DOMENIUL: INGINERIE INDUSTRIAL Ă PROGRAMUL DE STUDIU: CONCEP ȚIE, FABRICAȚIE ȘI MANAGEMENT ASISTATE DE CALCULATOR FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ÎNVĂȚĂMÂNT CU… [626721]

1
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE INGINERIE MANAGERIALĂ ȘI
TEHNOLOGICĂ
DOMENIUL: INGINERIE INDUSTRIAL Ă
PROGRAMUL DE STUDIU: CONCEP ȚIE, FABRICAȚIE ȘI
MANAGEMENT ASISTATE DE CALCULATOR
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ÎNVĂȚĂMÂNT CU
FRECVENȚĂ

APLICAȚII ALE PROTOTIPĂRII
RAPIDE ÎN MEDICINĂ. STUDIU DE
CAZ

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
CONF.DR.ING BUIDOȘ TRAIAN

ABSOLVENT: [anonimizat]
2019

2
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE INGINERIE MANAGERIALĂ ȘI TEHNOLOGICĂ
DEPARTAMENTUL______________________________________________________
TEMA_________
Lucrare de finalizare a studiilor a student: [anonimizat]_______________________________
______________________________________________________________________
1). Tema lucrării de finalizare a studiilor:____________________________________________
_______________________________________________________________________________
________________ _______________________________________________________________
2). Termenul pentru predarea lucrării ______________________________________________
3). Elemente inițiale pentru elaborarea lucrării de finalizare a studiilor __________________
____________ ____________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
4). Conținutul lucrării de finalizare a studiilor :_______________________________________
_______________ _________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
____________________________ ____________________________________________________
5). Material grafic:________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_____________________________________ ___________________________________________
6). Locul de documentare pentru elaborarea lucrării:
________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________ __
7). Data emiterii temei_____________________________________________________________

Director de Departament, Conducător/i
științific/i,

Absolvent,

3
Rezumat
Expansiunea tehnologic ă din ultimele decen ii aduc reale beneficii dezvoltării noastre ca
și societate fiind pus în prim plan o calitate a vieții mult mai mare și dorința continuă de evoluție
și optimizare a tuturor elementelor care ne î nconjo ară.
Domeniile din cele mai vaste, fiind aici vorba de inginerie, sau medicină sau alte
domenii care fac parte din viata noastră de zi cu zi au luat un avânt considerabil î n multe ca zuri
fiind vorba de o coexistență î ntre acestea.
Nu este de o mare nouta te faptul că de ani buni î ncoa ce domeniile ingineriei curtează cu
mare seamă domeniile medic inei livrând soluții de reala eficiență pentru a ajunge la un anumit
standard când vine vorba despre eficienț a actului medical, timpi de recuperare ale acestora sau
confortul din timpul actului medical anterior specificat.
Pe lângă aspectele legate de evo luția proceselor tehnologice, o evoluț ie indispensabil ă
și oarecum de la sine înteleasă datorită noilor descoperiri, avem parte ș i de optimizarea
materialelor care reprezintă un factor cheie din simplul motiv că corpul uman nu agreează orice
fel de materia l astfel fiind pus o mare importanță pe aspectul legat de biocompatibilitate.
Biocompatibilitatea este esențială în cazul implanturilor cât și î n cazul elementelor sa u
dispozitivelor care intră î n contact cu organe sau mucoase sensibile sau care au con tact cu
sistemul circulator uman.
Această lucrare dorește să prezinte o abodare modernă a utilităț ii sistemelor de inginerie
inversă și prototipare rapidă î n cadrul aplic ațiilor medicale. Deș i este un proc es cu o oarecare
vechime pe piață, aplicațiile lor tiind să prindă teren în țara noastră și reprezintă un subiect de
real interes pentru zona de încrengatură a ingineriei cu medicina.

4
Cuprins

Capitolul 1 – Noțiuni generale despre prototiparea rapidă – pag.5
Capitolul 2 – Abordări și aplicații ale prototipării rapide în medicină – pag.16
Capitolul 3 – Aparate ș i studiu de caz – pag.22
Capitolul 4 – Concluzii – pag.34
Capitolul 5 – Bibliografie – pag.35

5
Capitolul 1 – Noțiuni gen erale despre prototiparea rapidă

1.1 – Introducere și stadiu actual
Prototiparea rapidă reprezintă o metodă neconvențională de fabricație fiind bazată pe
realizarea pieselor prin metoda depunerii de material. Această depunere de material se
realizează strat cu strat, fiind suprapuse nivele ale materia lului necesar unde este nevoie și câ t
este nevoie. [1,2]
Prototiparea rapidă este cunoscută în cea mai populară formă sub imprimar ea 3D.
Imprimarea 3D are la bază principiul de lucru mai sus descris, prin aditivarea materialului dorit,
acestea variind de la plastic la materiale sinterizate. Evoluția imprimării 3D se bazează în primul
rând pe dezvoltarea materialelor c are pot fi prelucrate mai usor ș i mai rapid, optimizarea
programelor de proiectare asistată de calculator, acestea contribuind foarte mult la realizarea
obiectelor complexe î n formatul virtual.
Nu în ultimul rând, procesul de imprimare și tehnologia folosită î n interiorul
imprimantelor 3D care au fost în așa măsură îmbunătățite î ncat realizarea formelor complexe
rezultate din programele asistat e de calculator sunt reproduse într -o manieră exactă si calitativă .
Vorbind despre procesul de prototipare rapid ă, aceasta reprezintă în sine un circuit
închis care are la bază noț iuni mult amintite anterior: optimizare și îmbunătăț ire. Prototipare a
rapidă repr ezintă un ciclu care evoluează pentru a îmbunătăț ii orice sistem sau obiect supus
acestei acț iuni. [2]

Fig.1 – Proce sul de prototipare – are la bază ciclul continuu de prototipare -revizuire -rafinare

6

Metodele de prototipare rapidă sunt prezente sub form a a multor tehnologii fiecare
având avantaje și dezavantaje ș i fiecare fiind suitabil unor anumite bugete de care dispun cei
care folosesc aceast proces. Metodele sunt urm ătoarele:
– Stereolitografierea (Stereolithography – SLA)
Stereolitografia a fost primul proces comercializat pe piață. Este cel mai pe larg cunoscut
și folosit în proporție de 37% pe piață. În procesul SLA, fiecare strat este creat prin tratarea
selectivă a unei rășini fotosensibile folosind un laser cu UV. Deoarece acest proces folose ște
rășina lichidă ca material de bază, structurile de susținere sunt cerute pentru a sprijini
suprafețele cu orientare în jos. Odată ce piesa a fost construită, trebuie să fie apoi tratată într –
un cuptor cu UV. Odată ce acest proces este terminat, suportu rile de susținere sunt îndepărtate.
– Depunere de material topit ( Fused Deposition Modeling – FDM )
Materialul sub formă de filament trece printr -un cap de extrudare și este încălzit până
aproape de punctul său de topire. Acest material este apoi scos prin capătul capului și depozitat
pe masa mașinii sub forma unui singur fir de material; aceste „fire” sunt depuse unul după altul
pentru a crea stratul. O data ce stratul a fost terminat, masa de construcție coboară cu un strat și
procesul continuă până când următorul strat este completat. Piesele cu suprafețe orientate în jos
necesită susținere substanțială. În timp ce la celelalte procese aceste susțineri sunt generate
automat, în cazul FDM se folosește material diferit de cel al piesei. Materialul este un plastic
ABS, și piesele construite în timpul procesului au o tărie de 80% din cea a materialului de
origine.
– Fabricarea de piese stratificate prin laminare ( Laminated Object Manufacturing
– LOM )
În LOM, obținerea straturilor ce compun piesa se face prin d ecuparea dintr -o foaie de
material solid (hârtie), folosind o sursa de laser infraroșu. Materialul care nu formează stratul
prezent este „făcut cuburi” care vor fi îndepărtate manual la sfârșitul procesului. Odată ce
fiecare strat este terminat, este legat la cel anterior folosind un adeziv (aflat pe partea inferioara
a colii de hârtie) activat de căldură.
– Sinterizare laser selectivă (Selective laser sintering – SLS)
Procesul SLS este în prezent unul din cele mai versatile de pe piață, datorită în mare
parte numărului mare de materiale disponibile. În procesul SLS, pulberea este sinterizată
selectiv sau topită de o sursă laser infraroșu. Din nou, odată ce un strat este terminat, patul de

7
pulbere coboară pe o grosime de un strat și un nou strat de pulbere e ste depus și procesul
continuă. Nu sunt necesare dispozitive de susținere, deoarece pulberea nesinterizată susține
materialul piesei. [1,2,9]
Metode conveț ionale Prototipare rapidă
Necesitatea maș inilor sp ecializate pentru
fiecare operaț ie (strunjire,frezare, etc.) Operațiile sunt realizate într -o singură etapă
Evoluț ie de peste 100 de ani Dezvoltare și exploatare comercială de
aproximativ 20 -25 ani
Consum de scule ș i de dispozitive pentru
fiecare etapă de realizare a pieselor Nu sunt nece sare scule
Necesitatea operatorilor calificați pentru
fiecare operație î n parte Producț ie preponderent automat izată,
operatorul având un rol sumar î n introducerea
datelor pen tru realizarea pieselor, rezultâ nd
astfel a bsenț a erorilor generate de operator
Pe un singur element se realizeaz ă secvenț ial
toate opera țiile O singură operaț ie de prelucrare
Elementele se produc separat î n cazul unor
ansambluri Toate elementele se execută î ntr-un singur
pas
Necesitatea unei or ganizări ale producț iei
complexe Organizare simplă și relativ restransă în
directă legatură cu mărimea maș inii de
imprimat
Sunt necesare operaț ii de control tipice sau
speciale pe to t parcursul procesului de
execuție pentru a se menține trasabilitatea ș i
respectarea preciziilor necesare și obligatorii
a piesei Realizarea copiei fidele a geometriei 3D pe
baza datelor rezultate din programul de
proiectare asistată de calculator
Timpi extinși de execuție cu prezența multor
timpi morț i reprezentate de reglaje și
mânuirea pieselor Execuție ra pidă datorită timpilor de execuț ie
rapide și absența timpilor morț i

Tabel 1.1. – Analiză comparativă între metode conveționale de prelucrare ș i imprimare 3D

8
De asemenea dacă este să punem în comparație metodele noi și neconvenționale au
anumite benefici i față de metodele convenț ional e folosite în industrie. Această comparație
putem să o vedem în tabelul prezentat mai sus .
Imprima rea 3D nu ar putea avea eficiența prezentată dacă nu ar avea ajutorul
programelor de proiectare asista tă de calculator. Proiectarea asistată de calcul ator sau Computer
Aided Design(CAD ), aceasta fiind forma cea des întalnită, reprezintă o treaptă a evoluției
ingineriei care a apărut prin anii 1970 și iniț ial a reprezentat o trecere de la planș a de desenat la
moni torul unui calculator. Î ntre timp, aceastea au evoluat spre un alt nivel, pornind de la d esenul
2D care era transformat î n des en 3D sub forma unui cadru de sârmă numit și wireframe până la
programe de proiectare parametrizată ș i care i ncorporează module de inginerie asistată de
calculator (Computed Aided Engineering -CAE), producție asistată de calculator (Computer
Aided Manufacturing -CAM) și analiză cu element finit (Finite Element Method). [4,8]
Cerințele la care trebuie să se supună un sistem de proiectare asistată de calculator sunt
urmatoarele:
– Parametrizarea desenelor 3D astfel în loc de măsurători precise elementele vor
fi interconectate prin funcții matematice ;
– Realizarea de modele hibrid care reprezintă combinații între modele solide și de
suprafața pentru un efect optim ;
– Bază de date continuă și lipsită de date stocate în mod inutil de mai multe ori
pentru a îmbunătăți capacitatea de stocare și viteză programului ;
– Posibilitatea de conectare la un sistem de prototipare rapidă ;[5]

Fig.2 – Ciclul proceselor asistate de calculator – CAD -CAE -CAM
CAD
– Proiectare
– Specificații ș i detalii
– Parametrii de calitate
CAE
– Analiza cu element finit
– Analiza tensiunilor
– Durabilitate CAM
– Analiza procesului de prelucrare
– 6S – Six Sigma
– CMM si CNC

9
1.2 – Ingineria inversă ca ș i derivație a prototipă rii rapide
Conceptul de inginerie inversă reprezinta un procedeu care a cunoscut o creștere
fulminantă în ultima perioada datorită materialelor noi și ușoare de prelucrat, în special mase
plastic, o oarecare rentabilitate în achiziționarea echipamentelor aferente tehnologiei de
Reverse Engineering, și o înclinare spre inovar e a generațiilor noi, fiind un interes crescut
asupra ingineriei și prototipării.
Procesul de Rev erse Engineering este un proces de analizare al unui sistem pentru a
determina componentele și relațiile dintre acestea, pentru a crea reprezentări ale sistemului într –
un alt format la un nivel mai ridicat și pentru a crea reprezentarea fizică a acestui sistem cât și
îmbunătățirea și de zvoltarea atributelor acestuia.
Ingineria inversă este înrudită într -o mare măsură cu prototiparea rapidă deoarece o
include pe acesta î n timpul pr oceselor . Impri marea 3D este imperativ necesară pentru a putea
desfăș ura corect întreg procesul deoarece î n cadrul ingineriei inverse vorbim despre o ptimizarea
pe baza unor informaț ii deja receptate din piesa analizată .
Elementul auxil iar aflat în procesul de inginerie inversă o reprezintă dispozitivul care
analizează obiectul, sistemul sau sub -sistemul dorit. În cele mai dese cazuri vorbim
despre un scanner 3D care „fotografiaza” elementul analizat tridimensional si transpune
obiectul respectiv sub forma digitala in forma unui nor de puncte. Mai departe ac est nor de
puncte este rafinat ș i transpus sub forma unui solid tridimensional care mai departe poate fi
imbunătățit î ntr-un program de proiectare asi stată de calculator.
Ingineria inversă de reconstrucție este utilă pentru a analiza funcționalitatea produselor,
pentru a analiza sub -componentele, estima costur i și pentru a identifica posibile încălcări de
patent. De asemenea, se poate folosi pentru a completa documente pierdute sau niciodată scrise,
în mod specific pentru piese proiectate înainte de dezvoltarea programelor CAD .[7,8,9]

Fig.3 – Procesul de Inginerie Inversă

10
Ingineria inversă are originea în analiza dispozitivelor pentru a investiga avantajele
comerciale sau militare. Scopul este acela de a afla deciziile de design al produselor finite, cu
cunoștințe minime suplimentare cu privire la procedurile implicate în producția originală.

Fig.4 – Scanner 3D – Elementul de bază în cadrul inginerie inverse care are ca
și rol achiziț ia de date din modelul analizat. Reprezintă puntea de legatură între solidul
analizat ș i solidul reprodus virtual
Aceleași tehnici sunt ulterior cercetate pentru aplicarea acestora la sistemele
analizate existente, nu pentru scopuri industriale sau de apărare, ci mai degrabă pen tru
a înlocui documentația incorecta, i ncompleta, sau indisponibilă .
Motivațiile ingineriei inverse sunt următoarele:
• Interfațare. Ingineria inversă poate fi folosita atunci când un sistem ar trebui
să se cupleze cu un alt sistem și va trebui stabilit modul în care ambele sisteme vor lucra.
Aceste cerințe există de obicei pentru interoperabilitate.
• Spionaj militar sau comercial. Aceasta presupune investigarea dușmanului în
ceea ce privește cele mai recente descoperiri prin furtul sau capturarea unei unități
prototip și dezmembrarea acestuia.
• Îmbunătățirea deficiențelor de documentare. Ingineria inversă poate fi utila
atunci când documentația unui sistem în ceea ce privește producția, operarea sau

11
întreținerea are limitări și designeri originali nu s unt capabili să o îmbunătățească.
Ingineria inversă poate oferi cele mai recente documentații necesare pentru înțelegere și
utilizare.
• Analiza securității unui produs. Aici, metoda mai sus amintita se folosește
pentru a analiza modul în care funcționeaz ă un produs, investiga specificațiile
componentelor sale, estimarea costurilor și identificarea potențială a încălcării
brevetului. Achiziția datelor sensibile prin ingineria inversă este aplicata la demontare,
analiza și proiectarea unei componente noi.
• Corectarea erorilor : Pentru a rezolva sau pentru a îmbunătăți sistemul care nu
mai este suportat de către creatorii săi.
• Crearea de duplicate fără licență/neaprobate.
• Academică , cu scopuri de învățare. Ingineria inversă în scopuri de învățare
poate fi folosita pentru a înțelege aspectele cheie ale unui design de succes. • Inteligență
tehnică competitiva. Înțelegerea concurentei, ceea ce aceștia produc, față de ceea ce ei
spun că produc. Lucrarea de fata poate fi încadrată la „academică, cu scopuri d e
învățare”. Compresorul cu unde de presiune, descris în capitolul următor, prezintă
avantaje deosebite, dar și limitări, care pot fi înțelese cu ajutorul acestei metode. [4,9]

Fig.5 – Procesul de Inginerie Inversă reprezentată în format complex

12
Formatul complex prezentat in Fig.5 ne arată pașii unei analize amănunț ite pe
care se bazeaz ă procesul de inginerie inversă. Pașii sunt urmă toarele:
1.Determinar ea scopului proiectului; se află motivul pentru care se doreș te
revizuirea proiectului, care de cele ma i multe ori o reprezintă optimizarea ș i
îmbunătăț irea piesei supuse analize i.
2.Determinarea parametrilor proiectului; selectarea parametrilor care vor putea
fi optimizat e.
3.Determinarea elementelor ce vor fi supuse procesului; alegerea elementelor
care v or putea fi supuse procesului de optimizare și îmbunătățirile si care nu aduc
atingere stă rii optime a piesei ini țiale.
4.Determinarea funcț iei p rodusului; aici se verifică dacă produsul sau piesa
supusă procesului îndeplinește criteriile funcționale pentr u care a fost gândită ș i mai
apoi optimizată .
5.Dezasamblarea produsului: demontarea produselor care au în componență
diferite piese, pentru a se putea realiza un proces c ât mai eficient ș i precis.
6.Analiza fiecare i componente : examinarea componentelor prin reproducerea
acestuia în diferite formate, ce l mai uzual fiind reproducerea î ntr-un program de
proiectare asi stată de calculator.
7.Deducerea procesului pentru construcț ia produsului : prezumarea proceselor
tehnologice prin c are se poate prelucra produsul, în cazul cel mai frecvent se folosește
prototiparea rapidă pentru a menț ine un grad de optimizare continua ridicată .
8.Analiza unor eventuale optimiză ri: procesul de inginerie inversă la care este
supus obiectul este într-o permanenta îmbunătățire ș i optim izare, fapt la care contribuie
și prototiparea rapidă care facilitează realizarea unor produse prototip în timp foarte
scurt și care pot să fie îmbunătăț ite pe baza unor revizuiri ulterioare.
9.Documentarea ș i comunicarea re zultatelor : ultimul proces o reprezintă
documentarea soluțiilor care este de o importanță majoră mai ales î n cazul reperelor
analiz ate care nu dispun de documentaț ie anterioa ră.[1,2,4]

13
1.3 – Materiale
Evoluția tehnologiei aduce în prim plan ș i noi descoperiri legate de materiale.
Caracteristicile acestora se îmbunătățesc de pe o zi pe alta ș i capătă complet alte întrebuință ri,
fiind mai evoluate de la o generatie la alta. De la materiale sinterizate c are apar sub forma
pulberilor până la nanot ehnologii ș i realizarea aerogel -ului, materialel e din zilele noastre se
diferențiază de predecesorii să i printr -un comportame nt mai bun la diferite sarcini ș i tensi uni,
dispunând în acelaș i timp și de o durabilitate crescută .
Preponderent în domeniul prot otipă rii rapide avem de -a face cu mase plastice care pot
fi mai ușor prelucrate î n interiorul imprimantelor 3D. Indiferent de metoda de imprimare(SLS,
FDM), masele plastice confera o ca litate bună pieselor prelucrate, fiind ușor de reprodus ș i
astfel fiind reduse aspectele temporare ale operatiilor.
In cazurile de față , materialul folosit este Acriloni tril-Butadien -Stiren, cunoscut ș i sub
denumirea uzuala de ABS.
ABS -ul este un polimer amorf produs prin emulsie sau prin polimerizarea în masă a
acrilonitrilului cu stirenul în prezența polibutadienei. Cele mai importante proprietăți ale ABS –
ului sunt rezistența la impact și duritatea. [2]

Fig.6 – Creier, folosit in scop didactic, imprimat 3D din ABS

14
ABS are rezistență chimică și rezistență la cracare la soluții anorganice de sare,
alcalii,acizi minerali (cu excepția acizilor oxidanți puternici) și unele uleiuri minerale, vegetale
și animale. ABS este ușor de prelucrat pentru a îndepărta toleranțele, este dur, stabil și
dimensional și poate fi, de asemenea, termoformat. Uleiurile pe bază de petrol, solvenții și
vopselele nu trebuie utilizate deoarece acestea vor provoca degradarea materialului.
ABS este, de asemenea, unul dintre puținele materiale nemetalice care pot fi ușor
galvanizate (după ce a fost aplicată o suprafață de placare electroless folosind un procedeu
selectiv de gravare).
Partea medicala în schimb se lovește de alte greută ti. Este imperativ necesara ca la
realizarea unor dispozitive sau organe acestea să indeplinească criteriul de biocompatibilitate.
Știința biomaterialelor este „știința care se ocupă cu interacțiunile dintre organismele vii
șimateriale”, iar biomaterialele ca fiind „orice substanță sau combinație de substanță, de origine
naturală sau sintetică, care poate fi folosită pe o perioadă de timp bine determinată, ca un întreg
sau ca o parte componentă a unui sistem care tratează, grăbește, sau înlocuiește un țesut, organ
sau o funcție a organismului uman”
Astfel s-a născut știința biomaterialelor cu un vocabular medi cal și științific
îmbogățit de noi termeni, destinați definirii interacțiunii între un organism viu si un material.
Ortopedia, chirurgia estetic a, oftamologia, chirurgia maxilo –
facială, cardiologia, urologia si neurologia și practic toate specialitățile medicale nu numără
mai puțin de 400 de produse diferite și 10% din activitățile medicale necesită utilizarea de
biomateriale în scopuri de: diagnosticare, prevenție și terapie .
Din categoria dispozitivelor medicale fac parte următoarele materiale: polimerii,
metalele, ceramicele și compozitele.
O gamă largă de polimeri se folosesc în aplicațiile medicale, aceasta datorându -se
faptului că aceștia segăsesc sub diferite forme complexe și compoziții (solide, fibre, fabricate,
filme și geluri). Totuși în cazul implanturilor folosite la protezarea articulațiilor aceste materiale
se folosesc mai puțin datorită faptului că nu îndeplinesc în totalitatea proprietățile mecanice ce
se necesită în astfel de cazuri.Metalele sunt unele dintre cele mai folosite biomaterial e în cazul
implanturilor ortopedice, și nu numai. Acestea sunt cunoscute pentru rezistența mare la uzură,
ductibilitate și duritate ridicată. Cel mai des folosite metale pentru realizarea implanturilor sunt
otelurile inoxidabile, aliajele de cobalt -crom -molibden, titanul si aliajele de titan.
Principalele dezavantaje ale acestor metale sunt rigiditatea ridicata pe care o au in
comparatie cu țesuturile gazdă, precum și tendința de a crea artefacte în cazul procedeelor de
diagnosticare avansate (investigarea cu computerul tomografic și rezonanță magnetică).

15
De asemene a, oțelurile inoxidabile și aliajele de cobalt cu crom sunt predispuse la
coroziune,eliberând în organism ioni metalici ce pot cauza reacții alergice .[5,10]

Fig.7 – Implant bi -component din metal și plastic realizat la Universitatea din
Waterloo – Canada
Aceste materiale utilizate in medicina se pot clasi fica î n mai multe domenii astfel:
– Materialele bioinerte cum ar fi titanul, tantalul, polietilena și alumina, expun
o foarte mică interacțiune chimică cu țesuturile adiacente. Țesuturile pot adera
la suprafața acestor materiale inerte fie prin creșterea acestora în
microneregularitățile suprafeței (osteointegrare) fie prin folosireade adeziv
special (acrilat). Pe termen lung, acesta din urmă nu este modul ideal de fixare
aimplanturilor, de regulă cele ortopedice și stomatologice.
– Materialele bioabsorbante cum ar fi fosfatul tricalcic, acidul copolimeric
polilactic -poliglicolic,chiar și unele metale, sunt astfel concepute încât acestea
să poată fi ușor absorbite de organism și înlocuite de țesuturile adiacente
(țesutul osos sau pielea). Acest tip de materiale sunt folosite în cazul
transportului de medicamente sau în cazul structurilor implantabile
biodegradabile cum ar fi ața chirurgicală .
– Materialele bioactive sunt materialele sticloase, ceramicele, combinațiile ale
materialelor sticloase cu ceramicele și hidroxiapatita care conține oxizi de
silicon și alți constituenți de materiale care ajută la formarea de
legăturichimice cu țesutul osos. Aceste materiale sunt bioactive datorită

16
legăturilor pe care acestea lerealizează în timp cu țesutul osos și în unele
cazuri cu țesutul moale. În particular, are loc o reacțiede schimb de ioni între
materialul bioactiv și lichidele corpului, prin care particule de material difuză
în lichid și viceversa, rezultând în timp, un strat biologic activ de fosfat de
calciu, care este chimic și cristalografic echivalent cu structura osoasă. De
asemenea, materialele bioactive par sa fie raspunsul ideal in cazul fixari
oaselor in urma fracturilor, dar nu sunt potrivite in cazul implanturilor de
articulatii, acolo unde gradul de frecare dintre materialele in contact este foarte
mare. [11]

Capitolul 2 – Abord ări și aplicaț ii ale prototipării rapide în medicină
2.1 – Achiziț ia de date
Achiziția de date reprezintă un proces de captură a unei forme tridimensionale a unui
organ folosi nd dispozitive de măsură care pot sau nu să atingă organul respectiv. Preponderent,
în zona medicala avem de -a fac e cu metode non -contact datorită inaccesibil ității asupra
organelor posibil analizate.
Imagistica medicala este folosi tă în gener al pentru a vizualiza configuraț ia sistemului
osos, organelor sau a țesuturilor dar au ș i posi bilitatea să trimită imagini scan ate, date ș i
informații adiționale î n format re cunoscut de programele inginereș ti asistate de calculator.
Cele m ai cunoscute metode o reprezintă : Computer -Tomograf (CT), Rezonanța
Magnetică (RMN), Tomografia, Raze X și ultrasune tele. Toate aceste metode ad uc în prim plan
date importante despre structura anatomica care poate fi folosi tă mai departe în diagnosticare
și de asemenea poate fi folosi t mai departe in obț inerea datelor despre structurile geometrice
ale corpului. [4]
2.2 – Procesarea datelor rezultate
Informațiile obț inute prin tehnicile de imag istică medicală amintite anterior pot fi
rafinate î n programe de proiectare asi stată de calculator special gâ ndite pentru domeniul
medical: MIMICS, 3D Doctor, Voxim, etc.. Imaginile re zultate sunt trans puse sub formă de
straturi care sunt pe urma stivuite pentru a obț ine diferite elemente componente. Aceste
programe realizeaza aceea segmentare necesara a anatomiei unui organ prin metode de selecț ie
tridimensi onale speciale ș i diferite subpro grame de edit are care realizează interfaț area dintre

17
datele rezultate din C omputerul -Tomograf sau Rezonanța Magnetică ș i scanarea ș i sistemul de
prototipare rapidă .
Aceste programe au ca și caract eristici permitivitatea modifică rii imaginilor definind
diferite densit ăți sau modelarea anumitor zone de interes care conteaz a net mai mult în analiza
separată a unor organe. Un alt avantaj al acestor programe o reprezintă posibilitatea segmentării
și vizualiză rii elementelor obținute pe baza imagisticii care pe urmă pot fi c onvertite î n uzualul
format de date STL care este compatibil cu marea majoritate a si stemelor de prototipare
rapidă .[4]

Fig.8 – Captură de ecran din progrmaul MIMICS reprezentând o vertebră în diferite
opțiuni de simulare – primul fiind formatul STL, al doilea discretizarea pentru analiză cu
element finit, al treilea – distribuți a de material

18
2.3 – Aplicaț ii
Prototiparea rapidă îș i are aplicativitatea în medicină datorită consecvenț ei din multe
ramuri ale ingineriei. Inevitabil procedeele de inginerie inversă ș i prototipare rapidă ș i-au
găsit rostul ș i în varii domenii ale medicinei ș i a domeniilor conexe acestuia.
2.3.1 Planificarea chirurgicală
Prototiparea rapidă s -a dovedit ca fiind eficientă în planificarea chirurgicală , deoarece
modelele si mulate ș i realizate virtual oferă un real ajutor pentru a structura o operație, pentru a
studia componenta ș i structura osului sau a altor organe supuse intervenției chirurgicale ș i mai
ales pentru a reduce timpii de operație ș i de a re duce riscurile acestora pri ntr-o eficientizare a
etapelor ș i până î n final la facilitare a unui diagnostic ș i recuperare rapidă . De asemenea aceste
modele pot fi folosi te și pentru a înțelege mai bine diferite anomalii în cazul unor intervenții
care vizează anormalități sau deformaț ii.
Unele studii sugerează că prototiparea rapidă î n cazul operațiilor pe coloana vertebrală,
operațiile cranio -faciale ș i maxilo -faciale ș i a protezelor de sold reprezintă un real beneficiu
dovedind îmbunătățiri semnificative î n cazul dia gnosticelor. Chirurgii estimează o scădere a
timpului operaț iilor cu peste 17% datorită modelelor implantate obținute prin prototipare
rapidă .
2.3.2 Elemente de didactică medicală
Modelele obț inute prin prototipare rapidă au un real beneficiu câ nd vi ne vorba despre
partea didactică ș i de învățare în cadrul scolilor de medicină . Posibilitatea de a realiza detalii,
structuri interne sa u externe ale anatomiei umane cât și posibilitatea folosirii diferitelor culori
pentru a demonstra funcț iile sau a tributele unor organe reprezintă un rol bine definit pentru a fi
folosi t puternic î n universi tățile de medicină ș i nu numai. Posibilitatea de a pra ctiza pe aceste
modele a studenților sau medicilor tineri fără a cau za disconfort pacientului este î nca un atuu a l
acestui procedeu .
2.3.3 Implanturi
O alta utilitate a procedurii o reprezintă posibilitatea de a re aliza implanturi
personalizate în funcț ie de necesi tatea fiecărui p acient î n parte. Acestea se pot realiza datorită
rezistenței pieselor fabricate cât ș i datorită posibilităț ii de a realiza geometrii complexe.
Uniunea dintr e tehnica de RP ș i programele CAD fac posi bilă realizarea acestor geometrii
complexe.

19
Datorită flexibilității, tehnica permite medicului să realizeze cu acuratețe implanturi
pentru mărimea specifică pacientului în loc să folosească una de mă rime standard. În acest caz
se poate face referir e la diferi te implanturi dentale, articulaț ii, implanturi de sold, articulaț ii
ale genunchiului . Datorită preciziilor scad timpii de operație ș i astfel se reduc riscurile
complicaț iilor.

Fig.9 – Implant realizat prin pro totipare rapidă
2.3.4 Instrumentar, dispozitive ș i aparatură medicală
Prototiparea rapidă repre zintă o modalitate prin care se dezvolta aparaturi medicale.
Astfel se pot realiza îmbunătățiri ș i ajustări pentru a modela ș i a rafina produsul care urmează
să intre pe piață . Amintim aici instrumentar chirurgical, aparate auditive ș i dispoziti ve
stomatol ogice și alte dispozitive medicale.

20

Fig.10 – Dispozitiv de masurare continuă a glicemie i – Modelul Dexcom G4
reprezintă un aparat care a fost dezvoltat pent ru pacienții cu diabet zaharat pentru a -și putea
monitoriza valorile glicemice într -un ritm continuu. Transmițătorul prezentat î n imagine a fost
îmbunătățit ș i optimizat în modelele noi apărute pe piață – Dexcom G5 ș i Dexcom G6.
2.3.5 Protezare ș i ortezare
Beneficii le metodei de prototipare rapidă sunt prezente în zona protezării ș i ortezării ș i
sunt bazate pe capacitatea de modela specific asupra anatomiei pacientului. Caracteristicile
pacientului pent ru a avea un aliniament corect ș i o postură câ t mai buna p ot fi incluse în
modelare permițâ nd astfel o dezvoltare a unei geom etrii biomecanice corecte care
îmbunatațește stabilitatea ș i confortul.
Datorită faptului că nu există un corp anatomic care să aibă o mă rime standard
întotdeauna vor exista pacienț i care au mărimi dife rite sau au nevoie de caracteris tici speciale
datorită unor boli sau si ndromuri. În aceste cazuri metoda RP îș i are cea mai mare contribuț ie.

21
2.3.6. Realizarea replicilor de oase
Prototiparea rapid ă se extinde c ătre domeniile de reproducere a elementelor
componente a sistemlui osos. Toata acestea sunt pe urma folosite in domeniile cercet ării
pentru a înțelege mai clar forțele ș i sarcinile care acționează asupra sistemului amintit.
Structura osului poate să fie reconstruită sub forma unor ză brele și se pot atribui
diferite proprietăți a noului element care să simuleze comportamentul osului studiat î n diferite
cazuri de solicitare.
2.3.7 Realizarea ț esuturilor și organelor
O nouă aplicabilitate o reprezintă realizarea ț esuturilor. Genetica contribuie cu mu lte
aspecte deoarece modelarea ș i reprod ucerea celulelor stem reprezintă un factor important.
Celulele stem se clasi fcă în două categorii: hematopoietice ș i mezenchimale, cele din urma
având calitatea de a da naș tere altor celule cum ar fi: osoase, cart ilaginoase, musculare,
interstiț iale, tegumentare, nervoase, etc. . În funcție de modelarea genetică ș i obținerea acestor
tipuri de ț esuturi, cu ajutorul imprimantelor 3D biologice se pot reproduce diferite organe.
Metoda este la început ș i reprezintă mai multe deficien țe. Trecând peste problema
legată de costuri, se pune foarte mare accent pe realizarea vasculariză rii organelor, care este
înca un subiect greu de îndeplinit. Lipsa vasculariză rii duce la moartea organului reprodus dar
se fac pro grese mari în domeniul imprimă rii celulelor b iologice astfel încat probabilitatea ca
în următorii ani, eficienț a sistemelor să crească exponențial rezultând direct ș i o posibilitate de
a contracara efectele bolilor care au efect asupra organelor care pot fi reproduse pe baza
metodei de imprimare a or ganelor.
2.3.8 Criminalistica
Deși pare un mediu complet separat de aplicaț iile ingineriei, prototiparea rapidă ajută
în criminalistică la reproducerea ș i simularea rănilor, mai ales î n cazul unor zone din corp
greu accesibile, cum ar fi craniul. Folosind modele si mulate ș i făcând comparaț ia cu
elementele anterioare unor acț iuni criminale s e pot determina diferite momente ș i se pot
analiza amănunț it detaliile. Folosi nd modele r eproduse prin prototipare rapidă acestea pot fi
de multe ori folosi te ca ș i dovez i în instanțele de judecată .[6,10,11]

22
3 – Aparate ș i studii de caz
În acest capitol se vor pre zenta ală turi de aparatele folosite doua studii de caz din sfera
medicală. Aceste abordări sunt datorate pe lângă dotarea laboratorului cu echipamente de
inginerie inversă ș i participării mele î n cal itate de coordonator de studiu în studii clinice de fază
II și III în domeniul diabetului zaharat ș i a bolilor metabolice.
3.1 – Aparate
Aparatura de Inginerie Inv ersă cuprinde o imprimantă 3D, un scanner 3D ș i o masă
turnantă pentru a putea analiza piese din diferi te unghiuri cu precizie ridicată .
Aparatele au fost achiziț ionate prin proiectul cofinanțat din Fondul Social European prin
Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 -2013
Proiect:POSDRU/161/2.1/G/133930 – Sprijin pentru o carieră de succes in Reverse
Engineering .

Fig.11 – Scanner 3D OptimScan 5M -3D

23
Scannerul 3D este un model OptimScan 5M -3D fixat pe un trepied cu r olul de ai conferi
stabilitate ș i precizie care este folosit ă împreună cu o masă turnantă pentru a putea scana o piesă
din mai multe unghiuri fără a introduce eroa rea umana î n calcul. [15]

Fig.12 – Masa turnantă din componenț a sistemului de scanare care este țintită de
camerele 3D ale scannerului ș i lumina ultravioletă care ajută în definirea precisă a muchiilor
pieselor scanate

24
Sistemul complet se poate vedea î n figura 13, putând a se remarca câ t de
restransă este celula de prototipare rapidă ș i inginerie inversă. Acest lucru conferă un
avantaj prin prisma faptului că este u șor integrabilă în orice poziție a unui laborator sau
zonă de producție, ne fiind nevoie de co ndiții speciale. [1,2]

Fig.13 – Celula de inginerie inversă ș i prototipare rapidă achiziționată prin proiectul
european POSDRU /161/2.1/G/133930 și prezent î n laboratorul de teh nologii neconvetionale a
Facultății de Inginerie Managerială ș i Tehnologică
3.2 – Studiu de caz – Reproiectarea senzorului unui dispozitiv de măsurare continuă a
glicemiei
În lucrările studiate în domeniul Rapid Prototyping -ului folosit în medicină
[15];[16];[17];[18];[19];[20];[21];[22];[23];[24];[25];[26];[27];[28] au fost evidențiate aplicații
diverse ale metodelor incepând de la planificarea preoperatorie, realizarea protezelor de sold,
maxilo -faciale, mandibulare si pana la craniectomie.
Participarea mea î n calitate de coordonator de stud iu in studii clinice de diabet ș i boli
metabolice de fază II ș i III din ultimii 4 ani m -au adus într -o strânsă relaț ionare cu elemente de
tehnică medicală asupra cărora se pot realiza reproiectări sau optimiză ri pentru a crea un
element mult mai bun în concordanță cu nevoile pacientului.
Dispozitivele de masurare continuă a glicemiei, cunoscute ca ș i CGM – Continuos
Glucose Monitoring Systems, reușesc să aduc ă în prim pl an corelația dintre medicină ș i
inginerie prin si mplul fapt că un dispozitiv minuscul poate să monitorizeze valorile glicem ice
ale unui pacient care suferă de diabet zaharat, fiind astfel realizat un contur al comportamentului
acestui pacient, fiind posibi l ca mai departe, pe baza unor rapoarte ș i profile rezultate din citirile

25
acestui aparat, să fie optimizate cantităț ile de medicamente antidiabetice, fie că vorbim despre
insulină sau antidiabetice orale, astfel î ncat pacientul sa nu aiba parte de diferite episoade
hiperglicemice sau hipoglicemice. [12]

Fig.14 – În acestă imagine se poate vedea componenta sistemului de masurare continua a
glicemiei – în stâ nga jos avem receptorul ca re are rolul de a capta informația de la
transmițător, vizibil în partea de sus a imaginii, ș i în pachetul steril avem senzorul î mpreuna
cu dispozitivul de aplicat.

Fig.15 – Senzorul al ături de trans mițător

26
Plusul acestor dispozitive o mai reprezint ă și faptul că sunt un foarte bun indica tor al
stării pe moment, fiind detectate creșteri sau scăderi ale valorilor ș i astfel pacientul putând să
ieie contramă suri pentru a contracara efectele complet nebenefice.
Dispozitivul care l -am folosi t în acest studiu de caz reprezintă un CGM Dexcom G4 ș i
am supus suportul senzorului proceselo r de inginerie inversă ș i prototipare rapidă . [12,14]

Fig.16 – Realiz area unui desen CAD – reprezintă prima etapă pentru a î ncepe realizare a unui
nou model sau prototip, în cazul de față acest suport de senzor
Realizarea pieselor prin prototipare rapida cuprind doua faze:
– Faza digitala sau faza virtuală unde elementele sunt realizate î ntr-un program
de proiectare asi stată de calculator și optimizate î ntr-un mediu virtual pentru a
putea realiza o piesă finită câ t mai buna
– Faza fizică , unde piesa 3D din pro gramul CAD este reprodusă la scara reală ș i
realizată cu ajutorul unei imprimante 3D

27

Fig.17 – Zona de alimentare cu materiale termopl astice: Cele două role de materiale,
primar ș i auxiliar care urmează să treacă prin capul de extrudat

Fig.18 – Purjarea ș i curățarea duzelor reprezintă prima etapă de calibrare ș i curăț are a
imprimante i 3D

28

Fig.19 – Ecranul de pornire a imprimantei 3D, unde ne sunt afi șate zona de lucru ș i
detalii legate de sistemul de operare propriu

Fig.20 – Inițializarea imprimantei 3D

29

Fig.21 – Panoul de comandă de unde este posi bilă mișcarea capului de extrudare ,
ridicarea ș i coborârea mesei de lucru cât ș i încălzirea ș i purjarea duzelor cu material principal
și auxiliar

Fig.2 2 – Imprimarea propriu -zisă

30

Fig.2 3 – Imprimarea finalizată – capul de extrudat se retrage la distanță

Fig.24 – Piesa finita luată de pe masa de lucru – Se vede stratul de material auxiliar ca re are
rolul de desprinde mai uș or piesa de pe masa de lucru.

31
3.3 Studi u de caz – Realizarea u nor brant uri ortopedice
Un a l doilea studiu de caz se referă la realizarea unor branturi ortopedice. Posiblitatea
de a realiza forme complex e sunt de real ajutor î n realizarea formelor pentru bran turi. Acestea
sunt recomandate în cazul disfuncț iilor de tipul piciorului plat sau picior strâ mb congenital.
De asemenea sunt p ropice pentru un mers corectat ș i pentru a reduce din disconfortul
rezultat de purtarea îndelungată a încălță mintelor. [1,2,12]

Fig.2 5 – Diferite tipuri de branturi și diferite mă rimi, folositoare pentru a reduce din
problemele amintite mai sus.

32

Fig.26 – Etapa de proiectare a unui brant ortopedic

Fig.2 7 – Detaliu legat de brantul ortopedic

33

Fig.28 – Fereastra de parametrii din timpul imprimă rii

Fig.2 9 – Piesa finită

34
Capitolul 4 – Concluzii
In concluzie putem afirma ca metodele de prototipare rapida ș i inginerie inversă din
cadrul medicinei au parte de o mare aplicabilitate. Această aplicabilitate se datorează
posibilităț ii de a modela ș i a forma diferite entități c are pe urma pot să fie folosi te în medicină
cu rezultate peste măsură . Rezultatele tiind să fie mulțumitoare datorită flexibilității soluțiilor
oferite, deoarece nici un om sau corp uman nu are o mărime standard sau caracteristici
standardizate.
Evoluț ia domeniilor ingineriei merge mână în mână cu evoluț ia domeniilor medicale
fiind astfel vo rba de o colaborare bilataral câștigă toare. Med icina fiind domeniul care primește
soluții oferite de inginerie are ca ș i beneficiu un ma i bun timp de raspuns al pacienț ilor la
tratament, o evoluție mai rapidă ș i un timp de intervenț ie redus.
Ținând cont de precizia aparaturilor dezvoltate putem vedea combinația câștigătoare
între cele trei mari elemente cheie care definesc un produs bun: timp de execuție rapid, calitate a
piesei de nivel înalt și costuri optimizate în funcție de cerințe.
Ascendența și beneficiile acestor două domenii foarte vaste, ingineria și medicina, au o
contribuție majora in dezvoltarea unui sistem medical mai abil, mai rapid si mai eficient și
contribuția cea mai de seamă se bazează pe bunăstarea pacienților care au parte de un tratament
optimizat, o perioadă de convalescență mult mai redusă și în ansamblu o evoluție mult mai
rapidă și promițătoare.
În final, concluziile acestor realizări ne ad uce in vedere faptul că direcția de dezvoltare
este una foarte buna care trebuie susținuta din răsputeri pentru a menține ritmul constant de
rezultate favorabile.

35
Capitolul 5 – Bibliografie
[1] Buidoș T., Stănășel I., – „RAPID PROTOTYPING TECHNOLOGY AND 3D
SCANNING VERIFICATION. CASE STUDY” – Nonconvetional Technologies Review –
Nr.1/2017
[2] Buidoș T., ” Echipamente si tehnologii pentru prelucrări neconvenționale”, Ed.
Universității, Oradea, 2006;
[3] Ruisheng Li, Bin Ma ,Lili He – „Design and Implement of Intelligent Insole System” –
International Conference on Ubiquitous Information Technologies and Application – Dec.
2017
[4] Iliescu, M., Nutu, E., Georgescu, L., Finite Element Method Simulation and Rapid
Prototyping, Proceedings of the 8th WSEAS International Conference
[5] Sushant Negi, Suresh Dhiman, Rajesh Kumar Sharma – „Basics and applications of rapid
prototyping medical models” – Rapid Prototyping Journal – Volume 20, Number 3 – 2014
[6] Jelena Milovanovic, Miroslav Trajanovic – „Medical applications of Rapid Prototyping” –
Facta Universitatis – Volume 5, Number 1 – 2007
[7] Bibb,R. – „Medical modeling: The application of advanced design and development
techniques in medicine” – University of Wales, UK – 2006
[8] Gibson, I. – „Advanced Manufacturing Technology for Medical Applications: Reverse
Engineering Software Conversion and Rapid Prototyping” – Engineering Research Series –
2006
[9] Berce, P., Chezan, H. and Balc, N. – “The application of rapid prototyping technologies
for manufacturing the custom implants”, Proceedings of the ESAFORM conference in Cluj –
Napoca, Romania, 2005
[10] Gibson, I., Cheung, L.K., Chow, S.P.,. Cheung, W.L., Beh, S.L., Savalani, M., Lee, S.H.,
„The use of rapid prototyping to assist medical applicat ions” , Rapid Prototyping Journal –
2006
[11] D. Ma, F. Lin, C. K. Chua, – „Rapid Prototyping Applications in Medicine. Part 2: STL
File. Generation and Case Studies ” The International Journal of Advanced Manufacturing
Technology – 2001
[12] Veres, R. – RAP ID PROTOTYPING AS AN AID IN MEDICINE. Vol.22 No.3 – 2018 –
Nonconventional Technologies Review – Retrieved from
http://revtn.ro/index.php/revtn/article/view/38
[13] Tukuru,N., Gowda, S.K.P.,Ahmed,S.M. – „Rapid prototyped technique in medical field”,
Research Jorunal of Pharmacy and Technology, Vol.1, No.4
[14] Dexcom G4, G5, G6 – User manuals and clinical study protocols

36
[15] Balazic, M. and Kopac, J. (2007), “Improv ements of medical implants based on modern
materials and new technologies”, Journal of Achievements in Materials and Manufacturing
Engineering, Vol. 25 No. 2, pp. 31 -34.
[16]Supakit,R.,Nattapon,C.,Kriskrai,S. – „Advanced Medical Imaging and Reverse
Engineering Technologies in Craniometric Study – Forensic Medicine – From Old Problems to
New Challenges – 2011
[17] Petzold, R., Zeilhofer, H.F. and Kalender, W.A. (1999), “Rapid prototyping technology in
medicine: basics and applications”, Computerized M edical Imaging and Graphics, Vol. 23 No.
5, pp. 277 -284
[18] Pham, D.T. and Gault, R.S. (1998), “A comparison of rapid prototyping technologies”,
International Journal of Machine Tools and Manufacture, Vol. 38 No. 10 -11, pp. 1257 -1287.
[19] Poukens, J., H aex, J. and Riediger, D. (2003), “The use of rapid prototyping in the
preoperative planning of distraction osteogenesis of the cranio -maxillofacial skeleton”,
International Society for Computer Aided Surgery, Vol. 8 No. 3, pp. 146 -154.
[20] Rengier, F., Me hndiratta, A., Von Tengg -Kobligk, H., Zechmann, C.M.,
Unterhinninghofen, R., Kauczor, H.H. and Giesel, F.L. (2010), “3D printing based on imaging
data: review of medical applications”, International Journal of Computer Assisted Radiology
and Surgery, Vol. 5 No. 4, pp. 335 -341.
[21] Meakin, J.R., Shepherd, D.E.T. and Hukins, D.W.L. (2004), “Fused deposition models
from CT scans”, British Journal of Radiology, Vol. 77 No. 918, pp. 504 -507
[22] Mehra, P., Miner, J., D’Innocenzo, R. and Nadershah, M. (2011), “ Use of 3 -D
stereolithographic models in oral and maxillofacial surgery”, Journal of Oral and Maxillofacial
Surgery, Vol. 10 No. 1, pp. 6 -13.
[23] Melchels, F., Feijen, J. and Grijpma, D.W. (2010), “A review on stereolithography and its
applications in biom edical engineering”, Biomaterials, Vol. 31 No. 24, pp. 6121 -6120.
[24] Cohen, A., Laviv, A., Berman, P., Nashef, R. and Abu, T.J. (2009), “Mandibular
reconstruction using stereolithographic 3 -dimensional printing modeling technology”, Oral
Surgery, Oral Me dicine, Oral Pathology, Oral Radiology, and Endodontology, Vol. 108 No. 5,
pp. 661 -666
[25]. da Rosa, E.L., Oleskovicz, C.F. and Aragao, B.N. (2004), “Rapid prototyping in
maxillofacial surgery and traumatology: case report”, Brazilian Dental Journal, Vol. 15 No. 3,
pp. 243 -247.
[26] Dhakshyani, R., Nukman, Y. and Abu Osman, A.N. (2012), “Rapid prototyping models
for dysplastic hip surgeries in Malaysia”, European Journal of Orthopaedic Surgery and
Traumatology, Vol. 22 No. 1, pp. 41 -46
[27]. Dhakshyani, R ., Nukman, Y., Abu Osman, A.N. and Vijay, C. (2011), “Preliminary report:
rapid prototyping models for dysplastic hip surgery”, Central European Journal of Medicine,
Vol. 6 No. 3, pp. 266 -270.

37
[28] D’urso, P.S., Barker, T.M., Earwaker, W.J., Bruce, L.J., Atkinson, R.L., Lanigan, M.W.,
Arvier, J.F. and Effeney, D.J. (1999), “Stereolithographic biomodelling in craniomaxillofacial
surgery: a prospective trial”, Journal of Cranio -Maxillofacial Surgery, Vol. 27 No. 1, pp. 30 -37
[29] http://imtuoradea.ro/POSDRU_133930/
[30] https://www.dexcom.com/dexcom -g4-platinum -share
[31] https://n eopharma.com/
[32] https://3dscanners.com.au/software/shiningform -xor
[33] https:/ /www.electronicsdatasheets.com/manufacturers/3d -printing -systems/parts/inspire –
s200