Toate ființele se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi [626520]

1

“Toate ființele se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi"
“art.1.din Declarația Universală a Drepturilor Omului / 10 decembrie 1948.”

INTRODUCERE:
CAPITOLUL 1:
EGALITATEA DE ȘANSE ȘI NEDISCRIMINAREA.NOȚIUNI INTRODUCTIVE
1.1.Concepte fundamentale privind egalitatea de șanse
Egalitatea de șanse este conceptul conform căruia toate ființele umane sunt libere de a-si
dezvolta capacitățile per sonale și de a aleage fără limitări impuse de roluri stricte.
Conceptul asi gura participarea deplina a fiecarei persoane la viata economica si sociala,
fara deosebire de origine etnica, sex, religie, varsta, dizabilitati sau orientare sexuala.
Dreptul la e galitate de șanse este un drept fundamental în cadrul Uniunii Europene.
Valorificarea diversitatii culturale, etnice si a diferentelor de gen, de varsta sunt premise
pentru dezvoltarea societatii si asigura un cadru in care relatiile sociale au la baza va lori precum
toleranta si egalitatea.
Femeile și bărbații, ca ființe umane, au aceleași drepturi și obligații în viața
profesională, publică și în viața de familie, privată. Altfel spus , nu trebuie să se facă o diferență
între bărbați și femei în ce privește rolul lor social și de familie. Nu alegem să ne naștem bărbați
sau femei. Prin urmare, oportunitățile de a ne dezvolta în viață și de a ne afirma ca persoane
autonome nu trebuie să fie diferite.
O serie de acte normative la nivelul Uniunii Europene pentru implementarea principiului
egalitatii de sanse pe piata muncii au fost emise de -a lungul timpului. Ariile in care se aplica
principalul document care reglementeaza punerea in aplicarea a principiului egalitatii sunt:
 accesul la incadrarea in munca
 promovarea si formarea profesionala
 conditiile de munca
 securitate sociala
Printre actele normative care stau la baza egalitații de sanse pe piata muncii, se numără:
 Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, cu modificarile ulterioare
 Ordonanta de Urgenta nr. 137/2 000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor
de discriminare, republicata
 Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse si tratament intre femei si barbati,
republicata
 Codul Penal
Uniunea Europeană promovează drepturile fundamentale, nediscrim inarea și
egalitatea de șanse pentru toți. Parlamentul Europeanși Consiliul Uniunii Europene au
declarat 2007 – Anul European al Egalității de Șanse pentru Toți, în vederea asigurării unei

2 participări depline a fiecărei persoane la viața economică și socia lă, fără deosebire de origine
etnică, sex, religie, vârstă, dizabilități sau orientaresexuală.
Egalitatea de șanse are la bază standardele stabilite prin următoarele directive
adoptate de către UniuneaEuropeană:
 Directiva 75/117/CE privind aplicarea princi piului egalității de remunerație pentru
femei șibărbați;
 Directiva 76/207/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între femei
și bărbați în privința accesului la angajare, formare profesională și promovare,
precum și în ceea ce privește c ondițiile demuncă;
 Directiva 92/85/CE privind introducerea măsurilor de încurajare a îmbunătățirii
securității și sănătății în muncă a lucrătoarelor gravide, lăuze sau carealăptează;
 Directiva 97/80/CE privind sarcina probei în cazurile de discriminare pe bază
desex;
 Directiva 79/7/CE privind aplicarea progresivă a principiului egalității de tratament
între bărbați și femei în domeniul securitățiisociale;
 Directiva 86/613/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între
bărbații și femeile care execută o activitate independentă, inclusiv agricolă, precum
și a protecțieimaternității;
 Directiva 96/34/EC referitoare la concediulparental;
 Directiva 78/2000/CE privind egalitatea în domeniul ocupării precum și în alte
aspecte ale viețiicotidiene;
 Directiva 43/2000/CE privind tratamentul egal al persoanelor indiferent de originea
rasială șietnică.
Conform Regulamentului 1083/2006 al Consiliului Uniunii Europene, egalitatea de șanse
constituie unul dintre principiile de intervenție ale Fondurilor Str ucturale.
Avand in vedere că diferitele comportamente, aspirații și necesități ale femeilor și bărbaților
sunt luate în considerare, evaluate și apreciate în mod egal înseamnă că femeile și bărbații se
bucură de aceeași libertate de a -și realiza idealuril e.
Pentru Anul European al Egalității de Șanse pentru Toți s-au stabilite patru obiective,
urmărite prin acțiunile și programele care se vor derula în acest cadru, și anume: drepturi
(creșterea gradului de conștientizare asupra dreptului la egalitate și n ediscriminare, precum și
asupra problemei discriminării multiple), reprezentativitate (stimularea dezbaterilor asupra
mijloacelor de creștere a participării în societate a grupurilor care suntvictime ale discriminării și
a participării echilibrate a femeil or și bărbaților), recunoaștere (facilitarea și celebrarea
diversității și egalității) și respect (promovarea unei societăți bazate pe o mai mare coeziune).
Anul European al Egalității de Șanse pentru Toți vizează combaterea stereotipurilor și
rolurilor at ribuite femeilor și bărbaților indiferent de etnie, religie, dizabilități, vârstă și orientare
sexuală, cat și nevoia modificării comportamentelor, atitudinilor, normelor și valorilor ce aduc
atingere demnității umane. Acțiunile prevăzute în această direcț ie se referă la înlocuirea

3 modelelor culturale, care reflectă stereotipurile de la nivelul societății cat și la integrarea
principiului egalității și diversității mai ales în educație, cultură și mass – media.
Valorificarea diversității culturale, etnice ș i a diferențelor de gen, de vârstă constituie
premise pentru dezvoltarea societății și, in acelasi timp, consolideaza un cadru în care relațiile
sociale au la bază valori ca toleranța și egalitatea.
Egalitatea de gen – face referire la acceptarea și valorizarea egală a diferențelor dintre
femei și bărbați, participarea egală și împărțirea egală a responsabilităților atât în spațiul public,
cât și în viața privată, precum și accesul și repartizarea egală a resurselor între femei și bă rbați.
In afara de trăsăturile naturale, biologice ale femeilor și bărbaților, rolurile sociale ale
femeii și al bărbatului trebuie apreciate cu aceeași unitate de măsură, respectiv cea a valorii
generate. Astfel, femeile și bărbații au aceleași drepturi, obligații și posibilități cu privire la
obținerea unui loc de muncă, implicarea în gospodărie și creșterea copiilor, participarea la
viața politică, sindicală, culturală, la activități comunitare.
În calitate de Stat Membru, România s -a angajat să respect e aceste drepturi și să
promoveze diversitatea.
Egalitatea de șanse și egalitatea de gen sunt principiile fundamentale pentru dezvoltarea
unei societăți echitabile, care pune pret pe diversitate și incluziune promovand atat relațiile
parteneriale catși respectul între indivizi.
Egalitatea de șanse între femei și bărbați – face referire la inexistenta barierelor în ceea
ce priveșteparticiparea economică, politică și socială și tratament egal pentru femei și bărbați.
Prin egalitate deșanse între femei și bărbați se înțelege „luarea în considerare a capacităților,
nevoilor și aspirațiilordiferite ale per soanelor de sex masculin respectiv, feminin și tratamentul
egal al acestora” (Legea202/2002).
Egalitatea de șanse presupune luarea în calcul in ceea ce priveste diferențele ce exista
între oameni, cât și a obstacolelor create istoric pentru anumite grupuri sociale ca urmare a
diferitelor forme de manifestare a urii (sexism, rasism, homofobie, antisemitism etc).
Aceste grupuri minoritare au fost plasate în poziții dezavantajate față de majoritatea
persoanelor sau față de acele grupuri care dețineau puterea (de exemplu, femeile au obținut
drepturi politice cu o diferenta istoric semnificativ a față de bărbați).
Egalitatea de șanse presupune luarea în considerare a acestor dezavantaje și garantarea
accesului egal în exercitarea drepturilor obținute.
In acest fel , toate ființele umane sunt libere de a-si dezvolta capacitățile personale și de a
alege fără lim itări impuse de roluri stricte. Prin f aptul că diferitele manifestari , comportamente
și aspiratii ale femeilor și bărbaților sunt luate în considerare, analizate și incurajate în mod
egal înseamnă că femeile și bărbații benefiziaza de aceeași libertate de a -și realiza aspirațiile.
Abordarea integratoare a egalității de gen (gender mainstreaming) – elementul esențial
folosit în definiția abordării integratoare a egalității de gen pune accent pe procesele de
elaborare a politicilor.

4 Abordarea integratoare face ref erire la (re)organizarea procedurilor și reglementărilor
uzuale, (re)organizarea responsabilităților și capacităților în scopul integrării perspectivei de gen
în toate aceste proceduri, reglementări, responsabilități, capacități, etc.
Egalitatea de șanse ș i egalitatea de gen sunt principiile fundamentale pentru dezvoltarea
uneisocietăți echitabile, care prețuiește diversitatea și incluziunea și care promovează relațiile
parteneriale și respectul între indivizi.
În societate, femeile și bărbații nu au aceleași roluri, resurse, nevoi și interese.Nu
participă în mod egal la luarea deciziilor. Valorile atribuite “muncii femeilor” și “muncii
bărbaților” nu sunt aceleași; aceste diferențe se schimba de la o societate l a alta, de la o cultură
la alta și sunt numite “diferențe de gen”.
Genul face referire la diferențele sociale dintre femei și bărbați care sunt învățate și care
se schimbă în timp. Acestea difera în interiorul unei culturi și de la o cultură la alta. Genul este
un instrument conceptual care analizeaza rolurile, responsabilitățile, constrângerile, șansele și
nevoile bărbaților și femeilor în orice context.
Rolurile și nevoile de gen sunt influențate de clasă, vârstă, rasă și etnie, cultură și religie
și de me diul geografi c, economic și politic. În context ul social, rolurile de gen pot fi flexibile ori
rigide, asemănătoare sau diferite, complementare sau în conflict. Pe lângă diferențele dintre
femei și bărbați, pot exista diferențe si în cadrul aceleiași categ orii în ceea ce privește nivelul
socio -economic, puterea de decizie și vârstă.
Termenul de “gen” nu îl înlocuiește pe cel de “sex” cese referă doar la diferențele
biologice.
Potrivit Comisiei Europene, intre anii 2000 si 2006, rata ocuparii locurilor de munca din
UE-27 a crescut cu aproape 12 milioane, incluzand peste 7,5 milioane de femei. Rata ocuparii
locurilor de munca in randul femeilor a crescut in fiecare an, ajungand la 57% in 2006, cu 3,5
procente mai mult decat in 2000, aducand obiectivul de 60% pana in 2010 in limitele posibilului.
In aceeasi perioada, rata ocuparii locurilor de munca in randul barbatilor a crescut cu mai
putin de un procent.
In acelasi timp, rata somajului la femei a scazut la 9%, ducand lacel mai scazut niv el din
ultimii zece a ni. Aceastavant pozitiv a avut ca rezultat micsorarea diferentei de ocupare a
locurilor de munca intre femei si barbati, care a ajuns de la 17,1 puncte in 2000 la 14,4 puncte
in 2006.
Egalitatea în drepturi(Equal rights)
Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara
discriminari. Nu este nimeni mai presus de lege. Functiile si demnitatile publice, civile sau
militare, pot fi ocupate, in conditiile legii, de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in
tara. S tatul roman garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea acestor
functii si demnitati. In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care
indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile
administratiei publice locale.1

1Art.16, Constituția României

5 Egalitatea de tratament(Equal treatment)
În cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți
salariații și angajatorii. (Codul Muncii; art. 5)
Egalitatea de tra tament presupune absenta oricarei forme de discriminare.Actele de
discriminare pot proveni de la angajator, de la organele de conducere ale angajatorului sau de la
alți salariați.
Dizabilitatea (disability) – termenul general pentru pierderile sau devierile semnificative
ale funcțiilor sau structurilor organismului, dificultățile individului în executarea de activități și
problemele întâmpinate prin implicarea în situații de viață, conform Clasificării Inter naționale a
Funcționării Dizabilității și Sănătății.
Discriminare (discrimination) – a diferenția sau a trata diferit două persoane sau două
situații, atunci când nu există o distincție relevantă între acestea sau de a trata într -o manieră
identică situați i care sunt în fapt diferite. Directive UE anti -discriminare interzic atât
discriminarea directă, cât și discriminarea indirectă și dau aceeași definiție a discriminării.
Totodată, egalitatea de gen, nediscriminarea, precum și asigurarea accesibilității
reprezintă o condiție necesară pentru o creștere inteligentă, sustenabilă și incluzivă. Fondurile
Europene Structurale și de Investiții reprezintă principalul instrument financiar al Uniunii
Europene ce are rolul să sprijine realizarea acestor obiective.Egal itatea de șanse (equal
opportunities) – este conceptul ul conformcăruia toate ființele umane sunt libere de a -si
dezvoltea capacitățilepersonale și de a alege fără limitări impuse de roluri stricte; faptul
cădiferitele comportamente, aspirații și necesități ale femeilor șibărbaților sunt luate în
considerare, evaluate și favorizate în mod egalînseamnă că femeile și bărbații se bucură de
aceeași libertate de a -șirealiza aspirațiile.
Relevanța în problemele de gen (gender relevance) – pune în discuție importan ta unei
politicisau a unei acțiuni ce privesc relațiile de gen si de egalitate dintre femei și bărbați.
Egalitatea de gen – face referire la acceptarea și valorizarea egală a diferențelor dintre femei și
bărbați, participarea egalăși împărțirea egală a resp onsabilităților atât în spațiul public, cât și în
viața privată, precum șiaccesul și distribuirea egală a resurselor între femei și bărbați.
Egalitatea de șanse presupune luarea în considerare a diferențelor ce exista între oameni,
cât și a obstacolelor create istoric pentru anumite grupuri sociale ca urmare a diferitelor forme de
manifestare a urii (sexism, rasism, homofobie, antisemitism etc). Aceste grupuri minoritare au
fostplasate în poziții dezavantajate față de majoritatea persoanelor sau față de acele grupuri
caredețineau puterea (de exemplu, femeile au obținut drepturi politice cu un decalaj istoric
semnificativ
Obiectivul acestor legi este de a asigura egalitatea de tratament, în aspecte legate de viața
de zi cu zi – de la locul de muncă, ce acoperă probleme de educație, asistență medicală și acces la
bunuri și servicii.
Promovarea și respectarea egalității de șanse și egalității contribui e la transformarea
culturii organizaționale și reprezenta pasul către o transformare structurală a societății românești

6 ce ofera șanse egale de afirmare tuturor cetățenilor, indiferent de gen, etnie, statut economic și
social, dizabilitate, orientare sexuală etc.
Fiind cetățeni cu drepturi depline, persoanele cu handicap au drepturi egale și au dreptul
la demnitate, egalitate de tratament, de viață independentă și de participarea deplină în
societate. Scopul principal al UE este ca aceste personane cu handicap sa poata b eneficia de toate
aceste drepturi,fiind o startegie pe termen lung pentru includerea lor activa . Persoane cu
handicap sunt implicate în proces, pe baza principiului european: "Nimic despre persoane cu
handicap fără persoane cu handicap".
Drepturile persoa nelor cu handicap este o problemă și nu o problemă de discreție ,astfel
incat Uniunea Europeana promoveaza participarea persoanelor cu handicap in societate.
Egalitatea de șanse în viața socială atat pentru femei cat si pentru barbati , constituie o
cerință esențială pentru societatea românească, fiind considerată componenta de bază pentru
respectarea drepturilor fundamentale ale oamenilor. Contributia in egala masuraa femeilor și
bărbaților la dezvoltarea durabilă și la progresul societ ății a căpătat o importanță crescândă în
România. De precizat este însă faptul că impactul transformărilor economice, politice și sociale
ce au avut loc în România în anii ’90 a afectat în mod diferit situaț ia femeilor și cea a bărbaților
fiindi nca diferenț ieri semnificative în ceea ce privește nivelul de participare a acestora la
activitățile productive, veniturile obținute de cele două categorii din munca prestată, starea de
sănătate, modul de participare a acestora la viața publică și la luarea deciziilor .
Legislația României asigura drepturile egale ale cetățenilor de a participa la viața
economică și socială, de a se pregăti și forma într -o anumită profesie, de a se angaja, promova și
participa la distribuirea beneficiilor, de a se bucura de protecție so cială în anumite situații. Cu
toate acestea, segregarea profesională a femeilor persistă încă și este demonstrată prin existența
modelelor de ocupare diferențiate pe sexe, ceea ce determină disparitățile între venituri, chiar
dacă principiul "la muncă egal ă salariu egal" este consacrat juridic.
Pornind de la principiul egalității de șanse între femei și bărbați, pentru România este
necesar ca femeilor să li se asigure egalitatea de șanse în ceea ce privește accesul la educație, la
formare și la un loc de m uncă, la întemeierea unei familii și la participarea la luarea deciziilor
publice și politice, trăsătură ce caracterizează societățile democratice și dezvoltate.

1.2.Aspecte esențiale privind nediscriminarea în dreptul European
Putem intelege prin discrim inare orice deosebire, excludere, restrictie ori preferinta pe
baza criteriilor de rasa , etnie, nationalitate, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex,
orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenența la o
categorie defavorizată, cat si orice alt criteriu ce are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea
recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a
libertaților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic,
social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.2

2http://www.anfp.gov.ro

7 Unul dintre principiile de bază a societăț ii democratice este dreptul de a nu fi
discriminat .UE cât și C E auun rol important în interpretarea acestui princ ipiu.Instituțiile UE au
adoptat o serie de directive de maximă relevanță pentru problematica legată de co pii. CEDO
a acumulat o jurisprudență semnificativă cu privire la eliminarea discriminării în temeiul
articolului 14 din Convenție privind interzicerea discriminării, coroborat cu alte articole din
Convenție. Comitetul European al Drepturilor Sociale (CEDS) consideră că articolul E din Carta
socială europeană (CSE), care are ca obiect nediscriminarea, funcționează similar articolului 14
din Convenție: nu are o existență independentă și trebuie corobo rat cu una dintre dispozițiile de
fond ale cartei.
Discrimi narea este diferența de tratament a două sau mai multe persoane aflate în situații
identice sau comparabile ori dimpotrivă tratarea identică a unor persoane aflate în situațiidiferite
atât timp cât un asemenea tratament nu are nici o justificare obiectivă.

In dreptul UE și cel al CE este interzisa discriminarea pe criterii de sex, rasă, culoare,
origine etnică sau socială, limba, caracteristici genetice, , religie ori convingeri, opinii politice
sau de altă natură,apartenență la o minoritate națională, avere, naștere, dizabilitate, vârstă și
orientare sexual.
Prevăzută la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a UE interzicerea
discriminarii este un principiu fundamental care se aplică și în situațiile în care nu se aplică nicio
altă prevedere a cartei. În schimb, articolul 19 din TFUE se referă doar la criteriile sex, rasă sau
origine etnică, religie sau convingeri, dizabilitate, vârstă și orientare sexuală.
Unele directive ale UE interzic discriminarea în domenii precum ocuparea forței de muncă,
sistemul de asistență socială, acces ul la bunuri și servicii,acestea având o posibilă relevanță
pentru copii. Directiva 2000/78/CE a Consiliului, creează un cadru g eneral în favoarea egalității
de tratament în ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (Directiva privind
egalitatea de tratament la încadrarea în muncă77) interzice discriminarea pe criterii precum
religia sau convingerile, dizabilitate a, vârsta și orientarea sexuală. Directiva 2000/43/ CE a
Consiliului de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără
deosebire de rasă sau origine etnică (Directiva privind egalita tea rasială) interzice discriminarea
pe criterii precum rasa sau originea etnică nu doar în contextul ocupării forței de muncă și al
accesului la bunuri și servicii, ci și în relație cu sistemul de asistență socială (inclusiv protecția
socială, securita tea socială și sănătatea) și cu educația. O alta serie de directive aplica principiul
egalității de tratament în ceea ce privește munca și încadrarea în mun că (Directiva privind
egalitatea de sex), cat si accesul la bunuri și servicii și furnizarea acestora (Directiva privind
egalitatea de sex în accesul la bunuri și servicii).
Potrivit dreptului Co E, interzicerea discriminării se aplică în exercitarea orică ruia dintre
drepturile și libertățile fundamentale prevăzute în Convenție (artico lul 14), precum și în
exercitarea oricărui drept garantat prin legislația naționa lă sau prin oricare act al unei autorități
publice (articolul 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție).

8 Totusi , aplicabilitatea Protocolului nr. 12 este redusă, ace asta fiind ratificat a de un număr
mic de state, iar în teme iul său nu s-a adoptat încă nicio hotărâre în cauze referitoare la drepturile
copilului. Aceste dispozitii includ o listă neexhaustivă de motive a căror folosire ca temei pentru
discriminare este interzisă, și anume sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opiniile p olitice sau de
altă natură, originea națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea,
precum și orice alt statut. În cazul în care constată căpersoane ce se afla în situații similare sub
aspectele relevante au primit un trata ment dife rit, CEDO va investiga dacă există un motiv
obiectiv și rezonabil care să justifice acest tratament diferit.
De asemenea si a rticolul e) din CSE benefiziaza de o listă neexhaustivă de motive a că –
ror folosire ca temei pentru discriminare este i nterzisă, și anume rasa, culoarea, sexul, limba,
religia, opiniile politice sau de altă natură, originea națională sau socială, sănătatea, apartenența
la o minoritate națională sau nașterea.

Legislatia internationala, inclusiv cea romaneasca3, definește și interzice discriminarea.
Formele discriminării:
 Discriminarea directă
Discriminarea directă constă în excluderea unei persoane sau categorii de persoane de la
beneficiul unui anumit drept datorită unei caracteristici a acelei persoane sau categorii de
persoane.
Exemple:
1. “ Intr-un restaurant angajatii refuza refuză să servească o anumită persoană pentru că
aparține unui grup etnic”.
2. “Ocuparea unui post de angajare ce accepta doar candidați de sex masculin.”
3. “Spitalul refuză să interneze un bolnav sau nu -i acordă un tratement necesar unui pacient
deoarece acesta aparține unei minorități.”
 Discriminarea indirectă
Discriminarea indirectă constă în excluderea unei persoane sau categorii de persoane de
la beneficiul unui anumit drept prin folosir ea unor criterii aparent neutre.
Exemplu:
“Anuntul pentru angajare pe postul de femeie de serviciu este condiționat de prezentarea
unei diplome de bacalaureat.”
Sub aparența acestui criteriu obiectiv (diploma de bacalaureat), se urmărește excluderea
unei anumite categorii de candidați, ca de exemplu femeile de origine Romă sau cele provenind
din mediul rural care, conform statisticilor, au mai puține șanse de a obține o diplomă de
bacalaureat. Mai mult, condiția diplomei de bacalaureat nu poate fi justificată obiectiv prin
raportare la fișa postului unei femei de serviciu care trebuie să presteze o muncă necalificată.
 Hărțuirea

3Ordonanța de Guvern nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu
modificările și completările ulterioare

9 Hărțuirea se defineste prin crearea unui cadru intimidant , ostil sau degradant îndreptat
împotriva unei persoane sau categorii de persoane datorită unei caracteristici a acelei persoane
sau grup de persoane.
Hărțuirea prespune din partea autorului discriminării un comportament cu caracter
repetitiv.
Exemplu:
“Un angajator adoptă un comportament jignitor la adresa unui angajat ce provine dintr -o
anume zonă a țării. Acest comportament are caracter repetat, este adoptat în colectiv și se
traduce prin remarci ofensatoare, glume sau șicane legate de anumite presupu se caracteristici
sau defecte ale locuitorilor acelei zone.”
 Victimizarea
Victimizarea are la bazaun tratament advers venit ca si reacție la o inițiativă a persoanei de a –
și valorifica pe cale legală dreptul de a nu fi supus discriminării.
Exemplu:
“Un deținut formulează o plângere împotriva personalului penitenciar prin care susține că a fost
victima discriminării. În urma rezolvării favorabile a plângerii sale, personalul penitenciar îl
supune unui tratament și mai grav, ca pedeapsă pentru inițiativa sa.”
 Atingerea adusă demnității persoanei
Orice manifestare publică ce are ca rezultat atingerea demnității persoanei și care este
motivată de apartenența acelei persoane la o anumită categorie constituie discriminare.
Exemplu:
“Un profeso,in timpul se adresează unui elev cu o dizabilitate fizică cu apelativul
„handicapatule”.
De adaugat este insa si faptul că măsurile fondate pe apartenența unei persoane sau
categorii de persoane la o categorie, care au ca scop protejarea specială a acestora nu con stituie
fapte de discriminare și nu pot fi (și nu trebuie) sancționate. Este vorba de discriminarea pozitivă
care este permisă și posibilă.
Exemplu:
“La admiterea în învățământul liceal sau superior, candidații aparținând unei anumite categorii
sociale beneficiază de locuri speciale sau de condiții mai favorabile.”

Tipuri de discriminari in Romania:
 discriminare dupa gen
Genul face referire la diferentele sociale dintre femei si barbati care sunt invatate si care se
schimba in timp. Acestea variaza mult in interiorul unei culturi si de la o cultura la alta. Genul
este instrument ul conceptual cu ajutorul caruia sunt analizate rolurile, responsabilitatile,
constrangerile, sansele si nevoile barbatilor si femeilor in orice context.
Cauze care st au la baza discriminarii dupa gen in Romania:
– nivelul scazut al remuneratiei in domeniile puternic feminizate

10 – reprezentarea inechitabila la nivel politic a femeilor si a barbatilor in procesul de luare
a deciziei
– deficiente le la nivelul administratiei publice locale in a asigura masuri active de
conciliere a vietii de familie cu viata profesionala
– numarul redus al activitatilor economice initiate de catre femei
– existenta stereotipurilor sexiste in societate
– accesul scazut
Contextul românesc arată că, în domeniul muncii există o segregare pe sexe a
ocupațiilor, observându -se că cele în care predomină femeile, sunt, în general, mai prost
plătite. Bărbații reprezintă mai mult de jumătate din populația activă.Activitățile
„feminizate” ale economiei naționale sunt sănătatea și învățământul. Rata de ocupare a
femeilor între 15 -64 de ani a fost în 2005 de 51,5% și a bărbaților între 15 -64 de ani de
63,9%. În același an, rata șomajului la femei a fost de 6,4% și a bărbaților de 7,7%.
 discriminare dupa orientare sexual ă
Deși din punct de vedere juridic, situația actuală poate fi considerată stabilă în România,
discriminarea lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor și a persoanelor trans -gender este o
realitate prezentă în domenii precum serviciile publice, relațiile de muncă, comportamentul și
practicile angajaților Poliției Române, sistemul penitenciar, reflectarea în mass media, chiar
și în relațiile de familie. De atfel, există prejudecăți și ste reotipuri privind persoanele trans –
gender din România, acestea fiind considerate anormale.
Discriminarea după orientarea sexuală are la bază următoarele fenomene:
• intoleranța față de persoanele cu altă orientare sexuală (lesbiene, homosexuali, bisexuali)
decât cea convențională;
• dificultățile întâmpinate în auto -acceptarea identității sexuale, ce au ca efect lipsa
vizibilității personale și sociale a persoanelor trans – gender;
• excluziunea socială a persoanelor cu altă orientare sexuală, în special a p ersoanelor trans –
gender;

• violența împotriva membrilor comunității trans -gender din România
și atitudinea intolerantă față de aceștia;
• prezența în mass media a stereotipurilor și prejudecăților referitoare la comunitatea trans –
gender din România.
 discr iminare dupa varsta
În România, in prezent, din aproape 22 milioane de locuitori, aproximativ 11
milioane sunt adulți, 5 milioane sunt tineri și copii și 6 milioane sunt vârstnici. Consecințele
acestor tendințe au dus la înregistrarea unei presiuni a popul ației vârstnice asupra populației
adulte, potențial active, și implicit asupra sistemului de protecție socială (ocupare, sănătate,
asistență socială, asigurări socialeetc.).
În condițiile în care peste 50 de ani, pensionarii vor reprezenta mai mult de jumătate din
populație, România va trebui să reformeze sistemul medical, sistemul de educație, sistemul de

11 asistență socială și pe cel de asigurări sociale, având în vedere faptu l că oamenii de vârste diferite
au nevoi diferite, că ei reprezintă o resursă valoroasă pentru societate la orice vârstă și că trebuie
încurajați să aibă o viață activă.
Conform analizei Institutului Național de Statistică, efectuată în anul 2006, rata de
activitate a femeilor între 55 -64 de ani este de 33,5%, comparativ cu cea a bărbaților de
48,4%. Statistic a relevă faptul că nivelul de ocupare al femeilor între 55 -64 de ani este de
33%, în timp ce al bărbaților este de 46,7%.
Principalele probleme ale p ersoanelor vârstnice în România se datorează:
 dificultăților de percepere de către societate a persoanelor vârstnice ca
reprezentând o importantă resursă culturală șiprofesională;
 conștientizări i slabe de către societate a importanței îmbătrânirii active ca element
de bază în asigurarea egalității de șanse pe parcursul întregiivieți;
 accesului redus al femeilor de peste 55 de ani pe piața muncii.
O altă categorie de vârstă discriminată în România sunt tinerii.
Conform “Diagnozei 2005 – Situația tineretului și așteptările sale”, totalul populației
tinere, cu vârsta cuprinsă între 15 -29 de ani, reprezintă 23,7% din populația țării, din care
51,1% este populație masculină și 48,9% feminină, iar repartiția pe medii de rezidență este:
58,9% în mediul urban și 41,1% în mediul rural. În 2005, 43% din tinerii chestionați considerau
că vor trăi mai bine, cei mai mulți tineri erau nemulțumiți de nivelul veniturilor (76%), de
condițiile existente pentru ca un tânăr să se poată realiza (65%), de vi ața politică (65%) și de
piața forței de muncă (63%).
Aproximativ jumătate dintre tinerii din România apreciau că se află în următoarele situații:
se descurcă greu cu banii (58%), nu găsesc condiții favorabile să se realizeze în țară (48%), iar o
treime d intre aceștia afirmau că nu găsesc un loc de muncă(33%).
 discriminare dupa handicap
Persoanele cu handicap , ce sunt cetateni cu drepturi deplinesi egale, au dreptul la
demnitate, egalitate de tratament, de viata independenta si de participarea deplina in
societate.
Cauzele care stau la baza discriminarii dupa handicap in Romania:
– accesul scazut la servicii sociale specializate
– accesul persoanelor cu handicap locomotor in mijloacele de transport in comun
– accesul scazut pe pi ata muncii
– accesul scazut oricarei forme de educatie, datorat inexistentei unui sistem de educatie
timpurie pentru copilul cu handicap, a mentalitatilor invechite a profesorilor precum si a
lipsei accesibilizarilor mediului fizic si informationa l in sistemul de invatamant

 discriminare dupa etnie
Cauzelece stau la baza discriminarii dupa etnie , mai exact
discriminarea populatiei rome in Romania:

12 – existenta unui sistem patriarhal si a unor norme comunitare care nu permit femeilor
rome dezvoltarea unei cariere profesionale
– confruntarea cu multiple forme de discriminare de care femeile rome se lovesc in
accesul la bunuri si servicii, precum si la furnizarea serviciilor
– promovarea negativa de catre mass -media referit oare la femeile si barbatii de etnie
roma
– promovarea insuficientei diversitatii si a identitatilor multiple ale femeilor in
societatea romaneasca

 discriminare dupa religie

In cazul unei discriminari, se recomanda adresarea:
– angajat orului
– reprezentatilor sindicali sau reprezentantilor alesi ai angajatilor
– Inspectiei Muncii
– Agentiei Nationale a Functionarilor Publici
– Agentiei Nationale pentru Egalitate de Sanse intre Femei si Barbati
– Instantelor judecatoresti
Nu constituie discriminare
Măsurile luate de autoritățile publice sau de persoanele juridice de drept privat în
favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunități, vizând asigurarea
dezvoltării lor firești și realizarea efectivă a egalității de șanse a acestora în r aport cu celelalte
persoane, grupuri de persoane sau comunități, cat și măsurile pozitive ce vizează protecția
grupurilor defavorizate

1.3.Egalitatea de șanse ca valoare fundamentală a societății
Privită ca un drept fundamental, egalitatea de șanse dintr e femei și bărbați este un o valoare
comună a UE, dar în același timp și o condiție necesară pentru realizarea obiectivelor UE privind
creștere a economică, coeziunii social ori ocuparea forței de muncă .
Legea nr. 202/2002 cu privire la egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați,
reglementează măsurile pentru promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și
bărbați, cu scopul eliminării tuturor formelor de discriminare , în toate sferele vieții publice din
Rom ânia, pe criteriul de sex.4
Aspectele acestea vizează accesul la ocuparea forței de muncă, protecția maternității,
egalitatea salarială, concediul parental, securitatea socială, asigurări sociale și profesionale , sarcina
probei în cazurile de discriminare și d e auto -ocupare a forței de muncă.
Participarea echilibrată pe piața muncii atât a a bărbaților cât și a femeilor – în termeni de
ocupare, promovare ,salarizare și participare la formare continuă – este în conordanță cu contextul
familial.

4http://anes.g ov.ro/legislatie -nationala -egalitatea -de-sanse/

13 Din aceste co ntexte reiese necesitatea punerii în aplicare a unor politici coerente menite să
stimuleze proces ul concilierii vieții profesionale cu cea cea privată ,respectiv familială.
Abord ând această problematic ă trebuie luată în considerare atât dimensiunea economică, cât
și cea socioculturală , în cadrul căreia sunt perpetuate stereotipuri de gen .Deseori , acestea
conduc la o repartizare inegală a puterii politice și economice în societate , și implicit la o
limitare a accesului femeilor în sfere diferite ale vieții so ciale, spre exemplu, în anumite arii
profesionale menite a fi "natural masculine".5
ANES a elaborat un set complex de acte normative ,în scopul realizării angajamentelor
asumate de către statul român referitoare la asigurarea implementării prevederilor Convenției de
la Istanbul, documente care modifică și completează actele normative în vigoare din domeniu, în
concordanță cu Angajamentul 1 asumat de România în cadrul Campaniei ONU/UN Women
#HeforShe și cu recomandă rile Comitetului CEDAW.
Astfel că, Parlamentul României ,, la data de 17.07.2018 a adoptat Legea nr 178/2018 ce
modific ă si complet ează Legea 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și
bărbați, lege publicată in Monitorul Oficial n r 627 din 19 iulie 2018.
Măsurile pentru promovarea egalității de șanse si de tratament între femei și bărbați și pentru
eliminarea tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex se aplică în sectorul public
și privat, precum și în alte domenii reglementate prin legi speciale, în domeniul muncii, ,
sănătății, educației,politicii , culturii si informării , furnizării și accesului la bunuri și
servicii, participării la decizie, cu privire la constituirea, echiparea sau extinderea unei
întreprinderi o ri începerea/ extinderea oricărei alte f orme de activitate independent.
Accesul la la educație , la resursele materiale și financiare , pe piața muncii și la decizie sunt
strâns legat e între ele și se influențează reciproc, traducând implicit gradul de democ ratizare a
distribuirii puterii între femei și bărbați, la un moment dat. În plus ,legislația UE antidiscriminare
a fost înlocuita de asigurarea unui nivel minim de protecție și un tratament egal pentru toată
lumea de viață și de muncă în Europa.
Aceste legi sunt elaborate pentru a asigura un tratament egal, pe criterii ce nu țin seama de: –
rasă sau origine etnică – dizabilități – orientare sexuală – religie si credință – vârstă .În multe
aspecte legate de viața de zi cu zi,a ceste legi au scopul de a asigura egalitatea de tratament, în
domenii diverse / la locul de muncă, care acoperă probleme de educație, asistență medicală și de
acces la bunuri și servicii.
Promovarea și respectarea egalității de șanse și egalității de gen va reprezenta un prim pas
către o transformare structurală a societății românești și va contribui la transformarea culturii
organizaționale cu scopul de a oferi șanse egale de afirmare tuturor cetățenilor, indiferent de gen,
, statut economic și social, etnie, , orientare sexuală dizabilitate etc.Persoanele cu handicap,c a si
cetățeni cu drepturi depline, au drepturi egale în fața legii și au dreptul la demnitate, egalitate de
tratament, de viață independentă și de participarea deplină în societate. Activarea persoanelor cu

5Robert L. Mathis, Panaite C. Nica, Costache Rusu, Managementul resurselor umane, Ed. Economică, București,
1997.

14 handicap de a beneficia de aceste drepturi este principalul scop al UE de strategie pe termen lung
pentru includerea lor activă.
Persoane cu handicap sunt implicate în proces, pe baza principiului european: "Nimic despre
persoane cu handicap fără persoane cu handi cap". UE promovează incluziunea activă și
participarea deplină a persoanelor cu handicap în societate, în acord cu abordarea europeana a
drepturilor omului referitoare la problemele de handicap.6
Drepturile persoanelor cu handicap este o problemă și nu o p roblemă de discreție.
In OUG nr. 61/2008 ce priveste implementarea principiului egalității de t ratament între femei
și barbate, accesul la bunuri și servicii și fu rnizarea de bunuri și servicii, se înțelege că nu va
exista nici o discriminare directă bazată pe criteriul de sex, inclusiv aplicarea unui tratament mai
puțin favorabil femeilor pe motive de sarcină și maternitate și că nu va exista nici o discriminare
indirectă bazată pe criteriul de sex.
Consiliul European defineste egalitatea șanse și de tratame nt între bărbați și femei sau
egalitatea de gen, astfel: „Egalitatea de gen presupune un nivel egal de vizibilitate, afirmare și
participare pentru ambele sexe în toate sferele vieții publice și private.
Egalitatea de gen este opusul inegalității de gen, nu a diferențelor de gen, și promoveaza
participarea deplina a femeilor și bărbaților în societate.”
Egalitatea de șanse în România
În pofida progreselor înregistrate, în deosebi în domeniul educației și al ocupării, femeile mai
întâmpină dificultati în atingerea unei egalități reale, inclusiv în ceea ce privește concilierea vieții
de familie cu viața profesională. Pentru ca egalitatea reală să fie un fapt împlinit, nu este
nevoiedoar de o îmbunătățire a legislației în sensul integrării principiului egali tății ci și de o
schimbare a atitudinilor și a comportamentelor, a stilurilor de viață și a structurilor sociale care le
împiedică pe femei să -și dezvolte în mod liber personalitatea și participarea activă domeniile
economie, cultură, politică etc.
Îngrij orător este faptul că tendințe le în ceea ce privește situația femeilor și bărbaților din România
indică o alarmantă involuție din cauza insuficientelor acțiuni inițiate la nivel guvernamental, cu
toate eforturile depuse de reprezentanții societății civile.
Statisticile ne arată că societatea românească contemporană, în lipsa unor modele progresiste,
tinde să se orienteze în construirea relațiilor dintre femei și bărbați, atât în familie cât și în viața
publică, către un model patriarhal. Grefat pe fondul săr ăciei și al evoluțiilor sociale negative ale
tranziției românești, acest model cultural este generator de comportamente și practici sociale
retrograde și discriminatorii. Acesta inducand ideea inferiorității/superiorității unui sex și
permite, în practică , tratarea diferențiată a persoanelor în conformitate cu acest criteriu, ceea ce
incalca principiil e elementare ale democrației.
Eliminarea discriminărilor după criteriul de sex, vizibile sau discrete, este una dintre
condițiile necesare pentru construirea unei societăți echitabile și pentru evoluția spre progres,
aceasta presupunând implicarea efectivă a autorităților statului și a fiecărui om politic în parte.

6https://ec.europa.eu/social/home.jsp?langId=en

15 În plus , România are de ales în condițiile extinderii Uniunii Europene, între a rămâne o insulă
arhaic -tradițională, cu modele culturale și relații de producție pe măsură, sau a se integra într -un
spațiu reglementat de standardele democrației si civilizației occidentale, cu opțiuni culturale și
relații de producție progresiste. Dacă alegerea se îndre aptă spre evoluția către modelul social
european, factorii de decizie politică nu mai pot ignora problemele legate de discrepanțele
existente între situația femeilor și a bărbaților și nici consecințele economice și sociale generate
de acestea.

 Egalitatea în viața economică

Observam ca in Romania există o separare pe sexe a ocupațiilor , în care femeile, sunt în
general, mai prost plătite,b ărbațiireprez entand mai mult de jumătate din populația
activă.Activitățile „feminizate” ale economiei naționale sunt sănătatea și învățământul. Bărbații
nu sunt încurajați să ocupe posturi considerate prin tradiție ocupate de femei, cum ar fi:
educatoare, baby -sitter, asiste nte medicale, femeie de serviciu, secretară etc., limitându -se astfel
accesul lor pe piața muncii.
Pe piața muncii accesul egal presupune inițierea și derularea unor programe de informare
referitoare la egalitatea în drepturi pentru femei și pentru bărbați , cat și stimularea interesului
pentru formarea profesională continuă în vederea facilitării accesului în toate sectoarele de
activitate. Prin urmare, este nevoie de implementarea de programe speciale de reconversie
profesională a forței de muncă feminină î n sectoarele de activitate în care sunt în mod tradițional
mai puțin reprezentate, în special în sectoarele ce folosesc tehnologii de formare și de informare.
Disparitățile dintre salariile realizate de femei și de bărbați în diferite activități economice
sunt determinate de diferențele între nivelul de calificare și de poziția ierarhică la locul de
muncă, deoarece maternitatea și perioada legală de concediu pentru creșterea și îngrijirea
copilului intervin ca o ruptură în dezvoltarea carierei pentru femei. Ocupațiile dominant feminine
sunt: funcționari administrativi, lucrători operativi în servicii și comerț, tehnicieni maiștri și
specialiști cu ocupații intelectuale și științifice. Multe dintre sectoarele economice în care lucreză
preponderent femei oferă cele mai mici salarii medii: hoteluri și restaurante, comerț, industrie
prelucrătoare, fapt ce demonstrează că femeile sunt, în general, mai prost plătite.
Indicele diferenței de salarizare în România, în anul 2005, era de 13%. Domeniile unde
acesta are o valoare mai mare sunt: industria (30%), comerțul (23%) și învățământul (15%). În
urma analizei s -a constatat faptul că în general femeile obțin salarii mai mici decât ale bărbaților,
iar pe de altă parte, există o frecvență mai mare a bărbaților care real izează salarii peste nivelul
mediu p e economie. Ponderea femeilor ce realizează salarii mai mari decât salariu mediu pe
economie este de 33.1% și a bărbaților este de 38, 9%.7
Rata de ocupare a femeilor din grupa de vârstă 15 -64 ani în România a fost în an ul 2005 de
51,5%, valoare inferioară țintei de 60% stabilită prin Strategia Lisabona ca obiectiv european

7Date statistice preluate din Strategia Națională pentru Implementarea Anului European al Egalității de Șanse
pentru Toți – anul 2007

16 pentru 2010 și sensibil mai mică decât cea întregistrată la bărbați, respectiv de 63,9%. Creșterea
ratei de ocupare a femeilor va fi posibilă prin apl icarea unor măsuri care vizează formarea
profesională în general, formarea profesională continuă pentru femei, formarea în domenii care
țin de promovarea femeilor în posturi de decizie și în viața politică (posturi de decizie, mediile
politice, antreprenor iat), precum și prin campanii de sensibilizare a femeilor, în special a celor
din mediul rural, în domeniul egalității d e șanse între femei și bărbați.8
Femeile sunt in general prezente cu precădere în domeniile de activitate cu nivel scăzut de
salarizare, precum sănătate și asistență socială, învățământ,hoteluri și restaurante, poștă și
telecomunicații, comerț și agricultură.
Din analiza datelor statistice rezultă că femeile reprezintă o categorie de populație mai
vulnerabilă la efectele tranziției, caract erizată printr -o rată crescută a șomajului de lungă
durată, prin limitarea accesului la locuri de muncă în general și la locuri de muncă bine plătite
în special și prin creșterea participării la economia subterană, care nu asigură accesul la
sistemul de se curitate socială.

 Egalitatea în viața de familie

Concilierea vieții de familie cu cea profesională reprezintă un aspect de mare interes atât
pentru femei cât și pentru bărbați. Dificultățile cu care se confruntă femeile, mai ales mamele, în
căutarea și p ăstrarea unui loc de muncă plătit, stereotipurile prin care se perpetuează ideea că
doar femeile sunt responsabile de îngrijirea familiei precum și așteptările culturale față de bărbat
pentru a fi unicul întreținător de familie sunt aspecte care agravează inegalitatea între femei și
bărbați.
Deși există o anumită percepție asupra faptului că responsabilitățile familiale trebuie să fie
împărțite, punerea în practică întâmpină dificultăți. Implicarea bărbaților în coordonarea vieții de
familie și a vieții pro fesionale reprezintă o problematică esențială dar și dificilă.
În privința vieții de familie, o primă discriminare este conținută în Codul familiei, actul
normativ care instituie reguli fundamentale în acest domeniu, și prin care este stabilită vârsta
minimă la care partenerii își pot asuma responsabilitatea constituirii unei familii, care este
diferită pentru fete și pentru băieți: fetele se pot căsători de la 16 ani, iar cu aviz medical și de la
15 ani, în timp ce băieții se pot căsători de la 18 ani, dup ă ce au obținut toate drepturile civile și
politice.
Această discriminare conduce la o inegalitate între parteneri în ceea ce privește exercitarea
drepturilor în cadrul căsătoriei, precum și la o inegalitate de statut social între parteneri – fetele
putân d fi puse în situația de a -și întrerupe studiile, pentru a putea face față sarcinilor domestice –
și chiar la afectarea prematură a stării de sănătate a respectivelor femei.
Codul familiei asigură soților, în principiu, un statut juridic egal, dar în reali tate femeile au
mai multe responsabilități familiale decât bărbații. Sub influența unui model tradițional

8Date statistice preluate din Strategia Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați pentru perioada
2006 – 2009

17 anacronic, se consideră că este de datoria femeilor să administreze resursele familiei, să
îndeplinească treburile gospodărești considerate “ușoare și mărunte” (aprovizionarea, gătitul,
spălatul, călcatul, curățenia), să supravegheze și să îngrijească copiii și vârstnicii, toate acestea
adăugându -se, în majoritatea cazurilor, la îndeplinirea sarcinilor profesionale la locul de muncă.
În schimb, bărbațil or le sunt alocate acele lucruri considerate “grele și importante”, cum ar fi
lucrările de construcție și zidărie ori reparația și întreținerea instalațiilor, pentru efectuarea
cărora, de altfel, sunt chemați lucrători specializați. În consecință, bugetul de timp liber al
femeilor este mult mai mic decât cel al bărbaților.
Tradiția acționează uneori și în defavoarea bărbaților. Ei sunt considerați mai puțin capabili
să crească și să îngrijească copiii, motiv pentru care, de multe ori, în caz de pronunțare a
divorțului, justiția nu le încredințează copiii minori spre creștere și îngrijire.
În prezent există o tendință, din ce în ce mai accentuată, de ocolire a formalizării căsătoriei
și de conviețuire a tinerilor în uniuni consensuale. În același timp, se co nstată o creștere a
numărului de familii monoparentale și, în cadrul acestora, a numărului celor în care
responsabilitatea gospodăriei și a procurării resurselor revine femeilor.
Au crescut, de asemenea, în proporții îngrijorătoare, rata mortalității mater ne, numărul de
avorturi, mortalitatea infantilă, procentul nou -născuților subponderali. În același timp, s -a
înregistrat o alarmantă creștere a ratei mortalității masculine și scăderea duratei medii de viață a
bărbaților. Cauzele acestor evoluții sunt mult iple: scăderea nivelului de trai și creșterea gradului
de insecuritate economică, nivelul scăzut de educație pentru viață, dificultățile de relaționare în
cadrul cuplului și de adaptare la situațiile de criză.
Violența este un alt flagel care afectează via ța de familie. Ignorată sau nerecunoscută oficial
în perioada totalitarismului, violența nu numai că s -a dezvăluit, dar a și luat amploare în prezent,
pe fondul scăderii nivelului de trai și al creșterii insecurității economice.Șomajul, alcoolismul,
proble mele locative, carențele educaționale, constituie tot atâția factori care contribuie la
întreținerea și creșterea acestui fenomen la dimensiuni îngrijorătoare, victimele cele mai
frecvente ale acestuia fiind femeile și copii.

 Viața publică și participarea la decizie

Egalitatea în viața socială înseamnă că atât femeile, cât și bărbații au aceleași drepturi,
responsabilități și șanse. Participarea echilibrată a femeilor și a bărbaților în organismele de luare
a deciziei reprezintă un obiectiv central într -o societate democratică. Ambele sexe trebuie să fie
reprezentate la toate nivelurile procesului decizional.
Asigurarea unei reprezentări echilibrate a femeilor și a bărbaților în procesul decizional se
poate realiza prin intervenții la nivel legislativ, pri n campanii de sensibilizare și informare, prin
acțiuni pozitive pentru femei și prin mobilizarea societății civile. Este necesar ca femeile și
bărbații să își exercite în mod egal puterea și influența, iar femeile să nu se limiteze doar la
pozițiile de sub ordonare în cadrul procesului decizional.

18 Reprezentarea femeilor în Parlamentul României
la alegerile din 2004

10.7%
-femei

89.3% 89,3%
bărbați Alegerile generale din 2004 nu au adus schimbări importante în ceea ce privește
reprezentarea femeilor în structurile parlamentare și guvernamentale. Din 469 locuri de
parlamentari, femeile dețin 50 de locuri (10.6 6%). În Camera Deputaților femeile reprezintă
11.2%, iar în Senat 9.5%. Nici o femeie nu este în conducerea celor două camere parlamentare și
o singură femeie este președintă de comisie (Comisia de muncă și protecție socială din cadrul
Camerei Deputaților).
În structurile administrației publice centrale, femeile sunt repartizate conform aceleiași
scheme piramidale: numeroase în posturile subordonate, de execuție sau cu răspundere limitată,
și din ce în ce mai puține în posturile înalte de decizie. În Guvernu l constituit după alegerile din
2004, din 15 ministere și 25 de miniștri, 3 ministere au fost încredințate femeilor (12%). La
sfârșitulanului 2004, efectivul salariaților din administrația publică era de 159.400 mii persoane,
dintre care 59,3% femei (94.50 0 persoane).9

Ponderea femeilor în totalul numărului de parlamentari la alegerile din 2004

9Date statistice preluate din Strategia națională pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru perioada
2006 – 2009

19 Numărul de femei din administrația publică în 2004

59.3%
40.7%

Ponderea femeilor în totalul numărului de salariați din administrația
publică în 2004
Deși România a facut progrese în îndeplinirea angajamentelor asumate în domeniul
drepturilor omului, acestea nu sunt semnificative în ceea ce privește asigurarea participării egale
a femeilor și bărbaților la viața socială, astfel încât, sferele decizionale politice de nivel înalt,
structurile de partid sau instituțiile administrației publice, nu sunt accesibile în aceeași măsură
femeilor și bărbaților, femeile rămânând cel mai adesea cantonate în activități executive, fără
posibilități reale de promovare sau de afirmare în prima linie politică.
Participarea disproporționată a femeilor și bărbatilor la viața publică și la luarea deciziilor
reflectă cel mai bine existența și perpetuarea discriminărilor după criteriul de gen.
Incontestabil, lumea politică și viața partidelor sunt dominate de bărbați, deși drepturile
politice egale pentru toți cetățenii, femei și bărbați , sunt legiferate de peste șaizeci de ani.
Puține partide au inclus în statut sau în programe principiul egalității între femei și bărbați,
iar cele care au făcut -o, în principal partidele de orientare social -democrată, nu au adoptat și
strategii adecvate de aplicare în practică. Nici un partid politic nu are președinte o femeie și sunt
puține femei care fac parte din structurile de conducere ale partidelor. Consecința este că doar un
număr foarte mic de femei au fost incluse pe listele electorale și un num ăr și mai mic de femei au
fost plasate pe locuri eligibile ale listelor.
Fără a fi spectaculoasă, o oarecare schimbare s -a petrecut în sfera economică, accesul mai
larg al femeilor în funcții de conducere ale unităților economice, în special în sectorul pr ivat,
reprezentând un început de recunoaștere a capacităților antreprenoriale și manageriale ale
acestora.

 Schimbarea rolurilor tradiționale și depășirea stereotipiilor de gen
femei
Bărbați

20 În perioada comunistă egalitatea femeilor și bărbaților a fost puternic susțin ută, cel puțin la
nivelul ideologiei oficiale, fiind una dintre ideile importante folosite în procesul de modernizare
a societății românești în perioada postbelică. Chiar dacă în practică această egalitate a dus la
apariția fenomenelor de supraaglomerare a femeilor – devenite tovarășe de muncă cu bărbații,
dar încă responsabile aproape în exclusivitate de treburile casnice, de creșterea și educarea
copiilor, de îngrijirea bătrânilor familiei – modelul de la care pornea, al egalității între sexe, era
unul mo dern și progresist. Încercarea de a modela societatea în sensul abolirii prejudecăților
legate de superioritatea unui sex era, de altfel contemporană cu evoluția lumii civilizate, în
deceniile 6 – 7, mișcările de emancipare a femeilor impunând în țările cu democrații avansate
reconsiderarea rolurilor tradiționale și a percepțiilor despre femei și bărbați în societate și în
familie.
Dorința totală de ruptură cu trecutul a făcut ca tranziția postrevoluționară să fi renunțat la
acest mit considerat “comunist”, fără a exista vreo altă preocupare pentru afirmarea unui model
societal alternativ, bazat pe dezvoltarea și afirmarea persoanelor, indiferent de sexul acestora.
După 1989, rolul mijloacelor de informare în masă a devenit esențial în formarea imaginii
asupr a realităților sociale și în popularizarea unor modele contemporane, dar mass -media
românească este încă departe de a promova mesaje pozitive în privința parteneriatului de gen și a
participării sociale a femeilor. Atât în presa scrisă, cât și în cea audio -vizuală, se continuă și
uneori se amplifică utilizarea unor clișee discriminatorii, acestea contribuind la perpetuarea în
conștiința publică a unor modele deformate de reprezentare a femeilor și bărbaților.
Societatea românească a fost invadată după 1989 de produse și imagini care transmit și
consolidează cu preponderență anumite modele de feminitate la care societățile occidentale au
renunțat în ultimele decenii: femeia ca obiect sexual, ca ființă frivolă, preocupată doar de
aspectul său estetic, femeia c a ființă frumoasă, dar proastă sau, în alt registru, este cultivată
imaginea mamei iresponsabile care își ucide, maltratează sau abandonează copilul/copiii.

Violența împotriva femeilor, precum și fenomenul în extindere al prostituției și sclaviei
sexuale, inclusiv a celei juvenile, au devenit suportul mediatic al știrilor de senzație. Deși
populația activă feminină constituie aproape jumătate din totalul populației active, imaginea
femeilor ca profesioniste nu este regăsită în modelele ce domină spațiul pu blic actual, decât, cel
mult, în acel sens al cuvântului “profesionistă” pentru care la ora actuală se cere legalizarea.
Violența de gen constituie o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului. În același timp
constituie o manifestare a relațiilor tradiționale de putere dintre femei și bărbați, care au condus
la dominarea și discriminarea femeilor și au împiedicat dezvoltarea și participarea femeilor în
societate. Violența de gen este vizibilă la nivelul tuturor claselor sociale și este îndreptată c ătre
toate femeile, indiferent de vârstă sau condiție socială.
Imaginea bărbaților este și ea afectată, deși nu în aceeași măsură ca și cea a femeilor, de
prejudecățile unor modele nepotrivite. Bărbatul -macho, viril, grosolan și sexist, dar și bărbatul
obligat să aibă succes social, responsabil de întreținerea familiei, dar dependent de îngrijirea
femeii și incapabil să se descurce în condiții de separare sau văduvie, nepregătit pentru a crește

21 copii singur, sunt imagini care, ca și în cazul femeilor, defor mează percepția tinerilor asupra
rolurilor ce le revin în societate și în familie și creează așteptări de conformare din partea
societății și frustrări pentru cei care sunt obligați să suporte efectele lor nedorite.
Hărțuirea sexuală continuă să fie o prob lemă majoră a societății românești. Este necesar să se
acorde o mai mare atenție acestui tip de violență, iar prevederile legislative și sancțiunile trebuie
să aibă un mai mare impact.
În lipsa unui model contemporan care să direcționeze comportamentele so ciale și relaționarea
între femei și bărbați în public sau în viața privată, societatea românească pare a se orienta în
prezent către modelele tradițional – patriarhale, al căror principal defect este conservatorismul,
care le face incapabile să normeze rea lități mult diferite de cele care le -au inspirat și le face
indezirabile ca opțiune de viitor.
Presiunea modelului cultural nu este doar o noțiune abstractă și nu se referă doar la femei.
Statisticile au arătat că în România bărbații au suportat mult mai g reu perioada tranziției. Ei s -au
adaptat mai greu situației de a fi șomeri, resimțită ca o pierdere a sensului existenței lor și au
căzut în alcoolism și violență în procente incomparabil mai mari decât femeile aflate în aceeași
situație. Reducerea speranț ei medii de viață pentru bărbați în această perioadă este un indicator al
efectelor alarmante al cumulărilor factorilor sociali cu presiunile psihologice ale modelelor
culturale neadaptate la realitatea contemporană românească.
Deși în urma liberalizării s ocietății românești postrevoluționare ar fi fost de presupus că
modelele occidentale în privința relațiilor dintre femei și bărbați vor influența societatea
românească, aceasta este departe de construirea unui model partenerial în familie și societate,
bazat pe respect și recunoașterea valorii fiecăruia, în care diferențele dintre sexe să nu fie privite
și transformate în deficiențe care să împiedice afirmarea și dezvoltarea liberă a fiecărui om,
indiferent de sexul său.
Un prim pas în direcția unei evoluți i spre modernitate ar fi definirea și popularizarea
modelului cultural pe care societatea românească vrea să îladopte în relațiile dintre femei și
bărbați, întrucât standardele culturale naționale nu pot face abstracție de evoluțiile înregistrate în
acest sens în spațiul comunitar, în care România vrea să se integreze.
Oportunitățile egale pentru femei și bărbați pot fi susținute prin prevenire și eliminarea
discriminării sexuale, a hărțuirii la locul de muncă, a violenței domestice și socială împotriva
femeilor, precum și a traficului și exploatării sexuale.