DEFINIREA PRINCIPIILOR DE BAZĂ ALE BRANDINGULUI UNIVERSITAR ÎN ROMÂNIA [626392]

Source:
Management Intercultural
Cross-Cultural Management (Ro)
Location:
Romania
Author(s):
Veronica Ioana Ilieș, Paul-Alexandru Fărcaș
Title:
DEFINIREA PRINCIPIILOR DE BAZĂ ALE BRANDINGULUI UNIVERSITAR ÎN ROMÂNIA
Defining the basic principles of University branding in Romania
Issue:
29/2013
Citation
style:
Veronica Ioana Ilieș, Paul-Alexandru Fărcaș. "DEFINIREA PRINCIPIILOR DE BAZĂ ALE
BRANDINGULUI UNIVERSITAR ÎN ROMÂNIA". Management Intercultural 29:149-164.
https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=41128
The Central and Eastern European Online Library
The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,
research institutes, and various content providers
You have downloaded a document from

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019Management Intercultural
Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013
149Veronica Ioana ILIE Ș,
Paul-Alexandru FĂRCA Ș
Facultatea de Științe politice, admin istrative și ale comunic ării
Departamentul de comunicare, rela ții publice și publicitate,
Universitatea Babe ș-Bolyai, Cluj -Napoca
DEFINIREA PRINCIPIILOR DE
BAZĂ ALE BRANDING ULUI
UNIVERSITAR ÎN ROMÂNIACercetare
empirică
Keywords
Branding,
University branding,
Romania,
Babes-Bolyai University,
Alexandru Ioan Cuza University
JEL Classification
I23
Abstract
Purpose –This study, part of a larger empirical research w ishes to display one ofthe most
important eleme ntof a university branding strategy, which is brand identity manual
Design/methodology/approach –For this part of the research the authors intended to identify
and define the main elements of university bra ndingand visual identity manual by using
comparison method. There were analyzed brand identity manuals of two of the most appreciate
universities in Romania, Babes -Bolyai University from Cluj -Napoca and Al. Ioan Cuza
University from Iași
Findings –Following the comparative analysis we identified the main dimensions of the way an
institution of higher education can use avisual identity manual
Practical implications/originality/value –This study makes a significant contribution in terms of
standardization of the visual identity of a university.

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019Management Int ercultural
Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013
150Introducere
Conceptul de branding universitar a
câștigat popularitate în ultima perioadă în
întreaga lume modernă. În acest contex t,
considerăm că abordarea lui în spațiul
universi tar românesc nu va întârzia să apară.
Dorința de a aduce accente de branding unei
instituții din mediul academic apare în
contextul crizei economice, care a favorizat
descreșterea numărului de candidați/studenți,
a abandon ului studiilor pe parcusrsul an ilor
universitari din pricina imposibilității
achitării taxelor de școlarizare și a unui
interes scazut pentru zona academică. Astfel ,
evidențierea calității programelor de studiu
și cercetare, a modalităților de predare și
interacționare cu studenții precum și o
imagine bine conturată a unei instituții de
învățământ superior prin tehnici de branding,
bazate pe misiunea, viziunea și valorile
respectivei inst ituții de învățământ este
considerată a fi o bună soluție de revitalizare
a zonei academice. Astfel “imaginea
brandului unei universități joacă un rol
crucial în atitudinea față de această instituție
și față de sector în ansamblu” (Pinar, Trapp,
Girard, Boyt, 2011 ).
Conceptul de brand provin e din
relații publice, publicitate și management,
fiind practic o pa rte componentă a strategiei
de management a unui produs/serviciu pe
care compania producătoare dorește să -l
poziționeze cât mai bine pe piață. În ultima
perioadă, acesta a fost împrumutat și în aria
învățământului supe rior (Waeraa, Solbakk,
2008), deoarece , în contextul competitivității
ce se naște în mediul universitar pentru un
număr cât mai mare de studenți, instituțiile
de învățământ superior consideră că este
nevoie “să dezvolte armonie în cadrul unei
arhitecturi de brand ”(Hemsley -Brown,
Goonawardana, 2007).Studiile realizate pe
această temă, destul de puține ca și număr ,
relevante însă și bine documntate pe subiect ,
spun că “fiecare universitate are nevoie deun brand și o imagine care poate fi de
încredere și care o va diferenția de ceilal ți”
(Iqbal , Rasli, Hassan 2012). Importanța
conturării unei imagini și a unei structuri de
brand reprezintă de fapt felul în care acea
instituție va fi percepută de către posibilii
candidați, părinții acestora și, în general de
către mediul academic național și
internațional. O imagine distinctă va
determina viitorul student să -și dorească să
aplice la acea universitate și să facă parte din
mediul academic respective ( Pinar et.al ,
2011).
La prima vedere, transpunerea
componentelor de branding din mediul
comercial în cel universitar ar putea părea
neadecvată. Cu toat e acestea, imaginea
universităț ilor care au ales să se poziționeze
în mediul academic prin tehnici de branding
este una apreciată (Conform
http://www.topuniversities.com/university –
rankings/world -university -rankings/2012 ,
universitățile ce se aflau pe primele 10 locuri
in rankingul internațional în 2012 sunt:
Massachusetts Institute of Technology
(MIT),University of Cambridge ,Harvard
University ,UCL (University College
London),University of Oxford ,Imperial
College London ,Yale University ,University
of Chicago ,Princeton University ,California
Institute of Technology (Caltech) , toate
aceste universități be neficiind de o imagine
foarte bună pe plan internațional. ).Acest
fapt se datore ază ușurinței cu care o
universitate ce a beneficiat de strategii de
branding poate fi recunoscută de către
posibilii candidați. Stimpson (2006) citat de
către Iqbal et.al. (2012) consideră că “este
necesar ca fiecare universitate să știe ce
anume o face capabilă să dezvolte legături
mai bune cu toate categoriile de publicuri și
cu comunitatea”. Dacă o universitate oferă
programe academice foarte bune, integrate
eficient apoi în piața muncii și completează
activitatea academică cu una de cercetare
utilă atât mediului academic, comunității din

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019Management Intercultural
Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013
151care provine ,cât și planului internațional de
cercetare și dezvoltare, acea universitate are
deja baza necesară construirii identității
vizualede brand .Aceasta din urmă va
evidenția practic toate aceste programe și le
va poziționa favorabil în mintea potențialilor
candidați, ce pot fi studenți, cadre didactice
sau cercetători.
În general, în mediul comercial
identitatea vizuală a unei com panii este
caracterizată ca fiind formată din logo, stilul
tipografic de realizare a tuturor materialelor
de prezentare în care ap are organizația
respectivă, numele și arhitectura în care
acesta este scris, felul în care orga nizația își
comunică personalit ateaprin toate
elementele vizuale ( Jorda-Albinana,
Ampuero -Canellas, Vila, Rojas -Sola, 2008 ).
De obicei aceste aspecte sunt reunite într -un
manual de identitate vizuală ce sprijină
strategia de branding și poziționare a
organizației în mediul în care își desfășoară
activitatea. Poziționarea unei companii și a
bunurilor și serviciilor sale reprezintă
modalitatea prin care compania reușește să
fie reținută de mintea consumatorilor fiind
“primul raționament înțeles ca soluție la
eforturile unei companii de a se impune pe
piață, în contextul unei societăți care suferă
de sindromul comunicării e xagerate” (Ries,
Trout, 2004 ). Pasul pe care orice companie
trebuie să -l facă dacă dorește să se
poziționeze cât mai bine în mintea
consumatorilor este acela de a constr ui un
program prin care să le spună clienților cu ce
anume este ea diferită faț ă de concurență
(Trout, 2006 ). Trebuie să subliniem faptul că
brandul în sine este reprezentat de mult mai
multe componente, așa cum va putea fi văzut
pe parcursul acestui demer s, identitatea
vizuală fiind una dintre componentele de
bază a acestuia. Dacă în context comercial
strategia de brandin gdă rezultate, atunci
aceasta poate fi o modalitate utilă de
poziționare și pentru o instituție de
învățământ superior.Trecerea în rev istă a literaturii de
specialitate
Definirea brandurilor
Până la abordarea mai profundă a
literaturii de specialitate dedicată
brandingului universitar, considerăm
necesară o scurtă trecere în revistă a
conceptului de brand. Deoarece acest studiu
este re alizat de către autori români,
clarificarea privind diferența dintre brand și
marcă este imp erios necesară. În contextul
românesc conceptul de brand este de multe
ori egalat cu cel de marcă. Acest fapt se
datorează traducerii defectuoase a
conceptului de « brand » din limba engleză
în limba româna prin termenul « marcă».
Autorii români ce au abordat acest subiect
conceptualizează foarte clar cele două
componente și spun că marca(engl.
trademark) reprezintă un semn unic care
diferențiază oferta unui comerc iant deceaa
celorlalți comercianți ea putând fi un nume,
un cuvânt, un logo, un desen, o imagine sau
orice combinație a acestora; de obicei se
înregistrează la OSIM (sau alte asociații
asemănătoare) pentru a putea proteja legal
brandul și pentru a putea asiguraproprietatea
asupra lui. Brandul însă, are la bază
legăturile fizice și emoționale create între un
produs și consumatori (Bogdan 2010 ,
Cărămidă, 2009 ). În timp, brandul a devenit
simbol al produselor și serviciilor, al
mărcilor ce au reușit să trea că dincolo de
produsul propriu zis deoarece „corporațiile
de succes trebuie să producă în primul rând
brandur i și nu bunuri” (Klein, 2006 ). Astfel,
brandul este folosit „cu intenția de a
identifica produsele sau serviciile ca
aparținând unui producător sa u unui grup de
producători și de a diferenția acele bunuri
sau servicii de cele ale concurenței” (Aake r
2005).

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019Management Int ercultural
Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013
152Fără îndoială brandul a devenit în
lumea comercială unul dintre cele mai
semnificative aspecte a lerelației dintre
comsumator și produse/servic ii. Acest fapt
este datorat preferinței consumatorilor „de a
utiliza astfel de servicii, care le sunt
cunoscute și în care pot avea încredere”
(Iqbal, et.al., 2012). Nu mai este o noutate
pentru nimeni faptul că în general indivizii
apreciază acele compani i care reușesc să
evidențieze clar caracteristicile produselor și
serviciilor pe care le comercializează și care
se deosebesc de cele ale concurenței.
Conturarea unor valori emoționale, ce merg
dincolo de utilitatea produsului ajută
individul să se identif ice cu acest ea și face
procesul decizional de selecție mult mai
ușor. Astfel, într -un mediu concurențial vor
avea câștig de cauză acele produse și servicii
ce beneficiază de o imagine bine conturată și
de o strategie de branding constant
supervizată și îmb unătățită. Așadar
„companiile care se concentre ază pe
dezvoltarea unui program eficient de
imagine, dețin controlul asupra competiției,
și managerii conștienți de imaginea
companiei lor nu -și pot permite să ignore
identitatea corporativă a organizației”
(Jorda-Albinana, et.al., 2008, apud. Gray
and Smeltzer, 1987 și Rekom, 1997).
Brandurile devin astfel active puternice ce
reprezintă esența unei companii, ce necesită
o atenție deosebită în ceea ce privește
managementul și dezvoltar ea lor (Pinar,
et.al., 201 0), tocmai pentru a atinge
standardul pe care -l pretind, și anume acela
de promisiune îndeplinită ce construiește
loialitate față de bunul sau serviciul
respectiv, prin încrederea pe care
consumatorul o arată vizavi de el și care în
final aduce un profit r emercabil companiei
(Pinar et.al., 2010, apudReichheld, 2001,
2006)
Dacă la baza conceperii brandului stă
relația emoțională ce se stabilește între
cumpărătorul produsului și acesta, relațiebazată în general pe un set de valori reale ale
produsului/servi ciului pe care brandul le
promite, atunci brandul pare a fi una dintre
cele mai bune soluții de promovare într -un
mediu concurențial. Mai mult decât atât,
brandul va reuși să poziționeze produsul/
serviciul în mintea consumatorului și îl va
ajuta pe acesta să-l rețină, să se identifice cu
el și mai apoi să -l achiziționeze, deorece
bunurile/ serviciile/ instituțiile/ organizațiile
ce beneficiază de strategii de branding
„afectează aproape toate activită țile de
marketing și sunt predispuse la evaluări”
(Chapleo, 2010 ). În context universita r
promisiunea de brand este com pusă „din
factori, cum ar fi oferta academică ,
experiența studentului, prestigiul instituției,
precum și alte as pecte intangibile” (Gupta,
Singh, 2010). Acești factori, sunt conform
autorilor, mult mai vizibili azi datorită
internetului care permite viitorului student să
se informeze, să compare și să conștientizeze
varietatea de opțiuni pe care o are la
dispoziție în alagerea instituției de
învățământ la care va studia. O expunere
favorabila a acestor factori duce la un
avantaj competitiv pentru universități.
Brandingul instituțional/universitar
În mediul instituțional, precum este
cel universitar, brandingul a început să -și
găsească locul î n ultimii ani, mediul
educațional fiind privit ca o „industrie qvasi
comercială” (Chapleo, 2010 ). Nici studiile
empirice realizate pe acest subiect nu au
întârziat să apară. O scurtă enumerare a unei
părți a autorilor ce au scris pe această temă
sau teme similare găsim la Chapleo (2011).
Astfel, autorul sp une că s-a vorbit în ultimii
ani despre marketing pentru instituțiile de
învățământ superior (Brookes, 2003,
Hemsley-Brown, Oplatka, 2006), despre
comunicare de marketing pentru universități
(Veloutsou, Lewis și Paton, 2004), branding
pentru instituțiile de învățământ superior

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019Management Intercultural
Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013
153(Waeraas și Solbakk, 2008), rolul paginilor
web în construcția unui brand pentru o
universitate (Opoku, Abratt și Pitt, 2006),
armonie în cadrul arhitecturii de brand a unei
universaități (Hemsley -Brown și
Goonawardana, 2007). Dincol o de conceptul
de brand universitar, literatura mai vorbește
și despre brand academic ( Waeraa, Solbakk,
2008).
Necesitatea brandingului în
universitate este clar argumentată în
literatura de speciali tate, reușește să
sublinieze relevanța lui: „este, de a semenea,
o industrie a serviciilor având ca și clienți
studenții” (Iqbal, et.al ., 2012). Un brand de
universitate are la bază servicii și programe
de calitate, o legătură emoțională apropiată
cu studenții și un set unic de valori
comunicaționale pentru ser viciile ofer ite
(Iqbal, et.al., 2012 ). Dorința universităților
de a folosi tactici și tehnici de branding nu
este întâmplătoare. Acest fenomen a început
să ia aploare șiîn contextul globalizării și al
mobilităților studențești. Este firesc ca orice
instit uție de învățământ superior ce oferă
programe educaționale valoroase să dorească
să educe și studenți proveniți din alte țări
decât cea de referință. O bună strategie de
management bazată și pe tehn ici de
branding, va facilita atragerea de studenți,
atât d e pe teritoriul țării de referință, cât și de
pe plan internațional. În consecință
„instituțiile de învă țământ superior au
început activită ți de marketing pentru a se
poziționa pe pia ța mondială, analizandu -și
punctele forte și punctele slabe și
identificâ ndu-și elementele unice de
vânzare” (Iqbal, et.al., 2012 ). Argumentația
lui Chen (2006) și Pimpa (2003), apudIqbal,
et.al., (2012) legată de brandingul
institu țional educațional vine să compl eteze
ideea anterioară. Aceștia sunt de părere că
studenții ac ordă o primă importanță
Universității ca întreg, atunci când doresc să
aleagă instituția la care vor studia și numai
apoi vor alege dintre programeleeducaționale ale acesteia. Considerăm
argumentația lor fezabilă în contextul în care
programele educaționa le oferite de diferite
universități pot să fie aceleași. Diferența este
dată de calitatea acestora și felul în care este
poziționată imaginea universității în mintea
clienților, în acest caz studenți. Mai mult
decât atât, factori precum taxele de
școlariza re ridicate, diferențele competitive,
clasamentele anuale în care sunt plasate
universitățile și care le pot favoriza sau nu,
alte organizații ce -și doresc statut de
universitate sunt motive în plus pentru care o
instituție de învățământ superior își poate
dori să adere la ideea de branding
instituțional (Chapleo , 2010).
Chapleo (2008 ),apudBulotaite
(2003), consideră că universitățile, spre
deosebire de toate celelalte tipuri de
companii ce produc bunuri și servicii, au un
potențial superior de creare și gestionare de
brand. Având la bază o identitate unică,
comunicată corespunzător, acestea sunt
capabile să realizeze sentimente mult mai
puternice de legătură între serviciile oferite
(programe educaționale) și clienți/studenți.
În acest context am putea ad ăuga faptul că
sentimentul de apartenență instituțională a
absolvenților este dat de transferul de
imagine ce se realizează între instituția de
învățământ și absolventul acesteia. Imaginea
în sine a instituției poate reprezenta o carte
de vizită excelentă pentru un absolvent al
unei universități bine situate în rankingurile
internaționale. Mai mult decât atât, în cazul
universităților , imaginea instituției,
proiectată atât prin mijlocele de comunicare
existente cât și prin intermediul studenților
este impor tantă „în special pentru clien ții
externi precum ar fi p ărinți, prieteni,
industrie etc care manifestă o influen ță
asupra deciziei de alegere a studen ților”
(Iqbal, et.al., 2012 ). Așadar, imaginea este
un instrument de top pentru consolidarea
unui brand un iversitar.

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019Management Int ercultural
Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013
154Deoarece universitățile sunt instituții
complexe, ce însumează o multitudine de
domenii de activitate abordate în programele
ce le oferă și ce intră în contact cu multe
categorii de indivizi, proveniți din medii și
culturi diferite, ele trebuie să stabilească
foarte clar care îi sunt direcțiile de acțiune și
care este felul în care doresc să fie percepute
de către toate categoriile de publicuri cu care
intră în contact (posibili candidați, actuali
studenți, părinți, cercetători, cadre didactice,
personal auxiliar etc). Brandul ,ca strategie ,
face exact acest lucru, stabilește imaginea
comunicată despre universitate, accentuează
reputația acesteia, stabilește direcțiile de
abordare a relației acesteia cu publicurile
sale și clarifică poziția pe ca re universitatea
o are în structura concurențială cu celelalte
instituții de învățământ superior. Astfel, așa
cum este menționat în literatură,
universitățile dornice să beneficieze de o
strategie de branding trebuie să pornească în
construierea ei de la u rmatoarele două
întrebări: „1. ce dorește organizația ca
ceilalți să gândească despre ea?, 2. ce cred
într-adevăr publicurile despre organizație?”
(Abrams, M eryers, Tracy, Baker, 2010 ). De
aici și până la a deveni „ o problemă din ce în
ce mai actualăîn rândul practicienilor ”
(Chapleo, 2010) este doar un pas.
Dacă succesul brandurilor comerciale
necesită trei mari componente pentru a fi
real„un produs eficient, o identitate distinctă
și valori adăugate” (Chapleo, 2010 ), atunci
și succesul unui brand unive rsitar ar trebui să
aibă la bază aceleași elemente. Universitățile
din Marea Britanie, spre exemplu, au înțeles
acest fapt destul de devreme și au inițiat
astfel de programe. Cercetările realizate pe
teritoriul Marii Britanii (Chapleo, 2008,
2010, 2011, Ma yyarolo and Soutar, 1999,
Mok, 1999, Hemsley -Brown and
Goonawardana, 2007) dar și în alte țări ale
lumii (Iqbal et.al. 2012, Abrams et.al., 2010)
dovedesc acest lucru. Astfel în Marea
Britanie, guvernul a fost cel care a consideratnecesar să acorde foduri universităților de pe
întreg teritoriul țării pentru a realiza un re –
branding instituțio nal universitar, tocmai
pentru ca „să stabilească o identitate clară și
competitiv ăpentru universitățile britanice,
cuscopul de a atrage mai mul ți studenți
internaționali ” și să diferențieze instituțille
de învățământ superior engleze de
principalele lor concurente din SUA și
Australia (Pinar et.al., 2010 ).
Cu toate acestea, o altă parte a
literaturii susține că pentru un brand
universitar este nevoie de mult mai mul te
componente pentru a putea fi implementat ,
acesteafiind „în mod inerent mai complexe
decât tehnicile de management de brand
convenționale ce nu sunt adecvate în această
piață , fiind împrumutat edinsectorul de
afaceri, dar nu și adaptate” (Chapleo 2010
apud. Maringe, 2005, Jevons 2006).
Complexitatea unei instituții de învățământ
superior duce la o percepție dificilă a
acesteia în rândul potențialilor clienți ce nu
sunt familiarizați cu elemnte precum grade
didactice, cercetare și cercetători, programe
academice noi și de nișă, relații
internaționale și cu mediul de afaceri etc,
fapt pentru care „brandingul poatesimplifica
această complexitate șipoate atrage atracție
și loialitatea fa ță de organiza ție”(Chapleo,
2010apud. Bulotaite, 2003 ). În tot aces t
amalgam de aspecte instituționale,
identificarea acelor valori unice ale
instituției care să o situeze pe aceasta diferit
în mintea consumatorilor este destul de greu
de materializat. Chiar și în situații
comerciale „ identificarea elementelor care
fac un brand să funcționeze este înșelătoare,
deoarece nu există două branduri care să
funcționeze la fel” (Haig, 2004 ), tocmai de
aceea brandingul universitar tinde să se
situeze ca o „dovadă a felului în care o
instituție performează în activitatea sa de a
atinge necesitățile clienților” (Chapleo,
2010).Elemente ce ar putea diferenția o
universitate de alta sunt: productivitatea

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019Management Intercultural
Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013
155activității de cercetare a facultăților, notele
studenților, cri teriile de admitere/selecție,
salariul de start al un ui absolvent și găsirea
de locuri d e muncă, implicarea alumnilor,
metodele de administrare a instituției etc
(Curtis, Abratt, Minor, 2009 ).
Următoarea etapă în acest demeres
științific de clarificare a elementelor
brandingului instituțional universitar este
aceea de a exp une o definiție a ceea ce
brandingul universitar înseamnă: Literatura
de specialitate îi citează în acest sens pe
Bennett și Ali -Choudhury (2007 ):”
brandingul universitar e ste o manifestare a
caracteristicilor instituției ce o diferen țiază
de altele, refle ctă capacitatea ac esteia de a
satisface nevoile studenților, generează
încredere în capacitatea sa de a expune un
anumit tip și nivel de studii superioare și de
a ajuta poten țialii recru ți să ia decizii de
selecție înțel epte”.Bulotaite (2003) definește
brandingul universitar într -o ma nieră mult
mai succintă spun ad: „când cineva
menționează numele unei universități va
proie cta imediat asocieri, emoții, i magini și
fețe și că rolul brandingului universitar este
acela de a construi, gestiona și dezvolta
aceste impresii” (Chapleo, 2010 ).
Universitatea este văzută în ziua de azi nu
doar ca și o instituție ce oferă programe
educaționale unde studentul merge doar ca
să învețe. Universitatea azi este văzută ca
„un loc unde studenții pot merge nu doar ca
să învețe, ci, de asemenea, să trăiască bine …
Conceptual, o identitate a unei universități
este proiectată și prezentată st rategic cu
scopul de a ob ține o imagine pozitivă în
mintea publicului ” (Au, 2012 apud
Alessandri et.al. 2006). Studentul își dorește
azi să fa că parte dintr -un mediu universitar,
un spațiu academic care să -i ofere șanse
reale atât de educație cât și de
interrelaționare umană, socializare și de
dezvoltare profesională. Elemente precum
“integrare a mediului de învă țare universitar,
reputatie, pers pectivele de carierăpostuniversitare, destina țieși culturale sunt
principalele dimensiuni de pozitionare de
brand pentru institu țiile de învă țământ
superior ” (Pinar et.al., 2010 )fiindazi foarte
căutate de tinerii dornici să devină studenți.
Standarde ale unui manual de identitate
Discuția referitoare la standardele unui
manual de identitate are lor în jurul anului
1850, când mai multe companii britanice, de
căi ferate au avut o primă tentativă de a
standardiza design -ul stațiilor, al trenurilor și
alanumitor grafice (Jo rdá-Albinãna et. al.,
2008apud. Hefting, 1991). Conform
acelorași autori, companiile AEG (din
Germania) și Olivetti (din Italia) sunt de
obicei menționate ca fiind „pionieri” în ceea
ce privește design -ul identității vizuale.
Companiil e menționate sunt primele care au
încredințat, unui designer, sarcina clară de a
concepe un design coerent pentru clădiri,
produse și spații de vânzare (outlets) și
materiale de advertising (Jor dá-Albinãna et.
al., 2008 apud. Müller-Brockmann, 1998).
Cu timpul demersurile legate de identitatea
vizuală a unei companii au luat amploare,
acestea concretizându -se înmanuale de
identitate vizuală saumanuale de identitate
corporatistă . Aceste manuale oferă un set de
reguli referitoare la cum trebuie folosite
corect și consistent, elementele grafice în
cadrul procesului de comunicare de
marketing (J ordá-Albinãna et. al., 2008 ). În
prezent toate instituțiile ar trebui să conceapă
sau să dețină un astfel manual de identitate,
pentru a putea implementa și menține
aspectele care țin de identitatea vizuală
proprie. Indiferent de modul în care este
conceput un manual de identitate (forma și
mărimea), conform literaturii de specialitate,
acesta ar trebui să respecte următoarele
dimensiuni (Jordá -Albinãna et. al., 2008):
1)Introducere –conține obiectivele
sistemului de identitate vizuală,

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019Management Int ercultural
Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013
156instrucțiunile de utilizarea și
terminologia de bază care va fi
folosită în manualul de identitate.
2)Elemente de bază ale identității
vizuale incluzând logo, simbol,
brand, cromatică (corporate colors) și
font-uri
3)Reguli de utilizare ale identității –se
referă la layout și dimensiunea
elementelor care compun logo -ul și
sigla, culoarea și alte elemente
decorative.
4)Aplicații ale identității vizuale:
materiale promoționale, publicații,
semnalizatoare, uniforme etc.
5)Elemente complementare de ordin
tehnic –conțin mostre de culoare și
fișiere/formate care pot ajuta la
replicarea identității vizuale.
Cercetătorul Gutièrrez Gonzalez (Jordá-
Albinãna et. al., 2008 )împarte manualele
standard de identitate în 2 categorii: simple
șicomplexe , în funcție de gradul de detaliere
(Jordá-Albinãna et. al., 2008 ). Manualul
simplu conține doar regulile de bază pentru
utilizarea identității vizuale și este relevant
pentru companiile a căror brand -uri au o
aplicabilitate restrânsă. Un manual complex
încearcă să prezinte toate circumstanțele
posibile în care poate fi folosită identitatea
vizuală și este relevant pentru compani ile
mari cu alternative multiple de a implementa
identitatea vizuală. În funcție de tipul
companiei manualul poate fi unul mai rigid,
care să permită mai greu modificarea
anumitor elemente de identitate vizuală sau
poate fi unul mai flexibil existând
posibilitatea de a interveni periodic asupra
desingn-ului anumitor elemente. Rigiditatea
sau flexibilitatea unui sistem poate fi
influențată de cultura instituției ,rețele de
comunicare, tipul de business în care e
implicată organizația, tipul de probleme cucare se confruntă instituția, mărimea și
numărul posibililor utilizatori/beneficiari.
Concluzie –literatură de specialitate
Oricare ar fi poziția legată de ce
înseamnă brandingul universitar este clar
pentru noi că acesta trebuie să cuprindă mai
multe ele mnte: un nume cu rezonanță și dacă
este posibil cu o tradiție științifică
remarcabilă, o imagine favorabilă bazată pe
o identitate vizuală clar conturată, un manual
de identitate realizat în baza misiunii,
viziunii și a valorilor universității, un logo,
unmesaj academic relevant pentru clienții
săi, un web site încărcat cu informații
relevante și atent alese și documentate, o
culoare reprezentativă, toate acestea fiind
incluse în imaginea de ansambul a brandului
universitar. Și dacă „a avea un brand de
calitate echivalează în mare măsură cu a
avea o reputație bună … și strategia,
tenacitatea și viziunea clară sunt factori care
determină, în final, statutul de brand bine
cunoscut și respectat” (Sexton, 2012 ) atunci
aceasta ar trebui să fie calea spre a con tura
un brand instituțional universitar.
Studiu empiric
Studiul de față reprezintă începutul
unui demers de cercetare mai amplu care
vizează realizarea unui ghid de bune practici
în ceea ce privește conceperea unui manual
de identitate vizuală pentru Un iversitatea
Babeș-Bolyai.
Metodologie
Am pornit în demersul empiric de la
două întrebări de cercetare:
Q1. Care sunt elementele standard care
compun identitatea vizuală a unei
instituții de învățământ superior?

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019Management Intercultural
Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013
157Q2. În ce măsură respectă cele două
universi tăți regulile de redactare ale unei
manual de identitate?
Desingn-ul de cercetare are la bază o
analiză comparativă a două manuale de
identitate vizuală, cel al Universității Babeș –
Bolyai din Cluj -Napoca (UBB) și cel al
Universității Alexandru Ioan Cuza di n Iași
(UAIC). Manualul de identitate al UBB a
fost pus la dispoziția noastră de către Centrul
de Comunicare și PR al UBB, iar manualul
de identitate al UAIC a fost descărcat de pe
pagina web a universității din Iași
(http://www.uaic.ro/uaic/bin/view/University
/Identitate ).Pentru realizarea analizei
comparative a fost folosită o grilă de analiză
bazată pe cele 5 dimensiuni de bază ale unui
manual de identitate: introducere, elemente
debază ale identității, reguli de utilizare ale
identității, aplicații ale identității vizuale,
elemente complementare de ordin tehnic.
Alături de acestea au fost adăugate încă 3
categorii: tit lul folosit, numărul de pagini și
observații.
Prezentarea celor două universități
Universitatea Babeș -Bolyai din Cluj –
Napoca (UBB) și Universitatea Alexandru
Ioan Cuza din Iași (UAIC) sunt două dintre
cele mai vechi instituții de învățământ
superior din România cu o vastă tradiție în
educație și cercetare. Alegerea ce lor două
universități a fost motivată de o serie de
similitudini: numărul mare de studenți,
numărul mare de facultăți și departamente,
oferta educațională bogată care acoperă
principalele domenii de învățământ. Ambele
universități au fost incluse înt r-unuldintre
principalele clasamente international, QS
World University Rankings , ocupând pozitii
apropiate, între primele 700 de universită ți
din lume. Un ultim argument în ceea ceprivește alegerea fă cută este legat de
eforturile vizibile și susținute pe care cele
două universități le întreprind în construirea
și consolidarea propriului brand.
Analiza comparativă a celor două manual e
de identitate
Comparativ, manualele de identitate
ale celor două universități studiate în acest
demers dezvaluie mai multe dif erențe.În
prima dimensiune a grilei de analiză din
manualul de identitate al UBB există o
motivație care explică necesitatea și scopul
ghidului și o prezentare a elementelor de
bază: logo, culori și tipizate UBB și regulile
de utilizare a acestora. În manualul de
identitate al UAIC este d escrisă pe scurt
identitatea UAIC și a necesității existenței
unui astfel de manual. Spre deosebire de
manualul UBB , aici regăsim prezentarea
brandului UAIC și a identității vizuale, o
trecere în revistă mai detaliată a co nținutului
acestui manual reguli de utilizarea și
accesibilitatea manualului de identitate
vizuală.
În prezentarea elementelor de bază
ale identității vizuale alemanualului UAIC
există o structură clară sub forma unor
capitole distincte: n ume, siglă, cul ori,
fonturi, antet, stemele facultăților, fotografii,
obiecte promoționale, mascota universității,
fiecare capitol fiind mai apoi dezvoltat
separat. În cadrul manualului UBB este
realizată doar o trecere în revistă a culorilor,
fonturilor și a amplsării t extului.În acest
context apreciem felul în care UAIC reușește
să acorde atenție detaliilor care fac diferența
în procesul de branding.
În privința regulilor de utilizare ale
unui manual de identitate UAIC dezvoltă pe
larg elementele principale legate de :nume,
sigla, exemplificare grafică, zona de
protecție a siglei, utilizarea stemei
(emblemei), utilizării logo -ului, a
importanței culorilor, fonturilor, a antetului
și a fotografiilor. Forma în care acestea sunt

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019Management Int ercultural
Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013
158abordate este una atractivă și dinamică.
Comparativ, manualul UBB pune accent pe
scrierea textelor și a fonturilor utilizate
pentru acestea , câteva precizări legate de
scrierea numelui UBB. Un aspect în plus al
manulului UBB este acela că acesta face
precizări legate de ordinea în care vor fi
enumerate liniile de predare.
În ceea ce privește aplicațiile
identității observăm cu ușurință diferența pe
care o face maualul UAIC, unde sunt
prezentate și exemplificate pe larg: plicuri,
ecusoane, cărți de vizită, carnete de student,
legitimații de servici u, prezentări PPT (slide
deschidere, slide deschidere capitol, model
slide interior), afiș, diplom ăonorific ăși
obiecte promoționale și mascota
universității. Aplicațiile identității
manualului UBB urmăresc doar amplasare a
corectă a antetu lui, amplasarea logo-ului,
precizări referitoare la cărțile de vizită și
folosi rea imaginilor la rezoluții diferite.
Și la partea de elemente suplimen tare
de ordin tehnic, UAIC demo nstrează
profesionalism și disponibilitate mai mare
punând la dispoziția utilizatorilor ma nualului
date de contact pentru explicații
suplimentare cu privire la utilizarea
fișierelor pe care se găsesc elementele de
identitate vizuale. Manualul UBB pune la
dispoziția utilizatorilor doar un suport CD.
În altă ordine de idei c onsiderăm mai
potriv it titlul „Manual de identitate vizuală”
folosit de UAIC decât „Ghid de utilizare al
identității corporative” utilizat de UBB
deoarece seface referire la instituții de
învățămân t superior și nu la corporații .
Prezența cuvântului „ghid” în titlu sugerează
o aplicabilitate restrânsă a elementelor de
identitate vizuală ale UBB , lucru care
contravine cu diversitatea instituțională a
acestei universități .
Concluzionând analiza comparativă a
celor două manuale de identitate putem
afirma că ambele instituții res pectă
principalele dimensiuni ale unui manual deidentitate expuse de Jordá-Albinãna et. al.
(2008)ce au stat la baza grilei de analiză
generate de autorii studiu prezentat aici
pentru a exemplifica bune practici de
branding instituțional universitar. Totodată
observăm că manualul de identitate al UAIC,
fiind mai vast (40 de pagini) ar putea fi
încadrat în categoria manualelor de identitate
complexe, iar cel al UBB, în categoria celor
simple (17 pagini).
Pentru o vizualizare comparativă a
elementelor exp use mai sus se poate consulta
anexa 1.
Concluzii, limite și perspective de cercetar e
În urma analizei comparative am
identificat principalele dimensiuni de
realizare a leunui manual de identitate pentru
o instituție de învățământ superio r.
Realizarea co rectă și completă a unui manual
de identitate reprezintă în opinia noastră un
punct de pornire în strategia debranding
universitar . În condițiile în care competiția
între universități a devenit o stare de fapt și
atragerea de studenți și resurse necesare
dezvoltării cunoașterii prin cercetare
reprezintă o miză majoră în context
universitar actual ,eforturile vizibile și
susținute pe care cele două universități le
întreprind n construirea și consolidarea
propriului brand sunt de apreciat .
Limitele acestui s tudiu se referă la
numărul restrâ ns de cazuri analizat. În acest
context ne propunem o analiză mai amplă
care să cuprind ătoate manualele de
identitate vizu ală ale universităților de
cercetare avansată și educație din România.
În continuarea acestei persp ective de
cercetare considerăm oportun realizarea unui
studiucomparativ care să includă și
universități de referință de pe plan
international. În ceea ce privește partea de
literatură de specialitate expusă în aces
demers științific ne asumăm o altă limi tă ce
se referă la imposibilitatea accesării sursei

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019Management Intercultural
Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013
159primare a unor studii pe tema brandingului
universitar și a identității vizuale.
Rezultatele preliminare ale acestei
cercetări vor reprezenta punctul de plecare în
construirea unui nou manual de identita te
pentru Universitatea Babeș -Bolyai.
Bibliografie:
[1]Abrams Katie, Meyers Courtney, Irani Tracy,
Baker Lauri (2010). Branding the Land Grant
University: Stakeholders` Awareness and
Perception of the Tripartite Mission. Journal of
Extension , Vol 48, No . 6.
[2]Albinana Jorda Begona, Canellas Ampuero
Olga, Vila Natalia, Sola Rojas Jose Ignacio
(2008). Brand identity documentation: a cross –
national examination of identity standards
manuals. International Marketing Review , Vol
26. No. 2, pp.172 -179
[3]Alessandri S. Yang, S. Kinsey D. (2006). An
integrative approach to university visual identity
and reputation. Corporate Reputation Review ,
Vol 9(4), 258 -270. doi:
10.1057/palgrave.crr.155033.
[4]Au Jasmine (2012). A Comparison of the Visual
Branding of the University of Tennessee to the
University of Minnesota and Clemson
University. Thesis
Project,http://trace.tennessee.edu/cgi/viewconten
t.cgi?article=2503&context=utk_chanhonoproj
[5]Bennett, R. and Ali -Choudhury, R. (2007).
“Components of the university brand: an
empirical study”, in Melewar, T.C. (Ed.),
Intangible Economies: Brand, Corporate Image,
Identity and Reputation in the 21st Century,
Proceedings of the 3rd Annual Colloquium of
the Academy of Marketing’s Brand Corporate
Identity and Reputation SIG, Brunel Univer sity.
[6]Brooks M (2003). Higher education: marketing
in a quasi -commercial service industry.
International Journal of Nonprofit and
Voluntary Sector Marketing , Vol. 8, No. 2,
pp.134-142
[7]Bulotaite, N. (2003). “University heritage: an
institutional t ool for b randing and marketing”.
Higher Education in Europe ,Vol. XXVIII No.
4, pp. 449 -454
[8]Chapleo Chris (2009). External Perception of
Successful University Brands. International
Journal of Education Advancement , Vol 8, 126 –
135
[9]Chapleo Chris (2010). What defines
„successful” university brands? InternationalJournal of Public Sector Management , Vol 23,
No.2, pp.169 -183.
[10]Chapleo Chris (2011). Exploring rationales
for branding a university; should we be seeking
to measure branding in UK universities? Journal
of Brand Management, Vol 18, pp.411 -422.
[11]Chen C-H (2006). Choosing Canadian
graduate schools from afar: East Asian students`
perspectives. Higher Education , Vol 54(5), 759 –
780.
[12]Curtis Tamilla, Abratt Russell, Minor
William (2009). Corporate brand management in
higher education: the case of ERAU. Journal of
Product & Brand Management , Vol 18/6, pp.
404-413
[13]Gray E.R, Smeltzer L.R (1987). Planning a
face-lift: implementing a corporate image
program. Journal of Business Strategy , Vol 8,
pp.4-10.
[14]Gupta Manish, Singh P.B (2010).
Marketing &branding higher education: issues
and challenges. International Academy of
Business and Economics , Vol 10, Issue 1.
[15]Hemsley-Brown, J., Oplatka I. (2006).
Universities in a competitive marketplace: a
systematic review of the literature on higher
education marketing. International Journal of
Public Sector Management , Vol 10. No.6, pp.
421-445.
[16]Hemsley-Brown, J.V, Goonawardana S.
(2007). Brand Harmonization in the
International Higher Education. Journal of
Business Research , Vol.60, pp. 942 -948.
[17]Iqbal Muhammad Jawad, Rasli Amran Bin
MD., Hassan Ibne (2012). University Branding:
A Myth or a Reality. Journal Education Soceity ,
Vol 6(1), pp.168 -184
[18]Jevons C (2006). Universities: a prime
example of branding gone wrong. Journal of
Product and Bra nd Management , Vol 15, No 7,
pp. 466-467
[19]Jorda-Albinana Begona, Olga Ampuero –
Canellas, Natalia Vila, Jose Ignacio Rojas -Sola
(2008). Brand identity documentation: a cross –
national examination of identity standards
manuals. International Marketing Review , Vol.
26 No. 2, pp. 172 -197
[20]Maringe F. (2005). Interrogating the crisis in
higher education marketing: the CORD model.
International Journal of Educational
Management , Vol 19, No 7, pp. 564 -578.
[21]Opoku R., Abratt R., Pitt L. (2006).
Communicating brand person ality: are the
websites doing the talking for the top South
African business schools? Brand Management ,
Vol. 14, No 1/2, pp.20 -39.

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019Management Int ercultural
Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013
160[22]Pimpa N. (2003). The influence of family on
Thai students` choice of international education.
International Journal of Educa tion
Management , Vol 17(5), 211 -219.
[23]Pinar Musa, Trapp Paul, Girard Tulay, Boyt
Thomas (2011). Utilizing the brand ecosystem
framework in designing branding strategies for
higher education. International Journal Of
Educational Management , Vol 25, No. 7, pp .
724-739.
[24]Stimpson C.R (2006). Asserting our
„Brand”. Change: The Magazine of Higher
Learning, Vol 38 No. 4, pp. 30 -35
[25]van Rekom J (1997). Deriving an operational
measure of corporate identity. European Journal
of Marketing , Vol 31. No 5/6, pp. 410 -422.
[26]Wæraas Arild, Solbakk Marianne (2008).
Defining the essence of a university: lessons
from higher education branding. Springer
Science-Business Media , DOI 10.1007/s10734 –
008-9155-z
[27]Veloutsou C., Lewis J.W,. Paton R.A (2004).
University selection: informati on requirements
and importance. The International Journal of
Educational Management , Vol. 18, No. 3,
pp.160-171.
Cărți
[1]Aaker David (2005). Managementul
Capitalului unui brand. Cum să valorificăm
numele unui brand , București, Brandbuildres
Group.
[2]Bogdan An eta (2010). Branding pe frontul
de Est , București, Brandient Consult SRL.
[3] Cărămidă Cristian (2009). Brand&Branding.
Identitate vizuală , vol I, București, Brandmark.
[4]Haig Matt (2004). Brand Royalty. How the
world`s top 100 brands thrive&survive , London
andPhiladelhia, Kogan Page.
[5] Hefting, P. (1991), “En busca de una
identidad. Algo tan obvio y a la vez tan
complejo”, Manual de imagen corporativa,
Gustavo Gili, Barcelona.
[6]Klein Naomi (2006). No Logo. Tirania
Mărcilor . București, Comunicare.
[7]Muller-Brockmann, J. (1998), Historia de la
comunicacio´n visual, Gustavo Gili, Barcelona
[8]Ries Al, Trout Jack (2004). Poziționarea,
lupta pentru un loc în mintea ta, București,
Brandbuildres Group.
[9]Sexton Don. (2012). Branding. Cum se
construiește bunul cel mai de preț al unei
companii , București, Curtea Veche.
[10]Trout Jack (2006). Diferențiază -te sau mori.
Cum să supraviețuiești în epoca actuală a
concurenței , București, Brandbuildres Group

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019Management Intercultural
Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013
161Anexa 1
Grilă de analiză
Dimensiune Universitatea Babeș -Bolyai (UBB) Universit atea Alexandru Ioan Cuza
(UAIC)
1.Introducere Înainte de introducere există o motivație care
explică necesitatea și scopul ghidului de identitate
Prezentarea elementelor de bază: logo, culori și
tipizate UBB
Reguli de utilizareDescriere pe scurt a identi tății UAIC și a
necesității existenței unui astfel de manual
Prezentarea brand uluiUAICși a identității
vizuale, cu o trecere în revistă a conținutului
acestui manual
Utilizarea și accesibilitatea manualului de
identitate vizuală
2.Elemente de bază ale id entității
vizualePrezentare componentă cromatică –cele 5 culori:
gri, albastru, verde, roșu, galben
Precizarea codurilor/valorilor culorilor: CMYK
(cyan, magenta, yellow, black) –pentru tipar;
HTML (valori hexadecimale pentru internet), RGB
(red, green, blue)
Explicația alegerii acestei palete de culori –fiecare
culoare este asociată unei linii de studiu
Specificații legate de amplasare text, font și
caractere
Precizare fonturi utilizate: Arial și Verdana și
prezentarea unor date tehnice: fonturile supo rtă
diacritice și formatare
Specificații legate de folosirea font urilor
Precizare: niciun alt font nu se va folosi pentru
materialele UBB
Exemplificări ale font urilorElementele de ba ză ale brand ului UAIC sunt
structurate sub forma unor capitole distincte:
Nume, siglă, culori, fonturi, antet, stemele
facultăților, fotografii, obiecte promoționale,
mascota universității
Fiecare capitol este dezvoltat separat
3.Reguli de utilizare Exemplificări: text neformatat, utilizarea corectă a
funcției Justify, utiliza re incorect ăa aceleeași
funcții, deformare text
Precizări legate de scrierea textului în limbaNumele –prezentarea și exemplificarea
grafică a variantelor acceptate dar și a
utilizării inco rcte a numelui
Sigla–exemplificare grafică și explicarea

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019Management Int ercultural
Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013
162română, utilizarea funcției justify
Reguli: nu deformați textul, nu folosiți efecte de
stilizare (umbre, highlights)
Reluarea anumitor precizări legate de regulile de
folosire a fonturilor: nu combinați font urile, nu se
va folosi niciun alt font
Exemplificări ale utilizării corecte a numelui UBB
Precizări legate de scrierea numelui UBB
Precizări legate de ordinea în care vor fi enumerate
liniile de predare
Specificarea elementelor de identificare ale logo –
ului
Exemplificarea și descrierea tuturo relementelor
care compun logo -ul
Specificația de a nu modifica asectul logo -ului și
recomandarea de a folosi exclusiv logo -ul primit pe
CD-ul care însoțește ghidul de iden titate
Specificații cu privire la listarea materialelor care
conțin logo -ul UBB
Exemplificare tipuri de listare color sau
monocromă conform codurilor de culoaretuturor elementelor care compun sigla UAIC
-Precizări cu privire la textul care
însoțește sigla –fontul utilizat, cu
exemplificare grafică
-Exemplificare grafică a variantelor
corecte și incorecte d e utilizare a le
siglei
-Există o secțiune intitulată „zona de
protecție a siglei” –exemplificare
grafică a proporțiilor siglei
-Precizări cu privire la utilizarea stemei
(emblemei) -exemplificări grafice
ale utilizării stemei pe fundal de
culoare deschisă și închisă
-Specificații și utilizări grafice ale
utilizării logo -ului UAIC în cadrul
proiectelor din fonduri structurale
-Exemplificări grafice ale utilizării
incorecte ale siglei
Culori–prezentarea importanței culorilor
care compun stema UAIC (albastru, ro șu,
galben, negru)
-Exemplificarea codurilor de culoare
în format CMYK (pentru tipar),
RGB (pentru ecran) și HEX
(pagini web)
Fonturi–prezentarea celor 4 stiluri grafice
de text recomandate: Trebuchet MS,
Georgia, Times New Roman,
Centuy725CnBT
-Recomandăr i exemplificate grafic ale
culorilor și formatării textelor
Antetul–prezentarea importanței foilor cu
antet

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019Management Intercultural
Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013
163-Precizări cu privire la forma,
cromatica, personalizarea foilor cu
antet
-Exemplificare grafică a unui antet
Stemele facultăților –prezentarea și
exemplificarea grafică a tuturor stemelor
facultăților
Fotografii –exemplificări grafice și
recomandări pentru utilizarea fotografiilor în
materialele grafice
-Recomandări cu privire la proporțiile
minime recomandate pentru web și
tipar
-Exemplificarea graf ică a unor
suprapuneri corecte/greșite ale
unui text peste imagine,
redimensionări corecte/greșite
4.Aplicații ale identității vizuale Exemplificare amplasare corectă a antetuui pe foaie
cu antet
Precizări referitoare la amplasarea logo -ului–cu 3
mențiuni cu privire la amplasarea altor logo -uri în
raport cu logo -ul UBB
Exemplificare corectă antet pe carte de vizită
Exemplificare tipuri de rezoluții cu proporții
corecte și incorecte (300 dpi și 30 dpi)
Precizări referitoare la folosirea imaginilor la
rezoluție mică
Apare o secțiune „tipizate” –exemplificare foaie cu
antet color sau monocromăPrezentarea și exemplificarea grafică a
următoarelor aplicații ale identității vizuale
pe: plicuri, ecusoane, cărți de vizită, carnete
de student, legitimații de servi ciu, prezentări
PPT (slide deschidere, slide deschidere
capitolnou, model slide interior)
Exemplificare detaliată a unui afiș
Exemplificare grafică a unei diplome
onorifice
Obiectele promoționale –prezentarea și
exemplificarea grafică a unor obiecte
promoționle
-Precizări cu privire la modul de
procurare și inscripționare al
acestor obiecte
-Prezentare și exemplificare grafică a
materialelor de promovare în

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019Management Int ercultural
Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013
164cadrul evenimentelor: afiș
semnalizare săli, banner stradal,
stopper, roll -up
Mascota Universității –prezentare și
exemplificare grafică a mascotei
5.Elemente suplimentare de ordin
TehnicRecomandarea de a utiliza fișierele prezente pe
CD-ul care însoțește manualul de identitateFișierele electronice corespunzătoare
materialelor prezentate pot fi descă rcate
online de pe site -ul UAIC
Existența unui număr de telefon și a unei
adrese de e -mail, în cazul în care modalitatea
de folosire a fișierelor nu e clară
Descrierea modului în care poate fi utilizată
imaginea mascotei
6.Titlu Ghid de utilizare al ide ntității corporative Manual de identitate vizuală
7.Număr de pagini 17 40
8.Observații Ghidul de identitate nu are un cuprins în care să fie
prezentate clar secțiunile care vor fi dezvoltate
Remarcăm o prezentare sumară a elementelor care
compun identita tea
Elementele de ordin tehnic nu sunt structurate
într-un capitol separat, ci ele apar sub forma
repetitivă pe parcursul altor dimensiuni
Lipsesc aplicații ale identității vizuale pe produse și
materiale promoționaleManualul de identitate vizuală UAIC nu are
un cuprins în care să apară capitolele și
paginile aferente
Remarcăm o structurare complexă a
principalelor dimensiuni și o prezentare
amplă a elementelr care compun identitatea
vizuală
Manualul reușește să acopere toate
dimensiunile de bază în ceea c e privește
regulile de standardizare ale unui astfel de
material
Remarcăm un element nou reprezentat de
mascota UAIC
Există o accesibilitate sporită a manualului
acesta fiind disponibil în varianta electronică
pe site-ul UAIC