Cap I . Argument…2 [626348]

1

Cuprins

Cap I . Argument……………………………………………………………………………….2
Cap II. Lacul de acumulare ''Izvoru Muntelui-Bicaz'' si afluentii sai…………..6
2.1.Amplasarea………………………………………………………………………….6
2.2.Clima………………………………………………………………………..…..….10
2.3.Hidrologia…………………………………………………………………………..14
2.4.Flora si fauna din lac si inprejurimi…………………………………………16
2.4.1.Flora lacului…………………………………………………………..……16
2.4.2.Fauna lacului……………………………………………………………….22
2.5.Zona turistica a lacului de acumulare……………………………………..25
Bibliografie………………………………………………………………………………………28

2
Cap.I.Argument.
De o buna seama ca alaturi grandioasa constructie a ''Barajului'' si
lacului de acumulare ''Izvoru muntelui'' constituie un alt simbol reprezentativ al
orasului Bicaz,care pe parcursul a patru decenii si jumatate si-a impus faima prin
a fi cunoscut ca cel mai mare lac antropic intramontan din Europa.Deasemenea
este destinat sa asigure energia caderii de apa primei centrale hidroelectrice din
tara,constituie si acum cea mai mare intindere lacustra din regiunile de munte.

Fundația barajului Bicaz
Secțiune transversală Plan de situație

3
Conceput initial ca sursa principala pentru alimentarea turbinelor din
Hidrocentrala de la Stezaru.Lacul de acumulare s-a dovedit inca din primii ani de
la formare si ca un factor determinant in schimbarea echilibrului ecologic cat si
social din zona. A devenit cunoscut pe parcursul anilor,la inceput ca una din
principalele cai de comunicatie ale populatiei stramutata in localitatile situate pe
malurile sale, iar mai apoi si ca mijloc de transport pe apa al imenselor cantitati
de masa lemnoasa din amonte.
In prezent lacul se constituie ca o veritabila sursa de hrana in domeniul
piscicol,prin renumitele crescatorii de peste ce au luat fiinta in zonele Potoci si
Podiceni.
Incepand inca din anul 1955 in zona ce urma sa fie inundata prin
formarea lacului de acumulare,au fost reluate cercetarile paleolitice de catre un
grup complex din cadrul Academiei Romane,in frunte cu renumitul
C.S.Nicolaescu-Plopsor, care a creat pe valea Bistritei o adevarata scoala de
arheologie,chemata sa formeze o noua generagie de specialisti.
Pentru studiul istoriei vechi a Romaniei au fost deosebit de utile culturii
geto-dacice tarzii, gasite la Hangu, Buhalnita, Ceahlau, Secu, Izvoru Alb si
Fartigi, unde s-au descoperit topoare de fier, vase de lut lucrate manual si cu
roata, bordee si locuinte de suprafata, cu resturi de vatra, cesti dacice, greutati
de pus la razboiul de tesut, prin care se atesta existenta stramosilor nostri pe
aceste meleaguri, dar si marturii desprpe existenta omului inca din epoca veche
a pietrei (paleolitic) dovedite prin prezenta varfurilor de sageti de tip swiderian
(perioada cuprinsa intre anii 8000-5600 i.e.n) in punctul ''La Scaune'' la 1328 m
alt si langa cabana Dochia,precum si prin urme reprezentate de vetre, resturi de
locuinta, unelte si arme din silex, resturi de oase din perioada anilor 40000-8000
i.e.n.
De asemenea tot sub patronajul Academiei Romane, dar si a unor
institutii stiintifice, a fost organizata studierea multilaterala a acestor locuri, pentru
a nu se pierde zestrea culturala, istorica si stiintifica a teritorului ce urma sa fie
inundat.
S-au efectuat cercetari etnografice si folclorice amanuntite. In acest
sens au fost inregistrate cantece si traditi orale de catre folcloristi, au fost
adunate sraie si unelte, zugraveli si podoabe de catre etngrafi.

4

Dupa formarea lacului de acumulare au disparut definitiv 2291
gospodarii si ca urmare au fost stramutati un numar de 18760 locuitiri in diferite
zone ale fostelor raioane Piatra Neamt si Tg Neamt.

Ruinele vechii
biserici de la Hangu,
cea mai grandioasă
de pe Valea
Muntelui
Dar majoritatea au preferat sa se stabileasca pe coastele muntilor, pe
terenuri situate la distante cat mai apropiate de maliurile lacului, pentru a
beneficia de mijloacele de transport pe apa, prin debarcaderele infiintate la
Poiana Teiului, Ceahlau, Izvoru Alb, Secu, Chiriteni, Buhalnuta si Potoci, precun
si prin portul de nave din apropierea barajului.
Pe apale lacului,a navigat la inceput pentru calatori vasul Plehanov, iar
mai tarziu au fost transferate din alte zone navigabile ale tarii, navele Amara,
Tusnad, Resita si Sucevita, cu care ani da zile a fost asigirat transportul pe apa
al locuitorilor stramitati dar folosite si vase de agrement pentru turisti veniti in
zona.
Pentru cercetarile stiintifice din zona lacului de acumulare,incepand cu
anul 1969 la Potoci a fost infiintata o ''Baza de Cercetari Biologice'' coordonata
de ''Statiunea de cercetari geologice,geografice si biologice'' de la Stejaru-
Pangarati.
Aici a fost creat un colectiv stiintific de cercetatori,in frunte cu directorul
Ionel Miron,care ani de zile a studiat posibilitatile de crestere a pastravului in
captivitate,in viviere flotabile cu regim de valorificare economica,in cadrul unei
moderne pastravarii situate in golful Potoci,sub noua denumire de ''Statiunea de
cercetari si productie salmonicola'' – Potoci.

5
Pentru extinderea cercetarilor biologice, acelasi colectiv inimos s-a
implicat in mod direct la lansarea in submersie a primului laborator (batiscaf) de
cercetari subacvatice din Romania, denumit L.S.1,cu ajutorul caruia s-a studiat
modul de viata al pestilor si al altor vietuitoare in adancul apelor din lacul de
acumulare.De un real folos pentru colectivul de cercetatori a fost si vaporul ''Emil
Racovita'' care a contribuit substantial la realizarea studiilor de-a lungul anilor. In
prezent atat batiscaful cat si vaporul se afla la ancora,in conservare la golful
Potoci, ca proprietate a universitatii ''Alexandru Ioan Cuza'' Iasi.
In anul 1982 ''Statiunea de cercetari si productie salmonica'' – Potoci
se transfera catre Institutul Central de Amenajari Silvice – Bucuresti, la
conducerea caruia a fos numit director Ionel Miron, cercetator stiintific, ajutat
indeaproape de medicul veterinar Liviu Miron, cu care colaboreaza pana in anul
1997 cand gestiunea este predata inginerului Chitoi Sorin, aflat in functie si in
prezent(2008).
Actuala statiune salmonica din cadrul I.C.A.S. – Bucuresti, are in
continuare ca obiectiv principal, producerea de pastravi in captivitate, folosind
acelasi tehnologie preluata de la fosta ''Statiune de cercetari biologice si
productie salmonica'', producand anual o cantitate de cca. 50 t de peste
vandabil.
Puietul de pastrav este din speciile curcubeu si fantanel, iar pentru
hranirea lur se folosesc granule din import.
Se mantioneaza ca in acelasi areal cu actuala Statiune salmonicola a
I.C.A.S. – Bucuresti, in cladirile existelte isi desfasoara in continuare activitatea si
''Baza de cercetari biologice'' Potoci, unde periodic au loc si simpozioane cu
studentii din cadrul Universitatii ''Alexandru Ioan Cuza'' din Iasi.

6
Cap.II.Lacul de acumulare ''Izvoru Muntelui-Bicaz'' si afluentii sai.
2.1.Amplasare.
Formerea sa a inceput la data de 1 iulie 1960 cand au fost gazduite
involburatele ape ale Bistritei, prin inchiderea vanelor din corpul Baraj.
Lacul Izvoru Muntelui-Bicaz este situat in bazinul mijlociu al raului
Bistrita (Carpatii Orientali), fiind traversat de paralela 47*latitudine N si meridianul
de 26*longitudine E. Lacul marcheaza o limita intre Muntii Stanisoarei,la E, Muntii
Bistritei,la S,si Ceahlau la V.

Harta litologica

Volumul apelor prin care s-a atins capacitatea utila de acumulare a fost
atins dupa cca 120 zile, respectiv in luna octombrie 1960, cand s-a pus in
functiune si prima turbina din Hidrocentrala de la Stejaru. Suprafata lacului este
de 3125 ha, el este proiectat pt acumularea unui volum de 1,23 miliarde mc, din
care 930 miliarde reprezinta volumul util, 100 milioane reprezinta volumul de
protectie impotriva inundatiilor si 200 milioane reprezinta apa aflata sub nuvel de
intrare in tunel.

7

Lacul se intinde pe o lungime de 35 k2, pana in satul Roseni, dincolo de
elegantul viaduct de la Poiana Teiului si ocupa o suprafata de 33 km2 . Cu aceste
dimensiuni, depaseste cu mult lacul de pe Lotru (Vidra), cel de pe Arges (Vidraru)
si lacul de la Poiana Uzului, dar nu se poate masura cu gigantul de la Portile de
Fier (200 km lungime si 5 miliarde mp apa) .

viaduct poiana teiului

Adancimea maxima langa corpul Baraj este de 97 m, iar cota de
deversare a apelor la supraplin se inregistreaza la 513 m altitudine. De mentionat
si faptu ca in zona Hangu se inregistreaza o latime maxima o lacului de 2 km.
Cel ce a conceput un baraj si un tunel de aductie a fost Inginerul
Dimitrie Leonida; tunelul de aductie a fost conceput pe sub culmea Botosanu si
uzina in doua variante (la Stejaru si la Pangarati), dupa care Bistrita revenea la
vechia matca. In 1950 s-a lansat primul plan de valorificare a resurselor
energetice ale tarii. S-a inceput strapungerea muntelui Botosanu pt crearea
tunelului de aductiune al uzinei de la Stejaru; 5 km lungime cu un diametru de 7
m. Pentru construirea barajului s-au folosit 2250000mc beton. La 1 iulie 1960,
ora 19, cablurile de sustinere au fost taiate si portile metalice s-au inchis. Apelor
Bistritei si Bistricioarei le-au trebuit 11 luni ca sa umple cuveta. In prezent,
debitelor celor doi tributori principali li s-au adaugat cel al Bicazului, adus in lac
tot printr-un tunel.

8
Harta tunel

Fundația hidrocentralei Stejarul

9
Tunelul de aducțiune a apei spre hidrocentrala Stejarul
(în construcție)
Facand o apreciere agenerale asupra lacului de acumulare, trebuie
aratat ca existenta acestuia este dependenta in cea mai mare parte de afluentii
sai, din zonele hidrografice ale voilor Bistritei (150 km,de tunel de aductiune),
Bistricioarei (68,5 km,de tunel de aductiune) si Bicazului (9,850 km, de tunelul de
aductiune), functie de precipitetiile colectate de pe versanti, dar si de cea a
apelor subterane.
Raul Bistrita dupa un scurt defileu, la Vadu-Rau, apele sale aluneca
bucuroasa spre a sa odihni in sfarsit; dupa lungul sau drun din Muntii Rodnei, din
ciclul glaciar de sub Varful Gargalau situat la 1850 m altitudine, in imensul lac de
acumulare ''Izvoru Muntelui'', in capatul caruia stand parca de straja, vestita
stanca Pietra Teiului il intampina cu un bun sosit.
Socotind dupa volumul de apa ce este deversat in lac prin apele
curgatoare, in ordinea importantei urmeaza raul Bistricioara, ce izvoraste de din
Muntii Calimani, de sub Varful Bursucariei situat la 1368 m, iar dupa o distanta
de 68,5 km se varsa linistit in apropiere de capatul superior ai lacului.
Daca in decursul erelor geologice, raul Bicaz s-a constituit ca un afluent
de sine statator al Bistritei, in urma studiilor de modificare a retelei hidrografice
din zona, in anul 1975 s-a aprobat realizarea unui tunel de aductiune de 9,850
km,construit intre barajul din satul Neagra si lacul de acumulare, prin care apele
raului Bicaz, sa suplimenteze volumul lacului din spatele barajului de le Izvoru
Muntelui.
In afara principalilor afluenti ce se prezinta cu debite substantiale la
deversarea in lacul de acumulare, se cuvine sa enumeram si seria paraielor
aflate de-o parte si de alta a acestuia, care intr-o masura demna de luat in
seama, contribuie si ele cu cantitati apreciabile de apa in mentinerea sa.
In aceasta idee, pornind din amonte spre aval, pe partea dreapta a
lacului intalnim urmatorii mici afluenti:
-in comuna Ceahlau se varsa paraiele Schit, Humariei, Rapciuni si Tiflicu unit
cu Sesca;
-in localitatile apartinand de orsul Bicaz se afla paraiele Izvoru Alb si Secu.
Pe partea stanga a lacului se gaseste un numar insemnat de paraie,
care si-au obarsia in Muntii Stanisoarei, dupa cum urmeaza:

10
-in comuna Poiana Teiului se varsa in zona Gura Largu, paraiele Largului,
Bolatau si Stana, iar pana in comuna Hangu intalnim paraiele Varlanu, Letesti si
Ratatului;
-in zona comunei Hangu curge paraul Hangu, cu afluentul sau principal
Audia, iar in continuare spre Bicaz, intalnim paraiele Netedu, Grozavesti,
Buhalnuta, Paraul lui Melinte si Ruginesti;
-in localitatea Potoci apartinand de orasul Bicaz, se varsa paraul Potoci.

2.2.Clima.
Tot ce ne intereseaza de temperatura, umiditate, evaporare etc. vom afla
in urmatoarele randuri. Lacul Izvoru Muntelui-Bicaz se inregistreaza, dupa cum
se stie, treptei montane moderat de calda,cu temperature medie anuala intre 7* –
7,5*C,cu iernile blande, media lunii ianuarie fiind -4* – -5*C si cu veri in care
media lunii celei mai calde (iulie) prezinta valori de 16* – 17*C.
Dar sa vedem cum stau lucrurile. Stratul superficial atinge vara
temperaturi de peste 20*C,maximum inregistrat fiind de 24,3*C la baraj si 24,1*C
la Ruginesti, in anul 1972.Daca in acest anotimp diferentele de temperatura a
aerului, de la zi la moapte, inregistreaza 10* – 12*C, pentru apa din lac nu
depaseste 4*C. Iarna, variatia diurna a temperaturii stratului superficial de apa
ramane in jur de 1*C, probabil si datorita podului de gheata care servaste drept
ecran, dar si datorita amplitudinii mai mici,d e la zi la noapte, a temperaturilor
aerului. Vanturile sunt cele care uniformizeaza termic patura de apa de la
suprafata lacului, vara coborand-o putin prin deranjarea orizontului inferior mai
rece ,iarna invers, ridicand-o prin transferul aceliasi ape, de data asta mai calde.

11
Nu este greu de presupus ca iarna orizontul de apa de la suprafata este mai rece
cu cat ne deplasam de la baraj spre Poiana Teiului, spre primavara situatia fiind
exact inversa. Fenomenul trebuie pus pe seama temperaturii afluentiilor, care
inregistreaza fidel mersul termic al atmosferei.
Daca avem imaginea termicii la scara orizontului superficial de apa, sa
vedem ce se petrece spre ''adancuri''. In anotimpul cald, se formeaza doua
orizonturi de apa, vorbindu-se, in limbajul hidrologilor, de asa-zisa stratificatie
termica directa .In speta, avem un orizont inferior cu temperatura umiforma, in jur
de 4*C, spre jumatatea dinspre fundul lacului, si unul superior, in care
temperatura creste progresiv, spre suprafata, pana la 20*C sau chiar mai mult.
Spre anotimpul rece se instaleaza, treptat, o stratificatie termica inversa,
care se stabileste in decembrie-martie pentru coada lacului si in ianuarie-martie
pentru sectorul barajul. Adica, de la temperatura apropiata de 0*C, cu formarea
chiar a podului de ghiata, ea creste treptat pana la adancimea de 40-50 m,de
unde pana la fund ramane constanta – in jur de 4 – 5*C. Sub podul de ghiata ea
se mentine, in zilele insorite, la 2 – 3*C, intrucat platosa respectiva nu permite
caderea energiei calorice in atmosfera. La antipodul celor doua situatii de iarna-
vara, intalnim in anotimpurile de tranzitie fenomenul de uniformizare termica a
apei, cunoscuta homotermie de primavara-toamna.
In orice caz, uniformizarea temperaturii incepe primavara, de la coada
spre baraj, apa avand in jur de 4 – 5*C, in spatele masei de apa uniformizeaza
termic instalandu-se rapid stratificatia termica directa, datorita aportului de apa al
afluentilor,cu temperaturi din ce in ce mai ridicate.
Interesant de retinut este simultaneitatea, pentru lacul Izvoru Muntelui, a
celor trei stari termice, la rasturnarea stratificatiei termice directe sau inverse. Din
cauza cresterii adancimilor de la coada spre baraj, a lungimii lacului si aportului
de ape al tributarilor, diferiti ca temperatura, se formeaza o ''bara homeoterma'' la
temperatura densitatii maxime a apei,care inainteaza lent spre baraj,in spate
intalnindu-se stratificatia termica directa, de vara, sau inversa, in functie de
anotimp, in fata persistand inca stratificatia prelungita din anotimpul precedent.
Ajunsi la capatul scurtei incursiuni prin care ne-am editificat catusi de
putin asupra felului in care lacul isi dramuieste caldura, adica asupra termicii
sale, revenim la imaginea de cristal a Izvorului de Munte si ne intrebam, prin
comparatie, cat ar putea masura transparenta apei in lac, sau cat poate
patrunde, spre adanc, lumina soarelui datator de viata.
In septembrie si octombrie afluentii aduc cele mai putine suspensii,

12
transparenta ajungand la 6 m in sectorul Izvoru Muntelui – Ruginesti si la 3 m
spre amonte. Primavara, suspensiile crescute ale afluentilor se disperseaza in
toata masa apei lacului, transparenta scazand la 1 m (iar cota ajunge chiar la
0,30 m).
Limita soarelui patrunde practic pana la 35-40 m adancime. Sub acest
nivel aste zona afotica.Intre 4-10 m intensitatea luminii atinge 100-1000 lucsi,la
20-30 m masurand 2-7 lucsi.
Inghetul inainteaza dinspre coada spre aval, cu grosimi intre 40-60 cm
in jumatatea superioara si 10-15 cm in cea inferioara.
Iar ceea ce priveste curentii, ei sunt determinati de vanturi, de afluenta
si efluenta, cat si de diferentele de temperaturi. Vanturile dominante pot
determina curenti cu o viteza ce poate depasi chiar 25cm/sec. Afluenta in zona
de coada si afluenta in zona tunelului dau nastere la o serie de curenti. Apar,de
asemenea, si curenti de convectie ca urmare a diferentelor de temperatura
cauzate de stratificatiile termice,cand masa de apa se deplaseaza vertical in
tendinta ei de uniformizare termica.
Scapata de sub platosa de ghiata,apa lacului aduna parcimonios
caldura soarelui fierbinte de vara,reusind ca pana in luna lui cuptor sa
inmagazineze pana la 13 mii Kcal la fiecere metru cub de apa.
In acest moment lacul a devenit un urias rezervor termic, dispunand de
o cantitete totala de caldura egala cu 161X100miliarde Kcal.
Pe masura ce soarele coboara spre anotimpul rece , temperatura
aerului scade de la o zi la alta, lacul incepe s-o cedeze generos,aidoma unui
calorifer natural, in asa fel incat, spre februarie si martie,cantitatea de caldura se
reduce de cca. 7 ori, coborand la 1967 Kcal/cmc de apa, ceea ce corespunde
unei valori totale de 11,2X100 miliarde Kcal.
Daca am incerca sa repartizam cantitatea maxima de caldura acumulata
la suprafata lacului de apa,obtinem o valoare in conformitate cu care,fiecare
centimetru patrat de apa dispune de 4 mii calori. Caldura respectiva explica
evaporatia puternica de pe suprafata lacului,cat si schimbarile microclimatice din
imediata lui vecinatate.
Cantitatea de apa evaporata variaza de la un sezon la eltul si de la an la
an.Intensivitatea fenomenului insa se accentueaza mai ales in intervalul iunie-
septembrie.
Cu ajutorul unei plute evaporimetrice, s-a putut estima ca in perioada

13
1963-1969 s-a pierdut, in medie, zilnic,o pelicula de apa egala cu 4-5 mm. Iarna
pelicula nu a depasit 1mm pe zi. Cea mai puternica evaporatie a fost in anul
1969 – 550 mm. Veti deduce singuri ca valorile ridicate vor corespunde cu
perioadele mai secetoase, in timp ce valorile minime se suprapun intervalelor de
ani ploiosi.

Intre anii 1967-1974 fenomenul a avut cu totul alte intensitati.
Atsel,media zilnica a fost de 3,7 mm in sezonul cald,iar in cel rece,cand nu s-a
inregistrat pod de ghiata,de 0,6 mm. Media pentru acesti ani a fost de 490 mm,cu
extremele de 400 si respectiv 600 mm.
Interesant de observat ca stratul de apa evaporat depaseste media
evaporatiilor cazute in zona lacului cu cca 100-130 mm. Evaporatia intensa
este,conform cu datele meteorologice, o consecinta a dinamicii active in zona,
raspunzatoare nu numai de incalzirea sa prin miscarea descendenta(fohnizare),
dar si de inlocuirea continua a aerului pe suprafata lacului.
Dar valorile legate de evaporatie nu raman simple cifre care sa ilustreze
doar amploarea unui fenomen hidrologic. Cumuland cifrele mentionate mai sus,
obtinem pentru perioada 1963-1969 o evaporatie totala prin care s-a sustras
turbinelor, dupa calculele specialistilor un strat de cca 5 m,ceea ce echivaleaza
cu un volum ce 134 milioane mc de apa.
Dupa cum am vazut ce consecinte are evaporatia fata de uzinele
hidrolectrice, mai are o consecinta interesanta – ceata. Ceata se adauga
peisajului incepand din luna august si reprezinta, la origine, un mecanism,un
impact intre aerul cad si cel umed de deasupra lacului cu cel rece, rezultat de
fenomenul indus de inversiunile termice specifice depresiunilor si vailor montane
adanci. Faptul este cat se poate de firesc si in acelasi timp usor de inteles.
Noaptea si dimineata supraracirea, prin radiatie, a aerului de pe versanti, duce la
miscarea lui descendenta,spre fundul vaii,producndu-se o evaporatie puternica la
contactul cu aerul cald si umed de la nivelul lacului.Se naste astfel un plafon
noros,care nu este alceva decat o ''ceata inalta''. Spre dimineata,pe masura ce
orele trec,mantia alba se ridica si se furiseaza peste inseuarile mai joase dinspre
sud si est,capatand conturul unui monstru urias ce planeaza cu bratele desirate
deasupra vailor Stejaru si Pangarati .Pana spre aniaza insa norul se risipeste
lent,disparand cu desavarsire. Spre decembrie el lasa,in trecerea sa peste
seuari,o bruma groasa care,acumulata de la o zi la alta,capata aspectul de

14
chiciura,oferind tabloul unei adevarate paduri de argint. Merita sa consemnam ca
prin ridicarea norului respectiv se produce si o contracarare a efectului
inversiunilor termice,in sensul ca temperaturile cele mai scazute se inregistreaza
de data aceasta la nivelul inseuarilor si nu pe fundul vaii,la nivelul lacului.
Zona lacului reprezinta,in afara celor deja consemnate,cateva particularitati
ale circulatiei atmosferice. Este de retinut in primul rand ca 40-60% din an
ramane sub imperiul acalmiilor,ca urmare a adapostirii ei de catre Masivul
Ceahlaului care se interpune in calea circulatiei dominate vestice.La aceasta se
adauga si circulatia locala,vanturile de munte-vale,ascendente,adica din aval
spre amonte,care se asociaza cu briza locala,al carei sens este dinspre lac spre
uscat,adica inspre versantii limitrofi.
2.3.Hidrologia.
Ceea ce apartine hidrologiei,este demn de luat in seama faptul,ca din
punct de vedere hidrologic,cantitatile de apa colectata din toate bazinele aferente
lacului de acumulare insumeaza in medie un volum de cca. 50 m,fata de 180 mc/
sec pe care-l consuma la un moment det uzina hudroelectrica de la Stejaru.
De aceea,pentru cei neavizati,trebuie mentionat ca lacul de acumulare
constituie numai o rezerva tompon si nicidecum o rezerva de apa
inepuizabila,motiv pentru care inca din proectare,uzina de la Stejaru a fost
concepata ca una ajutatoare la varf de sarcina in sistemul energetic national si
nu ca uzina de baza cu functionare naintrerupta.

15
Datorita evaporatiei puternice dintre ani 1963-1969 s-a sustras turbinelor,dupa
calculul specialistilor un strat de apa de cca. 5 m. Respectiva cantitate de
apa,pierduta in atmosfera,ar fi produs aproximativ 38 milioane kwh.Considerand
numai 5 milioane kwh/an,ne dam seama ca fara pierderea acestei emergii s-ar fi
putut economisi 2 mii tone combustibil conventional.
Nu doar in acesti ani s-a inregistrat o scadere a nivelului lacului,ci si
in anul 1974 si-a inscris in calendarul sau una din scaderila de nivel maxime –
28,41 m,nivelul lacului coborand la cota de 484 m. Oglinda apei s-a aflat deci la
numai 11 m deasupra gurii tunelului de aductie de la Podiceni. Amplitudinea
absorbita insa,care sa inregistrat pana in prezent,a fost de 33 m,reprezentand o
treime din adancimea maxima lacului.
Daca aceasta este pulsatia pe verticala a lacului,totalizand cresterile si
scaderile anotimpuale,pulsate destul de insemnata si cu repercursiuni mari
asupra trasaturilor sale morfologice,schimbarile fizice de nivel au totalizat in jur
de 20 cm,rareori ajungand la amplitudinea de 1 m.
Dar aminteam de schimbari morfolohice. Ele nu sunt deloc neglijabile.
Fata de cota maxima,515 m,o scadere de 35 m (adica o stationare a nivelului la
cota de 480 m) reduce lungimea la 20 km,cota lacului ajungand aproape de
confluenta paraului Rotarului. Latimea maxima de 2,2 km se reduce cu cca. 500
m,de la suprafata de 3125 ha ajungand la 1599 ha,concomitent cu reducerea
volumului de apa de la 1,23 miliarde mc la aproximativ 339 milioane mc si
adancimea diminueaza simtitor,incat de la 90 m (la baraj) se ajunge la 55 m. La
toate acestea se adauga reducerea perimetrului care,de la 104 km,ajunge la mai
putin de 50 km.
Retinem un joc al dimensiunilor,supuse capriciilor afluente,dar si
nevoii de lumina,reglata de la dispeceratul national.

16
2.4.Flora si fauna din lac si inprejurimi.
2.4.1.Flora lacului.
Referindu-ne asupra faunei ce s-a creat si dezvoltat in apele si in zona
lacului de acumulaare,se poate afirma ca aici au avut loc transformari majore de
ecosistem,datorate interventiei elementului OM prin diversi factori directi sau
indirecti. Plantele in general (din care fac parte si algele) au rol de producatori
primari,de ''bucatari'' ai unei biocenoze.Relatiile dintre verigile unui lant trofic fiind
in realitate extrem de complexe si complicate.In final,tot ceea ce moare intra sub
actiunea descompunatorilor care asigura transformarea substantei arganice in
substanta minerala si ciclul se reia de la capat.Intr-un ecosistem acvatic,la baza
tesaturii de relatii si interfluente din circuitul trofic al biocenozelor stau
algele,organisme vegetale simple aflate totodata si la baza arborelui filogenetic al
lumii plantelor.
Algele sunt adevarate uzine miniaturale de captare a energiei solare si
producatoari ale substantei organice – s-au raspandit pe pietre, tulpini, trunchiuri,
stalpi, macrofite acvatice si, in general, pe orice obiect udat vesnic de valuri,
alcatuind asa zisul perifiton.
In ecosistemul din lac, productia primara este realizata in exclusivitate
de totalitatea algelor, care alcatuiesc fitoplanctonul. Din cauza variatiilor imense
de nivel pe tarmurile lacului nu s-a putut si nici nu se va putea candva instala o
centura vegetala de macrofite acvatice. Pe de alta parte,datorita adancimi si
tranzitului continuu al apei,nu a fost posibila instalarea macrofitelor acvatice nici
in masa apei,cum este in alte lacuri cu apa stagnata si adancimi mai mici. In
consecinta,singurii conversori de energie solara,apa,aer si substante organice in
materie organica,baza de plecere a oricarei relatii trofice intr-un ecosistem,in
cazul de fata il constituie algele.
Dar cum,de unde au venit algele in lac? Cine a constituit sursa de
aproviuionare a noului biotop cu minusculele organisme vegetale? Ce pondere a
avut in acest proces vechiul ecosistem?
In primul an de existenta a ecosistemului nou,au fost identificate 26
specii de alge si se presupune ca o mare parte dintre ele au provenit si din micile
balti existente pe versantii inundati odata cu cresterea nivelului sau care au
comunicat in anumite moduri cu lacul. Cantitatea imensa de alge adusa de

17
principalii afluenti nu a contribuit prea mult la formarea fitoplantonului, ci, in
oarecare masura, la formarea microfitobentosului si a perifitonului.
Dinamica diversificarii numarului de specii din fitoplancton,in timp,a fost
destul de alerta.In studiile facute de specialisti pe parcursul a doi ani,de pilda,s-
au determinat 78 unitati taxonomice,38 dintre ele au fost semnalate in primul an
si 29 in ambi ani. Deci dinamica numarului de specii,de la un an la altul,a
inregistrat variatii apreciabile. Marea majoritate a speciilor determinate in apa
lacului apartineau de grupele: Cyanophyta, Euglenophyta, Cryptophyta,
Bacillariophyta etc.
Ca si in apa raului,mai mult de 1/2 din cei 243 de taxoni, determinati in
apa lacului,apartin diatomeelor. Faptul are o deosebita semnificatie,deoarece
predominarea diatomeelor in plancton atat ca numar de specii,cat ca si ca numar
de indivizi in cadrul unei populatii,reflecta un grad redus de troficitate al lacului,cu
implicati profunde asupra gradului de dezvoltare a celorlalte niveluri din piramida
trofica.Concluzia esta argumentata si mai mult de faptul ca,daca am lua in
considerare numai speciile euplanctonice care s-au dezvoltat masiv,numarul lor
nu ar depasi cifra 13,ceea ce reprezinta foarte putin comparativ cu diatomeele.In
ultimul timp se pare ca evolutia biocenozelor din cadrul ecosistemului a pornit pe
un fagas nou,accelerat de eutrofizare.In urma cu mai bine de 10 ani s-a instalat
in lac o noua specie. O scillatoria rubescens, care a cucerit rapid tot habitatul,
producand adevarate ''infloriri''
In esenta, evolutia biocenozelor din ecosistem, sub aspectul
fitoplanctonului, se caracterizeaza printr-o schimbare cantitativa si calitativa
continuua, concretizata in:instalarea de noi specii,disparitia unor specii existente
anterior,variatia sezoniera sau pe cicluri mai lungi a numarului total de indivizi
dintr-o unitate de volum de apa,rasturnari ale raporturilor de dominanta,
ajungandu-se ca unele specii din dominante sa devine dominate etc.
Dinamica cantitatii de alge fitoplanctonice urmeaza o curba cu maxima
situata in luna februarie. Sub aspect calitativ,compozitia fitoplanctonului variaza
in functie de cerintele ecologice ale speciilor compenente,in sensul ca speciile
care se dezvolta bine in apele reci vor fi preponderente iarna,cele ce se dezvolta
bine in apa calda vor predomina vara etc.,componenta specifica a
fitoplanctonului fiind deci in perpetua schimbare.
Spre exemplu, specia Oscillatoria rubescens inregistreaza maximum de
indivizi pe unitatea de volum de apa in lunile februarie-iunie, in timp ce specia
Fragillaria crotonensis inregistreza un maximum in iunie si altul in septembrie, iar
Dinobryon sociale in lunile iunie-august.

18
Fitoplantonul prezinta si vareati (calitative si cantitative) spatiale,in
sensul ca nu exista identitate intre probe simultane luate la diverse adancimi sau
in diverse puncte din acelasi orizont,dar situate la coada si mijlocu lacului,la baraj
etc. De la suprafata spre adanc,se constata atat o scadere treptata a numarului
de indivizi (schimbare cantitativa),cat si numarului de specii (schimbare
calitativa).Situatia,care pare logica,mai este complicata de faptul ca una si
aceeasi specie are preferinte relative la adancimea in care se dezvolta optim in
functie de sezon. Astfe,specia Oscillatoria rubescens se inmulteste optim la
suprafara apei in timpul ierni si la cca. 10 m adancime in timpul verii. In fine,in
ceea ce priveste comportamentul fitoplanctonului pe verticala,in raport cu
adancimea apei,situatia se mai complica si prin aceea ca diversele speci de alge
au un anumit ritm nictemeral,ritm care face ca in timpul zilei densitatea maxima
sa se realizeze la suprafata apei,in timp ce la jumatetea nopti densitetea maxima
se inregistreza la o adancime variind in jurul a 5 m.
Acelasi spectru larg de variabilitate a densitati fitoplantonului se
inregistreaza si pe alta coordonata spatiala a biotopului ecosistemilui,si anume
pe plan orizontal. Ca o constatare de ordin cu totul general poate fi mentionat
faptul ca,pe lungimea lacului,numarul de alge la unitatea de volum
scade,continuu de la varsarea Bistritei in lac spre zona de baraj.Si mai interesant
este insa faptul ca,sub aspestul numarului de alge vii,situatia este inversa,in
sensul ca de la coada lacului spre baraj creste continuu numarul de alge vii.
Concluzia care se impune,printre altele,este aceea ca la coada lacului
densitatea mare a fitoplanctonului se datoreste algelor transpotrate de Bistrita
(intre 4-6 mii si 10 mii exemplare/ml apa),alge care nu pot supravietui in noile
conditii de biotop si pier (daca nu au ajuns deja moarte),cazand la fundul apei
sau fiind consumate.Cu cat ne apropiem de baraj,in masa apei creste ponderea
algelor planctonice propriu-uise (euplanctonice)mult mai bine adaptate conditiilor
de mediu si de aceea prezente in numar mare (desi numarul mare de exemplare
este mult inferior celui de la coade lacului). Situatia este similara,desigur pe plan
mai mic,si pentru golfuri,in sensul ca de la coada golfului spre varsare,se
constata o diminuare a numaralui total de alge din unitatea de volum al
apei,peste care se suprapune,o diminuare a numarului algelor de
rau,concomitent cu a crestere a numarului celor tipice.
Caracteristicele morfoanatomice ale algelor ce alcatuesc fitoplantonul in
ecosistemul la care ne referim diminueaza si mai mult rolul algelor ca baza
trofica pentru consumatorii de ordinul 1,deoarece mlte sunt mari,uneori vizibile cu
ochiu liber. Deocamdata,acest proces de ''inflorire a apei''(adica o inmultire a

19
algelor) nu a intrat direct in circuitul trofic al ecosostemului (fiind de talie
mare),dar a contribuit la acumularea unei cantitati sporite de materie
organica,implicit de substanta si energie. Desi sunt un indiciu al eutrofizarii
ecosistemului,uneori ''infloririle de elge'' pot avea efecte extrem de
negative,producand un dezechilibru complet in interelatiile din cadrul biocenozei.
Imi voi opri pasii un timp prin pajistile din zona limitrofa a lacului, voi
zabovi o clipa la surasul izvoarelor sub framatul cetinii spre a admira si a lua cu
noi o parte din pitorescul si armonia luminisurilor si fanetelor,din semetia stancilor
ponctate ici-colo cu flori de culori tonifiante sau,de ce nu,spre a intipari in
memorie cantecul atat de rar al cocosului de munte.
Poate, parcurgand aceste randuri,inainte sau dupa parcurgerea unor
poteci,batatorite de pasi confratilor nostri in jurul lacului,trecerea noastra prin
timp nu va fi atat de efemera,poate nu vom rupe o floare,fara a medita o frantura
de timp la giganticele procese care i-au precedat devenirea. Poate…si,vrajii de
spectacol,vom fi tentati sa revenim,sa reluam plimbarea,constienti ca nimic nu va
mai fi la fel,inafara doar de fructul sradaniei umane – barajul si lacul,ce vor
ramane martori in timp ai cutezantei noastre,a celor de astazi.
V-oi porni asa dar,in zori,din Piatra Neamt, pe drumul care urmiaza,in
sens invers,navalnica truda de veacuri a Bistritei,spre Izvoru Muntelui,si apoi prin
inprejurimi,pentru a ne delecta privirea si a trage adanc in piept miresmele
padurilor. Dar inainte de a face primul pas in lumea de basm a Tarcaului,s-au la
campingul Potoci,din perimetrul caruia avem in fata ingemanarea muntelui cu
carul si apa,e bine sa facem cateva precizari,spre a avea drumul mai lesnicios.
Daca ar fi sa impart teritoru tari noastre pe criterul speciilor de plante
care-l populeaza,am putea delimita cu usurinta sapte ''provincii floristice'',
granitele dintre ele fiind trasate pe considerente diverse si complexe, in care se
includ:trecutul geologic, clima, asociatiile vegetale si raspandirea concreta a
diferitelor specii, intre care un rol important il joaca endemismele.
In ori ce caz, sub raportul unei asamenea impartiri, zona in care este
amplasat lacul de acumulare face parte din provincia dacica.
Provincia dacica are limitele altudinale intre 200-1600 m,cuprinzand
paduri de foioase si conifere, instalate pe soluri extrem de variate (gama de la
brun-roscate de padure la podzoluri levigate), intr-o clima relativ rece avand ca
specie reprezentativa fagul. Prin padurile, pasunile si fanetele provinciei abunda
speciile endemice dacice. Merita mentionat faptul ca,in general,in cadrul acestei
provinci se pot delimita urmatoarele subdiviziuni:regiunea deluroasa reprezentata

20
prin paduri de stejar si mixte,de tip central european;regiunea muntoasa
reprezentata prin paduri de tip subatlantic,in care predomina fagul si paduri de
rasinoasa de tip boreal,la limita superioara a carora se intind tufisuri subalpine
purtand ca o cununa pajistile alpine.
Lacul Bicaz se intinde in zona padurilor de rasinoase, caracterizate
prin pedominarea molidului. Teritori intinse din juru lacului sunt ocupate si de
paduri in amestec,constituite si din fag,molid si brad,precum si de terenuri
agricole aparute pe locul unor fonte paduri. Pe alocuri se intalnesc si pajisti
stepizate secundare in care predomina speci de Festuca, Stipa, Botriochloa etc.
In peregrinarile prin desisurile din inprejurimile lacului, intalnim la tot
pasul,paltini falnici si altari (Acer campaestre, Acer platanoides, Acer
pseudoplatonus), pini cu ramuri rosiatice si rare (Pinus silvestris), brazi cu cetina
groasa (Abies alba), molizi cu rasina puternic mirositoare (Picea excelsa) si, din
loc in loc, chiar stejari (speci din genul Quercus ), fagi (Fagus silvatica)etc.Spre
margini de padure si prin luminisuri se intalnesc aluni (Coryllus avelana), salci
(specii de Salix), mesteceni (Betula verucosa), arini (Alnus glutinosa), macesi
(speci de Rosa), precim si alte specii.
Solul este acoperit cu ierburi fosnitoare de un verde crud in primavara,
galbene si rigide spre sfarsitul varii,flori viu colorate,care atrag milioane de
insecte consumatoare de nectar si poen,sau florii inmiresmate toate alcatuind un
covor fermecat,vesnic schimbator atat sub aspect cromatic cat si ca mod de
aranjare.

21

Stancile inospitaliera sunt populate si ele cu specii de Saxifraga, capabile
sa utilizeze bruma de sol acumulata in cele mai mici crapaturi sau adancituri.
Bineinteles, muschii si lichienii sunt omniprezenti fie pe pietre si sol,fie pe
trunchiul si ramurile copacilor. Lacurile mai joase si baltite,precum si marginile
paraielor sunt brodate cu auriul florilor de piciorul cocosului (specii de
Ranunculus si Caltha) , pantele mai insorite sangereaza prin boabele imbietoare
de fragi, incalciala tufisurilor ascunde zmeura si mure,la indemana celor ce nu tin
seama de mornaitul morocanos al lui Mos Martin.

22
2.4.2.Fauna lacului.

De la bun inceput trebuie mentionat ce pestii se deosebesc de celelalte
vietuitoare amintite in paginile anterioare prin cateva cracteristici care le asigura
o mai mare independenta de factorii de madiu abiotic. In primul rand,pestii au
capacitatea de a se deplasa rapid,dintr-un loc in altul,putand sa se extraga in
mod activ de sub influenta unor factori de mediu nefavorabil,sa-si caute hrana,sa
se apere de dusmani etc. Apoi,o parte din specii isi depun icrele in amonte,pe
Bistrita,spre izvoare,in apa rece si cristalina,bine oxidata. Desi implica riscuri
nenumarate,mai ales sub aspectul braconajului,aceasta caracteristica il sustrage
de la variatiile catastrofale ale nivelului lacului.In acelasi fel,din Bistrita pot veni
oricand in lac sumedeni de pesti,pentru a vana si a-si asigura hrana.
Astfel,in timpul imediat urmator bararii Bistritei si umplerii cuvetei
lacului,fondul piscicol a inregistrat o crestere cantitativa generala. Apogeul atins
de curba dezvoltarii numerice a pestilor in lac s-a inregistrat in perioada cuprinsa
intre 3-5 ani de la fondarea barajului. Dar de la acea epoca de aur pentru
pescari,care a impins la previziuni deosebit de optimiste relative la productia
piscicola a lacului,s-a inregistrat o scadera substantiala a numarului de
pesti,scadere ce nu a reusit insa sa indeparteze pe ''mucenicii rabdarii''(cum ii
numea Sadoveanu) de mirejul luciului de apa,in care-si arunca cu tenacitate
undita.
Cauzele scaderii numarului de pesti din masa apei lacului sunt multiple,
dar sunt generale de unul si acelasi factor: dinamica nivelului apei si caracterul
paseger al apei acumulate.
Urmarindu-se inca de la inceput aspectul piscicol din zona,s-a incercat
popularea lacului cu speci de pesti valorosi din punct de vedere economic,ca
rezultat al multiplelor cercetari efectuate pe parcursul unui timp indelungat de
catre ''Statiunea de cercetari geografice,geologice si biologice'' Stejaru-
Pangarati,care a pus in special accentul pe pesti din specia salmonidelor
(pastrav). Dar,in acelasi timp au fost introduse in apele lacului si alte specii
precum oblete,coregon si babusca ,c are sa constituie hrana pestilor rapitori
precum pastravul.

23
Se cuvine mentionat si faptul ca pentru asigurarea puietului necesar
popularii lacului,in comuna Ceahlau,la pastravara din satul Schit a fost infiintat un
complex modern de incubatie si crestere a puietului de pastrav si lostrite dar si o
serie de bazine mari pentru reproducatori de diferite specii.
In afara de Statiunea Salmonicola Potoci,care are cca. 200 bazine
viviare dispuse radial,in acelasi golf mai functioneaza din ultimii ani,o alta
crescatorie de pastravi particulara de aceeasi marime,tip bloc.Intre priza tunelului
si port,intr-un mic golf italnim cea de a treia platforma plutitoare pentru cresterea
pastravului tip bloc,acesta ferma piscicola din zona Podiceni,fiind a
intreprinzatorului Ioan Voda.Aici se creste pastrav curcubeu adus din Danemarca
in cele 60 viviere existente.Se va continua cu cresterea de pastrav curcubeu
australian,platforma urmand a fi extinsa pana la cca. 200 bazine viviere.
Pastravaria Potroci Pastravul Curcubeu
In majoritetea apelor macrofitele si macrofitele acvatice se inmultesc si
pe cale naturala,dar datorita variatiilor de nivel fiind ample si apa primenindu-se
continuu in lac,este astfel inpiedicata dezvoltarea verigii trofice a producatorilor la
cote optime,de unde intreaga perturbare a relatiilor trofice ulterioare. Apoi dar nu
in ultimul rand variatiile imense ale apei, pe verticala,inpiedica reproducerea
organismelor zooplanctonice, dar mai ales a pestiilor, care-si depun ponta in
mal,in imediata invecinatate a suprafetei apei. Daca nivelul este la scadere icrele
raman pe uscat, daca este in crestere ajung la adancimi cu totul
necorespunzatoere, adancimi la care presiunea, temperatura, oxigenarea apei
sunt nefavorabile. Si intr-un caz si in celalalt, rezultatul este unic – distrugerea
pontei, imposibilitatea aparitiei descendentei. Moartea loveste necrutator mai
ales in reprezentantii speciilor de salmonide si ciprinide de talie mare.

24
Si totusi,cu toata stradania acordata popularii si inmultirii speciilor de
pesti,pe parcursul timpului a avut loc o deteriorare a mediului piscicol, avavnd
drept urmare importante scaderi ale numarului acestora. Astfel, pornind cu anul
1960 cand existau in lacul de acumulare 25 specii, in anul 1970 s-a ajuns la 19
speci,iar in anul 1966 sa fie constatate doar 15 specii.
Dupa anul 1970 s-a constatat o crestere a ponderii prezentei bibanului
in lac, considerat ca peste rapitor, cu influente negative asupra restului speciilor.
Cu toate acestea, referindu-ne si la greutatea pestilor din celelalte speci,s-au
inregistrat unele recorduri precum:20kg la crapul fitofag,18kg la pastrav, 5kg la
mreana; 4,5kg la platica, 4kg la biban, 3kg la clean; 2,5kg la caras.
In apele lacului de acumulare se gasesc in prezent urmatoarele specii
de pesti: oblrtr si biban, ca si cei mai reprezentativi, iar in ordinea ponderii
urmeaza cleanul, pastravului curcubeu, pastravul fantanel, scobarul, babusca,
platica, carasul, boisteanul, mreana si porcusorul.
Apele mai adapostesc si lostrita in cantitati mici, dar de mari
dimensiuni,fiind declarata monument al naturii,ocrotita de lege. Fata de situatiile
creata,se poate afirma ca datorita amplasarii reliefului din zona lacului de
acumulare,a gradului de indivizualizare fata de masa principala a apei,dar si a
regimului hidrologic datorat afluentilor,golfurile sunt totusi cele ce reprezinta
portiunile de ecosistem deosebite,cu influente specifice asupra existentei
mediului piscicol si nu numai.
Desigur ca prezenta golfurilor din zona lacului,considerate ca potntiale
zone cu influente economice,au un rol aparte si se cuvine sa fie mentionate in
ordinea importantei dupa cum urmraza:Potoci,Izvoru Alb,Ruginesti,Zona
Barajului,Hangu si Buhalnita,care in momentul de fata sunt localizate si ca zone
prospere pentru cresterea racilor acestia putand constitui pe viitor o sursa de
hrana importanta pe baza cercetarilor incurajatoare ce s-au efectuat in ultima
perioada de timp.In cateva dintre acestea s-au organizat actiuni de
colectare,dirijate stiintific pentru studii.Pe baza noilor biotehnologii,se pun
sperantele realizaii unor crescatori de raci rentabile si in zona lacului de
acumulare de la Bicaz.
Datorita calitatilor sale organoleptice si alimentare ce il trasforma intr-o
delicatesa culinara,in ultimele decenii racul a devenit a devenit o specie
interesanta pentru acvacultura, fiind crescuta, dirijata si comercializata pentru un
public din ce in ce mai numeros.

25
Mediul acvatic si conditiile naturale au atras pe lac in decursul anilor in
mod deosebit si pescarisii,cele trei specii fiind: pescarusul mare de culoare
alba,pescarusul mijlociu cu penajul cafeniu si pescarusul mic cu penaj negru la
extremitati. Au reusit sa se mai adapteze si rata mare, care cuibareste in padure,
precum si starcul cenusiu (batlanul),ca pasare de pasaj,din care doar 20%
cuibareste in zona.
Tot in mediu acvatic a aparut si vidra, in jurul anului 2000 a fost
observat si rozatorul bizam (ondatra zibethica), un bun inotator, mai mare ca
sobolanul,cu corpul lung de peste 30cm, cu blana pretioasa castanie-roscata,
denumit si sobolan de mosc, specie originara din America de Nord, venit din aval
de baraj.

2.5.Zona turistica a lacului de acumulare.
Pe lacul de acumulare, considerat ca un fel de ''mare intre munti'' in
data de 15 august se sarbatoreste traditionala ''Ziua Marinei'',s erbare pe care
localnicii si turistii sositi in numar mare,asista la manifestari artistice si jocuri
marinaresti,viziteaja inprejurimile si delecteaza in peisajul montan deosebit de
atragator.
Descriind sarbatoarea ''Zilei Marinei'', festivitatea incepe cu intonarea
imnului de Stat si lansarea unei coroane de flori, pe apa, in cinstea marilor
eroi,precum si tuturor eroilor neamului. Au loc apoi intreceri intre barci cu rame
sau hidrobiciclete.

26
Cu nerabdare si deosebita atentie, este urmarita proba de prindere a
purcelului cu scondru, la care concurentii,buni inotatori,trebuie sa parcurga o
distanta de cca. 12 m pe o barna inclinata si unsa din belsug cu vaselina. Dupa
ce are loc si concursul de prindere a ratelor,urmeaza peripetia nuntii pe lac,unde
pluta cu nuntasi este atacata de catre pirati,mireasa furata,iar mirele si preotul
sunt aruncati in apa. Manifestarea se incheie cu defilarea flotei existente,
salutand manirareste asistenta, in aplauzele acestora.
Flota,portul,restaurantul si zecile de tonete prezente cu produse
alimentare,asigura plimbari de agrement pe lac, specialitati de peste, iar in final
preparete moldovenesti,bauturi si racoritoare,pepeni si cate altele.
De la capitania portului Bicaz,aflat pe malul stang al lacului in apropiere
de baraj,s-a confirmat ca in anul 2007 ''flota'' este compusa din:
-doua vase pasagere de 100 persoane,Resita si Tusnad;
-doua salupe de serviciu,Filipesti si Palosul;
-un vas pasager de 40 persoane,Sucevita;
-doua salupe remorchere,Bradul si Predeal.
Fac mantiunea ca incepand cu anul formarii lacului de acumulare, au
functionat la Capitania Portului Bicaz, urmatorii: Bradateanu I., Popa Constantin,
Chentiu Emilian, Munteanu Viorel, Pocovnicu I., in prezent capitanul portului de
gradul II fiind Vasile Ciucanu (2008).
In port se afla Complexul Turistic Naval ''Lebada''de 3 stele, constituit
pe pontoane, avand hotel, restaurant si o incapere terasa.
Pe suprafata lacului se mai pot intalni si alte baze de agrement
particulare, pe pontoane, care dispun de salupe sau barci cu motor proprietate
persolala; Statiunea Salmonica Potoci.
Situate in fata unei largi parcari auto cu priveliste spre lac, inainte de a
cobora lunga scara betonata care duce la barcader,pe marginea lacului se afla
elegantul restaurant ''Pescarus'', cu salon cu salon si spatiu mare pentru
terasa,cu numeroase casute amplasate in zona inpadurita, cu zeci de
hidrobiciclete si cateva ATV – uri ce pot fi inchiriate amatorilor.
La cateva sute de matri mai sus,langa soseaua nationala se afla
Motelul ''Cristina'', amplasat intr-un frumos peisaj montan imradurit. Turistii care
trec peste baraj calatoriind pana la cota lacului,ajungand pana la impozantul
viaduct de la Poiana Teiului, in lungime de 800 m,la capatul caruia drumul se

27
bifurca spre dreapta catre Borca – Vatra Dornei, iar la staga pe valea Bistricioarei
catre Tulghes – Borsec – Toplita, din care ramificatie asfaltata spre stanga duce
prin comuna Ceahlau la Statiunea Durau.
In amonte viaductul se inalta din lacul de acumulare cunoscuta stanca
Piatra Teiului, monument al naturii, formata din calcare,martora a eroziunii,de
cca. 30 m inaltime si care reprezinta o deosebita atractie turistica.

Venind tot dinspre Bicaz,inainte de intrarea pe viaduct, o ramificatie la
dreapta o apuca spre Tg. Neamt,trecand prin popasul Petru Voda,unde intre
colinele de la Hasca se afla schitul ''Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril'' loc de
perelinaj pentru multi credinciosi.
Cu aceasta descriere, se incheie asdar zbuciumatul periplu realizat in
jurul unui adevarat mit, care se numeste Lacul de acumulare ''Izvoru Muntelui'',
ce se constituie in final ca o fidela marturie a confruntarii omului cu natura.

28
Bibliografie
•Constantin Buruian si Ioan Hociung ‘’Monografia orasului Bicaz – Editura
Asachi,Piatra Niamt 2007’
•Constantin Grasu ‘’Lacul Bicaz si imprejurimi – Editura Sport-
Turism,Bucuresti 1975’’
•Ioan Scurtu si Adolf Minut ‘’Valea Bistritei – Editura Sport-Turism,Bucuresti
1978’’
•Mihail Gabriel Albota ‘’Muntii Ceahlau – Casa editoriala pentru turism si
cultura ABEONA,Bucuresti 1992.