Calea Mărășești, nr. 157, Bacău, cod 600115 [626434]

1

ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAȚIEI NA TIONALE
UNIVERSITATEA VASILE ALECSANDRIDIN BACĂU
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA
PERSONALULUI DIDACTIC
Calea Mărășești, nr. 157, Bacău, cod 600115
Tel.Fax: 0234/588935; Tel.Fax: 0234/580050
E-mail: [anonimizat]; [anonimizat]

PORTOFOLIU DIDACTIC

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT: [anonimizat]. univ.dr. ing.ec. Ifrim Laura -Mihaela
Simionescu Gheorghe
SPECIALIZAREA: IPMI
NIVELUL DE CERTIFI CARE I

BACĂU
2014

2

CUPRINS

1.Psihologia educației ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 7
1.1 Chestionarul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 8
Aspecte pozi tive/negative în activitatea curentă ………………………….. ………………………….. ……… 8
1.2.Referat ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 9
2.Fundamentele pedagogiei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……11
Teoria si metodologia curriculum -ului ………………………….. ………………………….. ………………… 11
2.1.Set de obiective operaționale ………………………….. ………………………….. …………………….. 12
2.2.Fișa aplicativă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 12
3.Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării ………………………….. ………. 14
3.1.Aplicare principii didactice ………………………….. ………………………….. ……………………….. 15
3.2.Proiect de lecție ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 19
4.Didactica disciplinelo r tehnice ………………………….. ………………………….. …………………………. 21
4.1.Proiectul unității de învătare:forma detaliată, semidetaliată și restrânsă …………………… 22
4.2.Topografia inginerească ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……33
5.Instruire asistată de calculator ………………………….. ………………………….. ………………………….. 66
5.1. Prezentarea unei lecții în Power Point ………………………….. ………………………….. ……….. 67
6.Practică pedagogică I ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 74
6.1.Proiect practică pedagogică I ………………………….. ………………………….. …………………….. 75
7.Managementul clasei de elevi ………………………….. ………………………….. ………………………….. 83
7.1. Parte teoretică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 84
7.2. Parte practică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 84
8.Practica pedagogica II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 88
8.1.Proiect practică pedagogic II ………………………….. ………………………….. …………………….. 88

3

Curriculum vitae
Europass

Informații personale

Nume / Prenume IFRIM LAURA – MIHAELA
Adresă(e) Str. Spiru Haret nr.8
Telefon(oane) 0746.495007
Fax(uri) –
E-mail(uri) lauramihaela_ifrim@yahoo.com

Naționalitate( -tăți) Româ na

Data nașterii 28.10.1991

Sex feminin

4

Experiența profesională

Perioada 15.09.2010 -16.01.2011 25.01.2011 -24.06.2011
8.07.2011 -28.10.2011
Funcția sau postul ocupat Agent comercial Operator calculator
Animatoare copii
Activități și responsabilități
principale Lucru cu publicul Luarea comenzilor prin telefon Jocuri
cu copii
Numele și adresa
angajatorului McDonald’s Bacau Yamy -Yamy SRL – Arena Mall Bacă u Spatiu
de joaca Real Bacau
Tipul activității sau sectorul
de activitate

Educație și formare Liceul Vasile Alecsandri Bacau, profil real, filiera teoretica, specializare
matematica -informatica; actualmente studenta anul III la Facultatea de
Inginerie, Program de Studiu – Ingineria si Protectia Mediului in Industrie
(IPMI); respectiv anul II la Facultatea de Stiinte, Pr ogram de Studiu –
Pedagogia Invatamantului Primar si Prescolar (PIPP); Anul III la
Departamentul pentru Pregatirea Personalului Didactic (DPPD).

Perioada Liceul 15.09.2006 -11.06.2010
Calificarea /
diploma obținută Operare calculator/ Atestat de utilizare a calc ulatorului.

Disciplinele principale
studiate / competențe
profesionale dobândite Informatică, Română, Fizică .

5
Numele și tipul instituției de
învățământ / furnizorului de
formare Liceul Vasile Alecsandri , invatamant la zi; Universitatea V. Alecsandri ,
invătămâ nt la zi..

Nivelul în clasificarea
națională sau internațională –

Aptitudini și competențe
personale – Excelente abilități comunicaționale, fire dinamică, sociabilă ;
– Mă adaptez ușor la condițiile de muncă ;
– Învăt lucruri noi și imi formez uș or noi deprinderi profesionale.

Limba(i) maternă(e) Precizați limba(ile) maternă(e) română

Autoevaluare Înțelegere Vorbire Scriere
Nivel european (*) Ascultare Citire Participare la
conversație Discurs
oral Exprimare scrisă
Limba englez ă mediu mediu mediu mediu mediu
Limba spaniol ă mediu mediu mediu mediu mediu

Competențe și abilități
sociale Comunicare, seriozitate, punctualitat e, respectarea indatoririlor față de
serviciul prestat.

Competențe și aptitudini
organizatorice Spirit de echipă organizatoric, inovativ.

6
Competențe și aptitudini
tehnice –

Competențe și aptitudini de
utilizare a calculatorului Utilizarea calculatorului, î n program: Pascal; Matlab; Word; Excel;
PowerPoint.

Competențe și aptitudini
artistice Muzică , dans, fotografii, designer interior ș i vestimentar;

Alte competențe și aptitudini Voluntariat, sport, persoană ordonată și meticuloasă, atâ t la locul de munca si
nu numai.

Permis(e) de conducere –

Informații suplimentare

Anexe

7

1.Psihologia educaț iei

8
1.1 Chestionarul

CHESTIONAR PENTRU ELEVI
Aspecte pozitive/negative în activitatea curentă

1. Dintre aspectele enumerate mai jos, bifați cele care corespund ca aspecte pozitive
referitoare la activitatea curentă din școală:
 Cadre didactice bine pregătite metodic
 Cadre didactice bine pregătite științific
 Utilizarea de metode didactice noi și variate
 Nu există discriminări de nici un tip
 Este aplicată egalitatea șanselor
 Implicarea elevilor în evaluarea școlară
 Personal auxiliar amabil și prompt
 Săli de clasă amenajate pe specificul disciplinei de învățământ
 Laboratoare foarte bine dotate (informatică, discipline tehnice, ș.a.)
 Sală de sport modernă
 Săli de clasă renovate
 Săli de clasă dotate cu mobilier modular și nou
 Săli de clasă curate
 Condiții optime de desfășurare a lecțiilor – căldură, lumină, ș.a.
 Existența unor activități extrașcolare de ocuparea timpului liber (Seara l iceului, Balul
bobocilor, ș.a.)
 Alte aspecte pozitive – precizați care:

9
2. Enumerați aspecte negative referitoare la activitatea curentă din școală:

1.2.Referat
PERSONALITATEA PROFESORULUI SI A ELEVULUI
Formarea personalitatii elevilor nu se poate realiza dec at prin educatori cu o temeinică
pregătire profesională și psihopedagogică , de oameni cu ferme convingeri ca în mâinile lor se
află,în mare masură,soarta omului. Influența educatorului este hotărâtoare î n formarea sau
deform area per sonalității elevului, și poate fi pozitivă î n mobilizarea energiei elevului, sau negativ e,
demobilizatoare/ descurajantă .
Profesorul este silit adeseori să constate că aceleasi acțiuni sau mă suri pedagogice dau rezult ate
diferite, uneori contrarii în funcție de particularitățile individuale ale elevilor cărora li se aplică . Ca
model, profesorul trebuie să prezinte o seama de calităti generale ș i speciale, pentru a putea
conferii el evului un raport real pe care să se așeze viitoarele cunoștințe, informaț ii. O primă calitate
a profesorului constă în cunoașterea temeinică a obiect ului sau de specialitate, el având menirea să
transmită tinerelor generații, experiența umană de specialitate acumulată de generaț ii. El trebuie să –
și formeze un profil de educator, special itatea lui de profesor suprapunându -se specialității ca
materie de studio, impunâ ndu-se formarea unei personalităț i pedagogice: De cele mai multe ori
educatorii nu erau educati ei însăș i. Si este o pr ostie să speri că acest educator needu cat, va e duca
pe cineva . In aceasta profesie, e ducatorul trbuie sa prezinte niște calități esențiale și specifice,
ținând cont de influenț a sa asupra omului, aceste calități menținand numai de tehnica și cunoștinț le
sale, ci mai ales de personalitatea îns ăși a educatorului, de exemplul personal al profesorului.
Calităț ile specifice pedagogice pot fi sintetizate î n una singura, numită maiestrie
pedagogică.În afara de condițiile mai generale, mă iestria pedagogi că presupune îndeplinirea a trei
condiț ii fundamentale de ordin psihologic ș i pedagogic:
1. Cunoașterea de sine și cunoașterea individualităț ii elevilor ;

10
2. Iubirea profesiunii și a elevului axată pe optimism pedagogic;
3. Capacitatea de a realiza î n copie o valoa re, ea însăș i creatoare de al te valori culturale,
materiale ș i spirituale.
Pentru profesori, cunoaș terea de sine este indispensabilă, ea fiind cauza și efectul obiectivităț ii
spiritului autocritic, seninatăț ii, modestiei,echilibrului moral ș i al umorului. Numai un pedagog
capabil să cunoa scă poate preveni conflictele î ntre el, colectivul de elevi si colegi, poate radia
armonia ș i crea un climat p sihic normal, o atmosfera senină în clasă . Marele defect al unor profesori
este egocentismul sau capacitatea de a se tran spune in persoana altuia, de a î ntelege punctual de
vedere al altuia,de a se aseza pe poziția psihologică a acestuia. Acțiunea pedagogică dusă de
profesor trebuie să respecte măsura exigenț a, atitudin e, gesture, vorbe, aici interacț iunea ia forma de
tact, de simț al măsurii de ex celență . Tactul implica autocontrol, stăpânire de sine,simț al
diferențierii. Nu poți să înstruești, să educi adecvat un in divid sau un grup de persoane fără ca mai
întai să cunoști, să întelegi și să explicit stiin țific dezvoltara vioeții psihice, factor ii și condiț iile care
contribuie la construirea si implicarea personalitatii umane. Orice act instructive -educativ social
trebuie uma nizat,iar in predarea oricarei științe sau obiect de învățământ trebuie să porneasc ă nu
atât de la corelarea lor cu experie nța cognitiva a elevilor/studenț ilor, ci mai ales de la punerea în
acord cu psihologia și personalitatea î ntreaga a acest ora, respective cu
disponibilitățile,tendințele,aspirațiile, interesele, atitudinile ș i valorile lor autentice.
Profesorul trebuie inițial să -și fi explicat, înteles, interpretat ș i interiorizat realitatea
psihocomportamentala a elevului sau grupului de elevi.Î n actul in structiv -educativ orice informație,
idee, mesaj sau noțiune științifică ce se predă elevilor trebuie person alizată,respectiv să se raporteze
la psihologia și personalitatea acestora de că tre pr ofesor. Profesorul nu trebuie să furnizeze elevului
cunoștințe de -a gata, în forma finită deoarece prin aceasta acț iune sau stil didacti c comportamental
nu solicită activ itatea intelectuală, gândirea, motivația individuală și nu dezvoltă , nu valo rifica
constructiv disponibilitătile , informațiile, valorile, atitudinile ș i capacit ățile sale psihice. Viața
impune o pregă tire a elevilor nesta rdandizată, diversificată pentru a putea face cu succes multipl elor
transformari ce se produc î n sistemul social.

11

2.Fundamentele pedagogiei
Teoria ș i metodologia curriculum -ului

12
2.1.Set de obiective operaț ionale

Operaționalizarea obiectivelor

 Data: 11.05.2013 ;
 Clasa: a VII -a;
 Modulul: Tehnologii de comunicații și transport;
 Capitolul: Rețele de transport;
 Tema: Rețele de transport terestru rutier;
 Obiective operaționale:
a) Obiective cognitive:
1) Să definească termenii: drum, infrastructură, suprastructură, trafic;
2) Să clasifice tipurile de drumuri;
3) Să enumere cel puțin o autostradă din România;
4) Să dea cel puțin trei exemple de drumuri naționale importante din România;
5) Să indice componența rețelei de transport rutier;
b) Obiective afective:
1) Vor manifesta interes pentru temă datorită importanței pe care o deține
circulația pe rețelele de transport rutier;
2) Vor fi motivați să cunoască principalele drumuri naționale pe care se desfășoară
un trafic intens;
c) Obiective psihomotorii:
1) Să confecționeze din carton, polistiren sau plastilină un terminal;
2) Să arate pe Harta Rutieră a României cele mai importante drumuri naționale și
autostrăzi.

2.2.Fișa aplicativă

TRĂSĂTURILE EDUCAȚIEI
– caracter specific uman indiferent de forma de manifestare
– caracter intențional și conștient , vizând explicit actul educației, în cazul educației formale și,
realizându -l implicit în cazul educației nonformale

13
– caracter social istoric , trăsătură a tuturor formelor de educație ; acestea se desfășoară într -un
cadru istoric dat, ca relație complexă interumană
– procesul educațional se află într -o interacțiune complexă cu: procesele psihice ale acestora asupra
cărora se produce și structura de personalitate a educatorului;
– carac terul prospectiv al educației se accentuează în condițiile societății actuale care se
caracterizează prin accelerarea ritmurilor de evoluție ale vieții socio -profesionale care impun cu
necesitate formarea unui tip de personalitate capabilă să rezolve probl emele vieții și activității,
cerințelor tot mai complexe cărora va trebui să le facă față în viitor. În acest context a educa
înseamnă a pregăti pentru viitor.
– caracterul național și universal al educației. Acesta rezultă din faptul că actul educațional se
desfășoară în condiții social istorice specifice, într -un spațiu geografic bine delimitat, selectând și
transmițând totalitatea valorilor spirituale și culturale specifice poporului respectiv; dar acesta
trăiește într -o strânsă corelație cu celelalte po poare; valorile sale spirituale au esențialmente,
caracter universal. Educația ca produs are valoare atât națională cât și universală, progresul unui
grup social, în planul cunoașterii, înseamnă progresul întregii umanități.
– caracterul permanent al educa ției. De când a apărut omul pe Pământ și până astăzi, asupra lui s –
au exercitat într -un fel sau altul influențe educative. De când se naște pruncul și până ce adultul
pășește spre apus în permanență sunt suportate influențele educației într -una sau alta di n formele
sale sau chiar ale unor combinații dintre acestea.

14

3.Teoria și metodologia instruirii. Teoria și
metodologia evaluării

15

3.1.Aplicare principii didactice

Demonstrați, la alegere, modul în care se poate respecta unul din principiile didactice
în activitatea pe care o desfășurați (sau modul în care integrați, la alegere, una din
principalele metode didactice în activitatea dumneavoastră), în 5 situații didactice concrete.

Principiile didactice sunt concepte cu caracter general, sistemic, normativ și deschis, care
stau la baza atingerii obiectivelor educaționale și care guvernează proiectarea, organizarea și
desfășurarea activității didactice. Principiile didactice sunt sisteme de norme cu caracter ge neral,
care pot fi aplicate la orice tip de activitate instructiv -educativă, aplicarea lor în diverse situații de
învățare putând conduce la multiplicarea sau la integrarea lor în principii cu o sferă de cuprindere
mai mare.
Pentru o bună organizare și des fășurare a procesului de învățământ, profesorul trebuie să
respecte și să aplice corect următoarele principii didactice (clasice):
• Principiul unității dintre senzorial și rațional (intuiție și accesibilitate)
• Principiul legării teoriei de practică
• Principiul însușirii conștiente și active a cunoștințelor
• Principiul sistematizării și continuității cunoștințelor
• Principiul însușirii temeinice a cunoștințelor
• Principiul individualizării și diferențierii învățării
• Principiul stimulării moti vației
• Principiul asigurării conexiunii inverse.

Proiectați o probă de evaluare, la o disciplină de învățământ la alegere.
Evaluarea sau examinarea, reprezinta actul didactic complex, integrat intregului proces de
invatamant, care urmareste masurarea cantitatii cunostintelor dobandite, ca si valoarea, nivelul,
performantele si eficienta acestora la un moment dat, oferind solutii de perfectionare a actului
didactic. A evalua rezultatele scolare inseamna a determina masura in care obiectivele programulu i
de instruire au fost atinse, precum si eficienta metodelor de predare -invatare. Aceasta este punctul

16
de final dintr -o succesiune de actiuni cum sunt: stabilirea scopurilor pedagogice, proiectarea si
executarea programului de relizare a scopurilor sau ma surarea rezultatelor aplicarii programului.
Esenta evaluarii este cunoasterea efectelor actiunii desfasurate, pentru ca pe baza
informatiilor obtinute, aceasta activitate sa poata fi ameliorata in timp. Evaluarea inseamna deci:
masurarea, interpretarea, a presierea rezultatelor si adoptarea deciziei.
Din analiza relatiilor dintre evaluarea rezultatelor scolare si procesul de instruire se desprind
functiile evaluarii. Aceste functii privesc sarcinile, obiectivele, rolul si destinatia evaluarii.
 Functia de c onstatare – stabileste daca o activitate instructiva s -a derulat in conditii optime, o
cunostinta a fost asimilata, o deprindere a fost achizitionata.
 Functia de informare – este instiintata societatea prin diferite mijloace cu privire la stadiul
pregatiri i populatiei scolare.
 Functia diagnostica – vizeaza depistarea lagunelor si greselilor elevilor si inlaturarea acestora;
arata valoarea, nivelul si performantele elevilor la un moment dat.
 Functia prognostica – evidentiaza performantele viitoare ale elevilor si sprijina decizia de
orientare profesionala; prevede, probabilistic, valoarea, nivelul si performantele ce ar putea fi
obtinute in etapa viitoare de pregatire a elevului.
 Functia de selectie – permite cl asificarea si/sau ierarhizarea elevilor; este functia de comparatie
in raport cu care se asigura ierarhizarea elevilor dupa valoarea si performantele obtinute.
 Functia de certificare – releva competentele si cunostintele elevilor la finele unui ciclu/forme de
scolarizare.
 Functia motivationala – stimuleaza activitatea de invatare a elevilor si se manifesta prin
valorificarea pozitiva a feed -back -ului oferit de evaluare, in sensul aprecierii propriei activitati.
 Functia pedagogica – pentru elev are caracter stimulativ, de intarire a rezultatelor, de formare a
unor abilitati, de orientare scolara si profesionala, iar pentru professor evidentiaza ceea ce a realizat
si ce are de realizat pe viitor.
Exista mai multe strategii de evaluare si notare a rezultatelor elevilor.
Metodele si tehnicile folosite se clasifica dupa mai multe criterii, si anume:

I. Dupa cantitatea de informatii incorporabile de catre elevi – se intalnesc:
a) evaluarea partiala – cand se verifica elementele cognitive sau comportamente secventia le (se
foloseste ascultarea curenta, extemporale, probe practice).

17
b) evaluarea globala – atunci cand cantitatea de cunostinte este mare, datorita acumularii acestora (
sunt folosite pentru evaluare examenele si concursurile).
II. Dupa perspectiva tempor ala – sunt intalnite:
a) evaluarea initiala – se face la inceputul unei etape de instruire si stabileste nivelul de pregatire
anterior al elevilor.
b) evaluarea continua – se realizeaza in timpul instruirii si cerceteaza masura in care elevii
incorporeaza informatiile transmise.
c) evaluarea finala – se realizeaza la sfarsitul perioadei de formare si analizeaza cunostintele pe
care elevii si le -au insusit in acea perioada.
Prin imbinarea celor doua criterii, se ajunge la o clasificare mai complexa, care a
devenit deja clasica, si anume:
1. Evaluarea cumulativa (sumativa) – este cea care se realizeaza prin verificari partiale de
sondaj, pe parcursul programului, ce se incheie cu aprecieri de bilant asupra rezultatelor. Aceasta
are efecte reduse asupra imbunatatirii procesului de invatare, si exercita functia de clasificare a
elevilor. Dezavantaje sunt mai multe: creaza o situatie de stres si neliniste la elevi si ocupa o mare
parte din timpul instruirii.
2. Evaluarea continua (formativa) – are loc pe tot parcursul procesului didactic realizandu -se pe
secvente mai mici, prin verifica rea performantelor tuturor elevilor si al continutului esential al
materiei parcurse. Aceasta metoda are drept scop ameliorarea procesului de invatare, permitand
gasirea neajunsurilor, lipsurilor si greutatilor ajungandu -se astfel la perfectionarea activit atii
didactice. Acest tip de evaluare creeaza relatii de cooperare intre profesori si elevi, dezvoltand atat
capacitatea de evaluare cat si cea de autoevaluare in randul elevilor.
In practica scolara sunt folosite mai multe metode de evaluare ce se impar t in doua
mari clase:
I. Metode traditionale de evaluare :
1. Probe orale – sunt cele mai utilizate metode la clasa si prezinta avantajul ca favorizeaza
dialogul, elevii avand posibilitatea de a -si argumenta raspunsul. Profesorul poate interveni si el
corectand s au completand raspunsul celor chestionati. In folosirea acestei metode trebuie sa se tina
seama de o serie de limite precum: gradul diferit de dificultate al intrebarilor, emotivitatea elevilor,
starea afectiva a cadrului didactic, indulgenta sau exigenta exagerate si altele.
2. Probe crise – se concretizeaza prin lucrari de control sau teze si sunt preferate celor orale
pentru ca prezinta unele avantaje: posibilitatea verificarii unui numar mare de elevi in acelasi timp,
raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare (inlaturand subiectivismul profesorului) si

18
avantajarea unor elevi timizi. Prezinta si dezavantaje: eventualele erori efectuate de elevi in
formularea raspunsurilor nu pot fi lamurite si corectate pe loc de catre cadrul didactic iar elevi i nu
mai pot fi directionati utilizand intrebari ajutatoare.
3. Probele practice – se folosesc la unele discipline specifice si evalueaza capacitatea elevilor
de a aplica in practica unele cunostinte si gradul de stapanire a priceperilor formate. Ca forme de
realizare amintim: experientele de laborator, lucrarile experimentale, desene, schite, grafice.
II. Metode alternative de evaluare :
1. Investigatia – este o posibilitate pentru elev de a aplica in mod creator cunostintele ; este
limitata la o ora de curs; solicit a elevul la indeplinirea unei sarcini de lucru precise in care isi poate
demonstra un intreg complex de cunostinte si capacitati; urmareste formarea unor tehnici de lucru
in grup si individual.
2. Proiectul – activitate mai ampla ce permite o apreciere comple xa a invatarii, ajutand la
identificarea unor calitati individuale ale elevului. Desi implica si o parte de studiu individual in
afara clasei, aceasta activitate este foarte motivanta pentru elevi.
3. Portofoliul – instrument de evaluare complex ce include ex perienta si rezultatele obtinute
prin celelalte metode de evaluare, urmarind progresul global efectuat de elev. Reprezinta un mijloc
de a valoriza munca individuala a elevului si actioneaza ca un factor de dezvoltare a personalitatii.
4. Autoevaluarea – ajuta elevii sa -si dezvolte capacitatile de autocunoastere, sa -si valorizeze
atat cunostinte cat si atitudini si comportamente
5. Examenele – sunt modalitati de evaluare externa, care certifica la sfarsitul ciclului scolar
cunostintele si competentele elevilor sau le permit acestora sa avanseze intr -o noua forma de
invatamant (examenele de admitere).
In intreaga lume se folosesc variate forme de notare cum sunt: notarea numerica,
literala, cu calificative sau prin culori. Cea mai utilizata este notarea numerica, cu cifre, pentru ca
prezinta avantajul de a putea insuma atunci cand se fac aprecieri la una sau mai multe materii. Ea se
prezinta sub doua forme:
a) notarea analitica – are mai mare randament la disciplinele umaniste si presupune o
compartimentare a cuantumu lui de cunostinte, deprinderi, atitudini verificate, prin detalierea unor
campuri de probleme ce vor fi apreciate (de exemplu, in cazul unei compuneri se poate puncta
forma, fondul, factorul personal)
notarea dupa bareme – se foloseste mai ales la discipl inele exacte si are avantajul ca
standardizeaza criteriile masurarii si aprecierii. Ea se bazeaza pe atribuirea unui punctaj fix pentru
fiecare secventa indeplinita. Solutia este propusa des la examene si concursuri

19

3.2.P roiect de lecț ie

Clasa: a X a
Disciplina: Solicitari si masurari tehnice
Unitatea de continut: Momente de inertie
Competentele evaluarii:
C1: definirea si clasificarea momentelor de inertie;
C2: determinarea momentelor de inertie ale unor suprafete;
C3: recunoasterea formulelor de calcul;
C4: aplicarea formulelor de calcul in probleme.
Itemii evaluarii:
I item cu raspuns deschis
Scrieti formula momentului de inertie pentru patrat.
II item cu raspuns inchis:
 Cu alegere multipla:
1. Incercuiti raspunsul corect:
a) Iz=Iy= π(D4-d4)/64 ;
b) Iz=Iy= π(D4-d4)/12 ;
c) Iz=Iy= π(D4-d4)/32 .
 De completare:
2. …………..in raport cu un punct este egal cu …………… momentelor de inertie …………..fata de doua
axe ……………. ce se inte rsecteaza in acest punct.
 De corespondenta:
3.a) momente de inertie axiale A. fața de un punct
b) momente de inertie centrifugale B. fața de o axa
c) momente de inertie polare C. fața de doua axe
D. ecuatoriale
 Notati cu DA sau NU/ A sau F:
4.a) Formula momentului de inertie polar al unui dreptunghi in raport cu punctul de intersectie a
axelor de simetrie ale acestuia: I p=b*h(b2+h2)/12 .
b) Formula momentului de inerție polar al unei suprafețe circulare de diametru d in raport cu
centrul cercului: I p= π*b3/12 .

20
Baremuri de corectare
Rezolvare:
I Iz=Iy=a4/12 (h=b=a)
II 1. a) I z=Iy= π(D4-d4)/64 ;
2.momentul de inertie polar, suma, axiale, perpendiculare.
3.a- B, D;
b- C;
c- A .
4.a) DA. Demonstratie:
Ip= Iz+Iy = (b*h3/12)+(h*b3/12)=b*h(b2+h2)/12 ;
b) NU. Demonstratie:
Ip = Iy +Iz = 2π*d4/64= π*d3/32 .
Barem de notare
Punctajul este de 50 de puncte dupa cum urmeaza:
I 5 puncte;
II 1. 5 puncte;
2. 5 puncte;
3. 15 puncte;
4. 20 puncte.

Bibliografie:

Andre de Peretti. Educația în schimbare. S.H. Iași. 1986.
Nicolae Oprea. Colaborare și educație.Lumi na, 1991.
Ioan Bontaș, Pedagogie, Ed. ALL Educațional S.A. 1998
Ionescu, M., Chiș, V. (coord.), Pedagogie.Suporturi pentru formarea profesorilor, Editura
Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca, 2001.

21

4.Didactica disciplinelor tehnice

22
4.1.Proiectul unității de învătare:forma detaliată, semidetaliată și restrâ nsă

PROIECT DE LECȚIE DE COMUNICARE CU EVALUARE FORMATIVĂ
( DE PROGRES)

A.1. Forma restrânsă
Anul : III
Disciplina: TOPOGRAFIE
Titlul lecției: Introducere in topografie
Tipul de lecție: comunicare cu evaluare formativă (de progres)
Timpul acordat: 100 min .
Competențe specifice:
CS1: Elevii trebuie să enunte obiectul măsurătorilor terestre;
CS2: Elevii trebuie să definească cuvantul geodezie ;
CS3: Elevii trebuie să definească topografia și ramurile ei;
CS4: Elevii trebuie să definească altimetria si planimetria;
CS5: Elevii trebuie să definească cartografia și desenul cartograpfic;
CS6: Elevii trebuie să definească fotogrametria;
CS7: Elevii tre buie să definească teledetecția;
CS8: Elevii trebuie să definească cadastrul;
CS9: Elevii trebuie să cunoască un scurt istoric al măsurătorilor terestre;
CS10:Elevii trebuie să cunoască dezvoltarea topografiei în România;

Metodele de învățământ:
C1: Exp unerea;
C2: Conversația de verificare.

Mijloacele de învățământ:
M1: Curs în format electronic;
M2: Videoproiector.

23

Conținutul de instruire:

 Obiectul măsurătorilor terestre
Măsurătorile terestre reprezintă preocupări ale oamenilor încă din antichitate. Acestea s -au
dezvoltat continuu ca știință datorită necesității permanente pentru a cunoaște mediul și a măsura și
reprezenta suprafețele de teren, în scopul satisfacerii nev oilor economice, organizării terenurilor
agricole, realizării construcțiilor și căilor de comunicație.
Pentru a utiliza rational suprafațele terestre e necesar să cunoaștem cât mai exact caracteristicile
acestora: mărimea, conținutul și forma.
Domeniul m ăsurătorilor terestre cuprinde următoare ramuri:
















Geodezia:
– (denumire provenită din cuvintele grecești geo – pămân t și daiein – a impărți) se ocupă cu
studiul, măsurarea și determinarea formei și dimensiunii pămantului (în ansamblu sau pe
porțiuni), precum și cu determinarea cu precizie a unor puncte din teren. Geodezia
îndeplinește rolul de de a furniza coordonatele punctelor geodezice sub formă de coordonate
geografice sau rectangulare plane și cote de mare precizie. Aceste puncte formează o rețea
numită rețea de sprijin, sau rețea de triangulație geodezică.Geodezia nu furnizează în mod
direct planuri și hărți, acest ea fiind realizate de către alte ramuri ale măsurătorilor terestre.
Măsurătorile geodezice se raportează la sfericitatea globului terestru si la refracția atmosferică..

Topografia:
– îndeplinește rolul de a realiza reprezentarea grafică sau numerică a unei suprafețe de teren și
are la bază rețeaua geodezică. Denumire de topografie a fost data de Claudiu Ptolemeu (150 –
87 î Cr) și provene din cuvintele grecești topos – loc și graphein – descriere prin desenare).

24
Topografia studiază instrumentele și metod ele de realizare a ridicărilor topografice, adică de
intocmire a planurilor și hărților. Cuprinde două părți:
 Topografia generală ;
 Topografia inginerească .

Topografia generală este știința care se ocupă în mod special cu mijloacele pentru reprezentarea
grafică sau numerică a suprafețelor de teren.
Topografia inginerească studiază instrumentele și procedeele de trasare pe teren a proiectelor.
După scopul urmărit, topografia cupri nde următoarele ramuri:

 Topografia pentru construcții;
 Topografia minieră;
 Topografia forestieră;
 Topografia hidrografică;
 Topografia expeditivă și de recunoaștere;
 Topografia militară;
 Topografia agrosilvică.

Topometria (provine din cuvintelegreceș ti topos – loc și metrein – a măsura) este tehnica
topografică care se ocupă cu totalitatea măsurătorilor geometrice și a calculelor cu ajutorul cărora se
poate întocmi planul unei părți din suprafața terestră. Topometria se sprijină pe rețeaua punctelor
geodezice și îndesește această rețea prin executarea măsurătorilor de amănunt și determinarea
punctelor caracteristice ale terenului.
Topometria permite culegerea datelor de teren necesare calculului tuturor elementelor unui plan
topografic la scară mare . Se deosebește de topografie prin faptul că topografia are același scop, de
obținere a planurilor și hărților, dar utilizează în special metodele grafice (mai puțin precise).

Topometria se împarte în:
 planimetrie;
 nivelment (altimetria);

Planimetria :
– este partea din topografie care se ocupă cu studiul aparatelor, metodelor de măsurare si
calculelor matematice necesare pentru reprezentarea pe planuri si hăr i, în proiec ie
orizontală a punctelor care delimitează o suprafa ă de teren. Calculul suprafe elor s i

25
parcelarea se ocupă cu determinarea ariei diferitelor suprafe e si împăr irea acestora în
suprafe e mai mici, numite parcele, atât pe planuri cât si în teren.

Nivelmentul (altimetria ): studiază aparatele si metodele de lucru caracteristice ridicărilor nivelitice,
precum si metodele de reprezentare a reliefului pe planuri si hărți. Scopul urmărit de acesta este
determinarea diferen elor de nivel si a cotelor unor puncte caracteristice, cu ajutorul cărora se
trasează relieful terenului.

Cartografia :
– cuprinde ansamblul de studii și operațiuni tehnice, științifice și artistice care au la bază
observațiile directe sau exploatarea unei documentații, in vederea elaborării hărților și
planuril or sau a altor mijloace de reprezentare (reprezentări tematice ale zonelor terestre,
profilate pe anumite destinații, scopuri, necesități).
Obiectul de studiu al cartografiei îl constituie pe de o parte reprezentarea suprafeței curbe a
Pământului pe o s uprafață plană (harta), iar pe dealtă parte modalitățile de utilizare a hărților în
diferite scopuri militare, științifice, practice etc.
Cartografia se poate subdivide in:
 Cartografie matematică – știința care asigură trecerea de la suprafața curbă ter estră la
suprafața plană a suportului hărții sau planului topografic
 Cartografia grafică care se ocupă de editarea și multiplicarea hărților și planurilor din punct
de vedere grafic precum și de administrarea acestora.
În timp, cartografia a devenit o șt iință complexă cu mai multe ramuri: cartologia, cartografia
matematică sau teoria proiecțiilor cartografice, întocmirea hărților, cartoreproducerea și cartometria.
În urma zborurilor cosmice a apărut cartografia cosmică , ce se ocupă cu cartografierea supra fețelor
corpurilor cerești.

Fotogrametria este o ramură a măsurătorilor terestre recentă, legată de inventarea și dezvoltarea
tehnicii fotografiei. Este stiința în care planul topografic se realizează după fotografii speciale ale
terenului, denumite fot ograme. Acestea se prelucrează în condiții speciale de laborator, cu aparatură
fotogrametrică de mare precizie. Fotografiile sunt efectuate din avion, de la o anumită
înălțime si la o scară stabilită. Pe baza acestora se realizează prelucrari și se întoc mesc planurile si
hăr ile topografice.

26
În cazul în care informațiile relative la suprafața terestră sunt furnizate de sateliți artificiali ai
Pămantului, prelucrate in laboratoare speciale, tehnica de măsurare și de realizare a hărților se
numește teledete cție.
Teledetecția se ocupă cu studierea tuturor metodelor care fac posibilă obținerea de informații
asupra unui corp (scoarța terestră) de la distanță, din satelit. Teledetecția , cuprinde un ansamblu de
tehnici și tehnologii elaborate în vederea teleob servării resurselor naturale ale Pământului, ale
planetelor, precum și a spațiului aerian și interplanetar, ce se efectuează cu ajutorul sateliților
artificiali.
Cartografia se ocupă cu studiul proiec iilor cartografice, cu metodele de constituire a re elelor
cartografice, precum si cu modul de întocmire, reproducere, micsorare, mărire, multiplicare,
manipulare si păstrare a hărților.
Cadastru , cuprinde totalitatea lucrărilor ce sunt executate pentru identificarea, măsurarea și
reprezentarea pe hărți și planuri cadastrale a bunurilor imobile de pe întreg teritoriul țării, indiferent
de destinația lor și de proprietar. Prin activitatea de cadastru , se asigură cunoașterea și furnizarea,
în orice moment, a datelor cadastrale din punct de vedere cantitativ , calitativ și juridic a bunurilor
immobile din cuprinsul unui teritoriu cadastral.
Desenul cartografic sau topografic reprezintă stiința întocmirii planurilor si hărților, cu ajutorul
cărora se reprezintă parțial sau total suprafața pământului, folosind u-se un singur plan de proiecție.
În ultimii ani, cunostințele din domeniul cartografiei, fotogrametriei si teledetecției, ca si din alte
domenii au fost cuprinse într -un sistem informaț ional geographic (GIS), ce se constituie într -o
valoroasă bancă de d ate si sursă de informații pentru numeroase activități aplicative sau stiințifice.
Sistemele informatice geografice (G.I.S. – Geographical Information System), se bazează pe
utilizarea tehnicii de calcul, necesară pentru achiziția, stocarea, analiza și af ișarea datelor geografice
ale suprafeței terestre sub formă de rapoarte grafice și numerice. Sistemele informatice geografice
realizează organizarea informației pe criterii spațiale (geografice) și pe diferite nivele (straturi) de
informație, (planuri tema tice).

 Scurt istoric al dezvoltării măsurătorilor terestre

Istoricul dezvoltării măsurătorilor terestre este strans legat de dezvoltarea științei și tehnicii. Ele au
luat naștere intr -un trecut foarte indepărtat.
Construcțiile vechi din Egipt sau Babilon, Mexic sau China demonstrează că populația lumii
antice utiliza măsurătorile terestre și de asemenea au știut să intocmească hărți de navigație.

27
Conform precizărilor menționate de către Herodot, egiptenii disp uneau la acea epocă de un
cadastru.
In antichitate, școala lui Pitagora din Samos (Pythagoras -580-500 î.e.n. – matematician, om politic
și filozof grec, a trăit în sudul Italiei, tradiția îi atribuie descoperirea tablei de înmulțire și a teoremei
care îi poartă numele, cu toate că aceastea erau cunoscute mai demult) în anul 502 î.Hr. considera
că pământul este o sferă, forma cea mai perfectă și emite teoria sfericității Pământului.
Aristotel (384 –322 î.e.n. numit și Stagiritul după orașul în care s -a născut, Stagira, savant și filozof
grec) forma pământului este rotundă, o corabie dispare la orizont de la bază spre catarg. 4

In anul 240 î.Hr., Eratostene din Alexandria (275 -194 î.Hr. – matematician, astronom, geograf, și
filozof grec) determină pentr u prima dată raza globului terestru și circumferința pământului
măsurand unghiul dintre verticalele duse la Assuan și Alexandria și distanța care le separă. Această
metodă a arcelor va fi utilizată până în secolul al XVII -lea.
Erastotene a observat că l a solstițiu de vară în localitatea Assuan (oraș în Egipt pe Nil, unde s -a
construit un baraj de 101 m înălțime și 3,83 km lungime – Barajul Sadd al Ali, cu o centrală
hidroelectrică cu putere instalată de 2100Mw) razele soarelui cădeau la amiază vertical î ntr-un puț
pe când în localitatea Alexandria (oraș în Egipt , port la Marea Mediterană, întemeiat de Alexandru
Macedon 332 î.e.n., important centru economic și cultural al lumii elenistice, renumit prin farul
construit în anul 3 î.Hr una din cele șapte min uni ale lumii antice, precum și celebra bibliotecă cu
700 000 volume) razele formau un unghi de 500. Cunoscând distanța dintre cele două puncte (l)
egală cu 5000 de stadii (o stadie egipteană este cca 210 m) a calculat lungimea cercului.

Unghiul (alfa) a fost măsurat cu ceasul orar (gnomonul), a cărui înălțime măsurată și umbra
aruncată de el a determinat lungimea L a circumferinței Pământului.
Ceasul solar este o suprafață plană pe care sunt trasate diviziuni indicând orele și pe care Soarele
proiectea ză umbra unei tije dispusă în centru paralel cu axa polilor Pământului (gnomul = cel mai
vechi instrument astronomic alcătuit dintr -o vergea verticală fixată pe o placă orizontală în mijlocul
a mai multor cercuri concentrice , putând determina meridianul l ocului, a latitudinii și a orei).
Tot in perioada antică, astronomul Hipparchus (Hiparh -190-125 i.e.n) introduce noțiunea de
latitudine și longitudine și pune bazele proiecției cartografice (proiecția conformă și stereografică)
pentru reprezentarea supraf ețelor in plan.
Ptolomeu (150 -87 i.e .n.), in lucrarea sa Geografia , realizează o descriere a metodelor utilizate și
are meritul de a unifica toate informațiile de care dispunea la acea oră. El este acela ce realizează o
grilă in care, fiecărui loc cunos cut de pe glob și se face nu numai o descriere a particularităților

28
geografice dar se atribuie coordonate. In acest sistem, latitudinea este măsurată plecând de la
Ecuator, ca și astăzi, numai că era exprimată nu în grade ci in funcție de durata celei mai lungi zile.
El fixează meridianul de longitudine 0 in cel ma i estic cunoscut punct (insula
Fortunatacorespunzătoare insulei Capului Verde). Pentru a ameliora tehnica proiecțiilor
cartografice, introduce noțiunea de proiecție conică dreaptă. O hartă re alizată in baza acestei tehnici
a fost expusă pentru prima dată in Franța la sfarșitul epocii romane. Reproduceri ale acestei hărți
datează din sec. XV.
În trecut erau asociații ale topografilor ce se numeau bematiști (bema=picior) la egipteni, gramatici
la greci, agrimensori la romani.
În secolul XI încep să se redacteze hărți denumite portolane folosite de navigatorii
spanioli,venețieni și genovezi. Hărți fără o bază științifică prezintă totuși o valoare istorică.
În anul 1600 Giordano Bruno a fost ars pe rug.Între anii 1632 -1634 a fost dat judecății, condamnat
la închisoare pe viață și apoi pus sub arest la domiciliu, Galileo Galilei, inventatorul lunetei
astronomice.In această perioadă arabii au preluat cunoștințele grecești și le -au folosit in
deter minarea razei pământului.
Dezvoltarea comerțului atrage după sine întocmirea hărților legate de necesitățile practice. Astfel se
construiesc hărți marine de către italieni, cunoscute sub numele de portulane , care se refereau de
obicei la bazinul unei singu re mări.
Renașterea aduce o revoluție spectaculoasă in toate domeniile. Ca momente importante in ceea ce
privește dezvoltarea științei măsurătorilor se menționează următoarele etape:
1510 – apare teoria heliocentrismului emisă de Nicolaus Copernicus.
1507 – apare pri ma hartă care pune in evidență America și face distincție intre America de Nord și
Sud; rea lizată de Martin Waldseemuller Universalis Cosmographia , conține imaginea Asiei,
Europei, Americii și a Oceanului Pacific.
Mercator Gerhardus (1512 -1594) (nume latinizat, îl chema Gerhard Kremer , geograf,
matematician și cartograf flamand fondator al geografiei matematice moderne) a elaborat un sistem
de realizare a hărților (proiecția cilindrică), utilizate în navigație și a realizat o culegere de hărț i ale
țărilor europene.

1569 – 1576 – inventarea aparatului pentru măsurarea unghiurilor verticale și orizontale de
către Erasmus Habermehl.
1580 – inventarea lunetei de către Giovani Battista.
1576 – 1580 – se pun bazele metodei triangulației de către danezul Tycho Brahe, dezvoltată

29
de către Snellius metodă fundamentală pentru măsurarea lungimii arcelor meridiane. Această
metodă a rămas pană in prezent baza pentru construirea scheletului ridică rii topografice
Willebrord Snellius (1591 -1629), introduce în tehnica măsurătorilor principiul triangulației (metodă
de lucru geodezică prin care se determină coordonatele punctelor de pe teren, prin așezarea acestora
sub forma unor triunghiuri echilatera le în care se măsoară una sau două laturi restul valorilor
determinându -se prin calcul trigonometric. Se formează o rețea de triunghiuri care constituie
infrastructura oricărei ridicări topografice).
1609 – construirea telescopului de către Galilei.
1631 – inventarea dispozitivului cu citire cu vernier de către Pierre Vernier.
1669 – inventarea nivelei torice de către mecanicul Thevenot.
1669 – inventarea lunetei cu reticul de către abatele Picard.
1769 – inventarea mirei gradate de către Brunning.
1795 – construirea telemetrului optic de către Alexis Marie Rochon.
1806 – construirea nivelei cu lunetă de către Pierre Egault des Noes.
1847 – se pun bazele nivelmentului de precizie.
1880 – inventarea fotogrametriei de către Aime Laussedat.
1919 – se pun bazele stereofotogrametriei.

In secolul XVIII este demonstrată teoria lui Newton (aplatizarea globului terestru datorată
rotației acestuia in jurul axei sale). Apare sistemul metric prin alegerea metrului ca unitate de
măsură.
In secolul XIX asi stăm la dezvoltarea disciplinelor legate de măsurătorile terestre, astfel:
 dezvoltarea de numeroase rețele geodezice și crearea elipsoidului de rotație, Lomonosov
fiind cel ce concepe și elaborează teoria elipsoidului cu 3 axe măsură a
lungimii pe baza f aptului că 1m este un sfert din 1/10.000.000 parte a meridianului terestru.
 Se introduce sistemul de proiecție Gauss pentru intocmirea hărților și planurilor;
 apare fotogrametria.
In secolul XX apare noțiunea de Geoid.Krasovski calculează noile dimensiu ni ale pământului in
1940.

3.Topografia în Romania

Pană in 1700 s -au intocmit hărți numai cu caracter informativ, fără a avea la bază măsurători
1769 -1772 au loc primele ridicări topografice, acestea fiind realizate de ruși. Măsurătorile

30
executate in acea perioadă se bazează pe o triangulație grafică urmată de o ridicare topografică
expeditivă fără nivelment. Insă inceputurile le -a făcut Crisante Notara, care realizează prin mijloace
elementare măsurători de latitudini și longitudini la București și Targoviște și Dimitrie Cantemir
care realizează prima hartă a Moldovei cu meridiane și paralele – 1737. Relieful acestei hărți este
reprezentat prin movile.
1816 – Gh. Asachi pregătește la școala Trei Ierarhi prima promoție de ingineri hotarnici
1818 – Gh. Lazăr, la București,crează și el prima promoție de ingineri hotarnici.
1833 – apare in litografia lui Ion Heliade Radulescu harta administrativă a Valahiei la scara
1:420.000
1856 – se execută lucrări de nivelment și o ridicare geodezică a cursulu i inferior al Dunării
1859 – se inființează Serviciul Topografic Militar cu atribuțiuni de a continua lucrările
topografice anterioare
1864 – sub domnia lui Al.Ioan Cuza se introduce sistemul metric in Romania.
1872 – 1873 incep primele acțiuni de măsur ători cu scopul de a realiza o hartă exactă a țării.
Aceste acțiuni incep mai intai in Moldova și apoi in Muntenia.
1890 – se pun bazele triangulației generale a Romaniei
1893 – Serviciul geografic al armateiîncepe executarea triangulației Munteniei;
1895- 1899 primul plan topografic al Bucureștiului;
1919 – se inființează Direcția Cadastrului
1930 – se introduce în România reprezentarea hărților prin sistemul de proiecție stereografic
secant unic și se acceptă ca elipsoid de referință elipsoidul Hayfo rd.
1933 – apare primul Regulament pentru executarea lucrărilor de geodezie
1937 – primul regulament de măsurători cadastrale.
1951 – se introduce sistemul de proiecție Gauss -Kruger, cu elipisoid de referință Krasovski
1958 – se inființează Centrul de fotogrametrie, care reușește să realizeze ridicări topografice
pentru 15 milioane hectare
1970 – se revine la proiecția stereograficăpe plan secant unic cu elipisoid de referință
Krasovski
Bibliografia:
1Notițe de curs , Topografie, Dan Dăscălița
2. Ciuc escu, D., Cojocariu, V. M. (2002) Abilități practice și metodica predării lor, Editura
Didactică și Pedagogică, București.
A.2. Forma semidetaliată

31
Anul III
Disciplina: Topografie
Titlul lecției: Introducere în topografie
Tipul de lecție: comunicare cu evaluare formativă (de progres)
Timpul acordat: 100 min .

Tabelul 1. Formularea competențelor specifice
Obiectivele operaționale
Codul
Conținutul Condițiile de probare Criteriul de
realizare
acceptabil
CS1 Studenții să definească obiectivul
măsurătorilor terestre. 70%
CS2 Studenții să definească geodezia.
60%
CS3 Studenții sa definească topografia și
ramurile ei. 50%
CS4 Studenții să definească planimetria și
altimetria 65%
CS5 :Studenții să definească cartografia și
desenul cartographic; 50%
CS6 Studenții să definească fotogrametria;
70%
CS7 Studenții să definească teledetecția;
70%
CS8 Studenții să definească cadastrul.
70%
CS9 Studenții să cunoască un scurt istoric al
măsurătorilor terestre; 40%
CS10 Studenții să cunoască dezvoltarea
topografiei pe teritoriul României. 60%

32

Tabelul 2. Elemente de conținut ale competențelor specifice
Delimitarea conținutului pe competențe
Codul competentelor specifice Elemente de conținut, conform manualului
CS1 Măsurătorile terestre reprezintă preocupări ale oamenilor încă
din antichitate. Acestea s -au dezvoltat continuu ca știință datorită
necesității permanente pentru a cunoaște mediul și a măsura și
reprezenta supr afețele de teren, în scopul satisfacerii nevoilor
economice, organizării terenurilor agricole, realizării construcțiilor
și căilor de comunicație.
Pentru a utiliza rational suprafațele terestre e necesar să cunoaștem
cât mai exact caracteristicile acestora: mărimea, conținutul și
forma.
Domeniul măsurătorilor terestre cuprinde următoare ramuri:
1. geodezia;
2. topografia;
3. fotogrammetria;
4. astronomia geodezi că;
5. teledetecția;
6. cartografia;
7. cadastru;
8. desenul cartografic.

CS2 Geodezia (denumire provenită din cuvintele grecești geo – pământ
și daiein – a impărți) se ocupă cu studiul, măsurarea și
determinarea formei și dimensiunii pămantului (în ansamblu sau
pe porțiuni), precum și cu determinarea cu precizie a unor puncte
din teren. Geodezia îndeplinește rolul de de a furniza coordonatele
punctelor geode zice sub formă de coordonate geografice sau
rectangulare plane și cote de mare precizie. Aceste puncte
formează o rețea numită rețea de sprijin, sau rețea de triangulație
geodezică. Geodezia nu furnizează în mod direct planuri și hărți,

33
acestea fiind reali zate de către alte ramuri ale măsurătorilor
terestre.
Măsurătorile geodezice se raportează la sfericitatea globului
terestru si la refracția atmosferică..
CS3 Topografia îndeplinește rolul de a realiza reprezentarea grafică
sau numerică a unei suprafețe de teren și are la bază rețeaua
geodezică. Denumire de topografie a fost data de Claudiu
Ptolemeu (150 -87 î Cr) și provene din cuvintele grecești topos –
loc și graphein – descriere prin desenare).
Topografia studiază instrumentele și metodele de realizare a
ridicărilor topografice, adică de intocmire a planurilor și hărților.
Cuprinde două părți:
 Topografia generală
 Topografia inginerească
Topografia generală este știin ța care se ocupă în mod special cu
mijloacele pentru reprezentarea grafică sau numerică a
suprafețelor de teren.
Topografia inginerească studiază instrumentele și procedeele de
trasare pe teren a proiectelor.
După scopul urmărit, topografia cuprinde urmă toarele ramuri:
 Topografia pentru construcții;
 Topografia minieră;
 Topografia forestieră;
 Topografia hidrografică;
 Topografia expeditivă și de recunoaștere;
 Topografia militară;
 Topografia agrosilvică.
CS4 Planimetria este partea din topografie care se ocupă cu studiul
aparatelor, metodelor de măsurare si calculelor matematice
necesare pentru reprezentarea pe planuri si hăr i, în proiec ie
orizontală a punctelor care delimitează o suprafa ă de teren.
Calculul suprafe el or si parcelarea se ocupă cu determinarea ariei
diferitelor suprafe e si împăr irea acestora în suprafe e mai mici,

34
numite
parcele, atât pe planuri cât si în teren.
Nivelmentul (altimetria) studiază aparatele si metodele de lucru
caracteristice ridicăril or nivelitice, precum si metodele de
reprezentare a reliefului pe planuri si hărți. Scopul urmărit de
acesta este determinarea diferen elor de nivel si a cotelor unor
puncte caracteristice, cu ajutorul cărora se trasează relieful
terenului.
CS5 Cartografi a cuprinde ansamblul de studii și operațiuni tehnice,
științifice și artistice care au la bază observațiile directe sau
exploatarea unei documentații, in vederea elaborării hărților și
planurilor sau a altor mijloace de reprezentare
Obiectul de studiu al cartografiei îl constituie pe de o parte
reprezentarea suprafeței curbe a Pământului pe o suprafață plană
(harta), iar pe de altă parte modalitățile de utilizare a hărților în
diferite scopuri militare, științifice, practice etc.
Cartografia se poate subd ivide in:
– Cartografie matematică – știința care asigură trecerea de la
suprafața curbă terestră la suprafața plană a suportului hărții sau
planului topografic
– Cartografia grafică care se ocupă de editarea și multiplicarea
hărților și planurilor din p unct de vedere grafic precum și de
administrarea acestora.
În timp, cartografia a devenit o știință complexă cu mai multe
ramuri: cartologia, cartografia matematică sau teoria proiecțiilor
cartografice, întocmirea hărților, cartoreproducerea și cartometri a.
În urma zborurilor cosmice a apărut cartografia cosmică , ce se
ocupă cu cartografierea suprafețelor corpurilor cerești.
Desenul cartografic sau topografic reprezintă stiința
întocmirii planurilor si hărților, cu ajutorul cărora se reprezintă
parțial sau total suprafața pământului, folosindu -se un singur plan
de proiecție.
CS6 Fotogrametria este o ramură a măsurătorilor terestre recentă,

35
legată de inventarea și dezvoltarea tehnicii fotografiei. Este stiința
în care planul topografic se realizează după f otografii speciale ale
terenului, denumite fotograme. Acestea se prelucrează în condiții
speciale de laborator, cu aparatură fotogrametrică de mare
precizie. Fotografiile sunt efectuate din avion, de la o anumită
înălțime si la o scară stabilită. Pe baza a cestora se realizează
prelucrari și se întocmesc planurile si hăr ile topografice.
În cazul în care informațiile relative la suprafața terestră sunt
furnizate de sateliți artificiali ai Pămantului, prelucrate in
laboratoare speciale, tehnica de măsurare și de realizare a hărților
se numește teledetecție.
CS7.
Teledetecția se ocupă cu s tudierea tuturor metodelor care fac
posibilă obținerea de informații asupra unui corp (scoarța terestră)
de la distanță, din satelit. Teledetecția , cuprinde un ansamblu de
tehnici și tehnologii elaborate în vederea teleobservării resurselor
naturale ale Pă mântului, ale planetelor, precum și a spațiului
aerian și interplanetar, ce se efectuează cu ajutorul sateliților
artificiali.
CS8
Cadastru , cuprinde totalitatea lucrărilor ce sunt executate pentru
identificarea, măsurarea și reprezentarea pe hărți și pl anuri
cadastrale a bunurilor imobile de pe întreg teritoriul țării,
indiferent de destinația lor și de proprietar. Prin activitatea de
cadastru , se asigură cunoașterea și furnizarea, în orice moment, a
datelor cadastrale din punct de vedere cantitativ, cal itativ și juridic
a bunurilor immobile din cuprinsul unui teritoriu cadastral.
CS9 Istoricul dezvoltării măsurătorilor terestre este strans legat de
dezvoltarea științei și tehnicii. Ele au luat naștere intr -un trecut
foarte indepărtat.
Construcțiile vec hi din Egipt sau Babilon, Mexic sau China
demonstrează că populația lumii antice utiliza măsurătorile terestre
și de asemenea au știut să intocmească hărți de navigație. Conform
precizărilor menționate de către Herodot, egiptenii dispuneau la
acea epocă de un cadastru.

36
In antichitate, școala lui Pitagora din Samos (Pythagoras -580-500
î.e.n. – matematician, om politic și filozof grec, a trăit în sudul
Italiei, tradiția îi atribuie descoperirea tablei de înmulțire și a
teoremei care îi poartă numele, cu toate că aceastea erau cunoscute
mai demult) în anul 502 î.Hr. considera că pământul este o s feră,
forma cea mai perfectă și emite teoria sfericității Pământului.
Aristotel (384 –322 î.e.n. numit și Stagiritul după orașul în care s -a
născut, Stagira, savant și filozof grec) forma pământului este
rotundă, o corabie dispare la orizont de la bază sp re catarg.In anul
240 î.Hr., Eratostene din Alexandria (275 -194 î.Hr. –
matematician, astronom, geograf, și filozof grec) determină pentru
prima dată raza globului terestru și circumferința pământului
măsurand unghiul dintre verticalele duse la Assuan și A lexandria
și distanța care le separă. Această metodă a arcelor va fi utilizată
până în secolul al XVII -lea.
Erastotene a observat că la solstițiu de vară în localitatea Assuan
(oraș în Egipt pe Nil, unde s -a construit un baraj de 101 m înălțime
și 3,83 km lungime – Barajul Sadd al Ali, cu o centrală
hidroelectrică cu putere instalată de 2100Mw) razele soarelui
cădeau la amiază vertical într -un puț pe când în localitatea
Alexandria (oraș în Egipt , port la Marea Mediterană, întemeiat de
Alexandru Macedon 33 2 î.e.n., important centru economic și
cultural al lumii elenistice, renumit prin farul construit în anul 3
î.Hr una din cele șapte minuni ale lumii antice, precum și celebra
bibliotecă cu 700 000 volume) razele formau un unghi de 500.
Ceasul solar este o suprafață plană pe care sunt trasate diviziuni
indicând orele și pe care Soarele proiectează umbra unei tije
dispusă în centru paralel cu axa polilor Pământului (gnomul = cel
mai vechi instrument astronomic alcătuit dintr -o vergea verticală
fixată pe o pl acă orizontală în mijlocul a mai multor cercuri
concentrice , putând determina meridianul locului, a latitudinii și a
orei).
Tot in perioada antică, astronomul Hipparchus (Hiparh -190-125

37
i.e.n) introduce noțiunea de latitudine și longitudine și pune bazel e
proiecției cartografice (proiecția conformă și stereografică) pentru
reprezentarea suprafețelor in plan.
Ptolomeu ( 150-87 i.e.n.), in lucrarea sa Geografia , realizează o
descriere a metodelor utilizate și are meritul de a unifica toate
informațiile de c are dispunea la acea oră. El este acela ce
realizează o grilă in care, fiecărui loc cunoscut de pe glob și se
face nu numai o descriere a particularităților geografice dar se
atribuie coordonate. In acest sistem, latitudinea este măsurată
plecând de la Ecu ator, ca și astăzi, numai că era exprimată nu în
grade ci in funcție de durata celei mai lungi zile. El fixează
meridianul de longitudine 0 in cel mai estic cu noscut punct (insula
Fortunata – corespunzătoare insulei Capului Verde). Pentru a
ameliora tehnica proiecțiilor cartografice, introduce noțiunea de
proiecție conică dreaptă. O hartă realizată in baza acestei tehnici a
fost expusă pentru prima dată in Franța la sfarșitul epocii romane.
Reproduceri ale acestei hărți datează din sec. XV. În trecut erau
asociații ale topografilor ce se numeau bematiști (bema=picior) la
egipteni, gramatici la greci, agrimensori la romani.
În secolul XI încep să se redacteze hărți denumite portolane
folosite de navigatorii spanioli, venețieni și genovezi. Hărți fără o
bază ș tiințifică prezintă totuși o valoare istorică. În anul 1600
Giordano Bruno a fost ars pe rug. Între anii 1632 -1634 a fost dat
judecății, condamnat la închisoare pe viață și apoi pus sub arest la
domiciliu, Galileo Galilei, inventatorul lunetei astronomice . In
această perioadă arabii au preluat cunoștințele grecești și le -au
folosit in determinarea razei pământului.
Dezvoltarea comerțului atrage după sine întocmirea hărților legate
de necesitățile practice. Astfel se construiesc hărți marine de către
italieni, cunoscute sub numele de portulane , care se refereau de
obicei la bazinul unei singure mări.
Renașterea aduce o revoluție spectaculoasă in toate domeniile. Ca
momente importante in ceea ce privește dezvoltarea științei

38
măsurătorilor se menționează urm ătoarele etape:
1510 – apare teoria heliocentrismului emisă de Nicolaus
Copernicus.
1507 – apare prima hartă care pun e in evidență America și face
distincție intre America de Nord și Sud; rea lizată de Martin
Waldseemuller Universalis Cosmographia , conține imaginea
Asiei, Europei, Americii și a Oceanului Pacific.
Mercator Gerhardus (1512 -1594) (nume latinizat, îl chema
Gerhard Kremer , geograf, matematician și cartograf flamand
fondator al geografiei matematice moderne) a elaborat un sistem
de realiz are a hărților (proiecția cilindrică), utilizate în navigație și
a realizat o culegere de hărți ale țărilor europene.
1569 – 1576 – inventarea aparatului pentru măsurarea unghiurilor
verticale și orizontale de către Erasmus Habermehl.
1580 – inventarea l unetei de către Giovani Battista.
1576 – 1580 – se pun bazele metodei triangulației de către danezul
Tycho Brahe, dezvoltată
de către Snellius metodă fundamentală pentru măsurarea lungimii
arcelor meridiane. Această metodă a rămas pană in prezent baza
pentru construirea scheletului ridicării topografice
Willebrord Snellius (1591 -1629), introduce în tehnica
măsurătorilor principiul triangulației (metodă de lucru geodezică
prin care se determină coordonatele punctelor de pe teren, prin
așezarea acestora su b forma unor triunghiuri echilaterale în care se
măsoară una sau două laturi restul valorilor determinându -se prin
calcul trigonometric. Se formează o rețea de triunghiuri care
constituie infrastructura oricărei ridicări topografice).
1609 – construirea t elescopului de către Galilei.
1631 – inventarea dispozitivului cu citire cu vernier de către
Pierre Vernier.
1669 – inventarea nivelei torice de către mecanicul Thevenot.
1669 – inventarea lunetei cu reticul de către abatele Picard.
1769 – inventarea m irei gradate de către Brunning.

39
1795 – construirea telemetrului optic de către Alexis Marie
Rochon.
1806 – construirea nivelei cu lunetă de către Pierre Egault des
Noes.
1847 – se pun bazele nivelmentului de precizie.
1880 – inventarea fotogrametriei d e către Aime Laussedat.
1919 – se pun bazele stereofotogrametriei.
In secolul XVIII este demonstrată teoria lui Newton (aplatizarea
globului terestru datorată rotației acestuia in jurul axei sale). Apare
sistemul metric prin alegerea metrului ca unitate de măsură.
In secolul XIX asistăm la dezvoltarea disciplinelor legat e de
măsurătorile terestre, astfel:
– dezvoltarea de numeroase rețele geodezice și crearea elipsoidului
de rotație, Lomonosov fiind cel ce concepe și elaborează teoria
elipsoidului cu 3 axe măsură a lungimii pe baza faptului că 1m
este un sfert din 1/10.0 00.000 parte a meridianului terestru.
Se introduce sistemul de proiecție Gauss pentru intocmirea
hărților și planurilor;
– apare fotogrametria.
In secolul XX apare noțiunea de Geoid. Krasovski calculează noile
dimensiuni ale pământului in 1940.
CS10
In Romania
Pană in 1700 s -au intocmit hărți numai cu caracter informativ,
fără a avea la bază măsurători
1769 -1772 au loc primele ridicări topografice, acestea fiind
realizate de ruși. Măsurătorile
executate in acea perioadă se bazează pe o triangulație g rafică
urmată de o ridicare topografică
expeditivă fără nivelment. Insă inceputurile le -a făcut Crisante
Notara, care realizează prin mijloace elementare măsurători
de latitudini și longitudini la București și Targoviște și
Dimitrie Cantemir care realizea ză prima hartă a Moldovei cu
meridiane și paralele – 1737. Relieful acestei hărți este

40
reprezentat prin movile.
1816 – Gh. Asachi pregătește la școala Trei Ierarhi prima
promoție de ingineri hotarnici
1818 – Gh. Lazăr, la București,crează și el prima pro moție de
ingineri hotarnici.
1833 – apare in litografia lui Ion Heliade Radulescu harta
administrativă a Valahiei la scara 1:420.000
1856 – se execută lucrări de nivelment și o ridicare geodezică a
cursului inferior al Dunării
1859 – se inființează Serviciul Topografic Militar cu
atribuțiuni de a continua lucrările topografice anterioare
1864 – sub domnia lui Al.Ioan Cuza se introduce sistemul
metric in Romania.
1872 – 1873 incep primele acțiuni de măsurători cu scopul de a
realiza o hartă exactă a țării.
Aceste acțiuni incep mai intai in Moldova și apoi in Muntenia.
1890 – se pun bazele triangulației generale a Romaniei
1893 – Serviciul geografic al armatei începe executarea
triangulației Munteniei;
1895 – 1899 primul plan topografic al Bucureștiului;
1919 – se inființează Direcția Cadastrului
1930 – se introduce în România reprezentarea hărților prin
sistemul de proiecție stereografic secant unic și se acceptă ca
elipsoid de referință elipsoidul Hayford.
1933 – apare pri mul Regulament pentru executarea lucrărilor
de geodezie
1937 – primul regulament de măsurători cadastrale.
1951 – se introduce sistemul de proiecție Gauss -Kruger, cu
elipisoid de referință Krasovski
1958 – se inființează Centrul de fotogrametrie, care reușește să
realizeze ridicări topografice pentru 15 milioane hectare
1970 – se revine la proiecția stereografică pe plan secant unic
cu elipisoid de referință Krasovski

41

Tabelul 3. Metodele de învățământ
Codul
metodelor
de învățământ Metodele de învățământ
C1 Conversația de verificare
C2 Expunerea

Tabelul 4.Mijloacele de învățământ
Codul mijloacelor de învățământ Mijloacele de învățământ
M1 Curs in format elctonic
M2 Videoproiector
Tabelul 5 .Setul de probleme, exercițiișiaplicații

Codulproblemelo
r (P),
exercițiilor (E),
aplicațiilor (A) Setul de probleme, exercițiișiaplicații
P1
E1
A1

Tabelul 6. Desfășurarea în timp a activităților din proiectul unități i de învățare
Tim Etapele Obiec – Activitatea Metodel Mijloace

42
–
pul,
în
min. de
instru –
ire tivele
opera –
ționale cadrului didactic studenților e
de
învățăm
ânt le
de

învățăm
ânt
1 2 3 4 5 6 7
1 Control
ul

prezențe
i Face apelul. Privesc, ascultă și
răspund prezent la apel.
6 Crearea
fondului
apercept
iv – Cine îmi poate spune
ce este topografia?

– Ce studiază geodezia?

-La ce folosește
cartografia?

-Știe cineva ce este
ceasul solar?

Studentul A răspunde:
– Topografia este o
ramură a geodeziei ce
se ocupă cu măsurători
ale scoarței terestre.
Studentul B răspunde:
– Geodezia se ocupă cu
studiul măsurarea și
determinarea formei
pământului.
Studentul C răspunde:
– Cartografia este
știința cu ajutorul
căreia se realizează
hărțile .Hărțile fiind de
mai multe feluri : hărți
cartografice dar și hărți
geografice.
Studentul A răspunde:
-Ceasul solar este o
invenție foarte veche,
sunb formă plană ce are C1 M1
M3

43
inscripționate niște
diviziuni ce reprezintă
orele, el este folosit
încă din antichit ate la
indicarea orei.

Tabelul 7 . Desfășurarea în timp a activităților din proiectul unității de învățare
1 2 3 4 5 6 7
15 Capta –
rea
atenției
și
intere –
sului
elevilor – Astăzi vom începe
un curs foarte
interesant despre
topografie. Prin
parcurgerea lui veți
dobândi
cunoștințele
necesare unui
adevărat topograf. Ascultă.

18 Anun –
țarea
titlului
lecției Scrie pe tablă titlul
lecției. Privesc, ascultă și
notează .
20 Anun –
țarea
coompe
tențelor
specific
e CS1 –
CS10
Spune și scrie pe
tablă obiectivele
operaționale,
conform tabelului
A.2.1. Privesc, ascultă și
notează pe caiet

44

35 Prezen –
tarea
conținu –
turilor
noi CS1 –
CS10 Prezintă
conținuturile noi,
conform tabelului
A.2.2.
Privesc, ascultă și
notează pe caiet C2 M2
M3

75 Realiza –
rea
conexi –
unii
inverse CS1 –
CS10 – Ce este
topografia?

– Ce studiaza
cartografia și
desenul cartografic?

-La ce se folosesc
măsurătorile
cadastrale?

-Cu ce se ocupa
teledetecția?

-Ce este
fotogrametria?

-La ce folosesc
imaginile numite
fotograme?

-În ce an s -ainventat Studentul A răspunde
conform
tabelului 2.
Studentul B răspunde
conform
tabelului 2.

Studentul C răspunde
conform
tabelului 2.

StudentulD răspunde
conform
tabelului 2.

Studentull E răspunde
conform
tabelului 2.

Studentul F răspunde
conform
tabelului 2.

StudentulA răspunde C1

45
mira gradată?

-În ce an a inventat
Galilei telescopul?

-În ce an se
intoduce sistemul
metric in România?

-În ce an se
inființează Direcția
Cadastrului
inRomânia? conform
Tabelului 2.

Studentul B răspunde
conform
Tabelului 2.

Studentul C răspunde
conform
Tabelului 2.

Studentul D răspunde
conform
Tabelului 2.

Tabelul 8. Desfășurarea în timp a activităților din proiectul unității de învățare

46
1 2 3 4 5 6 7
-Ce este planimetria?

-Ce este nivelmetria?

-În ce an a apărut
primul plan
topografic al
Bucureștiului?
-Ce este planimetria?

-Ce este topometria?

-De câte feluri este
topografia? Studentul A răspunde
conform
tabelului 2.

Studentul B răspunde
conform
tabelului 2.

Studentul C răspunde
conform
tabelului .2.

Studentul D răspunde
conform
tabelului 2.

Studentul A răspunde
conform
tabelului 2.

Studentul B răspunde
conform
tabelului 2.

47
95

Prezen –
tarea
unei
apre-
cieri
gene –
rale
privind
activi –
tatea
desfă –
șurată
de elevi – Vă mulțumesc
pentru atenție.Ne
vedem săptămâna
viitoare la curs. Ascultă.
97 Notarea
unor
elevi – Au fost notați cu +
studenții A, B și C.
Ascultă.

Bibliografie

1. Notițe de curs , Topografie, Dan Dăscălița
2. Ciucescu, D., Cojocariu, V. M. (2002) Abilități practice și metodica predării lor, Editura
Didactică și Pedagogică, București.

48

A.3. Forma detaliată

Anul III
Disciplina: Topografie
Titlul lecției: Introducere în topografie
Tipul de lecție: de comunicare cu evaluare formativă (de progres)
Timpul acordat: 100 ‘.

Tabelul 1. Formularea competențelor specifice
Competențe specifice
Codul
Conținutul Condițiile de probare Criteriul de
realizare
acceptabil
CS1 Studenții să definească obiectivul
măsurătorilor terestre.
70%
CS2 Studenții să definească geodezia.
60%
CS3 Studenții sa definească topografia și
ramurile ei. 50%
CS4 Studenții să definească planimetria și
altimetria. 60%
CS5 Studenții să definească cartografia și
desenul cartografic. 50%
CS6 Studenții să definească fotogrametria;
70%
CS7 Studenții să definească teledetecția.
70%
CS8 Studenții să definească cadastrul.
70%
CS9 Studenții să cunoască un scurt istoric al
măsurătorilor terestre; 40%

49
CS10 Studenții să cunoască dezvoltarea
topografiei pe teritoriul României. 60%

Tabelul 2. Elemente de conținut ale competențele specifice
Delimitarea conținutului pe competențe
Codul competențelor specifice Elemente de conținut, conform manualului
CS1 Măsurătorile terestre reprezintă preocupări ale oamenilor încă
din antichitate. Acestea s -au dezvoltat continuu ca știință datorită
necesității permanente pentru a cunoaște mediul și a măsura și
reprezenta suprafețele de teren, în scopul satisfacerii nevoilor
economice, organi zării terenurilor agricole, realizării construcțiilor
și căilor de comunicație.
Pentru a utiliza rational suprafațele terestre e necesar să cunoaștem
cât mai exact caracteristicile acestora: mărimea, conținutul și
forma.
Domeniul măsurătorilor terestre c uprinde următoare ramuri:

CS2 Geodezia (denumire provenită din cuvintele grecești geo – pământ
și daiein – a impărți) se ocupă cu studiul, măsurarea și
determinarea formei și dimensiunii pămantului (în ansamblu sau
pe porțiuni), precum și cu determinarea cu precizie a unor puncte
din teren. Geodezia îndeplinește rolul de de a furniza coordonatele
punctelor geode zice sub formă de coordonate geografice sau

50
rectangulare plane și cote de mare precizie. Aceste puncte
formează o rețea numită rețea de sprijin, sau rețea de triangulație
geodezică. Geodezia nu furnizează în mod direct planuri și hărți,
acestea fiind reali zate de către alte ramuri ale măsurătorilor
terestre.
Măsurătorile geodezice se raportează la sfericitatea globului
terestru si la refracția atmosferică..

CS3 Topografia îndeplinește rolul de a realiza reprezentarea grafică
sau numerică a unei suprafețe de teren și are la bază rețeaua
geodezică. Denumire de topografie a fost data de Claudiu
Ptolemeu (150 -87 î Cr) și provene din cuvintele grecești topos –
loc și graphein – descriere prin desenare).
Topografia studiază instrumentele și metodele de realiza re a
ridicărilor topografice, adică de intocmire a planurilor și hărților.
Cuprinde două părți:

Topografia generală este știința care se ocupă în mod special cu
mijloacele pentru reprezentarea grafică sau numerică a
suprafețelor de teren.
Topografia inginerească studiază instrumentele și procedeele de
trasare pe teren a proiectelor.
După scopul urmărit, topografia cuprinde următoarele ramuri:

CS4 Planimetria este partea din topografie care se ocupă cu studiul

51
aparatelor, metodelor de măsurare si ca lculelor matematice
necesare pentru reprezentarea pe planuri si hăr i, în proiec ie
orizontală a punctelor care delimitează o suprafa ă de teren.
Calculul suprafe elor si parcelarea se ocupă cu determinarea ariei
diferitelor suprafe e si împăr irea acestor a în suprafe e mai mici,
numite
parcele, atât pe planuri cât si în teren.
Nivelmentul (altimetria) studiază aparatele si metodele de lucru
caracteristice ridicărilor nivelitice, precum si metodele de
reprezentare a reliefului pe planuri si hărți. Scopul urmărit de
acesta este determinarea diferen elor de nivel si a cotelor unor
puncte caracteristice, cu ajutorul cărora se trasează relieful
terenului.
CS5 Cartografia cuprinde ansamblul de studii și operațiuni tehnice,
științifice și artistice care au la b ază observațiile directe sau
exploatarea unei documentații, in vederea elaborării hărților și
planurilor sau a altor mijloace de reprezentare
Obiectul de studiu al cartografiei îl constituie pe de o parte
reprezentarea suprafeței curbe a Pământului pe o s uprafață plană
(harta), iar pe de altă parte modalitățile de utilizare a hărților în
diferite scopuri militare, științifice, practice etc.
Cartografia se poate subdivide in:
– știința care asigură trecerea de la
suprafața curbă te restră la suprafața plană a suportului hărții sau
planului topografic
hărților și planurilor din punct de vedere grafic precum și de
administrarea acestora.
În timp, cartografia a devenit o știință complexă cu mai multe
ramuri: cartologia, cartografia matematică sau teoria proiecțiilor
cartografice, întocmirea hărților, cartoreproducerea și cartometria.
În urma zborurilor cosmice a apărut cartografia cosmică, ce se
ocupă cu cartografierea suprafețelor corpurilor cerești.

52
Desenul cartografic sau topografic reprezintă stiința întocmirii
planurilor si hărților, cu ajutorul cărora se reprezintă parțial sau
total suprafața pământului, folosindu -se un singur plan de
proiecție.
CS6 Fotogrametria este o ramură a măsurătorilor terestre recentă,
legată de inventarea și dezvoltarea tehnicii fotografiei. Este stiința
în care planul topografic se realizează după fotografii speciale ale
terenului, denumite fotograme. Acestea se prelucrează în condiții
speciale de laborator, cu aparatură fotogrametrică de mare
precizie. Fotografiile sunt efectuate din avion, de la o anumită
înălțime si la o scară stabilită. Pe baza acestora se realizează
prelucrari și se întocmesc planurile si hăr ile topografice.
CS7.
În cazul în care informațiile relative la suprafața terestră sunt
furnizate de sateliți artificiali ai Pămantului, prelucrate in
laboratoare speciale, tehnica de măsurare și de realizare a hărților
se numește teledetecție.
Teledetecția se ocupă cu studierea tuturor metodelor care fac
posibilă obținerea de informații asupra unui corp (scoarța terestră)
de la distanță, din satelit. Teledetecția, cuprinde un ansamblu de
tehnici și tehnologii elaborate în vederea teleobservării resu rselor
naturale ale Pământului, ale planetelor, precum și a spațiului aerian
și interplanetar, ce se efectuează cu ajutorul sateliților artificiali.
CS8
Cadastru, cuprinde totalitatea lucrărilor ce sunt executate pentru
identificarea, măsurarea și reprezentarea pe hărți și planuri
cadastrale a bunurilor imobile de pe întreg teritoriul țării,
indiferent de destinația lor și de proprietar. Prin activitatea de
cadastr u, se asigură cunoașterea și furnizarea, în orice moment, a
datelor cadastrale din punct de vedere cantitativ, calitativ și juridic
a bunurilor immobile din cuprinsul unui teritoriu cadastral.
CS9 Istoricul dezvoltării măsurătorilor terestre este strans l egat de
dezvoltarea științei și tehnicii. Ele au luat naștere intr -un trecut
foarte indepărtat.
Construcțiile vechi din Egipt sau Babilon, Mexic sau China

53
demonstrează că populația lumii antice utiliza măsurătorile terestre
și de asemenea au știut să into cmească hărți de navigație. Conform
precizărilor menționate de către Herodot, egiptenii dispuneau la
acea epocă de un cadastru.
In antichitate, școala lui Pitagora din Samos (Pythagoras -580-500
î.e.n. – matematician, om politic și filozof grec, a trăit în sudul
Italiei, tradiția îi atribuie descoperirea tablei de înmulțire și a
teoremei care îi poartă numele, cu toate că aceastea erau cunoscute
mai demult) în anul 502 î.Hr. considera că pământul este o sferă,
forma cea mai perfectă și emite teoria sfericită ții Pământului.
Aristotel (384 –322 î.e.n. numit și Stagiritul după orașul în care s -a
născut, Stagira, savant și filozof grec) forma pământului este
rotundă, o corabie dispare la orizont de la bază spre catarg.In anul
240 î.Hr., Eratostene din Alexandria (275-194 î.Hr. –
matematician, astronom, geograf, și filozof grec) determină pentru
prima dată raza globului terestru și circumferința pământului
măsurand unghiul dintre verticalele duse la Assuan și Alexandria
și distanța care le separă. Această metodă a arcelor va fi utilizată
până în secolul al XVII -lea.
Erastotene a observat că la solstițiu de vară în localitatea Assuan
(oraș în Egipt pe Nil, unde s -a construit un baraj de 101 m înălțime
și 3,83 km lungime – Barajul Sadd al Ali, cu o centrală
hidroele ctrică cu putere instalată de 2100Mw) razele soarelui
cădeau la amiază vertical într -un puț pe când în localitatea
Alexandria (oraș în Egipt , port la Marea Mediterană, întemeiat de
Alexandru Macedon 332 î.e.n., important centru economic și
cultural al lum ii elenistice, renumit prin farul construit în anul 3
î.Hr una din cele șapte minuni ale lumii antice, precum și celebra
bibliotecă cu 700 000 volume) razele formau un unghi de 500.
Cunoscând distanța dintre cele două
Ceasul solar este o suprafață plană p e care sunt trasate diviziuni
indicând orele și pe care Soarele proiectează umbra unei tije
dispusă în centru paralel cu axa polilor Pământului (gnomul = cel

54
mai vechi instrument astronomic alcătuit dintr -o vergea verticală
fixată pe o placă orizontală în mijlocul a mai multor cercuri
concentrice , putând determina meridianul locului, a latitudinii și a
orei).
Tot in perioada antică, astronomul Hipparchus (Hiparh -190-125
i.e.n) introduce noțiunea de latitudine și longitudine și pune bazele
proiecției carto grafice (proiecția conformă și stereografică) pentru
reprezentarea suprafețelor in plan.
Ptolomeu ( 150-87 i.e.n.), in lucrarea sa Geografia , realizează o
descriere a metodelor utilizate și are meritul de a unifica toate
informațiile de care dispunea la ac ea oră. El este acela ce
realizează o grilă in care, fiecărui loc cunoscut de pe glob și se
face nu numai o descriere a particularităților geografice dar se
atribuie coordonate. In acest sistem, latitudinea este măsurată
plecând de la Ecuator, ca și astăzi , numai că era exprimată nu în
grade ci in funcție de durata celei mai lungi zile. El fixează
meridianul de longitudine 0 in cel mai estic cu noscut punct (insula
Fortunata – corespunzătoare insulei Capului Verde). Pentru a
ameliora tehnica proiecțiilor cart ografice, introduce noțiunea de
proiecție conică dreaptă. O hartă realizată in baza acestei tehnici a
fost expusă pentru prima dată in Franța la sfarșitul epocii romane.
Reproduceri ale acestei hărți datează din sec. XV. În trecut erau
asociații ale topogr afilor ce se numeau bematiști (bema=picior) la
egipteni, gramatici la greci, agrimensori la romani.
În secolul XI încep să se redacteze hărți denumite portolane
folosite de navigatorii spanioli, venețieni și genovezi. Hărți fără o
bază științifică prezint ă totuși o valoare istorică. În anul 1600
Giordano Bruno a fost ars pe rug. Între anii 1632 -1634 a fost dat
judecății, condamnat la închisoare pe viață și apoi pus sub arest la
domiciliu, Galileo Galilei, inventatorul lunetei astronomice. In
această perio adă arabii au preluat cunoștințele grecești și le -au
folosit in determinarea razei pământului.
Dezvoltarea comerțului atrage după sine întocmirea hărților legate

55
de necesitățile practice. Astfel se construiesc hărți marine de către
italieni, cunoscute sub numele de portulane, care se refereau de
obicei la bazinul unei singure mări.
Renașterea aduce o revoluție spectaculoasă in toate domeniile. Ca
momente importante in ceea ce privește dezvoltarea științei
măsurătorilor se menționează următoarele etape:
1510 – apare teoria heliocentrismului emisă de Nicolaus
Copernicus.
1507 – apare pri ma hartă care pune in evidență America și face
distincție intre America de Nord și Sud; realizată de Martin
Waldseem uller Universalis Cosmographia , conține imaginea
Asiei, Europei, Americii și a Oceanului Pacific.
Mercator Gerhardus (1512 -1594) (nume latinizat, îl chema
Gerhard Kremer, geograf, matematician și cartograf flamand
fondator al geografiei matematice moderne) a elaborat un sistem
de realizare a hărților (proiecți a cilindrică), utilizate în navigație și
a realizat o culegere de hărți ale țărilor europene.
1569 – 1576 – inventarea aparatului pentru măsurarea unghiurilor
verticale și orizontale de către Erasmus Habermehl.
1580 – inventarea lunetei de către Giovani Battista.
1576 – 1580 – se pun bazele metodei triangulației de către danezul
Tycho Brahe, dezvoltată
de către Snellius metodă fundamentală pentru măsurarea lungimii
arcelor meridiane. Această metodă a rămas pană in prezent baza
pentru construirea scheletului ridicării topografice
Willebrord Snellius (1591 -1629), introduce în tehnica
măsurătorilor principiu l triangulației (metodă de lucru geodezică
prin care se determină coordonatele punctelor de pe teren, prin
așezarea acestora sub forma unor triunghiuri echilaterale în care se
măsoară una sau două laturi restul valorilor determinându -se prin
calcul trigono metric. Se formează o rețea de triunghiuri care
constituie infrastructura oricărei ridicări topografice).
1609 – construirea telescopului de către Galilei.

56
1631 – inventarea dispozitivului cu citire cu vernier de către Pierre
Vernier.
1669 – inventarea nivelei torice de către mecanicul Thevenot.
1669 – inventarea lunetei cu reticul de către abatele Picard.
1769 – inventarea mirei gradate de către Brunning.
1795 – construirea telemetrului optic de către Alexis Marie
Rochon.
1806 – construirea nivelei cu lunetă de către Pierre Egault des
Noes.
1847 – se pun bazele nivelmentului de precizie.
1880 – inventarea fotogrametriei de către Aime Laussedat.
1919 – se pun bazele stereofotogrametriei.
In secolul XVIII este demonstrată teoria lui Newton (aplatiz area
globului terestru datorată
rotației acestuia in jurul axei sale). Apare sistemul metric prin
alegerea metrului ca unitate de măsură.
In secolul XIX asistăm la dezvoltarea disciplinelor legate de
măsurătorile terestre, astfel:
oase rețele geodezice și crearea
elipsoidului de rotație, Lomonosov fiind cel ce concepe și
elaborează teoria elipsoidului cu 3 axe măsură a lungimii pe baza
faptului că 1m este un sfert din 1/10.000.000 parte a meridianului
terestru.
mul de proiecție Gauss pentru intocmirea
hărților și planurilor;

In secolul XX apare noțiunea de Geoid. Krasovski calculează noile
dimensiuni ale pământului in 1940.
CS10
In România
Pană in 1700 s -au intocmit hărți numai cu caracter informativ, fără
a avea la bază măsurători ,1769 -1772 au loc primele ridicări
topografice, acestea fiind realizate de ruși. Măsurătorile executate
in acea perioadă se bazează pe o triangulație grafică urma tă de o

57
ridicare topografică
expeditivă fără nivelment. Insă inceputurile le -a făcut Crisante
Notara, care realizează prin mijloace elementare măsurători de
latitudini și longitudini la București și Targoviște și Dimitrie
Cantemir care realizează prima ha rtă a Moldovei cu meridiane și
paralele – 1737. Relieful acestei hărți este reprezentat prin movile.
1816 – Gh. Asachi pregătește la școala Trei Ierarhi prima promoție
de ingineri hotarnici
1818 – Gh. Lazăr, la București,crează și el prima promoție de
ingineri hotarnici.
1833 – apare in litografia lui Ion Heliade Radulescu harta
administrativă a Valahiei la scara 1:420.000
1856 – se execută lucrări de nivelment și o ridicare geodezică a
cursului inferior al Dunării
1859 – se inființează Serviciul Topog rafic Militar cu atribuțiuni de
a continua lucrările topografice anterioare
1864 – sub domnia lui Al.Ioan Cuza se introduce sistemul metric in
Romania.
1872 – 1873 incep primele acțiuni de măsurători cu scopul de a
realiza o hartă exactă a țării.
Aceste acțiuni incep mai intai in Moldova și apoi in Muntenia.
1890 – se pun bazele triangulației generale a Romaniei
1893 – Serviciul geografic al armatei începe executarea
triangulației Munteniei;
1895 – 1899 primul plan topografic al Bucureștiului;
1919 – se inființează Direcția Cadastrului
1930 – se introduce în România reprezentarea hărților prin sistemul
de proiecție stereografic secant unic și se acceptă ca elipsoid de
referință elipsoidul Hayford.
1933 – apare primul Regulament pentru executarea lucr ărilor de
geodezie
1937 – primul regulament de măsurători cadastrale.
1951 – se introduce sistemul de proiecție Gauss -Kruger, cu

58
elipisoid de referință Krasovski

Tabelul 3. Metodele de învățământ
Codul
metodelor
de învățământ Metodele de învățământ
C1 Conversația de verificare
C2 Expunerea

Tabelul4.Setul de probleme, exercițiișiaplicații

Codulproblemelor
(P),
exercițiilor (E),
aplicațiilor (A) Setul de probleme, exercițiișiaplicații
P1
E1
A1

Tabelul 5.Mijloacele de învățământ
Codul mijloacelor de învățământ Mijloacele de învățământ
M1 Curs in format electronic
M2 Videoproiector

59
Tabelul 6. Desfășurarea în timp a activităților din proiectul unității de învățare
Ti
m-
pul
,
în
mi
n. Etapel
e
de
instru –
ire Co
m-
pete
n-țe
spec
i-
fice Conțin
utul
de
instruir
e Activitatea Formele de
organizare a
instruirii Met
o-
dele
de
învă
–
ță-
mân
t Pro
–
ble
–
me
–
le,
exe
r-
ci-
țiil
e,
apli
–
ca-
țiil
e Resursele materiale
Mijloace de
învățământ
care Me-
diul
de
in-
stru
-ire cadru
lui
didac
tic elevil
or Re
–
par
–
tiz
a-
rea
sar
–
cin
i-
lor Par-
tici-
pa-
rea
elev
i-
lor Diri
–
jare
a
acti
–
vită
ții cupri
nd
mesa
j
didac
tic facili
–
tează
trans –
miter
ea
mesa
-jului
didac
tic
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
1 Contro
lul
Prezen
ței Face
apelu
l Prive
sc,
ascult
ă și
răspu
nd
preze
nt la
apel. Am
fi-
teatr
u

60
1
14
2
Crearea
fondului
aperceptiv 3 4 5
– Cine îmi
poate spune
ce este
topografia?

– Ce studiază
geodezia?

-La ce
folosește
cartografia?

-Știe cineva
ce este
ceasul solar?

6
Studentul A
răspunde:
– Topografia
este o ramură
a geodeziei ce
se ocupă cu
măsurători ale
scoarței
terestre.
Studentul B
răspunde:
– Geodezia se
ocupă cu
studiul
măsurarea și
determinarea
formei
pământului.
Studentul C
răspunde:
– Cartografia
este știința cu
ajutorul
căreia se
realizează
hărțile.Hărțile
fiind de mai
multe feluri :
hărți
cartografice
dar și hărți
geografice.
Studentul A
răspunde:
-Ceasul solar
este o
invenție 7
8
9
10
11 12 13 14

61
1
20 2
Capta –
rea
atenției
și intere –
sului
elevilor 3 4 5
– Astăzi vom
începe un
curs foarte
interesant
despre
topografie.
Prin
parcurgerea
lui veți
dobândi
cunoștințele
necesare
unui
adevărat
topograf. 6
Ascultă.

7 8 9 10 11 12 13 14
25 Anun –
țarea
titlului
lecției Scrie pe
tablă titlul
lecției. Privesc,
ascultă și
notează pe foi
2.

62

1
30 2
Anun –
țarea
competen –
țelor
specifice 3
CS1
–
CS10
4
Tabelul
.3. 5
Spune și
scrie pe tablă
competențel e
specifice,
conform
tabelului .3. 6
Privesc,
ascultă și
noteaz ă pe
foi 2. 7 8 9 10 11 12 13 14
35 Prezen –
tarea
conținu –
turilor noi CS1
–
CS10 Tabelul
.3. Prezintă
conțin uturile
noi, conform
tabelului .3. Privesc,
ascultă și
notează pe
foi 2. C2 M2 M3

63
1
70 2
Realiza –
rea
conexiunii
inverse 3
CS1
–
CS10 4 5
– Ce este
topografia?

– Ce studiaza
cartografia și
desenul
cartografic?

-La ce se
folosesc
măsurătorile
cadastrale?

-Cu ce se
ocupa
teledetecția?

-Ce este
fotogrametria?

-La ce
folosesc
imaginile
numite
fotograme?

-În ce an s -a
inventat mira
gradată?
6
StudentulA
răspunde
conform
tabelului 2.
Studentul B
răspunde
conform
tabelu lui2.

Studentul C
răspunde
conform
tabelului2.

Studentul D
răspunde
conform
tabelului 2.

Studentul E
răspunde
conform
tabelului 2.

Studentul F
răspunde
conform
tabelului 2.

Studentul G
răspunde
conform
tabelului
A.3.2.

StudentulA
răspunde 7 8 9 10
C1 11 12 13 14

64
1
90 2
Realizarea
conexiunii
inverse 3
CS1
–
CS10 4 5
-Ce este
planimetria?

-Ce este
nivelmetria?

-În ce an a
apărut primul
plan
topografic al
Bucureștiului?
-Ce este
planimetria?

-Ce este
topometria?

-De câte feluri
este
topografia? 6
Studentul A
răspunde
conform
tabelului .2.

StudentulB
răspunde
conform
tabelului 2.
Studentul C
răspunde
conform
tabelului 2.
Studentul D
răspunde
conform
tabelului 2.
Studentul A
răspunde
conform
Tabelului 2.

Studentul
Brăspunde
conform
tabelului 2.
7 8 9 10
C1 11 12 13 14

65
1
95

2
Prezentarea
unei aprecieri
generale privind
activitatea
desfășurată de
elevi 3 4 5
– Astăzi ați
fost mai atenți
decât ora
trecută. 6
Ascultă. 7 8 9 10 11 12 13 14
98 Notarea unor
elevi – Au fost
notați cu +
studenții A, B
și C. Ascultă.
Bibliografie
Dan Mihail (1966), Topografie, Manual pentru elevii scolilor tehnice de constructii si
sistematizare, Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
Anton Nastase, Gabriela Osaci -Costache (2005),Topografie -Cartografie, Ed.F

66

5.Instruire asistată d e calculator

67

5.1. Prezentarea unei lecții în Power Point

Dezvoltarea sociala si emo ționala a pre școlarului

Comportamentul preșcolarului din punct de vedere social
șial emoțiilor , i-a naștereodat ăcu fiecare etapăde vârstă,
potrivit temperamentului fiecăruicopil .
O parte dintre preșcolari sunt veseli șise adapteaza ușor, in vreme
cealții au tendinta de a r ăspunde negativ , in momentul in care
sunt pușiin fața unor diverse situa ții.
In prima fazăa perioadei preșcolare , copilul este nesigur din
punct de vedere afectiv șiabia încep ândcu vârstade patru ani,
emo țiileacestuia devin maiprofunde siinterne, copilul reușind
să-șistăpâneasca emo țiilesausale evoce .

Vârstapreșcolar ăeste caracterizat ăde sentimente estetice ,
intelectuale șimorale, precum șide descoperirea aspec te-
lorfrumoase ale lucrurilor de care sunt înconjurati . In
acest ăperioad ă, copii ișiextind relațiilesociale in afara
familiei , dezvolt ându-șiîn acela șitimp aptitudini de joc
interactiv șiîn cooperare cu ceilal ți.
Copilul preșcolar învatăsăfacădeosebirea între “bine ” si
“rău” , , înteleg ândregulile , iaratunci cand grese ște, îi
apare sentimentul de vinov ăție.

68

Pentru aireda siguran ța șiîncredere de sine, este esen țial
ca pre școlarului săise asigure un mediu pozitiv . Pentru
aceasta parin ții trebuie să-iofere copilului : afecțiune ,
stabilitate , siguran ța șioportunitatea de a socializa ;
-de asemenea , pentru a achizi ționa aptitudini sociale ,
preșcolarul trebuie săinterac ționeze cu ceila țicopii .

Vârstapreșcolarului cuprinde treietape de dezvoltare :
-preșcolarul mic:3-4 ani; in aceast ăperioad ăacesta invat ă
să-șicontroleze impulsurile șireușeștesăaibărăbdare ,
deșipentru perioade scurte de timp ; jocurile , darmaiales
desenul reprezint ăforma principal ăde exprimare ;

69

Preșcolaru mijlociu :4-5 ani; simte nevoia săse joace cu
alțicopii , se bazeaz ătot maipuțin peagresiune , învătând
săîmpart ășisăaccepte regulile impuse ;
-copilul aflat la aceast ăvârstaînvatăsăînteleag ă
sentimentele șinevoile celorlal ți, avândstari din punct de
vedere emțional care trecprin extreme, de la autoritar , la
emotiv sirușinos;
-la aceast ăvârstase dezvolt ăsentimentul de nesiguran ța,
care duce de multe orila gelozie , privind relațiadintre
parin ți.

Preșcolarul mare :5-6 ani; copilul la acest ăvârstăeste
calm șiprietenos , jucându-se cu fetițe șibăieți, perioada
fiind caracterizat ăde simțulconformismului (copilul
critic ându-ipeceicare nu se conformeaza ).
-din punct de vedere emo țional preșcolarul este stabil ,
acomod ându-se bine mediului , este preocupat săle facăpe
plac adul țilorșise simte jenat cu ușurința.

70

Este necesar ca părinții săle ofere preșcolarilor posibilitatea
de a inițiaconversa ții, luândin considerare punctul
acestora de vedere .
Un copil care a avut parte de o dezvoltare psihosocial ă
sănătoasă, la sfarșitul perioadei preșcolare , a invațat să:
-ișilărgeasc ăaptitudinile prin diverse jocuri , folosindu -și
imagina ția;
-săcoopereze cu ceilal ți;
-săfie lider , darsăînvețe să-iurmeze șipealții;

BIBLIOGRAFIE
•Baban , A., (2001), Consiliere educational ă-
Ghid metodologic pentru orele de dirigențieși
consiliere , Imprimeria Ardealul , Cluj -Napoca;
•Vernon, A. (2006), Dezvoltarea inteligen ței
emoționale -Educațierațional emotivăși
comportamenta lă, Editura ASCR, Cluj -Napoca;
•Psihologia copilului : Emil Verza , Bucure ști, Ed.Didactic ăși
Pedagogic ă, 2002.

71

Ipoteza :
Fetele la varsta de 5-6 ani, sunt mai meticuloase simaicalme
decat baietii aflati la aceiasi varsta .
Studiu de caz:
Acest test a fostefectuat ca catre copii cuprinsi intre varsta de
5-6 ani. Testul este reprezentat de un desen pecare copii au
trebuit sa-l coloreze asacum au simtit eisao faca. Pebaza
acestui desen s-a urmarit aspectul urmator , sianume sase
vada starile pecare le au copii cand deseneaza , folosind
culori maivii saumaitriste , modul in care respecta linia
desenului , starea de calm, de rabdare pecare o detin in
momentul cand au de realizat o sarcina . Toate aceste aspecte
definesc inteligenta emotionala a prescolarului .

72

Interpretare :
În urma interpret ăriirezultatelor , a desenelor
finale s -a constatat faptul căbăieții sunt mai calmi ,
mai meticulo șișifolosesc culori mai sumbre , dar
au terminat în mai mult timp colorarea desenului ,
pecândfetele au fost mai “agitate”, nu la felde
meticuloase ca băietii, au folosit culori mai vii, dar
au termiant mai repede de colorat decât baieții.

73

Concluzie :
Prin urmare ipoteza de la care am plecat , s-a dovedit a
ficontrazisa , baieții cuprin șiîntre vârstade 5-6 ani
fiind mai meticulo șișimaicalmi decât fetele aflate la
aceia șivârstă.

74

6.Practică pedagogică I

75

6.1.Proiect practică pedagogică I

Forma detaliată
Clasa: IX D
Disciplina: M1
Titlullecției: Necesar energetic si material
Tipul de lecție: comunicare cu evaluare formativa
Timpulacordat: 50 min.
Tabelul 1. Formularea competente specifice
Competente specifice
Codul
Conținutul Condițiile de probare Criteriul de
realizareacceptabi
l
CS1 Elevii tr ebuie sa invete ce notiunea de
necesar energetic . 60%
CS2 Elevii sa stie care este necesarul caloric
zilnic la femei. 50%
CS3 Elevii sa stie care este necesarul zilnic
caloric la barbate.
50%
CS4 Elevii sa stie sa trebuie să formuleze
concluziile. 50%

Tabelul 2. Elemente de conținut ale competentelor specifice
Delim itarea conținutului pe competente
Codul competentelor specifice Elemente de conținut, conform manualului
CS1 Necesarul energetic al organismului depinde de tipul de activitate.
În cazul unei activități medii bărbatul are nevoie de 35 – 40 kcal /

76
kcorp / zi, femeia are nevoie de 25 – 30 kcal / kcorp / zi . Acest
necesar energetic este stabilit pentru o persoană să nătoasă.

CS2 Astfel, pentru o femeie de 50 kg, este stabilit un necesar de 50 x
30 = 1500 kcal .Pentru un bărbat de 70 kg, este stabilit un necesar
energetic de 70 x 40 = 2800 kcal

CS3 Trebuie cunoscut faptul că din totalul de energie, 25 % trebuie să
fie energia produsă de proteine, 20% energia produsă de lipide, și
55% este energia produsă de glucide.

CS4 Necesarul zilnic de Ca = 500 mg,de P = 1000 mg, de Fe = 18 mg,
de Mg = 1/3 din Ca, de vit B6= 1,5 – 2 mg, de vit C= 50 mg

Tabelul3. Metodele de învățământ
Codulmetodel
or
de învățământ Metodele de învățământ
C1 Conversatia de verificare
C2 Expunerea

Tabelul 4 .Mijloacele deînvățământ

77
Codulmijloacelor de învățământ Mijloacele de învățământ
M1 Prezentare cu ajutorul videoproictorului
M2
Prezentare power -point

Tabelul 5 .Setul de probleme, exercițiișiaplicații

Codulproblemelo
r (P),
exercițiilor (E),
aplicațiilor (A) Setul de probleme, exercițiișiaplicații
P1
E1
A1

78
Tabelul 6. Desfășurareaîntimpaactivităților din proiectulunității de învățare

Ti
m
–
pu
l,
în
mi
n. Etapele
de
instru –
ire Ob
iec
–
tiv
ele
ope
ra-
țio
nal
e Conți
nutul
de
instru
ire Activitatea Formele de
organizare a
instruirii M
eto
–
del
e
de
înv
ă-
ță-
mâ
nt Pr
o-
bl
e-
m
e-
le,
ex
er
–
ci-
ții
le,
ap
li-
ca
–
ții
le Resurselematerial
e
Mijloace
de
învățămân
t
care Me-
diul
de
in-
stru-
ire cadrul
ui
didacti
c elevilor
R
e-
pa
r-
ti
za
–
re
a
sa
r-
ci
ni
–
lo
r Pa
r-
tic
i-
pa
–
rea
ele
vi-
lor Di
ri-
jar
ea
act
i-
vit
ăți
i cup
rind
mes
aj
did
acti
c faci
li-
teaz
ă
tran
s-
mit
erea
mes
a-
julu
i
did
acti
c
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
1 Controlu
l
prezențe
i Face
apelul Privesc,
ascultă și
răspund
prezent la
apel. Labo
rator

79
1
3 2
Impartir
eafiselor
de lucru 3 4 5
Impart
efisele 6
Asteaptasapri
meascafisele. 7 8 9 10 11 12 13 14
La
bo
rator

1
5 2
Creareafonduluiap
erceptiv 3 4 5
-Ce reprezinta
necesarul energetic?

6
Elevul
A
răspund
e:
–
Necesa
rul
energet
ic
reprezi
nta
valoare
a
energet
ic ce o
pot
contine
aliment
ele
consum
mate de
organis
m. 7 8 9 10 1
1 12 1
3 1
4

80
7 Captarea atenției
și interesului
elevilor – Astăzi vom vorbi
despre necesarul
energetic si material
consumat de
organism. Ascultă.

1
9 2
Anun –
țareatitluluilecției 3 4 5
Scrie pe tablă titlul
lecției.
Necesarul energetic
si material 6
Privesc,
ascultă
și
urmares
cfisa de
lucru 7 8 9 10
C2 11 12 1
3 1
4
1
0 Anun țarea
obiecti velor
operaționale O
C1
–
O
C4
T
a
b
el
u
l
3 Spune și scrie pe
tablă obiectivele
operaționale. Privesc,
ascultă
și
urmares
c fisa de
lucru. C2
1
5 Prezen tarea
conținu turilor noi O
C1
–
O
C4 T
a
b
el
u
l
3 Prezintă principiul
metodei, materialele
necesare si modul de
lucru. Privesc,
ascultă
,urmare
sc fisa
de lucru
si
intreaba
ceea ce
nu
inteleg. C2 M1,
M2 C
2

81
1
25

35 2
Realiza –
rea
conexi –
unii
inverse 3
CS1
–
CS4 4 5
-In timpul
unei
activitati
care este
nece? Sarul
energetic
consumat de
femei si
barbate?

-Care este
necesarul
energetic
satabilit de
femei si
barbati?

-Din totalul
de energie
cat %
reprezinta
lipidele,
glucidele si
proteinele?

-Care este
necesarul
energetic de
Ca, P, Fe si
Mg?

6
Elevul A
răspunde
conform
tabelului 2

Elevul B
realizeaza
analiza
conform
tabelului 2.

Elevul C
realizeaza
analiza
conform
tabelului 2.

Elevul D
realizeaza
analiza
conform
tabelului 2.
7 8 9 10
C2 11 12 13 14

82

40
Realizarea
conexiunii
inverse
CS1
–
CS4
Realizarea
unui rebus
pe table.
Completarea
rebusului de catre
studenti
C1
45

Realizarea
conexiunii
inverse CS1
–
CS4 Asculta Eleviivor formula
concluziileprivind
noii termini
invatati.

48 Prezentarea unei aprecieri generale privind
activitatea desfășurată de elevi Notarea – Au
fostnotați cu
notă maximă
elevii A,
EșiG.
– Astăzi v-ati
descurcat
minunat!
Felicitari! Ascultă.

83

7.Managementul clasei de elevi

84

7.1. Parte teoretică
Violența în școală

Argument
In esență violența reprezinta o problemă de actualitate a societății in care traim, având un
puternic impact asupra actului educațional ce se desfasoara într -un cadru instituționalizat.
Delimitari conceptuale
Violența școlară reprezinta una dintre afirmările violenței cu care ne combatem zi de zi. În
urma unor studii,la nivel de continent, disc uțile ce vizeaza relația între conceptul de drept la
siguranță și mediul școlar au o dezvoltare in continuă ascensiune, cu discrepanțe de la stat la
stat, devenind in mod oficial o problemă de ordin politic, în urma unei discutii a experților,
a Comisiei Europeane.
In zilele noastre tleviziunea, posturile de radio și rețelele de internet a inceput sa acorde mult
mai multa atenție violenței , ajutând astfel la conștientizarea și creșterea interesului public
vis-a-vis de violența în rândul adolescenților ș i cea din mediul școlar. Școala nu mai
reprezinta o instituție izolată, un spațiu social autonom, cu dinamica socială, neafectat de
conflictele și dificultățile cu care se confruntă societatea, în general. Ea reprezinta o parte a
comunității largi, iar p roblemele cu care se combate ca instituție privesc întreaga societate.

Tipuri de violență din mediul ș colar

Jacques Pain a identificat două tipuri de violență în mediul școlar:
a. violențele obiective : care sunt de ordinul penalului (crime și deli cte) și asupra cărora
se poate interveni frontal,
b. violențele subiective : care sunt violențe mai subtile, de atitudine, și care afectează
climatul școlar. Sunt incluse aici desconsiderarea, umilirea, sfidarea, lipsa de politețe
și absenteismul.

7.2. Parte practică

85
Chestionar privind violența în școală
1. Ai observat manifestări de violență în școala în care înveți?
a) da;
b) nu;
c) nu știu.

2. Te rugăm să apreciezi frecvența cu care se manifestă acest fenomen:
a) rar;
b) des;
c) nu cunosc cazuri.

3. Care dintre următoarele forme ale acestui fenomen le -ai întâlnit frecvent?
a) violență între elevi;
b) violență a elevilor față de profesori;
c) violență a profesorilor față de elevi.

4. Care dintre situațiile următoare se manifestă între colegii tăi?
a) utilizarea unor expresii jignitoare între elevi referitoare la situația materială;
b) utilizarea unor expresii jignitoare între elevi referitoare la apartenența etnică;
c) utilizarea unor expresii jignitoare între elevi referitoare apartenența religioasă;
d) utilizarea unor expresii jignitoare între elevi referitoare la diferite trăsături fizice.

5. În școala ta, fenomenele de violență între colegi se manifestă cel mai des:
a) în ore;
b) în pauze;
c) după programul școlar.

6. Din situațiile cunoscute de tine, crezi că agresivitatea se manifestă mai frecvent:
a) în cazul băieților;
b) în cazul fetelor;
c) atât în cazul băieților, cât și al fetelor.
7. În școala în care înveți există cazuri în care elevii recurg la violență față de
profesori?
a) da;

86
b) nu;
c) nu știu.

8. Care sunt formele de violență pe care colegii tăi le manifestă faț ă de profesorii din
școală?
a) agresiune nonverbală (gesturi, priviri amenințătoare, atitudini nepoliticoase);
b) agresiune verbală (vorbe urâte, jigniri);
c) agresiune fizică (lovire).

9. Adesea elevii sunt violenți față de profesori pentru că:
a) unii profesorii nu ev aluează corect rezultatele elevilor;
b) unii elevi învață să fie agresivi în familie sau în diferite grupuri de prieteni și se
comportă și la școală la fel, indiferent dacă au sau nu dreptate;
c) unii profesori manifestă prejudecăți legate de apartenența etnică a elevilor (în special
față de rromi).

Interpretarea chestionarului

În urma aplicării și analizării chestionarului pe un eșantion de 100 de subiecți , elevi
ai Colegiului Național Dimitrie Cant emirdin Onești s -au obținut următoarele rezultate:
37% dintre subiecți au răspuns afirmativ la prima întrebare, 30% negativ, iar 33% nu
știu să existe manifestări de violență în școala în care învață, 33% apreciind că acest
fenomen se manifestă rar, 34% de s, iar 33% nu cunosc cazuri de violență.
Cele mai întâlnite forme de violență sunt cele dintre elevi, procentul fiind de 47%,
urmând cele ale elevilor față de profesori, cu un procent de 35%, formele de violență ale
profesorilor față de elevi fiind cele ma i puțin întâlnite, procentul fiind de 18%.
Utilizarea expresiilor jignitoare referitoare la situația materială sunt frecvente în 38%
din cazuri, urmând cele referitoare la diferite trăsături fizice, raspuns ocurent la 35% din
subiecți. Expresiile jignitoar e referitoare la apartenența religioasă, respectiv cea etnică sunt
rare, fiind întâlnite în 15%, respectiv 12% din cazuri.
Fenomenele de violență se manifestă cel mai adesea după programul școlar și în
pauze, în ore acestea fiind sporadice, agresivitatea f iind ocurentă atât în cazul fetelor, cât și
al băieților.

87
Manifestările de violență ale elevilor către profesori există, 48% dintre subiecți
răspunzând afirmativ, 37% negativ, iar 15% nu știu de existența unor cazuri de violență ale
elevilor către profesor i, motivul cel mai frecvent fiind faptul că unele cadre didactice nu
evaluează corect performanțele elevilor, acest răspuns având o pondere de 62%, iar la 34%
din cazuri motivul este educația agresivă dobândită în familie sau în diverse cercuri de
prieteni . Cea mai răpândită formă de de violență a elevilor către profesori este agresiunea
nonverbală prin gesturi, priviri amenințătoare, atitudini nepoliticoase, 54%, agresiunea
verbală, respectiv fizică fiind mai rar întâlnite, la 38%, respectiv, 8% din cazuri .

Concluzii

Așadar, violența este încă o problemă ce ar trebui să frământe societatea românească,
spectrul ei fiind extrem de larg, manifestându -se pe scară largă în relația elevi -elevi, dar și
elevi -profesori, elevii agresivi manifestându -și deseori fur ia asupra profesorilor. O soluție
pentru diminuarea cazurilor ar fi ca fiecare școală să aibă un psiholog, pentru că un elev
agresiv, cu siguranță a fost și el agresat anterior, psihologii remarcând faptul că lipsa
comunicării este una din principalele pro bleme.
Totuși, nu doar școala ar trebui să răspundă pentru acest fenomen, ci și părinții. E
nevoie de o colaborare mai strânsă între școală și familie, dat fiind faptul că educația începe
în familie și se bazează de cele mai multe oripe empatia dintre copi l și părinte, iar tinerii
trebuie să se implice în rezolvarea acestor probleme.
Violența în școală este o expresie a violenței din societate; când violența se produce
în școală, ea conduce și la alte consecințe: alături de prejudicii, victimizare, violența din
școală reduce șansele elevilor de a -și dezvolta personalitatea pe deplin și de a dobândi o
educație de calitate.

88

8.Practică pedagogică II

8.1.Proiect practică pedagogic II
PROIECT DE LECȚIE

Clasa: XI -D

89
Disciplina: M2
Titlul lecției: Malaxorul cu cuva transportabila
Tipul de lecție: mixta: asculta re ,predare și test
Timpul acordat: 50 min.
Tabelul 1. Formularea competentelor specifice
Competente specific
Codul
Conținutul Condițiile de probare Criteriul de
realizare
acceptabil
CS1 Elevii să stie la ce este necear acest
malaxor. 50%
CS2 Elevii să stie cum se clasifica
malaxoarele. 60%
CS3 Elevii să stie care sunt elementele
componente ale malaxorului. 50%
Tabelul 2. Elemente de conținut ale competentelor specifice
Delimitarea conținutului pe competente
Codul competentelor specifice Elemente de conținut, conform manualului
CS1 In industria panificației si pastelor făinoase, a
produselor zaharoase si de patiserie, a preparatelor de carne
se intalnesc numeroasemateriale in stare păstoasa( aluaturi,
carne tocata). La obținerea acestora sefolosesc malaxoare a
căror construcție asigura o energie de amestecare maimare.
Ele realizează concomitent frământarea amestecului
si înglobarea in ela unei cantitati de aer.

CS2 CLASIFICAREA AMESTECATOARELOR
PENTRU MATERIALE CONSISTENTE
(MALAXOARE )
 cu benzi elicoidale;
 cu 2 brațe malaxoare și rotire în sens de întimpinare;
 cu brațe fixe și cuva rotativă;
 cu braț malaxor și cuva rotativă;

90
 tip extruder ;
 tip valț;
 bătătoare.

CS3 Malaxorul este compus din cuva 1 montat ă pe căruciorul mobil 2
ce sedeplasează cu ajutorul a trei ro ți. Între cărucior și cuva este
montata o roatadințata 3 ce face corp comun cu cuva, asigurând
angrenarea prin piciorul 4cu transmisia prin curele 5 si motorul
electric montat in interiorul carcasei 6.Dispozitivul de amestecare
este format dintr -un ax oblic cu palete 7 si un braț de răzuire 8,
ambele fiind antrenate de la același electromotor ceacți onează
cuva. Brațul de amestecare poate avea forme diferite (furca,cuțite
etc.).Dispozitivul de amestecare funcționează numai in cazul când
cuva este blocata pe postamentul de fixare prin piesa 9. La
terminarea operației deamestecare brațul este ridicat de asupra
cuvei, permițând scoaterea acesteiadin piesa de blocare. Cuva este
ridicata si răsturnata in buncărul mașinii ceexecuta operația
următoare, cu ajutorul uni dispozitiv de răsturnare.

Tabelul 3. Metodele de învățământ

Codul
metodelor
de învățământ Metodele de învățământ
C1 Explicația
C2 Expunerea
C3 Discuția colectivă

91
Tabelul.4. Mijloacele de învățământ
Codul mijloacelor de învățământ Mijloacele de învățământ
M1 Videoproiector

Tabelul 5 .Setul de probleme, exercițiișiaplicații

Codulproblemelo
r (P),
exercițiilor (E),
aplicațiilor (A) Setul de probleme, exercițiișiaplicații
P1
E1
A1

92
Tabelul 6. Desfășurarea în timp a activităților din proiectul unității de învățare

Ti
m-
pu
l,
în
mi
n. Etapel
e
de
instru –
ire Obi
ec-
tive
le
ope
ra-
țion
ale Conți
nutul
de
instru
ire Activitatea Formele de
organizare a
instruirii Me
to-
del
e
de
înv
ă-
ță-
mâ
nt Pr
o-
bl
e-
m
e-
le,
ex
er-
ci-
țiil
e,
ap
li-
ca
–
țiil
e Resursele
materiale
Mijloace
de
învățământ
care M
e-
di
ul
de
in-
str
u-
ire cadrului
didactic Elevilor
Re
–
pa
r-
tiz
a-
rea
sar
–
cin
i-
lor Par
–
tici
–
pa-
rea
ele
vi-
lor Diri
–
jare
a
acti-
vităț
ii cupr
ind
mes
aj
dida
ctic facil
i-
teaz
ă
tran
s-
mite
rea
mes
a-
julu
i
dida
ctic
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
1 Contro
lul

prezenț
ei Face
apelul Privesc,
ascultă și
răspund
prezent la
apel. Sa
la
de
cl
as
ă

93
1

3 2

Verific
area
cunoști
nțelor
obținut
e în
lecția
preced
entă 3 4 5

– Ce ați
avut de
pregătit
pentru
astăzi?

-Ce este
un
malaxor
cu cuva
transpor
tabila?
6

Elevul A
răspunde:
– Am avut
de pregătit
lecția:
Malaxorul
cu cuva
transportabi
la

Elevul B
răspunde:
.Malaxorul
este un
amestecator
special
destinat om
ogenizarii
maselor
consistente,
pastoase
sau
realizarii
unor
opera tii
speciale. 7

Fr
on
–
tal
ă 8

Col
ec-
tivă 9

De
cadr
ul
dida
ctic 10

C1 11 12 13 14

94
1 2
Verificar
ea
cunoștinț
e-lor
obținute
în lecția
preceden
tă 3 4 5
-O alta
definitie a
malaxorulu
i ar fi?

Cate
componen
te are
malaxorul
?

Care sunt
aceste 9
component
e?

6
Elevul D
răspunde:
. Malaxorul cu
cuva mobila
este întrebuințat
in diferite
ramuri ale
industriei
alimentare:
panificație,
industria
mezelurilor, a
conservelor de
carne etc.

Elevul A
răspunde:
– Malaxorul are
9 componente.

Elevul G
raspunde:
Malaxorul este
compus din
cuva 1 montata
pe căruciorul
mobil 2 ce
sedeplasează cu
ajutorul a trei
roti. Intre
cărucior si cuva
este montata o
roata dințata 3
ce face
corp comuncu
cuva, asigurând
angrenarea prin 7
Fro
n-
tală 8
Col
ec-
tivă 9
D
e
ca
dr
ul
di
da
cti
c 10
C1 11 1
2 1
3 14

95
1

1
5 2

Crearea
fondului
apercepti
v 3 4 5

– Ce
cunoasteti
voi despre
malaxor?

6

Elevul A
răspunde:
– Malaxorul
ajuta la
omogenizarea
unor alimnte. 7

8

9

10

11 1
2 1
3 14

1
6 Capta –
rea
atenției
și intere –
sului
elevilor – Astăzi
vom vorbi
despre
malaxorul
cu cuva
transporta
bila ,iar la
sfarșit o
să
vizionați
un film cu
tehnologia
de
fabricare
a unui
malaxor. Ascultă.

1
8 Anun –
țarea
titlului
lecției Scrie pe
tablă titlul
lecției. Privesc, ascultă
și notează pe
caiet

96
1
2
0 2
Anun –
țarea
obiecti –
velor
opera –
ționale 3
C
S1
–
C
S4
4
Tabe
lul
A.2. 5
Spune și
scrie pe
tablă
obiectivel
e
operaționa
le,
conform
tabelului
A.2.. 6
Privesc, ascultă
și urmaresc pe
videoproiector. 7 8 9 10 11 1
2 1
3 14
2
2 Prezen –
tarea
conținu –
turilor
noi C
S1
–
C
S4 Tabe
lul
A.3. Prezintă
conținutur
ile noi.
Privesc, ascultă
și notează pe
caiet C2 M
2 M
2

97
1

3
5
2

Realiza –
rea
conexi –
unii
inverse 3

C
S1
–
C
S4 4

Tabe
lul
A.3. 5

Ce este
malaxorul
cu cuva
transporta
bila?

Cate
componen
tele are
malaxorul
?

Care sunt
aceste 9
componen
te? 6

Elevul G
raspunde
Malaxorul cu
cuva
transportabila
este un utilaj car
ajuta la
faramitarea si
omogenizarea
produselor.

Elevul A
raspunde:Malax
orul are 9
componente.
Elevul E
raspunde:
Cele 9
component sunt:
Malaxorul este
compus din
cuva 1 montata
pe căruciorul
mobil 2 ce
sedeplasează cu
ajutorul a trei
roti. Intre
cărucior si cuva
este montata o
roatadințata 3 ce
face
corp comuncu
cuva, asigurând
angrenarea prin
piciorul 4cu
transmisia prin 7

8

9

10

C1 11 12 1
3 14

98
1
4
1 2
Capta –
rea
atenției
și intere –
sului
elevilor 3 4 5
Veti
urmări
tehnologia
de
fabricare
unui
malaxor. 6
Privesc, ascultă
și urmaresc pe
videoproiector. 7
8
9
10 11 12
M
2 13
M
2 14
4
5 Verificar
ea
cunoștiin
țelor Scoateți o
foaie de
hârtie și
răspundeți
la
întrebările
afisate pe
videoproi
ector. Privesc, ascultă
și urmaresc pe
videoproiector. M
2 M
2
4
9
Prezentar
ea unei
aprecieri
generale
privind
activitate
a
desfășura
tă de
elevi – Astăzi
ați fost
mai atenți
decât ora
trecută.

Felicitari,
ati fost
extraordin
ari si ati
dat
raspunsuri
foarte
bune. Ascultă.

99

Bibliografie
1. A. Cosmovici, L. M. Iacob, 1999, Psihologie școlară, Ed. Polirom, Iași;
2. Ghe. Dumitriu, C. Dumitriu, I. Damian, I. Dumitriu, 2002, Psihopedagogie,
Ed. Alma Mater, Bacău;
3. I. Nicola, 2003, Tratat de pedagogie școlară, Ed. Aramis, București.
4. 1.Psihol ogia relatiilor interpersonal ,Marius Milcu,Editura Collegium
Polirom,2008
5. Ghe. Dumitriu, C. Dumitriu, I. Damian, I. Dumitriu, 2002, Psihopedagogie,
Ed. Alma Mater, Bacău;
6. I. Nicola, 2003, Tratat de pedagogie școlară, Ed. Aramis, București.
7. I. Cerghit, I. Neacșu, Prelegeri pedagogice, Polirom, Iași, 2001
8. C. Cucoș, Pedagogie, Polirom, Iași, 2002
9. C. Ghiga, Protecția mediului -componenta intrinsecă a dezvoltării durabile,
Editura Cartea
10. universitară, Bucuresti, 200 6;
11. V. Rojanschi, s.a., Protecția și ingineria mediului, Editura Economică, ediția
a II-a, 2002;
12. S. Vișan, C. Ghiga, V. Panduru, Tehnologii industriale, Ed. ASE, București,
2000;
13. S. Vișan, ș.a., Aplicatii tehnico -economice la disciplina Protecția mediului,
Editura ASE, București, 1999;
14. V. Părăușanu, I. Ponoran, Dezvoltarea durabilă și protecția mediului, Editura
Sylvi, Bucuresti, 2003;
15. M. Negulescu, s.a., Protecția mediului înconjurator, Editura Tehnică,
Bucuresti, 1995;
16. L. Brown, Probleme globale ale omenir ii, Editura Tehnică, Bucuresti, 2000;
17. R.Pătrașcu, Producerea energiei și mediul în contextul dezvoltării durabile,
Editura Politehnică, București, 2006

100

DECLARA ȚIE DE AUTENTICITATE
privind elaborarea portofoliului didactic

Subsemnatul/subsemnata………………………………………………………………..
declar pe propria răspundere că:
a) lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime;
b) nu au fost folosite alte surse decât cele menționa te în bibliografie;
c) nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse fără a
fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte
lucrări ale mele;
d) lucrarea nu a mai f ost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.

Data, ABSOLVENT,

_______________ ____________________________

Semnătura,

ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII,
TINERETULUI ȘI SPORTULUI
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA
PERSONALULUI DIDACTIC
Str. Mărășești, nr. 157, Bacău, jud. Bacău, cod 600115
Tel.Fax: 0234/588935; Tel.Fax: 0234/580050
E-mail: dppd@ub.ro; sdppd@ub.ro