ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE BUCURE ȘTI FACULTATEA DE COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE STUDIUL FENOMENULUI ULTRA. RIV ALITATEA… [626610]

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI
ADMINISTRATIVE BUCURE ȘTI
FACULTATEA DE COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

STUDIUL FENOMENULUI ULTRA.
RIV ALITATEA ROMÂNO -MAGHIARĂ
TRANSPUSĂ ÎN FOTBAL – ANIMOZITATE
REALĂ SAU EXACERBARE
MEDIATICĂ?

Coordonator științi fic
Lector univ. dr. Radu Enache

Absolvent: [anonimizat]

2
2016

CUPRINS
CUPRINS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 2
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 3
CAPITOLUL I – SCURTĂ ISTORIE A FEN OMENULUI ULTRA ………………………….. ………………………….. ….. 5
1.1 CERCETĂRI ANTROPOLOGI CE ȘI ETNOGRAFICE – TERMENI ȘI DEFINIȚII ………………………….. ………………………….. 5
1.2 FENOMENUL ULTRA CA TRĂSĂTURĂ A GLOBALIZĂRII ………………………….. ………………………….. ……………… 8
1.3 FEMEILE ULTRAS – AFIRMAREA IDENTITĂȚI I ANDROGINE SAU FORM Ă DE ENTERTAINMENT ………………………….. …. 12
1.4 FENOMENUL ULTRA ÎN SPAȚIUL ROMÂ NESC ………………………….. ………………………….. ………………………. 12
CAPITOLUL II – ULTRAȘII – IDENTITATE ȘI PERCEP ȚIE ………………………….. ………………………….. ……….. 15
2.1 IDENTITATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 15
I. CULORI , STEAGURI ȘI APARTENE NȚĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 16
II. DISTINCȚ IA DINTRE ULTRAS , SUPORTERUL COMUN ȘI HOOLIGAN ………………………….. ………………………….. ……….. 18
2.2 PERCEPȚIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 19
CAPITOLUL III – STUDIU DE CAZ – RIVALITATEA ROMÂNO -MAGHIARĂ TRANSPUSĂ Î N FOTBAL –
ANIMOZITATE REALĂ SAU EXACERBARE MEDIATICĂ? ………………………….. ………………………….. …….. 26
3.1 PREMISE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 26
3.1.1 SCURTĂ INCURSIUNE IST ORICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 26
3.1.2 SPORTUL ȘI POL ITICA – RELAȚII INTERNAȚIONA LE ACTUALE ………………………….. ………………………….. ……………. 27
3.2 METODOLOGIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 32
3.2.1 IPOTEZA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 32
3.2.2 METODA CHESTIONA RULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 32
3.2.3. VERIFICAREA IPOTEZEI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 45
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 47
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 49

3

INTRODUCERE

Relațiile româno -maghiare au rădăcini istorice vechi, odată cu secolul al XIX -lea și cu
răspândirea naționalismului în Europa, între elitele maghiare și române s -au accentuat animozități
ce au condus la un conflict deschis și ulterior la lupta pe deoparte a românilor pentru emancipare
și de cealaltă parte la visul medieval al Ungariei Mari pentru națiunea vecină nouă.
În acest context sunt incluse relațiile cordiale intre statul român și statul ungar, dintre
minoritatea maghiară din România și majoritarii r omâni, dintre Ungaria și maghiarii ardeleni,
dintre secui și ceilalți maghiari, dintre Ardeal și Partium, relațiile confuze dintre grupările de
dreapta și cele liberal -socialiste de centru -stânga din Ungaria cu forțele politice ungurești din
România și cu partidele românești. Tot în această situație se regăsesc „politicile“ diverse și
confuze, ale „elitelor“ românești, ignoranța și lipsa de iscusință pentru rezolvarea acestei
problematici. Momente istorice precum Tratatul de la „Trianon“, „Dictatul de la V iena“, precum
și prejudiciile reciproce produse de -a lungul istoriei, s -au transformat în reprezentări cu o
puternică simbolistică negativă pentru una dintre părțile implicate.
În contemporaneitate, într -o Europă în care elitele politice au admis ideea că războaiele și
conflictele armate trebuie evitate cu orice preț, s -au păstrat ca supapă de defulare unele
sentimente negative înrădăcinate în mentalul colectiv al diferitelor națiuni. Astfel, folosirea
acestor convingeri în cultura sportului de masă au avu t parte de o promovare intensă din partea
participanților fenomenului, iar rezultatele sunt vizibile pe toată scena europeană a fotbalului.
În spațiul românesc, această rivalitate pe plan sportiv este animată de factori istorici și
politici în centrul căro ra se află națiunile româno -maghiare, iar acțiunile violente pe care
suporterii ambelor formații le -au întreprins de -a lungul timpului este posibil să fi fost puse și pe
seama manierei în care mass -media a alimentat această relație conflictuală.
Lucrarea de fa ță își propune să studieze fenomenul ultra din perspectiva rivalității româno –
maghiare.
Ipoteza lansată este că această rivalitate nu reprezintă o animozitate reală la nivel
fotbalistic, ci este vorba mai degrabă de o exagerare produsă de mass -media.
Pentru a verifica această ipoteză și a formula concluziile, lucrarea este structurată în 3
capitole.

4
Capitolul 1, Scurtă istorie a fenomenului ultra , clarifică unele concepte și terminologii,
oferind totodată informații despre fenomenul ult ras că trăsătură a globalizării, în spațiul
românesc, și chiar despre femeile ultras (tendința relativ recent mediatizată ).
Capitolul 2 pătrunde mai mult în esența fenomenului: Ultrașii – identitate și percepție ,
descriind atât culori, steaguri și apartene nță , cât și distincția (confuzia) care se face între ultras și
hooligan.
Ultimul capitol este dedicat studiului de caz: Rivalitatea româno -maghiară transpusă în
fotbal – animozitate reală sau exacerbare mediatică? După expunerea premiselor (o scurtă
incursiune istorică, sportul și politica – relații internaționale actuale), se realizează studiul propriu –
zis, prin cercetarea bazată pe chestionar.
Relevanța științifică a abordării acestui subiect este dată de posibilitatea de a surprinde un
întreg proces social între indivizi care se asociază liber, pe baza unor pasiuni față de un sport,
echipă, club, și de a decide în ce măsură mass media (a patra putere în stat) reușește sau nu să
creeze/ schimbe mentalități.
Înainte de a vă oferi prilejul de lectării cu o astfel de lectură, țin să aduc sincere mulțumiri
domnului Lector univ. dr. Radu Enache, pentru îndrumarea și supervizarea oferite, fără de care
lucrarea de față nu ar fi putut fi realizată.

5
Capitolul I – SCURTĂ ISTORIE A FEN OMENULUI ULTRA

1.1 Cercetări antropologice și etnografice – termeni și defini ții

Antropologia și etnografia au fost luate în calcul târziu în ceea ce privește studierea
fotbalului și cultura fenomenului, așa cum subliniază Richard Giulianotti și Gary Armst rong,1
acest lucru s -a întâmplat în principal deoarece acest domeniu s -a concentrat pe controlul
suporterilor și al huliganilor de către poliție.
Primele finanțări acordate cercetătorilor în studierea huliganismului și a violenței în fotbal
datează din perioada anilor 1970 și 1980 (o perioadă plină de tensiuni, neo conservatorism, greve,
marcată de probleme importante, cu precădere în Regatul Unit al Marii Britanii). Multe din
tensiuni se descărcau pe stadioane.
Etnografia și munca de teren, ca abordări metodologice, au lipsit în mare parte în
studierea culturii fotbalului, în ciuda potențialului lor de a acorda atenția cuvenită vocii
participanților, fie ei jucători sau suporteri. Insă, începând cu anii ’90, antropologii au început să
manifeste o preocupare crescândă prin cercetarea etnografică a diverselor forme sociale în sport,
precum și a diferitelor sensuri culturale.
În contextul culturii fotbalului, ancheta antropologică trebuie să arate modul în care se
realizează idealizarea unității între a fi jucător, suporter sau fan, și prin acest lucru să se ia în
considerare identitatea fotbalistică printre diverse alte noțiuni ale individualității. Realizarea
studiului etnografic de teren înseamnă continua implicare și întâlnire cu “subiecții” studiului, de
exemplu fanii fotbalului, huligani sau ultrași. Jocul fotbalului scoate la iveală probleme sociale
fundamentale, legate nu numai de clasă, sex, etnie și vârstă, dar, de asemenea, dileme morale,
existențiale și ontologice, delimitate în timp ș i spațiu. Fotbalul și fenomenul legat de acesta (ex:
cultura fanilor) nu trebuie ignorate de antropologie.
În cadrul antropologiei fotbalului, există mai multe aspecte de cercetare care se suprapun
și care nu ar trebui să fie considerate drept categorii de sine stătătoare:

1 Giulianotti, R. Armstrong, G. Entering the field: new perspectives on world footb all, Oxford, United Kingdom,
Berg Publishers, 1997, pp. 5 -32.

6
Construirea și formarea identității constituie aspectul -cheie în studiile antropologice referitoare la
fotbal. În context antropologic, utilizările termenului „identitate” s unt, de fapt, ambigue: "Pe o
parte, termenul se referă la proprie tățile de unicitate și individualitate, diferențele esențiale care
fac o persoană distinctă de toate celelalte, la fel ca în ‘identitate proprie'. Pe de altă parte, se
referă la calitățile de asemănare, în care persoanele se pot asocia ele însele sau sunt asociate de
către alte persoane, cu grupuri sau categorii pe baza unor caracteristici comune” .2
Comunitatea , strâns legată de identitate, reprezintă un aspect al cercetării în care fotbalul ar
putea fi văzut ca o activitate care să permită oamenilor să cau te și să creeze comunități cu oameni
care, de fapt, nu fac parte din mediul lor social privat sau profesional. Relații sociale în ceea ce
privește fotbalul ar putea fi construite și, într -o oarecare măsură, imaginate, dincolo de spațiu și
timp pentru a cre a ceea ce s -a numit "comunitate imaginară" și ceea ce a fost identificat ca fiind
"neo-trib".
Religia este un alt aspect ce trebuie luat în calcul în ceea ce privește antropologia fotbalului.
Ca și religia, fotbalul implică un ritual în jurul valorii de a rtefacte culturale, ce generează
comunicare simbolică cu dimensiuni care presupun acționarea. Jocul de fotbal este centrat în
general pe o firmare a credinței. Iar pentru unii fani, clubul lor este precum o convingere
religioasă.
O altă chestiune privind antropologia fotbalului este plăcerea, aspectul emoțional al jocului.
Pentru a conceptualiza termenul de “plăcere”, Giulianotti, de exemplu, distinge între jouissance ,
manifestarea uneori violentă și necontrolată a plăcerii care provoacă ordinea socială, ș i plaisir ,
acomodarea ordinii sociale, specifică sistemului capitalist / neo -liberal european. În contextul
fotbalistic, “plăcerea se găsește în cei ce susțin echipele de succes, de obicei prin intermediul
televiziunii…” în timp ce bucuria se poate găsi în “jocul magic al lui Maradona” sau în bucuria de
a urma și susține o echipă, indiferent dacă este de succes sau nu.3
Fanii fotbalului și loialitatea lor reprezintă o altă problemă importantă de cercetare în studiul
antropologic al acestui sport, cu toate că fanul poate fi un participant iluzoriu, iar managerii,
jucătorii și președinții pot fi deținătorii reali ai puterii; acest lucru nu impedică mii de fani să se
bucure de sentimentul că aceștia sunt importanți și aparțin clubului. Masculinitatea, spre ex emplu,
joacă un rol important în cultura fanilor din întreaga lume, deoarece jocul oferă un acces la
credibilitatea masculină: învățarea utilizării unui vocabular ce are fotbalul ca sursă de inspirație și

2 Ibidem
3 Ibidem

7
care nu are nevoie de explicații în cultura locală. Fanii sunt parte integrantă a fotbalului, sportul
cel mai important și mediatizat din lume. Nu există niciun meci de fotbal fără fani și fără
multiplele lor moduri de a sprijini echipa, de la fluturarea steagurilor, aplaudarea și scandări până
la interpre tarea unor cântece elaborate și realizarea unor coregrafii complicate. Pe de o parte,
oficialii din fotbal, industria și mass media înțeleg fanii ca o parte necesară a punerii în scenă a
jocului, prin crearea atmosferei active pentru radiodifuziune, precum și pentru a promova sportul
și produsele sale comerciale. Pe de altă parte, fanii sunt văzuți ca niște fanatici sau huligani care
interferează cu ordinea clubului, îi deteriorează acestuia reputația și provoacă probleme
autorităților.4
Ultras – din punct d e vedere lexical, cuvântul ultra vine din limba latină și înseamnă „dincolo
de aceasta”, „peste măsură de”. Din punct de vedere sociologic, termenul ultra indică o practică,
un mod de manifestare a suporterilor echipelor de fotbal. Se poate vorbi despre ac eastă practică în
termenii unei subculturi a lumii contemporane. Aceste practici includ și un set de principii, o
conduită pe care aceștia trebuie să o urmeze pentru a se integra în adevăratul sens într -o grupare
ultra. Daniela Wurbs5 afirmă faptul că „ult rașii” reprezintă acei suporteri de „extremă”, dând
cuvântului „extremă” o conotație pozitivă – „foarte pasionat”. În încercarea de a găsi o definiție a
acestui concept, ultrașii sunt descriși ca fiind deosebit de pasionali, emoționali și mai presus de
toate, foarte dedicați și activi în ceea ce fac.6 Totodată, se remarcă și fascinația pe care ultrașii o
au pentru această subcultură, dedicarea totală pe care ei o manifestă privind capacitățiile creative
prin care aceștia reușesc să organizeze un meci de fot bal, pentru a -și susține echipa favorită. Ca o
completare, Mark Doidge & Martin Lieser7 afirmă faptul că fenomenul Ultra a devenit unul
dintre formele cele mai răspândite și dinamice ale subculturii fotbalului în secolul 21. Astfel că,
pentru susținerea ec hipei se utilizează coregrafii spectaculoase, steaguri, tobe, precum și cântece
ce mențin un spectacol vizual și auditiv inedit. Ultrașii sunt copleșitor de masculini și își
manifestă sentimentele de mândrie și iubire față de club, care se află în centrul identității lor .
Ultrașii se autointitulează ca fiind acei suporteri foarte pasionați, care de cele mai multe ori își
duc acțiunile la extrem pentru a -și arăta pasiunea și atașamentul pentru echipa pe care o susțin
necondiționat.

4 Ibidem
5 CEO of the Football Supporters Europe
6 Guțu, Dinu , Revoluția Ultrașilor. București, Ed. Cartier, 2014, pp. 14 -15.
7 Doidge, Mark and Lieser, Martin The glob alisation of ultras culture: an international comparison of Japanese and
Italian fan -groups, University of Vienna, Conference , March 2013.

8
Hooligans – spre deosebire de ultrași, grupările “hooligan” sunt cele pentru care principalul
mod de a -și demonstra superioritatea față de adversar este forța fizică. Apărut în Marea Britanie,
unde căpătase anvergura unui adevărat curent, acesta a fost descurajat printr -o legislați e severă.
Huliganii nu poartă însemnele și culorile clubului pentru a fi identificați mai greu de către
jandarmi. În cazul lor, confruntările violente cu fanii adverși sunt estențiale. Cunoscute sub
numele de fair – fight, luptele de stradă pot avea loc cu două condiții: numărul de persoane să fie
aproximativ egal și să nu fie folosite nici un fel de arme.

1.2 Fenomenul Ultra ca tr ăsătură a globaliz ării
Grație prăbușirii barierelor comerciale și a noilor tehnologii, s -a spus că lumea a devenit
mult mai interde pendentă. Thomas Friedman8, editorialist New York Times și autor al unor cărti
ce prezintă fenomenul globalizării, a salutat "integrarea inexorabilă a piețelor, a statelor -națiune și
a tehnologiilor, fără precedent, într -o manieră care să permită indivizi lor, corporațiilor și statelor –
națiune să înconjoare lumea mai departe, mai repede, mai adânc și mai ieftin decât oricând
înainte."
Nu a fost vorba doar de modul în care internetul și sateliții au transformat lumea fotbalului
reușind să o facă și mai acces ibilă. Globalizarea se poate vedea pe teren: în timpul anilor 90`,
echipele basce, conduse de antrenori din Țara Galilor, au cooptat jucători olandezi și turci, iar
echipele modolvenești au importat nigerieni. Se putea lesne observa că granițele naționale și
identitatea națională au fost date uitării. Cele mai bune cluburi au început să concureze unele
împotriva altora aproape în fiecare week -end în turnee transnaționale, precum Liga Campionilor
Europeni sau Copa Libertadores din America Latină.
Aceste turn ee au fost visul dulce al fanilor: șansa de a vedea Juventus Torino jucând
împotriva lui Bayern Munchen într -un weekend, sau Barcelona – Liverpool în alt weekend.Când
antrenorii au stabilit legături culturale în afara listelor lor de jucători, de multe ori au dat șansa
unui nou spectacol9 : cinicul, defensivul stil italian a fost însuflețit de o infuzie de idei braziliene
și olandeze, stilul englezesc rigid (sau mai bine zis lipsa de stil) a fost îmbunătățit de un pic de

8 Thomas, Friedman The Lexus and the Olive Tree : Understanding Globalization, New York, Anchor Books, 1999,
p. 27 .
9 Foer, Franklin, How Soccer Explains the World : An Unlikely Theory of Globalization, London , HarperCollins,
2004, pp. 2 -4.

9
fler continental, adus de peste Ca nalul Mânecii prin jucătorii francezi. Se poate astfel afirma că
jocul a progresat în procesul de globalizare mai mult decât oricare altă economie de pe planetă.
Deși lipsesc dovezile scrise, se poate spune că o primă apariție a conceptului de “suporter”
era întâlnit și în epoca Olimpiadelor din Grecia antică, dar într -o formă primitivă. În timp, această
formă de susținere și manifestare a căpătat noi valențe, deși ideile de bază ale competiției au
rămas neschimbate (încurajarea prin intermediul vocii, util izarea steagurilor).
Fenomenul Ultra își are bazele în mod neoficial în perioada de după cel de -al doilea
Război Mondial, în Italia, unde numărul cluburilor create de suporteri a crescut foarte repede,
aceștia organizându -se începând încă din anii 60’ în structuri și asociații de suporteri.
În urma unor declarații făcute de antrenorul echipei Inter Milano, Helenio Herrera, a luat
naștere conceptul de susținere necondiționată din partea suporterilor. El s -a adresat președintelui
clubului printr -o întrebar e, nemulțumit de faptul că echipa nu se bucura de sprijinul inter -iștilor
decât atunci când aceștia jucau pe teren propriu. Astfel, pe fondul ideii de patriotism local,
reacțiile suporterilor nu au întârziat să apară, acesta fiind momentul în care suporter ii italieni
încep să se organizeze în deplasare.
Odată cu sfârșitul anilor ‘60 și începutul anilor ‘70 , se produce o scindare între suporterii
“comuni” ce ocupau zonele tribunelor și grupurile de suporteri extrem de dedicați, ce aleg să
ocupe zonele din s patele porților numite “peluze”, decizie venită pe fondul unor campanii
speciale ce au atras tinerii în acele sectoare cu prețuri reduse. Este momentul în care se pun
bazele primelor elemente ultra precum “steagul de gard”, “bannerul” și se introduc însemn e
vestimentare specifice, acestea reprezentând primele componente simbolice din cadrul
fenomenului.
Tot atunci, se constituie și primele grupuri ultra, cea mai veche fiind menționată sub
numele de “Fossa dei Leoni” (Milan) fondat în 1968, urmat la scurt timp și de altele “Ultras Tito
Cucchiaroni” (Sampdoria) și Boys Squadre d’Azione Nerazzurre, susținători ai lui Inter. 10
În această primă fază, formarea grupurilor ultra au fost strâns legate de mișcările naționale
la nivel politic dar și social, care au evoluat în Europa, după cel de -al Doilea Război Mondial (în
Italia a existat o luptă națională între rămășițele regimului de extremă dreapta – fasciste, partidele
de stânga comuniste aflate în dezvoltare), dar și de mișcările sprijinite de SUA pentru

10 Guschwan, Matthew, Soccer & Society: Riot în the Curve: Soccer Fans în Twenty -first Century Italy, London,
Routledge, 2014, pp. 250 -259.

10
capita lismul democratic. Atmosfera extrem de încărcată, precum și evenimentele sociale de zi cu
zi, au dus la adoptarea unor semnificații politice și ideologice în subcultura fotbalului italian.
Politizarea subculturii ultra în Italia s -a observat atât în vestim entația grupurilor cât și în
coregrafiile și însemnele pe care aceștia le aveau pe steaguri, stilul "de gherilă urbană" de jachete
militare și fețe ascunse cu eșarfe, dar și organizarea de tip militar au devenit o extensie a
crezurilor diferite pe care ace știa le împărtășeau. Emilia -Romagna are o lungă tradiție a politicii
comuniste, iar acest lucru s -a reflectat în "Roșu și albastru Commandos" la Bologna, în timp ce
Lazio a devenit "The Eagles", pentru a reflecta simbolul clubului, precum și legătura cu fa scismul
(Lazio fiind clubul favorit al lui Mussolini).
Mai apoi, tot în Italia apare ideea de fotbal romantic care s -a răspândit mai apoi în Europa,
susținut printr -un set de principii și o conduită cu reguli destul de clare ce urmăreau să ghideze
modul de desfășurare a unei peluze. Printre aceste reguli ale codului ultras se numără: „Iubește
culorile echipei mai presus de orice, Respectă deontologia grupului, Încurajează -ți echipa, la
bine și la greu, chiar și atunci când e contestată, Nu face nici un comp romis legat de ideologia și
sentimentele tale, Nu accepta existența unor limite sau obstacole în fața iubirii tale pentru
echipă.”11
Fiind un model pentru întreaga Europă, se remarcă de -a lungul traiectoriei ultraseriei o
copiere și din punct de vedere po litic a Italiei de celelalte țări, preferințele politice jucând un rol
important în formarea credințelor și acțiunilor de manifestare în cadrul fenomenului.
Este de menționat faptul că toate aceste elemente ale mentalității ultras s -au păstrat și s -au
transmis din generație în generație, nu doar în Italia, ci în toate țările în care fenomenul Ultra s -a
bucurat de popularitate.
Încet dar sigur, mișcarea ultra s -a extins în mai toate țările europene, fiind benefică
spectacolului de pe stadioane, atunci când lucrurile nu degenerează.
Ultrașii care populează stadioanele în zilele noastre au la bază un set de reguli privind
conduita, vechi de zeci de ani, ce au prins contur în Italia, de aceea consider că este importantă
prezentarea fenomenului italian ca punct de reper în cunoașterea acestei mișcări. De asemenea,
există diferențe în ceea ce privește mentalitatea în funcție de regiunea în care subcultura
fotbalului se manifestă (huliganismul anglo -saxon este diferit de mișcarea ultra).

11 http://www.romanialibera.ro/sport/sporturi/ultras -nu-inseamna -hooligans -92129

11
Nu există o singură scenă Ultra europeană. Chiar dacă fenomenul ultras se găsește sub
diferite forme în scenele microbiștilor din toată Europa (cu excepția unor state precum
Liechtenstein, Georgia, Letonia și Irlanda), nu toți suporterii sunt la fel. Mai degrabă, se poate
spune că există grupuri, mișcări și scene care diferă atât de la o țară la alta cât și în interiorul unei
peluze, în ceea ce privește structurile, normele, principalele puncte de accent și chiar idei cu
privire la ceea ce termenul "ultra" înseamnă pentru ei. Pot ex ista chiar și diferite puncte de vedere
și atitudini în cadrul grupurilor individuale, de exemplu, în ceea ce privește aspectele politice,
stabilirea folosirii materialelor pirotehnice, etc.
Ceea ce ultrașii europeni se pare că au în comun este simpla lor dorință să își susțină
cluburile de fotbal în timp ce trăiesc clipa, plăcerea lor extremă obținută prin susținerea
favoriților, într -un mod creativ, pe parcursul celor 90 de minute – atât acustic, cât și vizual (în
spații cât mai largi, pregătirea activităț ilor ce vor avea loc într -un meci realizându -se cu o
săptămână înainte), dar care, în același timp, reușesc să adopte întotdeauna o atitudine critică față
de fotbalul "modern". Astfel, ceea ce contează pentru majoritatea ultrașilor nu este numai
rezultatul meciului sau liga în care clubul sau echipa lor joacă, ci mai degrabă sprijinul lor și
activitățile pe care aceștia le desfășoară înainte, în timpul și după meciul mult așteptat. 12
Indiferent de distanță și costurile călătoriei, un ultras trebuie să -și însoțească întotdeauna
sau cât mai des echipa atât în meciurile de acasă, cât și în deplasare. Indiferent de rezultatul
înregistrat pe tabelă, nimeni nu se oprește din cântat și încurajat. Nu se stă pe scaun deloc pe
durata meciului. Câteva grupuri Ultra su nt asociate uneori politicului. “Irriducibili” (Lazio),
“Boys Roma” (AS Roma), “Boulogne Boys” (Paris Saint Germains) și “Ultra Sur” (Real Madrid)
sunt grupări de suporteri care afișează de regulă crucea celtică și svastica. Alții, cum ar fi “Brigate
Auton ome Livornesi” (Livorno) sau “Curva Massilia” (Olympique Marseille), flutură steaguri cu
însemnele Steaua Rosie, secera și ciocanul, chipul liderului revoluționar argentinian Che
Guevara.
Mulți simpatizan ți ai scenei ultra, de exemplu in Franta, sunt inter esati nu numai de
fotbal ul ca atare , ci și de propria lor cultur ă, de mesaje si afi șe (atât proprii, cât și ale altor
grupuri.
În unele țări europene, ultrasii sus țin alte sec țiuni ale clubului, în plus fa ță de echipa de
fotbal. Fenomenul Ultra poate fi co nstatat astfel în cazuri individuale, în cazul baschetului (cum

12 Guschwan, Matthew, op. cit., pp. 250 -259.

12
ar fi în Lituania, Israel și Grecia), în hochei pe ghea ță (Elve ția, Austria, Suedia și Finlanda) sau în
handbal (Croa ția).
1.3 Femeile ultras – afirmarea identității androgine sau formă de
entertai nment
Fotbalul nu a fost de la început un sport popular pentru sexul frumos. Barierele sociale și
culturale au împiedicat de multe ori intrarea deplină a femeilor în sport. Femeile au jucat fotbal
încă din 1895, când, în nordul Londrei, s -a jucat primul me ci de fotbal feminin. A fost, de obicei,
asociat cu jocul de caritate și cu exercițiul fizic, în special în UK13. Percepția a început să se
schimbe în anii '70, odată cu înființarea primelor asociații de fotbal feminin. Fotbalul reprezintă
cel mai important sport de echipă pentru femei în mai multe țări și unul dintre puținele sporturi cu
ligi profesioniste.
Acest sport a avut o "epocă de aur" în Regatul Unit, la începutul anilor 1920, când 50000
de spectatori erau prezenți la unele meciuri.14 Acest lucru a f ost oprit la 5 decembrie 1921, când
Asociația Engleză de Fotbal a votat pentru interzicerea practicării jocului de către femei pe
terenul echipelor membre. În 1971, interdicția a fost ridicată prin vot de către UEFA. Din 1991,
FIFA organizează Campionatul Mondial de Fotbal Feminin, competiție care are loc o dată la patru
ani.
Există două documentare despre suporterii Juventus și Torino, realizate între anii 1977 –
1979 de Daniele Segre, în care apare pentru prima dată prezența reală a femeilor – suporter, nu
doar în calitate de însoțitoare ale soților “donna del capo”, ci ca adevărați fani ai fotbalului,
implicate în <coregrafii> și dispuse să călătorească pentru a -și urmări echipa favorită. Această
schimbare, în contradicție cu modelul dominant masculin, a f ăcut parte din mișcarea feministă a
anilor ’70, însă femeile intervievate au opinat că apartenența lor se datorează plăcerii de a se
implica, și nu încercării de a promova “forța feminină”.

1.4 Fenomenul Ultra în spa țiul rom ânesc
În România, fenomenul Ultra î și are originile în perioada comunistă, dar mișcarea a prins
contur în spațiul românesc abia după anii 90. Nevoia de apartenență și aderarea tinerilor în cadrul

13 http://news.bbc.co.uk/sport2/hi/football/women/4607171.stm
14 http://news.bbc.co.uk/sport2/hi/football/women/46031 49.stm

13
unui grup, precum și participarea acestora la meciurile de fotbal reprezentau un pericol, din c auza
faptului că adunau masele într -un crez comun, altul decât cel al regimului, ce în final, putea duce
la schimbarea acestuia.
Despre ultrași nu se poate vorbi decât după căderea comunismului, fiindcă ultras
înseamnă și un mod organizat de susținere a e chipei de fotbal locale, ori această organizare a
grupurilor de suporteri în perioada comunistă era strict interzisă. Asta nu înseamnă că înainte de
căderea comunismului nu existau grupuri de suporteri care veneau pe stadioane cu întregul
arsenal – atât câ t era permis la vremea aceea – pentru a -și susține favoriții. De fapt, în România
Socialistă, identificarea de către microbiști , cum li se spunea atunci, a unor echipe precum Steaua
și Dinamo cu elita PCR, a creat un fenomen interesant, orice victorie fiin d considerată o victorie
împotriva partidului și a familiei Ceaușescu (victoria unei echipe de fotbal în fața Stelei sau a lui
Dinamo era o victorie simbolică în fața regimului comunist. Astfel de victorii deveneau mituri,
jucătorii care marcau golurile de veneau legende).
Acest aspect se remarcă și în societatea zilelor noastre, poate mai puțin decât în perioada
comunistă. Angrenarea unor mase mari de oameni cu un ideal comun, precum cel al galeriile de
fotbal, sunt privite cu reținere atât de stat, mass -media, cât și de societatea civilă.
Organizate după modelul italian, primele brigăzi din România au apărut în peluzele
echipelor cu tradiție istorică însemnată, astfel că fenomenul s -a putut manifesta începând cu anii
‘90, echipele fiinde deja iubite și susț inute de un număr mare de oameni.
În perioada 1995 -1996, în România, primele grupări au luat naștere în galeriile clubului
Steaua București, Dinamo București, Politehnica Timișoara, Universitatea Craiova și mai târziu,
Rapid București.
Una din primele gr upări ultra care s -a format în România a fost gruparea Nuova Guardia,
în anul 1996, în peluza nord, la Dinamo București. Formați după stilul italian, Nuova Gurdia au
făcut posibilă crearea unui show pirotehnic similar celor din ultraseria italiană, introdu cerea și
afișarea pe stadion a mesajelor de susținere pentru Dinamo, devenind în timp un model pentru
celelalte grupări din țară. „Începând cu 1997, Nuova Guardia își pierde caracterul de grup
principal al peluzei nord, din acesta desprinzându -se primele g rupuri: Brigate Pantelimon, Mad
Men, Dracula Boys Colentina, Firestarters Group Ambrozie ”15 .

15 http://grupuri.tripod.com/ultrasnet/id3.html

14
Copierea modelului italian de desfășurare a activităților ultrașilor precum și realizarea
elementelor coregrafice, a steagurilor de fluturat ori de gard, folosirea pirotehniei, susținerea
necondiționată a echipei preferate atât la meciurile de acasă, cât și în deplasare; a fost combinată
cu modelul anglo -saxon și anume cu elemente specifice huliganilor, mai exact captura steagurilor
de brigadă a echipelor adverse or i a fularelor, bătăile fair -fight, vestimentația specifică (casual
ultra). Odată cu trecerea timpului, lucrurile s -au clarificat pentru membrii galeriilor, urmând cu
precădere stilul ultra, singurele aspecte din spațiul hooligans fiind captura steagurilor și
vestimentația.
Analizând răspunsurile unui interviu pe această temă pe unul dintre principalele site -uri
românești în ceea ce privește fenomenul, se observă faptul că odată cu democratizarea societății
românești după 1989, pentru suporteri, acest lucru a însemnat accesul la informații privind
organizarea și modurile de manifestare ale suporterilor din Europa.
Prin urmare, dacă la începuturile fenomenului modelul de imitație era cel italian, prin
intermediul mediilor, în zece ani se cunoaște o filieră sp ecifică mai degrabă curentului englezesc
,,casuals”, care valorizează consumul și hedonismul. Un element specific al ultrașilor din
România față de o bună parte a celor din Europa occidentală este afilierea pe bază de rețea, de
clan, pe care o construiește brigada.
“Informațiile cu privire la alte grupuri ultras proveneau din mass -media română, reviste
din strainătate, prieteni veniți din strainătate . Personal, îi admiram pe ultrașii din Brescia pentru
incidentele pe care le provocau în acea vreme și pentru modul în care reușiseră să se impună deși
reprezentau un oraș foarte mic comparativ cu Milano sau Roma, eram impresionat de fanatismul
„țaranilor din Napoli și am avut plăcerea să stau în mijlocul ultrașilor lui Olimpique Marseille
la meciul cu Dinamo de pe 23 August. A fost pentru prima oară când am văzut ultrași adevărați
pe viu. Să -i fi văzut cum săreau de pe un rând pe altul, rupând gradenele în ciuda fraierilor de
gabori care rar se încumetau să arunce câteva bulane spre ei. Erau membrii ai unor brigă zi
foarte vechi, ale căror fulare nu se mai făceau de mult timp, cauză din care au și refuzat să
schimbe acele fulare cu noi .”16
Galeriile de fotbal, atât cele din România, cât și cele din Europa împărtășesc de cele mai
multe ori ideologii diferite, în func ție de regiunea sau țara în care acestea activează. De multe ori,
convingerile pe care galeriile le -au afirmat în ceea ce privește identitatea lor, au condus la

16 http://romanianultras.net/interviu -cu-nicu-perifan -ultras -farul -92.html

15
formarea unor stereotipuri și prejudecăți în jurul acestui fenomen. Spaaij17 consideră că modul
suporterilor de a se organiza și de a se manifesta trebuie pus în strânsă legătură cu simbolismul
dar și cu ritualurile specifice culturii din care aceștia fac parte pentru o bună înțelegere a
fenomenului stadioanelor, dar și a modului în care aceștia se manifestă în spațiile publice. .
Este de remarcat faptul că, deși mare parte a suporterilor ce populează peluzele în zilele
noastre nu au cunoscut fenomenul la începuturi, sunt de părere că apogeul acestei mișcări a avut
loc până la începutul anilor 2000’ . Unul dintre aspectele care au condus la aceast amploare a
mișcării, îl reprezintă faptul că în anii 95 -96 nu se putea discuta despre ideea de fotbal modern în
spațiul românesc, iar cluburile de fotbal, deși puneau interesele financiare pe primul loc înc ă de
pe atunci, își respectau suporterii și făceau toate demersurile necesare pentru libertatea și
manifestarea ultra în peluze. Se poate concluziona astfel că industrializarea fotbalului din
România după modelul britanic a afectat modul în care ultraseria s-a manifestat din momentul în
care a apărut și până în prezent.

Capitolul II – ULTRA ȘII- IDENTITATE ȘI PERCEPȚIE

2.1 Identitate
Atunci când vorbim de indentitate în cadrul fenomenului Ultra ne referim atât la
convingerile pe care membrii peluzelor tr ebuie să le urmeze pentru a se putea integra într -un
grup, cât și la aspectele identitare pe care aceștia le afișează prin modul lor de a acționa.
Pentru a înțelege cât mai ușor reperele după care se ghidează ultrașii trebuie să plecăm de
la o premisă cu c are ei se identifică, indiferent de longevitatea pe care o au într -un grup, stilul
ultra este mai presus de toate un stil de viață datorită faptului că acesta se mută din zona
stadionului din zilele de meci, în toate acțiunile pe care ultrașii le întrepătr und în afara acestui
context.
Printre elementele indentitare comune tuturor grupărilor ultra întâlnim: apartenența în
cadrul unui grup/brigadă, un nume de brigadă însoțit de un simbol desenat pe steagul de fluturat,
ori steagul de gard, tricouri cu element e identitare (precum numele brigăzii și numele peluzei din
care fac parte), o vestimentație specifică curentului (casuals), o ideologie specifică modului de

17 Spaaij, Ramon, Understanding Football Hooliganism. A comparison of six Western European Football Clubs,
Amsterdam , Amsterd am University Press, 2006 , p. 313

16
exprimare (dreapta/stânga – în România, marea majoritate a grupărilor au o ideologie de dreapta,
naționalistă).
I. Culori, steaguri și apartenen ță
Atunci când vine vorba de modul de exprimare al ultrașilor, mesajele și steagurile pe care
aceștia le folosesc pe stadioane sunt metode de a se diferenția de celelalte peluze. De cele mai
multe ori steaguril e sunt imprimate cu culorile echipei și logo -ul grupării pe care o reprezintă, iar
simbolistica logo -ului și a numelui brigăzii joacă un rol important în identificarea membrilor –
Steagul de gard are reprezentat pe el logo -ul ales încă de când ne -am înfii nțat și anume
un drăcușor, alături fiind numele brigăzii CDI. Pe steag se mai regăsesc culorile echipei, alb și
vișiniu, culori pentru care suntem dispuși să facem anumite sacrificii. Am ales această denumire
"Chicos Del Infierno" din dorința de a ne difer enția de restul brigăzilor ce activează în România.
Emblema noastră este reprezentată de acest drăcușor amintit mai devreme (numit „CHICO”)
care ține în mână un steguleț în culorile Rapidului. De aici a pornit și unul din motto -urile
brigăzii: „Orgulloso d e ser un Chico.” 18
Grupul Vacarm a luat ființă în anul 2002. Steagul de gard a apărut pentru prima dată la
Peluza Nord la un meci din campionat cu Ceahlăul. La începutul lui 2003 am ales sa ne mutăm
în Peluza Sud a stadionului din Ghencea. Simb olul cu care se identifică grupul nostru este unul
naționalist și care ne trimite cu gândul la originile noastre, la strămoșii noștri, dacii, care pentru
a-și demoraliza dușmanii, foloseau un cap de lup cu trupul de șarpe și cu solzi care provoca un
adevă rat vacarm . Deviza noastră după care ne ghidăm „mândri și demni” pe care o avem
inscripționată sub formă de mesaj pe tricourile brigăzii face referire tot la strămo șii noștri ! 19
„Sezione Ultra a fost fondat în anul 2000, iar în ciuda tuturor celor care n e contestă, noi
încă suntem pe baricade. Brigada este caracterizată prin intermediul a două simboluri, primul și
cel mai vechi este steagul sudist în mijlocul căruia avem o caricatură denumită Șezi ce reflectă
orientările politice a majorității membrilor grupului. Cel de -al doilea simbol a fost adoptat în
anul 2003 și a fost prezentat oficial la meciul cu dinamoviștii în deplasare printr -o coregrafie
spectaculoasă. Acest simbol reprezintă o cruce albă pe fond albastru in interiorul unui scut, ales
tot pe criterii istorice ”20

18 Răspuns dat de un membru al grupării Chicos del Infierno (Tribuna a -2a, Rapid București) la data de 5.04.2016
19 Răspuns dat de un membru al grupării Vacarm (Peluza Sud, Steaua Bucuresti) la data de 8.04.2016
20 Răspun s dat de un membru al grupării Sezione Ultra (Peluza Sud, CS U Craiova) la data de 8.04.2016

17
Students “U” Cluj Napoca s -a născut din pasiunea unor tineri pentru echipa și istoria
orașului. Echipa noastră a fost înființată de către Societatea Sportivă a Studenților Universitari
și reprezintă mândria studenților din Cl uj, astfel că am ales să denumim grupul după acest
criteriu. Pe steagul de gard avem ilustrată harta României iar în centrul acesteia se află
emblema clubului pe care am îl urmăm și îl iubim necondiționat. Din păcate, echipa noastră
trece printr -o perioadă mai dificilă, dar suflarea U -ista o să -i fie alături mereu.21
Steagul de brigadă ne reprezintă in totalitate, ne ghidăm după mentalitatea Hools
englezească dar păstrăm si idei ultra. Pe steagul nostru avem reprezentat un bulldog ce este gata
de luptă cu rivalii săi. Am ales acest nume deoarece ne considerăm un grup unitar și disciplinat
asemenea unei trupe commando, iar motto -ul brigăzii este "It`s time to fight".22
Steagurile de gard stau la baza culturii ultra datorită faptului că acestea înfățișează
principiile și convingerile brigăzilor și evidențiază legătura între ultrași. Capturarea unui steag de
gard/de grup de către membrii unei alte grupări reprezintă o lovitură în centrul identității
ultrasilor vizați, deoarece aceștia se ghidează după un set de reguli ultra valabile ultraseriei de
pretutindeni, iar pierderea simbolului ce reprezintă brigada duce în cele din urmă la desființarea
grupului. Astfel, multe brigăzi și -au încheiat activitatea prin această pierdere a steagului de gard,
iar marea ma joritate a membrilor au ales să se alăture unei grupări deja formate și cu un trecut
asemănător din punctul de vedere al mentalității.
Un alt element esențial al apartenenței oricărei grupări este steagul ce înfățișează
simbolurile naționale, acesta fiind nelipsit din peisajul peluzelor, fie că vorbim despre meciurile
echipei naționale sau despre meciurile ce se desfășoară în campionat. Ultrașii par dispuși de cele
mai multe ori să renunțe la rivalitățile specifice pentru a se dedica acțiunilor cu scop nați onal,
aceștia nefiind străini protestelor stradale cu caracter civic ce au avut loc în România în decursul
ultimilor ani.
Într-un capitol anterior am definit termenul de „ultras” și „hooligans” și am evidențiat
diferențele ce stau la baza celor două subcu lturi. Dacă pentru ultrași manifestarea atașamentului
se caracterizează prin acțiunile ce vizează bunăstarea peluzei din care fac parte, pentru huligani
principalul mod de a -și arăta apartenența în cadrul unui club de fotbal se concretizează prin
vandalism și incidente violente cu rivalii.

21 Răspuns dat de un membru al grupării Students ( Peluza Șepcile Roșii, U Cluj Napoca) la data de 10.04.2016
22 Răspuns dat de un membru al grupării Commando Hool igans (Peluza Arad 1945, UTA Arad ) la data de
12.04.2016

18
Mișcarea ultra a fost influențată de subcultura hooligans in ceea ce privește vestimentația,
prin adoptarea de către ultrași a unor branduri scumpe de îmbrăcăminte. Deși inițial exista o luptă
strânsă împotriva consumeris mului, membrii firmelor (grupările de huligani) au creat articole si
materiale pentru meci și în timp, în rândul acestora s -a dezvoltat un cult al vestimentației specific,
care îi deosebea de restul suporterilor. „Casuals” este un dress -code inițiat de hul iganii din spațiul
anglo -saxon care a fost îmbrățișat în timp și de ultrașii europeni. “ Casual reprezintă un curent
specific huliganismului britanic, care se manifestă prin introducerea unui nou stil vestimentar în
rândul huliganilor, caracterizat prin uti lizarea de mărci scumpe <<Aquascutum, Ben Sherman,
Stone Island, Fred Perry>> și prin ignorarea culorilor clubului, pentru a evita opresiunile din
partea poliției sau a fanilor adverși .”23
Această schimbare a stilului vestimentar a generat un conflict între generațiile de ultrași,
prin prisma faptului că „old boys” nu au îmbrățișat noua cultură casual, considerând că identitatea
și principiile se formează în jurul unor repere morale față de echipă și club, nicidecum printr -un
cod vestimentar, pentru a se fac e remarcați între ei „When we were like you, when we went to
away games we spent our money on beer, not on brand sneakers ”24 („Când eram ca tine, când
mergeam în deplasari ne cheltuiam banii pe bere, nu pe adidași de firmă ”).
În spațiul românesc influența culturii hooligans în materie de stil vestimentar și
apartenență, pare că a acaparat motivul romantic al fotbalului, suporterii fiind atrași de articolele
de îmbrăcăminte faimoase și scumpe. Pe baza observațiilor mele în urma meciurilor la care am
particip at alături de ei, am remarcat faptul că majoritatea suporterilor ce adoptă stilul casual și
combinațiile de branduri specifice, se identifică cu un cod nescris al apartenenței la această
subcultură. Aceștia doresc să se deosebească și în afara stadionului, fiind un aspect prin care se
pot recunoaște în alte contexte decât cel al fotbalului.
În România, din ce am observat, printre brandurile cele mai purtate de ultrașii români la
meciuri, dar și la evenimente ori activități la care aceștia participă se număr ă: Lonsdale, Everlast,
New Balance, Fred Perry, Adidas, Pg Wear.

23 Dinu Guțu, op. cit., , p.13
24 Dinu Guțu, Casuals Culture , Bricolage and Consumerism in Football Supporters Culture. Case Study – Cătălin
Hîldan Stand , Routledge, 2014, p. 6

19
II. Distincția dintre ultras, suporterul comun și hooligan
Foarte puțină lume cunoaște faptul că există mari diferențe între "hooligan" și "ultra".
Trebuie spus însă că acești doi termeni pot coexista, transformându -se în "hooltras". Acest termen
apare în general în Balcani, dar și în spațiul ex -sovietic.
Ce înseamnă a fi "ultra"? În România, fenomenul "ultra" a luat naștere imediat după
Revoluție, însă dezvoltarea a început abia în anii 1995 -1996. Primele grupări au luat naștere în
galeriile cluburilor Steaua, Dinamo, Poli Timișoara, Universitatea Craiova și, mai târziu, Rapid.
Chiar dacă mai toți se considerau ultrași, probabil și din cauză că aceste grupări se inspirau din
coregrafiile supor terilor italieni, unele "realizări", cum ar fi furtul steagurilor sau al fularelor,
aparțin fenomenului "hooligan", care s -a dezvoltat în Marea Britanie. Ultrașii încearcă să mute
spectacolul în tribune. Nu prin violențe, ci prin apelarea la coregrafii, care pot conține bannere,
steaguri, fumigene sau torțe. Acest lucru exclude însă o confruntare cu adversarii, acești suporteri
încurajându -și într -un mod original echipa.
Ce înseamnă a fi "hooligan"? Spre deosebire de ultrași, grupările "hooligan" consider ă că
singurul mod prin care îți poți demonstra superioritatea față de adversar este să fii mai puternic
fizic decât el. Diferențele apar și la nivelul vestimentației. "Hooligans" renunță la orice fel de
însemne ale propriului club în timpul meciurilor, fol osesc steaguri de mici dimensiuni
inscripționate cu numele echipei, și nu cu însemnele unei grupări. Pentru aceste grupări,
confruntarea violentă cu suporterii adverși este nelipsită. Totuși, o luptă pe stradă, cunoscută sub
numele de fair -fight, nu poate avea loc decât dacă se îndeplinesc anumite condiții, cum ar fi: cele
două grupări care se înfruntă trebuie să aibă un număr aproximativ egal de persoane și
interzicerea sa utilizeze armele (combatanții folosindu -se doar de pumni și picioare).
Diferențele d intre cele două fenomene sunt destul de clare. Totuși, există țări unde linia de
hotar nu există, huliganii fiind cei care se ocupă de coregrafii, dar acest lucru nu -i împiedică să se
lupte cu adversarii sau forțele de ordine. În spațiul ex -iugoslav, supor terii fanatici nu -și proclamă
victoria decât după o confruntare huliganică, ceea ce a făcut ca întotdeauna derby -urile
Belgradului, Partizan – Steaua Rosie, să fie sângeroase. România părea foarte aproape de a se
înscrie pe acest culoar. La apariția fenome nului "ultra" pe teritoriul țării noastre lucrurile nu erau
foarte clare, diferențele neputând fi sesizate de suporterii români. De exemplu, la inceputul anilor
2000, în peluza giuleșteană a apărut brigada Official Hooligans, iar confuzia a fost pe masură
pentru că OH a fost doar o grupare "ultra" și nimic mai mult.

20
2.2 Percepție

2.2.1 Violența simbolică și antietatism
Cu o influență categorică specifică stilului britanic (hooligans), ultraseria, pe lângă modul
romantic de exprimare ș i-a dezvoltat și o latură mai puțin tolerată de societate și foarte mult
promovată de media pentru a combate fenomenul, violența. Totuși, comparând aceste două
mișcări, se pot distinge două tipuri de confruntări pe care aceștia aleg să le folosească atunci când
vine vorba de rivali și autorități. Cu toate că, de cele mai multe ori, grupurile ultra tind să se
îndrepte spre violența în scop de agresiune fizică, aceștia susțin faptul că lupta între ei și rivali se
duce doar la modul simbolic, prin mesaje, cânt ece, ofense și de foarte puține ori își manifestă
divergențele prin acțiuni ce au la bază agresiune fizică, singurul element pe care ultrașii îl practică
și poate fi încadrat la violență fizică este cel al capturării steagurilor de gard.
Dacă lupta împotriva rivalilor este invocată de ei ca fiind mai mult una de tip simbolic, nu la
fel stau lucrurile și în cazul instituțiilor de coerciție ale statului care încearcă constant să
monitorizeze și să controleze manifestările ultra șilor, acțiuni ce duc in evitabil la confruntări
violente între cele două tabere. Unul dintre cei mai importanți factori care generează și, mai apoi,
condiționează agresivitatea colectivă îl reprezintă forța de coerciție a autorității, fie că vorbim
despre un simplu grup sau despr e un stat. Cu cât încercarea de a limita agresivitatea și pornirile
antisociale ale indivizilor este mai mare, cu atât gradul de agresivitate colectivă crește, urmând
ca la un prim incident energia negativă acumulată să fie defulată.25
Considerând despre s ine faptul că preferă să ducă lupta pentru supremație prin puterea
cuvântului, vom vorbi în acest context despre violența simbolică și violența ritualică cum se
manifestă ea în cadrul galeriilor de fotbal din România.
În lucrarea „The Politics of Collectiv e violence”, Charles Tilly face cunoscută
perspectiva asupra caracterului ritualic care definește manifestările în care sunt implicate galeriile
de fotbal, violența ritualică în acest caz fiind motivată prin existența unei diferențieri între
„participanț i și outsideri”26. În cazul grupărilor ultra, scopurile precise la nivel colectiv se află în
strânsă legătură cu cel mai reprezentativ element de demonstrare a caracterului violent la nivel
simbolic și anume crearea coregrafiilor. Realizarea acestora se fac e prin sprijinul tuturor ultrașilor

25 Dinu Guțu, op. ci t., p.50
26 Charles Tilly, The Politics of Collective Violence , Cambridge, Cambridge University Press, 2007 , p. 14.

21
ce formează o peluză, sprijin atât financiar, fizic dar cel mai important la nivel moral, deoarece
acest mod de exprimare întărește unitatea grupului.
Revenind la caracterul simbolic al galeriilor de fotbal, am consider at că acesta este cel
mai bine demonstrat prin două practici sprecifice fotbalului romantic și anume capturarea
steagului de gard și afișarea unor mesaje cu referiri subtile sau cu caracter ironic în timpul
meciurilor. Plin de o încărcătură simbolică, stea gul de gard reprezintă “actul de indentitate” al
ultrașilor în fața rivalilor. În acest caz, violența simbolică este reprezentată prin captura steagului
de o grupare adversă dintr -o altă peluză, gruparea respectivă pierzându -și astfel indentitatea, fără
drept de a se mai asocia cu numele respectiv.
Un bun exemplu în acest sens îl reprezintă o întâmplare ce a avut loc în lună martie a
anului acesta, când ultrașii rapidiști aflați în deplasare să -și susțină echipa de club au reușit să
pună mâna pe steagul de gard al grupului „Cohors Dacorum” chiar în timpul meciului dintre
Rapid București și CFR Suceava .27
În ceea ce privește mesajele afișate în peluzele românești, acestea reprezintă o confruntare
simbolică între cele două tabere, prin care ultrașii se ironizea ză și se provoacă reciproc. Nu de
puține ori, acestea au caracter naționalist sau sunt îndreptate către autoritățile statului, care, sunt
criticate și sunt privite cu reticență de către suporteri.
Interzicerea bannerelor de către forțele de ordine înainte sau în timpul meciului chiar și a unor
mesaje desemnate ca fiind inofensive, reprezintă un motiv în plus pentru a începe o confruntare
directă.
Aducând în discuție cu membrii galeriilor de fotbal problematica etatismului la nivel
național, am remarcat o c onvingere comună și anume, faptul că reprezentatul forțelor de ordine,
reprezintă doar un intermediar pentru a ajunge la adevărata problemă, aceasta fiind în general
transpusă în conducerea clubului sau chiar a statului. Astfel, ultrasul poate percepe jandarmul ca
probabil simbol ce apără statul, aceștia fiind într -o luptă continuă cu el.
Numai noi știm câte abuzuri s -au făcut din partea forțelor de ordine fără ca măcar un
jurnalist să fie prezent și să spună lucrurilor pe nume. În schimb, mass media abia așteaptă să
arunce cu niște vorbe împotriva noastră și să ne facă mereu țapi ispășitori în fața opiniei publice.
Dacă e să îi întrebi pe jandarmi de ce fac lucrurile astea, ori devin violenți ori îți aruncă un
clasicul "astea sunt ordinele" […] e cl ar că sunt implicați toți, de la autorități până la patroni de

27 http://www.romanianultras.net/steagul -cohors -dacorum -capturat -de-original -peluza -nord-rapid

22
cluburi. Nu de puține ori s -au interzis mesaje doar pentru că așa au dorit organizatorii, păi, dacă
continuăm așa, ajungem să stăm pe scaune să ne îndopăm cu floricele și sucuri ca majoritatea
spectatorilor și știu că ideea asta este cel mai mult pe placul mafiei din fotbal. Uite, spre exemplu
legea 4 a lui Mitică cum a fost, venită ca să distrugă fenomenul și să urmeze niște idei ale
fotbalului modern .28
Nemulțumirea cea mai mare a ultrașilor și sursa multor divergențe dintre ei și forțele de
ordine este cea legată de un proiect de lege, cunoscută și ca Legea 4, ce îngrădește foarte mult
drepturile de exprimare ale ultrașilor.
Pentru o ilustrare mai bună a ceea ce înseamnă abuzul, voi prezenta în cele ce urmează o
întâmplare la care am fost prezent în timpul colectării datelor pentru această lucrare. Înaintea
meciului de baschet dintre Steaua CSM EximBank și Dinamo București, mai multe grupuri din
facțiunea denumită “Peluza Sud Steaua” s-au întâlnit în zona Tineretului pentru a merge în mod
organizat către Sala Polivalent ă, acolo unde avea să se d esfășoare derby -ul. Aceștia s -au oprit
pentru o vreme cu scopul de a împărți biletele între ei și a discuta detaliile legate de meci.
Prezența jandarmeriei nu a reprezentat o problem ă în punctul de întalnire dar având în vedere
antecedentele dintre cele două tabere au apărut mici conflicte ce s -au intensificat pe perioada
desfășurării meciului. Pe durata pauzei, întorcându -mă de la magazinul amp lasat în incinta sălii
am văzut mai mulți jandarmii organizându -se de intervenție iar pe unul dintre ei l -am auzit
spunând „ Nu mai e mult și cred că îi evacuăm pe ăștia ”29
.Am aflat la întoarcerea mea în peluz ă că unul dintre jandarmi a urcat în sectorul re zervat
steliștilor și pe motiv că îl cunoaște de undeva pe unul dintre suporteri a încercat să îl legitimeze,
în măsura în care la începutul partidei s -a stabilit că nu este nevoie ca forțele de ordine să -și facă
simțită prezența în sector, având în vedere că galeria dinamovist ă nu avea să fie prezentă la meci.
Spiritele s -au încins în următoarele minute la apariția mai multor jandarmi care au început să se
împrăștie printre ultrași, fapt ce i -a iritat și mai mult pe cei prezenți în sală, fiind nevoie de
prezența unui negociator care să calmeze situația. În cele din urmă, ultrasul a ieșit afară pentru a
se legitima în prezența forțelor de ordine, revenind ulterior printre suporteri, acolo unde, în urma
discuțiilor s -a ajuns la concluzia că acest lucru a fost doar un pretext pentru a tensiona atmosfera.

28 Răspuns dat de către un membru al grupări i Titan Boys (Peluza Nord, Steaua București) la data de 20.04.2016

29 Răspuns dat de un reprezentant al jandarmeriei la data de 17.04.2016

23
Percepția autorităților asupra acestui fenomen ca fiind un pericol pentru legitimitatea și
autoritatea statului și ignorarea faptului că această mișcare este o subcultură ce trebuie înțeleasă
prin toat e formele ei de manifestare și exprimare, nu face decât să amplifice tensiunile și să
demonstreze incapacitatea sa ca mediator și garant al dezvoltării sociale.
În concluzie, situația nu o să cunoască o ameliorare a conflictului, deoarece niciuna din părți nu
dorește să facă compromisuri în ideea unei relaționări avantajoase ambelor entități.

2.2.1 Ultrașii – confundați cu huliganii în spațiul media
Huliganismul prezent în fotbal poate fi văzut că o țintă ușoară de către mass media. Cu
jurnaliști prezenți la fie care meci din întreaga țară, șansele ca o poveste să fie ratată sunt foarte
slabe. Camerele TV , de asemenea, înseamnă un motiv de îngrijorare pentru anumite grupuri,
deoarece tulburările pe care le produc în interiorul stadioanelor sunt surprinse și înregi strate
video. De fapt, se poate afirma că, începând cu anii 1960, jurnaliștii au fost trimiși la meciurile de
fotbal să prezinte un raport privind comportamentul mulțimii, mai degrabă, decât jocul de pe
teren.
O dată cu dezvoltarea mass -media, care a adus în presă informațiile necesare, lucrurile au
început să se așeze, suporterii pătimași reușind să facă o delimitare între ceea ce înseamnă a fi
ultra și a fi huligan.

Rolul mass – media în diferite țări

Regatul Unit al Marii Britanii
În ceea ce privește f otbalul englezesc, rădăcinile stilului de astăzi de manifestare a
violențelor în fotbal la un meci datează de la mijlocul anilor 1950. În acea perioadă, în care exista
teama publicului larg față de creșterea criminalității juvenile cu privire la violența î n rândul
tinerilor, în general, presa a început să realizeze tot mai multe povești de această natură, iar
meciurile de fotbal au devenit mediul în care aceste infracțiuni se pot produce. Cu toate că multe
rapoarte au încercat să minimizeze această problemă , numeroase articole au început să facă
referire în mod frecvent la o minoritate a fanilor – huliganii.

24
Pe la mijlocul anilor 1960, odată cu apropierea Cupei Mondiale ce urma să se desfășoare
în Anglia, presa și -a exprimat avertismentele teribile despre cum huliganii ar putea ruina turneul.
Cupa Mondială s -a desfășurat fără incidente, dar panica la nivel psihologic în ceea ce privește
huliganismul a continuat să se amplifice.
Prin anii 1970, solicitările privind aplicarea unor sancțiuni mai dure cu privire l a această
problemă au devenit niște doleanțe comune în titlurile tabloidelor, pentru ca în perioada anilor
1980, multe dintre aceste cereri au fost îndeplinite de către autoritățile britanice, în urma unor
tragedii, cum ar fi moartea lui Heysel în 198530, "Cage The Animals" reprezentând un moment de
cotitură în acest sens. Dat fiind că aceste măsuri au fost pe termen scurt, nu s -a reușit diminuarea
acțiunilor huliganice ci mai degrabă, au înrăutățit situația. Ca atare, huliganismul a continuat să
fie un subi ect tot mai des întâlnit în ziare și mass -media, chiar și în prezent.
Studiile efectuate de mass media în ceea ce privește huliganismul în alte părți ale Europei
au fost destul de limitate. Acest lucru se poate datora noutății acestui fenomen în unele țări . Cele
mai semnificative studii s -au efectuat în Italia și Olanda, și cu o amploare mai mică, în
Danemarca și Austria.

Italia
Alessandro dal Lago31 este cel care a analizat răspândirea huliganismului în relatările
mass mediei italiene. Acesta a identifica t două faze în raportările jurnalistice cu privire la
meciurile de fotbal. Înainte de 1970, fiecare meci a fost acoperit cu cel mult două articole. Atenția
reporterilor a fost concentrată mai mult pe jucători decât pe manifestările din peluze, iar atunci
când se produceau violențe în cadrul unui meci, erau prezentate ca eveniment secundar în
contextul articolului. Cea de -a doua fază vine de la mijlocul anilor 1970, astfel ca atenția a fost
îndreptată către grupările din spatele peluzel or (ultrașii italieni) și asupra incidentelor la care
aceștia luau parte, atât în cadrul stadionului, cât și în afara lui. De această dată, relatările s -au
transformat în articole separate și independente de rapoartele meciurilor de fotbal.
Dal Lago recuno aște rolul amplificator pe care mass media îl joacă și susține că ultrașii
sunt conștienți de acest fapt, având în vedere ca bannerele afișate în peluze includ în mod frecvent
mesaje către jurnaliști. De exemplu, în iunie 1989, la o săptămână după ce un su porter al Romei a
murit și trei fani milanezi au fost arestați, un banner afișat de ultrașii lui Milan a fost îndreptat

30 Spaaij, Ramon, op. cit. , pp. 298 -291.
31 Dal Lago, Alessandro, Football violence and social identity, London & New York: Routledge, 1994 pp. 71 -85.

25
către Biscardi, un prezentator al unui program sportiv popular "Îl processo del Lunedi". Bannerul
avea inscripția "Biscardi sei figlio d i bastardi" (Biscardi ești un fiu de bastard).
Dal Lago afirmă că există o ură la scară largă din partea ambelor grupuri, cu expresii
precum "fiare" și "proști" folosite de ultrași să descrie jurnaliștii și folosite de mass -media pentru
a-i descrie pe ultr ași.

Olanda
În cadrul unui studiu realizat în Olanda de către van der Brug și Meijs32, la care au luat
parte 53 de respondenți din diferite părți (grupuri de fani numiți în funcție de sectorul pe care îl
ocupă) cercetătorii au concluzionat că nu există nic i o îndoială că mass media are un anumit efect
asupra huliganismului din fotbal. Suporterilor le -au fost adresate o serie de afirmații pentru a
vedea dacă aceștia sunt de acord sau nu cu ele. Printre declarațiile care au fost prezentate și cu
care responde nții s -au aflat în concordanță într -o mare măsură se numără "Este distractiv atunci
când gruparea este menționată în ziar sau la televizor", "Gruparea se consideră importantă atunci
când ziarele relatează despre aceasta" și "Când citesc în ziar că vor exi sta un număr mai mare de
forțe de ordine, face meciul să devină mai interesant".
Autorii concluzionează că, fără îndoială, mass media are efect asupra huliganismului din
fotbal.

Scoția
Dacă am văzut mai devreme cum influențează mass -media imaginea pe care huliganii
englezi o dețin în mentalul colectiv, este interesant să se ia în considerare și exemplul fanilor
scoțieni, precum și transformarea lor, în ochii publicului, de la "huliganii britanici" la "fanii din
Scoția". Încă din 1981, Scottish Tartan Army'33 a căutat în mod conștient să dobândească o
reputație internațională pentru amabilitatea etalată față de națiunea gazdă și față de fanii
adversarilor, printr -un comportament de carnaval, iar mass -media a jucat un rol extrem de
important în acest sens. Pri n organizarea lor în grupuri foarte mari la meciurile din străinătate,

32 Brug, van der, Meijs. J, Voetbalvandalisme en de media , Amsterdam, Tijdschrift voor Criminologie, 1988,
pp. 336 -347 apud Giullianoti, R., Bonney, N., Hepworth, M., Football, Violence and Social Identity, London ,
Routledge, 1994 , pp 182 -184

33 Brown, Adam, Fanatics! Power, Identity and Fandom in Football , London, Routledge, 1998, pp. 190 -199

26
fanii Scotiei au atras atenția presei, prin bannerele afișate prezentându -se ca fiind nimic mai mult
decât prietenoși și, deși beți, reușind să aibă acoperire predominant pozitivă în ma ss-media.
În spatele acestei transformări a fost mass -media din Scoția, prin prezentarea fanilor
englezi ca huligani și prin minimizarea oricăror probleme în care au fost implicați fanii scoțieni.

Danemarca
O poveste similară există și în Danemarca, unde Roligans34 au o reputație impecabilă în
antiteză cu huliganul englez. Adam Brown a identificat rolul pe care mass media îl deține în
formarea acestei reputații: "Presa populară daneză a reprezentat o forță activă în sprijinul fanilor
în ceea ce privește ren umele la nivel internațional. Aceasta a reușit să aibă un rol similar cu cel
jucat de presa engleza privind huliganii, dar cu polaritate inversată. În timp ce în Danemarca,
mass -media susține într -un mod pozitiv, fantezia, umorul și mândria, în Anglia efec tul a fost să
intensifice și să perfecționeze violența între spectatorii englezi concentrându -se în mod deliberat
asupra exagerării violenței și a rușinii".

Capit olul III – Studiu de caz – Rivalitatea româno -maghiară transpusă în
fotbal – animozitate reală sau exacerbare mediatică?

3.1 Premise
3.1.1 Scurtă incursiune istorică
Țara Românească și -a dobândit independența față de Regatul Ungariei in anul 1330, acest
act realizandu -se în urma bătăliei de la Posada. Relațiile conflictuale între Ungaria și cele do uă
state medievale românești (Moldova și Țara Românească) s-au intensificat odată cu primele
incursiuni ale Imperiului Otoman în Țara Românească, în anul 1369.
În secolul al X -lea Transilvania a început să intre sub stăpânirea regatului maghiar deși
populaț ia autohtonă era românească, pentru ca în secolul al XVI -lea, aceasta să devină principat

34 Ibidem, pp. 151 -153

27
vasal imperiului otoman, iar odată cu acest fapt, foarte mulți nobili maghiari aleg să plece din
Ungaria devenită pașalâc pentru a se muta în Transilvania.
Odată cu i ntrarea în Epoca Modernă și cu intensificarea tulburărilor și instabilităților
politice, s -au dezvoltat ideile naționaliste și cele ale modernității, fapt ce a accentuat animozitatea
româno -maghiară. Relația de dominație a fost resimțită ca o nedreptate ti mp de foarte mulți ani,
acest aspect fiind consemnat în relatările istorice ale vremii, cum ar Răscoala lui Horea de la 1780
dar și Memorandumul din 1894, toate aceste evenimente culminând cu anul 1918, când România
a fost beneficiară în urma tratatelor de pace după încheierea Primului Război Mondial, în timp ce
Ungaria s -a situat în tabăra statelor învinse și a fost nevoită să accepte situația, iar ungurii din
Ardeal vor face trecerea la statutul de minoritate subordonată de la cea de minoritate privilegia tă.
Imediat după încheierea celui de -al Doilea Război Mondial, România, aflată în tabăra
statelor învinse a fost silită de către Germania nazistă să -i cedeze Ungariei aproape jumătate din
teritoriul Transilvaniei, după ce pierduse nordul Bucovinei și Basar abia în favoarea URSS -ului,
pentru ca mai apoi, în urma Tratatului de Pace de la Paris ce a avut loc în anul 1947, Transilvania
de Nord să fie reîntregită sub guvernare românească.
În perioada anilor 1945 și 1947, până la încheierea tratatelor de pace din tre Aliați și
România și Ungaria, au existat inițiative ale Ungariei de a păstra o mică parte a teritoriului, fiind
demersuri în special pentru zona actualului județ Satu Mare.
Cu toate acestea, tratatele de pace de la Paris din 1947 au confirmat revenir ea la frontiera
existentă la 1 ianuarie 1938 între România și Ungaria precum si nulitatea dictatului de la Viena.
În contemporaneitate, într -o Europă în care elitele politice au admis ideea că războaiele și
conflictele armate trebuie evitate cu orice preț , s-au păstrat ca supapă de defulare unele
sentimente negative înrădăcinate în mentalul colectiv al diferitelor națiuni. Astfel, folosirea
acestor convingeri în cultura sportului de masă a cunoscut o promovare intensă din partea
participanților fenomenului , iar rezultatele sunt vizibile pe toată scena europeană a fotbalului.
3.1.2 Sportul și politica – relații internaționale actuale
După căderea regimului comunismului, relațiile mutuale dintre România și Ungaria au
evoluat cu precădere sub forma unor consid erente de ordin geopolitic, în funcție de convergența
unor interese comune. Iar aceste argumente au fost percepute în decursul ultimilor ani în mod
diferit de o parte sau de alta, din diverse perspective.

28
Conform Ministerului Afacerilor Externe al României , relațiile bilaterale româno -ungare
au în comun un parteneriat strategic, în concordanță cu Declarația de Parteneriat Strategic dintre
Guvernul României și Guvernul Republicii Ungare pentru Europa Secolului XXI, certificată la
Budap esta, la data de 29 noiembrie 2002. Participarea politică și sectorială a celor doua state
este intensă, fiind deja aplicate sau aflate în desfășurate proiecte ample în domenii precum:
energie, mediu, transport , dezvoltare regională etc.
Legăturile diplomatice dintre România și Ungaria au fost hotărâte la nivel de legație în
1920, iar in anul 1944, relațiile diplomatice au fost intrerupte, pentru ca mai apoi sa fie reluate în
1946 și ridicate la nivel de ambasadă în anul 1954.
Tratatul de înțelegere , cooperare și bună vecinătate dintre România și Republica Ungară,
semnat la Timișoara, la 16 septembrie 1996, intrat în vigoare la 27 septembrie 1996, reprezintă un
reper în redefinirea relațiilor mutuale. Ședința comună a celor două state din 20 octombri e 2005,
de la București, a reprezentat o premieră în istoria relațiilor bilaterale și în regiune, fiind pentru
prima dată când cele două guverne s -au int âlnit pentru a identifica liniile de convergență ale
Planurilor Naționale de Dezvoltare și pentru a pro pune proiecte comune de colaborare.35
Problema sportului în relațiile internaționale cât și în politica internă din secolul XX a fost
lăsată la o parte de către cercetători și istorici, dar cu toate astea fenomenul sportului, al
fotbalului într -un caz par ticular, denumit si „religia secolului XX”, a inclus în desfășurare mai
mulți jucători, spectatori / aderenți și oficialități decât oricare altă mișcare socială.36
Fenomenul fotbalului a prins rădăcini în spațiul românesc pentru prima dată în
Transilvania, acolo unde, au fost fondate echipe de fotbal ce au trecut repede de la stadiul de
amatori la cluburi profesioniste, acest lucru fiind posibil datorită infuziei de jucători venită de
peste granițe din partea Monarhiei dualiste austro -ungare, într -o vreme câ nd acest Imperiu era
stăpân pe teritoriile amintite mai sus.
De la început, trebuie precizat faptul că la fel ca și în alte părți, fotbalul a ajuns în imperiu
cu ajutorul britanicilor. Primul club de fotbal s -a înființat la Viena în 1894 și s -a numit First
Vienna Football Club (echipa este încă activă, în a doua ligă austriacă).

35 http://www.mae.ro/node/1748
36 Pierre Arnaud, James Riordan, Sport and International Poli tics. The Impact of Fascism and Communism on Sport ,
Routledge, Londra, 1998, pp. 175 -176.

29
În anul 19 10 avea să se înființeze in Româ nia, echipa feroviarilor banățeni, Chinezu
Timișoara, denumirea acestui club fiind inspirată după numele generalui Paul Chinezu ce făcea
parte din oastea regelui Matia Corvin, iar formația avea sa evolueze în culorile violet si alb.
Clubul s -a orientat spre a transfera jucători valoroși de la echipe din Budapesta precum
Bauer, Iszer, Wurfer, Szednicsek (fost internațional maghiar), Sch aller si Szidon. In acest context
echipa cucerește campionatul Ungariei de Sud în anul 1914, an în care vor fi denumiți și cea mai
bună echipă provincială din Ungaria, pentru ca mai apoi, in anii '20 Chinezu Timișoara să devină
o formație de prim rang a fotbalului românesc.3738
Dominația clară în fotbalul românesc a Chinezului s -a văzut și din felul cum s -au format
echipele reprezentativei A a României, selecționata țării noastre ajungând în deceniul al III -lea al
secolului XX să fie confundată cu echipa c ampioană, deoarece mai mult de jumatate din jucatori
erau maghiari, la fel cum în următorii zeci de ani, foarte mulți jucători și antrenori ce evoluau
pentru echipele românesti erau de naționalitate maghiară.
Decăderea Chinezului în urma unor probleme fina nciare avea să aducă afirmarea unei alte
mari echipe din Banat, sub denumirea de Ripensia Timișoara, care avea sa devină campioana
României, pentru ca mai apoi sa existe o ascensiune pe plan fotbalistic a unui alt club intitulat
Politehnica Timișoara, deș i nu se făcuse remarcată, aceasta era fondată inca din 1921 spre
deosebire de Ripensia care a apărut câțiva ani mai tarziu.
În perioada interbelic ă și până la începutul perioadei comuniste, neoficial existau
numeroase echipe care erau ale suporterilor magh iari, iar mai multe grupări din Transilvania și
București practicau un profesionism deghizat. De exemplu, în fotbalul nostru activau de mai
mulți ani jucători și antrenori străini, aduși special pentru acest sport, acest flux realizându -se și
invers, deoar ece mulți dintre cei mai buni jucători români alegeau să plece la cluburi maghiare.
Ulterior în anii '70 proporția de juc ători s -a echilibrat in schimb proporția mai mare a
maghiarilor s -a menținut la nivelul antrenorilor.39
În ceea ce privește Clujul, după Primul Război Mondial, fotbalul, a reușit să atragă o masă
mare de tineri simpatizanți și ca atare, acesta ia un mare avânt, deși în perioada antebelică,

37 http://www.romania -actualitati.ro/timisoara_a_doua_capitala_a_fotbalului_romanesc -29611
38 http://www.prosport.ro/fotbal -adevarat/fotbalul -nu-a-inceput -nici-cu-steaua-nici-cu-dinamo -si-nici-macar -cu-
rapid -la-inceput -a-fost-chinezul -6333871
39 http://www.ripensia -sport -magazin.ro/istoria -fotbalului/anii -de-dupa -chinezul -influenta -profesionismului –
declinul -fotbalului -romanesc/

30
preferințele clujenilor se îndreptau spre practicarea altor sporturi, fotbalul fiind departe de
popul aritatea pe care a cunoscut -o mai târziu.
Pe această scenă s -au duelat două mari rivale ce caracterizează cel mai bine relațiile
conflictuale dintre români și maghiari, fiind în același timp o perioadă a organizării instituționale
pentru competiția fotbali stică din Cluj -Napoca.
În 1907 este înființat clubul muncitorilor de la Căile Ferate Cluj. Primul nume al clubului
fiind K.V .S.C (Kolozsvári Vasutas Sport Club) ulterior schimbându -și denumirea de mai multe
ori. Între anii 1907 – 1910 echipa nou înființată participă la Campionatul Orășenesc Cluj, fără însă
să obțină vreo performantă substanțială.
În 1910 ia ființă Campionatul Ardealului, prilej pentru echipă care și participă până la
începutul Primului Război Mondial, moment în care competiția se întrerupe, iar mai apoi după
război să participe și la Campionatul Districtual, reușind să câștige primele două ediții, perioada
în care clubul își schimbă numele în C.F.R Cluj.
După cea de -a doua conflagrație mondială, clubul are parte de o reorganizare și suferă ma i
multe transformări printre care: în sezonul 1947 -1948 fuzionează cu Ferar Cluj, dar își păstrează
numele; ulterior în 1960 C.F.R fuzionează cu Rapid Cluj, iar formația va purta alte denumiri
pentru perioade scurte de timp, pentru ca șapte ani mai târziu să revină la titulatura de.C.F.R
Cluj.
Urmează o perioadă impozantă pentru echipa din Gruia, reușind să promoveze în Divizia
A, acolo unde se va menține timp de șapte ani și va atinge performanța istorică de a se clasa pe
locul cinci. Consecvența lor se î ncheie odată cu retrogradarea echipei în divizia B și mai apoi în
C, moment în care se desfășoară mai multe reorganizări în interiorul clubului și se caută
rezolvarea problemelor financiare. C.F.R Cluj reușește să promoveze din nou în anul 2004 în
prima li gă câștigând trei titluri de campioană, menținându -se în primul eșalon până în prezent.40
În anul 1919, își începe activitatea echipa de fotbal a “Universității” sub denumirea de “U
Cluj" și nu durează mult timp pentru ca în jurul acestei formații să se po larizeze mase de studenți,
tineret și simpatizanți, iar jucătorii echipei ce vor evolua în tricourile alb -negre să fie aleși chiar
din rândul studenților universității.
Clubul românesc va întreprinde un mare turneu în mai multe țări europene (Italia, Franț a,
Iugoslavia), reușind să provoace un ecou favorabil fotbalului autohton, iar până în anul 1940

40 Informații disponibile la adresa http:/ /www.cfr -ecomax.ro/

31
echipa de fotbal va evolua în diferite competiții naționale și regionale fiind într -o perioadă de
ascensiune.
Această echipă a venit ca o replică la clubul mun citoresc CFR Cluj condusă de autoritățile
orașului, noua elita dorind să înființeze o formație care să -i țină piept echipei locale.
Din 1940 echipa se mută la Sibiu ca urmare a Dictatului de la Viena, cu scopul manifest
de a-și demonstra apartenența în cad rul campionatului românesc, iar de la reluarea campionatului
național de fotbal, în 1946, până în prezent va oscila între Divizia A și Divizia B, cea mai mare
performanță a clubului fiind reprezentată de câștigarea Cupei României în sezonul 1964 -1965.41
Orașul Cluj -Napoca a început doar de curând să fie perceput ca un oraș cu două cluburi
rivale din alte considerente decât cele fotbalistice. Deși cele două echipe “CFR” și “U” au o
îndelungată istorie, acestea nu s -au intersectat de multe ori și totodată nici contextul social, politic
și economic nu a permis apariția unei astfel de rivalități, acest aspect schimbându -se după
perioada comunistă, atunci când apar schimbări asupra percepției, odată cu preluarea echipei CFR
de către un investitor de etnie maghiară , care a reușit să obțină performanțe notabile în anii ce au
urmat. Ceea ce numim astăzi marea rivalitate dintre ‘U’ Cluj și CFR nu are, în opinia autorilor,
rădăcini etnice sau foarte vechi. La început rivalitatea era una sportivă și nu avea legătură cu
faptul că la ‘U’ ar fi jucat doar români și la CFR doar maghiari, pentru simplul fapt că nu era
așa. Jucători maghiari au evoluat și la ‘U’ Cluj. Iar rivalitatea dintre cele două echipe clujene
era de natură sportivă și se petrecea pe teren, nu ajungea până în tribune. 42
Pentru a explica această rivalitate pe fond etnic dintre suporterii echipelor U și CFR trebuie
să privim în ansamblu asupra parcursului pe care echipele dar și contextele sociale, le -au avut de –
a lungul timpului, astfel ca această mo dalitate de organizare a fotbalului a presupus competiție
între grupuri rivale și jucători. Ascensiunea a două echipe ce evoluează într -un singur oraș se
caracterizează prin opoziție, nu de puține ori acest lucru a căpătat la nivel local sau regional,
conflicte ce au fost întărite de diviziuni culturale și istorice mai complexe, cum este și cazul
Municipiului Cluj -Napoca.
Unul din procesele sociale importante, l -a reprezentat modificarea compoziției etnice a
orașului Cluj. Pe parcursul unui secol numărul et nicilor maghiari scade semnificativ, în timp ce
numărul etnicilor români crește. Dacă avem în vedere această constatare și relațiile istorice

41 Informatii disponibile la adresa http://www.ucluj.ro/fotbal/istorie.html
42 Informatii disponibile la adresa http://www.agerpres.ro/destinatie -romania/2014/08/30/destinatie -romania -u-cluj-
cfr-1907 -povestea -celei -mai-lungi -rivalitati -din-fotbalul -romanesc -10-41-17

32
marcate de divergențe, mai ales politice, între cele două etnii, putem afirma că acestea au avut
impact în plan cu ltural.
Se poate observa faptul că echipele aflate în competiție aveau diferențe semnificate: pe de
o parte, “U” se bucura de susținerea unei importante instituții academice, simbol al distincției și al
civilizației, în timp ce clubul CFR este înființat în tr-un mediu specific muncitoresc fiind destinat
muncitorilor de la căile ferate. Pe de altă parte, dimensiunea etnică reprezintă și ea o componentă
importantă la nivelul percepției asupra celor două echipe, dacă Universitatea apare de la început
drept un c lub românesc în contextul imediat următor reconfigurărilor geopolitice din 1918, CFR –
ul se înființează înainte de instalarea administrație românești, de aici imaginea clubului studențesc
ca simbol al românității, în timp ce formația din Gruia va fi mai deg rabă asociată maghiarității și
muncitorimii clujene.43

3.2 Metodologie
3.2.1 Ipoteza
Lucrarea de față și -a propus să studieze fenomenul ultra din perspectiva rivalității româno –
maghiare. Având în vedere premisele enunțate la subcapitolul precedent, în care s -a concluzionat
că există anumite manifestări xenofobe la nivel general în ceea ce privește percepția ungurilor ca
națiune (nu ca etnie minoritară), însă relațiile diplomatice dintre cele două state sunt amiabile, iar
între popoare nu e xistă conflicte decât la nivel declarativ, se poate lansa ipoteza că această
rivalitate nu reprezintă o animozitate reală la nivel fotbalistic, ci este vorba mai degrabă de o
exagerare produsă de mass -media.
3.2.2 Metoda Chestionarului
Am ales să utilizez metoda chestionarului, întrucât am considerat că este modalitatea
potrivită de a obține rezultate vizibile, în concordanță cu obiectivele temei.
Un chestionar este un instrument de cercetare constând dintr -o serie de întrebări și a altor
solicitări în sco pul de a aduna informații de la persoane, ale căror răspunsuri sunt ulterior
centralizate și analizate statistic.

43 Faje Florin în lucrarea sa intitulată “Clujul suntem noi” , 2007, p. 64

33
Acest sondaj reprezintă o cercetare bazată pe eșantionare, pe extragerea, din universul
populațional dat, a unui eșantion. Pentru asigurarea reprezentativității eșantionului față de
populația investigată, adică a părții față de întreg, ar fi fost ideală raportarea la numărul
suporterilor din România. Însă cum nu există date oficiale despre acest subiect, s -a optat pentru
raportarea la populația stabilă din România. Conform datelor puse la dispoziție de INSSE la
ultimul recensământ, din populația stabilă, 16.269.839 de persoane au vârste de cel puțin 18 ani.
Dintre aceștia, 49,8 % au acces la internet (8102379). Luând în considerare o eroare maxi mă a
studiului de 5% și un nivel de încredere (probabilitatea ca valoarea reală a unui indicator să fie în
intervalul de încredere) de 95%, rezultă un eșantion de 165 persoane.

Activitatea de evaluare asupra percepției violențelor în cultura ultra inclu de următoarele etape:
1. Elaborarea Chestionarului
2. Colectarea datelor
3. Centralizarea și prelucrarea datelor în format electronic
4. Interpretarea rezultatelor și reprezentare grafică

(A) Elaborarea Chestionarului
În vederea atingerii obiectivelor, s -a conside rat oportună utilizarea, atât a întrebărilor
deschise, cât și a celor închise. O întrebare deschisă solicită respondentului să își formuleze
răspunsul propriu, în timp ce în cazul unei întrebări de tip închis, respondentul alege un răspuns
dintr-un an umit număr de opțiuni.
Pentru întrebările închise s -au utilizat atât scala dihotomică (respondentul are două
opțiuni, ex: DA, NU), cât și scala nominală -politomă (respondentul are mai mult de două
opțiuni).
Chestionarul de evaluare asupra percepției violen țelor în cultura ultra pune la dispoziție
respondenților 9 întrebări, după cum urmează:
 șapte întrebări închise cu răspunsuri predefinite, iar respondenții trebuie să aleagă o
variantă la fiecare subiect (fiind întrebări de opinie), iar specificul acestor întrebări
presupune mai multe variante de răspuns, diferite de la o întrebare la alta:
1. De câți ani sunteti susținător al echipei menționate mai sus? – considerentele echipei
preferate sunt relevante pentru a înțelege amploarea fenomenului pe teritoriul țării noastre,

34
precum și gradul de fidelitate al fanilor cu privire la acest sport de masa. Am ales o intrebare
închisă, oferindu -le suporterilor patru variante de răspuns, ce cuprind intervale de timp exprimate
în ani, pentru a -și selecta opțiunea. Cele patru opțiuni utilizate la această întrebare au fost : <1
(sub un an de zile), între 1 -5 ani, intre 5 -10 ani, iar ultima variantă >10 (peste 10 ani de zile)
2. În prezent sunteți membru al unei grupări ultra? – apartenența în cadrul unei grupări
oferă supo rterilor motive psihologice pentru a frecventa meciurile echipei preferate, astfel această
întrebare măsoară ponderea respondenților ce activează în cadrul unei brigăzi, precum și a celor
ce nu sunt afiliați unui astfel de grup omogen.
3. Grupul sau peluz a din care faceți parte se implică în evenimente socio – politice? – nu
de puține ori, ultrașii au părăsit stadioanele pentru a -și striga nemulțumirile în stradă, în
evenimente și manifestații cu caracter social, dar si politic. Având în vedere afinitatea p e care unii
suporteri o au pentru anumite ideologii politice, precum și gradul de participare al acestora în
diferite mișcări de protest, am dorit să observ care este proporția celor care consideră că facțiunea
din care fac parte se asociază cu evenimente socio -politice, precum și a celor ce se dezic de aceste
practici.
4. Pe parcursul șederii pe stadion, ați fost implicat în episoade violente? – mass -media,
atât cea tradițională cât și cea online, au prezentat de -a lungul anilor informații și imagini ce î i
aveau ca principali protagoniști pe suporteri, care recurgeau la acte de violență în incinta
stadioanelor. Prin această întrebare am urmărit să contorizez raportul respondenților ce au
participat la violențe, atât activ cât și pasiv, precum și al celor c e nu au fost implicați sub nicio
formă în acest mod de manifestare.
5. Impotriva căror factori considerați că sunt îndreptate în general violențele ce au loc
pe stadioane? -este un subiect notabil modul în care ultrașii percep intermediarul statului cu e i-
jandarmeria, precum și rivalitatea cu susținătorii altor echipe. Am adresat o întrebare închisă cu
doua variante de răspuns pentru a reuși, pe baza opiniilor respondenților, să identific principala
țintă a violențelor. Cele doua entități pe care le -am e xpus pentru a înțelege acest conflict sunt:
fanii adverși și forțele de ordine.
6. Care credeți că sunt factorii majori care generează violențele? – această întrebare vine
în întâmpinarea problematicii cu care se confruntă opinia publică asupra violențelor pe stadioane.
Astfel, am folosit o întrebare închisă cu cinci variante de răspuns, în care consider că am inclus

35
principalii vectori ce stau la baza acestor incidente: context istoric, performanța jucătorilor,
decizia arbitrilor, alcoolul și manifestările adversarilor (insulte, instigări).
7. Cum apreciați modalitatea în care mass – media prezintă evenimentele din lumea
fotbalului? -conflictul între jurnaliști și suporteri este generat de modul în care fanii consideră că
televiziunile relatează despre aceșt ia în preajma meciurilor de fotbal. Am pus la dispoziție o
întrebare închisă cu doi itemi meniți să prezinte opinia suporterilor cu privire la mass media:
obiectiv (este descrisă realitatea) și subiectiv (se denaturează adevărul).
 pentru întrebările desch ise, deși greu de cuantificat, s -a considerat că este relevant ca
respondenții să își exprime exact opiniile, astfel am folosit două întrebări de acest fel:
1. Care este echipa dvs. preferată? – întrucât scena fotbalului românesc este extrem de
diversificată, s -a considerat oportună utilizarea unei întrebări deschise în detrimentul uneia
închise, care ar fi restricționat respondenții.
2. Către fanii cărei națiuni credeți că se îndreaptă cele mai multe acte de violență,
manifestări ale suporteri lor români? – scena ultra la nivel global este animată de numeroase
rivalități inter -etnice, politice, dar și culturale, ale căror urmări le putem observa prin incidentele
ce au loc la meciurile naționalelor de fotbal. Întrebarea folosită este una deschisă , pentru a lăsa
respondentul să ofere un răspuns pe baza observaților sale.

(B) Colectarea datelor
La stabilirea numărului de întrebări, am avut în vedere faptul că, pentru a nu descuraja
respondentul, completarea unui chestionar online trebuie să dureze mai puțin de 5 minute
(chestionarele lungi pot deveni plictisitoare și pot fi abandonate de respondenții grăbiți). În
același timp însă, am avut grijă ca întrebările să cuprindă punctele de interes ale studiului, care să
permită atingerea obiectivelor pro puse.
Chestionarul a debutat cu întrebări de identificare (variabile personale): sex, vârsta, nivel de
educație.
Având în vedere gradul ridicat de tehnologizare și informatizare ce caracterizează ultimii ani,
am considerat că administrarea computerizată a chestionarului conferă o mai mare siguranță că
acesta va putea fi accesat de un număr mult mai ridicat de persoane (și cu vizuni diferite, din mai
multe zone ale țării) decât în cazul chestionarului aplicat față în față (care ar fi fost mult mai
limitat și ar fi putut denatura rezultatele studiului), metoda fiind preferabilă și din punctul de

36
vedere al costurilor și timpului de răspuns. Ținând cont și de faptul că specialiștii estimează că
aproximativ 40% din totalul persoanelor contactate pentru a completa un chestionar refuză
participarea, realizarea chestionării on -line a devenit soluția cea mai eficientă.

Mai mult, pentru creșterea ratei de răspuns, pe lângă asigurarea anonimatului respondenților,
am popularizat cercetarea pe social networks, dar și pri n intermediul website -urilor de profil
(având grijă însă să menționez abia la sfârșit tema studiului, pentru a nu influența răspunsurile).
(C) Centralizarea și prelucrarea datelor în format electronic
Datele au fost inserate într -un program excel pentru a fi interpretate. Au fost create rânduri și
coloane, pentru fiecare variantă de răspuns/întrebare, respectiv fiecare respondent.
Introducerea întrebărilor cu răspuns deschis este problematică. De cele mai multe ori, în
realizarea cercetării se evită un numă r mare de întrebări deschise pentru că acestea se prelucrează
mai greu: răspunsurile sunt analizate și cele oarecum similare sunt grupate aposteriori într -un
sistem de variante de răspuns (postcodificare). Însă pentru că suscită interes și nuanțele fiecăru i
răspuns în parte, se realizează și o analiză narativă a răspunsurilor.

După centralizare, s -a făcut sortarea datelor. Operația permite vizualizarea rapidă a datelor
și o mai bună înțelegere a acestora, organizarea și găsirea datelor dorite și, în cele din urmă,
luarea unor decizii mai eficiente (ex: tipul de grafic relevant pentru specificul întrebării).

Categoriile care urmează să fie măsurate (variabilele) sunt de mai multe tipuri:
1) nominale (acele caracteristici sub formă de nume sau simbolu ri, care nu pot fi
ordonate între ele): genul responden ților (este variabilă nominală cu valorile
1=masculin, 2=feminin);
2) ordinale (acele caracteristici care presupun o ordine naturală a valorilor): nivelul
studiilor absolvite (valorile sunt în ordine, de la 1-școală primară, 2 -gimnaziu, 3 –
școală profesională, 4 -liceu, 5 -facultate, 6 – masterat etc);
3) de rapoarte (variabile pur numerice): vârsta (respondenții au fost grupați, în funcție de
vârstă, în mai multe categorii: 1 -sub 23 ani; 2 – între 23 și 35 ani; 3- între 36 și 50 ani;
4- peste 50 ani).

37

(D) Interpretarea rezultatelor și reprezentare grafică
Clasificarea respondenților în funcție de variabile este următoarea:
 După gen

Oarecum previzibil, numărul respondenților de gen masculin (93%) este net s uperior celor de
gen feminin (7%). Acesta este rezultatul specificului activității studiate, căci fotbalul se consideră
a fi un sport al bărbaților (atât al celor care îl practică, dar mai ales al celor ce îl urmăresc).

 După nivelul studiilor

38
Ponderea cea mai ridicată o dețin respondenții cu studii medii (liceu – 48%), urmați la o
diferență mică de cei cu facultate absolvită. Extremele sunt reprezentate de studii masterale (8%)
și școala profesională (2%).

 După vârstă

După cum se poate obser va, respondenții cu vârste între 23 și 35 ani sunt majoritari
(62%), urmați de cei sub 23 ani (32%). La polul opus se situează cei de peste 50 ani (1%), și cei
cu vârste între 36 și 50 ani (5%). Media de vârstă a respondenților este 25,66.

Intrebarea 1: Care este echipa dvs. preferată ?

39

Scena ultra este extrem de diversificată în ceea ce privește preferințele respondenților.
Totuși, este de menționat faptul că în percepția multor suporteri, există un grad de confuzie față
de echipele locale. Astfel, la Timișoara au existat respondenți care s -au împărțit între ASU
Politehnica Timișoara (un club construit de către suporteri, ce a pornit din liga a -5a acum patru
ani, iar în prezent au promovat în liga a 2a) și Poli Timișoara (echipa primăriei ce a fost creată
prin fuziunea cu cei de la ACS Recaș). O situație similară avem și în orașul Craiova, acolo unde
au existat mai multe acțiuni în instanță, iar în prezent există o singură echipă de fotbal, cea a
primăriei (CS Universitatea Craiova). Interesant este faptul că absolut toți respondenții ce și -au

40
exprimat preferința în cazul echipei din Banat au scris " FC U Craiova". Astfel, aceștia s -au
raportat la echipa de fotbal din trecut, fiind un mod de prezentare prin care se dezic de noul
"simbol" al orașului.
Există o nemulțumire generală a ultrașilor fata de dispariția multor echipe cu tradiție, în urma
implicării unor patroni de cluburi în fapte de corupție, drept pentru care unii dintre aceștia se află
în închisoare, iar echipele de fotbal sunt în insolvenț ă sau au suferit modificări prin fuziunea cu
alte cluburi. Distrugerea acestor simboluri a însemnat un moment foarte dificil pentru cultura
ultrașilor din România, dispariția echipelor reprezentând și o diminuare drastică a fenomenului în
orașele respectiv e.

Grafic 2 – Dispunerea echipelor favorite ale responden ților, pe regiuni istorice

Preferințele suporterilor nu surprind în acest grafic împărțit pe regiuni. Majoritatea
acestora exprimându -și opțiunea pentru echipele de tradiție din Bucur ești. Pe poziția a doua se
află Transilvania, urmată doar la câteva procente de Oltenia.

Intrebarea 2: De câți ani sunteți susținător al echipei menționate mai sus?

41

Un bun exemplu pentru a demonstra atașamentul suporterilor de la cele mai mi ci vârste
pentru echipele de fotbal îl reprezintă rezultatele acestui grafic. Aproape 80% din cei care au dat
curs invitației de a răspunde la chestionar, au optat pentru opțiunea de peste 10 ani.

Intrebarea 3: În prezent sunteți membru al un ei grupări ultra?

Ultrașii de cele mai multe ori se află constituiți în cadrul unui grup ultra denumit și
brigadă, dar asta nefiind o regulă generală, deoarece există în cadrul peluzelor și suporteri ce nu
aparțin unui grup neapărat, ci mai degrabă sunt membri independenți ai peluzei. Astfel, 57%

42
dintre respondenți susțin că activează într -un astfel de grup, în timp ce 43% au optat pentru
varianta opusă.
Intrebarea 4: Grupul sau peluza din care faceți parte se implică în evenimente socio –
politice?

Au existat de -a lungul timpului momente în care ultrasii s -au implicat în evenimente cu
caracter politic și social. Potrivit celor chestionați, 69% afirmă că peluza sau grupul din care fac
parte nu sunt implicate în prezent în astfel de acțiuni, numai 31% fii nd de altă părere.
Intrebarea 5: Pe parcursul șederii pe stadion, ați fost implicat în episoade violente?

Trei sferturi dintre cei intervievați admit faptul că au fost implicați în episoade violente.
Este un procent covârșitor, indiferent dacă impl icarea a presupus calitate de agresor, agresat sau
martor.

43

Intrebarea 6: Împotriva căror factori considerați că sunt îndreptate în general violențele
ce au loc pe stadioane?

După cum se poate observa, conform răspunsurilor, violențele ce au loc pe stadioane sunt
îndreptate către fanii echipei adverse. Cu toate acestea, o mare parte a respondenților (47.9%)
consideră că violențele au ca țintă forțele de ordine.

Intrebarea 7: Către fanii cărei națiuni credeți că se îndreaptă cele mai multe a cte de
violență, manifestări ale suporterilor români?

44
Aceasta este întrebarea care a generat răspunsuri previzibile și neașteptate, deopotrivă. O
majoritate covârșitoare a respondenților (95%) a indicat fanii maghiari drept principala țintă a
violențelor suporterilor români.
Alte națiuni indicate: ruși, polonezi, israelieni, englezi.

Au existat și câteva răspunsuri irelevante pentru întrebarea dată, care, în mod evident, nu
au fost incluse în calcul, dar care sunt demne d e a fi menționate, întrucât se referă la “români” și
“jandarmerie”. Interesant este faptul că, respondenții ce au afirmat că cele mai multe dintre
violențe se îndreaptă către suporterii români, nu au folosit intâmplător acest răspuns. Au existat
incidente la meciurile naționalei, ce i -au avut ca și protagoniști de ambele tabere, pe suporterii
tricolori.

Intrebarea 8: Care credeți că sunt factorii majori care generează violențele?

Potrivit acestui grafic, principalii factori care generează viol ențele sunt contextul istoric și
manifestările suporterilor adverși. Astfel, se poate observa modul în care suporterii percep

45
participarea lor în cadrul unui meci de fotbal, nefiind atât de important ceea ce se petrece pe
teren, ci mai degrabă atmosfera și tensiunile generate în tribune.

Intrebarea 9: Cum apreciați modalitatea în care mass – media prezintă evenimentele
din lumea fotbalului?

3.2.3. Verificarea ipotezei

Întrucât ipoteza este o construcție destinată verificării, iar, conform chestionării efectuate,
rezultă că mass media prezintă într -un mod subiectiv faptele, deformându -le, se impune
analizarea unor titluri ale publicațiilor sportive online, din perspectiva rivalității româno –
maghiare.

46
Articol pu blicat de editorialul sport.ro î n luna aug ust a anului 2014. Acest titlu nu are de -a
face deloc cu competiți a sportivă, ci mai degrabă caută să alimenteze un conflict între cititori și
cei vizați în articol.44

Articolul este publicat de ProSport în data de 04.09.2015. Folosirea termenului de
„război ” în titlu prezintă situația ca fiind foarte gravă, deși incidente au fost minore.45

Sursa : spynews.ro Termeni utlizați în data de 06.09.201346

Titlul folosit în data de 18.06.2016 de către gsp.ro pentru a prezenta o posibilă “răfuială”
între suporterii maghiari și români ce va avea loc, deși echipele lor naționale nu s -au confruntat în
mod direct in această competiție, astfel, se speculează faptul există “informații” asupra ideei
conform căreia suporterii Ungariei intenționeaz ă să pornească un conflict.47
Astfel după o scurtă prezentare a câtorva titluri pe care le întâlnim în marile publicații
online, putem deduce faptul că informațiile sunt prezentate într -un mod subiectiv, deformându -le,

44 http://www.sport.ro/nationala/foto -bucuresti -sat-unguresc -suporterii -maghiari -sunt-pregatiti -pentru -invazie -cati-
vin-in-romania.html
45 http://www.pros port.ro/fotbal -intern/nationala/stare -de-razboi -la-budapesta -inainte -de-ungaria -romania -un-
politist -a-fost-ranit-iar-18-persoane -au-fost-puse-sub-acuzare -14700276
46 http://spynews.ro/actualitate/soc -si-groaza -pe-strazile -capitalei -suporterii -maghiari -au-facut-pagube -7615.html
47 http://www.gsp.ro/international/euro -2016/pericol -de-ambuscada -in-ziua-meciului -nostru -cu-albania -ultrasii –
maghiari -vin-la-lyon-si-pregatesc -atacuri -impotriva -fanilor -romani -481139.html

47
iar între popoare nu există conflicte decât la nivel declarativ, suporterii confruntându -se în mod
direct în foarte puține cazuri. Putem afirma faptul că rivalitatea nu reprezintă o animozitate reală
la nivel fotbalistic, ci este vorba mai degrabă de o exagerare produsă de mass -media.

Conc luzii

Este evident faptul că mass -media joacă un rol foarte important în opinia publicului
privind fenomenul ultra și huliganismul in fotbal. De departe, cea mai mare problemă constă în
maniera de raportare senzaționalistă a tabloidelor. Am văzut modul în care presa a ajutat la
formarea fenomenului modern al huliganismului din fotbal, cum a modelat opinia publică a
problemei, și modul în care aceasta poate influența în mod direct acțiunile fanilor înșiși.
Există dovezi considerabile pentru a susține afirma ția că huliganii din fotbal se bucură de
interes din partea presei. De fapt, notorietate și reputația unui grup de fani, indiferent de tipul lor,
provine în mare parte din rapoartele mass -media.
Am evidentiat principalele diferențe în ceea priveș te cultura ultra și mișcarea hooligans,
dacă pentru ultrași manifestarea atașamentului se caracterizează prin acțiunile ce vizează
bunăstarea peluzei din care fac parte, în timp ce pentru huligani principalul mod de a -și arăta
apartenența în cadrul unui cl ub de fotbal se concretizează prin incidente violente cu rivalii.
Fenomenul globalizării nu numai că a răspândit aceste două subculturi în lume, dar a avut efecte
și în cadrul cluburilor de fotbal, acolo unde există o permanentă piață a transferuri, iar î n acest
context granițele naționale și identitatea națională au fost date uitării, fotbalul devenind un
ambasador global. Mai mult decât atât globalizarea se observă și în creșterea numărului
considerabil al femeilor ce practică sau susțin acest sport, ace st fapt fiind în contradicție cu
modelul dominant masculin cu care este asociat fotbalul.
Un alt aspect important în concluzionarea acestui subiect, îl reprezintă refuzul ultrașilor de
a se asocia cu fotbalul modern, previzibil, monoton dar și profund asoc iat marketingului global
dedicat profitului și nu pasiunii, așa cum era în trecut.
Formarea mentalității ultra a fost strâns legată de mișcările naționale la nivel politic dar și
social, care au evoluat în Europa, astfel că atmosfera extrem de încărca tă, precum și evenimentele

48
sociale au dus la adoptarea unor semnificații politice și ideologice în subcultura fotbalului. În
Italia (fenomenul ultra la nivel european a fost inspirat după ultraseria italiana) a existat o luptă
națională între rămășițele re gimului de extremă dreapta – fasciste, partidele de stânga comuniste
aflate în dezvoltare. De asemenea, nu există o singură scenă Ultra europeană. Chiar dacă
fenomenul se găsește uneori sub considerente comune, se poate spune că există grupuri, mișcări
și scene care diferă atât de la o țară la alta cât și în interiorul unei peluze, în ceea ce privește
structurile, normele, principalele puncte de accent și chiar idei cu privire la ceea ce termenul
"ultra" înseamnă pentru ei.

În spațiul românesc, modelu l italian de desfășurare a activităților ultrașilor ( realizarea
elementelor coregrafice, a steagurilor de fluturat ori de gard, susținerea necondiționată a echipei)
a fost preluat de către ultrașii români, iar subcultra ultra a fost combinată cu modelul a nglo-saxon
și anume cu elemente specifice huliganilor, mai exact captura steagurilor de brigadă a echipelor
adverse ori a fularelor, bătăile fair -fight, vestimentația specifică (casual ultra); pentru ca mai apoi
odată cu trecerea timpului, lucrurile sa se clarifice pentru membrii galeriilor din România,
urmând cu precădere stilul ultra, singurele aspecte din spațiul hooligans fiind captura steagurilor
și vestimentația.
Potrivit rezultatelor pe care le -am obținut în urma aplicării chestionarului, am rem arcat o
nemulțumire generală a ultrașilor față de dispariția multor echipe cu tradiție, l unele dintre ele
aflându -se în insolvență sau reprezentând fuziuni cu alte cluburi. În concluzie, distrugerea acestor
simboluri a însemnat un moment foarte dificil pe ntru cultura ultrașilor din România, dispariția
echipelor reprezentând și o diminuare drastică a fenomenului la nivel național.
Un alt aspect pe care l -am remarcat îl reprezintă atașamentul suporterilor de la cele mai mici
vârste pentru echipele de fotbal, deoarece într -o proporție uriașă respondenții au indicat că sunt
susținători ai unei echipe de peste 10 ani, deși media celor chestionați este de 25 ani.
De asemenea, fotbalul în toată splendoarea sa, continuă să fie și un tărâm al violențelor, iar
suporterii români nu fac excepție de la această regulă, aspect demonstrat în urma rezultatelor
chestionarului, deoarece am obținut un procent covârșitor al celor care au fost implicați în
episoade violente pe stadioane, indiferent dacă implicarea a presupus calitate de agresor, agresat
sau martor. La fel de bine, în urma răspunsurilor primite am concluzionat că există un procent

49
important al respondenților ce consideră că violențele au ca țintă forțele de ordine, lucru deloc
surprinzător dacă ne raportăm la problematica etatismului la nivel național.
Pentru ultrași există o convingere comună și anume, faptul că reprezentantul forțelor de
ordine, înfățișează doar un intermediar pentru a ajunge la adevărata problemă, aceasta fiind în
general transpusă î n conducerea clubului sau chiar a statului. Astfel, ultrasul poate percepe
jandarmul ca posibil simbol ce apară statul, aceștia fiind într -o luptă continuă cu el.
De asemenea, lupta permanentă a ultrașilor cu sistemul, precum și percepția autorităț ilor
asupra acestui fenomen ca fiind un pericol pentru legitimitatea statului și ignorarea faptului că
această mișcare este o subcultură ce trebuie înțeleasă prin toate formele ei de manifestare și
exprimare, nu face decât să amplifice tensiunile și să de monstreze incapacitatea de a ameliora
acest conflict, deoarece niciuna din părți nu dorește să facă compromisuri în ideea unei relaționări
avantajoase ambelor entități.
În concluzie, cultura fotbalului este mai presus de toate un stil de viață datorită faptului că
aceasta se mută din zona stadionului din zilele de meci, în toate acțiunile pe care suporterii le
întrepătrund în afara acestui context, iar complexitatea acestei subculturi pare că nu poate fi
înțeleasă demonstrând totodată incapacit atea autorităților in rolul de mediator și garant al
dezvoltării sociale.

50
BIBLIOGRAFIE

1. Brown, Adam , Fanatics! Power, Identity and Fandom in Football , London, Routledge,
1998.

2. Brug, van der, Meijs. J, Voetbalvandalisme en de media , Amsterdam, Tijdschrift voor
Criminologie, 1988, apud Giullianoti, R., Bonney, N., Hepworth, M., Football, Violence and
Social Identity, London , Routledge, 1994.

3. Charles Tilly, The Politics of Collective Violence , Cambridge, Cambridge Universit y Press,
2007.

4. Dal Lago, Alessandro, Football violence and social identity , London & New York:
Routledge, 1994.

5. Doidge, Mark and Lieser, Martin , The globalisation of ultras culture: an international
comparison of Japanese and Italian fan-groups , University of Vienna, Conference, March 2013.

6. Faje Florin , “Clujul suntem noi , Suporterii echipelor de fotbal: identitate, rivalitate și
conflict simbolic ”, Universitatea Babeș ‐Bolyai Facultatea de Sociologie și Asistență Socială,
2007.

7. Foer, Franklin , How Soccer Explains the World: An Unlikely Theory of Globalization ,
London , HarperCollins, 2004.

8. Giulianotti, R. Armstrong , G . Entering the field: new perspectives on world football,
Oxford, United Kingdom, Berg Publishers, 1997.

9. Guschwan, Matthew , Soccer & Society: Riot în the Curve: Soccer Fans în Twenty -first
Century Italy , London, Routledge, 2014.

51

10. Guțu Dinu , Casuals Culture , Bricolage and Consumerism in Football Supporters Culture.
Case S tudy – Cătălin Hîldan Stand , Routledge, 2014 .

11. Guțu Dinu , Revoluția Ultrașilor . București, Ed. Cartier, 2014.

12. Pierre Arnaud, James Riordan, Sport and International Politics. The Impact of Fascism
and Communism on Sport , Routledge, Londr a, 1998.

13. Spaaij, Ramon , Understanding Football Hooliganism. A comparison of six Western
European Football Clubs , Amsterdam , Amsterdam University Press, 2006.

14. Thomas, Friedman , The Lexus and the Olive Tree: Understanding Globalization , New
York, Anchor Books, 1999.

Surse online:

1. Cfr -ecomax.ro, Accesat la 24.05.2016, Informații disponibile la adresa http://www.cfr –
ecomax.ro/

2. Gafiuc Justin, Accesat la 18.06.2016, Infor mații disponibile la adresa
http://www.gsp.ro/internati onal/euro -2016/pericol -de-ambuscada -in-ziua-meciului -nostru -cu-
albania -ultrasii -maghiari -vin-la-lyon-si-pregatesc -atacuri -impotriva -fanilor -romani -481139.html

3. Gregory Patricia, Accesat la 10.04.2016, Informații disponibile la adresa
http://news.bbc.co.uk/sport2/hi/football/women/4607171.stm

4. Grupuri.tripod.com, Accesat la 12.04.2016, Informații disponibile la adresa
http://grupuri.tripod.com/ultrasnet/id3.html

52

5. Metoni Octavian, Accesat la 21.05.2016, Informații disponibile la adresa
http://www.prosport.ro/fotbal -adevarat/fotbalul -nu-a-inceput -nici-cu-steaua -nici-cu-dinamo -si-
nici-macar -cu-rapid -la-inceput -a-fost-chinezul -6333871

6. Ministerul Afacerilor Externe 19.05.2016, Info rmații disponibile la adresa
http://www.mae.ro/node/1748

7. Ormuz Bogdan, Accesat la 5.04.2016, Informații disponibile la adresa
http://www.romanialibera.ro/sport/sporturi/ultras -nu-inseamna -hooligans -92129

8. Prosport.ro, Accesat la 3.06.2016, Informații disponibile la adresa
http://www.prosport.ro/fotbal -intern/nationala/stare -de-razboi -la-budapesta -inainte -de-ungaria –
romania -un-politist -a-fost-ranit-iar-18-persoane -au-fost-puse-sub-acuzare -14700276

9. Ucluj.ro, Accesat la 24.05.2016, Informații disponibile la adresa
http://www.ucluj.ro/fotbal/istorie.html

10. Romania -actualitati.ro, Accesat la 20.05.2 016, Informații disponibile la adresa
http://www.romania -actualitati.ro/timisoara_a_doua_capitala_a_fotbalului_romanesc -29611

11. RomanianUltras.n et, Accesat la 14.04.2016, Informații disponibile la adresa
http://www.romanianultras.net/interviu -cu-nicu-perifan -ultras -farul -92/

12. RomanianUltras.net, Accesa t la 18.04.2016, Informații disponibile la adresa
http://www.romanianultras.net/steagul -cohors -dacorum -capturat -de-original -peluza -nord-rapid

13. Shelley Alexander, Accesat la 10.04.2016, Informații disponibile la adresa
http://news.bbc.co.uk/sport2/hi/football/women/4603149.stm

53
14. Sport.ro, Accesat la 5.06.2016 , Informații disponibile la adresa
www.sport.ro/nationala/foto -bucuresti -sat-unguresc -suporterii -maghiari -sunt-pregatiti -pentru –
invazie -cati-vin-in-romania.html

15. Spynews.ro, Accesat la 5.05.2016, Informații disponibile la adresa
http://spynews.ro/actualitate/soc -si-groaza -pe-strazile -capitalei -suporterii -maghiari -au-facut –
pagube -7615.html

16. Stanciu Elena, Accesat la 25.05.2016, Informații disponibile la adresa
http://www.agerpres.ro/destinatie -romania/2014/08/30/destinatie -romania -u-cluj-cfr-1907 –
povestea -celei -mai-lungi -rivalitati -din-fotbalul -roman esc-10-41-17

17. St ăncioiu Octavian, Accesat la 21.05.2016, Informații disponibile la adresa
http://www.ripensia -sport -magazin.ro/istoria -fotbalului/anii -de-dupa -chinezul -influenta –
profesionismului -declinul -fotbalului -romanesc/

54