De unde sunt eu Sunt din copilaria mea.Sunt din copilaria mea, ca dintr -o tara [626523]

“De unde sunt eu? / Sunt din copilaria mea./Sunt din copilaria mea, ca dintr -o tara!”
(Antoine de Saint -Exupery)

CAPITOLUL II:
PROTECȚIA DREPTURILOR COPILULUI ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE

2.1.Drepturile universale ale copilului .Considerații generale
Copilul, in calitatea sa de fiinta umana, este titularul drepturilor fundamentale garantate
de Constitutia Romaniei si d e actele internationale la care țara noastră este parte.
CDC prevede în art icolul 1 al dreptului international că „prin copil se înțelege orice ființă
umană sub vârsta de 18 ani”
Pe 20 noiembrie 1989 au fost reglementate drepturile copilului de C onventia asupra
Drepturilor C opilului adoptata de Adunarea generala a Natiunilor Unite, iae aceasta a fost
asumata si de Romania prin adoptarea legii nr.18/1990 pentru ratificarea Convenției cu privire la
drepturile copilului (publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001). Documentul
definește drepturile și prin cipiile dezvoltării normale a unui copil.1
Legea speciala cu privire la drepturile copilului nu arata, insa, din ce moment
beneficiaza copilul de protectie. Din ansamblul acestor dispozitii rezulta ca, in principiu, el
beneficiaza de protectie de la naster e. Atat in Romania, ca t si in alte sisteme de drept, nu exista
inca dispozitii speciale avand ca scop protejarea copilului inainte de nastere, desi in practica si
doctrina de drept comparat s -au ridicat probleme legate de dreptul la avort, de dreptul de a
realiza investigatii medicale asupra fetusului sau de raspunderea parintilor sau a tertilor pentru
prejudicii cauzate copilulu i inainte de nastere. D ispozitii legale speciale in acest sens neexistand ,
aceste situatii urmeaza a fi solutionate potrivit princ ipiilor dreptului si ale reglementarilor
generale, de exemplu, raspunderea civila delictuala sau raspunderea penala.
Oriunde s -ar afla copii au drepturi: acasă la părinții naturali, în familii substitutive, în instituții
de îngrijire sau la scoală. Părin ții și familiile, grupurile profesionale care lucrează cu copiii, dar și
orice cetățean responsabil ar trebui să știe de existenta acestor drepturi.
O serie de articole dinj legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului,fac referire la
proble ma relatiilor personale ale copiilor cu parintii sai,precum si cu ”alte personae cu care
copilul a dezvoltat legaturi de atasament”.
Asadar , se recunoaste dreptul copilului de a mentine contact nu numai cu parintii, dar si cu
rudele si chiar mai important cu alte persoane fata de care copilul a dezvol tat legaturi de
atasament. Astfel copilul poate avea “viata de familie” alaturi de persoane cu care are relatii
legale si biologice dar si sociale.
In dreptul UE, în tratate”, legislație sau jurisprudență nu exista o definiție oficială unică a
termenului „copil. Aceasta poate varia considerabil în legile UE, în funcție de cont extul
reglementării. De exemplul legislația care reglementează dreptul la liberă circulați e al cetățenilor
Uniunii și al membrilor familiilor acestora definește copiii drept „descendenții direcți în vârstă

1 https://ro.wikip edia.org/wiki/Drepturile_copilului

de cel mult 21 de ani s au care se află în întreținere” , adoptând o noțiune bazată pe relații
biologice și economice, și nu pe ideea de minor itate.
În dreptul CoE, majoritatea actelor juridice referitoare la copii adoptă definiția copilului
din CDC.
Cea mai mare parte a dreptului european al copilului a fost elaborată de UE și CoE.
Interesul pentru drepturile copilului a aparut in a doua jumatate a secolului XIX , când a luat
naștere prima mișcare preocupată de aspecte referitoare la dezvoltarea copilului, care pleda
pentru protecția copilului împotriva neglijării, exploatării și a violenței. În Europa, această
perioadă s-a caracterizat prin deschiderea unui număr considerabil de instituții publice de
ocrotire, școli și instituții separate pentru copii delincvenți, precum și de tribunale pentru minori.2
Ideea drepturilor copilului a captat pentru prima dată atenția lumii dupa Primul Razboi
Mondial .Liga Națiunilor a adoptat Declarația de la Geneva in anul 1924, iar in anul 1959,
Organizația Națiunilor Unite a adoptat Declarația drepturilor copilului.
Spre sfârșitul anilor „60, s -a pus accentul pe ideea drepturilor de participare ale copilului.
Mai mulți lideri de opinie au susținut că și copiii au competentele necesare pentru a lua decizii în
privința problemelor importante din viata lor și că ar trebui lăsați să participe la luarea acestor
decizii.
Pe 20 noiembrie 198 9, a fost adoptat a Convenția ONU cu privire la drepturile copilului.
Aceasta intrand în vigo are în septembrie 1991 și fiind ratificată de majoritatea țarilor din lume,
cu excepția Statelor Unite ale Americii și a Somaliei.
În România, drepturile copilului fac în prezent obiectul Legii 272/2004, o lege aliniată la
acquis -ul comunitar, în concordanță cu convențiile internaționale în domeniu. În România
autoritățile publice, organismele private autorizate, precum și persoanele fizice și persoanele
juridice re sponsabile de protecția copilului sunt obligate să respecte și să garanteze drepturile
copilului stabilite prin Constituție și lege, în concordanță cu p revederile Convenției.Aceasta a
fost ratificată prin Legea nr.18/1990, republicată.
In Romania autorita tile publice, organismele private autorizate, precum si persoanele
fizice si persoanele juridice responsabile de protectia copilului sunt obligate sa respecte si sa
garanteze drepturile copilului stabilite prin Constitutie si lege, in concordanta cu preved erile
Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificata prin Legea
nr.18/1990, republicata, si ale celorlalte acte internationale in materie, la care Romania este
parte .
 Toți copiii sunt egali
Fara discriminare, indif erent de rasa, culoare, sex, nationalitate sau etnie, limba, religie,
opinii politice, stare materiala sau pozitie sociala, disabilitati di n nastere sau de orice alt fel.
 Dreptul de a avea un nume si o nationalitate (o familie)
Copilul este indreptatit sa aiba un nume de familie, un prenume si o nationalitate. Daca
un copil este parasit in spital, unitatea medicala este obligata sa raporteze cazul politiei si
autoritatilor locale, in scopul de a inregistra nasterea.

2 https://ro.wikipedia.org/wiki/Drepturile_copilului

Conform conventiei ONU c u privire la drepturile copilului, fiecare copil are dreptul la
viata;
Parintii sunt cei care ar trebui sa respecte acest drept, ar trebui sa aiba grija de ei, sa -i
iubeasca, sa influenteze in mod sistematic dezvoltarea lor intelectuala, morala si fizica.
Insa copii i care au fost abandonati cat si cei care au familii dezorganizate ajung in orfelinate si
din acel moment statul este obligat sa le acorde protectie.
Articolul 20 al Conventiei stipuleaza ca o rice copil care este lipsit, temporar sau d efinitiv
de mediul sau familial are dreptul la protectie sociala si ajutor din partea statului.
Asadar, statul este ce se cel obliga sa ofere protectie sociala copiilor abandonati si sa
asigure posibilitatea ingrijirii corespunzatoare din partea altei fa milii sau in cadrul unei institutii
speciale.Unii specialisti in domeniu opineaza ca asistenta sociala a orfanilor s -ar face mai bine
prin plasament familial.

 Dreptul la educatie
Accesul obligatoriu si gratuit la educatie pentru toti copiii este garantat de statul roman ,
fara discriminare. Parintii au obligatia de a inscrie copiii la scoala si de a se asigura ca acestia nu
lipsesc de la cursuri.
Totodată, dreptul la educație presupune:
 Acces la educatia prescolara;
 Invatamant general obligatoriu si gratuit pentru toti copiii;
 Programe de educatie pentru parintii tineri;
 Timp de odihna si timp liber/participare la viata culturala si artistica;
 Prevenirea abandonului scolar prin masuri de suport;
 Organizarea de cursuri speciale de pregatire pentru copiii care au abandonat
scoala sau nu pot raspunde la cerintele programei scolare.
Dreptul la educatie este nu numai dreptul dea frecventa scoala, el este de asemenea
dreptul de a gasi in scoala tot ceea ce este necesar construirii unei ratiuni capabile de actiune si a
unei constiinte morale vii.
 Libertatea de expresie
Copilul este liber sa primeasca si sa dea mai departe orice informatie care corespunde
interesului lui. Parintii sau persoanele care au copii in ingrijire sunt obligati sa ofere informatii,
sfaturi si explicatii copiilor si sa le permita sa isi exprime propriile idei si pareri. Copiii sunt
liberi sa practice propria lor religie.
 Dreptul la ingrijire medicala
Accesul la servicii medicale si la medicamente e ste garantat de catre stat. Parintii au
obligatia de a solicita asistenta medicala necesara asigurarii starii de sanatate a copilului.
 Dreptul la ingrijire speciala pentru copii cu disabilitati
Pentru inlaturarea barierelor sociale si economice din calea copiilor cu disabilitati si
pentru a crea un mediu in care acesti copii sunt acceptati de copiii de virsta lor si in viata
comunitatii.

Pentru copiii preșcolari infectați cuHIV/ bolnavi de SIDA, se constituie grupe speciale,
care funcționează în cadrul un or centre sau în unele instituții medicale. Copiii seropozitivi HIV
aflați în familii, au acces la instituțiile preșcolare, unde doresc părinții lor, să -i înscrie.Pentru
copiii care urmează să fie cuprinși în învățământul obligatoriu (clasele: I – VIII), se aplică
prevederile referitoare la integrarea lor, în colectivități obișnuite.
 Dreptul de a fi protejat de orice forma de violenta, abuz sau neglijenta
Persoanele care lucreaza cu copiii au obligatia de a raporta serviciilor publice orice caz
suspect de abuz sau neglijenta. Legea interzice orice fel de pedeapsa fizica, acasa sau intr -o
institutie care ar trebui sa se ocupe de protejarea sau educatia copil ului.
Drepturile copilului au un caracter protectiv. Acestia trebuie protejați împotriva unor
situații de risc, precum transferul ilegal în străinătate, violență,abuz sau neglijare din partea
părinților sau a îngriji torilor săi, abuz sexual sau de altă na tură, implicarea în traficul de
substanțe ilicite și traficul de copii.
Un copil abuzat este orice minor cãruia i se produc rãni fizice și emoționale,rãni
provocate de:
-amenințãri repetate;
-limbaj și comportamente vulgare în prezența lui;
-neglijențã;
-abandon;
-administrarea unor corecții corporale;
-izolare intenționatã;
-înfometare;
-permiterea și comiterea oricãrui act sexual ilegal implicând minorul, inclusiv incestul,
violul, expunerea indecentã, prostituția, etc.
Cei ce abuzeazã de copii pot fi p ãrinții, cunoștin țele, pedagogii dar și persoanel e
cunoscute, chiar și alți copii, deoarece abuzul se poate produce în orice mediu social.
 Dreptul copiilor la protectie speciala
Copii i au dreptul la asistenta si protectie din partea autoritatilor locale.Ac easta n oua lege
urmareste dezvoltarea unor servicii alternative de tip familial.
 Dreptul la asistenta pentru copiii aflati in conflict cu legea
Pana la varsta de 14 ani, copii i nu raspund in fata legii,insa dupa aceasta varsta daca fapta
prevazuta de lege a penala savarsita de copilul care nu raspunde penal, prezinta un grad ridicat de
pericol social, comisia pentru protectia copilului poate decide plasamentul copilului intr -un
centru specializat de supraveghere a copiilor care au comis infractiuni.
 Dreptul copilului de a fi protejat impotriva exploatarii economice
Impotriva exploatarii copilul are dreptul de a fi protejat si de a nu fi constrans la o munca
ce comporta un posibil risc sau ce ii poate compromite educatia sau dauna sanatatii sau
dezvolt arii sale fizice, mentale, spirituale . Virsta minima de angajare fiind 15 ani, autoritatile
publice trebuie sa se asigure ca nici un copil nu este angajat sub virsta legala, in locuri
periculoase sau impotriva vointei lui.

Munca copiilor este o formă de m uncă dăunătoare și periculoasă pentru aceștia și
constituie încălcarea dreptului internațional și a legislațiilor naționale.
Fiind vorba despre muncă și activități care sunt periculoase și dăunătoare pentru copii din
punct de vedere mental, fiz ic, social sau moral. Vorbim de o muncă din cauza căreia copiii sunt
privați de educație sau sunt obligați să ducă dubla povară a mersului la școală și a muncii. De
asemenea, poate fi o muncă prin care copiii sunt aduși într -o stare de sclavie și sunt separați de
familie.
Ea condamnă copiii și familiile acestora, să ajungă într -o spirală descendentă a sărăciei și
privațiunii. Fiind fragili și sensibili din punct de vedere fizic și psihic, copiii sunt expuși în mod
inevitabil unui risc mai mare la locul de muncă de cât adulții.Anchetele ce au fost realizate la
nivel național, dovedesc că un procent foarte mare dintre copii sunt vătămați fizic sau se
îmbolnăvesc în timp ce lucrează. S-ar putea ca unii dintre acești copii să nu mai poată munci
niciodată.În sectoarele î n care se utilizează diferite mașini și utilaje, cum ar fi agricultura, riscul
producerii unor accidente este mult mai mare.Agricultura, mineritul și construcțiile reprezintă
sectoare cu un grad ridicat de risc pentru copiii care muncesc.
 Dreptul de a trăi în pace
Pe timp de război, copiii au dreptul să fie cei dintâi protejați și nu pot deveni soldați.
În războiul din Afganistan au fost utilizate pentru prima dată în istorie mine speciale
anti-copil.Aceste "mine de jucărie" explodau în mâinile curioase ale copiilor.
 Dreptul la viață
Una dintre cele mai nedorite poziții din perspectiva numărului de avorturi înregistrate în
UE este deținută de România.Țara noastră se află pe locul întîi al acestui top, deși numărul
întreruperilor de sarcină a scăzut (200.000), în prezent, de cinci ori față de anul 1990 și este, în
continuare, mai mic decît numărul de nașteri (300.000). Peste20% din românce au făcut cel puțin
patru avorturi.Conform celor mai recente date raportate de Organizația Mondială a Sănătății, î n
România, în anul 2004, s -au înregistrat 883,37 de avorturi raportat la 1.000 născuți vii, ceea ce
plasează țara noastră pe primul loc în UE. Comparativ, în aceeași perioadă și raportat la același
număr de nașteri vii, Cehia a înregistrat 282,34, Finlanda 192,03, Suedia 341,37.
In Romania exista linia telefonica gratuita pentru protectia copilului (sponsorizata de
Romtelecom) 0800 -8-200-200 ce ofera sprijin si consiliere pentru parinti si copii.
Potrivit art. 3 din Legii nr. 272/2004, beneficiaza de protectie :
a) copiii cetateni romani aflati pe teritoriul Romaniei;
b) copiii cetateni romani aflati in strainatate;
c) copiii fara cetatenie aflati pe teritoriul Romaniei;
d) copiii care solicita sau beneficiaza de o forma de protectie in cond itiile
reglementarilor legale privind statutul si regimul refugiatilor in Romania;
e) copiii cetateni straini aflati pe teritoriul Romaniei, in situatii de urgenta constatate, in
conditiile prezentei legi, de catre autoritatile pu blice romane competente .Solutia rezulta din
aplicarea principiului nediscriminarii, asa cum rezulta din reglementarea Constitutionala si din
articolul 7 din Legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului, care arata ca drepturile

prevazute de aceasta lege sunt garan tate tuturor copiilor fara nici o discriminare, indiferent de
rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie, de nationalitate, apartenenta
etnica sau origine sociala, de situatia materiala, de gradul si tipul unei deficiente, de statu tul la
nastere sau de statutul dobandit, de dificultatile de formare si dezvoltare sau de alt gen ale
copilului, ale parintilor ori ale altor reprezentanti legali sau de orice alta distinctie.
Altfel spus, copiii trebuie sa beneficieze de drepturile generale ale omului, la care suntem
toti indreptatiti inca din momentul nasterii. Drepturile omului inseamna sa ii tratezi pe ceilalti
asa cum ti -ar placea tie sa fii tratat, si anume cu demnitate, respect, egalit ate si dreptate, si se
aplica fara deosebire de cetatenie, nationalitate, rasa, etnie, limba, sex, orientare sexuala,
abilitati sau orice alt statut.
Pe de alta parte, copiii difera de adulti. Ei sunt vulnerabili, trebuie sa se joace, sunt in
proces de de zvoltare si au nevoie de oarecare autonomie. De aceea ei au nevoie de drepturi
proprii, cu caracter special.
Drepturile copilului pot fi grupate in trei categorii:
1.drepturile de protectie : se refera la protectia impotriva oricarei forme de abuz fizic s au
emotional, precum si impotriva oricarei forme de exploatare; la legislatia care protejeaza copiii
impotriva unor situatii de risc (ex. transferul ilegal in strainatate, violenta, abuz sau neglijare din
partea parintilor sau a ingrijitorilor sai, abuz se xual sau de alta natura, implicarea in traficul de
substante ilicite si traficul de copii)
Protectia legislativa se aplica si in cazul copiilor aflati in situatii vulnerabile: copii
refugiati, copii cu dizabilitati, copii apartinand minoritatilor nationale, precum si copii aflati in
zone de conflict armat. Justitia protejeaza si relatiile copilului cu familia. Copiii au dreptul sa isi
cunoasca parintii, sa fie ingrijiti de ei. Copiii nu pot fi separati de acestia in mod abuziv.
Copiii au dreptul sa fie protejati impotriva :
• oricaror forme de violenta, abuz, rele tratamente sau neglijenta (art. 85);
•transferului ilicit in strainatate si a nereturnarii (art. 99);
•exploatarii economice (art. 87);
•exploatarii sexuale si a violentei sexuale (art. 99);
•folosirii ilicite de stupefiante si substante psihotrope (art. 88);
• rapirii si traficarii in orice scop si sub orice forma (art. 99);
•pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante (art. 28 si 90);
•lipsirii, in mod ilegal, de elementele constitutive ale identitatii sale sau de unele dintre
acestea (art.8.5);
•copilul este inregistrat imediat dupa nastere si are de la aceasta data dreptul la un nume,
dreptul de a dobandi o cetatenie si, daca este po sibil, de a -si cunoaste parintii si de a fi ingrijit,
crescut si educat de acestia (art.8.2).
Se acorda protectie speciala:
•copiilor refugiati (art. 72);
•copiilor cu dizabilitati (art. 46);
•copiilor apartinand unei minoritati nationale, etnice, religioase sau lingvistice (art. 27);

•copiilor aflati in zo ne de conflict armat (art. 76.);
•copiilor neinsotiti de parinti sau de un alt reprezentant legal ori care nu se gasesc sub
supravegherea legala a unor persoane (art.19);
•copiilor care au savarsit o fapta penala si nu raspund penal (art.80)
In relatia cu parintii, copiii au dreptul:
• de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijiti si educati de acestia (art. 8.2 si art. 30)
• de a nu fi separati de parinti impotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor
expres si limitativ prevazute de lege (art. 33)
• la protectie alternativa (art. 39)
• de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu
alte persoan e fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament (art. 14)
2.drepturile de dezvoltare : face referire la disponibilitat ea si accesul la toate tipurile
de servicii de baza, precum educatia si s erviciile de ingrijire medicala; se refera la acea legislatie
care le permite copiilor sa isi dezvolte personalitatea, talentele, abilitatile mentale si fizice.3
Copiii au drepturi de dezvoltare intelectuala, precum dreptul la educatie, drepturi
medicale, ca dreptul la ingrijiri medicale, dreptul la asistenta sociala si dreptul la joaca.
Parintii, sunt responsabili pentru asigurarea dezvoltarii normale a copilului. Statul
trebuie sa ajute parintii in aceasta sarcina prin furnizarea unor facilitati precum scoli, spitale si
alte institutii similare.
Copiii beneficiaza de urmatoarele drepturi de dezvoltare:
• Copiii au dreptul de a primi o educatie care sa le permita dezvoltarea, in conditii
nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii lor (art. 47).
• Copiii au dreptul sa creasca alaturi de parintii lor (art. 30). Ambii parinti sunt responsabili
pentru cresterea copiilor lor (art.31).
• Copiii au dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o pot atinge si
de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pen tru asigurarea realizarii efective
a acestui drept (art. 43).
• Copiii au dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa le permita dezvoltarea fizica,
mintala, spirituala, morala si sociala (art. 44).
• Copiii au dreptul de a beneficia de asistenta so ciala si de asigurari sociale (art. 45).
• Copiii au dreptul la odihna si vacanta (art. 49).
3. drepturile de participare : ii ofera copilului dreptul de a fi implicat in deciziile care il
privesc ;le acorda posibilitatea copiilor sa aiba un cuvant de spus in ceea ce priveste vietile lor.
Ei pot astfel sa isi exprime parerile, sa discute problemele pe care le considera
importante, si sa caute si sa primeasca informatii relevante pentru ei. In unele cazuri, legislatia
romaneasca permite in mod explicit copii lor sa aiba un cuvant de spus dupa o anumita varsta (de
exemplu, copiii pot sa -si aleaga propria religie la varsta de 16 ani).

3 https://www.copilul.ro/legislatie -familie/drepturile -copilului/Drepturile -copilului -pe-intelesul -tuturor

In legislatia romaneasca, copilul in varsta de peste 10 ani trebuie sa fie consultat in toate
procedurile juridice si administrative care il privesc. Cu cat copilul avanseaza in varsta, cu atat
mai drepturi participative va avea.
Copiii au dreptul:
 sa-si exprime opinia liber asupra oricarei probleme care ii priveste (art. 24);
 sa fie ascultati in toate procedurile care ii privesc (art. 24);
 dreptul de a fi ascultat ii confera copilului posibilitatea de a cere si de a primi orice
informatie pertinenta, de a fi consultat, de a -si exprima opinia si de a fi informat asupra
consecintelor pe care le poate avea opinia sa, daca este respectata, precum si asupra
consecintelor oricarei decizii care il priveste. (art. 24.3).
 la libertatea de exprimare (art. 23);
 la libertatea de gandire, de constiinta si de religie (art. 25);
 la libera asociere in structuri formale si informale, precum si libertatea de intrunire
pasnica, in limitele prevazute de lege (art. 26);
 la protejarea imaginii lor publice si a vietii lor intime, private si familiale (art. 22);
 sa depuna singuri plangeri ref eritoare la incalcarea drepturilor lor fundamentale (art. 29,
alin. 1);
 copilul apartinand unei minoritati nationale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la
viata culturala proprie, la declararea apartenentei sale etnice, religioase, la practica rea
propriei sale religii, precum si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membri ai
comunitatii din care face parte (art. 27.1);
 la implinirea varstei de 14 ani, copilul poate cere incuviintarea instantei judecatoresti de a –
si schimba felul i nvataturii si al pregatirii profesionale (art. 47.3);
 sa conteste modalitatile si rezultatele evaluarii si de a se adresa in acest sens conducerii
unitatii de invatamant, in conditiile legii (art. 48.3 )

Apărarea / Încălcarea drepturilor copilului :
Pentru dezvoltarea normala din punct de vedere fizic si intelectual,adultii trebuie sa le
ofere conditii acestor copii. Nerespectarea drepturilor copiilor poate influența negativ starea de
sănătate a acestora.De aceea, copiii trebuie protejați pentru a avea o copilărie fericită, lipsită de
griji.
Organizația Națiunilor Unite și țările care au semnat Convenția cu privire la Drepturile
Copilului urmăresc modul în care sunt respectate aceste drepturi și pedepsesc pe aceea care le
încalcă.
Familia este cea care trebui e să apere drepturile copilului, insa exista copii in lume cu
probleme grave. Unii nu au familie, alții locuiesc in regiuni în care nu există hrană suficientă, iar
condițiile de igienă, de asistență medicală ori de educație, lipsesc.
Responsabili pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului sunt in primul rand
parinti i.Acestia au obligatia de a -si exercita drepturile si de a -si indeplini obligatiile fata de copil
tinand seama cu prioritate de interesul superior al copilulu i.

În sprijinul lor, Organizația Națiunilor Unite a înființat Fondul Națiunilor Unite pentru
copii(UNICEF). Acesta are scopul de a strânge fonduri pentru a ajuta copiii din lumea întreagă.
Aceste organizații ce apără drepturile copiilor s- au infiintat in multe tari . În România
există Comitetul Național Român UNICEF, care strânge fonduri pentru ajutorarea copiilor și
aplică măsurile din Convenția pentru respectarea Drepturilor Copilului.
Cazurile de nerespectiare a drepturilor copilului pot fi semnalate acestei organizati i atat de
adulti, cat si de copii.
In subsidiar, responsabilitatea revine comunității locale din care fac parte copilul si familia
sa. Autoritățile administrației publice locale au obligatia de a sprijini parintii sau tutorele in
realizarea obligatiilor ce le revin cu privire la copil , asigurând in acest scop servicii diversificate,
accesibile si de calitate, corespunzatoare nevoilor copilului .
Datoria statului este de a proteja copiii de toate f ormele de maltratare săvârșite de către părinți și
de alte persoane răspunzătoare de îngrijirea copiilor , cât și de a oferi protecție specială copiilor
lipsiți de mediul familial și de a asigura posibilitatea îngrijirii corespunzătoare din partea altei
familii sau în cadrul unei instituții .

2.2.Obiectivele fundamentale ale Uniunii Europene privind drepturile de protecție
„Dreptul european al copiilor” se referă îndeosebi la sursele primare de drept (tratatele,
convențiile, legislația secundară și jurisprudența) introduse de Consiliul Europei (CoE) și de
Uniunea Europeană (UE) .
Copiii sunt titulari de drepturi, și nu doar obiecte ale protecției. Ei beneficiază de toate
drepturile omului și în acelasi timp fac și obiectul unor reglementări spe ciale, date fiind
caracteristicile lor specifice. O mare parte din jurisprudența eu ropeană derivă din litigiile inițiate
de părinți sau de alți reprezentanți legali ai copiilor, având în vedere capacitatea juridică limitată
a celor din urmă.
Cazurile de abuz si violenta au crescut foarte mult in ultimii ani. In urma datelor
publicate de Directia pentru Protectia Copilului, in primul semestru al anului trecut, peste 5.600
de copii au fost abuzati, exploatati sau neglijati de catre familiile lor sau alte persoane. In
Romania, legea interzice si pedepseste aspru orice fel de abuz asupra copiilor. Fiecare copil are
dreptul la protectie.
Protectia copilului presupune ocrotirea fata de orice vatamare si asigurarea unei
dezvoltari fizice si mentale armonioase si sanatoas e.
In termeni mai restransi, protectia copilului se refera la protejarea acestuia fata de orice
fel de abuz, precum violenta domestica in familie si in scoli, exploatarea sexuala sau in munca.
Un copil care este privat de protectie se poate confrunta cu grave probleme de
comportament, dar si sociale, precum abandonul scolar, sanatatea fizica si mentala precare,
abilitati parentale insuficient dezvoltate sau vagabondajul, dar si scurtarea vietii.
Desi incalcarea drepturilor copilului este aspru pedepsita d e lege, aceasta ia amploare din
in ce mai mult in tara noastra, cat si in lume. Toate aceastea sunt un efect al proastei guvernari
sau, de cele mai multe ori, din pricina neglijentei parintilor, a saraciei sau a conflictelor armate.

In lume, anual sunt rac olati ca soldati peste 300.000 de copii, unii sub 8 ani, care sunt exploatati
in conflictele armate.
Se preconizeaza ca din anul 1990 pana acum doua milioane de copii si -au pierdut viata in
astfel de dispute politice intre tari.
Totodata, peste 1 milion de copii din intreaga lume sunt inchisi pentru incalcarea legii, iar
alti 1,5 milioane traiesc in centre de plasament. Multi dintre copiii orfani, aproximativ 13
milioane, au fost abandonati din cauza bolii necrutatoare SIDA.
De asemenea, se estimeaza ca 1,3 milioane de copii sunt victime ale traficului, in fiecare
an, iar peste 1 milion sunt implicati in comertul sexual, potrivit unei analize facute in anul 1995,
ceea ce inseamna ca aceste cifre ar putea fi mult mai mari in prezent.
Rolulu cel mai important in ceea ce priveste buna dezvoltate si protectia copiilor il are
familia ,insa si persoanele care intra in contact cu acestea au o influenta majora.Totodata si
statul, potrivit articolului 19 din Conventie, are obligatia de "a proteja copilul impotriva or icaror
forme de violenta, vatamare sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijenta, de rele
tratamente sau exploatare, inclusiv abuz sexual, in timpul cat se afla in ingrijirea parintilor sau a
unuia dintre ei, a reprezentantului ori a reprezentantil or legali sau a oricarei persoane careia i -a
fost incredintat".
Drepturile copilului înscrise în Convenție ne atrag atenția cu privire la existența celor 3
mari categorii de drepturi:
drepturile de protecție – se referă la protecția împotriva oricărei form e de abuz fizic sau
emoțional, precum și împotriva oricărei forme de exploatare;
drepturile de dezvoltare – se referă la disponibilitatea și accesul la toate tipurile de
servicii de bază, precum educația și serviciile de îngrijire medicală;
drepturile de p articipare – se referă la dreptul copilului de a fi implicat în deciziile care îl
privesc.
În trecut, drepturile copilului au fost abordate în mod fragmentar în UE. Legislația avea
ca scop principal reglementarea aspectelor unor inițiative economice și pol itice mai vaste care
afectau în mod specific copiii.
În ultima perioadă insa, drepturile copilului au fost abordate ca parte a unei agende UE
mai co ordonate, pe baza a trei etape majore.
• introducerea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
Prima etapă majoră a fost introducerea Cartei drepturilor fundamentale a UE în
anul 2000 .După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, Carta se
bucură de același statut juridic ca tratatele UE [articolul 6 din Tratatul privind Uniunea
Europeană (TUE)]. Aceasta obligă Uniunea și statele membre să protejeze drepturile consacrate
în cartă atunci când pun în aplicare dreptul UE. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene conține primele mențiuni detaliate referitoare la drept urile copilului la nivelul
constituțional al UE, de exemplu prin recunoașterea dreptului copiilor de a urma gratuit
învățământul obligatoriu [articolul 14 alineatul (2)], prin interzicerea discriminării și prin
interzicerea muncii care exploa tează copiii ( articolul 32).

• intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în decembrie 2009;
A doua etapă majoră a fost Tratatul de la Lisabona, care, după cum s -a menționat mai
sus, a intrat în vigoare la 1 decembrie 200914. Acest act a adus importante schimbări
instituționale, procedurale și constituționale în UE, prin modificarea TUE și a fostului Tratat de
instituire a Comunității Europene [în prezent Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene (TFUE)]15. Ac este modificări au dus la creș terea potențialului U E de promovare
a drepturilor copilului, nu în ultimul rând prin identificarea „protecției drepturilor copilului” ca
obiectiv general declarat al Uniunii [articolul 3 alineatul (3) din TUE] și ca aspect important al
politicii UE privind relațiile externe [a rticolul 3 alineatul (5) din TUE]. În TFUE se regăsesc și
alte dispoziții specifice referitoare la copii, care permit UE să adopte măsuri le gislative menite să
combată exploatarea sexuală ș i traficul de persoane [artico lul 79 alineatul (2) litera (d) și
articolul 83 alineatul (1)].
Această etapă a dus la adoptarea mai multor di rective privind combaterea abu zului sexual
asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei in fantile16, precum și a unor
directive privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor
acestuia17 care conțin și dispoziții referitoare la nevoile specifice ale copiilor victime. În mod
similar, cea mai recentă directivă care stabilește o serie de standarde minime privind drepturile,
sprijinul și protecția acordate victimelor criminalității dedică o mare parte din dispozițiile sale
copiilor18
• adoptarea Comunicării Comisiei Europene cu privire la locul special al copii – lor în
acțiunile externe ale UE și a Orientărilor Consiliului UE pentru p romo – varea și protecția
drepturilor copilului.
Cea de -a treia etapă majoră s -a produs la un nivel m ai strategic – cel al politici lor, inițial
în contextul agendei de cooperare externă a UE și ulterior în relație cu anumite probleme interne.
Mai exact, Con siliul UE a adoptat „Orientările Uniunii Europene pentru promovarea și protecția
drepturilor copilului”19, iar Comisia Europeană a adoptat Comunicarea intitulată Copiii ocupă
un loc special în acțiunile externe ale Uniunii Europene20 în scopul integrării d repturilor
copilului în toate activitățile desfășurate de UE cu statele din afara sa. În mod similar, în 2011
Comisia Europeană a adoptat Agenda UE privind dr epturile copilului, care stabi lește prioritățile
fundamentale în materie de dezvoltare a dreptului și politicilor privind drepturile copilului pe
teritoriul statelo r membre ale UE21. Agenda a inclus și o analiză a proceselor legislative cu
relevanță pentru protecția copilului, cum ar fi adoptarea menționată anterior a Directivei privind
drepturile vict imelor.
UE poate legifera numai în domeniile în care i s-a acordat competență prin tra tate
(articolele 2-4 din TFUE). Intrucat domeniul d repturilor copilului este inter sectorial, competența
UE trebuie stabilită în fiecare caz în parte. Până în prezent, dom eniile relevante pentru drepturile
copilului în care UE a adoptat un număr important de acte legislative sunt următoarele:
• protecția datelor și a consumatorilor;
• azilul și migrația;
• cooperarea în materie civilă și penală.

Abordarea problematicii p rivind drepturile de protecție ale copilului prin
intermediul Consiliului Europei
Spre deosebire de UE, CoE detine de la înființare un mandat clar pentru protejarea și
promovarea drepturilor omului. Principalul sau tratat privind drepturile omului, ratificat de toate
statele membre ale CoE, este Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale sau Convenția euro peană a drepturilor omului,conventie ce conți ne dispoziții
specifice referi toare la copii. Principalele dispoziții sunt următoarele: articolul 5 ali –
neatul (1) litera (d)4; articolul 6 alineatul (1)5; articolul 2 din Protocolul nr. 16. În plus, toate
celelalte dispoziții generale ale convenției se aplică tuturor persoanelor, inclusiv copii lor.U nele
dispoziții au o relevanță specială pentru copii, cum ar fi articolul 8, ce garantează dreptul la
respectarea vieții private și de familie, și articolul 3 , care interzice tortura și pe depsele sau
tratamentele inumane ori degradante. Prin utilizar ea unor abordări interpretative care pun
accentul pe obligațiile pozitive care decurg din dispozițiile convenției, CEDO a generat o vastă
colecție de ju risprudență privitoare la drep turile copilului, cu trimiteri frecvente la CDC.
Cu toate acestea, CEDO ex aminează, cererile în mod individual și deci nu furnizează
o perspectivă cuprinzătoare asu pra drepturilor copilului în temeiul Convenției. Un alt tratat
important al CoE în domeniul drepturilor omului este Carta socială europeană (CSE23 –
revizuită în 1996), ce asigură protecția drepturilor sociale, conținând prevederi specifice cu
privire la drepturile copilului.
Aceasta cuprinde două prevederi de importanță deosebită pentru drepturile copilului.
Articolul 7 prevede obligația de a proteja copiii î mpotriva exploatării economice si Articolul 17
ce impune statelor să ia toate măsurile necesare și corespunzătoare prin care să asigure copiilor
îngrijirile, asistența, educația și pregătirea de care au nevoie (in clusiv învățământul primar și
secundar gratuit), să protejeze copiii și tinerii împotriva neglijenței, violenței sau exploatării și să
asigure protecția copiilor privați de sprijinul familiei lor.
Transpunerea CSE este supervizată de Comitetul European al Drepturilor
Sociale (CEDS), care est e alcătuit din experți indepen denți ce hotărăsc cu privire la
conformitatea legilor și practicilor naționale cu CSE fie prin procedura de adresare a unor
reclamaț ii colective, fie prin procedu ra națională de raportare. În plus, CoE a adoptat o serie de
tratate care abo rdează o vastă problematică le gată de drepturile specifice ale copilului.
Printre acestea se numără:
o Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara
căsătoriei;
o Convenția europe ană în materia adopției de copii, revizuită în 2008;
o Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii;

4 prevede posibilitatea detenției legale a unui minor în scopul educării sale sub supraveghere
5 instituie restricții asupra dreptului la un proces echitabil și public atunci când acest lucru este în interesul
minorilor
6 prevede dreptul la instruire și le solicită statelor să respecte convingerile religioase și filozofice ale părinților în
procesul de instruire a copiilor

o Convenția privind exercitarea drepturilor copiilor;
o Convenția Consiliului Europei privind protecția copiilor împotriva exploatării
sexuale și a abuzurilor sexuale (Convenția de la Lanzarote).
La nivel politic de remarcat este faptul că în anul 2006 CoE și -a lansat programul
intitulat „Construirea unei Europe cu și pentru copii” – un plan de acțiune transversală menit să
abordeze problematica drepturilor copilului, care include adoptarea unor instrumente de definire
a standardelor într -o gamă largă de domenii.
Prioritățile actuale se axează pe patru domenii principale:
• promovarea serviciilor și sistemelor în interesul copilului;
• eliminar ea tuturor formelor de violență împotriva copiilor;
• garantarea drepturilor copiilor aflați în situații vulnerabile;
• promovarea participării copiilor. Scopul programului CoE privind drepturile copiilor
este de a sprijini aplicarea standardelor interna ționale în domeniul drepturilor copilului de către
toate statele membre ale CoE, în special de a promova transpunerea CDC, reliefând principiile
sale de bază: nediscriminarea, dreptul la viață și la dezvoltare, considerarea interesului superior
al copilulu i drept o prioritate de către factorii de decizie și dreptul copiilor de a fi ascultați. În
cadrul programului a fost supervizată adoptarea mai multor instrumente de asistență practică cu
privire la drepturile copilul ui, care vin în completarea mă surilor j uridice o bligatorii de la nivel
European, cum ar fi:
• Orientări privind justiția în interesul copilului;
• Orientări privind asistența medicală în interesul copilului;
Recomandarea privind strategiile naționale integrate pentru asigurarea protecție i copiilor
împotriva violenței ;
• Recomandarea privind drepturile copiilor și serviciile sociale în interesul copiilor și al
familiilor;
• Recomandarea privind participarea copiilor și a tinerilor cu vârsta sub 18 ani.
Programul a oferit Europei un rol esențial în acțiunile de stabilire a standardelor în
domeniul drepturilor copilului și a deschis calea, prin diverse mijloace, spre garantarea faptului
că vocea copiilor reprezintă o componentă centrală a acestui proces. Programul își mai propun e,
să sprij ine pu nerea în aplicare a Convenției și a CSE și să prom oveze și alte instrumente juri dice
existente ale CoE referitoare la copii (participare, protecție și drep turi), la tineri și la familie .
Componenț a operațională a orientărilor stabilește căile și mijl oacele de acțiune eficientă
în direcția promovării și a protecției drepturilor copilului în țările partenere, precum și etapele pe
care UE le va parcurge, valorificând la maximum toate instrumentele descrise mai sus. Aceasta
ia în considerare o gamă largă de măsuri identificate de Comitetul pentru drepturile copilului ca
fiind necesare pentru punerea în aplicare eficientă a CDC. Aceste „măsuri ge nerale de punere în

aplicare”7, după cum sunt cunoscute, cuprind măsurile legislative, administrative și de altă natură
pe care statele trebuie să le instituie pentru a pune în aplicare drepturile prevăzute în CDC.
Pentru punerea in aplicare a acestor măsuri generale, ar trebui să țină seama în
permanență de cele patru principii generale prevăzute în CDC .
Aplicand o abordare bazată pe consolidarea sistemelor, statele acoperă întregul spectru al
drepturilor copilului deoarece o abordare bazată pe sisteme ar avea drept obiectiv protejarea
tuturor drepturilor, ale tuturor copiilor și mai ales ale copiilor celor mai vul nerabili și
marginalizați, cum ar fi copiii strămutați intern sau copiii migranți și refugiați, inclusiv copiii
neînsoțiți, copiii cu handicap sau cei care aparțin unui grup minoritar. De asemenea, ar ține
seama de nevoile diferite în funcție de gen și de vârstă ale fetelor și băieților.

2.3.Relația UE cu țările terțe.Instrumente operaționale pentru atingerea obiectivelor
De o gamă largă de mijloace și de instrumente de finanțare pentru promovarea și apărarea
drepturilor copilului dispune si UE.
Obiectivele Uniunii Europene sunt:
 de a reaminti țărilor terțe, de a le încuraja și de a le sprijini în eforturile acestora de a -și onora
și îndeplini obligațiile juridice și angajamentele specifice în scopul promovării și protecției
drepturilor copiilor î n cadrul dreptului internațional și al angajamentelor politice, cu trimitere
specială la acele obligații prevăzute în Convenția cu privire la Drepturile Copilului și în
protocoalele opționale ale acesteia, declarația și planul de acțiune „O lume demnă pent ru
copii” al UNGASS, Declarația Mileniului și Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului și
dispozițiile corespunzătoare ale documentul rezultat al Reuniunii mondiale, precum și de a le
sprijini în respectarea acestor obligații și angajamente;
 de a promova și a sensibiliza în sensul unei mai bune înțelegeri a principiilor și a dispozițiilor
privind drepturile copilului astfel cum sunt garantate în Convenția cu privire la Drepturile
Copilului și în protocoalele opționale ale acesteia și în alte instrumente și standarde
internaționale și regionale relevante în domeniul drepturilor copiilor;
 de a completa și consolida eforturile curente ale Uniunii Europene în cadrul forurilor
multilaterale și în relațiile UE cu țările terțe pentru a promova și proteja drepturil e copiilor
prin acțiuni specifice în domeniile prioritare;
 de a îmbunătăți coerența între activitățile întreprinse de statele membre, precum și în
acțiunea externă globală a Uniunii Europene în domeniul drepturilor copiilor.
Pentru a aborda în mod eficace drepturile copilului și a garanta o dezvoltare durabilă, UE
trebuie să asigure o utilizare coerentă și complementară a diverselor sale instrumente.
– Dialogurile politice oferă ocazia de a discuta chestiuni bilaterale, regionale și
internaționale de inte res reciproc cu țările partenere într -un cadru oficial și în mod regulat. Deși
aceste dialoguri nu sunt axate exclusiv pe tema drepturilor omului, există anumite mecanisme,
cum ar fi dialogurile structurate, de abordare a problemei drepturilor omului, incl usiv a
drepturilor copilului.

7 Comitetul ONU pentru drepturile copilului a elaborat Comentariul general nr. 5 (2003) pentru a aborda
prevederile articolului 4 din CDC . Acesta evidențiază obligațiile statelor părți de a elabora măsuri de punere în
aplicare a CDC, cunoscute ulterior drept „măsurile generale de punere în aplicare”.

– Dialogur ile privind drepturile omului 8 sunt axate pe drepturile omului. Obiectivul lor
este de a permite UE să împărtășească cu țările partenere preocupările sale cu privire la
încălcările drepturilor omului, să colecteze informații și să încerce să îmbunătățească situația
drepturilor omului în țara parteneră în cauză. Pe lângă dialogurile la ni velul UE, statele membre,
la rândul lor, poartă dialoguri la nivel național cu țările partenere.
Ori de câte ori se dovedește relevant, dialogurile ar trebui să includă drepturile copilului
și, în special, să promoveze diferitele elemente sistemice pe care o țară trebuie să le consolideze
în vederea concretizării drepturilor copilului. Discuțiile ar trebui să se bazeze pe o analiză a
situației drepturilor copiilor în țara în cauză și să sublinieze principalele încălcări și probleme cu
care se confruntă copi ii.
– Declarațiile și demersurile diplomatice sunt alte instrumente esențiale de sensibilizare
cu privire la drepturile copilului și la normele și standardele internaționale referitoare la
promovarea și protecția acestor drepturi. Ele ar putea oferi ocazia realizării de progrese către
punerea în aplicare a CDC și a celor trei protocoale facultative ale sale.
– Drepturile copilului sunt reflectate și abordate și prin intermediul Strategiilor de
țară ale UE privind drepturile omului și democrația (HRDCS) . Delegațiile UE se pot apleca cu
precădere asupra anumitor aspecte și, în numeroase strategii, drepturile copilului sunt evidențiate
ca fiind o prioritate. Chiar și atunci când nu se întâmplă acest lucru, UE recunoaște că aceasta
este o temă interdisciplinară . Strategiile de țară oferă ocazia de a realiza o analiză aprofundată a
situației copiilor dintr -o anumită țară și de a identifica eventualele deficiențe, precum și măsurile
și mecanismele necesare pentru a asigura protecția drepturilor copilului.
– UE ut ilizează cooperarea sa bilaterală și multilaterală pentru a promova și proteja
drepturile copilului, prin utilizarea complementară a instrumentelor de finanțare geografice și
tematice ale UE, în colaborare cu autoritățile naționale, cu ONU, cu societatea c ivilă și cu alți
parteneri.
– Recenta strategie Comerț pentru toți 9 stabilește o agendă ambițioasă și cuprinzătoare pentru a
garanta o legătură strânsă între creșterea economică și justiția socială, respectarea drepturilor
omului și standarde ridicate de mediu și de muncă.
SGP+ 27 este principalul instrument comercial al UE de promovare a respectării standardelor
internaționale fundamentale în domeniile drepturilor omului, drepturilor lucrătorilor, protecției
mediului și bunei guvernanțe în țările în curs de dezvoltare. Acesta oferă acces pe piață unilateral
și generos țărilor în curs de dezvoltare vulnerabile care se angajează să ratifice și să pună în
aplicare în mod eficient un număr de 27 de convenții internaționale fundamentale10.
Convenția cu privire la drepturile copilului (1989) și Convenția privind interzicerea celor mai
grave forme ale muncii copiilor și acțiunea imediată în vederea eliminării lor, nr. 182 (1999) se
numără printre cele 27 de convenții fundamentale incluse în sistemul SGP+. Acesta e ste un

8 UE organizează dialoguri/subcomisii/consultări privind drepturile omului cu peste 40 de ț ări la nivel mondial.
9 Comerț pentru toți. Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă, octombrie 2015.
http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2015/october/tradoc_153846.pdf
10 Șapte declarații ale ONU privind drepturile omului, opt conven ții privind drepturile lucrătorilor ale Organizației
Internaționale a Muncii (OIM), opt acorduri multilaterale de mediu și patru declarații privind buna guvernanță.

sistem bazat pe stimulente și monitorizat periodic, cu scopul de a sprijini și impulsiona țările în
curs de dezvoltare să urmeze o cale de dezvoltare durabilă.
În plus, recentele acorduri de liber schimb ale UE cuprind dispoziții cu caracter juridic
obligatoriu referitoare la drepturile lucrătorilor și protecția mediului. Interzicerea muncii copiilor,
astfel cum este definită de OIM, este inclusă în mod explicit în capitolele privind comerțul și
dezvoltarea durabilă din toate acordurile comerciale ne gociate recent între UE și țările partenere.
Implicarea societății civile – inclusiv a actorilor societății civile axați pe drepturile
copilului, a sindicatelor, a organizațiilor patronale, a asociațiilor de afaceri, a organizațiilor de
mediu și a apărătorilor drepturilor omului – este esențială pentr u punerea în aplicare cu succes a
acestor instrumente comerciale, contribuind la identificarea problemelor și a viitoarelor domenii
de acțiune. În plus, membrii societății civile din UE și din țările partenere au periodic ocazia de a
se întâlni și discuta aspecte relevante .
Măsurile de promovare și protecție a drepturilor copilului necesită un temei clar în
legislația națională, precum și politici și orientări aferente care să sprijine punerea lor în aplicare.
Este esențial ca toate actele legislative și po liticile naționale să fie în conformitate cu dispozițiile
prevăzute în CDC și în protocoalele facultative ale acesteia. Acest lucru poate fi realizat fie prin
includerea directă a acestor dispoziții în dreptul intern, fie prin adaptarea legislației naționa le în
funcție de obligațiile internaționale.
UE ar trebui să pledeze pentru elaborarea unor strategii naționale cuprinzătoare și bazate
pe drepturi, inspirate de CDC. O strategie eficace trebuie să fie corelată cu situația tuturor
copiilor și cu toate drep turile menționate în CDC și să fie elaborată în urma unui proces de
consultare, inclusiv cu copiii și cu tinerii. Ar trebui acordată o atenție deosebită identificării și
acordării de prioritate categoriilor de copii marginalizate și defavorizate, precum și celor aflate în
situații vulnerabile, pentru a se asigura faptul că nici un copil nu este lăsat în urmă. În special, ar
trebui acordată atenție aspectelor relevante dimensiunii de gen. Pentru ca strategia să se bucure
de credibilitate, ar trebui să fie ap robată la cel mai înalt nivel guvernamental și corelată cu planul
național de dezvoltare și inclusă în elaborarea bugetelor naționale. Planurile naționale de acțiune
(PNA) ar trebui să includă obiective reale și realizabile în ceea ce privește întregul spe ctru de
drepturi economice, sociale și culturale, civile și politice pentru toți copiii .
Cooperarea dedicată sprijinirii și încurajării țărilor partenere să pună în aplicare drepturile
copilului se manifestă în diferite feluri, mergând de la furnizarea de asistență financiară sau
tehnică până la colaborarea cu alte părți interesate din țara parteneră sau în cadrul forurilor
internaționale.
2.4.Acțiuni de punere în aplicare a drepturilor copilului
Drepturile copilului sunt drepturi ale omului. Sunt indivizib ile, universale și inalienabile.
Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Lisabona), c are a intrat în vigoare în 2009,
include un angajament explicit de promovare a protecției drepturilor copilului în cadrul acțiunii
interne și externe a UE. Prin prezentele orientări, Uniunea Europeană își reafirmă angajamentul
de a proteja și a promova drepturile copilului în mod cuprinzător în cadrul politicii sale externe
în domeniul drepturilor omului, în conformitate cu dispozițiile Convenției ONU cu privire la

drepturile copilului (CDC) și ale protocoalelor facultative la aceasta și cu alte standarde și tratate
internaționale pertinente.
În fiecare zi, la nivel mondial se înregistrează un număr de 16 000 de decese în rândul
copiilor, majoritatea din cauze care pot fi prevenite sau tratate. Aproape jumătate din numărul
total de decese în rândul copiilor sub vârsta de 5 ani au drept cauză subnutriția. Aproape 230 de
milioane de copii sub vârsta de 5 ani la nivel mondial (aproximativ unul din trei) nu au fost
înregistrați oficial la naștere 11 .
O dată la cinci minute, un copil moare ca urmare a violențelor din propriul cămin, din
școli și din comunități. La nivel mondial, până la un miliard de băieți și fete cu vârste cuprinse
între 2 și 17 ani au suferit viol ențe psihologice, sexuale sau fizice în cursul anului trecut12 .
Copiii sunt victime ale muncii copiilor în diferite forme, în special în formele sale cele mai
grave. Riscurile specifice genului care afectează fetele sau băieții impun o atenție deosebită.
Copiii sunt victime ale abuzurilor și exploatărilor sexuale. Fetele și băieții pot fi victime
ale căsătoriilor forțate și timpurii, iar fetele pot fi supuse unor practici vătămătoare, precum
mutilarea genitală a femeilor. Mult prea mulți copii sunt privați de educație de calitate; în
prezent, 124 de milioan e de copii sunt neșcolarizați 13și sunt lipsiți de servicii medicale și servicii
sociale corespunzătoare .
Copiii aflați în situații vulnerabile – cum ar fi copiii care trăiesc în condiții de sărăcie,
copiii care trăiesc în situații de conflict sau în situații precare, copiii cu handicap, copiii privați de
libertate sau cei aflați în conflict cu legea, copiii migranți și refugiați (la nivel mondial,
aproximativ 50 de milioane de copii au migrat dincolo de g ranițe sau au fost strămutați cu forța;
în momentul de față, copiii reprezintă jumătate din nu mărul total al refugiaților 14copiii
neînsoțiți și cei fără familie – se confruntă cu riscuri deosebite și sunt expuși discriminării,
marginalizării, instituționa lizării și excluderii.
De la adoptarea orientărilor în 2007, s -au înregistrat numeroase progrese în ceea ce
privește drepturile copiilor la nivel mondial, precum și în ceea ce privește evoluția politicii UE
privind copiii în cadrul acțiunii externe a UE. A stfel, se impune o revizuire a orientărilor actuale.
O serie de acorduri internaționale importante au fost adoptate doar în anul 2015, deosebit de
relevante fiind Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă , în care se afirmă angajamentul de a le
oferi copiilo r și tinerilor un mediu propice concretizării depline a drepturilor și capacităților lor
(punctul 25) și Acordul privin d finanțarea pentru dezvoltare (Agenda pentru acțiune de la Addis
Abeba).
Unul dintre principiile esențiale care stau la baza Agendei 20 30 pentru dezvoltare
durabilă este acela de „a nu lăsa niciun copil în urmă”. Aceasta implică faptul că, la nivelul

11 Statistici extrase de pe site -ul UNICEF (octombrie 2016), https://www.unicef.org/statisti cs/
12 Parteneriatul mondial pentru încetarea violenței împotriva copiilor;
https://sustainabledevelopment.un.org/content/documents/commitmen ts/552_9061_commitment_Partnership
Prevalence_Consequences_A4.pdf
13 UNESCO, 2015: http://www.uis.unesco.org/Education/Documents/fs -31-out-of-school -children -en.pdf
14 Uprooted: The growing crisis for refugee and migrant children, (Dezrădăcinați: adâncirea crizei pentru copiii
refugiați și migranți) UNICEF (septembrie 2016), paginile 3 ș i 6

comunității internaționale și, în special, în rândul statelor, se vor consolida eforturile pentru a se
asigura că întreaga populație are șan se egale și pentru a avea impact asupra persoanelor celor mai
vulnerabile și mai marginalizate. În septembrie 2016, Adunarea Generală a ONU a solicitat,
pentru prima dată, întrunirea unui summit la nivel de șefi de stat sau de guvern pe tema fluxurilor
mari de refugiați și de migranți. Documentul final, intitulat Declarația de la New York, cuprinde
angajamente de a proteja drepturile omului pentru toți refugiații și migranții, indiferent de
statutul lor.
Printre angajamente se numără asigurarea faptului că toți copiii refugiați și migranți
beneficiază de educație în termen de câteva luni de la sosire; prevenirea și răspunsul la violența
sexuală și de gen și depunerea de eforturi pentru a pune capăt practicii de reținere a copiilor în
scopul stabilirii statu tului lor de migranți; protejarea drepturilor femeilor și fetelor și promovarea
participării lor depline, echitabile și semnificative la găsirea unor soluții.
Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene subliniază
importanța obiectivelor de dezvoltare durabilă și angajamentul de a integra drepturile omului în
toate sectoarele de politică în contextul acțiunii externe a UE. În concordanță cu abordarea
multidimensională a rezilienței, există și un angajamen t ferm de a pune accentul pe aprofundarea
acțiunilor în domeniile educației, comunicării, culturii și tineretului. Propunerea Comisiei
Europene pentru un nou Consens european privind dezvoltarea evidențiază, de asemenea, acest
angajament față de integrarea drepturilor omului și față de alinierea politicii UE de cooperare
pentru dezvoltare la Agenda 2030. În plus, UE s -a angajat să treacă la o abordare bazată p e
drepturi în activitățile sale odată cu adoptarea Cadrului strategic și a Planului de acțiune ale UE
privind drepturile omului și democrația (2012) 10 și a Concluziilor Consiliului privind o
abordare bazată pe drepturi a cooperări i pentru dezvoltare (mai 2014)15
La nivelul Uniunii Europene, orientările din domeniul drepturilor omului joacă rolul de
cadru regional solid pentru activitatea UE în promovarea și protecția drepturilor omului în cadrul
politicii externe globale a UE în domeniul drepturilor omului, precum și în privința drepturilor
copiilor. Pentru a consolida drepturile copilului, Uniunea Europ eană s -a angajat, de mulți ani, în
acțiuni multidimensionale ce cuprind, în special, următoarele elemente:
 punerea în aplicare a Orientărilor Consiliulu i UE din 2003 privind copiii și
conflictele armate;
 discutarea drepturilor copilului în relația cu țările terțe, în special în cadrul
dialogului politic;
 finanțarea, în special prin intermediul Inițiativei europeană pentru democrație și
drepturile omului (IEDDO), a proiectelor de promovare și protecție a drepturilor copiilor;
 pe parcursul procesului de extindere, monitorizarea progreselor înregistrate în
ceea ce privește promovarea drepturilor copilului și sprijinirea reformei protecției copilului în
țările candidate și potențial candidate;

15 Concluziile Consiliului privind o abordare bazată pe drepturi a cooperării pentru dezvoltare, 9987/14, mai 2014.
Comisia a elaborat un set de instrumente pentru a oferi orientări personalului în privința punerii în aplicare a unei
abordări bazate pe drepturi, Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, Setul de instrumente – O abordare bazată
pe drepturi, cuprinzând toate drepturile omului, față de cooperarea pentru dezvoltare a UE (SWD(2014)

 în cadrul Orga nizației Națiunilor Unite, Uniunea Europeană, alături de statele
latino -americane, propune și susține anual o rezoluție privind „drepturile copilului” și solicită
periodic statelor să semneze, să ratifice și să pună în aplicare Convenția cu privire la Dre pturile
Copilului și protocoalele opționale ale acesteia;
 sprijin pentru activitatea actorilor internaționali și regionali relevanți în domeniul
drepturilor copilului, în special Secretarul General al ONU, Consiliul de Securitate al ONU,
organismele trata telor ONU, în special Comitetul pentru drepturile copilului, procedurile speciale
și mecanismele ONU, precum și sprijin pentru organizațiile corespunzătoare din cadrul ONU, în
special UNICEF, OHCHR, OIM, OMS și UNFPA și mecanismele regionale, în special Co nsiliul
Europei, OSCE, rețeaua europeană de Ombudsman pentru copii și organizațiile societății civile;
Scopul acestor „Orientări ale UE pentru promovarea și protecția drepturilor copiilor”
(denumite în continuare „orientările”) este să reamintească standar dele internaționale privind
drepturile copilului și să ofere orientări practice funcționarilor instituțiilor UE și statelor membre
în vederea consolidării rolului acestora în ceea ce privește promovarea și protejarea drepturilor
tuturor copiilor în cadrul acțiunii externe a UE prin încurajarea și sprijinirea consolidării
sistemelor proprii ale țărilor partenere și consolidării în continuare a cooperării acestora cu
organizațiile internaționale și ale societății civile.
Pentru a -și îndeplini angajamentele pr ivind promovarea și protecția drepturilor copilului,
UE promovează măsurile generale de punere în aplicare ale CDC .16 Măsurile generale de punere
în aplicare au ca obiectiv promovarea exercitării depline de către toți copiii a tuturor drepturilor
prevăzute în convenție prin intermediul mai multor mijloace, și anume legislație, alocări
bugetare, crearea unor organisme de coordonare și monitorizare – guvernamentale și
independente – colectarea cuprinzătoare de date, sensibilizare și formare, precum și elaborarea și
punerea în aplicare a unor politici, servicii și programe adecvate. Astfel, măsurile generale de
punere în apl icare reprezintă înseși bazele concretizării drepturilor copilului prin faptul că
asigură punerea în practică a structurilor și resurselor necesare prin intermediul unei abordări
bazate pe consolidarea sistemelor.
Prin adoptarea unei abordări integrate pr ivind promovarea și protecția drepturilor
copilului , Uniunea Europeană va completa cu aceste orientări propriile orientări privind copiii și
conflictele armate din 2003, care vor continua să ghideze acțiunile Uniunii Europene în acest
domeniu specific.
Acestea vor contribui în special la:
 creșterea ponderii drepturilor copilului în agenda internațională în vederea concretizării
acesteia și a prevenirii violării drepturilor copiilor de pretutindeni, în special la nivel
național;
 sublinierea angajamentului UE în sensul recunoașterii depline a drepturilor copiilor, astfel
cum sunt garantate prin instrumente internaționale corespunzătoare, cel mai important fiind
Convenția cu privire la Drepturile Copilului și protocoalele opționale ale acesteia;

16 Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, Coment ariul general nr. 5, Măsuri generale de punere în
aplicare a Convenției cu privire la drepturile copilului (articolele 4 și 42 și articolul 44 punctul 6) CRC/GC/2003/5, 27
noiembrie 2003.

 sublinierea c aracterului inalienabil al drepturilor copilului, al integralității și indivizibilității
acestora în cadrul drepturilor universale ale omului, și a faptului că toate drepturile
recunoscute de Convenția cu privire la Drepturile Copilului au importanță egală , cu toate că
acțiunile ce asigură realizarea acestora trebuie efectuate în funcție de priorități, în lumina
contextelor naționale specifice;
 avansarea procesului de punere în aplicare a Convenției cu privire la Drepturile Copilului și a
protocoalelor opți onale ale acesteia, precum și a altor instrumente și standarde internaționale
și regionale în domeniul drepturilor copilului;
 sensibilizarea în privința acțiunilor Uniunii Europene în domeniul drepturilor copilului în
cadrul UE și al țărilor terțe;
 sprijin irea integrării drepturilor copiilor în politicile și acțiunile Uniunii Europene și întărirea
capacității tuturor actorilor relevanți în cadrul Uniunii Europene în domeniul drepturilor
copilului;
 promovarea sinergiilor, întărirea cooperării interinstituțio nale și completarea acțiunilor
instituțiilor Uniunii Europene, inclusiv a inițiativelor promovate de Comisia Europeană în
domeniul drepturilor copilului;
 asigurarea unui instrument operațional suplimentar pentru Uniunea Europeană, pentru a fi
utilizat în cadrul contactelor politice cu țările terțe și în cadrul forurilor internaționale în orice
domeniu relevant pentru promovarea și protecția drepturilor copiilor.
În concordanță cu tema centrală a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), obiectivul
acestor orientări revizuite este de „a nu lăsa niciun copil în urmă”, urmând o abordare bazată pe
drepturi și cuprinzând toate drepturile omului în ceea ce privește impleme ntarea măsurilor
generale de punere în aplicare. Măsurile necesare pentru îndeplinirea acestui obiectiv sunt
stabilite în orientările operaționale,
În cadrul politicii de dezvoltare a Uniunii Europene, „Consensul european privind
Dezvoltarea” include respe ctarea drepturilor copilului în statele membre ale UE prin trimitere la
principalele cadre internaționale în domeniul drepturilor omului și la Obiectivele de Dezvoltare
ale Mileniului.
În cazul CE, există o abordare pe trei căi în privința copiilor, ce pri vește aspecte specifice
cum ar fi violența împotriva copiilor, copiii afectați de conflicte armate, traficul de copii,
drepturile și necesitățile copiilor prin teme specifice cum ar fi educația și sănătatea, precum și o
mai bună integrare a drepturilor cop iilor ca unul dintre aspectele transversale de luat în
considerare în toate programele și proiectele finanțate de CE.
Notele orientative de punere în aplicare a acestor politici și orientările CE privind
integrarea drepturilor copiilor la nivel de țară sol icită ca drepturile copiilor să fie protejate în
cadrul unei abordări bazate pe drepturi și privite ca un aspect transversal. Documentele politicilor
sectoriale reprezintă instrumente suplimentare de acțiune.
Procesul de monitorizare care urmează sesiunii speciale dedicată copiilor a Adunării
Generale a Organizației Națiunilor Unite (UNGASS) și activitatea de control a Comitetul pentru
drepturile copilului arată că Convenția cu privire la Drepturile Copilului este încă insuficient
pusă în aplicare și că obi ectivele cu termene obligatorii ale UNGASS, precum și elementele de
referință în privința Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, sunt departe de a fi atinse.