561STRATEGII DE DEZVOLTARE DURABIL Ă ÎN TURISM [626304]

561STRATEGII DE DEZVOLTARE DURABIL Ă ÎN TURISM

Chepea Alina Mihaela, masterand: [anonimizat], masterand: [anonimizat], masterand: [anonimizat] „Constantin Brâncu și”, Tg-Jiu

Résumé: Cet article analyse le tourisme durable et les principes directeurs pour
l’aménagement et la gestion. Le lien entre zones protégées et tourisme est aussi ancien que
l’histoire de ces espaces. Bien que leurs rela tions soient complexes et parfois conflictives,
le tourisme est toujours un élément essentiel dont il faut tenir compte lors de la création des
zones protégées et dans leur gestion. Ces principes directeurs – en ce qui concerne la
stratégie – visent à faire mieux comprendre le rôle et la gest ion du tourisme dans les zones
protégées. Ils offrent aux responsables de ces espaces à la fois une structure théorique et
des orientations pratiques. Le but sous-jacent est que le tourisme contribue à la réalisation
des objectifs des zones protégées et qu’il ne sape pas la raison d’être de ces espaces.
Mots-clés : tourisme, stratégie, gestion, tourisme durable.

Conceptul de turism durabil este determinat de procesul de cre ștere a popula ției, de
dorința de ridicare a nivelului trai ca și de cunoa șterea capacit ății de suport a mediului.
Dezvoltarea durabil ă se bazeaz ă pe următoarele principii manageriale esențiale:
• stabilirea limitelor ecologice, a standardelor și normelor de consum, cu reducerea
consumurilor nejustificate; • redistribuirea activit ății economice și realocarea resurselor, satisfacerea nevoilor esen țiale
ale vieții, și în același timp cre ștere economic ă;
• menținerea unui optim de popula ție, creșterea demografica f iind în concordan ță cu
potențialul ecosistemelor exploatabile;
• conservarea resurselor de baz ă și păstrarea arealelor na turale care sus țin patrimoniul
genetic al florei și faunei;
• acces legal la resurse, cre șterea efortului tehnologic și folosirea ra țională a acestora;
• stabilirea unei rate minime de exploatare și de consumare a resurselor a șa zise
“inepuizabile”; • controlul comunitar, rolul comunit ății locale asupra lu ării deciziilor de – dezvoltare
locală;
• asigurarea unui management al tuturor resurselor care s ă pună accent pe calitate.
Pornind de la punctele cheie ale dezvolt ării durabile, impactul activit ăților turistice
presupune
următoarele:
• creșterea viabilit ății unor localit ăți cu resurse naturale reduse;
• utilizarea terenurilor slab productive agricol, prin realizarea unor dot ări turistice
corespunz ătoare;
• creșterea veniturilor b ănești ale locuitorilor în condi țiile reducerii p ășunatului și a
exploatărilor silvice;

562 • creșterea puterii economice a localit ăților, prin ob ținere de noi venituri din noi taxe și
impozite locale; • încurajarea activit ăților tradiționale, mai ales a acelora cu caracter artizanal și de mică
industrie tradi țională;
• dezvoltarea unui comer ț specific bazat pe produsele economice locale și meșteșugărești;
• veniturile ob ținute din turism și comerțul specific acestui ca dru, pot contribui la
susținerea ac țiunilor de modernizare a obiectivelor culturale, de refacere ecologica a
peisajelor valoroase; • aportul de profit și devize – ca urmare a activit ăților de primire, g ăzduire, transport și
alimentație publică – vor reprezenta o contribu ție important ă în planul dezvolt ării locale.
Dar dezvoltarea economic ă are și repercusiuni negative, mai ales când se dep ășesc
anumite limite, urmarea fiind afectarea mediului ambiant.
Prezența reliefului variat, cu suprafe țe împădurite sau vegeta ție apreciabil ă
reprezintă modalitatea cea mai simpl ă de reducere și ră
spândire a factorilor poluan ți.
Important este ca exploatarea re surselor naturale (lemn, piatr ă, cărbune, petrol, sare, etc.)
dintr-o zon ă să se facă rațional, pentru a p ăstra și permanentiza un poten țial natural atractiv
și valoros, ca și pentru: reducerea efectel or de poluare natural ă și antropic ă, prevenirea
fenomenelor de de șertificare ori de degradare a apelor, solului și vegetației, menținerea
unui climat pl ăcut și stabil, în scopul men ținerii și păstrării atractivit ății peisajului.
Pădurea are și ea un rol deosebit în bilan țul căldurii, în acumularea, cur ățarea,
reglarea distribu ției resurselor de ap ă, reducerea ac țiunii vânturilor puternice, în formarea
solurilor și permanentizarea unor ni șe ecologice de flor ă și faună.
Impactul negativ al activit ăților economice este exprimat de:
• presiunea asupra exploat ării resurselor;
• distrugerea treptat ă a mediului înconjur ător;
• utilizarea tehnologiilor neperformante care conduc la produse slabe calitativ, la consum
mare de materii prime și energie, precum și la creșterea polu ării prin produse secundare.
Impactul cultural este dominat de rela ția dintre turi ști și populația locală, care nu
este întotdeauna benefic ă în plan local.
Aspectele pozitive sunt date de:
• dezvoltarea și revigorarea tradi țiilor culturale și religioase;
• diversificarea formelor de artizanat; • favorizarea cre șterii interesului popula ției locale pentru p ăstrarea și conservarea
obiectivelor de interes turistic, naturale și culturale, care astfel pot fi valorificate;
• inițierea unor noi ac țiuni culturale în plan re ligios, de pelerinaj la m ănăstiri, cu scopul
satisfacerii sentimentului de sacralitate cre ștină, de respect fa ță de valorile morale.
Aspectele negative sunt mai numeroase, iar apari ția lor se face sim țită după un
interval relativ mai lung de timp: • apariția de schimb ări a mentalit ăților, a valorilor morale sub influen ța turiștilor, păstrarea
unor obiceiuri, datin i doar pentru c ă sunt pe gustul turi știlor, apari ția kisch-ului;
• adaptarea și copierea de c ă
tre reziden ți a unor atitudini și comportamente noi, atribuite
turiștilor;
• apariția unor poten țiale conflicte și antagonisme, atunci când turismul devine fenomen de
masă, suprasaturat, și conduce la dispari ția sentimentului de mândrie fa ță de propria
cultură;
• creșterea costului vie ții, dezvoltare ultrarapid ă a modelului societ ății de consum,
distrugerea treptat ă a spontaneit ății sociale, pe plan local.
Derularea activit ăților turistice nec ontrolat, aleator, f ără luarea în calcul a
standardelor de amenajare și exploatare poate conduce la degradarea mediului și a
resurselor turistice. Aces te aspecte sunt influen țate de dou ă mari grupe de factori:

563- factori care sunt o urmare direct ă a dezvolt ării economice(industria, agricultura,
transporturile și alte domenii de activitate);
– factori care sunt rezultatul utiliz ării mediului pentru turism și agrement.
Chiar dac ă activitățile turistice nu agreseaz ă mediul, precum unit ățile industriale,
nu se poate ascunde faptul c ă și turismul are influen țe negative asupra mediului ambiant.
Impactul pozitiv este reprezentat de:
• creșterea num ărului de unit ăți de cazare, îndeosebi în a șezările urbane și rurale
defavorizate; • sporirea num ărului de unit ăți de alimenta ție publică, prin sprijinirea ini țiativelor locale
pentru valorificarea buc ătăriei tradiționale și utilizarea produselor locale specifice (vinuri,
brânzeturi, produse de carne, legume și fructe, etc.);
• crearea condi țiilor de agrement-divertisment adecvat și diversificat, care de asemenea
poate pune în valoare resu rsele locale (cai, cale ști, sănii, bărci, instala ții tradiționale de
agrement, tarafuri, orchestre și fanfare, etc.);
• dezvoltarea unui comer ț specific cu produse de ar tizanat, albume, pliante, h ărți, ghiduri,
diapozitive, CD-uri, etc.; • modernizarea principalelor c ăi de comunica ț
ie și de acces spre punctele de interes
turistic; • activitățile turistice pot interveni în asigurarea unor servicii care s ă se integreze ambiental
și situate la pre țuri rezonabile;
• oferă șansa creșterii preg ătirii profesionale, prin specia lizarea personalului din turism,
îndeosebi a ghizilor, cu ridi cat nivel cultural, buni cunosc ători de limbi str ăine;
• crearea condi țiilor ca, prin multitudinea formelor de turism, acestea s ă se poată practica
pe tot parcursul anului, cu evitarea aglomera ției din sezonul turistic;
• creșterea veniturilor locale și generale, prin încurajarea de noi investi ții în turism.
Impactul negativ este determinat în primul rând de ac țiunea distructiv ă a turiștilor
asupra resurselor turistice. Ac țiunile distructive – în multe cazuri incon știente, datorat ă în
special lipsei de educa ție turistic ă și ecologic ă – pot fi numeroase, mai ales în zonele sau la
obiectivele la care se contureaz ă o evident ă concentrare turistic ă și în condi țiile în care
dotările și amenajările turistice nu corespund cerin țelor de protec ție a mediului.
Ele sunt provocate de:
– circulația turistic ă necontrolat ă
mai ales în afara traseelor ma rcate, prin distrugeri asupra
solului, vegeta ției, perturb ării faunei. Alte prejudicii sunt aduse prin declan șarea de
incendii, împiedicarea ref acerii ecologice, practicarea braconajului, ducând pân ă la
dispariția unor specii.
Circulația turistic ă necontrolat ă, în grupuri mari, are influen țe negative și asupra
obiectivelor culturale; – lipsa unor amenaj ări specifice , destinate popasurilor, instal ării corturilor, în zonele și
traseele de mare interes turistic. Produce fenomenul de degradare a peisajului, prin
acumulări de deșeuri, gunoaie, etc.;
– distrugeri cauzate de turismul automobilistic prin parcarea și circulația în locuri interzise,
cu abatere de la drumurile principale, cu oprir ea în poieni, pe malul apelor, prin producerea
de: gaze de e șapament, zgomot, distrugerea de specii floristice. O intens ă circulație
turistică, aglomerarea parc ărilor conduce la alterarea aerului în zonele turistice;
– exploatarea intensiv ă a resurselor naturale cu valen țe turistice (ape minerale, n ămoluri,
gaze de mofet ă, plaje, apa lacurilor s ărate ș.a.). Se impune limitarea exploat ării acestor
resurse în raport cu valoarea rezervelor omologate, cu asigurarea unei exploat ări raționale.
Un rol important îl are respect area perimetrelor hidrogeologice și a normelor sanitare de
protecție a hidroz ăcămintelor cu valoare balnear
ă;

564 – structurile turistice de primire, alimenta ție publică nu prezint ă dotări de folosire a
energiei alternative, a recicl ării și epurării apelor utilizate, a depozit ării și compost ării
gunoaielor.
În condițiile dezvolt ării activit ăților turistice într-un ri tm rapid, fenomenul de
impact negativ poate fi exprimat și prin:
– tendința de extindere a structurilor și serviciilor turistice, în loc de utilizare complex ă a
dotărilor existente;
– creșterea gradului de urbanizare a localit ăților;
– afluxul extins de turi ști conduce la suprasaturarea infrast ructurilor turistice existente și
diversificarea formelor de poluare.
În acest context, în special în zonele turistice care au statut de rezerva ții și parcuri
naționale, se pune problema dezvolt ării unui turism controlat și dirijat (ecoturism).
Activitățile turistice într-o arie natural ă protejată trebuie s ă fie în concordan ță cu
capacitatea de înc ărcare ecologic ă și cu particularit ățile ecosistemelor existente.
Amenajarea și valorificarea turistic ă adecvată și prudentă, ca și gestionarea eficace trebuie
să devină punctul forte pentru p ăstrarea integrit ății ecologice a unor astfel de resurse.
Principiul direct or al dezvolt ării turismului înt r-o astfel de zon ă protejată trebuie să
fie acela de exploa tare echilibrat ă a tuturor resurselor naturale, umane și culturale, într-un
mod care s ă asigure satisfac ții deosebite turi știlor și posibilit ăți de dezvoltare echilibrat ă și
durabilă a așezărilor turistice aferente. De și la prima vedere activit ățile turistice sunt poate
cel mai pu țin poluante, totu și în timp ele conduc treptat și la poluarea mediului
înconjurător.
Pe primul loc se situeaz ă dezvoltarea excesiv ă pe orizontal ă sub influen ța directă a
creșterii popula ției și a creșterii mediului urban, cu dispari ția terenurilor naturale și a
pădurilor, și nu în ultimul rând a terenurilor agricole prin extinderea infrastructurii. În al
doilea rând, circula ția turistic ă intensă, cu vehicule particulare, în exces de vitez ă,
generează mai multe forme de polua re (a aerului, sonor ă, tasarea solului, ș.a.). Evaluarea
impactului turismului asupra cadrului natural se traduce prin prezentarea principalelor
efecte nedorite care se pot produce și care influen țează echilibrul ecologic, al ecosistemelor
componente.
De asemenea, nu trebuie uitat c ă turismul este legat în dezvoltarea sa – în virtutea
efectului multiplicator al activit ăților turistice – de industrie și agricultur ă, care practicate
în/sau apropierea ariilor protejate conduce la modific ări ireversibile asupra mediului
înconjurător.
Încercările de reducere a impactului negativ, respectarea cerin țelor de protec ție a
mediului, acordarea unui sprijin real unor astfel de activit ăți, realizarea unor colabor ări
multidisciplinare pot deschide calea dezvolt ării durabile a oric ărei forme de turism.
Dezvoltarea turistic ă durabilă nu este doar un concept dezb ătut, completat sau
reformulat în cadrul conferin țelor purtate pe aceasta tem ă. Necesitatea protej ării bogățiilor
naturale, sociale și culturale care constituie patrimoniul comun al umanit ății și a satisfacerii
nevoilor turi știlor și populației locale a generat apari ția în practic ă a unor forme de turism
durabil. Obiectivele, principiile, cerin țele dezvolt ării turistice durabile se reg ăsesc în forme
ale turismului cum ar fi: ecoturism, turism.
Toate formele de turism (nu numai cele enun țate anterior) ar trebui s ă respecte
principiile dezvolt ării durabile și deci, implicit, principiile turismului durabil:
♦ activitatea turistic ă trebuie ini țiată cu mijloace proprii ale comunit ății locale, iar aceasta
trebuie să-și mențină controlul asupra dezvolt ării turistice;
♦ turismul trebuie s ă ofere reziden ților locuri de munc ă care să ducă la îmbun ătățirea
calității vieții comunit ăților locale și trebuie realizat un echilibru între activit ățile
economice deja existente în zon ă și activitatea turistic ă;

565♦ trebuie stabilit un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: na țional, regional și
local, bazat pe standarde interna ționale deja acceptate. Pot fi stabilite, de asemenea, liniile
directoare pentru operatorii din turism, monitorizarea im pactului diferitelor activit ăți
turistice, cât și limitele de acceptabilitate pentru diferite zone;
♦ trebuie realizate programe educa ționale și training pentru îmbun ătățirea managementului
în domeniul protec ției resurselor naturale și culturale.
Dezvoltarea turistic ă durabilă, prin formele sale practice, conciliaz ă interese și
obiective antagoniste, favorizeaz ă parteneriatul și cooperarea între deciden ți, operatori și
consumatori și promoveaz ă interesul general pe termen lung, dincolo de cel particular,
imediat.
Formele de acum "clasice" ale turismul ui durabil, cu care acesta este înc ă confundat
sunt prezentate pe larg în capito lele ce vor urma. Ceea ce trebuie re ținut însă este faptul c ă,
plecând de la oricare din criteriile de clasif icare, definirea tuturor formelor de turism
trebuie să conțină ideea de durabilitate. Ecoturis mul, turismul rural, turismul științific,
turismul cultural sunt doar "avang arda" formelor de turism durabil.
Deși industria turistic ă acordă mai mare importan ță problemelor legate de mediu și
tot mai mult
ă atenție turismului durabil, diferen țele dintre bunele inten ții exprimate de
oameni atunci când sunt supu și cercetărilor și ceea ce ei vor f ace efectiv în vacan țe, nu ar
trebui subestimate. Nu exist ă nici un dubiu c ă turismul, dac ă este bine planificat și condus,
poate ajuta la generarea veniturilor pentru popula ția locală și poate accelera dezvoltarea
regiunii. A devenit o surs ă majoră pentru multe arii și numeroase țări din lume. Patrimoniul
mondial, cultural și natural de exemplu atrage acum vizitatori din toat ă lumea și poate
deveni motorul dezvolt ării locale. Dar mai mult ă atenție trebuie acordat ă impactului fizic și
cultural al turismului de mas ă inclusiv pierderile indirecte ce apar acolo unde se manifest ă
supraaglomerarea.
Relația dintre industria turismului și patrimoniul mondial este de aceea delicat ă
pentru că turismul este totodat ă un argument puternic pentru stabilirea bunurilor
patrimoniului mondial. Dac ă lumea nu mai poate suporta consecin țele sociale și ecologice
ale numărului de vizitatori adu și în zone ce intr ă în patrimoniul mondial, atunci mult mai
multă atenție va trebui acordat ă aducerii patrimoniul ui mondial, cultural și natural la
oameni.
O primă alternativ ă sugerată de UNESCO (pentru turismul de mas ă) este
dezvoltarea parcurilor tematice. Acestea se bucur ă deja de succes, notabil fiind cel al
Corporației Walt Disney.
Deși datele despre provenien ța și profilul vizitatorilor parcurilor Disney sunt
considerate aproape secret e comerciale, se pare c ă aceste parcuri au ținut milioane de
oameni departe de alte destina ții unde probabil ar fi prov ocat mult mai multe pagube.
Expansiunea acestor centre de la originalul Disneyland din Los Angeles, California (1955)
în Florida și alte col țuri ale SUA (1971), la Tokyo (1983) și recent la Paris (1992)
garanteaz ă deturnarea unor fluxuri turistice.
În ciuda criticilor aduse parc urilor tematice pentru caracterul lor total artificial, nu
există nici un dubiu c ă ele furnizeaz ă un tip de turism pe care milioane de oameni îl
practică. Aceste parcuri sunt fo arte atent proiectate și datorită izolării lor de comunit ățile
din împrejurimi, asemenea parcuri contribuie foarte pu țin la contaminarea cultural ă a
populației locale care adesea se plânge c ă singurul dezavantaj îl reprezint ă slujbele slab
plătite din sectorul ter țiar.
A doua alternativ ă la turismul de mas ă sugerată de speciali știi UNESCO nu este
chiar complet diferit ă de prima și se bazeaz ă pe continua dezvoltare a tehnologiei
computerelor care va face posibil ă “vizitarea virtual ă” a zonelor cuprinse în patrimoniul

566 mondial. Aceasta înseamn ă că tehnicile remarcabile folosite pân ă acum doar de pilo ții
militari și astronau ți vor deveni accesibile pentru milioane de c ăutători de aventuri. Ei vor
putea să “zboare” în jurul lumii prin simpla vizita re a siteului “Reality Park”, purtarea unui
coif și a unor m ănuși cu sofisticate fibre optice, stimulatori audio și olfactivi. Sistemele
realității virtuale fac ast ăzi din filmele tridimensionale un mare hit în parcurile tematice.
Viitorul dezvolt ării durabile depinde de rest ructurarea economiei globale și necesită
schimbări majore în comportamentul uman, în sistemul de valori și stilul de via ță. “Nu mai
putem pretinde c ă turismul este unul dintre cele ma i bune moduri de a realiza dezvoltarea
durabilă locală, când el este mai degrab ă antidotul dulce-amar al dezvolt ării durabile de
oriunde”.Patrimoniul mondial, cultural și natural trebuie folosit cât mai bine pentru a
sensibiliza oamenii în ceea ce prive ște importan ța construirii de leg ături între natur ă și
cultură, între culturi diferite.
Bibliografie: 1. Lache, C., – Marketing turistic , Editura TipoMoldova, Ia și, 2002.
2. Neacșu, N., – Turismul și dezvoltarea durabil ă, Editura Expert, Bucure ști 2000.
3. Nedelea, Al., – Strategii de dezvoltare a turismului, Studii ș
i cercetări economice , vol.
XXIX, Universitatea „Babe ș- Bolyai" Cluj-Napoca, 1998.
4. Stăncioiu A., Strategii de marketing turistic , Editura Economic ă, București, 2000;
5. Stănciulescu G., Managementul turismului durabil în centrele urbane ”, Ed.
Economic ă, București, 2004.