U N I V E R S I T A T E A B A B E Ș B O L Y A I CLUJ -NAPOCA [626575]

1
U N I V E R S I T A T E A “B A B E Ș – B O L Y A I” CLUJ -NAPOCA
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

TEZĂ DE DOCTORAT

RETROCEDAREA PROPRIETATII IN SOCIETATEA
ROMANEASCA
UN STUDIU SOCIOJURIDIC APLICAT

REZUMAT

CLUJ -NAPOCA
-2014 –

2
CUP RINS

CUPRINS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 2
CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. …………….. 6
1.1. Obiectul cercetării: procesul social și juridic al retrocedărilor ……………………….. 6
1.2. Un studiu de caz multiplu ………………………….. ………………………….. ………………… 7
CAPITOLUL 2 – PROPRIETATEA ȘI DEZVOLTAREA SOCIALĂ ………………………. 9
2.1. Problematizarea juridică și sociologică ………………………….. …………………………. 9
2.1.1. Proprietatea privată ………………………….. ………………………….. ………………………… 13
2.2. Poziția socialistă. Tranziția spre capitalism. ………………………….. ………………….. 17
CAPITOLUL 3 – PROPRIETATEA. DREPT ȘI FUNCȚIE SOCIALĂ ………………….. 22
3.1. Definiția și conținutul dreptului de proprietate ………………………….. ………………. 22
3.2. Conținutul juridic al dreptului de proprietate ………………………….. …………………. 25
3.3. Car acterele si atributele dreptului de proprietate ………………………….. …………… 26
3.4. Caracterul absolut al dreptului de proprietate în dreptul contemporan …………… 28
3.5. Funcția socială a proprietății ………………………….. ………………………….. …………… 29
CAPITOLUL 4 – PROPRIETATEA ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ ……………….. 31
4.1. Evoluția noțiunilor de drep t și dezvoltarea socială ………………………….. ………… 31
4.1.1. Câteva considerații generale ………………………….. ………………………….. ……………. 31
4.1.2. Legea țării și instituția voievodală ………………………….. ………………………….. ……. 32
4.1.3. Documente moderne și contemporane. Analiza documentelor ………………………. 33
4.1.4. Proprietatea. Stratificare socială și dezvoltare capitalistă ………………………….. … 43
4.1.5.Proprietatea in perspectiva dreptului cutumiar ………………………….. ………………… 45
4.2. Organizarea judecătorească a satelor din Câmpia Transilvaniei ……………………. 49
4.3. Judecata la hotare ………………………….. ………………………….. ………………………….. 50

3
4.4. Semne juridice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 52
4.5. De la devalmășie la stratificare socială ………………………….. …………………………. 55
4.6. Proprietatea și reinventarea capitalismului ………………………….. ……………………. 61
CAPITOLUL 5 – REÎNTOARCEREA LA PROPRIETATE. DREPTATE SOCIALĂ ȘI
LIBERTATE. ITINERAR LEGISLATIV . CAZUISTICI LEGISLATIVE ……………….. 66
5.1. Proprietatea. Drept fundamental al omului ………………………….. ……………………. 66
5.1.1. Rolul dreptului de proprietate ………………………….. ………………………….. …………. 67
5.1.2. Reglementari lega le al proprietatii ………………………….. ………………………….. ……. 68
5.2. Proprietatea privată în sistemul juridic al statului comunist …………………………. 69
5.3. Proprietatea socialista ………………………….. ………………………….. ……………………. 69
5.3.1. Proprietatea socialista de stat ………………………….. ………………………….. …………… 70
5.3.2. Proprietatea socialista cooperatista ………………………….. ………………………….. ….. 70
5.3.3. Obiectul proprietății particulare i n socialism ………………………….. ………………….. 71
5.4. Masurile reparatorii ………………………….. ………………………….. ………………………. 71
5.4.1. Acte normative care reglementeaza masurile reparatorii in Romania …………….. 73
5.5. Obiectul Legii nr. 10/2001 ………………………….. ………………………….. ……………… 78
5.5.1. Beneficiarii Legii nr. 10/2001 ………………………….. ………………………….. …………. 81
5.5.2. Măsurile reperatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 ………………………….. ………. 82
5.5.3. Imobilele preluate de stat fără titlu ………………………….. ………………………….. …… 83
5.5.4. Cazuri de restituire a dreptului de proprietate ………………………….. …………………. 84
5.5.5. Cazuri in care restituirea in natura nu e posibila ………………………….. ……………… 85
5.5.6. Situațiile în care măsurile reparatorii sunt acordate prin echivalentul …………….. 87
5.5.7. Proceduri de restituire conform Legii 10/2001 ………………………….. ……………….. 89
5.6. Legea 247/2005 ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 92
5.6.1. Modificarea granțelor țării – motiv de despăgubire ………………………….. ………….. 94

4
5.6.2. Procedura de restituire -conform Legii 247/2005 ………………………….. …………… 94
5.6.3. Fondul proprietatea și rolul său ………………………….. ………………………….. ………… 95
5.6.4. Rolul Curți i Constituționale ………………………….. ………………………….. ……………. 97
5.6.5. Jurisprudența instanțelor judecătorești din țară ………………………….. ………………. 97
CAPITOLUL 6 – RESTITUIREA PROPRIEĂȚII ÎN EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 100
6.1. Restituirea proprietății: de ce a ieșit așa prost în România? ………………………. 104
6.2. Drept comparat în materie de restituire sau de despăgubire pentru bunurile naționalizate
înainte de 1989 în Europa Centrală și de Est ………………………….. …………………….. 105
6.2.1. Forme de restituire a proprietății în Europa Centrală și de Est ……………………. 106
6.2.2. Forme de restituire aplicate în fostele țări comuniste ………………………….. ……. 106
6.3. Procesul de restituire în Europa Centrala și de Est. Cum s -a procedat la restituirea
proprietatii in tarile din Europa Centrala și de Est ………………………….. ……………… 107
6.3.1. Cehia și Slovacia ………………………….. ………………………….. ………………………….. 107
6.3.2. Germania de Est ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 107
6.3.3. Bulgaria ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 108
6.3.4. Ungaria ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 109
6.3.5. Poloni a ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 109
6.4. Conditiile restituirii –persoane ………………………….. ………………………….. ……… 110
6.4.1. Categoriile de bunuri excluse de la restituire in țările Europei Centrale și de Est …….111
6.4.2. Termene limitate pentru revendicarea proprietății in țările Europei Centrale și de Est
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . …..111
6.4.3. Formele de despăgubire și limitările lor în țările Europei Centrale și de Est … 112
6.4.4. Autoritățile compentente să decidă cu privire la restituire. Cine decide cu privire la
restituire sau la despăgubire in țările Europei Centrale și de Est ………………………….. 113
6.5. Situația României în contextul regional ………………………….. ………………………. 113
CAPITOLUL 7 – EVOLUȚIA LEGISLAȚIEI ȘI PROCEDURA DE ADOPTARE .. 115

5
7.1. Procedura reglementată de dreptul comun ………………………….. ………………….. 115
7.2. Modificarea Legii 10/2001, jurisprudența CEDO și recursul în interesul legii privind
admisibi litatea acțiunii în revendicare ………………………….. ………………………….. ….. 115
7.3. Importanta adoptării Legii 165/2013 ………………………….. …………………………. 116
7.4. Cadrul instituțional ce definește restituirea proprietăților astăzi în România … 118
7.5. Situația soluționării cererilor de retrocedare în decembrie 2007 ………………… 119
7.6. Situaț ia retrocedărilor în mai 2010 ………………………….. ………………………….. … 122
7.7. Situatia retrocedărilor in 2014 ………………………….. ………………………….. ………. 123
CAPITOLUL 8 – POZIȚIA CURȚII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI …. 124
8.1. Principii ce decurg din jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului (Strassbourg).
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 124
8.2. Pozitia Cur ții privind privarea unei persoane de dreptul de proprietate ……. 125
8.3. Aplicarea principiilor CEDO în cauzele referitoare la măsuri de reparație într -un context
de reformă politică și economică ………………………….. ………………………….. …………. 127
8.4. Aplicarea principiilor CEDO, în România ………………………….. …………………. 128
8.5. P oziția și precizările Guvernului Romaniei ………………………….. ……………….. 130
8.6. Planul de acțiune al Guvernului Romaniei pentru rezolvarea retrocedării proprietății
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 131
8.7. Poziția CEDO vis -a-vis de planul prezentat de Guvernul României …………… 132
CAPITOLUL 9 – PRIMA HOTĂRÂRE PILOT P ENTRU ROMÂNIA ………………… 134
9.1. Motivele care duc la adoptarea hotărîrii pilot. Existența unei practici incompatibile cu
Convenția ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 134
9.2. Importanța Hotărîri pilot ………………………….. ………………………….. …………….. 137
9.3. Vânzarea caselor către chiriași ………………………….. ………………………….. …….. 139
9.4. Situația executării hotăririlor judecatoreș ti în cazul României analizată la CEDO
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 141
9.5. Hotărire pilot împotriva României și justificarea ei ………………………….. …….. 141

6
9.6. Procedura emiterii hotăririi pilot pentru România ………………………….. ………… 142
9.7. Cauza Maria Atanasiu ………………………….. ………………………….. ………………….. 143
9.7.1.Cauzele identificate de CEDO care au determinat pronu nțarea unei hotăriri pilot pentru
România ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 144
9.7.2. Judecarea cauzei Atanasiu și pronunțarea hotăririi pilot ………………………….. …. 145
CAPITOLUL 10 – HOTĂRÎRILE CEDO ………………………….. ………………………….. … 148
10.1. Ce este o hotărâre -pilot? ………………………….. ………………………….. …………….. 148
10.2. Cerințele Curții Europene a Drepturilor Omului ………………………….. ………… 149
10.3. Sugestii le făcute de CEDO: ………………………….. ………………………….. ……….. 150
10.4. Pronunțarea hotăririi pilot pentru România – suspendă cauzele asemănătoare 151
10.5. Condamnarea României prin hotărirea pilot ………………………….. ………………. 153
10.6. Legislația ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 154
10.7. Instanțele ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 158
CAPITOLUL 11 – AUTORITĂȚILE IMPLICATE ÎN PROCEDURA DES PĂGUBIRII 161
11.1.Fondul proprietatea – rol și importanță ………………………….. ……………………… 161
11.2. Diferențe intre aplicarea hotăririi pilot în România și Polonia ………………….. 163
Plafonarea despăgubirilor? ………………………….. ………………………….. ………………….. 164
11.3. Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ………………………….. 166
CAPITOLUL 12 – LEGE A 165/2013 – MODIFICĂ LEGISLAȚIA PRIVIND RETROCEDAREA
PROPRIETĂȚII ÎN ROMÂNIA ………………………….. ………………………….. …………….. 167
12.1. Motivele adoptării Legii nr.165/2013 ………………………….. ……………………….. 167
12.2. Principiile care au condus la elaborarea proiectului Legii 165/2013 ………….. 168
12.3. Contextul adoptării de Legea 165/2013 ………………………….. ……………………. 170
12.4. Beneficiile acordate de Legea 165/2013 ………………………….. ……………………. 171
12.5. Termenele de acordare a despăgubirilor conform Legii 165/2013 …………….. 173

7
12.6. Prevederile Legii 165/2013 mulțumesc sau nu persoanele care trebuie să beneficieze de
prevederile ei? ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 175
CAPITOLUL 13 – CAZURI IN DIVIDUALE ÎN MICROGRUPUL CÂMPIA TURZII.
CERCETAREA EMPIRICĂ ȘI ANALIZA DATELOR ………………………….. ………….. 178
13.1. Un fenomen juridic sub proiector sociologic ………………………….. …………….. 178
13.2. De la Observație participativă la cercetare sociologică de tip cantitativ …….. 183
13.2.1. Observația participavă ………………………….. ………………………….. ………………… 183
13.2.2 Interogațiile cercetării ………………………….. ………………………….. ………………….. 185
13.3 Descrierea cercetării. Prelucrarea datelor ………………………….. …………………… 190
13.4. Legitimizare metodologică. Focusarea statistică a cazurilor …………………….. 200
CAPITOLUL 14. CONCLUZII ȘI PERSPECTIVE ………………………….. ………………. 211
14.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 211
14.2. Este posibilă o sociologie a proprietății? ………………………….. …………………… 211
14.3. Cum analizăm documentele? ………………………….. ………………………….. ………. 212
14.4. Cercetarea: confluența dintre sociologic și juridic ………………………….. ………. 219
B I B L I O G R A F I E ………………………….. ………………………….. …………………….. 222

8
INTRODUCERE

Cercetarea noastră este un studiu sociojuridic aplicat, cu un discurs alternativ, sociologic
și juridic ceea ce -i dă o dimensiune microinterdisciplinară, într -o problematică politică, socială și
umană recentă: acțiunea socială și juridică de restituire a proprietăților confiscate de regimul
comunist, restituire ce implică instituții (oragnizații) lo cale, naționale și europene și actori sociali
implicați în acest proces. Sub aspect sociologic și metodologic pe analiza documentelor juridice
studierea prin metode sociologice a cazurilor de retrocedare din Câmpia Turzii. Am aplicat
chestionare și intervi uri, am studiat documente, cercetarea grupului ales constituindu -se într -un
studiu de caz multiplu.
Discursul l -am organizat alternativ, sociologic și juridic, în capitolul privitor la
retrocedările din Câmpia Turzii cele două dimensiuni ale discursului au primit unitate datorită
metodologiei sociologice aplicate în culegerea, prelucrarea și analiza datelor.

PROPRIETATEA ȘI DEZVOLTAREA SOCIALĂ
În societate, în toate societățile proprietatea a fost și este o realitate fundamentală un
motor al dezvoltării individuale și comunitare.
Chestiunea retrocedării proprietăților în societatea românească, în urma desprinderii de
vechiul regim, cel care prin dictatură proletară le -a confiscat, este un proces generat de o
schimbare de regim politic, de la dictatură la democrație, iar sociologic acest fenomen juridic ca
fapt social, cum vom vedea în analiza cercetării de teren, este o componentă a dezvoltării sociale.
În teorii privitoare la dezvoltarea socială s -a constatat că în Europa există o diferență în
această problematicâ. Societățile occidentale (apusene) au cunoscut o dezvoltare constantă, iar
acest fapt a însemnat progres și modernizare.
În societățile estice dezvoltarea socială s -a manifestat prin “crize de dezvoltare”, iar un
aspect al acestor crize de d ezvoltare îl reprezintă pentru societatea românească fenomenul

9
retrocedării, generat de o altă criză a dezvoltării – a “dezvoltării socialiste” – aceea impusă de
dictatura ce a confiscat proprietățile.
Este esențial să conștientizăm faptul că proprietatea este relativă în câteva sensuri. În primul
rând, drepturile de proprietate depind de acțiunile guvernamentale care le -au generat. În al doilea
rând, drepturile de proprietate depind unele de altele. Și, în al treilea rând, drepturile de
proprietate depind de situația în care se aplică. Semnificația economică a unui drept, așadar,
reprezintă o funcție a: (1) legii care îl protejează în comparație cu alte interese protejate; (2)
drepturilor altora; și (3) activităților de vânzare și cumpărare, a circumstanțel or macroeconomice
și a altor variabile economice. Însăși competiția reprezintă o modalitate de a distruge valoarea
proprietății altora în măsura în care fiecare competitor încearcă să atragă toți clienții posibili de
partea sa.
Proprietatea ca instituție este atât de importantă nu doar grație locului pe care îl ocupă în
raport cu alte instituții, și nu numai datorită funcției sale de promovare a producției și a
bunăstării materiale, etc., ci datorită procesului de decizie al cărui rezultat este dreptul de
proprietate. Uneori proprietatea este descrisă prin analogie cu un mănunchi de bețișoare. Fiecare
bețișor reprezintă o abilitate potențială de acțiune sau de imunizare la consecințele acțiunilor
altora. Acest proces de decizie se referă la a hotărî cine, cui și ce poate să -i facă, având astfel mai
multe aspecte. Acestea sunt evidente atunci când se studiază transformarea sistemului economic
dintr-unul în care proprietatea sub formă de terenuri avea atât semnificație economică cât și
autoritate guvernamenta lă, într -unul în care proprietatea, fie ea sub formă de terenuri sau nu, la
fel ca și persoanele care au sau nu proprietăți, participă la luarea deciziilor economice și politice.
În această perspectivă a proprietății ca instituție problema retrocedării e ste un vector
economic al tranziției de la socialismul estic, de dictatură, la capitalism.
Sociologul roman, Henri H. Stahl, autor a trei varaiante a teoriei Satului devălmaș:
Sociologia satului devălmaș (1946), Contribuții la istoria satelor devălmașe (1 956-1965), Sate
devălmașe (1998) în ultima varianăt a teoriei sale apelând la “teoria modernizării” acceptată
deschis “criza societăților comunuiste” și privește dezvoltarea ca o tranziție de la comunism la
capitalism, în limbajul lucrării noastre de la p roprietatea socialistă, comună și colectivă la
proprietatea liberală comunitară și individuală.

10
În perspectiva dezvoltării sociale retrocedarea proprietăților în postsocialism înseamnă o
acțiune juridică, economică și socială în cadrul mai larg al tranziț iei societății românești de la
socialism la capitalism.

PROPRIETATEA DE DREPT ȘI FUNCȚIA SOCIALĂ

În gândirea social europeană, filosofică și sociologică, au existat două tendințe în raportul
dintre gândire și proprietate.
S-a manifestat încă de la Plat on, apoi la părinții Bisericii, la utopiștii Thomas Morus și
Tommaso Campanella, mai târziu la Babeuf, Bazard și Proudhon până la Marx și Engels un
curent de critici la adresa proprietății private, unele temperate, altele virulente.
Celălalt current este reprezentat de apărătorii proprietății private: Aristotel, August
Compte și Stuart Hill și alții care au subliniat avantajele proprietății private ca instrument și
stimul economic, garanție a libertății individuale, izvor de bogăție, prosperitate și bunăs tare
socială (Martin G. Raynor, P. 1980)
În perspectivă juridică și economică critica virulentă a lui Marx și Engels, proiectul lor al
dictaturii proletare aplicat în estul european după revoluția bolșevică și extins după al doilea
război mondial a consti tuit o depersonalizare și înstrăinare a membrilor societății în raport cu
proprietatea, funcția ei socială de bunăstare pentru familie și comunitate a fost anihilată în
favoarea unui stat profitor și exploatator în folosul unei nomenclaturi ce a recurs nu numai la
confiscarea proprietăților, ci și la lichidarea prin diferite modalități a unor proprietari ca personae
fizice, ca oameni sociali.

11
PROPRIETATEA ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ

Interesul statului roman pentru proprietate a debutat sub Alexandru Ioan Cuza, dreptul la
proprietate fiind apoi consacrat prin acte normative ce au dus la dezvoltarea socială și
modernizarea societății.
În sociatatea românească proprietatea a avut regimuri diferențiate, în societatea
preindustrială ea s -a utilizat prin legea țării și instituția voievodală, primul document juridic
codul lui Calimahi (1817) cu privire la proprietate a fost produsul instituției voievodale. Codul
lui Calimachi a operat și ca o distincție cu referințe la stratificarea socială “oblăduitorii”(clasa
superioară) și “oblăduiții” clasa inferioară .(Vedinaș, 2001)
În intervalul 1864 -1945 ce include și afirmarea societății industriale există documente
juridice, coduri, legi, constituții care consfințesc dreptul la proprietate în sens liberal și
democratic.
În intervalul 1945 -1989 în care societatea industrială se afirmă în regim socialist (Radu
N. și alții 1996) prin legi și hotărâri de “naționalizare” a proprietăților, la nivelul teritoriului
rămânând libere doar comunitățile și teritoriile montane.
Sub aspect sociologic proprietatea a fost inclusiv în societatea tradițională dezvoltatoare
de stratificare socială. Fenomenul a avut loc, dupa H.H. Stahl. O dată cu destrămarea satelor
devălmașe, o parte rămânând libere altele devenind aservite.
În funcție d e proprietățile ce le puteau lucra, clăcașii din satele aservite erau stratificați
în: clăcași fruntași, clăcași mijlocași, clăcași codași, fapt ce confirmă și aici realitatea socială că
proprietatea e generatoare de stratificare socială.
După reforma a grară din 1921 structura proprietății funciare își schimbă configurația în
sensul că teritoriul agraar este mai mare în hectare ca totalitatea pentru țărani deveniți în
comparație cu cel rămas la marii proprietari.
În intervalul 1927 -1937, adică timp de un deceniu ca efect al schimbării configurației
proprietății în favoarea țăranilor este potențată dezvoltarea economică, indicatorul acestei

12
dezvoltări fiind creșterea considerabilă a numărului de plugari, grape, semănătoare, mașini de
recoltat. Această dezv oltare economică e parte a dezvoltării sociale. Dar și în cadrul acelei
dezvoltări economice se produce și o stratificare socială pe care o redăm cu textul și limbajul
sociologic a lui Anton Galopenția:
„I. Exista o categorie de țărani codași, 2460000, adică 74,9%, care aveau pământ sub 5
hectare, în total 5535000 hectare. Categoria aceasta se sub -împarte în codași propriu -ziși, care au
între 2 și 5 hectare și duc o viață strîmtorată, apoi în țărani săraci, care au pînă la 2 hectare și sînt
obligați să recurgă la muncă și meserii anexe, și muncitori agricoli (pălmași), care n -au decît
munca brațelor pentru a se întreține. Proletariatul rural este în continuă creștere. O parte dintre
muncitorii agricoli au o casă, ogradă și grădina în vatra satului, dar o altă parte nu au nici atît.
II.Țăranii mijlocași, care aveau între 5 și 20 de hectare, erau în număr de 74000 de
gospodării (22,6%), posedîna 6.315.000 ha (32% din suprafața arabilă).
III. Țăranii chiaburi și orășenii proprietari de ferme avînd între 20 și 100 hectare sînt în
număr de 68.800 de gospodării (2,1%), posedă 2430 ha (12,2% din suprafața arabilă).
IV.Moșierii, cu un număr de 12.200 de proprietăți (0,4%) , posedînd 6.315.000 ha (32%
din suprafața arabilă).”
Sursa: Anton Galopenția, Îndreptar pe ntru instrucția sociologică în școlile de pregătire, S.S.T.
1939, p. 25
Proprietatea n -a avut însă numai stratificare socială, ci și dezvoltarea diferitelor tipuri de
capitalism: comercial, bancar -financiar și industrial (Zeletin 1991). Dezvoltarea aceast a a fost
una organică.
Dar tranziția postdecembristă de la socialismul totalitar la capitalism nu a urmat
dezvoltarea oragnică a teoriei lui Zeletin: capitalism commercial, capitalism bancar, capitalism
industrial, ci a fost o “călătorie” de macrogrupuri – pentru a utilize metafora lui Dumitru Sandu
(1996) – cu start de pe aceeași linie și cu unele de pe poziții foarte apropiate în timp.

13
REÎNTOARCEREA LA PROPRIETATE. ANALIZA DOCUMENTELOR

În legătură cu retrocedarea proprietăților în societatea românea scă postdecembristă au
fost dezbateri, poziții private, atitudini media, dar sub aspect legislativ au apărut măsuri
reparatorii însă abia Legea 10/2001 a avut ca obiectiv retrocedarea imobilelor preluate abuziv de
regimul comunist.
Conținutul legii nu a d us la mulțumirea tuturor solicitanților. Aceștia s -au adresat la
CEDO și în urma presiunilor venite inclusiv din partea Consiliului Europei Legea 247/2005 a
modificat parțial Legea 10, iar la presiunea acelorași institușii CEDO și a Consiliul Europei
apare in 2013 Legea 165/2013. Neclaritățile legilor, chiar și după intervenția CEDO ne -a pus în
situația de a observa eșecul demersului legislativ românesc, în problema retrocedărilor ,
comparativ cu același fenomen din Europa Centrală și de Est.
În lucrare pr oblematica acestor legi, intervenția CEDO și comparația cu Europa Centrală
și de Est e cuprinsă în câteva capitole. Aici, în rezumat reproducem analiza documentelor din
concluzii:
Incerti tudini în aplicare
Aplicarea în practică a L egii 10 s-a confruntat d eci cu un număr de dileme ce nu fusese ră
soluționate la nivel politic.
Restitu ția în natu ră – soluție de principiu sau “de regu lă”?
Potrivit art.1 alin.(1) din Legea nr.10/ 2001, în forma sa a ctuală, „imobi lele preluate în
mod abuziv de stat, de organiz ațiile coope ratiste sau de orice alte persoa ne juridice […], se
restituie, în natură, în condițiile prezentei legi.” Textul legii contin uă, întărind pr incipiul
restituirii în natură: „în cazurile în care restituirea în natu ră nu este posibi lă se vor stabili măsuri
reparatorii prin echival ent”.
Ideea ce se desprinde este că restituirea în natu ră este soluția principal ă, iar echivalentul
ține de excep ție. Totuși, puterea acestui princip iu este corect ată pe parc ursul legii prin fo rmularea
art.7 alin.(1) „de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natu ră.”

14
Utilizarea acestei sintagme vine în aceeași direc ție ca și în legea 18 /1991, unde, într-un
mod similar, princip iul restituirii pe vechile amplasamente a fost subminat printr -o formulare
ambig uă, inducând practica refuzu lui restituirii pe vechile amplasamente fără să existe vreo
motivație obiecti vă pent ru astfel de decizii. Prin corec țiile aduse principiului resti tuției în natu ră,
Legea nr.10/2001 a limitat efectiv solu ția restituirii în natu ră pentru terenurile care, la data
intrării în vigoare a legii, nu erau ocup ate de constru cții durabile și pentru clădiri care nu au fost,
anterior acestei date nici distruse, nici înstrăinate unor te rți cumpăr ători de bună -credință,
persoane fizice (de exem plu, chiriașii care au cumpărat în baza legii 112/1995) ori persoane
juridice (cazul investitorilor care au dobândit active prin proceduri de privatizare).
În plus, da că fostul proprietar nu conte stă vânzarea imob ilului printr -o acțiune în nul itate,
în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a legii, actul de înstrăinare rămâne de ne atacat ch iar
dacă cumpăr ătorul era de rea -credin ță (a știut la data dobând irii imobilului că statul nu avea de
fapt dreptul să îl vândă).
Așadar, lipsa unui cad ru legal pentru repararea abu zurilor din trecut care să fi fost adoptat
la începutul an ilor 1990, ca în celelalte state ex – comuniste, împreună cu permanenta oscil ație
între pr otecția chiriașilor și drepturile foștilor proprietari, au dus la o situație con fuză și
fragmentată. Tendințele evidente de protejare a chiriașilor din primii 10 ani, au fost răsturn ate
doar apare nt prin Legea 10/2001, de oarece princip iul restituției în natură adoptat tardiv și
neconvi ngător întâ mpină mari dificultăți la punerea în practi că.
Inexisten ța termenelor limită
Legisla ția nu prevede te rmene nici pentru finalizarea p rocesului, nici pent ru completarea
dosarelor, așa cum nu specifi că nici obligativ itatea unui răspuns din partea autori tăților.
Ambiguitatea privind actele solici tate
Divergența permanenta între pract ica administr ativă și cea judi ciară, în special în ce
privește act ele succesora le acceptabile în procesul de restituire.
Interac țiunea cu arh ivele și cadastrul

15
Există probleme serioase datorate lipsei datelor cadastrale și problemelor istorice de
arhive. S uprafe țele din actele de proprietate nu concordă cu datele de la fisc dina intea
naționalizării, cu actele de na ționaliza re / confiscare s au cu propri etățile actuale, ceea ce crează
mari dificu ltăți func ționarilor, acestia dis punând de resurse limitate, însărcinați cu reconcilierea
acestor c onflicte.
Comunicare, transpare nță
O problemă majoră comună aproape tuturor institu țiilor analizate a fost o slabă
comunicare cu notificato rii. Posibilitat ea urmăririi online a stadiu lui în care se af lă notificarea.
Persoanele ce încear că să își recupe reze proprie tățile, invoca de cele mai multe ori problema
comunicării cu autorită țile, atât la nivel local (Primărie, Prefectură) cât și ce ntral (ministere,
AV AS, ANRP) . Chiar și după ani de zile de la depunerea dosarului, petentul af lă ce acte mai sunt
necesa re pent ru finalizarea dosarului doar dacă v ine personal în audiență. Frecvent se întâmp lă să
lipsească din dosar acte ce au fost de fapt depuse, ceea ce ind ică o slabă capacit ate de orga nizare
a instit uțiilor și ridică semne de întrebare din partea petenților fa ță de integritatea funcționarilor.
În ce privește audien țele, acestea sunt privite de unele autori tăți drept o modalitate
ineficientă de a discuta cu notificatorii, mai ales când a cestea cad în responsabilitatea membrilor
comisiei. “Nu mai stăm la vorbă. Am stat la început când au depus actele, acum nu mai vorbim
pentru că oamenii sunt disper ați și doar pierdem timpul cu ei” – Funcțio nar, membru în Comisia
legii 10/2 001.
Pe fondul lipsei de transparență și co ordonare administr ativă apar, cum e de așteptat,
suspiciunile de corupție. Cel mai adesea este acuz ată capacitatea instituțiilor publice de a folosi
infor mația pe care o dețin, precum și libertatea de decizie în a accelera sau frâna restituirea într-
un anume dosar, pentru a favoriza cli entelă politică. Șantajarea f oștilor proprietari, în special a
celor în vârstă sau lipsi ți de re surse, cu amânarea indef inită a deciziei în dosare, în schimbul
vânzării drepturilor l itigioase, este considera tă o practică des întâlnită în procesul de restituire.
Nemultumirile proprietarilor
Cei mai mulți propriet ari acu ză (pe dr ept sau nu) proasta organ izare din pri mării,
ineficie nța și lipsa de comunicare, sau rea ua-voință, care une ori merg e până la refuzul de a pune
în aplicare deciziile judecătore ști.

16
Cele mai multe nereguli semnalate de proprietari se referă tot uși la înstrăinar ea ilegală a
unor imobile care au căzut sub incidența Legii 112/19 95. Mai exact, este vorba d espre faptul că
autoritățile au vân dut chiari așilor imobile fără a ține cont de notifi cările prop rietarilor sau de
faptul că acestea se aflau în proces.
Proble me de sistem
A exist at permanent o dificultate de pr incipiu în aplicarea Legii 10/2001, anume, că s-a
acord at o ma re mar jă de decizie comisiilor locale (ca și în cazul restituirii terenurilor agricole), în
condi țiile în care autori tatea locală nu era direct interesată să renu nțe la active și să le restituie
foștilor proprietari, de multe ori plecați de mul tă vreme din comun itate, sau afl ați în minoritate
pe plan local, deci incapab ili să const ituie un grup efi cient de presiune. Ca atare, în multe locuri a
fost eviden tă lipsa de entuz iasm a aleșilor și func ționarilor locali de a rezolva o pr oblemă ce nu
era percepută ca "a lor".
Două "scăpări" legislative suplimenta re, care fac unic itatea procesu lui de restituire în
România, au convins def initiv aceste comisii locale că nu se dorește nici măcar la nivel central o
rezolvare rapidă și clară a situa țiilor:
• Fie nu au exist at deloc termene limi tă pentru sol uționarea unei cereri (sau măcar pentru un
răspuns de or ice fel); fie, atunci când acestea au apărut (târziu, în 2001), nu s-au prevăzut
sancțiuni pe ntru încălcarea lor;
• Formulările din lege au fost ambi gue, în pricipal prin introducerea faimoasei prevederi că
restituirea se face "de r egulă" în natură (sau pe amplasamentul in ițial), ceea ce în practica loca lă
a fost interpretat cu larghețe drept mâ nă liberă pentru decizie disc reționară.
Aceste două scăpări au transformat excepția în regulă, în sensul că foa rte pu ține solicitări
au mai fost ulterior rezolvate în spiritul legii. Cel mai adesea comisiile locale au profitat de
ambigu itatea formu lărilor pentru a tergiversa indefin it retrocedarea s au a propune f oștilor
propriet ari amplasamente inacceptabile, ceea ce a dus la încărcarea cu cazuri a tri bunalelor. Rata
de soluționare a not ificărilor fără apel la justi ție este infimă.
Un alt indiciu care suger ează practica neun itară în aplicarea legilor restitu irii îl constituie
discrepa nțele mari de la un județ la altul în rata de solu ționare a notificări lor. Dacă este să
rezumăm, cele mai mari probleme semnalate la nivel local, semnalate la unison de comisiile din

17
primărie și cea din Prefectură, sunt în număr de trei și țin de mod ul defectuos cum s -a legiferat și
acționat la nivel central în chest iunea restituirii proprie tății.
Cadrul legal imprecis și schim bător.
• Atrib uțiile pe fiecare nivel pre văzute în Legea 10/2001 s-au schimbat prin amendare într-un
moment nepotriv it (în 2005), exact după perioada de max im efort 2003 -2005 când nivelul local
trecuse marele hop al prel uării d osarelor și învă țase să aplice procedurile. Comisiile de la
primării, care până atunci făceau evaluările și propuneau sumele pent ru compensări, și-au pierd ut
această fun cție în favoarea nou-înființatei Agenții Na ționale ( ANRP), care are o r ețea proprie de
evaluatori imobiliari la nivel național. Acestora li se repartizea ză dosarele în mod aleator,
evident, în ideea de a evita manevre și aranjamente locale.
• Problema este cu atât mai import antă cu cât Legea 10/2001 a fost amendată în 2005 și într -un
alt punct crucia l: estimarea valorii proprie tății ce nu mai poate fi restitu ită în natu ră se face de
atunci "la valoarea curen tă de p iață", de un de anterior se ap lica o metodologie oarecum
contabilă, cu criterii obiective. În princ ipiu, noua prevedere este în favoar ea solicita nților ce
urmează să fie despăgub iți prin Fondul Proprietatea, pent ru că pe vechile cr iterii din Normele de
aplicare, proprietă țile lor apăre au subestimate în raport cu piața actua lă de clădiri și terenuri.
Altfel spus, până în 2005 Comisiile din primării făceau nu doar dosarul, ci și o evaluare după
metodologia legală cu coeficien ți, trim ițând la centru do sarele cu aceas tă propunere de sumă.
După 2005, Comisii le locale întocmesc doar dosarele cu acte pent ru a stabili dacă un petent este
eligibil sau nu, urmând ca valoarea de despăgubire să o stabilească evaluatorii certific ați ai
ANRP printr -o procedură separată, în funcție de valoarea de pia ță, ceea ce este mai laborios.
Dincolo de d ificultățile de fun cționare practică men ționate, apare aici un paradox: deși
introducerea sistemului mai complicat cu evaluat ori independ enți și repartizare națională
aleatoare a do sarelor a avut rostul, prin reduce rea aranjamente lor locale, de a ține costurile totale
sub control, trecerea de la criterii obiective la "valoare de pia ță" a fă cut de fapt să crească foarte
mult aceste costu ri pe seama Fondului Proprietatea, nefiind foarte clar cum le va putea acesta
onora integral. Practic, despăgubirile dec ise acum de evaluatorii ANRP sunt mult mai mari decât
cele propuse anterior de Comisiile locale, fără a fi în mod nec esar și mai obiectiv stabilite, deși
sistemul a fost creat t ocmai pentru a împiedica funcționarii loc ali să acorde despăg ubiri
exagerate pe seama resu rselor publice.

18
Aceas tă schimbare de atribuții și metodă de evaluare opera tă în 2005 a dus la două
ineficie nțe majore:
– toată munca fă cută până atunci timp de doi ani de Comisii le locale în partea de eval uare
s-a anulat și a trebuit lu ată de la capăt, cu un sistem care fun cționea ză de fapt mai lent;
– datorită trecerii ti mpului, valoar ea de piață a imobilelor a tot crescut, astfel că sume care
ar fi fost probabil acceptate de oameni ca despăg ubire în 2005-2006, da că ANRP ar fi aprobat
atunci pe loc pr opunerea C omisiilor locale, au crescut până azi foarte mult. Ele cresc în
continuare, pe măsură ce se întârzie procesul, pentru că ritmul de lucru al evaluatori lor nu ține
pasul cu evol uția rapidă a pre țurilor, existând situ ații când chiar această a doua evaluare devine
depăși tă dacă ANRP întâ rzie foarte mult aprobarea unui dosar (un an sau mai mult).
Pe de altă parte, ceea ce pentru stat (sau Fondul Prop rietatea) rep rezintă costuri, pentru
solicitan ții de rest ituiri reprezin tă o repara ție, deci faptul că sumele de despăgubire cresc către
valoarea reală de pia ță nu rep rezintă a utomat o dovadă că politica e greșită. Proble ma ca acest
întreg sistem să fun cționeze eficient; și să se realizeze un compromis rezonabil între nevoia de
compensare a foștilor proprietari și interesele contribuabili lor de azi, ca re supor tă ace ste
comp ensații. De multe ori, insta nțele au acceptat retroce dările în parcuri și pe domen iul public,
provocând stupoarea cetățenilor sau prote ste din partea organiz ațiilor ecologiste. Acest lucru a
apărut t ot din cauza cad rului legislativ deficitar sau a lipsei de capacitate administrati vă loca lă: în
multe cazuri, inc lusiv București, inventarierea domeniu lui public și de utilitate publică nu s-a
finali zat, iar Ministerul M ediului nu a făcut normele pentru întocmirea regist rului de spații verzi.
Ca atare, reprezenta nții primării lor nu au putut să demonst reze în fața insta nței că terenurile
revendicate nu ar trebui retrocedate.
Lipsa de termen l imită pentru completarea dosarelor cu actele n ecesare, o dată
notificarea depu să, ține în suspensie un mare n umăr de ter enuri și propri etăți imobiliare. Prin
urmare, p rimăriile nu pot avea o estimare asupra volumului final de terenuri de restitu it, nici nu
pot face investi ții pub lice pe supra fețele astfel blocate: ter enurile nu se pot nici expropria până nu
li se clarifică st atutul, nici fol osi pentru compensare.
Lipsa de coordonare centra lă și practică unifica tă
Sunt multe indicii că sistemul funcționează prost chiar atunci când e vorba de chestiuni
simple, nu doar de marile dileme deja menționate. Exis tă o părere gene ral împăr tășită la nivel
local că ANRP este relativ len tă în funcționar e. Dosare tri mise la Bucure ști de Comisia locală cu

19
ani în urmă se reîntorc p entru refacere deoarece între timp petentului i-a expirat bul etinul de
identitate (copia exista în dosar), iar autori tatea locală e în poziția neplă cută de a lua legătura cu
oamenii pent ru astfel de amănunte tr iviale care duc la noi întâ rzieri.
Situația este și mai frustrantă atunci c ând solicitantul a murit cât timp dosarul s tătea la
aprobat, pentru că acesta trebuie refăcut de moșten itori. Cele mai dese situ ații sunt însă cele în
care Comisia prim ește sol icitări de inform ații suplimenta re (planuri detaliate, descriere tehn ică
de clădiri) care exced met odologiei din normele legii, detalii pe care nu este clar cine ar trebui să
le produ că: proprietarii în șiși; evaluato rii ANRP câ nd vin în teren; Comisia? În asemenea situa ții,
funcționarii Comisi ei merg uneori c hiar ei la Arhive să caute documentel e, pent ru că înștiințarea
proprietarilor n -ar produce decât întâ rzieri, scandal și finalmente tot cam același timp pierdut cu
consilierea acestora, autoritatea trebui nd să explice oamenilor ce și unde să caute.
Finalm ente, prelungirile repetate de termene, prin amendam ente la lege, până la care
puteau fi depuse solicitările și completate dosarele, au creat încur cături administr ative, dând
calendarul de lucru peste cap (d repturi reconstituite suprapus, rude colaterale c are au venit cu
solic itări în valul doi de depunere, etc). Cele câteva primării mai "luminate" care au vrut să
procedeze t ransparent și rațional, întocm ind un inventar al proprietă ții după primul mare val de
solici tări (2003-2004), pentru a ști ce se poate restitui în natu ră și ce rezerve de terenuri rămân
pentru compensări, au fost cele mai lovite de fluiditatea și indecizia centra lă, pentru că și-au
bătut cuie în talpă promi țând oamenilor lucruri pe care apoi nu le-au mai pu tut respecta.
Spre deosebire d e fostele țări socialiste care s -au străduit și au reușit să rezolve cât mai
repede cu putință (respectiv, în primii ani de după căderea comunismului) problema măsurilor
reparatorii pentru bunurile preluate abuziv în perioada comunistă, România a tergivers at
soluționarea acestei probleme, care a devenit din ce în ce mai complexă pe măsura trecerii
timpului și a ezitării autorităților competente de a rezolva această problemă. (Baias și alții, 2002)
Până în acest moment studiul nostru sociojuridic și -a desfăș urat discursul atât în
coordonate sociologice în fixarea metodologiei cercetării: studiu de caz multiplu cât și în
stabilirea raportului dintre proprietate și dezvoltare socială conturarea înțelesului proprietății în
sociologia satului devălmaș și înfățișa rea dezvoltării capitalurilor comercial, financiar – bancar și
industrial în sociologia economică a lui Ștefan Zeletin, care marxist in linia lui Werner Sombart
operează analiza pe realități economice și dezvoltarea lor, nu pe realități clasiale precum C .
Dobrogeanu Gherea, a cărui concepție despre proprietate o și critică Zeletin argumentat în

20
originea burgheziei române funcția socială a proprietății și rolul ei în dezvoltarea economică,
dezvoltare care potențează și alte coordonate ale dezvoltării socia le.
Sigur, recunoaștem ariditatea analizei documentelor juridice cu privire la stabilirea rolului
proprietății în societate.
Analiza acestor documente înainte și dupa poziția socialistă cu privire la reglementările
juridice ale proprietății e însă relevan tă pentru a putea înțelege acum la finalul sintezei noastre
că există diferențe între evoluția legislației cu privire la proprietate în societatea românească în
intervalul secolului al XIX -lea și prima jumătate a secolului al XX -lea (1900 -1945) când
legis lația a cunoscut o dezvoltare liberală și organică și evoluția legislației privitoare la
retrocedări, legislație ce s -a dezvoltat oarecum sinuos fiind refăcută și regândită după ce multe
cazuri de retrocedare din societatea românească au ajuns la CEDO, org anismul european fiind
acela care a determinat ajustări și modificări în legislație postdecembristă pentru retrocedări.
Din Câmpia Turzii n -a ajuns nici un caz la CEDO, cazurile mai dificile au prezente însă
instanțelor de judecată, cazuri pe care le -am î nsoțit ca „pledant la bară” putând astfel analiza
temeinic documente și să privesc situațiile din interiorul lor. Aici în acest capitol cele două
alternative discurs sociologic și discurs juridic ale lucrării noastre își unesc viziunile dând
consistență st udiului nostru de sociologie aplicată.
În primul rând am preluat problematica sociologică atât sub aspect teoretic cât și
metodologic, argumentând că în situațiile retrocedărilor din Câmpia Turzii perspectiva este a
microsociologiei juridice, că ne aflăm î n fața unui fenomen juridic ca fapt social (Durkhein).
Pe dimensiunea raportului dintre oferta juridică și cererea solicitanților am putut constata
că în orizontul sociologiei aplicate fiecare caz juridic de retrocedare este un „caz social” (Mihu,
2008), i ar multitudinea cazurilor justifică opțiunea noastră metodologică pentru un studiu de caz
multiplu, înlăuntrul căruia s -au desfășurat tehnici de cercetare a căror aplicare și prelucrare
alcătuiesc sumarul lucrării.
Cercetarea de teren ce e prezentată în lu crare are trei coordonate:
1. Coordonata calitativistă ce înfățișează prezența observației participative în cadrul
cercetării completate cu povestea „confiscării” și ”retrocedării” unui caz special, cel în care s -au
solicitat 25 de proprietăți. Povestea an alizată sociologic relevă că relațiile sociale, după
confiscare, dar și în timpul procesului de retrocedare s -a desfășurat într -o matrice comunitară

21
(Pascaru, 2003) de intercunoaștere, o matrice specifică și atunci și acum a comunității din
Câmpia Turzii, o comunitate urbană cu dominantă mentalitară urbană.
2. Coordonata cantitativistă. Anchetă de teren cu un chestionar de tip sondaj de opinie.
Chestionarul a fost alcătuit pe temele retrocedării: interesul public pentru fenomen, cunoașterea
fenomenului de c ătre opinia publică și percepția atitudinii autorităților față de realitățile
retrocedării. Prelucrarea datelor în grafice și enunțuri reprezintă o secvență de sociologie a
opiniei publice în cadrul studiului sociojuridic de sociologie aplicată.
3. Coordon ata calitativist -cantitativistă. Aceasta este un paragraf distinct al prelucrării
cercetărilor realizate prin observație participativă, studiul și analiza documentelor, inventarierea
statistică a tipurilor de cazuri asemănătoare și diferite. Datele statist ice sunt înfățișate în grafice,
iar în discursul analitic se prezintă câteva cazuri speciale. Atât prelucrarea statistică cât și analiza
cazurilor speciale legitimează metodologia studiului de caz multiplu și încheie profilul de studiu
sociojuridic, cu apl icație sociologică calitativă și cantitativă a întregii noastre cercetări.
Aceste coordonate metodologice și aplicare lor ne asigură că într -adevăr situația reală a
retrocedărilor din societatea românească prin prisma studiului nostru sociojuridic argumen tează
adevărul că el a reprezentat și reprezintă în cazurile ce se mai derulează un fenomen juridic
înțeles ca fapt social, toate cazurile fiind cazuri sociale. Analiza noastră cu dublă perspectivă
sociologică și juridică o socotim o contribuție necesară l a dezvoltarea sociologiei dreptului și la
înțelesul documentelor juridice ca și componente specifice în istoria socială a subdomeniilor
organizaționale în societatea românească.
Dubla perspectivă sociologică și juridică are la nivelul limbajului, al gândir ii de fapt o
corelație de profunzime. E vorba de corespondența semantică între „cauză”din limbajul juridic și
„caz” din cel sociologic. Ceea ce în discursul nostru juridic numim cauză juridică, în discursul
nostru sociologic se numește „caz social”. Corel ația de profunzime între cei doi termeni e
susținută și de semnificația juridică a termenului „caz”= „cauză”. (Lazăr Șăineanu,1998)
Corelația este încă un argument pentru validarea lucrării noastre ca studiu socio -juridic
aplicat.

22
B I B L I O G R A F I E

I. Tratate, cursuri, monografii
(autori români)

1. Adam, I., (2000), Proprietatea publică și privată asupra imobilelor din România, Ed. All
Beck, București;
2. Avram, M., (2006), Actul unilateral în dreptul privat, Ed. Hamangiu, București
3. Baias, F.A., Dumitrac he, B., Nicolae, M., (2002), Regimul juridic al imobilelor preluate
abuziv , în Legea nr. 10/2001 comentată și adnotată , Ed. Rosetti, București;
4. Blaga, L., (1969), Despre gândirea magică, București;
5. Burada, T., (1880), O caletorie în Dobrogia, Iași;
6. Carama n, P., (1984) , Pământ și apă . Contribuție Etnologică la studiul simbolicei
eminescie, Ed. Junimea, Iași;
7. Cernea, E.,(1971), Istoria dreptului românesc , București;
8. Cernea, E., Molcuț, E., (1996), Istoria Statului și dreptului românesc , Casa de Editură și
Presă Șansa SRL, București;
9. Chelaru, E.,(2001), Legea nr. 10/2001privind regimul juridic al unor imobile preluate
abuziv în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989. comentată și adnotată, Ed. All
Beck, București;
10. Chelaru, E., (1999), Circulația juridică a t erenurilor , Ed. All Beck, București;
11. Chelaru, E., (2000), Curs de drept civil. Drepturile reale principale , Ed. All Beck,
București;
12. Chelcea, S. (2004), Metodologia cercetarii sociologice , București, Ed. Fundației România
de Mâine, București
13. Constantinescu , M., Badina, O., Gall, E., (1974)), Gândirea sociologică din România, Ed.
Didactică și pedagogică, București

23
14. Crăciuneanu, L., (2009), Limitele dreptului de proprietate privată imobiliară , Ed. Wolters
Kluwer;
15. Deleanu, I., (2002), Părțile și terții. Relat ivitatea și opozabilitatea efectelor juridice , Ed.
Rosetti, București;
16. Fotino, G., (1925), Încercări de vechi drept românesc. Obiceiuri la fixarea hotarelor ,
Craiova;
17. Hamangiu, C., Balanescu, I.R., Baicoianu, Al., (1996), Tratat de drept civil , Ed. Nationa la,
Bucuresti;
18. Hamangiu, C., (1929), Codul general al României legi noi de unificare , volumul XVII
19. Hanga, Vl.,(1994), Marii legiuitori ai lumii. Hamurapi. Justinian. Napoleon , Ed. Lumina
Lex, Bucuresti;
20. Iluț, P., (1997), Abordarea calitativistă a sociouman ului, Ed. Polirom, Iași;
21. Iorga, N.,(1935), Les origines et l ’originalite du droit populaire roumain , Bucure ști;
22. Lupan, E.; Sabau -Pop, I., (2000), Tratat de drept civil roman.Partea generala, vol. I , Ed.
C.H. Beck, Bucuresti;
23. Marinescu, C. (coord) ; Staicu, G. ; Pana, M.C. ; Jora, O.D. ; Mosora, C., (2011), Libertate
economică și proprietate. Implicații privind reformele instituționale din România și
Uniunea Europeană , Ed. ASE
24. Miftode, V ., (1995), Metodologie sociologică, Ed. Porto -franco, Galați
25. Mihu, A., ( 2008), Sociologie, Ed. Eikon, Cluj -Napoca
26. Panaitescu, P. N., (1946) , Răbojul, București;
27. Panaitescu, P.N., (1946), Obștea țărănească în Țara Românească și Moldova, Ed.
Academiei
28. Pandrea, P., (2004), Turnul de ivoriu, Ed. Vremea XXI, București
29. Pascaru. M., (2003), Matricea comunitară – cunoaștere, comunicare și acțiune comună în
satul contemporan, Presa Universitară Clujeană
30. Petriceicu, H.B., (1882), Obiceiurile juridice ale poporului român , Libraria Socecu,
București;

24
31. Poenaru, E., Drept civil. Raportul j uridic. Subiectii.Actele juridice , vol. I, Ed. Europa
Nova
32. Pop, L., (1996), Dreptul de proprietate și dezmembrămintele sale, Ed. Lumina Lex,
București;
33. Popovici, A., (2011), Viitoarea reforma a restituirii proprietatilor , Policy Memo nr. 23;
34. Prodan, D., (1 986), Iobăgia în Transilvania în secolul al XVII -lea, Editura Științifică și
Enciclopedică, București;
35. Radu, N., Furtună, C., Vancea G., Bălan, C.G., (1996), Prefaceri socio -umane în România
secolului XX. De la comunitatea tradițională la societatea post -comunistă, Ed.
Fundației„România de mâine”, București
36. Rotariu , T., Iluț, P.,(2006), Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică .
Ediția aII -a, revăzută și adăugită, Ed. Polirom, Iași;
37. Sandu, D., (1966), Sociologia tranziției. Valori și tip uri sociale în România, Ed. Staff,
București
38. Scrieciu, Fl., (2000), Drept agrar și funciar, Ed. Lumina Lex, București;
39. Stan, L., (2006), The Roof over Our Heads: Property Restitution in Romania , Journal of
Communist Studies and Transition Politics;
40. Stan, A ., (1998), Revoluția de la 1848 în Țara Românească. Boieri și țărani, Ed.
Saeculum
41. Stănescu, C.; Bîrsan, C., (1980), Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale,
Universitatea din București, Facultatea de Drept;
42. Stoica, V ., (2004), Drept civil. Dreptu rile reale principale. vol.I, București: Ed.
Humanitas;
43. Urechea, V . A., (1892), Istoria românilor , București;
44. Vedinaș, T., (2001), Introducere în sociologia rurală, Ed. Polirom, Iași
45. Vulcănescu, R., (1959), Etnologie juridică, Editura Academiei, București ;
46. Yin, K. R., (2005), Studiu de caz, Ed. Polirom
47. Zamfir, C., (2006), Dezvoltarea socială: câteva elemente teoretice. În Cătălin Zamfir,
Laura Stoica, O nouă provocare: dezvoltarea socială , Ed. Polirom

25
48. Zeletin, S., (1991), Burghezia română. Originea și rolu l ei istoric, Ed. Humanitas

II. Articole, studii, comentarii de practică judiciară
(autori români)
1. Bocsan, M.D., (2003), Redactarea codului civil roman din 1865 , in S.U.B.B., nr. 1;
2. Constantinescu, D.I., Situatia juidica a imobilelor pana in anul 1989 ,
http://aocatnet.ro/content/articles/id_57/situatie/imobile.html
3. Lula, I., (2007), Observatii asupra subiectului pasiv al raportului de proprietate , in
Dreptul nr.7/2007
4. Munteanu, C., (2007), Repere evolutive privind art. 480 Cod civil , în R.R.D.P. nr.
2/200 7;
5. Nicolae, M.(1998), Reconstituirea actuală a dreptului de proprietate asupra unor
categorii de terenuri în temeiul Legii nr. 18/1991, modificată și republicată, în Dreptul, nr.
5/1998
6. Istoria României, 2007
7. Societatea Academica Romana -Restituirea proprie tatii:de ce a iesit asa prost in
Romania -Studiu cu privire la politici nr.34, septembrie,2008
8. Șăineanu, L., (1998), Dicționar explicativ al limbii române, ediția a II -a, Ed. Univers
Enciclopedic

III. Tratate, cursuri, monografii
(autori străini)
1. Albal adejo, M., (2004), Derecho civil III.Derecho des bienes , Décima Editión, Edisofer s.l.
Libros Juridicos, Madrid;

26
2. Apple, H., (1995), Justice and Reformulation of Property Rights in Czech Republic” East
European Politics and Societies;
3. Bergel, J -L.; Br uschi, M.; Cimamonti, S., (2000), Traite dedroit civil. Les biens , L.g.d.J.,
Paris;
4. Black, D., (1989), Sociological Justice , New York:Oxford University Press;
5. Blacksell, M. and Born, K (2002), P rivate Property Restitution: The Geographical
Consequences of Official Government Policies in Central and Eastern Europe, Geographical
Journal 168:2;
6. Carbonier, J., (1980), Droit civil. Les biens. Monaie, immeubles, meubles , ediția a 10 -a,
Presse Universitaire de France, Paris;
7. Durkheim, E., (2013), The division of l abour in society, Ed. Palgrave Macmillan
8. Grabbe, H., (2001), ‘ How does Europeanisation affect CEE Governance? Conditionality,
diffusion and diversity’ , Journal of European Public Policy ;
9. Harpe, G.D., (1999), Restitution of Property in Cuba: Lessons Learned from East Europe ,
Cuba in Transition ASCE;
10. Kozminski, A.,(1999), R estitution of Private Property. Re -privatization in Central and
Eastern Europe” Communist and Post -Communist Studies vol 30 no1;
11. Light D., Phinnemore, D.(2001), Post-Communist Romania , Ed. Palgrave Macmillan;
12. Marty, G., Rynaud, P., (1980), Droit civil les biens, ediția a II -a, Sirey, Paris
13. North, C. D., (1990), Instituții, schimbare instituțională și performanța economică,
Cambridge University Press
14. Papadimitriou, D., D. Phinnemore, Român ia and the European Union from
marginalisation to membership , Ed. Routledge Taylor &Francis Group
15. Roper, S.D.,(2000), Romania The Unfinished revolution , Harwood Academic Publishers;

27
16. Rousseau, J.J. (2003), Contractul social , Ed. Antet 20 Press, Prahova;
17. Schaefer, R. T., (1983), Sociology, Mc.Graw -Hill Book Company, N. York;
18. Stahl, H.(1959), Contribuții la studierea satelor devălmașe românești, Editura
Academiei, București;
19. Stahl, H., (1998), Sate devălmașe,vol.II, Ed. Cartea Românească, București;
20. Stahl, H., (1965), Contribuții la studiul satelor devălmașe românești vol. III. Procesul de
aservire feudală a satelor devălmașe, Ed. Academiei Populare Române, București;
21. Stahl, H., (1981), Amintiri și gânduri din vechea școală a monografiilor sociologice, Ed.
Mine rva, București;
22. Stahl, H., (1998), Sate devălmașe III. Procesul de aservire a satelor devălmașe, Ed.
Cartea Românească;
23. Stark, D., Bruszt, L.,(2002), tradus în românește de Romana Careja, Traiectorii
postsocialiste. Transformarea politicii și a proprietăți i în Europa Centrală și de Est, Ed.
Ziua, București
24. Tucker -Mohl, J. (2005), Property Rights and Transitional Justice: Restitution in Hungary
and East Germany;
25. Terre, F.; Simler, Ph., (1998), Droit civil. Les biens, 5e edition , Dalloz, Paris;
26. Warren J. Sam uels (1992), Essays on the Economic Role of G overnment, vol. 1,
Fundamentals, New York: NewYork University Press.

IV . Jurisprudență română
1. Legea nr. 30/18.05.1994
2. Legea nr.139/27.02.1940 asupra rechizițiilor

28
3. Legea nr.439/5.06.1945 pentru efectuarea de rec hiziții pentru cartiruirea de persoane,
autorități și instituții
4. Legea nr.119 privind naționalizarea intreprinderilor industriale,bancare, de
asigurări,miniere și de transporturi
5. Legea nr.4/1973 privind dezvoltarea construcției de locuințe și vânzarea delo cuințe din
fondul de stat către populație
6. Legii nr. 58/1.11.1974 privind sistematizarea teritoriului și a localităților urbane și
rurale
7. Legii nr. 59/29.10.1974 cu privire la fondul funciar
8. Legea nr. 112/1995 pentru reglementartea situației juridice a uno r imobile cu destinația
de locuințe, trecute în proprietatea statului
9. Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989
10. Legea fondului funciar nr. 18/1991
11. Legea 169/1997
12. Legii nr. 167/1997
13. Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația
de locuințe, trecute în proprietatea statului
14. legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor
15. Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al ace steia
16. Legea nr.18/1991 a fondului funciar
17. Legea agrară 1862

29
18. Decretul nr.176 din 2 august 1948 pentru trecerea îm proprietatea statului a bunurilor
bisericilor, congregațiilor,comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea și
întreținere a instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional
19. Decretul nr. 302 din 1948 privind naționalizarea instituțiilor sanitare particulare
20. Decretul nr.134 din 2 aprilie 1949 pentru naționalizarea unităților sanitatre ca: farmacii
urbane reședințe și nereședințe de județ și centre importante muncitorești,laboratoare
chimico -farmaceutice, drogherii medicinale și laboratoare de analize medicale
21. Decretului nr.92 din 19 aprilie 1950 pentru naționalizarea unor imobile
22. Decretul nr. 224 din 12 decembrie 1951 privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea
creanțelor statului
23. Decretul nr. 223 din 1974 privind reglementarea situației unor bunuri
24. Codul Calimahi 1817
25. Constitutia de la 1866
26. Constituției din 1923
27. Constituția de la 1938
28. Curtea Constituțională, de cizia nr. 19/1993 publicată în M. Of., P. I., nr. 105/24.05.1993
29. Curtea Constituțională, decizia nr. 6/1992, publicată în M. Of., P. I., nr. 48/04.03.1993
30. Curtea Constituțională, decizia nr. 43/07.02.2001, publicată în M. Of., P.I., nr.
448/24.11.1998
31. Înalta Curte de Casație și Justiție, Hotărârea Nr. 33 din 9 iunie 2008
32. Înalta Curte de Casație și Justiție, Hotărârea nr. 20 din 19 martie 2007
33. Înalta Curte de Casație și Justiție, Hotărârea nr. 52 din 4 iunie 2007
34. Hotărârea 462/2011 a Guvernului

30
35. Manoilescu și Dobrescu c. României, decizia de inadmisibilitate din 3 martie 2005
36. Păduraru c. României, 1 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 514 din 14 iunie 2006.
37. Radu c. României, 20 iulie 2006; Rabinovici c. României, 20 iulie 2006; Negoiță c.
României, 25 ianuarie 2007
38. Stan și Rosenberger c. României, 17 iulie 2008
39. Albu c. României, 17 iunie 2008;
40. Nistorescu c. României, 17 iunie 2008
41. Stoicuța c. României, 3 iunie 2008
42. Maria Atanasiu și alții c. România, nr. 30767/05 și 33800/ 06
43. Rezoluția finală CM/ResDH(2009)89”, Consiliul Europei, 15 -16 septembrie 2009

V . Jurisprudență străină
1. Codul civil francez
2. Codul civil italian din 1942
3. Codul civil austriac
4. Annual Report 2010,” European Court of Human Rights
5. Cauzele Papamichalopoulos c. Greciei, hotărârea din 26 iunie 1993, Beyeler c. Italiei,
hotărârea din 5 ianuarie 2001

VI. Jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO)
1. Beyeler împotriva Italiei [MC], nr. 33.202/96,109 -110, CEDO 2000 -I

31
2. Gratzinger și Gratzingerova împotr iva Republicii Cehe (dec.) [MC], nr. 39.794/98, 69,
CEDO 2002 -VII
3. Jantner împotriva Slovaciei, nr. 39.050/97, 34, 4 martie 2003
4. Kopecky împotriva Slovaciei [MC], nr. 44.912/98, 35, CEDO 2004 -IX
5. Malhous împotriva Republicii Cehe (dec.) [MC], nr. 33.071/96, CEDO 2000 -XII
6. Van der Mussele împotriva Belgiei, 23 noiembrie 1983,48, seria A nr. 70; Slivenko
împotriva Letoniei (dec.) [MC], nr. 48.321/99, 121, CEDO 2002 -II, și Jantner
7. Viașu c. România, nr. 75951/01 §§ 72, CEDO