1.1. Parcuri științifice și tehnologice Sub această denumire găsim diverse tipologii cum ar fi: parcuri tehnologice , parcuri de cercetare, parcuri… [626620]

5

CAPITOLUL 1
INFRASTRUCTURI DE AFACERI

1.1. Parcuri științifice și tehnologice
Sub această denumire găsim diverse tipologii cum ar fi: parcuri tehnologice , parcuri
de cercetare, parcuri științifice și tehnologice, centre de inovare, incubatoare tehnologice,
incubatoare de afaceri, tehnopolisur i, etc.
Ca definiție, Parcul Științific și Tehnologic, se poate spune că este un spațiu fizic în
care regăsim universit ăți, organisme de investiga ție și companii al cărui obiectiv de bază
este favorizarea gener ării de cuno ștințe în distincte sectoare , pornind de la integrarea de
interese științifice, tehnologice și industriale dar și transfer de tehnologie.
Se poate spune că acest concept reprezintă coabitarea perfectă între mediul de afaceri
și instituțiile publice, în tr-o economie globalizată, bazată tot mai mult pe știință și cercetare
aplicată.
Conform definiției IASP (Asociația Internațională a Parcurilor Științifice ) un parc
științifico -tehnologic este o inițiativă care:
 are legături operaționale cu mediul universitar, centre de cercetare și alte instituții
din sfera educațională;
 este proiectat să încurajeze formarea și creșterea industriilor din economia bazată
pe cunoaștere;
 are o echipă de experți capabili să realize ze transferul tehnologic către zona de
business și producție.
Parcul , își propune ca principal obiectiv, să devin ă un vector și pol de dezvoltare
economic ă competitiv ă a regiunilor și a țării, într -o economie globalizat ă tot mai selectiv ă,
unde productivit atea și tehnologia aplicat ă sunt principalul argument al sustenabilit ății.
Este administrat de o entitate juridică, ce dispune de o echipă umană, cu un plan de
viabilitate și management în acest sens.
În practică, parcurile științifice și tehnologice, sunt dezvoltări complexe de spații
specializate, dedicate cercetărilor științifice în strânsă legătură cu aplicarea concretă în
diverse medii de afaceri. Companiile, instituțiile, asociațiile, organizațiile etc., acomodate

6
în parcurile științifice și tehnologice se ocup ă cu dezvoltarea și inovarea aplicat ă, spre
deosebire de parcurile industriale care se dedic ă doar fabric ării de produse generice.
Parcurile științifice și tehnologice din România , reprezintă o zonă în cadrul căreia
se desfășoară activit ăți de învățământ, de cercetare, de transfer tehnologic al rezultatelor
cercetării și valorificarea acestora prin activități economice ( Legea nr.50/2003 ).
Acestea sunt încurajate și promovate de entitați publice regionale, împreună cu
universitățile existente, în special pentru a fomenta potențialul și atracția pentru companiile
de înaltă performanță tehnologică, dar și a creării de noi locuri de muncă, cu un înalt grad
de calificare.
Parcurile Știintifice și Tehnologice sunt prin excelență spații ded icate inovației,
relaționării între companii și centre universitare, create pentru a îndeplinii următoarele
obiective:
 Generarea competitivit ății companiilor așezate în interiorul acestora sau asociate cu
acestea ;
 Promovarea culturii antreprenoriale și a inova ției în interiorul companiilor și
grupurilor de investigație ;
 Generarea de locuri de munc ă prin excelență, de înalt ă calificare, în zona acestora
de influență ;
 Creșterea dezvolt ării socio -economice a teritoriului regiunii unde sunt
implementate ;
 Stimularea transfer ării de cuno ștințe și tehnologie între universități , organismul de
investigație, companii și interacțiunea cu piața ;
 Impulsionarea creației de companii inovatoare prin intermediul de“incubare și
generare centrifugă”, companii inovatoare, companii cu bază tehnologică, spin –
off;
 Prestarea de servicii cu valoare ad ăugată mare și punerea la dispoziția companiilor,
instala ții tehnice de înalt ă calitate .
Parcurile Știintifice și Tehnologice, promovează încorporarea companiilor, în mod
special cele mici și mijlocii, în sistemul Cercetare+ Dezvoltare+ Investigare, în regiune, iar
pentru aceasta derulează acțiuni după cum urmează:
 Încorporarea de Unități de Cercetare+Dezvoltare în jurul centrelor universitare și cu
excelen ță în domeniul inve stiga ție;
 Crearea de Unități de Investiga ție Conjuncte , Laboratoare Mixte;
 Crearea de Universități de tip joint-venture și spin-off;

7
 Crearea de noi tehnologii de formă mixtă cu un serviciu tehnologic, Platforme
Tehnologice;
 Consultan ță și Formare Profesional ă;
 O mai mare implicare a acestor centre în mediul universitar în cadrul noilor
economii a științei și tehnologiei aplicate;
 Atragerea de noi promotori și internaționalizarea Cercetării+ Dezvoltării+
Investigației;
 Lărgirea bazei de proiecte sociale ca formă de punere în valoare a Științei și
Tehnologiei, dar mai ales a tehnologiei în societate.

1.2. Parcuri industriale
Parcurile industriale sunt cele mai comune infrastructuri de afaceri și reprezintă o
zonă delimitată în care se desfășoară activități economice, de cercetare științifică, de
producție industrială și servicii, de valorificare a cercetării științifice și/sau de dezvoltare
tehnologică, într -un regim de facilități specifice, în vederea valorificării potențialului uman
și material al zonei.
Un parc industrial poate fi creat prin asocierea dintre autoritățile administrației
publice centrale și locale, agenții ec onomici, institutele de cercetare -dezvoltare și / sau alți
parteneri interesați ( Legea nr.490/2002 ).
Parcul industrial reprezintă o zonă delimitată în care se desfășoară activități
economice, de cercetare științifică, de producție industrială și servicii, de valorificare a
cercetării științifice și/sau de dezvoltare tehnologică, într -un regim de facilități specifice, în
vederea valorificării potențialului uman și material al zone i1.
Totodată, u n parc industrial reprezintă o zonă dedicată activităților pre ponderent
industriale, însă și de prestări servicii, de cercetare științifică, de birouri ori unor diverse
antrepozite, care este situată de obicei în afara perimetrelor rezidențiale.
Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin Direcți a Generală
Administrație Publică, este organul de specialitate al administrației publice centrale care
are atribuții în domeniul parcurilor industriale.
Administratorul parcului este o persoană juridică de drept privat, română și/sau
străină, înființată în condițiile legii de către fondatori cu scopul de a constitui un parc
industrial, de a dobândi și deține titlul de parc industrial, respectiv de a -l gestiona și

1 www.mdrap.ro

8
administra. Titlul de parc industrial este eliberat potrivit prevederilor legale de organul de
specialitate al administrației publice centrale sau prin hotărâre a Guvernului; în cazul
vechilor platforme industriale privatizate conform unei hotărâri a Guvernulu i pe concept de
parc industrial.
Fondatori pot fi autoritățile administrației publice loca le, persoanele fizice sau
juridice de drept privat, române ori străine, împreună sau separat, care inițiază constituirea
unui parc industrial, conform prezentei legi.
Rezidentul parcului poate fi orice operator economic, persoană juridică română
și/sau str ăină, ONG -uri, instituții de cercetare și alte unități care nu au personalitate
juridică, care funcționează conform legii și desfășoară activități economice, de cercetare
științifică, de valorificare a cercetării științifice și/sau de dezvoltare tehnologic ă,
agroindustriale, logistice și inovative, industriale etc., în cadrul parcului industrial.
Avantajele creării de parcuri industriale sunt luate în calcul atât de autorități (fie
centrale, fie la nivel local), cât și de mediul privat reprezentat de invest itori – dezvoltatorii
de asemenea parcuri, de companiile care sunt găzduite într -un asemenea parc și, nu în
ultimul rând, de forța de muncă angajată local.
Aceste avantaje pot fi sintetizate astfel:
 Statul este cointeresat în dezvoltarea unor zone industriale, întrucât acestea
constituie adevărate pârghii pentru ieșirea dintr -o situație marcată de condiții
economice dificile, precum și pentru reducerea disparităților economice între
diferite regiuni. De ase menea, statul poate îmbina obiectivele pe termen lung de
amenajarea teritoriului cu cele ale unei politici de industrializare eficientă pe
termen scurt ;
 Dezvoltatorii își asigură o afacere de lungă durată, având în vedere că se ocupă atât
de crearea parcul ui industrial, cât și de gestionarea lui pe întreaga durată de
funcționare, care este de minim 15 ani, potrivit OG 65/2001 ;
 Firmele cu afaceri având impact asupra mediului și care își văd amenințată afacerea
prin extinderea zonelor rezidențiale și a reguli lor aferente priv ind calitatea
ambientului ( reducerea poluării, calitatea apei, calitatea aerului, limitările de
zgomot), pot găsi în zone le industriale spațiul potrivit pentru continuarea
nestânjenită a activității ;
 Forța de muncă locală poate fi angajată de companiile găzduite de parcul
industrial, ceea ce contribuie la reducerea șomajului.

9
Printre punctele de interes pentru crearea și instalarea într -un parc industrial se
enumeră de departe facilitățile fiscale . Însă, nu trebuie uitate facilitățile de ordin practic
acordate de societățile -administrator pentru atragerea de companii în vederea populării
unor astfel de parcuri industriale, ceea ce pune în concurență numeroasele parcuri
industriale.
Titlul de parc industrial conferă administratorului și rez idenților parcului dreptul la
următoarele facilități (reprezintă ajutor de stat și se acordă cu respectarea prevederilor
comunitare în materia ajutorului de stat)2:
a) scutire de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinației sau pentru
scoatere a din circuitul agricol a terenului aferent parcului industrial;
b) scutire de la plata impozitului pe terenuri, corespunzător terenu lui aferent
parcului industrial;
c) scutire de la plata impozitului pe clădiri, corespunzător clădirilor care fac parte
din infrastructura parcului industrial;
d) scutiri, numai cu acordul autorităților administrației publice locale, de la plata
oricăror taxe datorate bugetelor locale ale unităților administrativ -teritoriale pentru
eliberarea oricăror certificate de urbanism, autorizații de construire și/sau autorizații de
desființare de construcții pentru terenurile și clădirile din infrastructura parcului, ce fac
parte integrantă din parcul industrial;
e) alte facilități ce pot fi acordate, potrivit legii, de autoritățile adm inistrației
publice locale.
În perspectivă, pentru creșterea gradului de atractivitate a parcurilor industriale din
țara noastră, pot fi avute în vedere o serie de alte facilități , cum sunt cele acordate unor
parcuri industriale din străinatate3:
– credite n erambursabile pentru plata impozitului pe salarii și a primelor de asigurare
de sănătate pentru salariați (MidAmerica Industrial Park/ SUA);
– exonerarea pe trei ani de la plata impozitului pe profit (Haidian Overseas Students
Pioneer Park/ China);
– exonerarea de la plata impozitului pe dividende destinate investițiilor (Albania).
Printre facilitățile practice acordate de societățile -administrator pentru atragerea de
întreprinderi sunt4:
– cursuri de instruire pentru salariați (MidAmerica Industrial Par k/ SUA);

2 www.mdrap.ro
3 Manolea L., Beneficiile parcurilor industriale , Revista Constructiv, nr.96/2011
4 idem

10
– oferirea de consultanță gratuită pentru companiile instalate în parc în vederea
accesării de fonduri (Haidian Overseas Students Pioneer Park/ China);
– consilierea investitorilor în alegerea spațiului optim pentru afacerea lor în cadrul
parcului ind ustrial, servicii de contabilitate, acordarea dreptului de utilizare a unor
brevete de invenție, relații bune cu autoritățile publice, acces la personal calificat
(Bydgoszcz Industrial Park/ Polonia);
– servicii destinate afacerilor, care includ banking, con sultanță, gestiune în vamă
(Ungaria);
– oferirea de spații de producere de energie nepoluantă.
O categorie aparte o reprezintă parcurile eco -industriale (așa numitele “ Eco-
industrial parks ”), care se disting față de cele clasice prin faptul că sunt proiectat e așa fel
încât să promoveze colaborarea între companiile instalate în scopuri ecologice. În acest
sens, într -un parc eco -industrial, modul în care o companie își desfășoară activitatea de
producție este luat în calcul la asigurarea activității generale de întreținere a parcului, astfel
încât să se ajungă prin sinergia diverselor companii la un ecosistem din punctul de vedere
al utilizării resurselor și să se optimizeze consumul de energie.

1.3. Incubatoare de afaceri
Scopul incubatoarelor de afaceri este de a oferi sprijin intensiv și extins societăților
nou-înființate. Momentul în care este cel mai mult nevoie de acest sprijin este începutul
ciclului de viață al unei societăți, atunci când aceasta este expusă cel mai mult riscului de
eșec.
Prima definiție a incubatorului de afaceri a fost dată în cadrul workshop -ului „Best
Practices in Incubator Infrastructure and Innovation Support” (Helsinki,1998), potrivit
căreia acesta este „un loc unde sunt concentrate pe un spațiu limitat firmele nou create.
Obiectiv ul său este de a spori șansele de dezvoltare și rata de supraviețuire a acestor firme
prin asigurarea unei clădiri modulare ce are în dotare utilitățile necesare (telefon, fax,
calculatoare) și unde se oferă sprijin managerial și servicii de asistență. Pri ncipalul scop
este dezvoltarea locală și crearea de locuri de muncă”
O altă definiție este aceea conform căreia „incubatoarele de afaceri reprezintă un
proces dinamic de dezvoltare a afacerilor. Acest termen acoperă o gamă largă de procese
care ajută la s căderea ratei de eșec a companiilor aflate în faza inițială și accelerează
dezvoltarea celor care au potențial de a deveni generatoare de locuri de muncă și de
bunăstare. Incubatoarele oferă trei ingrediente principale pentru dezvoltarea unei afaceri de

11
succes: un mediu antreprenorial și de formare, acces la mentori și investitori, vizibilitate pe
piață”5 .
Așadar, dezvoltarea unui mediul favorabil, sustenabil, sprijinul pentru ca aceste
companii să se dezvolte și să devină competitive pe piață, reprezintă scopul esențial al unui
incubator de afaceri.
Conceptul de incubatoare de afaceri s -a dezvoltat de -a lungul timpului, acestea
putând fi clasificate după o serie de criterii.
După sursa de finanțare , există incubatoare finanțate de stat (ministere, unive rsități
de stat, centre de cercetare) și private (Camere de comerț, universități private, asociații).
După modelul operațional , incubatoarele pot fi „ Bricks and Mortar ” sau virtuale .
Primele pun la dispoziție facilități legate de infrastructură fizică, procesul de incubare
având loc într -o clădire special amenajată. Cele virtuale, denumite și incubatoare „fără
pereți”, nu pun la dispoziție un spațiu special amenajat (clădiri), iar serviciile furnizate su nt
oferite prin Internet.
Dacă analizăm incubatoare le după structura serviciilor furnizate , atunci acestea se
împart în cinci categorii:
 Incubatoarele tradiționale sunt cele care urmăresc dezvoltarea companiilor care pot
înregistra o schimbare rapidă a tehnolo giilor de producție (industria textilă , de
încălțăminte);
 Incubatoarele tehnologice vin în sprijinul firmelor ale căror produse sau servicii au
apărut în cadrul unor cercetării științifice (biotehnologii, informatică, electronică
etc.);
 Incubatoare culturale sunt cele care sprijină activități culturale (muzică, sculptură ,
fotografia);
 Incubatoarele sociale sunt cele care susțin activitățile ce provin din proiecte
sociale;
 Incubatoarele pentru afaceri în domeniul agriculturii sunt acelea care încurajează
inovarea tehnologică în agricultură .
Ținând cont de zona de amplasare , există incubatoare în zone urbane (situate în
orașe și de obicei sunt incubatoare tehnologice, tradiționale), incubatoare în zone
suburbane (amplasate în jurul orașelor) și incubatoare în zone rurale (a căror dezvoltare
este strâns le gată de centrele de producție agricolă).

5 Asociația Națională a Incubatoarelor de Afaceri , SUA

12
Incubatoare le „new economy ” sunt ultimele tipuri de incubatoare care au apărut și
au la bază accesul la mijloacele tehnologice moderne. Diferența dintre acestea și cele
tradiționale constă în aceea că incubatoarele „new economy” țin seama de niște criterii
stricte pentru acceptarea firmelor în incubator și au la baza cea mai înaltă tehnologie.
În general, incubatoarele de afaceri sunt structuri create pentru a sprijini
dezvoltarea afacerilor aflate la început de ac tivitate. Ele reprezintă o important ă pârghie de
lansare a inițiativelor antreprenoriale locale ce pot avea un impact semnificativ pentru
economia unei țări și care pot conduce la crearea unui număr mare de locuri de muncă.
Firmele s electate sunt găzduite într-un incubator de a faceri pe o perioadă
determinată de timp (ciclul de incubare), interval în care beneficiază de suport financiar,
servicii de consultanță și spații pentru birouri .
Alături de sprijinul logistic necesar demarării activității, i ncubatoru l oferă un mediu
prielnic dezvoltării afacerilor , prin facilitarea activităților de networking, a transferului de
know -how și prin acordarea de sprijin în dezvoltarea de parteneriate.
Firmele incubate au ocazia de a participa la traininguri, seminarii și c onferințe, de a
primi asistență în realizarea strategiilor de afaceri, în scrierea de proiecte necesare atragerii
de finanțare sau în alte domenii relevante.
Toate acestea au rolul de a susține dezvoltarea firmelo r, astfel încât ace stea să poată
ajunge la un nivel de s tabilitate și autonomie care să le permită părăsirea Incubatorului și
funcționarea pe cont propriu, cu șanse crescute de a face față mediului concurențial și de a
supraviețui pe termen lung.
Charles Mancuso este cel care a pus bazele primului incubator de afaceri în
Batavia, New York, în anul 1959, procesul de incubare transformându -se într -o industrie în
anii ’80.
În Europa primele incubatoare de afaceri au aparut în Marea Britanie. În 1972, s-au
creat spații de lucru pentru firme noi prin renovarea unor clădiri și utilizarea acestora
pentru ateliere sau prin transformarea unor clădiri vechi și abandonate
În țara noastră, incubatoarele de afaceri și cele tehnologice au fost realizate folosind
surse publice sau surse provenite de la organisme internaționale precum Comisia
Europeană, Banca Mondială, Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Cele
din urmă au fost obținute cu ajutorul unor programe destinate dezvoltării economice lo cale,
a antreprenoriatului și a întreprinderilor mici și mijlocii.
În documentul Smart Guide to Innovation -Based Incubators (IBI) sunt identificate
trei faze tipice de incubare :

13
1) Preincubarea . Această etapă cuprinde activități care vizează sprijinirea
potențialilor antreprenori în elaborarea ideilor de afaceri, a modelelor de afaceri și a
planurilor de afaceri. Obiectivul este de a spori șansele antreprenorilor de a putea pune
bazele unei afaceri în mod eficace, precum și de a trece cu succes la etapa ef ectivă de
înființare a acesteia. Serviciile care sunt prestate, de regulă, în această etapă constau într -o
primă evaluare a ideii de afacere și în îndrumarea individ uală cu privire la toate aspec tele
legate de pregătirea unui plan de afaceri.
2) Incubarea . Această etapă începe odată cu înființarea efectivă a IMM -ului și se
termină în momentul în care întreprinderea devine autonomă și pregătită să funcționeze
independent pe piața liberă. Etapa durează în jur de trei ani. În acest timp, incubatorul oferă
acces la finanțare, formare și îndrumare pentru antreprenori, precum și la rețele de
parteneri tehnologici și comerciali potențiali, spații pentru birouri și, în unele cazuri, acces
la laboratoare complet echipate, la ateliere de lucru și la instalații pentru producția de
prototipuri. Incubarea fizică (societățile sunt prezente în mod fizic în cadrul incubatorului)
este importantă în anumite sectoare economice (de exemplu, sectorul biotehnologiei și al
materialelor avansate). Cu toate acestea, în anumite sectoa re (de exemplu, în domeniul
serviciilor de dezvoltare de software), incubarea virtuală poate fi, de asemenea, o soluție
eficace.
3) Postincubarea. Această etapă cuprinde activitățile desfășurate atunci când o
societate a devenit independentă din punct de v edere financiar și operațional și este
capabilă să își continue operațiunile fără sprijin extern. Este posibil ca IMM -ul respectiv să
aibă în continuare nevoie de diverse servicii, cum ar fi măsuri destinate să sporească
nivelul vânzărilor, să îmbunătățeas că procesele de producție prin metode precum
internaționalizarea sau să introducă produse/servicii inovative.

14

Fig.1.1. Etapele procesului de incubare
Înființarea de incubatoare de afaceri într -o anumită zonă/regiune prezintă o serie de
avantaje :
 Crearea de locuri de muncă și creșterea nivelului d e trai;
 Crearea unui mediu antreprenoial în cadrul comunită ții;
 Comercializarea tehnologiei ;
 Diversificarea economiilor locale ;
 Construirea sau accelerarea creșterii clusterelor industriale locale ;
 Crearea și retenția de afaceri locale ;
 Încurajarea antreprenoriatului în randul femeilor sau/și a minorităților ;
 Identificarea de oportunități de afaceri ;
 Revitalizarea comunităților locale .
Dar, totodată, trebuie conștientizat aspectul potrivit căruia incubatoarele de
afaceri sunt supuse riscului și pot comporta o serie de eșecuri :
 Așteptări prea mari și într -un timp prea scurt . Dinamica incubatoarelor este diferită
de cea a altor operațiuni , rezultatele obținându -se în timp îndelungat în cazul
incubatoarelor. Înainte de a deveni viabilă, o companie are nevoie de o perioadă de
2 până la 5 ani;
 Alegerea unui manager nepotrivit . Este necesară o persoană organizată, cu calități
specifice unui om de afaceri, cu abilitatea de a obține resurse și de a coopera cu
instituții;
 Supraestimarea rolului incubatorului . Incubatoarele pot avea o contribuție
semnificativă în ceea ce privește expansiunea și retenția industriilor existente deja

15
într-o regiune. I ncubatorul nu poate fi o soluț ie pentru întreaga regiune și c el mai
probabil, existența sa nu va duce la rel ocalizarea unei industrii mari;
 Cheltuielile prea mari . Unele incubatoare nu își înțeleg dinamica propriilor afaceri.
Abilitatea de a gestiona fluxu l numerarului și de încadrare în limitele bugetului
reprezintă elemente critice, ca în cazul oricărei af aceri;
 Eșecul de gestionare a resurselor financiare . Incubatorul are nevoie de câțiva ani
până să devină stabil din punct de vedere financiar, iar dezvolta tatorii trebuie să
conceapă un plan realist de finațare .

1.4. Clustere industriale
În 1990, profesorul Michael Porte r, definește clusterul ca „o concentrare geografică
de companii și instituții interconectate într -un anumit domeniu ”. Definiția „clusterului”
este întâlnită și în legislația din România ca fiind „ o grupare de producători, utilizatori
și/sau beneficiari, în scopul punerii în aplicare a bunelor practici din UE în vederea
creșterii com petitivității operatorilor economici. ”
Conform „The Community Framework for State Aid for Research, Devel opment and
Innovation – Cadrul Comunitar pentru Ajutor de stat pentru Cercetare, Dezvoltare și
Inovare”, clusterele reprezintă „grupări de companii ind ependente (start -upuri inovative,
IMM -uri) și organizații de cercetare, care activează într -un anumit domeniu și într -o
anumită regiune, în scopul stimulării activităților inovative, prin promovarea interacțiunilor
intensive, accesului la facilități comune , schimburilor de experiență și cunoștințe și prin
contribuția la transferul tehnologic, networking și diseminarea informațiilor. ”
Clusterele sunt structuri de sprijin ale afacerilor care activează într -un anumit domeniu
de activitate și includ firme inter conectate, furnizori, instituții și organizații conexe, care
creează sinergii directe și indirecte între ele. Inițiative ale mediului privat complementate
de politica de dezvoltare economică au condus, în alte state ale lumii, la dezvoltarea unor
clustere cu vechime de mai bine de una – două decade. Acestea contribuie la
competitivitatea firmelor membre, extinderea pieței și creșterea vizibilității acestora –
exemple etalon de clustere fiind Sillicon Valley (domeniul TIC, California, USA),
Automotive Bavari a (domeniul industiei constructoare de mașini, Germania), Minatec
Grenoble (domeniul Micro -Nano Tehnologiilor, Franța).6

6http://www.geaconsulting.ro/importanta -organizarii -de-tip-cluster -pentru -cresterea -performantelor –
companiilor/

16

Elementul comun al teoriilor prezentate îl reprezintă proximitatea geografică a
entităților din cadrul unui cluster, ca și caracteristică principală a unui cluster, care trebuie
înțeleasă atât din punct de vedere al posibilităților de transport și comunica re, cât și al
identităților culturale, tradițiilor și preferințelor clienților.
Există două tipuri de clustere:
-vertical – cluster de tip integrator, organizat în jurul unei societăți puternice,
recomandat orașelor mari, zonelor metropolitane;
-orizonta l – ce presupune asocierea societăților mai mici,în domenii precum: turism,
industria alimentarã, prelucrarealemnului etc. Acest tip este indicat pentru zonele mai
puțindezvoltate sau județe mici.
În prezent, datorită mijloacelor moderne de transport și co municare (de exemplu
Internetul), proximitatea geografică a entităților din cadrul u nui clusterare altă dimensiune.
Un accent deosebit se pune pe proximitatea tehnologică (cât de apropiate sunt
tehnologiile pe care companiile din cadrul unui clusterle util izează), complementaritatea cu
privire la forța de muncă, complementaritatea cu privire la clienți și proximitatea socială
(nivelul și tipurile de interacțiune între managerii și angajații companiilor din cadrul unui
cluster).
Clusterul înseamnă cooperare, informare, rezolvarea problemelor împreună.
Trebuie să se înțeleagă că prin cluster, firmele nu își pierd autonomia, ci conlucrează, însă

17
trebuie căutate punctele comune. Membrii clusterului trebuie să colaboreze între ei ca o
mare industrie.
Împreună pot rezolva probleme privind pregătirea profesională, programe, brand,
marketing, tehnologii, inovații, legislație etc. Clusterul reprezintă totodată cadrul ideal
pentru a prezenta o mulțime de companii sub același brand, conform unei politici comune
de marketing, de a valorifica resursele și competențele comune. De asemenea, în cadrul
unui cluster, companiile ”tinere” au șansa de a „învăța” de la cele cu experiență,
participând împreună la activități de informare, instruire, marketing, achiziționare de
mijloace fixe sau mobile, producție comună, vânzari, constituire de infrastructură comună.
O aplicație a teoriei sistemice a inovării, coroborată cu conceptele de învățare
individuală și instituțională, se regăsește în paradigma „triple helix” a transferul ui
tehnologic și a inovării, aplicabilă conceptului de „cluster inovativ”.
Pentru ca transferul tehnologic și inovarea să aibă loc, este necesară participarea
următoarelor categorii de actori :
– universitățile, institutele de cercetare, centrele de formare profesională –care
reprezintă oferta de produse, procese și servicii inovative;
– industria, în special IMM -urile (inclusiv start -upurile și spin -offurile) – care
reprezintă cererea de inovare, iar într -un caz ideal ar trebui să determine și să
absoarbă ofer ta mai sus menționată;
– autoritățile cu competențe în facilitarea proceselor inovative (autorități centrale
și/sau regionale, locale etc.).
În accepțiunea lui Porter (1998)7 clusterele au urmă toarea componentă:
 industrii interconectate și alte entități, cum ar fi furnizorii specializați, precum
și infrastructura aferentă;
 canale de distribuție și clienți, producători de produse complementare, –
companii afiliate din punctde vedere al competențelor, tehnologiilor etc. ;
 instituții conexe, cum ar fi organizații de cercetare, universități, organisme
destandardizare, centre de formare profesională, și altele, care colaborează dar
rămân în competiție.
În România, experiența a arătat însă că cei 3 parteneri naturali ai modelului „Triple
helix” nu cooperează și, mai m ult decât atât, aceștia nu se cunosc și nu ajung să discute
unul cu celalalt. În aceste condiții este necesară adaptarea modelului „Triple helix”și
transformarea acestuia într -un model „Four clover” –„Trifoi cu patru foi”, cel de al patrulea

7 Porter, M.E., 1998. “Clusterele și noile economii concurențiale ”, Harvard Business Review, 77 -90

18
actor fiind rep rezentat de organizații catalizator – entități specializate în domeniul
transferului tehnologic și al inovării, firme de consultanță.8
In realizarea clusterelor se identifică patru etape : înființarea, dezvoltarea,
functionarea și transformarea. În prima fa ză se recunoaște necesitatea de dezvoltare a unui
cluster și se realizează acțiunile preliminare de constituire. Această necesitate este
identificată pe piață și este exprimată de o persoană/ grup de persoane (bottom -up
approach), fie se crează datorită un or politici (top –down approach) care sunt implementate
de către stat. În a doua fază se dezvoltă clusterul. În acest stadiu se stabileste strategia și
obiectivul clusterului, se decid acțiunile care vor fi implementate, se stabilește
administrația sa și se solicită finanțarea. În a treia fază clusterul începe să furnizeze servicii
către membrii săi în timp ce în a patra fază se reexaminează strategia și obiectivul astfel
încât să se alinieze de fiecare dată la nevoile afacerilor -membre și la nevoile pieții.
Pentru realizarea unui cluster de succes va fi necesar, în cadrul procesului de
dezvoltare, să se asigure existența:
– relațiilor de încredere între membrii clusterului;
– canalelor de distribuție a informațiilor;
– finanțarea
Constituirea -dezvoltarea unu i cluster se poate standardiza î n etape individualizate.
1. Stabilirea de comun acord a obiectivelor – construirea încrederii între membrii
activi ai clusterului .
Primul pas în pregătirea „terenului” este acela de identificare a firmelor care vor
participa. În acest scop este necesară mai întâ i prezentarea beneficiilor reciproce pe
care le vor avea firmele prin participarea lor și sublinierea contribuț iei clusterului la
dezvoltare a lor, mai mare decât dacă fiecare ar funcționa independent. În continuare,
trebui e să se stabilească încrederea î ntre membrii clusterului. Aceasta contribuie la
accesul mai rapid la informatii î ntre membri, la schimbul de opinii si idei, la o mai
buna col aborare, la preluarea în comun a unor activități etc, și constituie cheia
succesul ui în funcționarea clusterului. Î ncrederea este un pa rametru deosebit de
important, în special în cazul firmelor care î n mod traditional functioneaza doar pe baza
interesului propriu, configurează strategii autonome sau au caracteris tici cum ar fi
„secreto mania”. În vederea dezvoltarii încrederii este necesar să se implementeze
anumite acțiuni care să stimuleze circulația informației și să promoveze dezvoltarea

8 Coșniță, D., Triple helix of four clover, alocuțiune în cadrul celui de al șaselea Forum deschis pentru
Inovare și Transfer Tehnologic,București, 2007

19
retelelor de cunostinte avansate (advanced knowledge networks). Aceasta acțiune însă
este destul de dificilă. Este necesară rezolvarea unor teme cum ar fi măsura î n care
informatia poate fi folosită în comun de către membrii clusterului, atâta timp câ t
membrii sunt pe de o parte colaboratori într -o retea și pe de altă parte concurenti in
afara a cestei a. Importanta este insa păstrarea încrederii. Pentru a fi păstrata încrederea,
trebuie să se evite exploatarea acelor idei ale membrilor ce pot fi in detrimentul
celorlalti membri.
2. Dezvoltarea angajamentelor strategice (faza de parteneriat)
Următorul pas în dezvoltar ea clusterului este stabilirea ș i dezvoltarea
angajamentelor strategice sau altfel spus dezvoltarea unor leagaturi tipice de colaborare
(formalising linkages). A ceastă etapă se poate realiza prin stabilirea (competence audit)
avantajelor compe titive ale regiunii, a competențelor membrilor clusterului ș i prin
stabilirea punctelor slabe.
3. Dezvoltarea strategiilor si a viziunii (faza de programare).
Scopul acestei etape este de a se configura o viziune comună , obiect ivul si strategia.
Este necesa ră stabilirea situației existene și să se estimeze care vor fi nevoile pieții pe
viitor. Pentru reușita acestei etape trebuie să se programeze in terviuri cu anumite persoane,
să se realizeze discutii intre pă rtile interesate cu specialisti ai pietii, sa se schimbe idei
(brainstorming) etc.
4. Implementarea cluster -ului (Maturizarea clusterului).
După ce a fost dezvoltată strategia si viziunea clusterului, pasul următor î l constituie
implementarea. Este nevoie să se dezvolte planul de actiune al initiativelor c e vor duce la
dezvoltarea clus terului. Aceste actiuni pot fi împărțite în două categorii: acț iuni ce au ca
scop îmbunătaț irea dinamicii clusterului și acț iuni ce au ca scop î mbunătăț irea medi ului
extern în care funcț ionează clusterul. Mai explicit, planul de acțiune va trebui să precizeze,
în afara acțiunilor ce se vor realiza, și rezultatele așteptate, să stabilească resursele
necesare, să stabilească ce membri ai clusterului dețin expertiza și ce membri dețin
competente și ar putea fi implicaț i.. În plus, chiar și în cazul î n care clusterul va fi complet
dezvoltat, va trebui să evolueze deoa rece cerintele pietii se schimbă și însăș i firmele ce
compun firmele vor trebui să se transforme. Astfel clusterul trebuie s ă reexamineze
continuu vizunea ș i strategia sa, pe ntru a -și menține inovativitatea. Î n mod corespunzator,
va trebui să -și reconfigureze obiectivul și planul de acțiune, să răspundă continuu la
condițiile și nevoile pieții. Î n consecinta, etapele a 3 -a si a 4 -a se repetă pe durata de viață a
clusteru lui.

20
După ce s -a finalizat ș i etapa de dezvoltare se recomandă institutionalizar ea sa, deci
înființ area unei firme noi. Obiectivul este ca aceasta nouă firmă ce va g ăzdui clusterul să se
autofinanț eze, iar facilitatorul clusterului să rămână membru activ al echipei de conducere
a firmei. Această nouă firmă va oferi servicii într -o regiune geografică mai restrânsă față
de alte asociații comerciale și profesionale, dar va deservi un numă r mai mare de firme din
această regiune, deci firmele membre ale cluster ului. Această firmă va funcționa în
interesul membrilor să i .

21
CAPITOLUL 2

PREMISELE DEZVOLTĂRII STRUCTURI LOR DE SPRIJIN A
AFACERILOR

2.1. Dezvoltarea infrastructurilor de afaceri la nivel internațional
Primele parcuri industriale au apărut în Anglia și USA ca afaceri cu valori
imobiliare, urmărindu -se două concepte de bază: terenuri ieftine improprii pentru
agricultură, care puteau fi folosite pentru activități industriale și creșterea valorii acestor
terenuri prin amenajarea de infrastructuri necesare producției industriale.
În Europa primul parc industrial (district industrial) apare în 1959, în Irlanda, în
regiunea Shannon.
Astăzi situația la nivel mondial este una de excepție. Practic nu există o statistică cu
această situație și, oricum, dezvoltarea infrastructurilor de tip parc industrial este extrem de
dinamică. Putem să ne referim doar la situația din anumite țări care a u prezentat statistici
cu anumite ocazii, (China, India, Indonezia, Japonia, Mexic, Taiwan)
Modele de succes în domeniul parcurilor industriale, atât din Europa, cât și din
Asia sunt foarte multe, Singapore Japonia, Italia -Padova, Olanda -Rotterdam, German ia.
Evoluția acestor infrastructuri pentru afaceri este de la parc industrial către parcuri
industriale specializate (științifice, tehnologice, etc.) și apoi spre parcuri de afaceri,
districte și, în final clustere.
La nivelul Uniunii Europene, clusterele inovative sunt considerate "motorul"
dezvoltării economice și inovării, acestea reprezentând un cadru propice de dezvoltare a
afacerilor, de colaborare între companii, universități, instituții de cercetare, furnizori,
clienți și competitori situați în acee ași arie geografică (locală, regională, națională, trans –
națională).
În UE clusterele industriale au evoluat enorm, de la French Industrial Districts Club
fondat în 1998, sau Cambridge High -Tech Cluster, the Motor Sport Cluster în Birmingham
până la organ izarea pe sectoare industriale, cum ar fi: automotive, biotehnologii, Eco –
inovare, tehnologii optice, informatice și de telecomunicații, tehnologii spațiale, etc. În
ultimii ani tendința este de a dezvolta din vechile parcuri industriale și de afaceri districte
industriale care să evolueze mai apoi către clustere industriale . Astfel, conform ultimelor
estimări, în USA erau peste 380 de clustere industriale operaționale în care lucra peste 67%

22
din populația activă. Cele mai multe clustere sunt în Califor nia, dar și în New York,
Minnesota, Oklah oma sau Oregon .
O situație specială este în Japonia, unde fenomenul clusterelor industriale este unul
de o amploare de nedescris. Conform unui studiu efectuat de Agenția Națională Japoneză
pentru IMM -uri, în anul 1 996 existau 537 de clustere industriale (Hideki Yamawaki,
2002).
Fenomenul de incubare a luat amploare în SUA în anii 80 și s -a extins către Anglia
și Europa sub diferite forme: centre de inovare (innovation centres), pepiniere de
întreprinderi (pépinières d‟entreprises), parcuri tehnico/științifice (technopoles /science
parks).
Conform estimărilor Asociației Naționale a Incubatoarelor de Afaceri din SUA
(National Business Incubator Association) din octombrie 2006, pe plan mondial sunt
aproximativ 5 000 de incubatoare de afaceri. Conform acelorași surse, în America de Nord
sunt peste 1 400, față de 12 câte erau în 1980 (www.nbia.org).
Un studiu finanțat de Comisia Europeană menționa în 2002 existența unui număr de
aproximativ 900 de medii de incubare în Eu ropa de Vest9.

2.2. Dezvoltarea structurilor suport pentru afaceri în România
Discuția despre dezvoltarea unor structuri de suport pentru afaceri în România
poate fi împărțită în câteva perioade distincte.
În primă etapă trebuie să avem în vedere faptul că începutul dezvoltării unor
structuri suport pentru afaceri în România poate fi regăsit la începutul anilor `90, când din
nevoia asigurării unor resurse financiare, spațiile fostelor platforme industriale a u fost
închiriate și/ sau vândute altor societăți comerciale, apărând astfel primele
afaceri/administrări de tip parc industrial. Consider că a ceste demersuri nu au avut la bază
o dezvoltare planificată, fiind inițiative izolate.
O altă etapă vizează s fârșitul anilor `90 care coincide cu primele proiecte de
dezvoltare a unor parcuri industriale, cu precădere inițiative private, unele în zone
industriale amenajate care necesitau modernizări, iar altele cu orientare spre acumularea de
teren neamenajat în vederea unei dezvoltări ulterioare de tip parc industrial. Totodată, este
perioada în care prin programul Băncii Mondiale și ulterior ca urmare a programului

9 Final Report – Benchmarking of Business Incubation , European Commission Enterprise Directorate –
General, Centre of Strategy and Evaluation Services, February 2002

23
PHARE apar primele incubatoare. Incubatorul de afaceri este o facilitate care pune la
dispoziția m icilor întreprinzători, pe lângă spații de lucru, servicii centralizate de
secretariat, pază și curățenie, un pachet de servicii de consultanță în afaceri. În perioada
incubării, care poate varia de la 1 la 3 ani, firmele nou înființate, cele aflate în pri mii ani de
operare sau cele aflate într -o perioadă de criză sunt ajutate de către echipa de consultanți ai
incubatorului să -și dezvolte capacitățile manageriale și de operare pentru a deveni parteneri
viabili ai comunității locale de afaceri. La sfârșitul perioadei de incubare firmele
beneficiare se vor reloca în spații din afara incubatorului și vor fi capabile săopereze
eficient în condițiile impuse de piață. Prin serviciile pe care incubatorul de afaceri le
prestează acesta se poziționează ca fiind și un catalizator în crearea de locuri de muncă la
nivel local, în cadrul firmelor incubate.
Perioada de început a anilor 2000 coincide cu legiferarea domeniului la nivel
național. Apar , astfel, Ordonanța de Guvern nr. 65/30.08.2001, precum și Legea nr.
490/11. 07.2002 care stabilesc cadrul legal și administrativ pentru funcționarea parcurilor
industriale. Această lege stipulează că parcul industrial reprezintă o zonă delimitată în care
se desfășoară activități economice, de cercetare științifică, de producție in dustrială și
servicii, de valorificare a cercetării științifice și/sau de dezvoltare tehnologică, într -un
regim de facilități specifice, în vederea valorificării potențialului uman și material al zonei.
Apar așa numitele parcuri industriale autorizate, spr ijinite de Guvern și care beneficiau de
anumite scutiri fiscale potrivit reglementărilor emise de Ministerul Administrației și
Internelor (MAI). Cele mai multe dintre aceste structuri găzduiesc companii din sectorul
producție. Totodată, apare Ordonanța de Guvern nr. 14/24.01.2002 privind constituirea și
funcționarea parcurilor științifice și tehnologice și Legea 50/2003 privind crearea și
funcționarea parcur ilor științifice și tehnologice , potrivit căreia parcul științific și
tehnologic reprezintă o zonă în cadrul căreia se desfășoară activități de învățământ, de
cercetare, de transfer tehnologic al rezultatelor cercetării și valorificarea acestora prin
activități economice.
Mijlocul anilor 2000 coincide cu promovarea unor locații individuale publice sau
private ca alternativă la oportunitățile existente, dar și ca suport pentru dezvoltare a
comunităților mai mici. Mai toate comunitățile au identificat suprafețe de teren disponibile
pentru investiții, fie că este vorba despre zone rezidențiale sau despre zone industriale.
Totodată s -a remarcat și d ezvoltarea clădirilor de birouri destinate cu precădere societăților
comerciale din domeniul serviciilor sau cele care își desfășoară activitatea în sectorul
comercial. Totodată, într -o astfel de structură regăsim atât spații pentru liber -profesioniști

24
sau afaceri de familie care au nevoie doar de un birou de primire și un back office, precum
și spații ample destinate unei singure companii (peste 1000 m²). Mai mult, există chiar
situații în care o singură companie închiriază un întreg etaj sau , într-un caz fericit pentru
dezvoltator , întreaga clădire.
La ora actuală, în România există 77 de parcuri industriale , care sunt poziționate în
cele mai bogate județe din țară după cifra de afaceri. În total, acestea au o suprafață totală
de 3.104 de hectare și un nu măr de peste 60.000 de angajați. În prezent, în cele 77 de
parcuri industriale există un număr de 1.127 de companii care au spații de producție sau
hale de depozitare. În general, unul dintre cele mai importante motive pentru care
companiile aleg să invest ească în parcuri industriale este legat de faptul că au beneficii din
punct de vedere financiar.10
„E mai avantajos să lucrezi într -un parc industrial din punct de vedere economic
deoarece ai toate utilitățile necesare pentru a porni sau a dezvolta o afacer e. De asemenea,
există și o facilitate prin lege pentru companiile care își construiesc hale de producție sau
orice altă unitate în cadrul parcurilor industriale, fiind scutiți de impozit“, a spus Florin
Jianu, președin tele Consiliului Național pentru Înt reprinderile Private Mici și Mijlocii
(CNIPMMR) și fost ministru pentru IMM.
În cadrul celor 77 de parcuri din România sunt angajate circa 60.000 de persoane,
echivalentul a numărului de salariați din județe precum Alba (60.000), Satu Mare (61.000)
sau Hu nedoara (62.000).
După cum se poate observa din fig. 2.1 cele mai multe parcuri industriale se află în
regiunea București -Ilfov, urmată de Regiunea Centru și Nord -Vest.

10 https://www.zf.ro/companii/harta -parcurilor -industriale -romania -60-000-oameni -lucreaza -peste -companii –
77-parcuri -industriale -usor-dezvolti -faci-parte -dintr -parc-industrial -dintr -strategie -locala -coordonata –
autoritatile -locale -16723836

25

Figura nr. 2.1.
Situația parcurilor industriale la data de 03.03.2017 , pe regiuni d e dezvoltare

Pe lângă beneficiile financiare, companiile care se relocă sau își construiesc un
spațiu de producție în cadrul unui parc industrial au și avantaje logistice care pot crește
eficiența businessului.
Însă, din cele 77 parcuri industriale, câteva dintre ele nu și -au atins obiectivele
pentru care au fost înființate, astfel că , numărul lor s -ar putea reduce în viitor, având în
vedere că pentru cele care au fost ridicate cu finanțare europeanu nu s -au atins indicatorii
proiectați în ceea ce pri vește numărul firmelor și al locurilor de muncă care ar trebui să
activeze în aceste parcuri. Facilitățile oferite companiilor care lucrează pe aceste platforme
nu au reușit să compenseze lipsa drumurilor de acces și a forței de muncă calificate din
unele orașe și chiar zone ale țării.
Există 13 județe în care nu există nici măcar un parc industrial. Sunt cele mai sărace
zone ale României, cu excepția județului Ilfov, care este un caz special fiind considerat de
către investitori o prelungire a Capitalei. Î n plus, în alte 16 județe există un singur parc
industrial și acesta nu este nici pe jumătate ocupat.

26
Orașul Călan din jude țul Hunedoara este un astfel de exemplu. Aici există unul
dintre cele mai mari parcuri industriale din Vestul țării, însă la finalul anului trecut era gol.
Pe cele 46 de hectare ale sale n -a apărut încă niciun investitor, deși acesta a devenit
funcțional încă din anul 2015. Amenajarea parcului, pe o parte a terenului ocupat cândva
de vechiul combinat siderurgic, a costat 14,6 milioane de euro, din care 9,3 milioane din
fonduri europene nerambursabile.11
Și parcul industrial de lângă Castelul Corvinilor este gol, deși, ar trebui să aibă
minimum 12 întreprinderi mici și mijlocii care să funcționeze și care să susțină, în total, cel
puțin 70 de locuri de muncă, dintre care cel puțin 35 pentru femei.
Numai șase parcuri industriale au fost înființate în zona Moldovei comparativ cu 27
în Transilvania. Nici la dimensiunile platformelor industriale Moldova nu stă mai bine. Din
cele 2.896 hectar e de parcuri industriale existente la nivel național, doar 96 de hectare sunt
în județele din Moldovei. Practic, doar 3,3% din suprafața de parcuri industriale de la nivel
național este amenajată în județele Neamț, Bacău, Botoșani, Suceava și Iași. În plus , nici
unul nu a atras firme de renume sau nu a reușit să performeze și să ridice zona, În schimb,
cele mai multe și mai mari parcuri industriale sunt în Transilvania. Aici sunt active 27 de
parcuri industriale și multe firme străine au venit să facă produ cție pe platformele
industriale de la Cluj, Brașov, Sibiu sau în Alba.
Cel mai mare parc industrial din Moldova este în curs de amenajare la Miroslva,
comuna de la marginea municipiului Iași. Miroslava Industrial Parc se întinde pe o
suprafață de 46,4 hectare, iar spațiile industriale vor fi operaționale din 2018
În județul Prahova s -au deschis până acum 15 parcuri industriale, în care își
desfășoară activitatea peste 300 de firme, concentrând 15% din cei 173.000 de angajați din
județ. Prahova este considerată acum ca fiind unul dintre cele mai industrializat județ al
țării. Produsul său intern brut s -a ridicat în 2016 la 26,3 miliarde lei, adică 3,5% din PIB -ul
României.
Și Clujul este un exemplu de succes. Deși Legea parcurilor industriale a apărut abia
în 2013, la Cluj a fost deschis primul parc din România, Tetarom, în 20 02. Acum acesta
este ocupat 100%, pe cele 32 de hectare ale sale lucrează 70 de firme care au circa 1.450 de
salariați. Între timp, brandul Tetarom a ajuns la cifra IV, iar în județul Cluj s -au mai
deschis și alte parcuri. În total, acum sunt nouă. Princip alele activități care se desfașoară

11 https://jurnalul.an tena3.ro/bani -afaceri/economia/harta -parcurilor -industriale -moldova -codasa -transilvania –
fruntasa -firmele -prefera -sa-se-duca -in-vest-jumatate -din-platformele -industriale -ale-romaniei -sunt-goale –
749599.html

27
aici sunt în domeniile software, electronică, telecomunicații, componente auto și
automatizări industriale.
În ceea ce privește clusterele – ca infrastructură de afaceri, la momentul actual, la
nivelul țării noastre func ționează un număr de 85 clustere , repartizate pe regiuni după cum
se poate observa din figura nr. 2.2.

Figura nr. 2.2.
Harta clusterelor în România

Observăm că regiunea cu cele mai numeroase clustere este, de departe, regiunea
Centru, urmată de București -Ilfov. Cu un număr aproximativ egal de clustere se situează,
apoi, regiunile Sud -Vest Oltenia, Sud -Est și Nord -Est. cel mai mic număr de clustere se
află în regiunea Sud -Muntenia, de altfel și una dintre cele mai sărace regiuni de dezvoltare.

28

Figura nr. 2.3.
Repartiția clusterelor, pe regiuni de dezvoltare

Este recomandabil ca toate clusterele din România să se afilieze la Asociația
Clusterelor din România – ClusteRo . și să se înscrie pe Platforma Europeană de Colaborare
a Clusterelor: European Cluster Collaboration Platform .

2.3. Organizații aferente infrastructurilor de afaceri
În vederea obținerii unor rezultate performante a apărut ideea de asociere între
diverse infrastructuri de afaceri. Asocierea poate aduce un partener care deține bani sau
know -how, care te ajută să dezvolți un proiect aducător de profit poate să susțină mu lt mai
bine și mai puternic în fața organismelor abilitate o cauză comună a tuturor entităților din
infrastructura de afaceri.
Principalele organisme cu rol important în dome niul parcurilor stiințifice, a
incubatoarelor de afaceri și clusterelor sunt:
 International Association of Science Parks – IASP
IASP este Asociația Parcurilor Științifice și Tehnologice din întreaga lume. Parcurile
științifice și tehnologice promovează dezvoltarea economică a regiunilor și orașelor prin:
• creare de noi oportunități de afaceri și adăugare de valoare companiilor existente;
• supraveghere antreprenorială și incubare pentru companiile nou înființate;
• creare de locuri de muncă în domeniul științific; 679
317
10924
051015202530

29
• creșterea colaborării (sinergiei) di ntre universități și companii.
Conform IASP în cadrul parcurilor științifice și tehnologice principalele activități
vizează sectorul IT și comuncicații, urmat de biotehnologie, informatică, electronică.

Se observă, în general, că parcurile științifice și tehnologice au tendința de a aduna
cele mai relevante sectoare tehnologice, cele care prezintă o capacitate mare de inovare și
valoare adăugată. Cercetarea și dezvoltarea reprezintă o activitate vitală pentru marea
majoritate a parcurilor , institutele de cercetare și tehnologice și universitățile fiind unele
dintre elementele principale prezente în spațiile parcului / zonei.
 Association of Regional Development Agencies – EURADA
Asociația Europeană a Agențiilor de Dezvoltare (EURADA) A luat ființă în an ul
1992 și reunește persoanele care lucrează la dezvoltarea economică printr -o rețea vastă de
82 de membri din 23 de țări din Uniunea Europeană și din alte țări. Membrii asociației sunt
agenții de dezvoltare regională, parteneri de afaceri și autorități europene.
Din păcate, dintre Agențiile de Dezvoltare Regională din România, doar ADR
Centru ceste membru EURADA.

30

Prin obiectivele sale, EURADA își propune:
– să încurajeze schimburile de experiență între membri și să promoveze „cele mai
bune practici" în domeniul dezvoltării economice locale și regionale;
– să promoveze recunoașterea agențiilor de dezvoltare ca mecanisme specifice și
entități de dezvoltare econo mică;
– să participe la elaborarea și furnizarea programelor de dezvoltare teritorială și / sau
a programelor de sprijin pentru companii, în special pentru întreprinderile mici și
mijlocii;
– să consolideze și să organizeze mai bine cooperarea tehnică atât c u Comisia
Europeană, cât și cu alte instituții comunitare;
– să asiste agențiile de dezvoltare nou înființate în țările din afara Uniunii Europene;
– promovarea apariției proiectelor de cooperare între agențiile de dezvoltare din mai
multe țări .
 Asociația Parcurilor Industriale, Tehnologice, Științifice și a Incubatoarelor de
Afaceri din România – APITSIAR .
APISTAR a luat ființă la data de 26 mai 2005, la Brașov. Asociația a fost creată în
scopul promovării și protejării intereselor membrilor săi, promovării dezvoltării durabile a
parcurilor industriale, tehnologice, științifice și a incubatoarelor de afaceri, atragerii de
investiții autohtone și străine și acordării de asistență de specialitate membrilor săi și
potențialilor investitori, precum și reprezentării acestora în relațiile cu organisme și
autorități naționale și internaționale.
APITSIAR este, începând cu anul 2006, membră a EURADA, organizația
europeană de profil, și membru asociat al IASP, organizația mondială de profil.
 National Busines s Incubation Association – NBIA (USA)
Asociația Națională de Incubare a Afacerilor (NBIA), înființată în 1985, este o
organizație nonprofit formată din dezvoltatori și manageri ai incubatoarelor de afaceri,
parteneri în corporații mixte, investitori în ca pital de risc și profesioniști în domeniul
dezvoltării economice. Asociația încearcă să promoveze dezvoltarea de noi afaceri și să
educe comunitatea de afaceri și investitori cu privire la beneficiile incubatoarelor. NBIA
oferă informații și formare privin d modul de formare și gestionare a incubatoarelor;
desfășoară activități de cercetare statistică; oferă un serviciu de recomandare; și publică un
buletin informativ, un catalog de membri, diverse rapoarte și monografii și o analiză a

31
industriei. La ora act uală există aproximativ 900 de incubatoare de afaceri afiliate la
nivelul NBIA aflate în funcțiune în Statele Unite, precum și în cele 40 de țări afiliate.
 European Business & Innovation Centre Network – EBN
EBN este o rețea de circa 150 de BIC -uri UE (centre de afaceri și inovare) și 70 de
alte organizații care sprijină dezvoltarea și creșterea antreprenorilor inovatori, a
întreprinderilor nou înființate și a IMM -urilor. EBN este, de asemenea, o comunitate de
profesioniști a căror activitate de z i cu zi ajută aceste afaceri să crească în modul cel mai
eficient, mai eficient și mai durabil.
 Asociația Incubatoarelor de afaceri din România – AICAR.
Asociația a fost creată în anul 2010 și are ca misiune crearea rețelei naționale a
incubatoarelor și a centrelor de afaceri, precum și stabilirea relațiilor internaționale.
Scopul asociației constă în întărirea rolului incubatoarelor de afaceri în vederea
dezvoltării economice a României prin elaborarea și armonizarea aspectelor organizatorice,
informațio nale și teoretice ale incubatoarelor de afaceri.
Asociația își propune:
– Stabilirea relațiilor între administratorii incubatoarelor de afaceri ;
– Stabilirea relațiilor între firmele din incubatoarele de afaceri ;
– Preluarea bunelor practici din UE și promovarea realizărilor ;
– Organizarea evenimentelor și cursurilor de perfecționare ;
– Participarea la proiecte naționale și internaționale .
 European Cluster Collaboration Platform – Platforma Europeană de Colaborare în
domeniul clusterelor oferă o gamă de servicii car e au ca scop furnizarea de
instrumente moderne organizațiilor de clustere .

Aceste instrumente permit:
– utilizarea în mod eficient a instrumentele de rețea (căutați/ găsiți potențiali parteneri
și oportunități );
– dezvoltarea colaborării la nivel transnațional (în Europa) și la nivel internațional
(dincolo de Europa) ;
– apariția unor noi lanțuri de valori prin intermediul cooperării intersectoriale ;

32
– acces ul la cele mai recente informații de calitate privind dezvoltarea clusterului ;
– îmbunătățirea performanțelor și sporirea competitivității clusterelor.
 Asociația Clusterelor din România – ClusteRo

A fost î nființată în anul 2011 și este organismul reprezentativ al clusterelor
din România și principala platformă de cooperare, schimb de informații și sprijin
pentru dezvoltarea peisajului cluster național bazat pe inovare și internaționalizare.
La momentul actual din această asociație fac parte 42 clustere – cele mai
reprezentative din România.

33
CAPITOLUL 3
STRUCTURI SUPORT PENTRU AFACERI DIN REGIUNEA VEST

Investițiile în infrastructura de afaceri ex istente la nivel regional au ca principal scop
crearea unui cadru de atragere a investițiilor locale și/sau externe și de creare de noi locuri
de muncă. Proiectele de acest tip a u în vedere nevoile de dezvoltare economică regională
durabilă.

3.1. Clusterele la nivelul Regiunii Vest
Agenția pentru Dezvoltare Regională Vest în încercarea de a veni în ajutorul
mediului economic regional prin creșterea competitivității de piață a firmelor locale, a
analizat relaționarea dintre firmele românești și cele străine localizate în Regiune și a lansat
mai multe inițiative de tip cluster.
Încercând să creeze structuri de suport și rețele care să furnizeze anumite servicii care
să vină în aj utorul firmelor, ADR Vest a creat inițiative de cluster în două domenii foarte
importante pentru economia regiunii: automotive și TIC (Tehnologia Informației și
Comunicării) .

1. Cluster TIC Vest
În ultimii ani, în R egiunea de Vest se constată o puternică co ncentrare a industriei
TIC după București (locul II atât ca nr. de angajați, cifră de afaceri cât și exporturi),
fenomen ce a fost catalizat și de localizarea unor companii multinaționale în regiune
(Alcatel, Siemens etc).
Acest cluster a fost înființat în anul 2011, iar viziunea sa se referă la promovarea si
susținerea î ntreprinderilor regionale TIC drept actori pe piața globală, generatori de
produse proprii, sub un brand regional puternic.

Clusterul are 26 membrii fond atori, din care:

34
– 14 firme (ex: Alcatel Lucent Romania, Deltatel Srl, Flextronics
Romania SRL, Modatim Business Facility SA)
– 3 universități (Universitatea Aurel Vlaicu Arad
Universitatea „Politehnica” din Timisoara, Facultatea Automatica si Calculatoare,
Universitatea de Vest din Timisoara Facultatea de Matematica si Informatica
Departamentul de Informatica)
– 6 autorități publice (Consiliul Judetean Arad, Consiliul Judetean
Caras -Severin, Consiliul Judetean Timis, Primaria Arad, Primaria Municipiului
Deva, Pr imaria Municipiului Timisoara)
– 2 catalizatori (Agentia pentru Dezvoltarea Regională și
UBIT – Timisoara Business Incubator and Technology Transfer Center)
– 1 institut de cercetare – Institutul E Austria Timisoara
După cum se poate observa, în funcție de actorii implicați, clusterul regional TIC
este o structură de tip four clover .
Viziunea Clusterului Regional TIC constă în promovarea și susținerea întreprinderilor
regionale TIC drept actori pe piața globală, gene ratori de produse proprii, sub un brand
regional puternic.
Principalele obiective vizează12:
 Evoluția modelului de afaceri dinspre comerț și servicii către consultanță și
produse proprii ;
 Consolidarea sectorului TIC regional prin crearea unor centre de cercetare –
dezvoltare și creșterea ponderii produselor cu valoare adăugată mare ;
 Integrarea ofertei de educație cu nevoile mediului de afaceri în sectorul TIC
regional ;
 Menținerea resursei umane TIC în Regiunea Vest ;
 Crearea unui context regional favorabil afacerilor TIC și prioritizarea
investițiilor publice în sector , precum și atragerea de noi resurse și investiții .
În anul 2013 clusterul Regional TIC s -a extins la 32 de membrii, conform figurii de
mai jos:

12 http://www.digivest.ro/cluster -regional -tic

35

Figura nr. 3.1.
Membrii ai clusteruluii Regional TIC

Este de reținut faptul că la nivelul anului 2014, firmele din clusterul TIC au o cifră
de afaceri cumulată de 1,5 miliarde lei, reprezentând totodată peste 75 % din cifra de
afaceri cumulată a sectorul TIC din Regiunea Vest.13
Generarea polului de competivitate a fost susținută activ de către A genția de
Dezvoltare Regională Vest ( prin crearea cadrului instituțional) pe de o pa rte, precum și de
către ARIES Timiș – filiala regională a asociației de ramură din România ( care a desfășurat
acțiuni specifice în sprijinul cooperării la nivelul întreprinderilor, inclusiv în ceea ce
privește internaționalizarea afacerilor).
Proiectele desfășurate în parteneriat între membrii clusterului/polului de
competitivitate au vizat o serie de măsuri cum sunt:
– elaborarea unui Master -plan pentru polul de excelență / competitivitate TIC,
finanțat prin programul IMPACT al ANCS – 2007;
– elaborarea studiu TIC regional, care prezintă viziunea de ansamblu asupra
sectorului la nivel regional;

13 http://clustero.eu/ict -regional -cluster/

36
– crearea clusterului transfrontalier ICT România -Ungaria, în colaborare cu clsuterul
similar din Szeged;
– crearea de infrastructuri de afaceri pentru polul ICT sub forma a 2 centre regionale
de afaceri finanțate cu 5, respectiv 12 milioane în cadrul POR, beenf iciarii fiind,
respectiv, Primăria Timișoara și Consiliul județean Timiș;
– incubatorul de afaceri și centru de transfer tehnologic în domeniul software –
UBIT, cu o finanțare de 340 mii EUR pe perioada 2004 -2010, din surse proprii ale
Primăriei, Consiliulu i Județean și U niversității Politehni ce.
În ceea ce privește proiectele de cercetare amintim, de exemplu, pe cel între
Politehnica Timișoara și Movidius SRL (1,2 Mio EUR finanțare publică – POS CCE Axa
2).
2. Cluster Automotive Vest
Dezvoltarea sectorului d e componente pentru automobile în Regiunea Vest s -a realizat
atât prin specializarea unor societăți autohtone, cât și prin atragerea unor investitori străini.
Clusterul s -a generat spontan prin localizarea unor firme multinaționale în domeniul
furnizării d e componente pentru industria automotive (Continental, Lisa Draexlmayer etc).

În Regiunea Vest funcționează 156 de firme care activeaza la nivelul ramur ii de
producție de componente auto14. Principalele componente auto realizate de companii sunt:
cablaje auto si sisteme electrice, lampi auto, anvelope, curele de transmisie si furtunuri din
cauciuc, huse auto, volane, sisteme de control, sisteme integrate de directie, airbaguri,
centuri de siguranta, curele de transmisie, sisteme de suspensii pneuma tice, vibration

14 http://www.automotivest.ro/

37
control, supape auto, chei si sisteme de inchidere, solutii software, parasolare si
componente textile pentru interioare auto, structura metalica a scaunelor de la automobile,
scaune pentru autobuze, microbuze, piese si dispozitive strunjit e, componente pentru
motoare, furtune din silicon pentr u răcire, autobuze, troliebuze, minibus -uri, motoare,
radiatoare auto, linii de vopsire cu pulbere in camp electrostatic, produse metalice obtinute
prin deformare plastică .
Dimensiunea regională a ope rațiunilor din industria de automobile a devenit din ce
în ce mai importantă pentru competitivitate în ultimii ani. Clusterele regionale auto au
demonstrat rolul lor pe perioada crizei economice și acum joacă un rol cheie în anticiparea
schimbărilor tehnol ogice.

Figura nr.3.2.
Denumirea firmei și produsul realizat

3. ROSENC – Clusterul de Energii Sustenabile din Romania
ROSENC este o asociație cu personalitate juridică română, de drept privat fără scop
patrimonial, neguvernamentală, non -profit, apolitică și independentă, care funcționează
potrivit legislației române (OG nr.26/2000) și a statutului său.

38

Scopul Asociației îl reprezintă promovarea României ș i a Regiunii Vest, pe termen
lung, ca lider în sectoarele e nergiilor regenerabile, eficienț ei energet ice și noilor energii
sustenabile și participarea în rețelele internaționale ca partener sau coordonator de proiecte
pentru creșterea competitivității organizațiilor din asociație, prin cooperare națională și
internațională.
Clusterul ROSENC a fost fondat în 22.02.2011, de către 23 membri fondatori,
ajungând, în prezent, la 63 de membri15:
– 49 Intreprinderi Mici și Mijlocii,
– 3 Intreprinderi Mari,
– 8 Universități / Institute de Cercetare,
– 3 Autorități Publice.
Dintre programele și proiectele ROSENC, amintim:
 Innovation Labs este un pre-accelerator pentru tineri fondatori din domeniul
tehnic si startup -uri. Programul are ca public tinta studenti si tineri absolventi
din universitati tehnice si din domenii precum comunicare, business si creativ,
pentru programul de mentorat de 3 luni , care exploreaza ecosistemul de startup –
uri romanesti, printr -o aventura cu munca in echipa, dezvoltare intensiva de
prototip si de mode l de afaceri;
 InnoCatalyst este un model de inovare colaborativa, aplicat de Clusterul R OSENC
si de alte clustere partenere din țara și din străinatate, menit să î ncurajeze
initiativele de inovare prin crowdsourcing (externalizarea unor activitati catre un
grup de specialisti sau o comunitate) si prin distribuirea riscurilor asociate inovari i
intre cat mai multi parteneri;
 Programul de eficientizare energetică a blocurilor de locuințe – prin acest proiect se
urmărește realizarea unui studiu de fezabilitate ce vizează atragerea unor finanțări
pentru implementarea de măsuri de eficiență energeti că în blocurile de locuințe din
Timișoara.;

15 http://rosenc.ro/membri

39
 Programul ROSENC de eficientizare energetică în iluminat – în conformitate cu
prevederile Strategiei “Europa 2020”, Clusterul de Energii Sustenabile din
Romania – ROSENC propune la nivel național “ Programul ROSEN C de Eficiență
Energetică în Iluminat (PREEI)” , program dedicat Autorităților Publice Locale din
România. Obiectivul general al programului este reducerea consumului de energie
electrică și a costurilor anuale de întreținere cu iluminatul public stradal al e
autorităților publice locale prin modernizarea și eficientizarea sistemelor de
iluminat. Scopul final al acestui program este reducerea cheltuielilor anuale cu
iluminatul public stradal, cu 50 -70%.
Totodată, o echipă de lucru a Clusterului ROSENC formată din experți din mediul
academic, dar și privat a început cercetările pentru dezvoltarea unor soluții moderne de
realizare a locuințelor din materiale locale tradiționale.
Pentru a putea oferi pe piață de locuințe un produs competitiv, obiectivele echipei
de cercetători vizează – pe lângă un design inovativ și aparte – obținerea unor costuri mici
atât la construire, dar și pe durata de viață a locuinței.
Deasemenea, în cadrul clusterului se are în vedere o serie de cercetări cu scopul
dezvoltării unei tehno logii de tip retro – fit pentru creșterea eficienței energetice în
industriile utilizatoare de utilaje pneumatice.
Procedeul studiat vizează stocarea energiei regenerabile sub formă de aer
comprimat pentru a utiliza apoi, independent de perioada de generar e, echipamente de
producție în intreprinderile prelucrătoare.

3.2. Parcuri industriale în Regiunea Vest
Investițiile în infrastructura regională au ca scop crearea unui cadru de atragere a
investițiilor locale și/sau externe în intreprinderi și de creare a noi locuri de muncă
durabile. Proiectele de acest tip trebuie să răspundă nevoilor de dezvoltare econom ică
regională durabilă.
În Regiunea Vest, la ora actuală există 6 parcuri industriale și anume:
 în județul Arad – 1 parc industrial – Parcul Industrial Uta 2 Arad ;
 în județul Hunedoara – 2 parcuri industriale, la Hunedoara și Călan ;
 în județul Timiș – 3 parcuri industriale – Parcul Ind ustrial Artemis Sînandrei;
 Parcul Industrial Giarmata, Parcul Industrial Sînandrei II ;
 în județul Caraș -Severin nu există nici un parc industrial.

40

Figura nr. 3.3.
Harta parcurilor industriale și a incubatoarelor de afaceri , Regiunea V est

1. Parcul industrial UTA
Parcul industrial UTA se regăsește îm Județul Arad care se caracterizează prin
existența unei infrastructuri de susținere a activității economice diverse, localizată atât în
municipiul reședință de județ, cât și la nivelul celorlalte localități urbane ale județului.
Societatea UTA S.A. a fost privatizată în septembrie 2004, prin cumpărarea de la
AVAS a unui pachet de acțiuni de 99,25% de către Codlea Artic S.A. (so cietate membră a
grupului de firme Lai com&Codlea). În prezent, UTA SA are ca obiect principal de
activitate sectorul imobiliar. Platforma fostei fabrici de tex tile UTA are o suprafață de 17
ha, din car e pe 12,5 ha s -a început constr ucția Parcului de servicii UTA .
Printre facili tățile o ferite de parcul industrial UTA se numără:
– Accesul rutier la șoseaua de centură, accesul la ieșirea spre Ungaria prin punctele
vamale Nădlac și Turnu; acces CFR până în mijlocul platformei; acces direct la
forța de muncă existentă în zo na gării CFR, UTA, Vlaicu, Pârneava și Sega; acces
la stații de tramvai, autobuz, ta xi, farmacie, market, restaurant, fast food, magazin

41
de electrocasnice, piese și ac cesorii industrial e; acces în centrul orașului, la
aeroportul internațional Arad, Spitalul Județean.
– Parcul este racordat la serviciile de alimentare cu gaz, alimentare cu apă, ali mentare
cu electricitate și canalizare pluvială și menajeră. În Parcul Indus trial UTA1 își
desfășoară activitatea peste 60 de societăți comerciale, acestea be neficiind de
următoarele servicii: pază și protecție (prin Top Security), ser vicii bancare (prin
Banca Transil vania), servicii de medicina muncii și me dicină generală (prin
Policlinica Rapid Consult), servicii alimentare (prin Res taurantul Dolce -Vita).
Având în vedere faptul că Parcul Industrial UTA este o inițiativă privată, acesta nu face
parte dintr -un cadru de politici publice, ci reprezintă răspunsul din partea sectorului privat
la cererea pieței pentru spații industriale de calitate bună în regiune. Cu toate acestea,
faptul că antreprenorii reușesc să raspundă nevoilor pieței reflectă o schimbare de politică
generală în România de a plasa un accent mai mare pe sectorul privat și d e dezvoltare
bazată pe evoluția pieței. În acest sens, Parcul Industrial UTA poate fi considerat un
exemplu autentic de succes pentru încurajarea soluțiilor la nevoile pieței oferite de mediul
de afaceri . Dezvoltarea Parcul Industrial UTA a fost în întregi me determinată de
considerente de afaceri și decizii ale investitorilor privați care au finanțat crearea acestui
spațiu industrial. Criza economică pe care cu toții am traversat -o a determinat un nivel
scăzut de investiții naționale și internaționale, astfel încât aceasta a devenit o constrângere
majoră pentru dezvoltarea în continuare a Parcului IndustrialUTA.
2. Parcul industrial Hunedoara
Ca parte a procesului de restructurare industrială în zona Hunedoara și ca o măsură
activă împotriva pierderilor masive de locuri de muncă din sectorul industrial, Guvernul
României a sprijinit inițiativa Municipiului Hunedoara, dezvoltată în colaborare cu
Sindicatul „Workers in Ferrous Metal Processing” Hunedoara, de crearea unui parc
industrial care să gă zduiască noi înt reprinderi și să creeze noi locuri de muncă. Înființarea
parcului a fost finanțată cu fonduri publice și a beneficiat de programul de granturi
guvernamentale "Parcuri industriale”.
O parte din banii utilizați pentru crearea parcului au venit de la privati zarea unei foste
companii de stat în domeniul metalurgiei din Hundedoara. Principalele servicii pe care
parcul le oferă includ energie electrică, gaze, apă, rețele de telecomunicații și securitate.
Echipa parcului oferă consultanță și informații potențiali lor clienți și facilitează relațiile și
interacțiunea cu autoritățile publice locale.

42
Parcul a fost construit ca o infrastructură de suport pentru afaceri într -o zonă industrială
în recesiune și a beneficiat de o serie de programe guvernamentale și măsuri ce au vizat
zonele în curs de restructurare industrială. Crearea parcului a ajutat la atenuarea acestei
probleme inițiale, noi locuri de muncă fiind create și expertiză de valoare fiind acumulată.
Cu toate acestea, rata șomajului rămâne ridicată și activit atea economică scăzută continuă
să fie oproblemă – cheie în zona Hunedoara
Parcul Industrial Hunedoara este amplasat în municipiul Hunedoara, la 15 km
distanță de Deva, reședința județului Hunedoara. Realizarea parcului industrial a început în
primăvara anului 2003. Suprafața parcului este de 193.000 mp, împărțită în 26 de parcele
cu suprafețe de 2.500 – 10.000 mp. Parcelele se vor concesiona pe o perioadă de până la 49
de ani, sau se vor vinde investitorilor care se vor amplasa în parc. Parcul Industrial
Hunedoara are ca principale puncte de acces: drumul național DN 68B Deva -Hunedoara și
cale ferată (inclusiv CF de uz intern racordată la sistemul național). Servicii oferite prin
grija directă a administraț iei parcului sunt închirierea / vinderea de lotur i de teren pentru
activități în: indus tria constructoare de mașini; industria de prelucrare a lemnului; industria
ușoară; bunuri de uz casnic; componente electronice. Infrastuctura asigurată: electricitate,
gaz, apă și canalizare.
3. Parcul industrial Călan
Parcul Industrial Călan a fost construit pe 40 de hectare într -o zonă extrem de
dificilă din cauza ruinelor vechiului combinat siderurgic din care, cu vreo 15 ani în urmă,
s-a scos doar fierul, iar molozul și structurile greu de valorificat rapid au rămas. A fost
nevoie de o investiție de 64 de milioane de lei (mare parte din sumă provenind din fonduri
europene) pentru ca suprafața de 40 de hectare să fie ecologizată și pregătită pentru a
găzdui noi hale .
Pentru a fi și mai competitiv, proiectul pentru parc ul industrial de la Călan a
prevăzut și construirea unei clădiri administrative pentru susținerea afacerilor, precum și a
unei hale și a două spații de depozitare care să le fie închiriate investitorilor ce nu doresc,
sau nu au posibilitatea să -și ridice s tructuri proprii. Halele se pare că sunt acum un
impediment pentru un prim investitor care ar dori să vină în parcul industrial de la Călan.
Este vorba despre o mare companie în domeniul „imobiliarelor industriale”, care ar avea
nevoie de o suprafață cupri nsă între 6 și 11 hectare pe care să o gestioneze, dar pe care o
încurcă amplasarea actuală a halelor parcului, așa că le -ar dori relocate.
Cererea de finanțare a fost depusă în 2010, iar lucrările efective au început în
noiembrie 2012. Pe lângă utilități le existente, parcul industrial de la Călan, considerat cel

43
mai mare din regiunea de Vest a României, se poate lăuda cu o legătură directă la rețeaua
națională de căi ferate, cu faptul că este lângă DN 66 și cu amplasarea la o distanță mică
față de autostr adă – doar 12 kilometri.16
4. Parcul industrial Giarmata
Parcul Industrial și Tehnologic Giarmata a fost realizat de către Consiliul Județean
Timiș și Agenția de Dezvoltare Economico -Socială Timiș, în cadrul unui proiect finanțat
prin programul Phare SIF 2001, Fondul Național pentru Dezvoltare Regională, fonduri
locale și alte surse.
Investiția de tip „green field” de la Parcul Industrial ș i Tehnologic , în valoare de 3,7
milioane de euro, a fost finalizată în luna octombrie 2004, având în final o suprafață totală
de cca. 18,3 ha împărțită în 25 de parcele cu dimensiuni cuprinse între 950 m²și 8.420 m².
Totodată , în cadrul parcului , există și un Pavilion Administrativ care oferă 19 spații pentru
închiriere și poate găzdui evenimente în sălile de conferință, protocol și seminar. Parcul
este situat în partea de nord -vest a municipiului Timișoara, pe drumul național DN6, la
următoarele distanțe: 6 km de centrul orașului; 8 km de Gara de Nord din Timișoara; 15
km față de Aeroportul Internațional Traian Vuia din T imișoara și la 500 m de Aeroportul
Utilitar; 60 de km fațăde punctul de trecere al frontierei cu Serbia, de la Jimbolia; 75 de km
distanță față de punctul de trecere al frontierei cu Uniunea Europeană, Cenad – Kiszombor
din Ungaria. Întreaga suprafață a parcului este dotată cu utilități de tipul: drumuri de
incintă; alimentare cu apă; canalizare pentru apele uzate; rețea alimentare cu gaz;
alimentare cu energie electrică; rețea telefonică; iluminat public stradal și perimetral.Gama
de servicii oferite de Pa rcul Industrial ș i Tehnologic este una foarte variată.

3.3.Incubatoare și centre de afaceri
1. Incubatorul tehnologic si de afaceri UAV -IT Vladimirescu din Arad
În anul 2002, Universitatea „Aurel Vlaicu“ a achiziționat un imobil situat pe
platforma industrială a fostului Combinat Chimic. Aici a fost creat un Incubator
Tehnologic și de Afaceri. Această investiție a fost gândită ca parte esențială a strategiei de
dezvoltare pe termen mediu a Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, incubatorul fiind
inclus în strategia Programului ClipREG ca un instrument de dezvoltare regională menit să
valorifice potențialul economic, material și creativ al Regiunii Vest.

16 http://glasul -hd.ro/cel -mai-mare -parc-industrial -din-vestul -tarii-este-inca-gol/

44
UAV -IT oferă servicii de incubare care constă în: spațiu de lucru modern, dotat cu
mobilier, telef on, calculator, conectare la Internet și baza de date proprie, servicii de
secretariat, pază și parcare, acces la sala de conferințe, de ședințe și oficiu. Serviciile de
consultanță oferite de UAV -IT Incubator se concretizează în: consultanță privind reali zarea
de modele experimentale și prototipuri, consultanță privind exploatarea dreptului de
proprietate intelectuală, consultanță privind legislația la nivel național, european și
internațional, consultanță privind obținerea de credite bancare, fonduri nera mbursabile,
consultanță privind asistența în afaceri pentru inovare și transfer tehnologic, audit
financiar, informare tehnologică, audit tehnologic, prognoză tehnologică, consultanță în
obținerea de certificate de calitate, studii de piață, studii de feza bilitate, studii de impact.
2.Centrul de afaceri din Anina
Centrul de Afaceri Anina a fost realizat prin programul Managementul Centrelor de
Afaceri și Sprijin pentru întreprinzători pe care Agenția Națională pentru Dezvoltarea
Zonelor Miniere cu sprijinul unui consultant de specialitate l -a implementat în perioada
iunie 2006 – mai 2009. Centrul de afaceri are 35 de unități de incubare având suprafețe
între 18,5 și 580 mp. Suprafața totală utilă este de 2380 mp. În prezent cele mai multe
firme incubate sunt orientate către sectorul serviciilor și către activități comerciale. Centrul
de Afaceri Anina dispune de următoarele tipuri de facilități: electricitate, apă, încălzire,
canalizare, internet, telefon, fax, sistem de pazămonitorizat și servicii de consulta nțăoferite
gratuit.
3.Centrul de afaceri din Moldova Nouă
Centrul de Afaceri din Moldova Nouăa fost creat în cadrul aceluiași program ca și
cel de mai sus, program menit să sprijine zonele afectate de închiderea exploatărilor
miniere. Suprafața totală utilă a centrului din Moldova Nouă este de 900 mp. Centrul de
afaceri dispune de 17 unități de incubare având suprafețe între 12 mp și 85 mp. Centrul de
Afaceri Moldova Nouă dispune de următoarele tipuri de facilități: electricitate, apă,
încălzire, canalizar e, internet, telefon, fax, sistem de pazăsecurizat și servicii de
consultanțăoferite gratuit.
4. Incubatorul de afaceri din Reșița
Centrul de Afaceri din Reșița a fost înființat printr -o finanțare a Băncii Mondiale în
perioada 2003 -2005 prin AJOFM Caraș -Severin și deservește IMM -urile din zona Reșița,
actualmente centrul este gestionat de o firmă privată. Facilitățile puse la dispoziție celor
care doresc săderuleze activități economice în cadrul incubatorului constau în utilitățile de
bază, mobilier de bi rou și servicii de consultanțăla cerere.

45
5. Incuba torul Tehnologic și de Afaceri ITA -BMTECH Deva
Incubat orul Tehnologic și de Afaceri ITA -BMTECH Deva este realizat în cadrul
Programului Național INFRATECH al Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică,
într-un parteneriat între SC BMTechnology SRL Deva și SC Innovation & Technological
Transfer Consulting SRL Deva. Incubatorul Tehnologic și de Afaceri este compus din
două clădiri, care dispun de 15 module de incubare, spații pentru realizare prototipuri,
centre de cercetare științifică, dotate cu mobilier și echipamente de comunicații și IT și
utilitățile aferente (alimentare cu apămenajeră, curent electric, canalizare, încălzire, etc).
Incubatorul Tehnologic și de Afaceri are în structură o salăde conferințăde 50 de locuri cu
sisteme audio -video moderne, o sală de training și o sală de ședințe.
6. Centrul de Afaceri Lonea Pilier de la Petrila
Centrul de Afaceri Lonea Pilier este situat în orașul Petrila, în fosta incinta a E.M.
Lonea Pilier și funcționează din anul 2004. Centrul are în componență 21 de unități de
incubare, cu suprafețe cuprinse între 35 și 80 mp, un singur spațiu fiind de 270 mp; 3
birouri, 2 magazii, 1 birou manager și o sală destinată seminariilor. Suprafața totală
construită este de 1.650 mp, suprafața utilă este de 1.300 mp, suprafața împrejmuită este de
12.000 mp, iar suprafața betonată, incluzând drumuri și platforme, este de 8.500 mp.
Întreprinzătorii care sunt incubați în acest centru beneficiază de următoarele tipuri de
facilități: telefon, fax; acces internet; sistem de pazămonitorizat; instalație electrică
individuală; consultanță gratuită în afaceri.
7. Centrul d e Afaceri Teliuc
Centrul de Afaceri Teliuc a fost realizat în cadrul pr oiectului: „Închiderea minelor,
refacerea mediului și regenerare socio -economică”, componenta „Managementul Centrelor
de Afaceri si Sprijin pentru întreprinzători”. Centrul de Afaceri Teliuc este localizat în
Teliucu Inferior, județul Hunedoara, în apropierea exploatării minere. Centrul este
organizat într -o clădire cu parter și două etaje, având posibilitatea de a găzdui până la 22 de
firme în cele 22 spații de incubare cu suprafețe cuprinse între 38 și 80 mp fiecare.
Facilitățile de infrastructură, telecomunicații și servicii oferite sunt: suprafața totală utilăde
1020m² (aprox. 46 % din totalul suprafeței construite); 22 de spații de producție și birouri;
utilități specifice afaceri lor; sală de conferințe și spații de parcare; alimentare independentă
cu energia electrică(220 /380 V), contorizată separat pentru fiecare celulă de incubare;
acces direct la telefonie fixă și internet, sistem de pază monitorizat; apă curentă și
canalizare ; acces neîngrădit la pachetele de servicii oferite de Centru: tarife subvenționate

46
pentru chirie, tarife minime pentru utilități, spații păzite și asigurate, consultanțăpentru
dezvoltarea afacerii, cursuri de instruire și internet – gratuite.
8. Incubato rul de Afaceri și Centru de Transfer Tehnologic în Domeniul
Software Timișoara
Primul incubator de afaceri specializat pentru sprijinir ea firmelor din domeniul
ITdin partea de vest a României, Incubatorul de Afaceri și Centru de Transfer Tehnologic
în Domeniul Software Timișoara a fost fondat în anul 2004, în cadrul unui proiect comun
derulat de Universitatea Politehnicădin Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara și
Consiliul Județean Timiș, cu sprijinul GTZ (Societatea Germană pentru Cooperare
Tehni că). Incubatorul ocupă un spațiu de aproximativ 600 metri pătrați la etajul 3 al unei
clădiri aparținând Universității Politehnice din Timișoara, localizată central în Timișoara.
Incubatorul a fost conceput pentru a oferi servicii unui număr de maxim 16 fi rme incubate
simultan, în încăperi de 20 sau 40 m², echipate cu rețea de calculatoare și linie telefonică.
Programul de incubare are o durată maximă de trei ani, după care firmele incubate vor fi
încurajate să devină beneficiare ale unor alte programe loca le de sprijinire a mediului de
afaceri, cum ar fi Parcurile Industriale și Tehnologice din Timișoara. Incubatorul
Timișoara urmărește sprijinirea firmelor specializate în dezvoltarea de servicii și soluții
software, înființate în Timișoara sau județul Timi șde studenți și tineri absolvenți ai
specializărilor tehnologice (Automatică, Calculatoare, Electronică, Telecomunicații și
Informatică, etc.), oferindu -le în condiții avantajoase spații pentru desfășurarea activității,
acces la rețele de comunicații, serv icii de secretariat, asistențăîn dezvoltarea
antreprenorială, consultanță, servicii de promovare și facilitare a contactelor de afaceri.
9. Parc ul de afaceri – Simeria
Proiectul „Parc de Afaceri -Simeri a”, a fost implementat de c ătre Parteneriatul
dintre Unitatea Administrativ Teritorială Județul Hunedoara și Unitatea Administrativ
Teritorială Orașul Simeria , în baza Contractului de finanțare nr.870/12.10.2010, încheiat cu
Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, reprezentat prin A.D.R. Vest, în ca drul
Programului Operațional Regional 2007 -2013, Axa prioritară 4 „Sprijinirea dezvoltării
mediului de afaceri regional și local” , domeniul major de intervenție 4.1 „Dezvoltarea
durabilă a structurilor de sprijinire a afacerilor de importanță regională și locală” , având
ca obiectiv general imbunătățirea infastructurii regionale de afaceri din zona țintă în
vederea obținerii unei creșteri economice prin crearea unui centru de promovare al
inițiativelor antreprenoriale pentru stimularea, atragerea și dezvolta rea investițiilor locale și
străine.

47
Având în vedere și contractele de închiriere semnate în anul 2018, s -a calculat un
grad de ocupare de 40% la nivelul Parcului de Afaceri Simeria.
Firmele aflate în perioada de incubare, locatare în cadrul Parcului de Afaceri, au
creat un num ăr de 80 noi locuri de muncă. Pe lângă cele 80 locuri de muncă nou create , în
cadrul Parcului de Afaceri Simeria își desfășoară activitatea încă 21 de angajaț i, ale căror
contracte de muncă au fost încheiat e anterior închirierii spațiilor de către firmele locatare,
rezultând un număr total de 101 angajați .
În prezent, din totalul de 6 hale de producție din cadrul Parcului de Afaceri
Simeria sunt ocupate 5 hale, în suprafaț ă de 1684,30 mp, gradul de ocupare fiind de 86,69 %.
Din totalul de 19 birouri din cadrul Parcului de Afaceri Simeria, su nt închiriate un număr de
5 birouri, respectiv din suprafața totală a birourilor de 1.137,70 mp, este ocupată suprafața
de 330,30 mp, în proporție de 29,03 %.
În cadrul expozițiilor organizate, în spațiile expoziționale ale Parcului de Afacer i
Simeria au fost prezente un num ăr de 15 firme.
La aceast ă dată, în cadrul Parcului de Afaceri Simeria își desfășoară activitatea un
număr de 8 microîntreprinderi și 1 întreprindere mică.
În scopul îndeplinirii unuia dintre indicatorii Proiectului ” Parc de Afaceri Simeria ”,,
s-a continuat procedura de angajare în cadrul Serviciului de Management și Administrare
de Activit ăți Economice, la finele anului 2018 fiind angajate pe perioadă nedeterminată un
număr de 15 persoane .
Autoritățile publice locale din Regiunea Vest manifestă un interes deosebit pentru
crearea în viitor a unor noi structuri de afaceri. Astfel, în prezent, autoritățile publice locale
din regiune se află în stadiul de pregătire a unor proiecte pentru a obți ne finanțare din
Fonduri Structurale, în vederea creării și dezvoltării de noi infrastructuri de afaceri.

3.4. Analiza SWOT a mediului antreprenorial din Regiunea Vest
Regiunea Vest manifestă avantaje competitive importante față de celelalte regiuni
din România. Condițiile pedoclimaterice din Regiunea Vest favorizează o exploatare
agricolă eficientă. De asemenea, se constată interesul ridicat al investitorilor din UE pentru
terenurile agricole din regiune, aceștia cultivând produse agricole bio și ecologi ce destinate
exportului.
În ceea ce privește industria regiunii, semnificative sunt; industria alimentară,
mașini și echipamente electrice, mijloace pentru transportul feroviar de marfă și călători,

48
producția de mobilier, echipamente auto, construcția de mașini grele, confecții, tricotaje și
încălțăminte, industria extractivă, siderurgică, metalurgică.
Sectorul serviciilor are o pondere importantă în regiune, fiind dezvoltate
următoarele ramuri: comerț, hoteluri, restaurante, transporturi, depozitare, comu nicații.
Relieful variat și armonios distribuit în zone de câmpie, deal și munte conferă
regiunii un potențial turistic remarcabil.
Conform datelor statistice ale ANOFM, cei mai importanți angajatori din regiune,
ca număr de salariați erau: SC Takata Româ nia SRL, Continental Automotive România,
Delphi Packard România, Profi Rom Food SRL, Sews România SRL, SC Leoni Wiring
Systems Arad SRL, SC Flextronics Romania SRL, Kromberg&Schubert Romania NA
SRL.
Multe dintre firmel e enumerate sunt localizate în parcu rile industriale din regiune .
PUNCTE TARI:
– mediu de afaceri atractiv
– mediu antreprenorial dezvoltat și dinamic
– existența clusterelor regionale
– tradiție industrială a Regiunii Vest
– diversitatea domeniilor de activitate a firmelor din Timiș și Arad
– sector ac tiv al confecțiilor
– rețea complexă a structurilor de sprijin a afacerilor
– localizarea în regiune a unor importante companii multinaționale din domeniul IT
și automotive
– existența centrelor de învățământ superior
PUNCTE SLABE:
– disparități semnificative între județele componente ale regiunii
– existența zonelor monoindustriale care se confruntă cu un declin socio -economic
– infrastructură de afaceri neuniform repartizată în regiune
– parcuri industriale insuficient exploatate
– insuficiente incubatoare de afaceri , repartizate neuniform în regiune și performanța
slaba a unora dintre ele
OPORTUNITĂȚI
– mediatizarea oportunităților de afaceri și a structurii de sprijin a afacerilor
– localizarea IMM -urilor în structurile de afaceri
– transfer de know -how către firmele care lucrează în lohn

49
– specializarea parcurilor industriale pe domenii de activitate în funcție de specificul
și potențialul zonei
AMENINȚĂRI
– riscul necorelării dintre programele de dezvoltare a infrstructurii și nevoile de
echipare a zonelor cu potențial de de zvoltare a IMM -urilor
– adâncirea disparităților de dezvoltare economică din regiune și a subdezvoltării
anumitor zone izolate
–
3.5. Perspective de dezvoltare a infrastructurilor de afaceri în Regiunea
Vest
În vederea îmbunătățirii infrastructurilor de aface ri din Regiunea Vest se impune
atragerea de noi investiții precum și dezvoltarea celor existente. Acest lucru se poate
realiza prin:
– Inițierea de acțiuni suport pentru extinderea și îmbunătățirea performanței
infrastructurilor de afaceri existente în Regiunea Vest , axate pe: nevoile
existente, reducerea costurilor și pe integrarea rapidă a investitorilor.
Acest lucru se poate realiza prin elaborarea unor pachete complexe pentru
investitori orientate spre mai multe nivel uri ale nevoii, începând cu preț ul de concesiune /
cumpărare și conti nuând cu oferirea unor facilităț i locale (scutiri sau amânări pe o perioadă
determinată a impozitelor pe terenuri și clădiri) și încheind cu oferirea unor servicii.
Exemplele de succes din Vestul Europei au indicat fapt ul că oferirea de pachete de servicii
noi sau cu valoare adăugată din partea infrastructurilor de afaceri contrabalansează
creșterea costurilor prin accesarea unor investitori strate gici a căror profil al activităț ii
dezvoltă u n nivel ridicat al productivi tății muncii. Oferirea de servicii cu valoare adăugată
implică de asemenea proiectarea unei infrastructuri de afaceri în tr-un nivel ridicat al
concurenț ei cu alte regiuni dar și perspective de dezvoltare pe termen lung. Totodată,
dezvoltarea infrastructuri lor de afaceri presupun e implicit și inovarea organizațională și
managementul calităț ii. Creșterea atractivităț ii infrastructurilor de afacer i este determinată
de performanț a sistemului de management practicat și de modul în care acestea răspund
nevoilor d e loca lizare sau dezvoltare ale clienț ilor. Dincolo de a oferi acces la resurse de
bază sau la servicii generice, infrastructurile de afaceri trebuie să se axeze pe oferirea
calităț ii în limitele unor standarde de certificare și a unui model de management.
Certificarea și re -certificarea în s istemul de management al calității întărește poziția pe

50
piața competiț ională a infrastructurilor de afa ceri și oferă certitudini potenț ialilor
investitori.
– Dezvoltarea de noi infrastructuri de afaceri specializate , care să ofere
oportunități sporite de activităț i cu valoare adăugată (ex. parcuri tehnologice,
incubat oare de afaceri, spaț ii de birouri pentru afaceri inovative) , în special pentru
județele Timiș și Arad;
– Orientarea investiț iilor existen te sau noi spre zonele cu potenț ial d in Regiunea
Vest, prin îmbunătăț irea capitalului uman .
Dezvoltarea teritorială ar monioasă și reducerea disparităț ilor intraregionale
constituie un obiectiv strategic pentru Regiunea Vest. Fluxul de investitori și modalitatea
de localizare î n Regiu nea Vest a indicat însă existența discrepanț elor teritoriale. Cele două
județe mai puț in dezvoltate din interiorul Regiunii Vest, Hunedoara și Cara ș-Severin, care
beneficiau de a tuuri importante precum disponibilitatea resursei umane și costuri sala riale
reduse au fost ocolite de anumiț i investitori î n favoarea celorlalte două județ e deja populate
unde nu mai beneficiau de aceste avantaje. Indisponibilitatea resurselor umane din aceste
zone a angrenat o politică ce încurajat fluctuația forț ei de munc ă și creșterea artificial ă a
salariilor, alături de soluț ii privind atragerea și transportul resurselor umane din zone mai
îndepărtate. Existenț a unei rate a șomajului reduse în Județ ele Arad și Timiș, poate să
afecteze puternic posibilităț ile de dezvol tare prin ținerea la distanț ă a unor investitori
strategici și prin „imobilizarea” resurselor umane în sectoare industriale cu productivitate a
muncii redusă, pe fondul manifestării creșterii salariilo r până la pierderea rentabilității
investiț iei. În mod par adoxal, obiectivului tactic al investitorului de a se localiza într -o
zonă pentru pe o durată determinată i se poate opune un obiectiv strategic al regiuni i
respectiv acela de a lăsa spaț iu dezvo ltării – transformării activităț ii economice și asigurării
unui grad echilibrat de ocupare în domenii cu productivitate ridicată a muncii. La fel,
neglijarea resurselor umane din zonele cu rată a șomajului m are determină diferite
consecințe:
– migrarea forț ei de muncă în interiorul regiunii dinspre zonele mai puț in dezvol tate
spre zonele mai dezvoltate;
– emigrarea forț ei de muncă bine pregătite către Vestul Europei și acceptarea unor
munci sub nivelul pregătirii efective;
– „perimarea” competenț elor dobândite în anii de experienț ă în muncă.
Soluțiile potenț iale s e referă în mod pri oritar la creșterea atractivității prin
îmbunătăț irea capitalului uman din zonele respective .

51

CONCLUZII

Infrastructurile de af aceri vizează diverse tipologii cum ar fi: parcuri tehnologice ,
parcuri de cercetare, parcuri științifice și tehnologice, centre de inovare, incubatoare
tehnologice, incubatoare de afaceri, tehnopolisur i, etc. Toate acestea au ca numitor comun
sprijinirea inițiativei antreprenoriale, crearea și dezvoltarea afacerilor și, pe cale de
consecință, crearea de plus val oare în vederea dezvoltării socio -economice.
Cea mai comună infrastructură de afaceri o reprezintă p arcurile industriale care
reprezintă o zonă delimitată în care se desfășoară activități economice, de cercetare
științifică, de producție industrială și servicii, de valorificare a cercetării științifice și/sau de
dezvoltare tehnologică, într -un regim de facilități specifice, în v ederea valorificării
potențialului uman și material al zonei.
În general, incubatoarele de afaceri sunt structuri create pentru a sprijini
dezvoltarea afacerilor aflate la început de activitate. Ele reprezintă o important ă pârghie de
lansare a inițiativel or antreprenoriale locale ce pot avea un impact semnificativ pentru
economia unei țări și care pot conduce la crearea unui număr mare de locuri de muncă.
Clusterele sunt structuri de sprijin ale afacerilor care activează într -un anumit
domeniu de activitat e și includ firme interconectate, furnizori, instituții și organizații
conexe, care creează sinergii directe și indirecte între ele.
Parcul științific și tehnologic reprezintă coabitarea perfectă între mediul de afaceri
și instituțiile publice, într -o econ omie globalizată, bazată tot mai mult pe știință și cercetare
aplicată.
La nivel internațional, p rimele parcuri industriale au apărut în Anglia și USA . În
Europa primul parc industrial (district industrial) apare în 1959, î n Irlanda, în regiunea
Shannon; la ora actuală dezvoltarea infrastructurilor de tip parc industrial este extrem de
dinamică.
La nivelul Uniunii Europene, clusterele sunt considerate "motorul" dezvoltării
economice și inovării, acestea reprezentând un cadru propice de dezvoltare a afacerilor, de
colaborare între companii, universități, instituții de cercetare, furnizori, clienți și
competitori situați în aceeași arie geografică (locală, regională, națională, trans -națională).
În UE clusterele industriale au evoluat enorm, de la French Industrial Districts Club
fondat în 1998, sa u Cambridge High -Tech Cluster, T he Motor Sport Cluster în
Birmingham până la organizarea pe sectoare industriale, cum ar fi: automotive,

52
biotehnologii, Eco -inovare, tehnologii optice, informatice și de telecomunicații, tehnologii
spațiale, etc. În ultimii ani tendința este de a dezvolta din vechile parcuri industriale și de
afaceri districte industriale care să evolueze mai apoi către clustere industriale .
În ceea ce privește incubato arele de afaceri, pe plan mondial se estimează un număr
aproximativ de 5 000 de incubatoare de a faceri; în America de Nord sunt peste 1 400, față
de 12 câte erau în 1980 . În Europa de Vest, la mijlocul anilor 2000 se estima existența unui
număr de 900 de medii de incubare.
La ora actuală, în România există 77 de parcuri industriale, care sunt poziționate în
cele mai bogate județe din țară după cifra de afaceri. În total, acestea au o suprafață totală
de 3.104 de hectare și un număr de peste 60.000 de angaj ați. În prezent, în cele 77 de
parcuri industriale există un număr de 1.127 de companii care au spații de producție sau
hale de depozitare.
Cu toate acestea în 13 județe (din cele mai sărace zone ale țării) nu există nici
măcar un parc industrial. În plus, în alte 16 județe există un singur parc industrial și acesta
nu este ocupat integral .
Cele mai multe și mai mari parcuri industriale sunt în Transilvania. Aici sunt active
27 de parcuri industriale și mul te firme străine au venit să facă producție pe platformele
industriale de la Cluj, Brașov, Sibiu sau în Alba.
De asemenea, î n județul Prahova s -au deschis până acum 15 parcuri industriale, în
care își desfășoară activitatea peste 300 de firme, concentrând 15% din cei 173.000 de
angajați din județ. Prahova este considerată acum ca fiind unul dintre cele mai
industrializat e județ e al țării.
Și Clujul este un exemplu de succes. Deși Legea parcurilor industriale a apărut abia
în 2013, la Cluj a fost deschis p rimul parc din România, Tetarom, în 2002. Acum acesta
este ocupat 100%, pe cele 32 de hectare ale sale lucrează 70 de firme care au circa 1.450 de
salariați. Între timp, brandul Tetarom a ajuns la cifra IV, iar în județul Cluj s -au mai
deschis și alte parc uri. În total, acum sunt nouă. Principalele activități care se desfașoară
aici sunt în domeniile software, electronică, telecomunicații, componente auto și
automatizări industriale.
În ceea ce privește clusterele – ca infrastructură de afaceri, la momentul actual, la
nivelul țării noastre funcționează un număr de 85 clustere . Observăm că regiunea cu cele
mai numeroase clustere este, de departe, regiunea Centru (24), urmată de București -Ilfov
(17). Cu un număr aproximativ egal de clustere se situează, apoi, regiunile Sud -Vest

53
Oltenia, Sud -Est și Nord -Est. Cel mai mic număr de clustere se află în regiunea Sud –
Muntenia (3), de altfel și una dintre cele mai sărace regiuni de dezvoltare .
În ceea ce pri vește Regiu nea Vest , investițiile în infrastructura de afaceri existente
la nivel regional au ca principal scop crearea unui cadru de atragere a investițiilor locale
și/sau externe și de creare de noi locuri de muncă. Proiectele de acest tip au în vedere
nevoile de dezvoltare economică regională durabilă.
În regiunea Vest există 4 clustere (județele Timiș, Arad), 6 parcuri industriale
(județul Arad -1, județul Hunedoara – 2, județul Timiș -3), 8 incubatoare și centre de
afaceri localizate în zonele mai putin dezvoltate din punct de vedere economic (județul
Arad -1, județul Caraș -Severin -3, județul Hunedoara – 4 și județul Timiș 1).
În clusterele și parcurile industriale din vestul regiunii își desfășoară activitatea cu
succes numeroase companii multinați onale ca: Leoni Wiring System (Germania) și Takata
Petri, care se ocupă de producția de centuri de siguranță și vo lane, Yazaki Component
Tech nology (Japonia, producătoare de instrumente de bord , Porta Doors – Polonia
(producție uși), Coindu – Portugalia (automotive), Sysmec – Elveția (prelucrări mecanice)
etc. Din păcate în cele două parcuri industriale din județul Hunedoara activitatea ete cvasi –
inexistenă, parcurile fiind goale. Situația este mai îmbucurătoare în ceea ce privește
incubatoarele și centr ele de afaceri din județul Hunedoara care înregisterază o activitate
satisfăcătoare.
Regiunea Vest manifestă avantaje competitive importante față de celelalte regiuni
din România, astfel că a utoritățile publice locale din regiune manifestă un interes deose bit
pentru crearea în viitor a unor noi structuri de afaceri și creșterea atractivității celor
existente, după caz.

54

BIBLIOGRAFIE

1. Cocriș V., Ișan V., Economia afacerilor , Editura Graphix, Iași, 1994
2. Coșniț a, D., Guth, M. (2010). Report on the Cluster Mapping Results. Bucharest:
Romanian Ministry of Economy
3. Drucker P.F., Inovația și sistemul antreprenorial , Editura Enciclopedică, București,
1993
4. Grigore A.M., Antreprenoriat și management pentru afaceri mici și mijlocii,
Editura CH Beck, București, 2012
5. Isac C., Dura C., Strategii investiționale în afaceri , Ed. Universitas, Petroșani, 2008
6. Mariotti S., Glackin C., Antreprenoriat. Lansarea și administrarea unei afaceri ,
Editura Bizzkit, București, 2012
7. Manolea L., Beneficiile parcurilor industriale , Revista Constructiv, nr.96/2011
8. Muraru -Ionel, C. ș.a ., Ghid pentru implementarea în România a conceptului de
cluster inovativ. București: Ministerul Economiei, 2012
9. Nițescu A., Elemente de economia afacerilor , Editura Universi tas, Petroșani, 2016
10. Șerbănescu Cosmin, I.M.M. -urile și dezvoltarea economică , Ed. ASE, București,
2006
11. Vuici, M., Industria TI&C în România. București: ITC București , 2010
12. *** Comisia Europeană, Manualul utilizatorului pentru definiția IMM -urilor , 2015
13. *** Strategia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest 2014 -2020
14. www.amcor.ro
15. www.cnipmmr.ro
16. www.ies.org.ro
17. www.mdrap.ro
18. www.immromania.ro
19. www.ziare.com
20. www.adr.vest
21. www.clustero.eu
22. www.incubat.ro