Ion M. Andrei-Ovidiu [626446]

UNIVERSITATEAăDEăȘTIINğEăAGRONOMICEăȘIăMEDICINĂăVETERINARĂă
BUCUREȘTI
FACULTATEA DE HORTICULT URĂ
LUCRARE DE DIPLOMĂ
INDRUMĂTORăȘTIINğIFIC,
Conf. Dr. Viorica Lagunovschi-Luchian
ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

Tema:
CERCETĂRI PRIVIND COMPORTAREA UNOR HIBRIZI ROMANEȘTI
DE TOMATE CULTIVAȚI ÎN SOLARII ÎN ZONA VIDRA

3
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………………………………….. 4
CAPITOLUL 1 – STAD IUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR CU PRIVIRE LA CULTURA
TOMATELOR ÎN SOLARII …………………………………………………………………………………………………………. 6
1.1 IMPORTANȚA CULTURII T OMATELOR ………………………………………………………………………………………… 6
1.2 ORIGINEA SI RĂSPÂNDIR EA SPECIEI ………………………………………………………………………………………….. 7
1.3 DURATA DE PĂSTRARE …………………………………………………………………………………………………………… 8
RENTABILITATEA CULTUR II ………………………………………………………………………………………………………………… 8
1.4 PARTICULARITATI BOTAN ICE SI BIOLOGICE ……………………………………………………………………………….. 9
1.5 EXIGENȚE ECOLOGICE ………………………………………………………………………………………………………….. 14
CAPITOLUL 2 – CERCET ĂRI PRIVIND COMPORTAREA UNOR HIBRIZI ROMANEȘTI DE
TOMATE CULTIVAȚI ÎN SOLARII ÎN ZONA VIDR A………………………………………………………………….16
2.1 JUSTIFICAREA ALEGERII TEMEI ……………………………………………………………………………………………………… 16
2.2 OBIECTIVELE PROPUSE ………………………………………………………………………………………………………………… 16
2.3 LOCUL DE DESFĂȘURARE A EXPERIENȚEI ……………………………………………………………………………………….. 17
2.4 VARIANTE STUDIATE …………………………………………………………………………………………………………………… 18
2.5. MATERIALUL BIOLOGIC UTILIZAT ………………………………………………………………………………………………… 19
2.6. INGRĂȘĂMINTE UTILIZATE ………………………………………………………………………………………………………….. 25
2.7 TEHNOLOGIA DE CULTURĂ …………………………………………………………………………………………………………… 28
Lucrările de ingrijire …………………………………………………………………………………………………………………… 29
2.7. OBSERVAȚII ȘI DETERMI NĂRI ………………………………………………………………………………………………………. 31
2.8. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ………………………………………………………………………………………………………. 39
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………………………………………….40

4
INTRODUCERE

Încă din era preistorică, pentru a -și asigura existenț a, omul a început să vâneze, să
pescuiască și să consume plante, semințe , fructe ș i legume culese direct din natur ă. Mai apoi,
pe o scară superioară a evoluției istorice, s -a trecut la cultivarea pământ ului, domesticirea ș i
creșterea animalelor, extragerea ș i prelucrarea de minereuri ori practicarea de meșteșuguri .
(Lagunovschi V., 2016)
Așadar , istoria și cultura legumelor se confundă cu aceea a alimentației umane, fiind o
îndeletnicire foarte veche, ca re își are originea in așezările antice din Egipt si Mesopotamia,
unde, acum mai bine de 6000 de ani, se cultivau pepeni, castraveți , varz ă, ceapă sau usturoi,
având avantajul condițiilor climatice cât si cel al punerii in practică al modelului oriental de
agricultura ce se bazează și pe utilizarea pe scară largă a sistemelor de irigație sau pe revărsările
naturale ale unor fluvii precum Euf rat, Tigru sau Nil. (Chaux Cl. ș i colab, 1994)
Datorită valorii alimentare ridicate, legumele însoțesc din ce in ce mai mult in hrana
omului produse ca: pâinea, carnea, brânzeturile etc. contribuind la o mai bună asimilare a
acestora.
Din analiza compoziției chimice a legumelor rezulta că ele conțin aproximativ 78- 93%
apă, si 7- 22% substanță uscată. Conținutul cel mai rid icat î n substanță uscata îl au legumele din
grupa cepei (de la 13,5% la praz până la 38% la usturoi), iar cel mai scăzut 4,8-5% castraveții ,
salata etc. (Stan T., 2003)
Lipidele se găsesc în cantități reduse în legume (0,1- 0,9%), fiind î n cantități mai mar i în
semințele de dovleac, pepeni, etc. (Stan T., 2003)
Acizii organici îmbunătățesc gustul legumelor și ajută la o mai bună digestie a hranei.
Conținutul in acizi organici este mai ridicat in frunzele de revent, măcriș , ștevie , spanac, lobodă
etc. (Hoza G ., 2001)
Proteinele existente in legume au in general valori mici, respectiv 11,3 mg/100 g.s.p la
bob, 5,6 mg/100g.s.p la usturoi și 4,9 mg/100g.s.p la broccoli . Însă spre deos ebire de cele de
origine animală , proteinele din legume reprezintă avantajul că au o mare digestibilitate mergând
până la 70- 75%. (Butnariu H. ș i colab. 1992)
Calciul, element foarte important in constituirea si întreținerea oaselor îl găsim prezent
în cantități mari în broccoli , mangold, fasole verde, spanac, iar pentru asimilarea cât mai bună
a acestui element se recomand ă consumul respectivelor legume în stare crudă. (Indrea D. ș i
colab., 2007)

5
Fierul intra în constituția hemoglobinei fiind mai ales un anti anemic , absenț a sa din
alimentație și implicit din organism favorizâ nt apari ția cancerului. In legume fierul este prezent
mai ales in pătrunjel , spanac, usturoi, mangold si ț elină. (Luchian V., 2007)
Vitaminele împreună cu sărurile minerale, conferă marea valoare alimentară a
legumelor, fiind substanțele absolut necesare pentru bu na desfășurare a proceselor metabolice
din organism (Maier I., 1969)
Vitamina C este prezentă preponderent in ardei, mărar , spanac, conopidă si gulie,
vitamina A este prezentă preponderent in morcov, pătrunjel , dovleac, spanac ș i ardei, vitaminele
din complexul B respectiv tiaminele, riboflavina, acidul pantotenic, vitaminele E, K, P, PP, D
cât ș i principalele săruri minera le K, Na, Mg, Fe, prezente în legume î n cantități mari, nu ar
trebui s ă lipsească din alimentația zilnică a omului.
Necesarul zilnic de elemente minerale ale unei persoane adulte este următorul : 2,16 g
K, 1,04 g Ca, 0,43 g Mg, 0,06 g P si 12 mg Na.
Pentru a își asigura necesarul de vitamine, săruri minerale, precum ș i celelalte
componente importante ale produselor legumicole, un adult trebuie sa consume anual aproximativ 200 kg de legume.

6
CAPITOLUL 1 – STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR CU
PRIVIRE LA CULTURA TOMATELOR Î N SOLARII

1.1 Importanț a culturii tomatelor

De la tomate se consumă fructele la maturitate fiziologică, dar și cele care nu ajung în
această fază respectiv gogonelele folosite pentru prepararea murăturilor. Importanța
alimentară deosebită a tomatelor este dată de faptul că acestea se pot consuma într -o gamă
nesfârșită de moduri: în stare proaspătă, că salată simplă sau în amestec cu alte legume, sau
preparate în ciorbe, sosuri, ghiveci, roșii umplute etc., prelucrate industrial sub formă de
pastă, bulion, conserve, sucuri simple sau picante etc.
Tomatele au valoare alimentară ridicată datorită conținutului fructe lor în vitamine,
zaharuri, substanțe minerale, aminoacizi și acizi organici.
Din producția realizat ă pe un hectar de cultură se pot obține 2660 kg de substanță uscată
total, 1384 kg zaharuri, 1444 kg proteină brută , 228 kg substanțe minerale ș i 10 kg acid
ascorbic.
Trebuie precizat faptul că un conținut de NO 3 peste anumite limite respectiv 3 ppm este
toxic prin transformarea posibilă în nitrozanină, precum ș i prin aceea c ă este coroziv pentru
metalul din care sunt confecționate cutiile de conserve.
Din cauza excesului de baze, tomatele acționează fiziologic alcalinizat, fapt favorabil
pentru organismul uman.
Compoziția chimică a fructelor este mult influențată de soi ș i de factorii externi. Cea
mai puternic ă influență asupra acumulării de substanță uscată și acid ascorbic în fructele
maturate în august ș i septembrie o reprezintă temperatura ș i radiația solară.
Tomate le sunt recomandate ca aliment î n astenii, intoxicații cronice, afecțiuni vasculare,
reumatism, enterită . Principiile active pe care le co nțin fructele acționează ca
remineralizant, revitalizant, aperitiv, alcalinizant al sângelui .

7
1.2 Originea si răspândirea speciei

Solanum lycopersicum L.
Lycopersicum esculentum Mill.
Lycopersicum lycopersicum Karst.
Punctul de origine al tomatelor este situat în America Centrală și de Sud, Peru și
Ecuador. Specia de origine este Lycopersicon esculentum var. cerasiforme, răspandită în Peru și Ecuador, de unde a ajuns până în Mexic. Centrul de origine al tomatelor se află în jurul
localitătilor Vera Cruz ș i Pueblo, fiind cunoscute cu sute de ani înainte de descoperirea Americii
(Popescu V., 1992).
Descoperirile arheologice atestă cultură pătlăgelelor roșii în valea Teotihuacan – Mexic
în perioadă 200 î.Hr – 700 d.Hr. Aduse în Europa de Cristofor Columb, după descoperirea
Americii în 1498, au fost utilizate mai întâi că plante decorative deoarece nimeni nu avea curajul
să consume o plantă care face parte din aceiași familie botanică cu una din cele mai periculoase
plante cunoscute, Atropa belladonna – Mătrăguna. Mai târziu aceste fructe au fost folosite ca
plante medicinale și apoi ca plante alimentare. S -au cultivat pentru prima dată în Spania și
Portugalia apoi în Franța, Italia și Anglia. În România și în Rusia ajung a fi cultivate în secolul
al XIX -lea. ( Dumitrescu M. și colab , 1998)
În țara noastră tomatele încep să fie cunoscute abia în secolul al XIX -lea. Deși cultura
tomatelor a început cu numai un secol în urmă, s -a extins în special în preajma primului și celui
de-la doilea război mondial ocupând în present primul loc în producția de legume pe plan
mondial. Dacă în anii 1948- 1952, suprafața ocupată cu tomate pe glob era de aproximativ 1
milion de hectare, cu o producție de peste 12 milioane de tone anual, în anul 1975 suprafața a crescut la 1, 6 milioane de hectare, producția fiind de 36 milioane de tone.
În Europa pentru producția de seră și solaria s -au creat hibrizi F1 de mare productivitate,
calitate și rezistență la boli și nematozi.
În țara noastră, tomatele erau cultivate la înc eput în preajma marilor orașe, după cel Cel
de-al Doilea Război Mondial cultură s -a extins și în zone mai îndepărtate de orașe, având însă
asigurat transportul pe calea ferată sau șosele. S -au creat zone specializate în producerea
tomatelor timpurii pentru export, în Teleorman, Dolj, Olt, Timiș etc., în sere și spații protejate
de tip solaria și tunele, tomatele ocupând aproximativ 60% din suprafață.

8
1.3 Durata de păstrare

Având în vedere faptul că tomatele se pot recolta la diferite grade de maturitate în fu ncție
de destinația producției se poate spune că și durată de păstrare este diferită. Tomatele se
recoltează la 6 faze de maturare:
1. F0 – maturarea verde
2. F1– pârga 10- 30% din epidermă are culoarea roz gă lbuie
3. F2- semipâ rga 30 -50% din epidermă are culoarea roz gă lbui
4. F3- pârga completă 50- 90% din epidermă are pigmentație roș ie
5. F4- maturitate de consum 100% din epidermă are pigmentaț ie roșie
6. F5- maturitate tehnologic ă de prelucrare – fructele au 4,5g% substanță uscată
solubilă (Beceanu A. si colab., 2008).
Durata de păstrare este însă mult influențată atât de cultivarul utilizat, cât și de sistemul de
cultură folosit pentru obținerea tomatelor. Durata maximă de păstrare nu trebuie să depășească 5-7 zile de depozitare. Tomatele din cultivarurile long life se p ot păstra la temperaturi de 20 –
22°C și UR 85- 90% un număr minim de 14- 15 zile.
Tomatele nu se pot păstra la temperaturi scăzute deoarece acestea duc la modificări fiziologice
în fructe, scăderea în greutate, modificarea valorilor nutritive, a gustului, a romei cât și a culorii.

Rentabilitatea culturii

În prezent această legumă se cultivă în întreagă lume, ocupând primul loc în culturile din
spațiile protejate, folosite pentru consum în stare proaspătă, cât și pentru culturile în câmp
folosite pentru industrializare. Cultura este deosebit de rentabilă deoarece producțiile care se
realizează sunt mari, eșalonate pe o perioadă lungă de timp, iar valorificarea fructelor se poate
face atât pe piețele interne cât și la export. De asemenea, trebuie menționat fap tul că o mare
parte din producția de tomate se valorifică prin industrializare ceea ce face și mai profitabilă această cultură.

9
1.4 Particularitati botanice si biologice

Tomatele sunt plante anuale, în condițiile climatice ale țării noastre. În regiunile cu climat
tropical se comportă că plante perene.(Fig. 1.1)

Figura 1.1 – Plant ă de tomate crescută în climat controlat se comportă ca plant ă peren ă

Rădăcina tomatelor cultivate prin semănat direct în câmp, poate ajunge la 1 m etru
adâncime, prezentând rezistentă la secetă. În cazul culturilor cultivate prin răsad, în timpul
repicatului pivotul rădăcinii se rupe, rădăcina dezvoltându- se în stratul arabil de 20 -30 cm
adâncime, necesitând udări dese. Creșterea optimă a sistemului radicular are loc la o
temperatură de 15- 35°C.
Tulpina tomatelor are o creștere diferită, în fuctie de cultivar. Astfel la cultivarurile ce
aparțin varietății vulgare, tulpina are o creștere nedeterminată, plantele crescând înalte de 2 -3
m și ajungând chiar și la 6 -7 m în seră, în ciclu prelungit și în sistem special de susținere. La
cultivarurile aparținând varietății validum, cu creștere determinată, înălțimea tulpinii variază
între 60 și 100 cm. La unele cultivaruri pitice, ce aparțin tot acestei va rietăți tulpina se menține
erectă, pretându -se mai bine la recoltarea mecanizată.
Tulpina tomatelor emite rădăcini adventive, fiind planta cu cea mai mare putere de
emitere a acestor rădăcini, ceea ce permite plantarea mai adâncă a răsadurilor. De asemenea

10
prezintă o mare capacitate de lăstărire, formând copili la subsuoara frunzelor. Dacă nu se
intervine în conducerea plantelor prin copilit, plantele se dezvoltă sub formă de tufă. Toți copilii
sunt fertili, dar planta lăsată liberă formează fructe mic i și care se maturează târziu. Eliminarea
copililor reduce dezvoltarea sistemului radicular (Edelstein, 1954). Copilii situați sub primele două inflorescențe cresc mai repede, concurând axul
principal. Plantele lăsate să crească liber, fără nici o lucracre de dirijare formează numeroși copili, având aspect de tufă și deși au un număr mai mare de flori, fructele sunt mai mici și se
maturează târziu. Ruperea copililor sau ciupirea vârfului unora din ei, are drept scop să dirijeze
fructificarea, ajutând l a obținerea unor fructe mai mari și de calitate. La baza tulpinii, în condiții
de umiditate ridicată, apăr rădăcini adventive. Copilitul vertical reduce însă volumul sistemului radicular.
Frunzele tomatelor sunt imparipenat sectate, cu foliole dispuse altern. Foliolele au
formă lanceolată, ovală, etc. și prezintă marginea întreagă sau dințată, cu suprafață relativ neted
sau gofrată în funcție de cultivar. Pe toată suprafața, frunzele sunt acoperite cu perișori
glandulari (Fig. 1.2.) care conțin solanină, un alcaloid ce poate fi utilizat și în agricultura
ecologică deoarece are un efect repelent pentru unele insecte. (Lagunovschi V., 2016)

Fig. 1.2. Frunza de tomate la microscop
Inflorescența este de tip cimă și apare pe internod. Există 3 tipuri de i nflorescențe și
anume: neramificate, ramificate dublu, ramificate multiplu. Inserția primei inflorescențe este variabilă în funcție de soi, după 5- 12 frunze, următoarele se formează după 1 -3 frunze, rar după

11
4-5. Numărul de flori în inflorescență variază de la 4 -5 până la 20 la cultivarurile cu fructe
medii și mari (Fig. 1.3.), iar la cultivarurile de tip cherry, numărul florilor poate depăși 300.
(Fig.1.4)

Fig. 1.3. – Inflorescen ță de cultivar cu fructe mari sau medii

Fig. 1.4. Inflorescen ță de cultiv ar cu fructe tip cireașă

12
Floarea înflorește în 2 -3 zile, însă aceasta este aptă de fecundare cu 2 zile înainte de
deschidere. Cele mai puternice dereglări ale acesotr procese, ca urmare a temperaturilor ridicate
>35℃ sau sc ăzute <10℃, se pot î nregistra cu 8 -9 zile î nainte de î nflorire.
Polenizarea florilor se produce mecanic, în condiții naturale prin acțiunea curenților de
aer, sau cu ajutorul insectelor cum ar fi bondarii. Creșterea tubului polinic, are loc în condiții optime la temperaturi în jur de 25 ℃, dar î nceteaz ă la tempe raturi sub 7℃ sau peste 35℃ , situa ții
în care apare ‘ avortarea’ florilor.
Fructul la majoritatea cultivarurilor pentru solarii și sere, are 2 -4 lojii seminale, cu
excepția tipurilor ‘carnoase’, care prezintă mai mult de 4 lojii seminale. Diametrul fru ctului
variază între 30 și 80 mm, în funcție de cultivar, iar forma fructului este sferică sau sferic -turtită.
Măturarea fructelor se înregistrează după 55 -65 de zile de la înflorire, iar într -o inflorescență
normal acest porces se eșalonează pe durată a 1 0-14 zile. La fiecare kg de fructe se pot obține
până la 4g de semințe.
Polenizarea este autogamă, numai în cazuri rare stigmatul face polenizarea cu polen
străin în cazul condițiilor de mediu nefavorabile cum ar fi: temperaturi scăzute noaptea, tempe raturi prea ridicate sau exces de azot.
Fructul este o bacă cărnoasă, suculentă, de forme, mărimi și culori diferite.
Culoarea fructelor este roșie cu diferite nuanțe: portocalie, galbenă sau roză. Culoare
fructelor roșie și roz se datorează pigm enților carotenoizi conținuți în pulpă, peste care se
suprapune epiderma fructului galbenă sau incoloră. Când fructele conțin mai mult beta -caroten,
decât licopen, sunt de culoare galbenă -oranj.
Tomatele timpurii, cele de seră și în unele țări (S.U.A) cele păstrate în depozite până în
momentul coacerii sunt recoltate la “maturitatea de verde”.
Mărimea fructelor, apreciată prin greutate, variază în limitele lărgi de la 30 -40 g la 300-
500 g, în funcție de cultivar și de tehnologia de cultură folosit ă.
Conținutul în pulpă diferențiază două tipuri de fructe cu pericarp cărnos și placente
seminale suculente sau cu pulpă interioară cărnoasă. Lojele seminale (2 -7) conțin țesutul placentar în care sunt incorporate semințele. În
cazul folosirii stimulatorilor, fructele prezinte goluri, placente verzi, au o steluță pistilara de culoare galbenă și nu prezintă semințe.

13

Fig. 1.5. Fru cte de tomate de culoare “neagră” de tip cireașă

Semințe le sunt oval -rotunjite, cu periș ori și au o culoare argintie sau g ălbuie. Numă rul
de seminț e la 1g este de aproximativ 300 (Bakker Brothers, 2012).

Fig. 1.6. Seminț e de tomate

14
1.5 Exigenț e ecologice

Tomatele sunt plante termofile. Temperatura minimă de germinare a semințelor este de
10℃ , optim ă fiind de 24℃ . La temperatura minimă , germina ția are loc î n 10- 15 zile, la
temperaturi mai sc ăzute decâ t cea optimă durat ă de germinare 12 -15 zile, iar la tempe ratura
optimă acestea germinează în 5 -7 zile. Temperatura optimă de creștere și fructificare la tomate
este cuprinsă între 22- 28℃.
Temperaturile mai mici de 17 ℃ determin ă apari ția unor malforma ții la fructele de tomate.
Noaptea î n spa țiile de cultur ă temperatura trebuie să fie cu 5- 7℃ mai mic ă față de temperatur ă
înregistrat ă ziua. De men ționat faptul c ă temperatura optimă din sol trebuie s ă se situez î ntre 18
și 20℃ .
Temperaturile mai mari de 32 ℃ pot s ă cauzeze o fecundare slab ă a florilor, deoarece
creșterea tubului polinic se va întrerupe, iar florile nefecundate vor avorta și vor cădea. La
temperaturi mai mari de 40 ℃ are loc o diminuare foarte puternic ă a turgescen ței plantelor,
urmat ă de ofilirea ș i uscarea v ârfurilor de cre ștere și în final moar tea plantelor. Asigurarea unei
temperaturi constante de 25℃ ziua și noaptea, fa ță de 18- 20℃ duce la un ritm mai mare de
acumulare a substan ței uscate ș i implicit al apariț iei frunzelor adev ărate. La temperatura de
15℃ se formeaz ă mai pu ține frunze dec ât la 25℃ , dar dimensiunea apexului este de două ori
mai mare la 15 ℃ față de 25℃ și plantele î nfloresc mai timpuriu. Men ținerea unor temperaturi
cuprinse între 15 ș i 20℃ în faz ă de răsad, duce la mai pu ține noduri sub prima inflorescenț ă și
formarea unui num ăr mai mare de flori în prima inflorescență, chiar dacă înălțimea plantei este
mai redusă.
Germinarea polenului are loc la o temperatură optimă cuprinsă între 21- 26℃ , iar
creșterea ș i dezvoltarea fructelor are loc la 18 -24℃.
Lumina are un rol foart e important în cultura tomatelor deoarece ea furnizează energia
necesară realizării procesului de fotosinteză. Lumina ca factor de vegetație are un rol primordial
în creșterea, dezvoltarea și fructificarea tomatelor.
Solurile recomandate pentru cultura tomatelor sunt cele mijlocii spre ușoare, afânate,
permeabile pentru apă și aer, bine structurate, profunde, bogate în substanțe fertilizante și cu
conținut ridicat de humus. Sunt indicate terenurile plane cu posibilități de irigare și apă freatică
la adâncimea de 3 -4m, iar ph- ul să fie cuprins între 5,5 și 6,8 (Ugas R., 2000).

15
Azotul are rol important în creșterea și fructificarea tomatelor. În primele faze de
vegetație azotul în exces provoacă o creștere luxuriana a plantelor, în detrimentul fructificării,
mai ales în condiții de luminia redusă.
Fosforul, este important în asimilarea azotului, stimulează înfloritul și fructificarea
tomatelor. Are efect pozitiv asupra precocității și a dezvoltării sistemului radicular.
Potasiul are efect asupra calității fruct elor, precum și asupra rezistenței la boli.
Calciul are rol deosebit în creșterea sistemului radicular. Joacă rol important în
menținerea integrității membranelor celulare și acționează că un agent de cimentare al pereților celulari sub formă pectatul ui de calciu.

16
CAPITOLUL 2 – CERCETĂ RI PRIVIND COMPORTAREA UNOR
HIBRIZI ROMANEȘ TI DE TOMATE CULTIVAȚ I ÎN SO LARII Î N
ZONA VIDRA

2.1 Justificarea alegerii temei

Cultura de tomate este una dintre cele mai profitabile atât din punct de vedere economic
cât și nutrițional. Având în vedere situația prezenței tot mai scăzute a soiurilor și hibrizilor
autohtoni în supermarket -uri dar și în piețele clasice, cât și opinia cumpărătorilor cum că
tomatele nu mai au gustul consacrat de odinioară, consider că cercetările privin comportamentul hibrizilor românești trebuiesc intensificate.
De asemenea în zona Vidră tradițional sunt cultivate tomatele, zona fiin d recunscuta în
întreagă țara pentru calitatea legumelor produse aici.
Perfecționarea unor verigi tehnologice la cultura tomatelor în solarii, reprezintă una din
preocupările principale ale cultivatorilor, care duce la obținerea de producții mari, de cal itate
ridicată și cu cheltuieli de producție scăzute. Ca urmare a lărgirii sortimentului de hibrizi de tomate, datorat pe de o parte importului
de samanata hibridă, iar pe de altă parte obținerii de hibrizi indigeni creați în institutele și stațiunile de cercetare din țară, se impune permanent studiul comparativ al acestora în culturi
comparative, cu observații atent efectuate de către specialiști, pentru a vedea modul în care își
exprimă zestrea genetică în condițiile zonelor în care sunt cultivați.
Având în vedere că în ultima perioadă marile lanțuri de magazine au devenit interesate
de tomatele românești, de exemplu lanțul de magazine Lidl în acest an a comandat 150 tone de
tomate din soiul Buzău 1600.

2.2 Obiectivele propuse

Deși familia mea în momentul de față nu se ocupă de legumicultură, consider interesantă
cunoașterea comportamentului hibrizilor românești în zona Vidră, Ilfov, o zonă renumită pentru
legumicultură. În zona Vidră, principalele culturi de legume sunt compuse din tomate, ardei,
varzoase, rădăcinoase, fiecare având o pondere descrescătoare.
În cadrul acestei cercetări doresc să urmăresc și să compar 5 hibrizi de tomate românești
și comportamentul acestora în prezența sau absența tratamentelor cu biostimulatori, rezistența
acestora la boli și dăunători, precum și comportarea acestora în zona Vidră. Experiența va avea

17
11 variante experimentale compuse din 5 hibrizi, dintre care 4 sunt hibrizi noi obținuți la SCDL
Buzău, respectiv H -BZ-20, H -BZ-23, H -BZ-25, H -BZ-26 și un hibrid recunoscut pentru
calitățile sale, obținut de asemenea la SCDL Buzău, Siriana F1.
Odată cu observarea comportamentului acestor hibrizi în zona Vidră, voi observă și
comportamentul lor în prezența unor biostimulatori precum ProBalance, ASFAC BCO -4 și
MESSIS 20.20.20

2.3 Locul de desfăș urare a experienț ei

Experienț a s-a efectuat în solarul familiei de 60 m2, (Fig. 2.1) situat în comuna Vidră,
Ilfov.
Solarul a fost construit în toamna anului 2015, în curtea familiei pe o suprafață de teren care
nu a mai fost cultivată cu legume. În toamna anului 2015 în solar a fos t plantat aproximativ
5m2 cu ceapă. În primăvara anului 2016 urmând a fi plantate tomatele pentru experiența dată și alte câteva legume cum ar fi vinete, castraveți, ardei, cartofi, gulii, ridichi, țelină și păstârnac,
toate folosite pentru consumul familiei. În imediata apropiere a solarului familia mea deține un număr de aproximativ 25 de stupi de albine care au ajutat la polenizarea legumelor din solar,
însă din cauza foliei cu care este acoperit solarul, respectiv folie cu filtru UV, albinele erau
dezor ientate în momentul în care doreau să părăsească solarul.

Fig. 2.1. Solarul î n care a fost efectuată experienț a; lungime 15m, lăț ime 4m

18
2.4 Variante studiate

In aceasta experiență am utilizat 5 hibrizi romaneș ti de tomate. Variantele experimentale
sunt prezentate in Tabelul 2.1. Tabelul 2.1.
Variante experimentale
Tomate romaneș ti în solarii – Vidra, Ilfov
Numarul
variantei Cultivaru l Tratament cu
ProBalance Tratament cu
ASFAC BCO -4 și
MESSIS 20.20.20 Provenienț a
V1 –
MARTOR SIRIANA F1 NU NU SCDL
BUZĂ U
V2 SIRIANA F1 DA NU SCDL
BUZĂU
V3 SIRIANA F1 NU DA SCDL
BUZĂU
V4 H-BZ-20 DA NU SCDL
BUZĂU
V5 H-BZ-20 NU DA SCDL
BUZĂU
V6 H-BZ-23 DA NU SCDL
BUZĂU
V7 H-BZ-23 NU DA SCDL
BUZĂU
V8 H-BZ-25 DA NU SCDL
BUZĂU
V9 H-BZ-25 NU DA SCDL
BUZĂU
V10 H-BZ-26 DA NU SCDL
BUZĂU
V11 H-BZ-26 NU DA SCDL
BUZĂU

19

După cum se poate observa din tabelul 2.1., experiența a avut 11 variante
experimentale. Prima variantă experimentală este varianta martor respectiv hibridul Siriana F1
căreia nu i s -a aplicat nici un tratament. Variantele experimentale V2 și V3 sunt reprezentate
tot de hibridul Siriana F1, cărora li s -a aplicat sau tratament cu Probalance sau tratament cu
ASFAC BCO- 4 și MESSIS 20.20.20.. Variantele experimentale V4 și V5 sunt reprezentate de
hibridul nou H -BZ-20, cărora li s -a aplicat sau tratament cu Probalance sau tratament cu
ASFAC BCO- 4 și MESSIS 20.20.20.. Variantele experimentale V6 și V7 sunt reprezentate de
hibridul nou H -BZ-23, cărora li s -a aplicat sau tratament cu Probalance sau tratament cu
ASFAC BCO- 4 și MESSIS 20.20.20.. Variantele experimentale V8 și V9 sunt reprezentate de
hibridul nou H -BZ-25, cărora li s -a aplicat sau tratament cu Probalance sau tratament cu
ASFAC BCO- 4 și MESSIS 20.20.20.. Variantele experimentale V10 și V11 sunt reprezentate
de hibridul nou H -BZ-26, cărora li s -a aplicat sau tratament cu Probalance sau tratament cu
ASFAC BCO- 4 și MESSIS 20.20.20..
2.5. Materialul biologic utilizat
Materialul biologic este reprezentat de 5 hibrizi produș i la SCDL Buză u aceș tia fiind:
Siriana F1 – Hibridul Siriana F1, este obț inut la SCDL Buză u, avâ nd ca genitori L 10
– ♀ și L 23 – ♂ . Hibridul este destinat pe ntru spații protejate și câmp pentru consum în stare
proaspătă .

Fig. 2.2. Hibridul Siriana î n cultură
Acesta are o creștere nedeterminată, înălțimea plantei depășind 2m. Planta este
viguraosa și rezistentă la boli. Pe plantă se găsesc aproximativ 6 -8 inflorescențe la înălțimea de
1,6m.

20
Hibridul dezvoltă o masă foliară mare la 1,6 metri având aproximativ 24 -26 frunze,
lungimea unei frunze fiind de 35cm. O caracteristică a hibridului este aceea că frunzele nu se
răsucesc la temperaturi ridicate.

Fig. 2.3. Frunza hibridului Siriana F1
Pe plantă la 1,6m se găsesc aproximativ 8 inflorescențe, distanța dintre inflorescențe
fiind de 18- 20cm.
O inflorescență are în medie un număr de 5 fructe cu o greutate medie de 750g.
Greutatea medie a unui fruct este de 140g cu o variație de la 100 până la 220g.

Fig. 2.4. Maturarea fructelor la hibridul Siriana F1

21
Fructele sunt rotunde, uș or costate, cu pedicel scurt. Acestea prezintă 4-5 loje seminale,
iar zona de abscizie nu este lemnoasă .

H-BZ- 20 este un hibrid nou cu creștere nedeterminată, ce poate atinge înălțimi mai
mari de 280cm. Este un hibrid de vigoare mare, cu aproximativ 29 de frunze/plantă, prima
inflorescență apărând după primele 6 frunze. Hibridul dezvoltă aproximativ 7- 8 inflorescențe
cu mai mult de 8 flori pe inflorescență. Fructele mature au culoarea roșie, iar punctul pistilar este în formă de stea. Fructele sunt rotunde, ușor costate, cu un diametru mediu de 8cm și o greutate medie de 274g, cu 6 lojii seminale (Fig.2. 5). Producția medie pe plantă este de
aproximativ 5kg. (Fig.2.6)

Fig. 2.5. Secț iune fruct hibridul H -BZ-20

Fig. 2.6. Detaliu din cultura hibridul H -BZ-20

22
H-BZ-23 este un hibrid cu creștere nedeterminată, ce atinge o înălțime de aproximativ
240 cm. Acesta are o vigoare medie cu aproximativ 31 de frunze pe plantă. Până la prima
inflorescență planta are în medie 3 frunze, frunzele sunt inserate pe tulpină la un unghi de 90
°. Pe plantă se găsesc aproximativ 6- 8 inflorescențe cu câte 4 flori pe inflorescență. Fructul
matur este roșu cu punct pistilar în formă de stea.(Fig. 2.7) Fructul este rotund, ușor costat c u
un diametru de 8 cm. Greutatea medie e fructului este de 257g, pe plantă găsindu- se în medie
aproximativ 20 de fructe. Fiecare fruct are 5 loji seminale.(Fig. 2.8.) Producția totală a plantei
fiind în medie de 5,2kg.

Fig. 2.7. Detaliu fruct hibridul H -BZ-23

Fig. 2.8. Sec țiune î n fructul hibridului H -BZ-23

23
H-BZ-25 este un hibrid cu creștere semideter minata, ce atinge o înălțime de
aproximativ 205cm. Este un hibrid de vigoare mare cu aproximativ 23- 25 de frunze pe plantă.
Sub prima inflorescență în medie sunt 5 frunze, poziția frunzei față de plantă fiind erectă.
Inflorescența este compusă din 8 flori, pe plantă fiind în medie aproximativ 7- 8 inflorescențe.
Fructul imatur este verde uniform, iar fructul matur este roșu cu puctul pistilar în formă de stea. Fructul este rotund ușor costat cu o înălțime de aproximativ 6,4cm și un diametru de aproximativ 8.2 cm. Greutatea medie a fructului este de 236.5g, pe plantă găsindu- se în medie
aproximativ 20- 21 de fructe, fiecare având 4 loji seminale (Fig. 2.9.). Producția medie totală a
unei plante este de aproximativ 5kg. (Fig. 2.10)

Fig. 2.9. Secț iune î n fructul hibridului H -BZ-25

24

Fig. 2.10. Detaliu din cultură al hibridu lui H- BZ-25

H-BZ-26 este un hibrid cu creștere nedeterminată, ce poate atinge o înălțime de 230
cm. Este un hibrid de vigoare mare, cu aproximativ 27 de frunze pe plantă, sub prima
inflorescență găsindu- se 5 frunze. Frunzele au o poziție erectă pe plantă, suprafața lor fiind
gofrată. Pe o plantă găsim aproximativ 10 inflorescențe, cu câte 5 flori fiecare, inflorescența
fiind de tip liniar. Frucutl imatur are o culoare albicioasă (Fig. 2.11.), iar culoarea fructului matur este roșie cu punctul pistilar în formă de stea. Forma fructului este rotund, ușor costat, cu o înălțime de aproximativ 7.8 cm și un diametru de 9.5cm. Greutatea medie a unui fruct este de
431.1g, pe o plantă găsindu- se în medie 22 de fructe fiecare cu 7 lojii seminale.(Fig. 2.12.)
Producția totală medie pe o plantă este de aproximativ 9,5kg .(Fig. 2.13.)

Fig. 2.11. Fruct imatur al hibridului H -BZ-26

25

Fig. 2.12. Sec țiune î n fructul hibridului H -BZ-26

Fig. 2.13. Detaliu din cultura hibridului H -BZ-26

2.6. Ingrășăminte utilizate

Pentru fertilizarea faziala a culturii s -au folosit 3 produse come rciale:
PROBALANCE a fost elaborat ca un regenerator al plantei și rădăcinii, cu efect
antibiotic. PROBALANCE îmbunătățește sistemul imunitar al plantei prin susținerea
producerii de suc alcaloid, acționând ca un insecticid natural sistemic. PROBALANCE e ste
compus din 100% uleiuri și extracte naturale din plante. 300 ml PROBALANCE/100 l apă. Tratamentul se aplică prin stropire.

26

Fig. 2.14. Biostimulator – Pro Balance

ASFAC BCO -4 este un biostimulator universal, fiind utilizat ca stimulator de creștere
și fructificare în agricultură, silvicultură și horticultură. Acesta poate fi utilizat la tratarea
semințelor în ainte de semănat, având un rol esențial în germinarea semințelor și rasarirea
uniformă. ASFAC BOC -4 este o auxină, a cărei formulă chimică, 4 clor -2amidonsulfonil –
fenoxiacetat de potasiu, se apropie cel mai mult de cea pe care plantele o sintetizează în mo d
natural. Aplicarea biostimulatorului ASFAC BCO -4 contribuie la dezvoltarea sistemului
radicular al plantelor, favorizează creșterea conținutului de clorofilă A și B și intensifică
procesul de fotosinteză. ASFAC BCO -4 se administrează prin pulverizare, cu ajutorul utilajelor
de erbicidare obișnuite, are o compoziție auxinica și prin acțiunea sistemică intră cu ușurință în
complexul absorbant al plantei. Produsul poate fi administrat în orice fază de vegetație a
plantelor, având efecte benefice începând cu acel moment, inclusiv în faza de înflorire.
Produsul mărește cantitatea de clorofilă A și B din frunze, având un rol esențial în
dezvoltarea plantelor; sporul de producție rezultă astfel datorită unui plus de vigoare și sănătate
a plantelor, prin creș terea capacității de absorbție a nutrienților aplicați prin fertilizare de bază.
Acesta poate fi administrat împreună cu alte pesticide precum și cu alți fertilizanți
foliari și biostimulator. Produsul este biodegradabil și nu se aprinde și nu explode ază.

27

Fig. 2.15. Biostimulator – ASFAC BCO -4
MESSIS 20.20.20 – are în compoziția să biostimulatorul ASFAC BCO -4, acesta are
acțiune auxinica în procesele fiziologice din plante. Produsul este sistemic și este absorbit de
plante în 2- 3 ore de la aplicare. MESSIS 20.20.20 are o influență semnificativă asupra cr eșterii
vegetative aeriene și asupra proceselor fiziologice din plante, conducând la creșterea vigorii și a rezistenței acestora la îngheț și secetă. Acesta se folosește în vegetație prin fertilizare
extraradiculara, numărul de tratamente și perioada optim ă de aplicare pentru tomate fiind de 2
tratamente, în perioada vegetativă înainte de înflorire.

Fig. 2.16. Ingrășă mant foliar – MESSIS 20.20.20

28
2.7 Tehnologia de cultur ă

În solarul de la Vidră, tomatele au fost cultivate că o cultură în ciclu prelungit pentru a
putea asigura o producție pe o perioadă mai lungă de timp.
Solarul a fost pregătit din tomana prin defrișarea culturii anterioare respectiv, tomate,
ardei, castraveți, vinete, ceapă. Resturile vegetale rezultate în urma defrișării au fost depozitate în platforma de compostare. În toamnă a fost efectuata și o arătură adâncă a solului 20- 25 cm
cu ajutorul cazmalei.
Solarul este acoperit cu folie ce are garantată o durată de viață de aproximativ 5 ani,
deci acesta a fost acoperit în permanență. Deoarece nu puteam să asigur condițiile optime pentru germinație și cre șterea răsadurilor, am preferat să aștept până în luna aprilie pentru a achiziționa
răsadurile suficient de dezvoltate pentru plantare direct de la SCDL Buzău. Acestea au fost achiziționate în palete alveolare din care au fost plantate direct în solar. Înainte de plantare solul
a fost mărunțit cu ajutorul unei motosape, apoi am instalat sistemul de irigare prin picurare,
acesta având câte un orificiu de picurare la fiecare 40 cm cu un debit de 2L/h/picurător.

Fig. 2.17. Solarul pregă tit înainte de plantarea r ăsadurilor
Instalația de picurare a fost pusă în funcți une cu câteva minute înainte de plantare pentru
a elimina necesitatea pichetării solului. Distanță de plantare fiind de 80 cm între rânduri și 40 cm între plante pe rând. Plantarea s -a făcut manual.

29

Fig. 2.18. Detaliu din momentul plantării.
După planta re sistemul de irigare a fost lă sat sa funcți oneze î nca o ora pentru a asigura
necesarul de ap ă in sol ș i a reduce pierderile î n rândul răsadurilor.

Fig. 2.19. Tomatele plantate ș i sistemul de irigaț ie în funcț iune
Lucră rile de ingrijire
Datorită condiț iilor optime în care au fost produse ră sadurile ș i uda rii corespunzatoare
imediat după plantare pierderile au fost 0, a șadar nu a fo st necesară completarea golurilor

30
Pentru afânarea solului s -au fă cut praș ile manuale, iar pe langă plante, buruienile au fost
smulse manual.
Fertiliză rile faziale s-au efectuat utilizâ nd cele 3 produse prezentate anterior :
ASFAC BCO -4 a fost aplic at în combinaț ie cu MESSIS 20.20.20 cu ajutorul
vermorelului (Fig. 2.20.) de 5 litri.

Fig. 2.20. Vermorel de 5 litri utilizat pentru aplicarea tratamentelor
Într-un vermorel de 5 litri am introdus: 5 litri de apa + 25ml ASFAC BCO -4 + 25ml
MESSIS 20.20.20, cu soluț ia obț inuta am stropit plantele ce au fost încadrate in variantele
experimentale V3, V5, V7, V9, V11. Tratamentele au fost efectuate du pă urmă toarea schema:
primul tratament a fost aplicat la 7 zile de la plantarea răsadurilor î n solar, urmă toarele
tratamente efectuându- se din două în două săptămâni, timpul minim recomandat de că tre
producă tor intre tratamente fiind de 10 zile.
ProBalance a fost aplicat de asemenea foliar tot cu ajutorul vermorelului de 5 litri.
Tratamentul efectuându -se în felul urm ător:
În vermor el am adăugat 5 litri de apă și 25ml de ProBalance. Cu sol uția obț inută am
stropit plan tele î ncadrate î n variantele experimentale V2, V4, V6, V8, V10. Tratamentele au
fost efectuate î n aceeaș i perioadă cu tratamentele aplicate celorlalte variante experimentale,
între stropiri efectuâ nd o spă lare a vermorelului câ t și a furtunului ș i tijei de stropire a aces tuia
pentru a elimina orice urmă din soluț ia anterioară.
Irigarea culturii s -a făcut prin udări la început o data la două sau trei zile apoi și de două
ori pe zi câte 20 minute prin sistemul de udare prin picurare.
Pentru a limită atacul de boli și dăunători a fost aplicat un tratament preventiv cu
produse insecticide și fungicide.

31
Susținerea plantelor s -a făcut cu câte o sfoară pentru fiecare plantă care s -a legat la
sârmele fixate pe cadrul solarului și niște clipsuri din plastic speciale pentru palisare.

Fig. 2.21. Plant ă de tomată palisat ă cu sfoar ă și clips de palisare
Periodic s -a efectuat adăugarea de clipsuri noi pe măsură ce plantă creștea în
dimensiune, în același timp efectuându -se și copilitul.
Copilitul s-a făcut radical, îndepărtând toți copilii care s -au format. Operația a fost
efectuată când copilii erau mici pentru a nu răni planta și a crea porți de intrare pentru boli.
Periodic s -a efectuat defolierea plantelor, îndepărtându -se frunzele de la bază și cele
care atingeau solul pentru a reduce pericolul atacului de boli și pentru a grăbi măturarea
fructelor.
O atenție deosebită s -a acordat aerisirii solarului pentru a se menține o temperatură și
umiditate optimă. Aerisirile s -au efectuat chiar și în zilele reci pentru a elimina umiditatea din
aer și a preveni apariția bolilor. Recoltarea to matelor a început la data de 1 iulie și s -a încheiat la începutul lunii
octombrie.
2.7. Observaț ii și determină ri

Pe parcursul celor doi ani de cercetari am efectuat urmatoarele observaț ii asupra
hibrizilor s tudiaț i:
1. Creșterea î n înălțime

32
2. Num ărul de Frunze
3. Numă rul de Frunze până la prima inflorescență
4. Apariț ia primei inflorescente
5. Masa medie a fructelor

2.8. Rezultate obț inute
Ritmul creș terii plantelor în î nalțime a fost determinat prin masur ători efectuate la
diferite intervale de timp. Rezultatele s unt prezentate in tabelul 2.2 ș i fig. 2.10.
Tabelul 2.2
Dinamica creș terii plant elor î n înălțime (cm) (media) 2016
Varianta Data efectuă rii mă sură torilor
13.04.2016 23.04.2016 03.05.2016 10.05.2016 20.05.2016 01.06.2016
V1-
Martor 23,2 35,6 46,6 73,6 83,4 95,4
V2 27,8 39,8 50,4 69,6 83,8 96,8
V3 28,6 40,6 51,4 70,4 85 101
V4 23,6 37,4 48,4 71,6 85,6 98,6
V5 26,4 38 49,4 70,8 86,6 102,6
V6 20,4 32,6 43,8 72,2 84,8 97,8
V7 23 35,4 47,2 73,2 89,2 105,2
V8 20,8 33 44 69,2 82,2 95,2
V9 36,4 49,4 63,4 76,4 92 108
V10 37,8 50,8 64,8 77,8 91,2 104,2
V11 42,2 55,2 69,2 82,2 98,4 114,4

33

Fig. 2.22. Dinamica creș terii î n înălțime a plantelor (cm) – 2016
Analizând datele din tabelul 2.2. se constată că la o săptămâna de la plantare tomatele
din cele 11 variante aveau o î nălțime cuprinsă între 20,4 și 42,2 cm. Nu apar diferențe
semnificative între hibrizi studiați. În luna aprilie creșterea plantelor a fost destul de lentă
deoarece temperaturile au fost scăzute și cu amplitudini mari între zi și noapte. Măsuratorile au
fost efectuate până la data de 01.06.2016 deoarece masă vegetativă a fost destul de mare ne mai
permițând efectuarea măsurătorilor cu ușurință și precizie. Dinamica formării frunzelor este redată în tabelul 2.3 și figura 2.11
Tabelul 2.3.
Dinam ica formă rii frunzelor (media)
Varianta
Data efectuă rii m ăsur ătorilor
13.04. 2016 23.04.2016 03.05.2016 10.05.2016 20.05.2016 01.06.2016
V1-
Martor 5,8 6,8 9,8 11,6 13,6 15,6
V2 6 7 10 12,6 15,6 18,6
V3 5,8 6,8 10 11,6 16,6 21,6
V4 6 7 10,2 12 15 18
V5 5,6 6,6 10 12,6 17,6 22,6
V6 5,6 6,6 9,4 12 15 18
020406080100120140
Dinamica cre
ș
terii
î
n
î
n
ă
l
ț
ime a plantelor
(cm)
13.04.2016 23.04.2016 03.05.2016 10.05.2016 20.05.2016 01.06.2016

34
V7 4,4 5,4 8,6 13 18 23
V8 5,2 6,2 8,8 12,8 15,8 18,8
V9 7,6 9,8 10,8 13,6 18,6 23,6
V10 6 8 9 12 15 18
V11 7,8 10,2 11,2 13,8 18,8 23,8

Fig. 2.23. Dinamica form ării frunzelor
După cum se observă din datele tabelului 2.3, la o săptămâna după plantare, plantele
aveau formate între 4,4 și 7,8 frunze. Ritmul formării frunzelor a fost unul constant și relativ
lent în prima perioadă datorită condițiilor de mediu.
Numărul de frunze până la prima inflorescență a fost înregistrat în tabelul 2.3. La data de
23.04.2016 toate plantele studiate în experiment aveau prima inflorescență apărută.
Tabelul 2.3.
Numă rul mediu de frunze p ână la prima inflorescență
Varianta Numărul mediu de frunze până la prima inflorescență
V1-
Martor 6,8
V2 7
0510152025
13.04.2016 23.04.2016 03.05.2016 10.05.2016 20.05.2016 01.06.2016

35
V3 6,8
V4 7
V5 6,6
V6 6,6
V7 5,4
V8 6,2
V9 9,8
V10 8
V11 10,2

După cum se poate observă din Tabelul 2.3. prima inflorescență a apărut cel mai
devreme la varianta V7 respectiv 5,4 frunze, iar cea mai tardivă apariție a primei inflorescențe
a fost la varianta V11 respectiv 10,2 frunze. Aceste valori pot fi influențate de condițiile de
mediu din prima luna de l a plantare, respectiv lumina scăzută, variațiile mari de temperatură
dintre zi și noapte.
In Tabelul 2.4. putem observa masa medie a fructelor recoltate de pe fiecare plantă.
Tabelul 2.4.
Masa medie a fructelor recoltate – 2016
Varianta Masa medie (g) a fructelor recoltate la
data: Total masă fructe:
(kg)
01.07.2016 10.07.2016
V1 – MARTOR 473,6 424,6 4964,6
V2 482 542,6 5605
V3 584,4 832,4 7668,4
V4 616,8 409,6 5748,8
V5 712,4 285 5699,4
V6 267,8 416 3686,8
V7 541,4 366,2 5079,4
V8 503,4 347,6 4758,4
V9 470,4 746,2 6553,4
V10 440,6 631,8 5802,6
V11 641,2 2193,4 14814,2

36

Fig. 2.24. Graficul masei fructelor recoltate

După cum se poate observa din Tabelul 2.4 și Fig. 2.24 cea mai mare producție
a avut -o varianta experimentală V11, respectiv hibridul H -BZ-26 tratat cu ASFAC BCO -4 și
MESSIS 20.20.20, adică 14,8 kg. Putem observa și faptul că cele mai bune producții sunt
obținute la variantele în care s -a aplicat tratamentul cu ASFAC BCO -4 și MESSIS 20.20.20
urmate de cele tratate cu ProBalance. Mai putem observa că varianta martor a avut o producție mai mică decât varianta aceluiași hibridi tratat cu ProBalance și semnificativ mai mică decât
cea tratată cu ASFAC BCO -4 și MESSIS 20.20.20.
Rezultate ob ținute î n 2017
Cum cercetarea s -a desfaș urat pe perioada a 2 ani î n tabelul 2.5. putem observa
dinamica creș terii în î nalțime a hibrizilor în anul 2017.
Tabelul 2.5.
Dinamica cres terii plantelor î n înălțime (cm) (media) 2017
Varianta Data efectua rii mă sură torilor
15.04.2017 25.04.2017 05.05.2017 15.05.2017 25.05.2017 06.06.2017
V1-
Martor 21,4 34,2 45,2 73,6 83,4 95,4
V2 24,4 37,2 47,8 69,6 83,8 96,8
0200040006000800010000120001400016000
V1 –
MARTORV2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11
Masa medie a fructelor recoltate
01.07.2016 10.07.2016 Total masa fructe:

37
V3 28,2 39,8 50,6 70,4 85 101
V4 24 37,6 48,6 71,6 85,6 98,6
V5 25 36,8 48,2 70,8 86,6 102,6
V6 20,4 32,8 44 72,2 84,8 97,8
V7 25 37,6 49,4 73,2 89,2 105,2
V8 21,2 33 44 69,2 82,2 95,2
V9 35 49,4 63,4 76,4 92 108
V10 37,2 50,8 64,8 77,8 91,2 104,2
V11 40,4 55,2 69,2 82,2 98,4 114,4

Fig. 2.25 Dinamica cres terii plantelo r în înălțime – 2017
Din tabelul 2.5 putem observa la fel ca în 2016 că în prima luna de la plantare
creșterea nu a f ost spectaculoasă datorită înghețurilor târzii de primăvară și chiar a unei
ninsori foarte apropiată de momentul plantării.
Dinamica formării frunzelor este redată în tabelul 2.6 și figura 2.26.
Tabelul 2.6.
Dinamica formă rii frunzelor (media) – 2017
Varianta
Data efectuă rii mă sură torilor
15.04.2017 25.04.2017 05.05.2017 15.05.2017 25.05.2017 06.06.2017
V1-
Martor 5,8 6,8 9,8 11,6 13,6 15,6 020406080100120
15.04.2017 25.04.2017 05.05.2017 15.05.2017 25.05.2017

38
V2 6 7 10 12,6 15,6 18,6
V3 5,8 6,8 10 11,6 16,6 21,6
V4 6 7 10,2 12 15 18
V5 5,6 6,6 10 12,6 17,6 22,6
V6 5,6 6,6 9,4 12 15 18
V7 4,4 5,4 8,6 13 18 23
V8 5,2 6,2 8,8 12,8 15,8 18,8
V9 7,6 9,8 10,8 13,6 18,6 23,6
V10 6 8 9 12 15 18
V11 7,8 10,2 11,2 13,8 18,8 23,8

Fig. 2.26. Dinamica formă rii frunzelor – 2017
Din tabelul 2.6 și fig. 2.26. putem observa că în 2017 ritmul de formare a frunzelor a
fost unul relativ constant și putem observa chiar o influență pozitivă la variantele tratate cu
ASFAC BCO- 4 și MESSIS 20.20.20.
Ținând cont de condițiile meteo din acest an, fructele la data ultimei măsurători încă nu
au ajuns la maturitate așadar măsurători privind numărul și masă fructelor încă nu există pentru
anul 2017.

0510152025
Dinamica formarii frunzelor
15.04.2017 25.04.2017 05.05.2017 15.05.2017 25.05.2017 06.06.2017

39
2.8. Concluzii ș i recom andă ri

În urma rezultatelor obținute în cei 2 ani de studiu observăm că variantele experimentale
cărora li s -a aplicat tratament cu ASFAC BCO -4 și MESSI S 20.20.20 au avut creșterile și
producția cele mai ridicate, urmate de variantele experimentale cărora li s -a aplicat tratament
cu ProBalance, urmate în final de varianta martor căreia nu i s -a aplicat nici un tratament.
În urma acestor rezultate put em concluziona că în zona Vidră noii hibrizi românești se
comportă exemplar în special în situațiile în care sunt aplicate tratamente cu biostimulatorii ASFAC BCO- 4, MESSIS 20.20.20 și ProBalance, reușind să depășească în unele situații
mediile obținute în zona lor de origine, iar varianta martor care nu a primit nici un fel de
tratament a reușit de asemenea să obțină o medie identică cu cea din zona de origine.
Astfel ținând cont de situația economică din ultimii ani și dorință tot mai ridicată a
consumatorilor de a achiziționa produse autohtone cu gustul de odinioară consider că noii
hibrizi produși la SCDL Buzău sunt foarte recomandați pentru a fi utilizați în cultură având un potențial economic și de producție ridicat.
Studierea comparativă a n oilor hibrizi de tomate este necesară pentru a putea
recomanda cultivatorilor pe cei mai potriviți în funcție de destinația producției.

40
Bibliografie

Apahidean Al.S., Apahidean Maria – Cultura legumelor si ciupercilor , Editura
Academic Pres, Cluj Napoca, 2004
Atanasiu N – Cultura tomatelor de vara -tomana pentru consum in stare proaspata,
Editura ATAR, 2005
Balasa M. – Legumicultura, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973
Balascuta N. – Protectia plantelor de gradina cu deosebire prin mijloace naturale,
Editura Tipocant, Brasov, 1993
Butnariu H. si colab – Legumicultura, Editura Didactica si Pedagog ica, Bucuresti, 1992
Ceausescu I. – Legumicultura generala si speciala, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1984
Cenusa M. – Cercetari privind determinarea consumurilor specifice de apa la tomate,
Lucrari stiintifice, Sesiunea Omagiala, Facultatea d e Horticultura, USAMV, Bucuresti, 1998
Chira A. – Gestiunea calitatii produselor hortiviticole, Editura Holdin Reporter, 1998
Chaux F., Foury C. – Productions legumieres, TEC -DOC, Paris, France, 1994
Chilom Pelaghia – Legumicultura generala, Editura Reprog raph, Craiova, 2002
Ciofu R. – Tratat de legumicultura, Editura Ceres, Bucuresti, 2004
Davidescu D. si Davidescu V. – Agrochimie horticola, Editura Academiei Romane,
Bucuresti, 1992
Davidescu D. si Davidescu V. – Agricultura biologica, o varianta pentru e xploatatiile
mici si mijlocii, Editura Ceres, Bucuresti, 1994
Draghici Elena – Legumicultura, Editura Granada, Bucuresti, 2002
Dumitrescu M. si colab. – Indrumatorul fermierului legumicol, Editura Ceres,
Bucuresti, 1972
Dumitrescu M. si colab. – Producere a legumelor, Editura Artprint, Bucuresti, 1998.

41
Gheorge F. si colab – Brosura „Tehnologii optimizate de cultura la principalele specii
legumicole din spatii protejate si camp”. SCDL Buzau, 2004
Gheorgies C., Geaman I. – Bolile plantelor horticole, Editur a Universitas Company,
Bucuresti, 2002
Hatman M. si colab – Fitopatologie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1989
Hoza G. – Legumicultura, Editura Elisavaros, Bucuresti, 2001
Hoza G. – Sfaturi practice privind cultura legumelor, Editura Nemira, Bu curesti, 2003
Horos A. – Legumicultura speciala, Editura Agroprint, Timisioara, 2003 Indrea D., Apahidean Al.S. – Cultura legumelor timpurii, Editura Ceres, Bucuresti,
1997
Luchian V. – Legumicultura Generala si speciala, Editura Elisavaros, Bucuresti, 2007
Lagunovschi -Luchian V., Vanatoru C.- Legumicultura, Editura Alpha MDN, Buzau,
2016
Manescu B., Nistor M. – Culturi fortate, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1966
Penescu A. si colab. – Ecologie si protectia mediului , Editura Sylvi, Bucuresti , 2001
Popescu V. – Legumicultura, Vol.1,2 si 3, Editura Ceres, Bucuresti, 1996, 2000, 2001
Porca M., Olteanu I. – Ghid practic pentru recunoasterea si combaterea daunatorilor
plantelor de cultura, TCM Print Bucuresti, 2004
Rosca I. si colab. – Entomologie horticola speciala, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 2001
Sattler F. – Ferma biodinamica, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1994
Stan N si colab – Legumicultura, Vol III, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iasi, 2003 Schiopu D. – Ecologie si prote ctia mediului, Editura Ceres, Bucuresti, 1997
Valnet J. – Tratamentul bolilor prin legume, fructe si cereale, Editura Ceres, Bucuresti,
1987

42
Voican V., Lacatus V. – Cultura protejata a legumelor in sere si solarii, Editura Ceres,
Bucuresti, 2001
Xxx – Agro sel -Catalog de prezentare produse, 2015
xxx- Syngenta – Catalog de legume, 2015