și afluenților lor mai mărunți ori
până în regiun ea colinară, cu ogoare, livezi și vii a Câmpiei Transilvaniei.

3.2 Hidrografie
Alături de relief, hidrografia este în principal sursa de atracție turistică aparținând
cadrului natural.
” Apele constituie o componentă im portantă a cadrului natural și poten țialului turistic.
Indiferent de forma de prezentare și organizare a rețelei, de particularitațile fizico – chimice,
dimensiuni, etc., rețeaua hidrografică i nteresează activitatea de turism prin:
– Valoare peisagistică ș i atractivitate turistică
– Efectul termo derator al climei în arealul respectiv
– Funcționalitatea turistică multiplă în sporturi nautice, natație, plajă, pescuit sport iv,
scufundări subacvatice, vână toare sportivă subacvatică, fotosafari, croaziere, alimentare cu
apă, navigație etc.
– Valoarea știin țifică și ca arii protejate: lacuri (dupa origine), râu ri sau lacuri cu specii de
floră și fauna specifică, relictă, endemică; forme de relief create
Hazarde naturale” (V. Glăvan, 2006, p.22)

15

Fig. 3.7. Rețeaua hidrografică a județului Bistrița -Năsăud

Teritoriul județului este drenat de o rețea hidrografică bine reprezentată, axată pe râul
principal al Someșului Mare. Someș ul Mare, care de altfel este și principalul colector din județ,
își are obârșia în zona de contact a munților Rodnei cu cei ai Suhardu lui și se formează prin
unirea văii Zmăului cu Izvorul Păltinișului. Pe parcursul celor 110 km lungime, străbate
formațiuni de vârste și alcătuiri diferite: metamorfice în Munții Rodnei; eruptive, sedimentar –
vulcanogene, sedimentare mai vechi, în Munții Bâ rgăului și roci sedimentare în Depresiunea
Transilvaniei.Afluenții săi cei mai importanți sunt: Cobâșel, Izvorul Băilor, Anieș, Cormaia,
Rebra, Meleșul cu Apatiul din Câmpia Transilvaniei.
Alături de apele curgătoare, pe teritoriul județului există câteva lacuri dintre care
amintim: lacurile glaciale din Munții Rodnei – Lala Mare, Lala Mică, Tăul Zânelor din Munții
Călimani, de importanță pastorală și turistică. Pe râul Bistrița, în aval de Colibița este lacul de
acumulare, cu un volum de peste 80 milioane m.c.

16

Fig. 3.8. Lacul de acumulare de la Colibița (sursă: http://www.portalbn.ro)

Bazinul depresionar al Colibiței este alcătuit din punct de vedere geologic din sedimente
paleogene și miocene străpunse de corpuri eruptive andezitice în nord și acoper ite de produsele
eruptive ale Călimanilor, la sud. Barajul Colibița este un lac artificia l și s-a format prin
acumulare. A fost amenajat în scop hidroenergetic pe cursul râului Bistrița.
Lacul Lala Mare este unul dintre cele mai frumoase lacuri glaciare di n România. Este
situat în Munții Rodnei sub vârful Ineu la altitudinea de 1815m. Fauna piscicolă este reprezentată
de păstrăv indigen și păstrăv curcubeu.
Lacul Lala Mică este de asemenea un lac glaciar. Din el izvorăș te Râul Lala, care se varsă
în Lacul L ala Mare. Face parte din rezervația naturală “Ineu -Lala”.
Complexitatea condițiilor geologice, litologice și de relief din cuprinsul județului a oferit
posibilități de formare, dezvol tare și cantonare a unor acumulă ri de ape subterane cu mare
însemnatate e conomică.
În zona montană, în funcție de condițiile litologice ale rocilor magneziene, s -au
diferențiat ape freatice în rocile cristaline, eruptive, calcaroase și în vechile depozite sedimentare.
În masivul cristalin al Rodnei, apele freatice apar la zi, s ub forma unor izvoare, la baza
grohotișurilor, scoarțelor de alterare și a solurilor, având debite variabile, dependente de regimul
precipitațiilor.
Rocile eruptive din masivele Țibles, Bârgău, Călimani cantonează adesea, în fisuri și în
scoarța de altera re, ape freatice mineralizate carbogazoase, feruginoase, legate de acțiunea
mofetică asupra apelor vadoase cum sunt cele de la Târlișua, Telciu, Parva,Valea Vinului,
Colibița etc.

17
Zona dealurilor cu structura cutată din sudul Someșului Mare, inclusiv porți unea din
Câmpia Transilvaniei integrate în limitele județului, constituită din marne, argile, tufuri, gresii
grosiere calcaroase de vârstă neogenă, cu ape puternic mineralizate, cu duritate mare, deseori
clorurate, nepotabile. Depozitele tortoniene conț in orizonturi de ape sulfato -calcice și clorosodice
pe stânga Somșului Mare, între Beclean și Braniștea ca și în jumătatea sud -vestică a bazinului
Șieu, unde apar izvoare sărate (Beclean, Figa, Chiuza, Cociu, Sărata etc.)
În depozitele teraselor aluvionare ș i în luncile râurilor Someșului Mare, Șieu, Bistrița,
Sălăuța etc. s -au dezvoltat straturi fre atice bogate, majoritatea cu apă de calitate satisfăcătoare,
utilizabilă în alimentări cu apă. (Bistrița, Năsăud).
Județul Bistrița -Năsăud dispune de rezerve boga te de ape subterane, datorită alcătuirii
geologice complexe și a unui relief variat.
Apele se caracterizează printr -un regim de scurgere permanent, pentru majoritatea
râurilor principale și afluenții din zona muntoasă, datorită situării lor în zona umidită ții bogate
cât și capacității ridicate de înmagazinare și cedare a apei de către depozitel e detritice din zonele
montane ș i piemontane.

Fig. 3.9. Stațiunea balneo Sângeorz Băi și Hotel Hebe (sursă: http://www.portalbn.ro)

18

3.3. Climă
“Dacă relieful asi gură suportul material al tuturor activităților recreative, climatul impune
“starea” lor de desfășurare. El generează “atmosfera” favorabilă sau nefavorabilă actului
recreativ, catalizând sau dimpotrivă, inhibând derularea acestuia. Majoritatea absolută a
turiștilor, dar și numeroși cercetători, reduc importanța climei la “timpul frumos” a cărui
frecvență și durată este definitorie pentru recreere într -o regiune dată.”(P. Cocean ,2007, pag.
65).
Datorită poziției geografice, județul Bistrița – Năsăud se sit uează în sectorul cu climă
continentală moderată, supus deseori adecvenței aerului polar maritim, cu o activitate frontal
frecventă. În cadrul județului, municipiul Bistrița are o climă temperat -continentală, cu veri
relativ umede și călduroase, iar iernil e mai puțin uscate și seci. Temperatura medie anuală la
Bistrița este de 8,3 grade Celsius, maxima absolută fiind înregistrată la 16 august 1952 (37,6
grade Celsius), iar minima absolută la 18 ianuarie 1863 ( -33,8 grade Celsius).
Clima zonei deluroase din jumatatea sud -vestică a județului se caracterizează printr -un
continentalism ceva mai pronunțat decât cel al regiunilor vecine, cu slabe diferențieri între vest și
est, în special în ceea ce privește regimul termic.
Temperatura medie anuală coboară sub 0 în regiunile montane, la peste 1 900 m și se
ridică la peste 8,50 C în zona din sud -vestul județului.
Mersul anual al temperaturilor aerului este tipic continental, cu o maximă în luna iulie și
o minimă în ianuarie.
Sectorul cu climă de munte, propriu jumă tății nord -estice a județului, se caracterizează
prin condiții favorabile dezvoltării pădurilor, cu excepții legate de fragmentarea reliefului,
adâncimea văilor, expunerea versantelor față de radiația solară și de circulația atmosferică
predominant vestică .
Județul Bistrița -Năsăud este afectat în general de vânturile din sectorul vestic, cu
schimbări evidente ale direcției predominante de la vară la iarnă, cu intensificări mai mari pe
culmile orientate vest -est cât și în sectoarele rectilinii ale culoarelor Someșului -Mare, Șieului,
Bistriței etc.

19
Pe versantele masivelor muntoase cum ar fi Rodna, Bârgău, Călimani, sunt frecvente
brizele de munte și de vale. În schimb, pe văile adăpostite și în special pe cele adânci, cu
orientare nord -sud și în bazinele depr esionare intramontane predomină calmul în cea mai mare
parte a anului.
3.4. Elemente biogeografice
Fauna județului Bistrița -Năsăud cuprinde o serie de specii ocrotite: furnica roșie (Formica
rufa); broasca țestoasă de apă (Emys orbicularis); cocoșul de mun te (Tetrao urogallus); cocoșul
de mesteacăn (Lyrurus tetrix); corbul (Corvus corax); barza neagră (Ciconia nigra); mierla de
apă (Cinclus Cinclus); toate păsările răpitoare de zi (acvila, șoimul, uliul, eretele) și de noapte
(buha, huhurezul, striga, cucuv eaua); râsul (Linx linx); lupul (Canis lupus); Marmota (Marmota
marmota); capra neagră (Rupicapra rupicapra Carpatica).

Fig. 3.9. Râsul (Linx linx ), Capra neagră (Rupicapra rupicapra Carpatica ), Cocoșul de
munte (Tetrao urogallus ), Lupul (Canis lupus) , Ursul Brun (Ursus arctos) si Barza negră
(Ciconia nigra ) (sursă: http://www.portalbn.ro )

O însemnare aparte, însoț ită de prezentarea amănunțită a aspectelor specifice, se face
pentru apele minerale, considerate o resursă insuficient pusă în valoare. Pe lân gă multiplele
izvoare minerale cu o compoziție chimică variată și cu debite diferite cu o mare valoare
terapeutică, se află și suprafețele cu bălți și nămolur i sărate. Situarea acestor apariții

20
hidrominerale este în toate cazurile în zone pitorești, de o m are varietate geologică, floristică și
faunistică ce constituie factori complementari valoroși în utilizarea lor.
Configurația geografică a județului prezintă și o altă resursă naturală importantă pe care o
constituie fauna și care este pusă în valoare pri n vânat. Efectivele de vânat inventariate în anul
2013 fiind de 454 exemplare din specia urs, 230 lupi, 72 râși, 315 pisici sălbatice, comparativ cu
anul 2012 când au fost observate 448 exemplare din specia urs, 227 lupi, 73 râși, 306 pisici
sălbatice.

Fig. 3.10. Cerbul (Cervus elaphus) , Porcul Mistreț (Sus scrofa) , Acvila (Aquila heliaca)
si Șoimul (Falco berigora) (sursă: http://www.portalbn.ro)

Se vânează cerbi, căprioare, mistreți, vulpi, lupi, urși, iepuri, potârnichi, dar și fazani și
cocoși de m unte. Este de notat faptul că în cadrul județului se găsește cea mai mare concentrare
de urs brun din Europa . În același timp , județul Bistrița -Năsăud deține recordul mondial la
trofeul de urs brun recoltat în anul 1994 pe fondul de vânătoare 26 Colibița c u 68,9 puncte C.I.C.
Teritoriul județului este organizat în 38 zone de vânătoare, după specificul vânatului, acoperind
toate cele 3 zone: montană, de deal și de câmpie. În județul Bistrița -Năsăud există 380000 de
hectare de fond de vânătoare.
Vegetația și fauna spontană din ținutul Bistriței sunt foarte diverse și strâns legate de
varietatea formelor de relief, de condițiile pedoclimatice și de măsurile de protecție întreprinse în
ultimele decenii. Pășunile și fânețele de pe colinele mai înalte alcătuiesc a devărate covoare
multicolore, reprezentate prin diferite specii de graminee și numeroși arbuști. Pe colinele din
împrejurimile orașului Bistrița se întinde subzona stejarului ( 400 – 500m), în care predomină
speciile de stejar ( Quercus robur L.), iar pe de alurile mai semețe, pădurile de gorun ( Quercus
petraea), însoțit de carpen ( Carpinus betulus), tei ( Tilis cordata), frasin ( Fracsinus excelsior),
ulm de câmp ( Ulmus foliacea), mesteacăn ( Betula verrucosa) etc., iar ca subarboret: alunul (
Cerylus ave llana), socul ( Sambucus nigra), păducelul ( Crataegus monogyna) ș.a.

21
Flora spontană din zona Bistriței și -a restrâns mult arealul, cedând locul culturilor de
cereale ( grâu, porumb), plante tehnice și furajere, dar mai ales livezilor de pomi fructiferi. F auna
din împrejurimile Bistriței este deosebit de bogată în specii comune, dar mai ales în animale cu
valoare științifică și cinegetică cum ar fi : călugărița ( Manthis religiosa), buha ( Bubo bubo),
cucuveaua ( Athene noctua), fazanul ( Phaseanus colchicu s).
3.5. Arii naturale protejate
Tabel 3.1 Arii protejate în județul Bistrița – Năsăud
(Sursa:http://apmbn.anpm.ro/arii_naturale_protejate_in_judetul_bistrita_nasau d-595) NR.CU
RENT DENUMIREA LOCAȚIA SUPRAF
AȚA
(HA) TIPUL
1 Piatra Corbului Comuna Dumitrița, sat
Budacul de Sus 5 Paleontologică
2 Masivul de sare de la
Sărățel Comuna Șieu -Măgheruș, sat
Sărățel 5 Geologică
3 Vulcanii noroioși La
Gloduri Comuna Monor 2 Geologică
4 Râpa cu păpuși Comuna Mărișelu, sat
Domnești 2 Geologică
5 Zăvoaiele Borcutului Comuna Romuli 1 Hidrogeologică
6 Peștera Tăușoare Comuna Rebrișoara 71 Speologică
7 Poiana cu narcise de pe
Șesul Mogoșenilor Comuna Nimigea 6 Botanică
8 La Sărăt ura Comuna Șintereag,s at
Blăjenii de jos 5 Botanică
9 Poiana cu narcise de pe
Masivul Saca Comuna Rodna, sat Valea
Vinului 5 Botanică
10 Poiana cu narcise de pe
Șesul Văii Budacului Comuna Cetate, sat Orheiu
Bistriței 6 Botanică
11 Piatra Fântânele Com una Prundul Bârgăului 5 Botanică
12 Piatra Cușmei Comuna Livezile, sat Cușma 5 Botanică
13 Pădurea Posmus Comuna Șieu -Măgheruș 2 Botanică
14 Valea Repedea Comuna Bistrța -Bârgăului 222 Mixtă
15 Tăul Zânelor Comuna Bistrița -Bârgăului 15 Mixtă
16 Lacul Z agra Comuna Zagra 1 Mixtă
17 Locul fusilier Râpa Mare Comuna Dumitrița, sat
Budacu de Sus 1 Mixtă
18 Cheile Bistriței Ardelene Comuna Bistrița -Bârgăului 50 Peisagistică
19 Peștera din Valea
Cobâșelului Comuna Șanț 1 Speologică
20 Râpa Verde Comuna Dum itrița, sat
Budacu de Sus 1 Paleontologică
21 Comamic Comuna Livezile 5 Paleontologică
22 Crovul de la Larion Comuna Lunca Ilvei 250 Botanică
23 Izvoarele Mihăiesei Comuna Maieru, sat Anieș 50 Mixtă
24 Stâncile Tătarului Comuna Bistrița -Bârgăului 25 Peisagistică
25 Ineu-Lala Comuna Șanț,Leșu,Rodna 2568 Mixtă

22

Fig. 3.11. Arii protejate din județul Bistrița -Năsăud
(sursa: http://apmbn.anpm.ro/arii_naturale_protejate_in_judetul_bistrita_nasaud -595)

23
CAPITOLUL IV
POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC

Potențialul turistic antropic este reprezentat de totalitatea edificiilor create de om de -a
lungul existenței sale, cu valoare istorică, culturală sau având ca scop recreerea sau refacerea
sănătății și care prin ineditul său determină oamenii să efectueze deplasări cu scopul vizitării lor.

Fig. 4.1. Structura potențialului cultural -istoric
”Componentele potențialului turistic antropic sunt variate, de la cele cultural -istorice,
tehnicoeconomice până la cele sociodemografice și se regăsesc, cu anumite particularități în
structura și în definirea atracț iei și valorii turistice a unui teritoriu.” (V. Glăvan, 2006, pag. 31)

24
4.1 Vestigii arheologice
Vestigiile arheologice sunt cele mai vechi urme ale activității umane, care au intrat în
circuitul turistic odată cu manifestările tendinței omului modern de a se descoperi pe sine prin
cunoașterea urmelor activității sale din ce le mai vechi timpuri și până în prezent .
Unul dintre județele cu bogate vestigii și monumente istorice este Bistrița -Năsăud . Aici
regăsim culturile neolitice (Bistrița, Năsăud sau Slătini ța); vestigiile daco -romane de la Sărățel,
Sânmihaiu de Câmpie, Dumitra, Livezile, Matei și Ilișua.
Vestigiile istorice neolitice (Bistrița, Slătinița, Năsăud), dacice, daco -romane (Sânmihaiu
de Câmpie, Archiud), romane (castrele de la Orheiu Bistriței, Li vezile și Ilișua) sunt atestări ale
formării poporului roman și ale continuității lui pe aceste meleaguri. Cetăți ca Rodna, Bistrița și
Ciceu întregesc seria acestor obiective arheologice și istorice de o deosebită însemnătate.
Situl arheologic Băile Figa
În partea de vest a județu lui Bistrița -Năsăud, la circa jumătatea distanței dintre orașul
Beclean și satul Figa, se află situl arheologic Băile Figa. Numele sitului se naște de la
funcționarea pe vremuri aici a unor băi cu apă sărată. Aflat asupra unui zăc ământ de sare gemă
(gros de cca. 1,6 km și cu diametrul de cca. km), situl ocupă în principal valea Pârâului Sărat ce
străbate partea inferioară a depresiunii. La suprafa ța terenului, se remarc ă numeroase manifestări
saline: nămoluri sărate, izvoare, bălț i și pâraie cu apă sărată, cât și vegetație halofilă. În albia
Pârâului Sărat și pe malurile acestuia, observăm numeroase elemente de construcții și amenajări
de lemn (bârne, pari, scânduri).
Cercetările la sit au debutat în anul 1977, când geologul D r. Ioan Chintăuan, pe parcursul
unor cercetări de teren, a observat în albia Pârâului Sărat numeroase urme de amenajări și
construcții de lemn. Pri ntre altele, geologul a remarcat în albia pârâului vârful rupt al unei troace
scobită în trunchiul unui copac, avâ nd tuburi de lemn introduse în orificiile realizate în fundul
acesteia.

25

Fig. 4.2. Imagine din sit (s ursa: Preluat de pe pliant de promovare )
În același an geologul D r. Ioan Chintăuan a publicat -o, declarând că ea a fost folosi tă
pentru obținerea sării p rin evaporarea apei sărate.
În vara anului 2005, pentru prima dată, situl a fost examinat de arheologi profesioniști.
Cu această ocazie , toată depresiunea a fost analizată în vederea stabilirii caracterului, întinderii,
gradului de conservare precum și a încadrării cronologice a vestigiilor arheologice. În același
timp a fost examinată troaca descoperită în 1977, de la care au fost prelevate probe în scopul
datării. În scurt timp s -a determinat vârsta troacei: aproximativ anul 1000 î. Hr.Cercetările
arheolo gice efectuate în situl arheologic Băile Figa, între anii 2006 -2008, au prezentat că acest sit
păstrează urme materiale ale exploatării sării din diverse epoci . Cele mai timpurii vestigii
descoperite datează din neo -eneolitic (mileniile VI -IV î. Hr.). Aces tei perioade îi aparțin doar
câteva fragmente de vas e ceramice, izolate, găsite în afara complexului arheologic relevant,
astfel încât în studiul actual al cercetării nu se pot emite nici un fel de aprecieri cu privire l a
caracterul acestei perioade. U rmează apoi vestigiile din faza fi nală a perioadei timpurii a epocii
bronzului (aproximativ anul 3000 î. Hr.). Vestigiile aparținând acestei din urmă perioade cuprind
două complexe adâncite, probabil urme ale unor locuințe; numero ase fragmente ceramice
caracte ristice acestei perioade, descoperite în partea de nord a sitului, atât la suprafață, cât și în
stratul de nămol, în care se găseau majoritatea vestigiilor preistorice.

26

Fig. 4.3. Troaca (sursă : Preluat de pe pliant de promovare)
Cele mai relevante și nu meroase vestigii descoperite la Băile Figa datează din epoca
bronzului mijlociu (anii 1600 -1400 î. Hr.), din prima epocă a fierului (anii 1050 -950 î. Hr.) și din
a doua epocă a fierului (anii 400 -300 î. Hr.).
Vestigiile din epoca bronzului mijlociu cuprind câteva troace de lemn folosite pentru
exploatarea sării, precum și numeroase ciocane de minerit realizate din piatră locală.
Descoperirile din prima e pocă a fierului cuprind, pe de o parte, multiple obiecte folosite pentru
exploatarea sării: troace, cioca ne de minerit, scări de lemn, iar pe de altă parte amenajări pentru
captarea și utilizarea apei sărate. În partea de nord a sitului, în albia pârâ ului, a fost descoperită o
grupare de garduri și construcții de lemn cu suprafa ța de circa 400 mp. Se pare că spatina captată
era folosită pentru conservarea alimente lor, tăbăcirea pieilor și, posibil , în scopuri medicale. Una
din cele mai spectaculoase construcții descoperită la Băile Figa o reprezintă un puț de intrare în
mina de sare, flancată cu bârne masive s uprapuse. După toate probabilită țile, acest puț datează
din a doua epocă a fierului.
Cercetările efectuate au surprins și o serie de amenajări legate de exploatarea sării din
sec. al XIX -lea. Un aspect cu totul inedit al cercetărilor de la Băile Figa este legat de faptul că,
conservarea numeroase lor construcții și obiecte de lemn se datorează faptului că vestigiile
arheologice se află în principal în nămolul sărat. Cercetarea acestora va contribuii în mod
substanțial la crearea unei scări dendrologice care va permite datarea vestigiilor istorice cu
precizie până la un an. Astfel, va fi creat un reper cronologic, cel mai exact pentru această parte a
Europei.
Pe langă deosebita valoarea științifică, acest sit are un potențial turistic ridicat, cu atât mai
mult cu cât, în prezent, în vecinătatea sa, se construieșt e o stațiune balneară. În primul rând ,
amenajarea a cestei stațiuni poate însemna un pericol pentru conse rvarea sitului, în al doilea rând ,
dacă s e vor lua în timp util măsuri le potrivite , această vecină tate poate să deschidă perspective
promițătoare de integrare a vestigiilor arheologice de la Băile Figa în sfera ofertelor turistice.

27
Cetatea Ciceului
Cetățile, împreună cu castele le se situează în fruntea obie ctivelor turistice de importanță
istorică. Cetatea este expresia concentrată a așezării antice sau medievale.
Apariția cetăților ca forme de habitat de mare vit alitate încă din antichitate o confirmă nu
numai vestigiile rămase în vetrele vechiilor civilizații ci și rezultatele săp ăturilor arheologice
desfășurate în primul rând în perimetrul oicumeniei Euro -Asiatice.
Colinele Ciceului au fost de -a lungul timpului un centru de putere și vatră pentru
puternicele comunități umane. Este localizată la o mare înălțime și într -o zonă singuratică.
Cetatea a aju ns una dintre cele mai puternice din Transilvania datorită fortificațiilor făcute de
Ștefan cel Mare.
Ruinele cetății se află la punctul de contact al localității Ciceu -Corabia, Ciceu -Giurgești
și Dumbrăveni. Dărămături de piatră și bolovani, un zid înalt și fundația din frumoasa cetate de
odinioară sunt singurele care a u mai rămas .
În partea de nord -est a cetății se observă urme ale șanțului de apărare. Construcția punea
în valoare un sistem de apărare fiind foarte greu de cucerit.
Elementele păstrate astăzi nu ne oferă nici un indiciu pentru a încerca o cronologizare și
din păcate nici etapele de construcție nu se disting.
4.2 Monumente istorice și de arhitectură religioasă
Castelul Bethlen
Prima atestare datat ă a așezării B eclean apare în forma de Bethle n în anul 1305. În 1438
membrii familiei Bethlen au câștigat deja dreptul de a construi o cetate din piatră sau o cetate
întărită cu palisadă, dar aceasta a fost construită numai în jurul anului 1543. Cetatea și așe zarea
din jurul ei au reprezentat cel mai important centru domenial al familiei Bethlen, din acest motiv
în cursul secolelor familia a construit aici mai multe castele și conace.
Castelul cu două niveluri are o planim etrie asimetrică, care arată urmele mai multor
intervenții. Nucleul clădirii es te o aripă alungită orientată în direcția nord -sud. O sală festivă de
mari dimensiuni și trei încăperi mai mici pe partea sudică constituie nucleul clădirii la parter.
Această aripă este flancată la margini de câte o încăpere alungită, care fac legătura înt re aripa
centrală și cele două turnuri hexagonale de la colțurile clădirii.

28

Fig. 4.4. Castelul Bethlem, Oraș Beclean
(http://enciclopedie.transindex.ro/monument.php?id=349)
În mijlocu l aripei principale se află un rezalit în trei axe, de care se leagă t erasa prin care
se face accesul în clădire. Rezalitul cuprinde în interiorul lui casa principală de scări. Perpendicular
pe aripa principală se întinde o aripă cu cinci încăper i. Această aripă poate fi văzută și pe
fotografiile de la începutul secol ului XX.
La etajul clădirii distribuirea încăperilor se aseamănă, cu mici diferențe, cu reparti zarea
camerelor de la parter. O importantă diferență este că turnul nordic este mai scund în compara ție
cu turnul sudic, având un singur nivel. Asemănător turnul ui nordic, sala de spectacole se întinde
pe partea nordică a clădirii, are un singur ni vel, tavanul ei fiind mai înal t. Subsolul clădirii are
patru încăperi boltite.
Din izvoarele istorice rezultă că fosta cetate din Beclean a fost construită în jurul anul ui
1543, în partea vestică a așezării, pe malul stâng al râului Someș . Cetatea a fost transformată într –
o cetate renascen tistă cu patru bastioane de colț, în anii 1570 . În interiorul cetății se aflau o capelă
și mai multe clădiri. Administrarea austriacă a demolat cetatea după războaiele conduse de
Francisc Rákóczi II. (1703 –1711), care după anul 1712 nu mai apare în izvoare. În 1866 istoricul
László Kővári încă a mai văzut conturul cetății și ruinele unui bastion.
Pe harta orașului din prima ridicare topo grafică (1769 –1773) punctele de referință sunt
ansamblul castelului baroc din centrul așezării (fostul castel al contelui András Bethlen) și biserica
medievală din apropierea acestuia. În afară de aceste monumente, un ansamblu mai impor tant, de
dimensiuni apropiate cu castelul baroc, este figurat și în partea vestică a localității. Pe terenul
pătrat, bine delimitat, se aflau șase clădiri alungite.

29
În localitate a existat și un alt castel Bethlen, după anumite izvoare , care avea turnuri
poligonale la colț și frontonul baroc al clădirii era decorat cu blazonul familiei Be thlen. Pe baza
acestei relatări , clădirea a fost datată în secolul al XVII -lea. O clădire cu caracter similar apare și
pe o fotografie veche (probabil din secolul al XIX -lea) a castelului lui Pál Bethlen, această clă dire
fiind probabil precursorul castelului actual.
Circumstanțele construirii castelului sunt neclare. Pe baza fotografiei din secolul al XIX –
lea, amintită mai sus, presupunem că actualul c astel a fost construit prin reclădirea unui castel din
secolul al XVII -lea. Pe parcursul construcți ilor, au păstrat cele două turnuri de colț, dar fr ontonul
baroc a fost modificat și vechiul castel a fost supraetajat cu un nivel. Istoricul de artă József Sisa
susține că recl ădirea castelului a avut loc în jurul anului 1900, pe baza proiectelor elaborate de
cunoscutul arhitect al epocii, Mór Kallina. La începutul secolului XX castelul a fost înconj urat cu
un zid masiv din piatră în afara zidurilor vestice se af lau ruinele cetății de odinioară.
Ansamb lul castelului se afla în propr ietatea contelui László Bethlen, î nainte de
naționalizarea din 1945 . Într-un inventar din 1977 apare informația conform căreia castelul cu un
etaj avea la data respectivă 16 încăperi și 8 clădiri -anexe. Astăzi se mai păstreaz ă o singură clădire –
anexă, care a fost transformată într -un muzeu.
Sala festivă de odinioră și scena di n spate au fost modificate și lărgite la o mărime dublă
în anii 1980, iar interiorul castelului a fost și el transformată pe gustul epocii. În anii 1990 în castel
au funcționat casa de cultură și biblioteca orășenească, iar la ora actuală este sediul primăriei din
Beclean.
Principala fațadă a castelului se află spre vest. Pe o veche fotografie se observă cum arăta
inițial această fațadă: rezalitul în trei axe a dominat aspectul fațadei, în spatele rezalitului se afla
principala aripă a clădirii, care era flancată la margini de câte un turn hexagonal. În fața rezalitului
se găsea o terasă cu balustradă, a cărei acces era asigurată de scări din piatră. Fațada rezalitului
este articulată vertical prin patru pilaștrii cu capiteluri bogat -ornamentate.
Pe acești pilaștri se rezema o cornișă sprijinită pe console. În centrul fațadei se afla un
fronton cu caracter baroc, a cărui ornament principal era un panou de di mensiuni mari, decorat cu
blazonul familiei Bethlen. Frontonul a fost flancat de o atică cu reliefuri. Intrarea în castel era
plasată în centrul re zalitului, iar partea din stânga și din dreapta intrării a fost străpunsă de câte o
fereastră geminată, cu de schideri trilobate. Turnul hexagonal era decorat sub acoperiș cu o cornișă
sprijinită pe console, asemănător cu cornișa rezalitului.
În jurul anului 1900 clădirea a fost reconstruită, cu această ocazie fiind modificată și
înfățișarea fațadei. Majoritatea c lădirii a fost supraetajată, doar sala mare festivă și turnul nordic
au rămas cu nivelul de parter. În lipsa izvoarelor nu se știe când a fost construit etajul turnului
sudic. Pe parcursul reconstruirii terasa din fața rezalit ului și -a păstrat forma iniția lă, dar ferestre le

30
rezalitului au fost modificate . La parter, intrarea a fost flancată de câte o fereastră dreaptă cu
bolțarul median marcat.
Nivelul următor e străpuns de trei ferestre drepte, cel din mijloc fiind o fereastră tripartită.
Cu ocazia reclădi rii, frontispiciul a fost transformat într -un fronton cu linii spiralate în spiritul
arhitecturii renașterii germane; o fereastră tripartită străpungea frontonul, și sub aceasta se afla
blazonul familiei Bethlen. Partea sudică a fațadei era străpuns la par ter de două ferestre drepte,
deasupra lor de patru ferestre geminate. R epartizarea ferestrelor se aseamană cu repartizarea
actuală. Aspectul fațadei principale era același și în anul 1927, când József Keöpeczi Sebestyén a
desenat castelul.
În anii 1980 principala fațadă a suferit unele schimbări . Ferestrele aripei, aflate la nord de
rezalitul central, au fost zidite, iar aripa a fost înălțată, rezultând în acest fe l sala de spectacole. A
rămas arhitectu ra rezalitului, dar au îndepărtat chenar ele ferestrelor și au înlăturat și blazonul
familiei Bethlen. Bastionul sudic dezvăluie urmele unor intervenții; la parter se văd unele ferestre
zidite. La parterul aripii sudice se află o ușă cu închidere în segment de cerc, care duce în pivniță,
ușa poate fi datată pro babil dinainte de secolul al XIX -lea.
Fațada din spat e arată mai puțin interesant. La începutul secolului XX intrarea din spate
era amplasată asimetric, spre direc ția nordică. În fața intrării se întindea o terasă joasă, cu un
pridvor cioplit din lemn. La etaj, la sud de pridvor, se afla un balcon închis, a cărui funcție a
dispărut datorită modifică rilor ulterioare.
Amplificările făcute în secolul XX au rezultat o fațadă simplă, care se compune din două
registre majore. În aripa de nord se află o sală lărgită, a cărui fațadă e penetrată de o singură intrare,
în fața căreia a fost turnată din beton o terasă largă, semicirculară cu trepte. Balconul închis, din
vremea lui Pá l Bethlen, a devenit intercalat între sala de spectacole și aripa sud -estică a clădirii ,
iar sub balcon s -a construit grupul sanitar. În jurul aripei sud -estice se întinde un balcon îngust din
beton. Suprafața parterului și a etajului e străpunsă de ferestr e drepte, de diferite mărimi .
Major itatea ferestrelor din spatele aripii care face legătura între aripa principală și tur nul
de colț sunt zidite, și distribuirea ferestrelor nu este identică cu ferestrele de pe fațada principală a
clădirii. Pereții turnului din sud sunt străpunși de ferestre pe trei niveluri. Ferestrele de la nivelul
subsol ului și de la parter sunt pătrate cu dimensiuni reduse, cele de pe etajul turnului sunt
dreptunghiulare. Singurul element decorativ al turnurilor e cornișa sprijinită pe un șir de console.
Amenajarea interioară de odinioară a castelului nu este cunoscută, numai interiorul casei
de scări al rezalitului fațadei principale amintește de interiorul din jurul anului 1900, cu lambriul
și scările cu parapet strunjit. La etaj vis -a-vis de scara principală, se vede un cămin istoricizant din
teracotă verde smălțuită, decorat cu o bogată ornamentație cu caracter renascentist -târziu: brâu cu
denticule, ove, festoane din flori și fructe.

31
La începutul secolului XX î n spatele castelului exista un parc elegant amenajat, a cărui
copaci au fost tăiați în anii 1960. Dintre clăd irile-anexe din jurul castelului numai una s -a păs trat
până în zilele noastre, cea care a fost transformată într -un muzeu. În urmă cu zece ani, pe lângă
aceasta mai existau și două alte clădiri, una destinată bucătăriei și diferiților slujitori, iar celăla lt
era casa de oaspeți. Tot atunci încă se mai puteau vedea grajdurile ansamblului, prevăzute cu
ferestre baroce, datate în secolul al XVIII -lea. Aceste clădiri au fost dărâmat e în ultimul deceniu.
În ceea ce privește faza de construcție a castelului, din lipsa unor cercetări integrale , sunt
mai multe neclarități, pe baza informațiilor adunate , putem afirma, că fostul castel a lui Pál Bethlen
este un reprezentant interesant al castelelor transilvane din perioada istorismului, a cărei
însemnătate e mărită și datorită posibilei participări în procesul proiectării al ar hitectului Mór
Kallina. În afară de castelul baroc aflat cândva în posesia lui András Bethlen, și acest castel, care
probabil cuprinde și unele părți din secolul al XVII -lea, este un monument lai c important al
patrimoniului construit al localității.

Casa Argintarului
Casa Argintarului construită spre jumătatea secolului XVI, poartă însemnele breslei
aurarilor. Astăzi, clădirea adăpo stește s ecția de istorie a Muzeului Județean, care prezintă
interesante colecții de arheologie. În Piata Unirii, nu departe de acest monument, se află bustul
romancierului Liviu Rebreanu.

Fig. 4.5. Casa Argintarului, Bistrița Năsăud
(sursă : http://www.inbistrita.ro/istoric/istoricul_bistritei.php)

32
Un interes aparte trezește grupul de 13 clădiri cu arcade, numite Șugălete , care formau
complexul comercial și civil din fosta cetate. Construit în anul 1563, unic în stilul său, complexul
este format din 20 de arcade masive, semicircular în exterior, constituind un fel de galerie cu bolți
sprijinite pe 21 de stâlpi.

Fig. 4.6. Șugălete Bistrița Năsăud (sursă: http://www.inbistrita.ro/istoric/istoricul_bistritei.php)

Sinagoga
Sinagoga a fost construită în anul 1856. După deportarea evreilor în lagărele naziste de
extreminare, în mai 1944, dar și ca urmare a emigrării masive în SUA și Israel în epoca Ceaușescu,
sinagoga a ajuns într -o stare de paragină.
Printr -un contract de comodat pe 20 de ani, semnat între șeful comunității evreilor din
județul Bistrița -Năsăud și pre ședintele Societății de Concerte Bistrița, Sinagoga a fost refăcută prin
programul "Cultura 2000", finanțat de Comisia Europeană, precum și cu fonduri de la Ambasada
SUA și de la diverse fundaț ii europene, dar și cu mijloace locale (Consiliul Județean, Con siliul
Local Bistrița, Ministerul Culturii și Cultelor).
În anul 1330 orașul a intrat în jurisdicția regelui Ungariei, Lodovic de Anjou.Tot în această
perioadă, orașul a primit sigiliu propriu , un cap de struț încoronat și cu o potcoavă în cioc, care
simb olizează după vechea heraldică, ocupațiile cele mai importante ale bistrițenilor –
meșteșugăritul și comerțul, specific orașelor de graniță.
In 1366 , bistrițenii au obținut dreptul de liberă alegere a județului și a juraților orașului, iar
în anul 1405, Bis trița a fost confirmat oraș liber regal. Aceste privilegii au făc ut ca orașul să
prospere și să î și contureze o activitate urbană deosebit de dinamică.
Pe lângă Biserica Parohială ridicată în Piața Centrală, orașul este completat și de alte
edificii precum (Conventul Domi nican, Conventul Franciscanilor ).

33

Fig. 4.7. Sinagoga, Oraș Bistrița
(sursă :http://www.inbistrita.ro/istoric/istoricul_bistritei.php)

Biserica Evanghelică din Piața Centrală
Biserica Evanghelică din Piața Centrală , cu cel mai înalt turn d e piatră din Transilvania
domină și astăzi orașul prin maestuozitatea ei. Biserica a fost martoră a diferitelor regim uri ce au
urmat sa vină, deveni nd un simbol de supraviețuire a orașului care veghează în continuar e asupra
liniștii vechii cetăți și astăzi învăluie totul într -un mister, lăsându -ne parcă să -i deslușim taina.
În Biserica Evanghelică s -a păst rat un valoros mobilier precum ș i cele 23 de steaguri ale
breslelor bistritene. Majoritatea mobilierului a fost realizat în secolul XVIII -lea sub influenț a
barocului târziu, ornamentate pe spă tare cu steme ale breslelor într -o dispoziție spaț ială care ținea
seama de puterea și prestigiul lor în cadrul comunității.

Fig. 4.8. Biserica Evanghelică, Oraș Bistrița
(sursă http://www.inbistrita.ro/istoric/istor icul_bistritei.php )
Județul Bistrița -Năsăud dispune de numeroase mănăstiri, însă spre deosebire de lăcașele
mari de cult unde anual se adună creștini această zonă este foarte slab valorificată din acest punct
de vedere, neavând un renume foarte mare și din lipsa promovării acestora.

34

Fig. 4.9. Mobilier din secolul XVIII
(sursă: http://www.inbistrita.ro/istoric)

Mănăstirea Dobric
Satul Dobric, astăzi parte componentă a comunei Căianu Mic, este situat în partea de nord –
vest a județului Bistrița -Năsăud, pe c ursul mijlociu al văii Dobricului, nu prea departe de
confluența acestuia cu valea Ilișua. În centrul satului, un zid masiv de piatră încadrează un frumos
parc cu arbori uriași, în liniștea căruia se înalță Mănăstirea “Sfântul Evanghelist Luca”. O liniște
regăsită însa după ani mulți de tulburări, mănăstirea fiind una dintre cele mai încercate și
zdruncinate mănăstiri ortodoxe din anii post -revoluționari, din cauza conflictelor interconfesionale
din zonă, având în vedere că locuitorii din Dobric aparțin cul tului penticostal în proportie de 90%.
Mănăstirea "Sfântul Evanghelist Luca” a devenit ținta atacurilor nu numai din motive
confesionale ci și materiale, din cauza faptului că mănăstirea ocupa spațiile unui fost castel ridicat
pe vremuri la Dobric, clădire asupra căreia avea pretenții Asociația Creștin Umanitară
Internațională care -și declarase sediul în mod abuziv la această adresă. În anii 1944 -1945 în castel
au stat trupe rusești, arzând o parte din averea familiei Milea iar în anul 1948 aici a fost ampl asat
sediul unei secț ii de Gostat. Pe vremea aceea la Dobric exista și un frumos parc dendrologic. Cea
mai mare p arte a parcului s -a distrus după 1989 când au fost constru ite mai multe case î n interiorul
lui.
În timpul perioadei comuniste clădirea castelul ui a adăpostit sediul școlii, al bibliotecii, un
dispensar, o m aternitate, o brutărie și o sală de proiecții de film.
Primul Paraclis al mănăstirii a fost sfințit în data de 10 octombrie 1993, de că tre IPS
Bartolomeu Anania. În anul 1995, a avut loc la Dob ric primul sinod monahal la care au participat
IPS Bartolomeu, PS Irineu, exarhul mănăstirilor din eparhie, arhimandritul Vasile Fluieraș,
protopopul Ioan Dâmbu, împreună cu stareții, starețele și duhovnicii celor 16 mănastiri din cadrul
Arhiepiscopiei Clu jului. În același an monahia Coțofana Veronica a fost instalată ca stareță de

35
catre IPS Bartolomeu. Tot î n 1995 a fost inaugurată trapeza mare a mănăstirii, cu o capacitate de
100 de persoane.
În 2001, pe terenul mănăstirii, a fost sfințită de către PS Vas ile Someșanul o nouă biser icuță
de lemn în stil maramureșean. În anul 2002 au continuat lucrările de împrejmuire a mănăstirii cu
zid de piatră și s -a început renovarea paraclisului cu hramul “Sfinții Împărați Constantin și Elena”,
resfințit în toamna acelu iași an. Î n 2004 s -au finalizat lucrările de împrejmuire cu zid de piatră care
înconjoară 2,5 ha de teren iar în anul următor s -a încheiat construcția clopotniței.
În anul 2005, mănăstirea a făcut pași importanți în desăvârșirea organizatorică, au început
lucrările la Casa monahală și s -au finalizat lucrările la clopotniță. Visul maicii stare ță a fost încă
de la început înălțarea în centrul parcului, pe proprietatea mănăstirii, a unei biserici mari care să
fie pe măsura locului unde se afla amplasată mănăst irea și care să poarte hramul “Adormirea Maicii
Domnului”.

Mănăstirea Procov
Monumentul se înscrie în seria de biserici de lemn de la mijlocul secolului 18, care cuprind
un altar decroș at cu trei laturi îmbinate în unghi drept și un naos cu bolta semicili ndrică, un pronaos
deasupra căruia a fost amenajată tribuna și un turn cu o galerie deschisă. Acoperișul este în patru
ape, unitar care se sprijină pe doi stâlpi la colțurile altarului.
Procov a fost o mănăstire de călugări, care a funcționat din 1636 până în 1762 când a fost
desființată de armata habsburgică. Mănăstirii i s-a dat foc dar nu a ars. Se văd și astăzi urmele
focului la pereții din altar.
Mănăstirea a fost dusă la Sângeorz -Băi, unde se află și în prezent.

Mănăstirea Sfânta Treime, Bichigiu
Hramul bisericii este Sfânta Treime iar a ccesul se poate face pe DN17C Năsăud spre N,
între localită țile Coșbuc și Telciu sau DN17D Beclean -Mocod.
Mănăstirea Sfânta Treime din Bichigiu este atestată pentru prima dată în anul 1716, d eși o
mențiune mai veche a testă prezența a câțiva călugări și o mănăstire prin anul 1523. Locul unde
este zidită mănăstirea este cunoscut și ca Valea Mănăstirii. În anul 1995, viața monahală reî ncepe
să înalțe rugăciuni Domnului.
Frumoasă prin simplitatea locului și a oamenilor, Mă năstirea Bichigiu este situată la
răscruce de drumuri: înspre nord se poate ajunge la Suplai; la sud -vest duce drumul spre Bichigiu
iar la sud daca mergi ajungi în Runcu -Salvei. Mănăstirea se află în reconstrucție.

36
Biserica de lemn, Silivașu de Câmpie
Biserica de lemn din Silivașu de Câmpie, comuna Silivașu de Câmpie, judetul Bistrița –
Năsăud, datează din secolul XVII. Lăcașul are hramul “Cuvioasa Paraschiva” și figurează pe lista
monumentelor istorice.
A fost construită de iobagii români în 1662 din grinz i de stejar. Este refăcută în anul 1842.
În biserică se găsesc și astăzi urme de pictură din secolul XVII. Lungimea bisericii este de
15 m iar înălțimea de 5 m. Altarul are o lungime de 4 m, naosul de 6 m, iar pronaosul de 5 m. Pe
peretele ce desparte naos ul de pronaos se află inscripția cu litere chirilice:” Această sfântă biserică
a fost zugrăvită pe cheltuiala cinstitei icegii a parohiei Silivaș în vremea excelenței sale Ioan
Leneni, fiind preot M atei, primcorator Ioan Cherecheșu, de zugravii Filip ș i Nic ulae anul 1842 ”.
Pentru a proteja biserica, începând cu anul 1985 preotul paroh Pintea Vasile a reintrodus –
o în circuitul cultic. În 1987 s -a cumpărat un clopot nou iar în 1997 a fost refăcut acoperișul. În
anul 2001 s -a realizat și împrejmuirea cu gard di n lemn, cu sprijinul Prefecturii Bistrița.
Se mai slujeste și în prezent în Sărbătorile de vară și cu ocazia hramului ”Cuvioasa
Paraschiva”.

Manastirea Rebra
Mănăstirea datează din preajma secolului al XVII – lea și poartă hramul “Sfinții Apostoli
Petru ș i Pavel”. A fost distrusă de către austrieci în anul 1763 și reconstruită începând cu anul
1994. De la vechea biserică s-a păstrat icoana făcătoare de minuni Eleusa; Mănăstirea deț ine
ateliere de pictură, camere de oaspeți și o bibliotecă teologică cu pest e 10.000 de volume. Este
situată între Năsăud și Ilva Mică, la 16 km nord -est de Năsaud, 40 km nord -vest de Ilva Mică și
între comunele Rebra (5 km până în centru) și Parva (7 km până în centru) și la 10 km nord de
șoseaua Cluj -Vatra Dornei.
Complexul mănă stiresc este construit la buza unui deal, în marginea șoselei Rebra -Parva
(pe stânga ei). În jur, sunt dealuri împădurite, iar peste șosea este râul Rebra, al cărui susur îl
auzim în orice clădire a mănăstirii ne aflam. La nord de biserica la 15 km este Pe ștera Tăușoarei
explorată deocamdată numai de specialiști.
Baile Sangeorz sunt la 50 km de mănă stire. Mănăstirea este frecventată pentru slujbe și
maslu, care se face săptămânal, joia ș i de credincioșii din Rebrisoara, Feldru, Năsă ud.

Mănăstirea “Schimbar ea la Față”, Ilva Mare
Este situată la 5 km față de comuna Lunca Ilvei și la 4 km est de Ilva Mare în apropier ea
noii șosele Ilva Mică, Ilva Mare -Vatra Doreni.

37
Înființarea noului lăcaș de cult se le agă de numele ieromonahului Dan iil Ureche care a avut
inițiativa, dar a depus și eforturi pentru realizarea acesteia.

Fig. 4.10 Mănăstirea “Schimbarea la Față”
(sursă : http://www.crestinortodox.ro/manastiri/Bistrita -Nasaud/ )

Încă din 1990 cere binecuvântarea PS Andrei Andreicuț, episcop la Alba Iulia și a PS I rineu
Bistrițeanul, episcop al Arhiepiscopiei Clujului pentru c onstruirea unui paraclis (capelă ) pe terenul
părinților din Ilva Mare. Primind aprobarea verbal, din toamna anului 1990, a început pregătirea
lucrărilor. Soții Ioan și Ioana Ureche au donat păm ântul și s -au adunat materialele necesare pentru
ridicarea bisericii cu ajutorul localnicilor. Lucrările au fost conduse de părintele Daniil și executate
de meșteri locali binevoitori.
Județul Bistrița -Năsăud dispune de un număr mare de edificii religioase , însă valorificarea
lor este foarte slabă. Spre deosebire de lăcașele mari de cult unde se practică turismul religios,
această zonă nu este bene fică pentru practicarea acestui fel de turism.
Mănăstirile din această zonă sunt foarte vechi și sunt vizitate doar de locuitorii din zonă.

4.3 Muzee și case memoriale
Muzeul grăinicesc Năsăud
Muzeul grăinicesc Năsăud cuprinde o secție legată de arta populară și etnografie (unelte și
piese de port specifice văii Someșului Mare) și altă secție legată de personalită țile din teritoriul
grăinicesc năsăudean, el fiind înființat la inițiativele unor intelectuali năsăudeni. Are la bază
colecțiile lui Iuliu Moisil, Iulian Marțian și Virgil Sotropa. Clădirea este un monument istoric
datând din secolul al XVIII -lea, fiind fo stul sediu al cazarmei Regimentului II românesc de graniță.
Colecția mai cuprinde valori medalistice donate de Iuliu Moisil, plante clasificate de către A. P.
Alexi și de Florian Porcius, pic tură de Sever Mureșanu, ierbare . În 1937 aceste colecții sunt pus e
sub egida Arhivelor Statului – Subdirecția Năsăud. Muzeul este reorganizat în 1946 și mutat în

38
clădirea Svarda, monument istoric. În 1951 fondurile acestei instituții se despart, constituindu -se
din acestea Filiala Arhivelor Statului, Filiala Bibliotecii Academiei și Muzeul Năsăudean.

Casa Memorială ”Ion Pop Reteganul”
Localitatea Reteag este situată la 15 km de orașul Beclean, pe DN17. Muzeul este amplasat
în centru localității, vis -a-vis de Școala Generală.
Clădirea originală a fost construită în anul 1866 de către părinții lui Ion Pop Reteganul. În
această casă scriitorul și folcloristul și -a petrecut copilăria și perioada de după pensionare, până în
anul 1905, anul decesului.

Fig. 4.11. Casa memorială “Ion Pop Reteganul”
(sursă: http://museum.ici.ro /transilvania/bistrita -nasaud/romanian)
Casa are trei camere și o tindă. Vizita începe în tindă, în care se află două vitrine cu lucrări
ale lui Ion Pop Reteganul, documente și fotografii de familie. În camera din față este biroul de
lucru, rămas așa cum l -a organizat soția sa și unde sunt expuse: masa de lucru, scaunul, biblioteca
personală, o masă centrală pe care stă permanent deschisă „Revista Ilustrată” a carui redactor a
fost Ion Pop Reteganul și la care și -a publicat prima poezie Octavian Goga. În a treia cameră sunt
expuse piese de mobilier și de uz casnic achiziționate ulterior. Cu ajutorul colecției prezente s -a
reconstituit atmosfera unei case de intelectual de la țară, de la mijlocul secolului al XIX -lea.
Alte monumente istorice în Reteag sunt: Bustul lui Ion Pop Reteganul, Mormântul lui Ion
Pop Reteganul, Ansamblul Bisericii Reformate.

Casa Memorială “Andrei Mureșanu”
Casa memorială se găsește pe strada Andrei Mureșanu, nr.19 în Bistrița. Casa reprezintă
de fapt locuinț a bunicilor în care poetul s-a mutat când locuința sa în care stătea a fost distrusă în
urma unui incendiu. Casa este construită simplu, în stil specific românesc, cu pridvorul cioplit din
lemn.

39
În prezent casa adă postește o expoziție cu tema Revoluției Române de la 1848 și Bibliot eca
Județeană pentru copii și tineret, care funcționează în această locație încă din anul 1984. În casa
memorială se află de altfel o colecție de lucruri aparținând poetului, care îi reflectă activitatea
literară, publicistică și contribuția la scrierea is toriei, precum acte oficiale, cărți, articole etc.

Fig. 4.12. Casa memorială “Andrei Mureșanu”
(sursă: http://museum.ici.ro/transilvania/bistrita -nasaud/romanian)

Casa Memorială “Geoge Coșbuc”
Organizat în casa în care s -a născut marele po et al neamului românesc, astăzi monument
istoric, este un important punct turistic pe D.N. 17C, km. 34 (la 12 km de Năsăud), căutat atât de
turiștii români, și, în ultima vreme, și de cei străini. Principal ă atracția constă în faptul că în această
casă a văzut lumina zi lei, la 20 septembrie 1866, cel care avea sa fie "suflet în sufletul" neamului
care l -a zămislit. Ca la orice casă de româ ni, intrarea se face prin "tinda " (un fel de hol), din care
vizitatorul va alege mai î ntâi camerele, care te îmbie la reculegere, pri n atmosfera patriarhală,
creată în primele trei încăperi: tinda, c asa dinainte (de oaspeț i) și chilia (camera de rugăciune –
capela casei).
Obiectele expuse în aceste încăperi sunt originale. Muzeul "Coșbuc" este singurul muzeu
închinat exclusiv poetului, în Ardealul românesc al muzeografiei literare. Acest motiv a fost
prioritar în a aduna și expune (parțial) fotografii, documente, corespondență, ediții din opera
poetului și traduceri.

40

Fig. 4.13 Casa memorială”George Coșbuc”
(sursă : http://museum.ici.ro/ transilvania/bistrita -nasaud/romanian )

Următoarele trei săli sunt destinate expoziției care vizează viața și opera poetului, istoria
instituției noastre culturale, ce are șansa de a fi primul muzeu de literatură română din țară (1905)
și care este emblema tic pentru muzeografia literară românească.
Ultima încăpere adăpostește alături de lucruri ale poetului (pelerina, pălaria, geanta de voiaj
etc.) și un foarte reprezentativ fragment din cele peste 30 000 volu me din biblioteca lui George
Coșbuc.

Casa Memor ială “Liviu Rebreanu”
Pe drumul naț ional 17 C, la 5 km de Năsăud și 18 km de Bistrița, se află Casa Memorială
Liviu Rebreanu, în localitatea Prislop care azi poartă numele scriitorului. Este poziționată chiar
într-o curbă. Lângă casă este o parcare, nu foa rte mare, dar cât să încapă un autocar și 2 -3 mașini.
Prețul unui bilet este de 2 lei pentru adulți și 1 leu elevi, taxă fotografiere 15 lei. Muzeul este
deschis de miercuri până vi neri de la 9 -17, luni și marți î nchis.
Casa este specifică zonei, o casă ță rănească cu pridvor îngust, aflată într -un cadru natural
superb. Tatăl său a fost învățător iar casa i -a aparținut acestuia. A fost reconstruită de locuitorii
satului, ajutați de soția și fiica scriitorului.

41

Fig. 4.14 . Casa memorială “Liviu Rebreanu”
(sursă: http://museum.ici.ro/transilvania/bistrita -nasaud/romanian)

Casa are trei încăperi. În prima, care a fost și bucătăria, a ramas doar cuptorul avut de
familia Rebreanu. Aici sunt foarte multe documente, fotografii, citate ale scriitorului despre el ș i
despre cele trei opere ale sale: “Ion”, “Pădurea spânzuraților” și “Răscoala”, precum și citate ale
altor scriitori povestind despre Liviu Rebreanu.

4.4 Etnografie și folclor
Județul Bistrița -Năsăud are un farmec aparte redat și de a ceste locuri extraor dinare cât și
de oameni. Bistrițenii sunt oameni așezați, pașnici și foarte deschiși. Din punct de vedere cultural
Bistrița -Năsăud este un tezaur. Cele mai multe tradiții se bazează pe temă religioasă.
Satele din județ mai păstrează și azi casele vechi, bătrânești, cu acoperiș înalt și streașina
largă ce apără prispa sau locuințele tradiționale.
Obiceiurile legate de meșteșuguri sunt comune cu cele practicate în zonele etnografice din
jur, mai reprezenta tive fiind șezătorile, manifestă ri cu valențe nu doar social -etnice, câ nta, juca,
lua parte la jocuri precum “fântâna”,”puricele”,”mănușa”, sau la diferite ritualuri magice.
Ceea ce imprimă specificitate și originalitate unui areal și argumentează, pentru delimitarea
sa ca zonă etnografică , este portul popular, cu impact în diferențierea chiar a subzonelor și a unor
teritorii restrânse în cadrul acestora, cu trăsături definitorii particulare.
Folclorul este definit ca totalitatea creațiilor artistice, a obiceiurilor și a tradițiilor popular e.
Tradițiile sunt obiceiuri consacrate. Diverse sunt și obiceiurile și datinile impuse de practicile
agrare: aruncarea peste ogorul proaspăt semă nat a unui lacăt (la Rebrișoara) cu semnificația
închiderii ciocului păsărilor; înnodarea cu o mână a două -trei frunze de pe o tul pină de porumb,
pentru ca lanul să lege roade (la Nimigea).

42
Țara Năsăudului își revendică apartenența la două mari zone etnografice, în totalitatea lor:
Zona Rodna ș i cea a Năsăudului, precum și parțial (jumă tate din extinderea teritori ală) din zona
Ciceu -Beclean cuprinzând Valea Ilișua.
Specific subzonei Ciceu -Beclean este structura etnică a populației, în mare majoritate
românească, alături de care conlocuiesc unguri. Dintre cele șapte subzone etnografice ale județului
Bistrița -Năsăud (Ciceu -Beclean, Năsăud, Rodna, Bârgău, Bistrița, Șieu, Câmpie), d oar aceasta
(Ciceu – Beclean) își revendica numele de la unirea a doua toponime (“Ciceu” și “Beclean”).
Considera m ca acesta este un argument convingător în a afirma că însăși această subzonă este
scindată în două areale distincte, ca mentalitate și polarizare funcțională: așezările de pe Valea
Mare se orientează spre Reteag și Dej, iar cele din sud, și anume Braniștea, Cireșoaia și Măluț,
sunt situate în Câmpia Transilvaniei.
Subzona Năsăud are o extindere de la Someșul Mare până la coama Munților Rodnei de
către Maramureș și cuprinde patru văi: Zagra, Sălăuța, Gersa, Rebra care se varsă în Someșul
Mare.
Cea de -a treia zona etnografică și a doua ale cărei așezări sunt incluse în totalitate Țăr ii
Năsăudului, este Rodna. Aceasta cuprinde comunele Feldru, Maieru, Rodna, Șant,Ilva Mică,
Măgura Ilvei, Ilva Mare, Lunca Ilvei și orașul Sângeorz -Băi. În aceast ă subzonă, mai mult decât
în oricare dintre cele două menționate anterior (Ciceu -Beclean și Nă săud), factorul economic a
dictat, prin resursele subsolului și cele forestiere, structura etnică (mai nuanțată, dar majoritar
românească) și ocupațiile specifice ale locuitorilor (familii de lucrători unguri, ruteni, tipteri) .
Aceste subzone etnografice a le Țării Năsăudului (Ciceu -Beclean parțial, Năsăud și Rodna)
sunt delimitate la sud, de cea a Bârgăului, a Bistriței și a Șieului, ultimele două fiind caracterizate
de puternice conexiuni etnografice interne între autohtonii români și populația săsească (în zona
Bistriței) și cea maghiară (în zona Șieu). ”(Oana R. Ilovan, 2009 , pagina 176 Țara Năsăudului )
Portul popular, în trecut cu particularități de la sat la sat, s -a omogenizat cu număr de piese,
croi, modele și cromatică, identificâ ndu-se azi doar po rtul bătrânilor și cel al tinerilor. Portul
popular femeiesc (cămașa, poalele, zadiile) și cel bărbătesc (cămașa, izmenele, pieptarul și
sumanul, opincile, clopul cu pană de paun) are câteva elemente de specificitate date de influențele
zonelor etnografice limfitrofe. Spre exemplu, pe Valea Ilișua, a Zagrei și a Sălăuței, aceste
influențe se materializează prin aplicarea fodorilor pe mâneci și platea ”ceptului” femeiesc, șurțuri
roșii varstate cu negru, cioarecii și izmenele mai largi la bărbați și clopul d e paie, influențe pătrunse
dinspre Maramureș și Lăpuș. Pe Valea Ilvei și pe cursul inferior al Someșului Mare, pătrund din
Bucovina ”pieptarul bârsenesc“ și cojocul, vopsite ambele în alb și împodobite cu cusături
policrome. Tot aici, din zona Bârgăului ”verdele bargaonesc”, o culoare brună – gălbuie, în timp

43
ce pe culoarul larg al Someșului, în aval de Năsăud, apar culorile pale (crem, bej, roz, galben)
alături de clopul de paie femeiesc împodobit cu ”petele”, pătrunse de pe Valea Șieului.
Năsăudul având statut de “oraș al academicienilor”, Țara Năsăudului încă funcționează ca
un spațiu rural tradițional în care datinile și obiceiurile tradiționale laice și religioase și cele din
ciclul vieții se păstreaz riguros. Conservatorismul acestei importante zone e tnografice poate fi
explicat prin vechime și continuitate, dar și prin formarea și dezvoltarea așezărilor în arii
depresionare, cu caracter mai mult sau mai puțin închis, integrând o realitate istorică în
terminologia edificatoare de “țară”. Această regiu ne poate fi considerată conservatoare din punct
de vedere al portului, al obiceiurilor și al tipului de așezare, dar după 1989, supuse unei
metamorfoze caracteristici întregii Românii.
În județul Bistrița -Năsăud, există câteva obiceiuri tradiționale care a u păstrat până astăzi
forme ample de desfășurare, în care vechiile ritualuri se îmbină cu manifestări spectaculoase.

Craii de la Mocod
Prin multitudinea de tradiții care marchează zonele folclorice ale județului nostru ”Craii de
la Mocod” se evidențiază prin tinerețe.
Sărbătoare specifică satului Mocod, ”Craii”, sunt un ritual mistic, vechi de secole. În
general lumea crede că are legătură cu venirea primăverii, însă George Coșbuc presupunea că este
un obicei războinic, care aduce aminte de cum își alegea u popoarele primitive căpeteniile, la
echinocțiul de primăvară. Îl putem privi ca pe un simbol al reînvierii și a purificării prin apa
curgătoare, ca un botez. Ritualul de trecere p entru doi tineri Crai, după ce î și fac datoria de a
pedepsii pe cei ce au p ăcătuit în po st, sunt ei înșiși obligați să î și “spele” păcatele și să “plătească”
pentru a fi scoși din apa Someșului. ”Craii de la Mocod” sunt un obicei unic în lume prin
simbolism, veselie, culoare, tinerețe și originalitate, ca de altfel și alte obicei uri din Țara
Năsăudului.

Fig. 4.15. Craii de la Mocod
(sursă: www.bistrița.insse.ro/main.php?id=406)

44
Sărbătoarea Sânzienelor
Se sărbătorește pe 24 iunie fiind cea mai mare și spectaculosă sărbătoare păgână a anului
și singura admisă, chiar cu numele ei , în calendarul creștin -ortodox. Ea marchează începutul verii,
pentru că pe 21 este solstițiul de vară. Sărbătoarea este una cu totul special ă, ținând o noapte și o
zi. Noaptea de Sânziene este una cu adevărat magică . Este noaptea focurilor de vară, fiindc ă este
vară în cer și vară pe pământ, este vară în suflete și trupuri, este anotimpul dragostei.
Sânzienele sunt în primul rând flori de camp, galbene aurii. În tradiția popular ă Sânzienele
sunt făpturi ireale, fantastice, făpturi frumose binefăcătore care trăiesc prin păduri sau pe câmpii.
Sărbătoarea reprezintă și un prilej de în tâlnire a tinerilor ce doresc să -și unească destinele,
o sărbătoare a iubirii, cinsti tă cum se cuvine, cu cântec și joc.

Fig. 4.16 Sărbătoarea Sânzienelor (Sursă: http: //www.portalbn.ro)

Înstruțatul boului
Înstruțatul boului este un obicei moștenit de la daci și are loc în fiecare an la Figa în prima
zi de Rusalii. După slujba de la biserică, un alai format din fete îmbrăcate în costume populare și
băieți de asemene în straie populare, dar călare, însoțesc un bou între coarnele căruia spun o cunună
mare de flori. În urma boului vin mai mulți băieți cărora li se spune”cenușorci”, personaje
costumate cu crengi verzi de copac, care pocnesc din bice să alunge boul și pe ca re toți localnicii
încearcă să î l ude cu găleți de apă, atunci când trec pe ulițele lor.
Obiceiul reprezintă o procesiune desfășurată pe ulițele satului, personajul principal fiind
un bou împodobit cu frunze verzi, flori și panglici colorate. După ce se ajun ge la casa de gazdă
se i-a cununa din capul boului și se așează la o casă de gospodar. Urmează un joc la care
participă tot satul.

45

Fig. 4.17. Înstruțatul boului (Sursa: www.bistrița.insse.ro/main.php?id=406)

Cununa cu grâu
Cununa este un obicei străvechi care se mai întâlnește și astăzi în satele județului Bistrița –
Năsăud.
Acest obicei constă în împletirea unei cunune de grâu, de către fete la terminarea
secerișului. Cununa este purtată pe cap de cea mai frumoasă fată din sat și este du să la casa celui
mai harnic și gospodar om al satului.
Fata care poartă cununa pe cap o dă gazdelor, iar gazdele primesc cununa și servesc fetele
cu vin.

Șezătoarea
Șezătoarea este un obicei străvechi de când fetele și femeile torceau lâna și cânepa la
lumina opaițului sau lămpii și se încălzeau la focul de vatră. Femeile se adunau în casa unor băt râni
sau a unei văduve pentru a face economie de “naft”. În general șezătorile erau mixte, formate din
fete, neveste, femei bătrâne și feciori dând prilej fetelo r să învețe cât mai multe lucruri de la femeile
mai în vârstă.
Șezătorile încep toamna târziu, după terminarea recoltelor și țin toată perioada Postului
Crăciunului, până în preajma începerii muncii de primăvară.
Acest obicei se păstrează la Leșu, dar azi a scăzut foarte mult numărul șezătorilor,
formându -se mai mult șezători de fete și băieți alături de care mai participă și neveste tinere.

46

CAPITOLUL V
TIPURI DE TURISM

Concepția în dezvoltarea turismului presupune valorificarea, în totalitate a re surselor
turistice naturale și antropice, iar activitatea de turism trebuie orientată spre satisfacerea cerințelor
și preferințelor turistici interni și străini.
Politica de dezvoltare durabilă a turismului trebuie concepută prin diversificarea formelor
de turism și adaptarea ofertei la cerințele cererii interne și internaționale, transformarea turistică
într-o activitate complexă, economică și socială, într -un turism civilizat, competitiv.
În baza unor analize detaliate pe teritoriul județului a resurselor turistice și a unor ample
documentări, este necesar de evidențiat posibilitățile concrete de dezvoltare a turismului, în
concordanță cu valoarea și structura potențialului turistic, cererii și ofertei turistice.
Avându-se în vedere valorificarea unitară ș i optimă a resurselor turistice în profil teritorial,
este necesară stabilirea strategiei de dezvoltare și diversificare a formelor de turism și de
promovare a acestora.

5.1 Turismul balneoclimateric
”Potențialul turistic balnear este cunoscut, cu precăde re în Europa, ca potențialul factorilor
naturali de cură sau al substanțelor minerale terapeutice.
Se înscrie cu o complexitate mare de resurse balneare și cu valori curative variate.” (V.
Glăvan, 2006, pag. 112)
Județul Bistrița -Năsăud dispune de bogate rezerve de ape subterane, datorită alcătuirii
geologice complexe și a unui relief variat.
Apele se caracterizează printr -un regim de scurgere permanent, pentru majoritatea râurilor
principale și afluenții din zona muntoasă, datorită situării lor în zona um idității bogate cât și
capacității ridicate de înmagazinare și cedare a apei de către depozitel e detritice din zonele
montane ș i piemontane.
În fisurile și scoarța alterată a munților vulcanici se găsesc și ape freatice mineralizate.
Dintre apele bicarbona te, calcice, magnetice, carbogazoase, cunoscute sub denumirea populară de
,,borcuturi'', menționăm în primul rând pe cele de la Sângeorz -Băi, Anieș, Valea Vinului, Șanț,
Târlișua, Lunca Ilvei, Ilva Mare, Măgura Ilvei, Colibița, iar dintre apele clorosodi ce (sărate), cele
de la Nepos, Figa, Pinticu Tecii.
Apele minerale carbogazoase din zona submontană, ”borcuturile”, sunt folosite aproape
exclusiv în cura de băut și doar la Valea Vinului se mai practică și astăzi băi carbogazoase.

47
Apele minerale, sau cum li se mai spune, ape curative, sunt apele cu cel puțin 0,5 grame la
litru săruri sau acelea care conțin o anumită sare într -o cantitate ce depășește valoarea limită și au
proprietăți fizico -chimice bine determinate cu acțiune fiziologică deosebită asupra o rganismului
uman. Tot aici includem și nămolurile terapeutice.
Apele minerale carbogazoase apar la bordura sudică a Munților Rodnei, în localitatea
Rodna, sunt de origine vadoasă și s -au format prin infiltrarea apelor superficiale în formațiunile
eruptive terțiare. În circulația lor, fiind însoțite de bioxidul de carbon, au capacitatea sporită de
dizolvare a sărurilor minerale cu care vin în contact, influențând astfel compoziția chimică
generală a celor ieșite la suprafață.
Izvorul din Valea Frumoasă are apa carbogazoasă feruginoasă, puternic acidulată, iar
mineralizarea depășește 2 650 mg/l.
Apele freatice au un caracter permanent și o variabilitate dependent de factorii climatici.
Sunt cunoscute în sedimentele de luncă, la adâncimi variabile între 1 si 2 0 m.
Apele minerale bicarbonatate sunt legate genetic de marea varietate a rocilor paleogene, a
sill-urilor, curgerilor de lavă și de vechile aparate vulcanice din Munții Bârgăului.
Apele minerale bicarbonatate sodice cu co nținut mare de bioxid de carbon (1 700 -1 900
mg/l) au mineralizare ridicată (4 500 -5 500 mg/l), alkaline (Șendroaia -Izvorul Zimbru cu debit de
3 000l/ 24 de ore, Lunca Ilvei -Izvorul Măricuț cu debit redus).
Apele minerale bicarbonatate sodice calcice magneziene cu bioxid de carbon apar di n
formațiunile o ligocen e, fiind cunoscute în următoarele localități: Anieș(Izvorul Hojda), Lunca
Ilvei (izvorul Matei), Maieru (izvorul din valea Caba), Șanț (izvorul Dâmbu Borcutului).
Apele minerale bicarbonatate clorurate sodice, calcice, magneziene cu bioxid de carbon
sunt legate de formațiunile eocene și erupțiile noi din Munții Bârgăului cât și de cele oligocene din
sudul Munților Rodnei: Anieș (izvorul din sosea), Ilva Mare (izvorul Chiriloi), Lunca Ilvei (izvorul
Bolovanu), Parva (izvorul “Carpatia” ), Sângeorz -Băi (apa “Hebe”, izvoarele 1, 3, 4,5, 6 și sonda
nouă).
Apele minerale bicarbonatate luate în ansamblu sunt utilizabile în afecțiuni gastro
intestinale, hepatobiliare, diabet.
Borcuturile din județul Bistrița -Năsăud au în compoziția lor chimică , calități terapeutice de
aceeași valoare ca și apele minerale și cu mare renume din Cehia și Franța.
Acțiunea terapeutică a apelor minerale este în strânsă legătură cu o serie de proprietăți cum
ar fi: presiunea osmotică, gradul de ionizare, alcalinitate a sau ociditatea și termalitatea.
Apele minerale și îndeosebi cele sărate, de pe teritoriul județului, au fost cunoscute și
utilizate încă din perioada ocupației romane a Daciei (Sărățel, Figa). Primele ape minerale

48
carbogazoase menționate au fost cele de la Anieș, situate aproape de Rodna, care în perioada
respectivă avea o situație înfloritoare datorită bogățiilor sale minerale, exploatate de romani.
Turismul balnear poate fi practicat de persoanele cu diverse afecțiuni și probleme de
sănătate. Județul Bi strița -Năsăud dispune de ape minerale cu veritabile calități terapeutice în
stațiunea balneară Sângeorz -Băi, precum și alte izvoare minerale cu efecte curative miraculoase
din localitatile limitrofe: Rodna, Romuli, Parva, Cormaia,Valea Vinului etc.
Stațiunea Sângeorz -Băi dispune de numeroase izvoare de ape minerale bicarbonatate,
clorate, sodice, calcice, magneziene, nămol mineral, mofete.
Apele minerale sunt recomandate în tratamentul afecțiunilor tubului digestiv (gastrita
cronică, ulcer duodenal, colită cronică), al bolilor hepato -biliare (dischinezie biliară, colicistită
calcaroasă sau necalcaroasă, stări postoperatorii ale ficatului, hepatita cronică, pancreatita
cronică), al bolilor metabolice și nutriționale (diabet melitus, hiperuricemie, hiperlipemi e,
obezitate, guta cu manifestari la nivelul articulaț iilor).
Apele minerale de la Sângeorz -Băi au un efect terapeutic asupra bolilor reumatismale
degenerative și diartritice. Stațiunea dispune și de izvoare cu ape minerale pentru cura internă și
de săli de gimnastică medicală.
Dintre râurile semipermanete menționăm: Șieul până la Sieut, Dipșa până la Chiraleș,
Meleșul până la Rusu de Jos, Valea Sărată până la Șintereag, precum și o serie de afluenți mici ai
Șieului și unele ale izvoarelor Ludușului, Comlo dului și Lutului.

Fig. 5.1. Izvoarele de la Sângeorz -Băi ( sursă: http://merg.in/lunca -ilvei/de -facut/sport –
relaxare/izvoarele -de-apa-minerala -de-la-singeorz -bai-3690.html)

Lacurile sărate
Figa – aici sarea și argilele salifere, de care sunt legate genetic apele sărate, apar la
suprafață. Ele se află într -o zonă depresionară drenată de pâraiele: Pârâul satului, Pârâul lui Marc,

49
Pârâul Livezii și Pârâul Slatina, care împreună alcătuiesc Pârâul Sărat, afluent de dreapta al
Meleșului. (Ioan Chintanău, Bistrița -Năsăud, Ape minerale și stațiuni,1998)
Sectorul de apariție al sării și al apelor sărate la suprafață, precum și regiunea
înconjurătoare, sunt alcătuite din argile și intercalații de gresie și nisipuri cu concrețiuni grezoase.
Complexul balnear Băile Figa a fost inaugurat în iunie 2010, fiind realizat de Primăria
Beclean prin accesarea proiectului “Creșterea valorii potențialului balnear al lacurilor sărate din
regiunea Nord -Vest”, fiind fin anțat din fonduri Phare 2005.
Complexul dispune de un bazin cu apă sărată, o piscină acoperită cu apă dulce, bazine
speciale pentru tratament cu nămol, parc de joacă pentru copii, plajă cu nisip, terenuri de sport și
terase. Băile Figa se întind pe 15 hect are, stațiunea beneficiind de un loc amenajat special pentru
băile cu nămol. Apele sărate și nămolul de aici au proprietăți asemănătoare cu cele de la
Techi rghiol.
Complexul balnear Alpina Blazna
Complexul turistic este situat în Valea Blaznei din Munții R odnei, la cota 1100. Peisajul
care se dezvăluie iubitorilor de natură și de munte este unul absolut superb. Piscuri muntoase
mândre strâjuiesc complexul, iar pădurile de brad asigură cel mai curat și pur aer de munte.
Muntele, peisajul, băile dacice, pisci ne cu apă limpede și central SPA sunt garanția unei
vacanțe perfecte. Vara, turiștii pot cunoaște îndeaproape toate bogățiile ascunse în Parcul Național
Munții Rodnei: Poiana cu narcise, Poiana cu rododendromi, Lacul Lala, Peștera Cobâșel, Vârful
Roșu, Vâr fu Ineu și multe alte atracții.
Iarna, turișii se pot bucura de pârtia generoasă de schi de 1500 de metrii, cu grad de
dificultate mediu și greu. Schiorii au la dispoziție aici cel mai lung teleschi din țară, de 1480 de
metrii.
Una dintre atracțiile Comple xului Turistic Alpina Blazna o reprezintă, fără îndoială, băile
dacice. Asemănătoare unui j acuzzi, acestea sunt amenajate în aer liber și oferă astfel posibilitetea
de a te bucura de o baie fierbinte, în mijlocul naturii, indiferent de temperatura de afară .
Aproximativ 8 persoane pot să facă baie deodată în cele două bazine construite deasupra unor sobe
care asigură încălzirea apei. Chiar și iarna, când afară sunt temperaturi cu multe grade sub minus,
iar pârtia de la Blazna este plină de schiori, cei care doresc să sfideze anotimpul și să admire
peisajul munților Rodnei pot face acest lucru stâ nd în băile dacice.
Parc de joacă cu mobilier ecologic: 500 de metrii pătrați de spațiu verde, cu o amenajare
peisagistică de excepție, stau la dispoziția turiștilor care poposesc în Complexul Turistic Alpina
Blazna. Copii au la dispoziție mobilier de joacă executat din lemn, astfel încât micuții să nu se
rănească.

50
Două lacuri micuțe, populate cu păstrăv și crap chinezesc de culoare roși e, îi vor fascina
pe cei mici și pe cei mari.
Lacul de acumulare, de la Barajul Colibița se află în depresiunea cu acelasi nume, situat la
izvoarele Bistriței ardelene (valea Colibiței), la contactul eruptive al Munților Călimani de nord –
vest cu sedimentarul străpuns de eruptiv al Bârgă ului de sud. Bazinul depresionar al Colibiței este
alcătuit din punct de vedere geologic din sedimente paleogene și miocene străpunse de corpuri
eruptive andezitice în nord și acoperite de produsele eruptive ale Călimanilor, la sud. Barajul
Colibița este u n lac artificia l și s-a format prin acumulare. A fost amenajat în scop hidroenerg etic
pe cursul râului Bistrița.
Localizare Sursa hidrominerala
1.Târlișua “Izvorul de pe pârâul Băilor”
2.Fiad “Izvorul mesteacăn’’
3.Romuli “Izvorul din zăvoaie”
4.Parva “Izvorul Carpatia”
5.Sangeorz -Bai “Izvorul numarul6” Hebe
6.Maieru “Izvorul de pe Valea Caba”
7.Anieș “Izvorul din șosea”
8.Rodna “Valea frumoasă”
9.Valea Vinului “Izvorul Stetz”
10.Șant “Izvorul Ginișor”
11.Poiana Ilvei “La Borcut”
12.Măgura Ilvei “Izvorul Secături”
13.Piatra Fântânele “Izvorul Zimbru -Șendroaia”
14.Colibița “Izvorul Dalbidan”
Tabel 5.1.Izvoare mineralizate

5. 2. Turismul cultural
Turismul cultural este o altă formă a turismului practicat, deoarece județul dispune de
potențial cultural variat care, prin valoarea sa ar putea genera un anumit flux de turiști. El cuprinde
monumente preistorice, arhitectură, clădiri și edificii culturale, muzee.
Toate aceste obiective pot servi ca motivație pen tru includerea acestei forme de turism în
circuitul internațional de produse turistice cu motivație culturală.
“Turismul cultural este numit adesea și turism de vizitare deoarece practicarea sa
presupune inevitabil, ”vizita” la un obiectiv sau grupare de o biective sau resurse atractive. Menirea
acestui tip de turism este complexă: în primul rând este instruirea prin bogăția cunoașterii, în al
doilea rând este recreerea resimțită pe plan spiritual prin aflarea unor adevăruri și cunoașterea unor
fenomene noi.

51
Antrenează ambele categorii de populație, urbană și rurală, cu preponderență totuși pentru
cea dintâi, deoarece este mai absorbită în activități productive auxiliare.
Eficiența economică a turismului cultural este cea mai redusă dintre toate tipurile ana lizate.
Fenomenul se explică prin caracterul său de tranzit și prin apelarea la infrastructura turistică numai
în cazuri de excepție.
Turismul cultural vizează, în principal, obiective turistice de proveniență antropică, spre
deosebire de turismul de recre ere sau curativ” (P.Cocean, 2007, pag. 194)
Județul dispun e de un potențial cultural foarte bogat, compus dintr -un număr mare de
monumente istorice (530) și de patrimoniul cultural cărora li se adaugă și tradițiile zonei.
Patrimoniul cultural este reprezen tat prin diferite bunuri cu o mare valoare istorică,
etnografică, artistică sau tehnico -științifică.
Elementele stilistice care fac trecerea între goticul târziu și Renașter ea timpurie pot fi
identificate pe vechile uși de lemn ale portalurilor realizate în deceniul al doilea al secolului XVI –
lea.
Mănăstirea dominicană este ridicată în partea sudică a orașului în actualul spațiu al a zilului
de bătr âni și cuprindea o foarte mare ș i grandioasă biserică.
În preajma mănăstirii dominicane a fost construită și o mănăstire a călugărițelor
dominicane care avea și ea o biserică de dimensiuni mai modeste.
Din Convertul Franciscan, se mai păstrează azi biserica care conserva elementele de
arhitectură gotică timpurie. În secolul al XVIII -lea biserica a fost renovată în stil baroc și a
funcționat ca ș i capelă a trupelor austriece.
Nesiguranța vremurilor a determinat ridicarea zidurilor viitoarei cetăți a Bistrițe i, astfel că
în anul 1465 orașul avea 18 turnuri și bastioane, apărate de meșteșugarii orașului grupați în bre sle.
În această perioadă Bistrița a devenit unul dintre cele mai importante orașe din
Transilvania, alături de Sighișoara și Sibiu.
În a doua jumătate a secolului XVI în Piața Centrală s -au înălțat o serie de construcții
comerciale specific epocii, precum Complexul Comercial Șugălete și Catedrala Gotică.
În decursul existenței sale , localitatea a fost martorul multor evenimente mari din istoria
țării noastre, cum ar fi Răscoala de la 1784 con dusă de Horia, Cloșca și Crișan și Revolutia de la
1848.
Din cetat ea feudală nu s -au păstrat decât unele fragmente din zidurile de incintă ale
orașului, terminate spre sfârșitul secolului XV (Piața Unirii) și Turnul Dogarilor (str.M
Kogalniceanu) – unul dintre cele 18 bastioane de apărare ale orașului.
Pe lângă aceste co nstrucții, Bistrița Medievală, considerată de Giovan Andreea Gramo ”cel
mai frumos oraș din Transilvania”, se putea lăuda cu o școală atestată încă din 1388, farmacie din

52
1526 (a doua din Transilvania dupa Sibiu), cel mai spectaculos ansamblu architectural destinat
schimburilor economice (Ansamblul Șugălete – case construite intre 1480 -1550), cu cea mai
frumoasă casă în stil renascentist din Transilvania: Casa Argintarului. Nu pot fi trecute cu vederea
nici Biserica Sf. Nicolae devenită Biserică Evanghelică, construită în stil go tic dar renovată în
stilul Renaș terii de un meșter adus chiar din spațiul italian și cu turnul bisericii care rămâne cel
mai înalt turn medieval din Transilvania.

5. 3.Turismul rural
” Turismul rural este o formă de turism care se de sfășoară în mediul rural, valorificând
resursele turistice locale (naturale, culturale și economice) ca și dotările și echipamentele turistice,
inclusiv pensiunile turistice rurale. Util izează diverse spații de cazare : hanuri ș i hoteluri rurale,
adăposturi , vile turistice, sate de vacanță, ferme etc. și îmbracă forme variate de activități cu un
spectru larg de motivații: odihna ș i recreere, tranzit, cultură, cunoaștere, religie, practicarea unor
sporturi și se adresează cu precă dere turismului itinerant (ex cursii, tranzit) și mai puțin celui de
sejur.”(V.Glăvan, 2006, pag.143)
România este țara cu potențialul cel mai mare din Europa în ceea ce privește dezvoltarea
turismului rural. Turismul rural se află î ntr-o fază incipientă, abia la început de drum. Din ce în ce
mai multe persoane cu spirit întreprinzător încep să întrevadă potențialul și beneficiile practicării
turismului rural. Turismul rural în țara noastră se practică din totdeauna, dar spontan, sporadic,
întâmplător și mai ales neorganizat; forma sa de materializare o reprezintă, începând cu anii 20 -30
a secolului XX, cazarea la cetățeni a vizitatorilor ocazionali ai unei așezări rurale.
Turismul rural s-a impus încet dar consecvent în special pe piețele turistice din țările
dezvoltate economic, țări puternic industrializate și cu un grad de urbanizare ridicat, mai cu seamă
în a doua jumătate al secolului XX.
Practicanții acestui turism pot fi întâlniți în zonele cele mai diverse ale globului, în aproape
întreaga Europă. Comunitatea Europeană a acordat și acordă o atenție deosebită proiectelor și
programelor pentru turism în spațiul rural.
Spațiul rural reprezintă izvorul celei mai mari părți pentru alimentația umană și deține
întreaga resursă a pădurilor, mineralelor și a materiilor prime. Mediul rural este expus
intermitentelor severe ale forțelor majore de interacțiune, fiind necesare intervenții pentru protecția
valorilor sale naturale și a populației însăși. Principalele forțe de interacțiune care afectează mediul
rural sunt depoluarea, răspândirea rapidă a localităților urbane, po luarea solului, aerului și a ap ei,
a terenurilor agricole și pădurilor.
Potrivit formelor de manifestare și practicii mondiale turismul rural ar putea fi: apropierea
de natură, liniște, un mediu ambiant, senzația de continu itate și stabilitate, de trăire a unor istorii.

53
Adevăratele zone rurale sunt caracterizate de densitățile reduse ale populației, număr variabil de
gospodării, importante suprafețe agricole ori forestiere. Această diversitate de resurse a condus la
forme de exprimare diferită a activtăților de turism rural și respectiv a produselor turistice oferite
pieței.

5.4 Turismul urban
“În majoritatea țărilor, conceptul de urban este sinonim cu cel de oraș. Probabil că
principalele distincții vin pe filieră cronologi că, odată și apoi ca rezultantă a gradului intensiv,
exploziv de dezvoltare și si stematizare a orașelor, proces declanșat de Marea Revoluție Industrială
(mijlocul secolului al XVIII -lea) și accentuat cu deosebire, după al Doilea Război
Mondial.”(A.Pușcaș, 2008 , pag. 4)
Turismul urban se bazează pe o gamă largă de obiective istorice și culturale, facerea
cumpărăturilor, restaurante și pe atractivitatea generală a vieții urbane. Localitățile urbane
funcționează și ca porți (puncte de sosire și plecare) ale ț ării sau regiunii. În județul Bistrița –
Năsăud, Bistrița este un loc excelent pentru dezvoltarea turismului urban, având ca temelie străzile
înverzite, parcurile, multe clădiri frumoase din punc t de vedere arhitectonic, muzee, restaurante,
cafenele.
Analizâ nd problema dezvoltării turismului rural pe teritoriul județului, considerăm că
aceasta prezintă o mare varietate de valori cultural -istorice, artă populară, folclor, tradiții, un cadru
natural armonios îmbinat cu un fundal peisagisitc variat și pitoresc. Principala problemă care
trebuie rezolvată pentru dezvoltarea durabilă a turismului este atestarea potențialilor prestatori de
servicii din mediul rural.

54
STRATEGII DE DEZVOLTARE

Municipiul Bistrița și localitățile componente beneficiază de un potențial turistic valoros
dar insuficient valorificat din lipsa ghizilor turistici și a materialelor de promovare a ofertei
turistice.
Bistrița controlează ce -a mai mare parte a valorilor patrimoniale ale municipiului. De
asemenea existența unu i număr ma re de hoteluri și unități de alimentație public ă, tradiția
meșteșugurilor în zonă și tradiția multiculturală.
Resursele importante de ape minerale și sărate fac posibilă dezvoltarea turismului de cură.
Stațiunea Sângeorz -Băi cu reale proprietăți curative n u este valorificată decât într -o proporție
foarte mică.
Există un potențial de dezvoltare a turismului montan. În zonele montane ale județului se
poate practica alpinismul, se pot organiza drumeții, la Piatra Fântânele se pot practica sporturi de
iarnă, ex istând aici piste pentru schi și o instalație pentru telescaun dar lipsa de materiale sau
pliante informative nu permit zonei să fie exploatată în totalitate.
În județ există condiții pentru dezvoltarea turismului cultural și istoric.
Zona Tihuța, de altfe l are un potențial turistic foarte uriaș, unde se află castelul Contelui
Dracula și Hotelul Dracula. Această zonă ar trebui exploatată pe măsura valorii de uni cat a acestui
mit, prin investiț ii în amenaja rea a tot ceea ce ar putea trez i fascinația turiștil or români și cu
precădere străin i.
Datorită atât unor peisaje de un pitoresc unic, cât și obiceiurilor și tradițiilor care încă își
păstrează ritualul de desfășurare, a început să funcționeze și să se dezvolte o rețea de agroturism.
Pentru o îmbunătățire a zonei și pentru o promovare mai bună a turismului este necesară
în primul rând îmbunătățirea calității serviciilor turistice. Dezvoltare a, diversificarea și
promovarea , promovarea patrimoniului natural, restaurarea și valoroficarea partimoniului istoric
și cultural sunt câteva dintre strategiile de promovare ale turismului în județul Bistrița -Năsăud.

55
ANALIZA SWOT

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE
 Existența unor atracții naturale importante
(parcuri naționale + zone protejate)
 Apele minerale
 Renumele st ațiunii Sângeorz Băi
 Existenta patrimoniului cultural si istoric
extrem de bogat
 Grad (încă) ridicat de manifetare a specificului
/ autenticitate a unor localități în zonele de
deal /munte mai greu accesibile
 Arta culinară specifică regiunii, produse
tradiționale, naturale
 Tradiții specifice regiunii
 Legăturile cu sașii plecați în Germania (bună
sursă de diseminare a potențialului turistic)
 Infrastructura învechită / degradată dar
atractivă peisagistic (linia cf Rodna Veche, linia
Saratel -Deda)  Grad de mu rdărie relativ ridicat al zonelor naturale
 Pășunat excesiv în zonele montane (stânele
deteriorează vegetația alpină și solul alpin)
 Traseele montane nu sunt întotdeauna semnalizate
din punctul de acces cu transportul public (ex. gări,
centru de localități)
 Activitățile anexe pășunatului dăunează mediului și
turismului
 Vânatul în exces
 Despăduririle
 Transport public cvasi -inexistent (spre punctele de
acces în zonele de interes turistic, în special cele
montane)
 Nici un traseu amenajat de mountainbiking
 Slaba popularizare a atracțiilor turistice (nu sunt
suficiente site -urile autorităților locale sau editatul
de hărți / broșuri sau punctele de informare locale)
 Infrastructura turistică mult subdezvoltată, in
special in zona rurala
 Turiști străini mult sub m edia pe țară
 Poluare moderată mai ales în zonele rurale (lipsa
canalizării)
 Lipsa de trasee tematice
 Slaba pregatire a resursei umane din unitățile de
turism (în principal pensiuni)

OPORTUNITĂȚI AMENINȚĂRI
 Prețuri foarte atractive pentru turiștii /
drumeții străini
 Clima benefică (atât pentru activități de vară
cât și activități de iarnă)
 Interes pentru agroturism și ecoturism (în
special a turiștilor străini)
 Interes pentru turism cultural (în special
turiști
străini)
 Oportunități de finanțare prin f onduri
publice
(pensiuni, rețele de turism etc.)
 Acces relativ ușor în regiune (via drumuri
europene / magistrale feroviare / aeroportul
Cluj-Napoca)  Braconajul
 Defrișările ilegale si legale
 Lipsa de respect a localnicilor dar și a vizitatorilor
față de me diul natural
 Realizarea de infrastructura rutieră cu utilitate
redusă sub pretextul “dezvoltării zonei”
 “Trend” -ul de instalare de micro -hidrocentrale pe
cursurile superioare, cu distrugerea iremediabilă a
ecosistemului
 Infrastructura de utilități sub -dezv oltată mai ales
în zonele rurale
 “Concurența” mare din partea regiunilor vecine
(Suceava, Maramureș) deși valoarea punctelor de
atracție este cel puțin similară
 Imaginea relativ deficitară a României (siguranță,
curățenie)
 Toleranță ridicată față de construcțiile ilegale în
parcurile naționale / ariile protejate

56
CONCLUZII

Potențialul turistic al Bistriței este cotat la un nivel înalt, datorită statului de Cetate
Medievală. ”În Evul Mediu, cetățile Bistrița, Rodna și Ciceu erau puternic fort ificate și aveau vechi
tradiții meșteșugărești și legături comerciale, ținuturile Năsăudului și a Bistriței constituind o punte
de legătură între Transilvania și Bucovina, spre Moldova, prin punctul de vamă de la Rodna.
Datorită acestui fapt, Bistrița s -a plasat pe locul cinci în ierarhia orașelor din Transilvania în Evul
Mediu .” ( http://www.portalbn.ro )
Un impuls deosebit dezvoltării economice și cultural -sociale l -au constituit măsurile de
îmbunătățire a împărțiri i administrativ -teritoriale a țării, crearea în 1968 a județului Bistrița –
Năsăud,vechi deziderat al locuitorilor de aici.
Județul nostru a cunoscut un puter nic progres în toate domeniile, culturii, învățământului,
folclorului; nestematele portului naționa l a adus faima acestor ținuturi mult peste granițele
județului și țării.
Oamenii, obiceiurile strămoșești nealterate, cântată cu atâta măiestrie de marele Coșbuc,
încrustate în opera de granit a lui Rebreanu, neasemuitele frumuseți ale naturii, stațiunile
balneoclimaterice, locuri care evocă moment din lupta poporului permit o puternică dezvoltare a
turismului în județ.
Complexitatea peisajului natural, presărat cu numeroase monumente isto rice, tradiții
etnografice, fol clorice și cultural e extrem de variate , oferă călătorului care străbate județul
Bistrița -Năsăud obiective deosebit de interesante.
Zona turistică de cea mai mare atractivitate rămâne regiunea montană, pe toată întinderea
sa, deși practicarea turismului este îngrădită de lipsa parțială a amenaj ărilor de trasee și locuri de
adăpost. Culmile montane Țibleș, Rodna, Bârgău și Călimani, cu întinse zone alpine și subalpine,
completate adesea cu ochiuri limpezi de apă, floră, vegetație și faună specific ă, pun la dispoziția
iubitorilor de natură un cadr u turistic complex.
Peisajul atrăgător, clima plăcută, poziția zonei pe axul drumului național Bistrița -Vatra
Dornei și accesul ușor spre inima Călimanilor și Bârgăului, conferă locurilor o mare valoare
turistică.
Datorită unui potențial turistic foarte ri dicat, cu un climat plă cut, zonele Piatra Fântânele,
Colibița, Valea Blaznei, Valea Vinului, Fiad, Cormaia, constituie puncte de atracție fiind situate
în zone deosebit de pitorești.
Zona oferă numeroase posibilități pentru iubitorii de munte în orice anot imp și pot
beneficia de activități în aer liber cum ar fi ciclism montan, alpinism, pescuit.

57
BIBLIOGRAFIE

1. Alexandru P. (2009), Turism internațional, ediția a III -a, Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj -Napoca.
2. Bătinaș R., Sorocovschi, V.(2011), Resurse de apă, potențial și valorificare turistică,
Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca
3. Chintăuan I. (1998), Ape minerale și stațiuni din județul Bistrița -Năsăud, Editura
Supergraph, Cluj -Napoca
4. Ciangă N. (2007), România. Geografia turismu lui, Editura Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca
5. Cocean P. (2007), Geografia Turismului, E ditura Meteora Press, București
6. Glăvan V.(2006), Potențialul turistic ș i valorificarea sa, Editura Fundației România d e
Mâine, București
7. Ilovan Oana Ramona (2009), Țara Năsăudului, Editura Academiei Române, București
8. Irimuș I.A. (2010), Relieful – potențial și valorificare turistică, Editura Risoprint, Cluj –
Napoca
9. Morariu T., Buta I., Maier A. (1972), Județul Bistr ița-Năsăud, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, București
10. Nicoară L. (2010), Organizarea serviciilor în turism, Curs Universitar „Babeș -Bolyai”,
Cluj-Napoca
11. Petrea D. Petrea, Rodica (2000), Turism rural, Editura Presa Universitară Clujea nă,
Cluj Napoca.
12. Pușcaș Angelica (2008), Vitralii incursiuni în istoria și cultura turismului premodern,
Editura Eclatant, Cluj -Napoca
13. http://apmbn.anpm.ro/arii_naturale_protejate_in_judetul_bistrita_nasaud -595
14.http://jurnalromanesc.bl ogspot.ro/20 09/12/turism -cetatea -ciceului -bistrita –
nasaud.html)
15. http://museum.ici.ro/transilvania/bistritanasaud/romanian/case%20memoriale.htm
16. http://www.google.ro/imgres?q=turnul+dogarilor+din+bistrita
17. http://www.inbistrita.ro/istoric/istoricul_bistritei.php
18. http://www.portalbn.ro
19. http://www.enciclopediavirtuala.ro/monument.php?id=349
20. http://www.rasunetul.ro/situl -arheologic -de-la-baile -figa