Avram G. Mădălina Georgiana Medicatia Antialergica [626302]

3
CUPRINS

ARGUMENT ………………………… ………………………………………..4
INTRODUCERE ………………………………………………………………………………….. 5
CAP.1. TULBUR ĂRILE ALERGICE: BAZE FIZIOPATOLOGICE ……. 6
1.1. No țiuni fundame ntale ………………………………………………………….. 6
1.2. Pro cesul de sens ibilizar e ………………………………………………………. 7
1.3. El aborarea antic orpilor ………………………………………………………… 7
1.4. Reac ția antigen-anticorp ………………………………………………………. 8
1.4.1. Tipuri de reac ții alergi ce ……………………………………………. 9
CAP. 2. HISTAMINA …………………………………………………………………………. 11
CAP. 3. TRATAMENTUL TULBUR ĂRILOR ALERGICE ……………….. 14
CAP. 4. ANTIHISTAMINICELE H 1 …………………………………………………… 15
4.1. Baze farmacoci netice …………………………………………………………. 15
4.2. Baze farmacodinamice (Ac țiuni) ………………………………………… 15
4.3. Ba ze farmacotoxicologice (reac ții adverse) …………………………. 16
4.4. Farmacoterapie (indica ții) ………………………………………………….. 16
4.5. Farmacoepidemiologie (contraindica ții) ……………………………… 17
4.6. Interac țiuni medicame ntoase ………………………………………………. 17
CAP. 5. CLASIFICAREA ANTIHISTAMINICELOR H 1 …………………… 19
5. 1. Alchilamine ………………………………………………………………………. 19
5.1. 1. Clorfeniramina (genera ția I) ……………………………………… 20
5.1.2. Dimetindena (genera ția I) …………………………………………. 21
5. 2. Piperazi ne ………………………………………………………………………… 23
5.2.1. Meclozina (genera ția I) ……………………………………………. 23
5.2.2. Oxatomida (genera ția I) …………………………………………… 25
5.2.3. Cetirizina (genera ția II) ……………………………………………. 26
5. 3. Piperidi ne ………………………………………………………………………… 28

4 5.3.1. Bamipina ……………………………………………………………….. 28
5.3.2. Astemizol (genera ția (II) …………………………………………. 29
5.3.3. Loratadina (genera ția II) ………………………………………….. 32
5.3.4. Terfenadina (genera ția (II) ………………………………………. 34
5.4. Etanol amine …………………………………………………………………….. 35
5.4.1. Clemastina (genera ția I) ………………………………………….. 35
5.4.2. Clorfenoxamina (genera ția I) …………………………………… 37
5.5. Etilendia mine ……………………………………………………………………. 38
5.5.1. Cloropiramina (genera ția I) ……………………………………… 38
5.6. Fenoti azine ………………………………………………………………………. 39
5.6.1. Prometazina (genera ția I) ………………………………………… 39
5.6.2. Alimem azina ………………………………………………………….. 40
5.7. Alte medicamente an tihistaminice, an tialergice …………………….. 41
5. 7. 1. Ciprohe ptadina ………………………………………………………. 41
5.7.2. Azelastina (genera ția II) ………………………………………….. 43
5.7.3. Ketotifen (genera ția II) ……………………………………………. 45
5.7.4. Ebastin (genera ția II) ………………………………………………. 47
5.7.5. Desloratad ina……………………………………………48
CONCLUZII ………………………………………………………………………………………. 51
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………… 52

5
ARGUMENT

Am ales s ă tratez aceast ă lucrare pentru a pune in eviden ta faptul ca omul modern este
mai izolat ca niciodat ă și prins în plasele societ ății moderne (serviciu, televizor, jocuri,
socializare virtual ă, etc). Aceast ă izolare expune repetat orga nismul la alergenii din cl ădiri
(praf, mucegai, p ăr de animale, etc). Praful de casa are in componenta doua tipuri de acarieni
(un fel de paianjeni microscopici)- derm atophagoides pteronysinus si dermatophagoides
farinae. In plus exista in com pozitia lui si alte alergene- f ungi, micelii, resturi de insecte,
scuame de animale, fibre textile. Gandaceii de bucatarie- blatella germanica, blatta orientalis,
periplaneta americana- pot sa repr ezinte si ei o sursa de alergeni pereni. O alta categorie este
reprezentata de puf sau pene at at d e la p asa ri d e casa- papagali, canari, porumbei dar si din
articole vestimentare sau din perne, plapume sau chiar saltele.
Igiena exagerat ă, agresiunea organismului cu substan țe chimice și consumul de
alimente tratate chimic, reprezint ă o parte important ă din factorii declan șatori ai apari ției
bolilor alergice. Alergiile sunt mai frecvente și mai agresive ca niciodat ă, cauzele, metodele de
diagnostic și tratamentul lor sunt expuse in aceasta lucrare , care se intinde pe cinci capitole
structurate.
Se consider ă că suntem expu și la peste 50.000 de substan țe chimice în fiecare zi, prin
alimente și băuturi, produse de îngrijire a corpului, cosmetice sau aer. Contactul cu aceste
chimicale, asociat cu al ți factori, declan șează la multe persoane reac ții alergice.Alergiile sunt
obișnuite în copil ărie și alergiile alimentare nu fac excep ție.
În general, alergia este v ăzută ca o adev ărată pacoste de suferinzii care se confrunt ă cu
mâncărimi, erup ții cutanate, nas înfundat, str ănut și alte simptome de acest fel. Cu toate
acestea, noi cercet ări evidențiază că, de fapt, alergiile ne protejeaz ă întrucâtva împotriva unor
afecțiuni mai grave, de pild ă împotriva cancerului la creier.
Motto : "A păstra sănătatea este o datorie moral ă și religioas ă, sănătatea este baza
tuturor virtutilor sociale si ele nu mai pot fi utile atunci când nu suntem bine." Samuel
Johnson

6
INTRODUCERE

În 1906 medicul pediatru de origine austriac ă, Von P i r g u e t, pr ezinta oamenilor de
știință o nouă noțiune medical ă. A reușit să intuiască numitorul comun al tuturor manifest ărilor
alergice atât de diferi te la prima vedere și să le dea o denumire comun ă.
În concep ția acestui medic, alergia este un mod deosebit al organismului de a
reacționa determinat de o serie întreag ă de forțe interne. Dup ă zeci de ani de cercet ări făcute de
către savanți din toată lumea în laboratoare s-au descoper it etapele de producere a fenomenului
alergic. Astfel au descoperit în am ănunt toate „for țele interne" care imprim ă unor anumite
persoane modul particular de a reac ționa altfel decât omul normal. Acest mod de reac ție
paradoxal se datoreaz ă faptului c ă unii oameni pot sintetiza în interiorul organismului lor
anumite substan țe pe care omul normal nu le poate produce. Aceste substan țe circulă în sânge
sau se fixeaz ă în piele, în mucoasa respiratorie sau digestiv ă și sunt capabile ca în contact cu
veninul de albine, cu mucegai urile sau polenul, cu praful sau cu anumite medicamente s ă
declanșeze boala alergic ă.
Cercetările de laborator f ăcute au ar ătat că alergenii de și au o structur ă chimică
complicat ă, au o trăsătură comună și anume aceea c ă sunt substan țe proteice (proteine).
Am ales sa tratez aceasta lucreare inti nzandu-se pe cinci cap itole. Primul capitol
,,TULBUR ĂRILE ALERGICE: BAZE FIZIOPATOLOGICE ”, in cel de-al doilea capitol
am analizat . HISTAMINA. ,,TRATAMENTUL TULBUR ĂRILOR ALERGICE” se
gaseste in cel de-al treilea capitol , capitolul patru expune ANTIHISTAMINICELE H1 , iar
,,CLASIFICAREA ANTIHISTAMINICELOR H1 ” se gasesc in capitolul cinci.
În concluzie, prima condi ție ca o substan ță să devină alergenic ă este ca ea s ă aibă o
moleculă mare (macromolecul ă), adică să fie format ă din foarte multe elemente, s ă fie o
substanță cu structur ă chimică complexă, în special de natur ă proteică.
O altă condiție ca o substan ță din mediul înconjur ător să devină alergenic ă este aceea ca
ea să fie străină de organismul uman.
Antihistaminicele H 1 rămân printre medicamentele cele mai larg utilizate în lume
constituind o mare clas ă de medicamente pentru tratamentul afec țiunilor alergice.

7

CAP.1. TULBUR ĂRILE ALERGICE
BAZE FIZIOPATOLOGICE

1 .1. Noțiuni fundamentale
Alergia este o reactivitate particular ă, exagerat ă, specifică a unui organism fa ță de o
substanță care, în cantit ăți comparabile, este inofensiv ă pentru subiec ții normali. Este o form ă
de manifestare a reac țiilor imunobiologice și este dependent ă de existen ța:
A) antigenilor B) anticorpilor A) Antigen este orice substan ță care în contact cu un organism poate antrena
elaborarea de anticorpi specifici și genera un r ăspuns imun specific, interac ționând cu
anticorpii sau cu celulele sensibilizate. Antigenele se împart în : Imunogen este o substan ță care are capacitatea de a induce formarea anticorpilor sau
sensibilizarea celulelor reactive. Haptenele (sau antigene incomplete) sunt substan țe cu greutate molecular ă mică sau
foarte mic ă, structură simplă, capabile s ă interacționeze cu receptorii antigenici, dac ă aceștia
există.
B) Anticorp este o substan ță care apare în organism ca urmare a contactului cu un
antigen și care are proprie tatea de a reac ționa electiv cu acesta.
Antigene propriu-zise (complete) sunt molecule proteice, co mplexe lipido-proteice,
polizaharide. Haptenele (antigene incomplete) sunt substan țe susceptibile de a se combina numai cu
anticorpi specifici preexisten ți. Nu sunt antigene, sunt incapab ile de a antrena singure formarea
anticorpilor, dar pot deveni antigene complete prin combinarea cu unele proteine. Unele
medicamente (ex. Penicilina, sulfamidele, acidul acetilsalicilic, procaina etc) sau diferite
substanțe chimice, pot fi haptene.[1,2]
Moleculele substan țelor imunogene naturale sunt formate din dou ă părți :
A) Epitopul (gruparea determinata) – situat la suprafa ța moleculei de antigen și având
structura tridimensional ă, complementar ă cu paratopul.
B) Restul moleculei – cu rol de purt ător.

8Anticorpii sunt substan țe specifice, configura ția lor chimic ă spațială fiind
complementar ă celei a antigenilor respectivi și de aceea reac ționează numai cu ace știa. Sunt
posibile interac țiuni între epitopi identici ai unor antigene diferite și paratopul unic. Aceasta
explică fenomenele de alergie încruci șată ex.: nucleii betalactamici sunt epitopi comuni ai
penicilinelor naturale și semisintetice și ai cefalosporinelor.[2,25]
1.2. Procesul de sensibilizare
Termenul de alergie se aplic ă la reacțiile obținute odat ă cu reintroducerea unui alergen
la un individ sensibilizat dinainte la acesta. Dac ă un subiect normal este expus la contacte
repetate cu un antig en, într-o anumit ă doză, poate forma anticorpi, devenind asfel alergic,
sensibilizat, având o stare de hipe rsensibilitate care duce la un r ăspuns imunitar exagerat.
Factorii care pot influen ța procesul de sensibilizare sunt :
– R eactivitatea individuala-apare la persoane predispuse ;
– Calea de contact alergen-organism, mai susceptibil ă fiind pielea, apoi
mucoasa aparatului respirator, digestiv, calea injectabil ă ;
– Frecventa și intensitatea contactului alergen-organism.
Tipuri de sensibilizare
a) Activă, apare ca r ăspuns la o stimulare antigenic ă (ex. În alergie tipic ă, injectarea de
vaccinuri)
b) Pasivă, se obține prin injectarea de ser con ținând anticorpi.
Alergia tipic ă este cea activ ă.[2,28]
1.3. Elaborarea anticorpilor
Anticorpii sau imunoglobu linele sunt glicoprote ine prezente în frac țiunea
gamaglobulinica a serului. Răspunsul imun specific, declan șat de pătrunderea în organism a unei macromolecule
sau a unei celule str ăine, se caracterizeaz ă prin apari ția de proteine specifice denumite
anticorpi.[2]
Anticorpii sunt produ și în țesuturile limfatice și sunt de dou ă feluri :
A) anticorpi umorali, secreta ți de limfocitele formate în ganglioni și în foliculii
limfatici din tubul digestiv (limfocite B) ; B) anticorpi tisulari, produ și de limfocite de tip T-helper (ajutatoare) de origine
timică.
Din punct de vedere chimic an ticorpii sunt imunoglobuline (Ig) clasificate în mai multe
categorii (IgG, IgA, IgM, IgD, IgE). Anticorpii apar în sânge în 4-10 zile de la contactul

9sensibilizant. Timpul care precede apari ția anticorpilor circulan ți liberi este numit perioada de
inducție sau faza de sensibilizare.
 LgA joac ă un rol important în lupta împotriva bacteriilor în mucoase (ex. C ăile
respiratorii)
 IgD intervin în maturarea limfocitelor?
 IgE au un rol cheie în lupta impotriva parazi ților și în mecanismul pr oducerii alergiei.
Ele sunt secretate împotriva alergenelor (anumite tipuri de antigene) și antreneaz ă în
organism eliberarea de histamin ă, substan ță responsabil ă de apari ția simptomelor
alergiei?
 IgG sunt produse în cursul unui contact cu antigenul, contact care se prelunge ște sau în
cursul unui al doilea contact al organismul ui cu un antigen. Acesta este raspunsul-
memorie, principiul în baza c ăruia funcționează imunitatea dobândit ă și vaccinurile.?
 IgM sunt imunoglobulinele secretat e în cursul primului contact al organismului cu un
antigen.
Anticorpii sunt imunoglobuline capabile s ă se lege specific de antigenul care a determinat
sinteza lor. Prin interac țiunea antigen-anticorp se formeaz ă complexe imune care, în func ție de
natura sau m ărimea antigenului pot fi solubile sau se traduc prin precipitare, aglutinare
(hemaglutinarea) sau neutralizare (în cazul virusurilor sau a toxinelor.
După legarea antigenului devin accesibile zonele de legare ale sistemului complement
ducând la activarea în cascad ă a acestuia. Sistemul compleme nt este un set de proteine și
glicoproteine plasmatice cu rol esen țial în apãrarea organismului. U nul din rolurile sale este
acela că poate distruge complexele immune al ături de celulele fagocitare (macrofage, limfocite
T, polimorfonucleare neutrofile, monocite).[2,16,27]
1.4. Reac ția antigen-anticorp
Reac ția antigen-anticorp are loc în situa ția în care un organism sensibilizat (purt ător de
anticorpi) vine din nou în contact cu antigenul, într-o cantitate suficient ă pentru a o declan șa.
Această reacție determin ă eliberarea de anticorpi, heparin ă, acetilcolin ă, proteaze și hidrolaze.
Rolul antigenilor nu este numai acela de a de termina producerea de anticorpi specifici
de către organismul-gazda ci și acela de a activa sistemul inflamator al gazdei sau de a
interveni în activarea complementului.[34]
În marea lor majoritate aler genii sunt factori exteriori organismului, elemente din
mediul extern și sunt grupa ți după calea de p ătrundere astfel :
 Pneumoalergeni (polen, fulg i atmosferici, praf de cas ă, de origine animal ă, păsări, etc)
 Alergeni alimentari și digestivi (albu șul de ou, lapte de vac ă, fragi, căpșuni, etc)

10
 Alergeni de insecte (v eninuri de insecte)
 Alergeni medicamento și (antibiotice betalactamice, insulina, protamina, substan țe
radiologice de contact, etc)
 Alergeni chimici (pro fesionali sau nu)[2,29]

1.4.1. Tipuri de reac ții alergice

Fig.1.4.1.1 Tipuri de reac ții alergice

Se cunosc patru tipuri de reac ții alergice care au la baz ă o stare de hipersensibilizare iar
unele dintre ele pot fi produse și de medicamente.
Tipul I -Anafilactica reagin-imediat a (hipersensibilizare imediat ă) este ini țiată de
alergeni (sau antigeni) și este dependent ă de IgE.
Ex. Șoc anafilactic, edem laringian, urticarie, rinit ă alergică sezonieră și perenă, astm alergic,
pruritul, dermatit ă atopică, manifest ări alergice digestive.
Tipul II –citotoxica și citolitic ă. Anticorpii liberi, circulan ți de tip IgG și IgM sunt
specifici pentru anumite st ructuri din celula agresionat ă și care se comport ă ca antigene (A
1)
dând reac ții de tip antigen-anticorp.
Tipul de reac ție citotoxic ă se întâlne ște în clinic ă în anemiile hemolitice (formarea
autoimun ă sau după medicamente, agen ți infecțioși care pătrund în organism), în leucopenii, în
anemia pernicioas ă având o pondere neclar ă.
Tipul III – complex antigen-anticorp. Leziunile tisulare se dezvolt ă datorită depunerii
complexelor antigen-anticorp circulante capabile s ă acționeze complementul în peretele
vaselor și țesuturilor peri vasculare.

11Se întâlne ște în boala serului unde complexele imune se depun în rinichi, inim ă, vase sanguine,
articulații, splină, unde poate apare di strugere vascular ă și necroză.
Tipul IV –intarziata, mediat ă celular apare pentru c ă induce un flux mare celular de
limfocite sensibilizate ce elibereaz ă limfokine.
Limfokinele sunt substan țe solubile ce au proprietatea de a atrage alte celule inflamatorii în
zona de agresiune. Acest tip de reac ție apare ca forme clinice în tuberculoz ă, fenomenul de
rejecție de gref ă și dermatite de contact, alergii infec țioase de origine bacterian ă, parazitar ă,
virală, micotică.[2,30,34]

Fig.1.4.1.2 Tipuri de reac ții alergice
Sursa : Manolescu E. – “Farmacologie” – Ed. Didactic ă și Pedagogic ă București

12CAP. 2. HISTAMINA

Histamina este o amin ă care provine din histidin ă, în urma unei reac ții de
decarboxilare. Pierderea grup ării carboxilice îi confer ă substanței un caracter bazic prin
activitatea pronun țată a grupării aminice .[2,17]

Fig. 3 Histamina
Sursa : Manolescu E. – “Farmacologie” – Ed. Didactic ă și Pedagogic ă București

Histamina este o amin ă biogenă care apare ca produs intermediar în metabolismul
protidelor . Ea este r ăspândită atât în lumea plantelor cât și în regnurile superioare.
În corpul uman cea mai mare cantitate de histamin ă se găsește la nivelul plamani-lor, a pielii
și a mucoasei gastrice.
Din punct de vedere biologic și fiziologic, histamine pentru om este:
-o substan ță fiziologic ă cu acțiune local ă,
-un hormon tisular, -un mediator chimic.
Histamina ac ționează prin contactul direct cu diferite țesuturi (vase de sânge
, mucoase,
glande cu secre ție externă), având un efect mai mult sau mai pu țin iritant (în func ție de
sensibilitatea individual ă) asupra acestora.
Ac țiunea de contact a histaminei este mult amplificat ă de efectul de hormon local, cele
două aspecte necesitând o abordare comun ă.
Ca hormon tisular (local), histamina provoac ă dilatarea vaselor capilare și contractarea
vaselor mari. Ea m ărește permeabilitatea capilarelor, determin ă contractarea musculaturii
netede și mărește secreția de acid clorhidric în st omac. Histamina este responsabil ă de apariția
stărilor alergice, mai ales a gutur aiului produs de polen [9,12].

13 Ac țiunea de hormon tisular a acestei amine, de pinde de sensibilitatea receptorilor de
histamină. Receptorii histaminici sunt situa ți la nivelul membranelor celulare.
Histamina ca mediator chimic inte rvine atât în transmiterea impulsurilor nervoase, cât
și, mai ales, în activitatea mastocitelor (cel e mai multe histamine sunt eliberate de c ătre
mastocite). Atunci când are loc o hiperproduc ție endogen ă de histamine sau când se
înregistreaz ă un deficit a enzimei
histaminaza (ferment ce degradeaz ă histamina), eozinofilele ,
numite și acidofile – elemente figurate din rândul leucocitelor, sunt atrase spre țesutul
conjunctiv printr-un mediator chimic ( factor chemotactic ) eliberat de mastocite. Eozinofilele
migrate spre conjunctive, vor elibera enzime și prostaglandine, care au tendin ța de a inhib ă
histaminele eliberate de c ătre mastocite. Deoarece elib erarea de histamine de c ătre mastocite se
face cu consum de energie și de calciu ionic, de multe ori excesul în aceast ă amină conduce la
instalarea unor crize de tetanie. Histamina se formeaz ă preponderent în elementele celulare fixe ale țesutului conjunctiv
(mastocite) precum și unele leucocite (bazofile). Hist amina din organism mai poate s ă provină
direct din sursele de hran ă (histamina exogen ă) sau din reac țiile biochimice ce au loc în
organismul uman (histamina endogen ă). Este discutabil și destul de pu țin probabil ca histamina
din hrană să își manifeste nocivitatea în mod direct, mai ales c ă, după cum se știe alimentele
histaminofore pot fi sărace în histamine libere, ele producând mai degrab ă o reacție de tip
alergic, care conduce la o secre ție endogen ă sporită de histamin ă. Histamina, în cantitate
mică, dacă are o scurt ă existență în aceast ă formă (în mod normal se înlocuie ște ciclic), este
benefică organismului uman, având un rol stimulent și reglator al țesuturilor din corp.
Histamina stimuleaz ă secrețiile gastrice, produce vasodilata ție periferic ă, provoac ă
vasoconstric ția vaselor mari, m ărește permeabilitatea capilar ă, crește sensibilitatea cutanat ă
amplificând senza țiile neplăcute (mânc ărimea) sau cele pl ăcute (excita ția sexuală, orgasmul).
Persoanele sensibile la diferite substan țe nenocive pentru majoritatea oamenilor, sufer ă efectele
unui nivel crescut al histaminei în organism. Dup ă cum am mai ar ătat, nu histamina din hran ă
produce excesul histaminei din corp, ci diferi ți alergeni (polen anemofil , alimente
histaminofore, acarieni, etc.). Sensibilitatea la aceast ă amină se manifest ă prin semne ca: urticarie, edem,
hipotensiune (rar – hipertensiun e), hiperaciditate gastric ă, arsuri în zona cardia a stomacului,
stări alergice, pusee astmatice, contrac ții involuntare ale mu șchilor, cefalee pulsatil ă,
tahicardie, înro șirea pielii, șoc anafilactic. Aceste semne apar sau nu asociate, în func ție de
sensibilitatea receptorilor histaminici.

14 Eliminarea hist aminei din organism este neglijabil ă. Mai puțin de 3% din histamin ă se
excretă pe cale renal ă cu structur ă neschimbat ă. Pentru a se putea debarasa de acest compus,
organismul trebuie mai întâi s ă-l degradeze. Neutralizarea hi staminei se face sub cataliz ă
enzimatic ă, sub acțiunea fermentului histaminaza .
Organismul uman nu dispune de mecanisme eficiente de neutralizare a excesului de histamină. Cele mai multe substan țe endogene, care limiteaz ă cantitatea de histamin ă, nu sunt
antihistaminice propriu-zise, deoarece nu blocheaz ă receptorii (H
1, H 2, H 3) histaminici de pe
suprafața membranelor celulare. Antihistaminicele propriu-zise sunt întotdeauna substan țe de
sinteză, care posed ă capacitatea de a bloca receptorii hi staminici, ele neavând similitudine în
natură. Deși nu există antihistaminice naturale propriu-zi se, o serie de principii active de
origine vegetal ă acționează pe căi indirecte, în sensul diminu ării excesului și sensibilit ății la
histamină.[2,13,17,26]

15CAP.3. TRATAMENTUL TULBUR ĂRILOR ALERGICE

Fig. 3 TRATAMENTUL TULBUR ĂRILOR ALERGICE

Terapia antialergic ă are la baza câteva principii generale :
A) eliminarea alergenului pe cât posibil B) m ăsuri de igien ă precum p ăstrarea cur ățeniei pentru diminuarea acarienilor,
a părului de animale de cas ă, etc.
C) tratamentul antialergic specific sau imunoterapia specific ă cu alergen,
cunoscută inițial ca desensibilizare specific ă (hiposensibilizare) presupune identificarea
alergenului, îndep ărtarea lui sau evitarea contactului cu el.
D) tratamentul nespecific în bolile alergice vizeaz ă combaterea modific ărilor
fiziopatologice prin mijloace care ac ționează patogenic sau simptomatic, reducând astfel sau
prevenind manifest ările clinice.[2]
Terapia nespecific ă a bolilor alergice sau cu o component ă alergică cuprinde o serie de
grupe de medicamente care influen țează eliberarea și fixarea mediatorilor dintre care amintim:
 antihistaminice
 antiserotoninice
 adrenalina (antagonist fizi ologic al histaminei)
 corticosteroizi
 inhibitorii degranul ării mastocitare
 imunodepresive
 psihotrope
Utilizarea acestor clase de medicamente reprezint ă o alternativ ă extrem de viabil ă,
avantajoas ă prin efectele favorabile și extrem de constante în terapia antialergic
ă.[2,15]

16CAP.4. ANTIHISTAMINICELE H 1

4.1. Baze farmacocinetice
Antihistaminicele se absorb bine din intestin. Timpul de înjum ătățire este relativ scurt
pentru cele din prima genera ție, dar mai durabil pentru majoritatea celor din a doua genera ție.
Epurarea se face predominant prin metabolizare hepatic ă. În cazul astemizolului, loratadinei și
terfenadinei, apar ținând celei de a doua genera ții, metabolizarea poate fi întârziat ă prin
medicamente cu propriet ăți inhibitorii enzimatice. Cetirizina este epurat ă predominant prin
eliminare renal ă.[2]
4.2. Baze farmacodinamice (Ac țiuni)
Majoritatea antihistaminicelor apar ținând primei genera ții au efect sedativ. Cele din
grupa etanolaminelor (difenhidramina, doxilamina) ca și unele fenotiazine, de exemplu
prometazina, produc sedarea marcat ă, uneori util ă, de multe ori nedorit ă. Unele antihistaminice
au propriet ăți antivomitive, fiind active în r ăul de mișcare, datorit ă acțiunii anticolinergice
centrale. În aceast ă categorie sunt cuprinse difenihidram ina, doxilamina, ciclizina, meclozina,
prometazina. Ac țiunea anticolinergica marcat ă face util ă clorfenoxamina ca anti-
parkinsonian.[2.27] Compu șii fenotiazinici, de felul prometazinei, au și acțiune blocant ă alfa-adrenergica
slabă, care poate fi cauza de hipotensiune ortostatic ă. Efectul antiserotoninic marcat al
ciproheptadinei încadreaz ă acest antihistaminic într-o grup ă farmacodinamic ă aparte. Unele
antihistaminice din prima genera ție au efect anestezic local, cum este cazul prometazinei sau
difenhidraminei. Ac țiunea antihistaminic
ă, utilă în unele alergii de tip anafilactic, se datoreaz ă blocării
competitive a receptorilor histaminergici de tip H 1. Ketotifenul, mequitazina, loratadina,
terfenadina au în plus o ac țiune de inhibare a degranul ării mastocitelor, respectiv inhib ă
eliberarea de histamin ă și alți mediatori chimici ai reac ției alergice de tip anafilactic.
Durata efectului antihistaminic pentru o bun ă parte dintre acestea dureaz ă 4-8 ore, ceea ce
obligă la administrarea a 3-4 doze/zi. Câteva antihistaminice au efect de durat ă mai lung ă, de
12-14 ore, ceea ce permite administrarea în dou ă prize sau într-o singur ă doză/zi. Din aceast ă
categorie fac parte clorfenoxamina, cl emastina, meclozina, prometazina și dintre cele din a
doua genera ție : loratadina, terfenadina, cetirizina. Pentru astemizol, durata efectului dep ășește
24 ore.[2,27]

17 4.3. Baze farmacotoxicologice (reac ții adverse)
Antihistaminicele H 1 produc relativ frecvent efecte adve rse, care sunt în general u șoare
și dispar dup ă întreruperea tratamentului. Deprimarea SNC se manifest ă prin astenie,
somnolen ță, amețeli, tulbur ări de concentrare. Pentru a combate aceste efecte se administreaz ă
doză mai mare seara, iar în timpul zilei se asociaz ă cu cafeina. Unele antihistaminice H 1 pot
produce stimularea SNC cu euforie, nelini ște, insomnie, confuzie, tremur ături, halucina ții.
Aceste tulbur ări apar mai ales în supradoze la cop ii. Persoanele cu le ziuni cerebrale pot
prezenta convulsii la supradoze antihistaminice H 1. Antihistaminicele H 1 mai produc : tulbur ări
digestive (hiporexie, hiposaliv atie, vome, diaree, constipa ție) ; reac ții alergice, mai frecvent
după aplicații locale ; tulbur ări sanguine (leucope nie, agranulocitoz ă, anemie hemolitic ă).
Antihistaminicele H 1 cu efecte anticolinergice pot produce hi posalivatie, tahicardie, greutate la
micțiune, tulbur ări de vedere. Cele cu ef ecte antiserotoninice (ciproheptadina, ketotifen)
produc cre șterea apetitului.
Intoxicația acută : Antihistaminicele H 1 pot provoca intoxica ții acute, voluntare sau
accidentale. Fenomenele dominante sunt somnolen ța sau somn pân ă la comă și acțiuni de tip
anticolinergic (midriaz ă, tahicardie, hiperemi a tegumentelor).[2,26]
4.4. Farmacoterapie (indica ții)
Antihistaminicele H 1 reprezint ă un tratament simptomatic-patogenic al manifest ărilor
alergice. Efectele lor sunt cu atât mai evidente cu cât participarea histaminei la manifest ările
respective este mai mare. În polenoze (febra de fân, coriza spastic ă sezonier ă, rinită spasmodic ă periodic ă,
guturai de fân), efectele s unt adesea intense, dar uneori sunt necesare doze mari.
Antihistaminicele H
1 scad hipersecre ția nazală și frecvență strănutului, dar influen țează mai
puțin congestia mucoasei. Uneori chiar dac ă un antihistaminic este in activ la un bolnav, o alt ă
substanță poate fi eficace. Mai mult, dup ă o perioad ă de eficacitate, un antihistaminic poate
deveni inactiv iar în acest caz se schimb ă substanță și după un timp se poate reveni la prima.
Antihistaminicele sedative sunt ma i eficiente în rinita alergic ă. Efecte bune se ob țin cu
antihistaminicele H 1 în urticarie, edem angioneurotic, afec țiuni pruriginoase. Antihistaminicele
H1 cu efect antiemetic sunt active în r ăul de mișcare. Alte indica ții: vome postoperatorii și de
sarcină, în preanestezie (antihistaminicele H 1 cu efecte sedative), si ndrom parkinsonian, prurit
în boala Hodgkin, la bolnav i cu radioterapie.[22,28]
În prescrierea antihistaminicelor H 1 se va avea întotdeauna în vedere efectele asupra
SNC. Substan țele sedative ale SNC (fenotiazine, clorfenoxamina) se folosesc ca
“antihistaminice de noapte”, înainte de culcare și la bolnavii care stau în pat. Sunt preferate în

18cazurile de hiperexcitabilitate neuropsihic ă. Substan țele fără efecte sedative sunt numite
‘antihistaminice de zi’ și sunt recomandate în tratament ambu lator (cloropiramina, feniramina).
Exist ă bolnavi care reac ționează diferit la antihistaminice, în ceea ce prive ște efectul
asupra SNC. De ex: clorfenoxamina, puternic sedativ la mul ți bolnavi, nu produce deloc sedare
la unii, în timp ce feniramina, bine suportat în general, determin ă în unele cazuri efecte
sedative intense.[26,34]
4.5. Farmacoepidemiologie (contraindica ții)
Sunt contraindicate:
 În hipersensibilitatea la medi camentul (ele) respectiv (e);
 În tratamentul ambulator la pacien ții cu activit ăți ce implicã aten ție și coordonare
motorie importantã (conducãtori aut o, dispeceri, persoane ce lucreaz ă la înălțime)(Anti-
H1 din "vechea" genera ție);
 Anterior efectuãrii testelor cu tanate de hipersensibilitate.
Se impune prudentã:
 În insuficien ța hepatică și renală gravă;
 La gravide;
 Eventual la femei, se recomandã tratament cu anticoncep ționale, pe perioada
tratamentului cu Anti-H 1, pentru a evita sarcina;
 La copii și vârstnici, dacã nu existã o experientã terapeuticã anterioarã cu
medicamentul respectiv;
 În epilepsie.
Nu sunt active:
 În șocul anafilactic, angioedem și au efecte benefice limitate în astmul bron șic
(practic contraindicate ca m onoterapie în aceste boli);[4,29]
4.6. Interac țiuni medicamentoase
1. Asocierea cu baclofen, barbiturice, benzam ide, benzodiazepine, buspirona, butirfenone,
clonidina și înrudite, deprimante SNC, dext ropropoxifen, fenotiazine, fluvoxamina și
sertralina, mianserina, neuroleptice, primidona , duce la sinergism cu activitate deprimant ă
SNC, în plus, barbituricele și primidona stimuleaz ă metabolizarea hepatic ă a substan țelor
asociate cu sc ăderea nivelurilor plasmatice ale acesteia din urm ă. Se recomand ă atenție în
ambulator, la conduc ătorii auto și la utilizatorii ma șinilor de fine țe.[4]

192. Dintre antineoplazice hidroxiureea are ef ecte deprimante pe SNC, care pot sem ăna cu cele
ale substan ței associate, cu risc de ame țeli și somnolen ță
3. Asocierea cu sulfamide hipoglicemiante prezint ă riscul apari ției unei trombocitopenii
reversibile, deci trebuie controlat ă periodic hemograma.
4. Asocierea cu chinidina și înrudite, clozapina și olanzapina, glutetimida, disopiramida
determină o creștere a efectelor anticolinergice ale celor dou ă substanțe.
5. Asocierea cu alcoolul sau cu medicamente care con țin alcool conduce la m ărirea efectului
sedative.[4,33]
6. Prin asocierea antihistaminicelor H 1 nesedative, astemizolul și terfenadina, se poate
antrena torsada vârfurilor, în prezen ța hipopotasemiei induse de: diuretice hipokaliemiante
(furosemid și înrudite) glucocorticoizi, laxative stimulante, mineralocorticoizi. Aceea și
consecință apare în urma asocierii cu clonidina și înrudite, chinolone, sparfloxacina,
disoperamida, pentamidina, sotalol și atenolol. În toate cazurile este necesar ă o
supraveghere EKG.
7. Fluvoxamina sau sertralina inhib ă metabolismul hepatic al astemizolului și terfenadinei cu
creșterea nivelurilor plasmatice, fapt ce poate agrava cardiotoxicitatea lor.
8. Macrolidele, în special eritromicina administrate pe cale intravenoas ă dar și
troleandomocina, medicamicina și claritromicina, pot sc ădea metabolismul hepatic al
antihistaminicelor H 1 cu creșterea concentra ției plasmatice ale acestora din urm ă. Această
asociere poate favoriza apari ția torsadei vârfurilor precum și a altor aritmii ventriculare.[4]

20 CAP. 5. CLASIFICAREA ANTIHISTAMINICELOR H 1

Antihistaminicele H 1 au fost clasificate de-a lungul anilor în trei clase diferite:
1. Prima genera ție (antihistaminice de noapte) : prometazina, clorfeniramina,
clemastina, hidroxizina, clor fenoxamina, difenhidramina.
2. A doua genera ție (antihistaminice de zi) : astemizol, terfenadina, cetirizina,
fexofenadina.
3. A treia genera ție : desloratadina (metabolit activ al loratadinei).[20,29]
Din punct de vedere chimic antihistaminicele H 1 se clasific ă în șase clase :
 – Alchilamine
 – Piperazine
 – Piperidine
 – Etanolamine
 – Etilendiamine
 – Fenotiazine
 – Alte medicamente antihist aminice, antialergice[20,29]
5.1. Alchilamine
 Acțiuni antihistaminice H 1 specifice
 Efecte anticolinergice moderate.
 Sedare moderatã. Sedarea se datoreaz ă deprimării SNC, exist ă și situații în care
unele persoane au reac ție inversă, adică de agitatie- stimulare SNC.

21
5.1.1. Clorfeniramina (genera ția I)

Fig. 5.1.1.1 Clorfeniramina
(generația I) Fig.
5.1.1.2 Clorfeniramina cpr.

 Forme farmaceutice : Chlorpheniramine cpr. 4 mg
Clorfeniramin cpr. 4 m
 Forma de prezentare : Cutii con ținând 1 blister cu 20 comprimate.
 Compoziție: 4 mg de clorfeniramin maleat
 Acțiune terapeutic ă: Antihistaminic cu efect sedativ foarte slab. Efectul apare la 15-
60 minute de la administrare și durează 4-12 ore.
 Indicații: În dermatologie : urticarie acut ă și cronică, eczeme exantematice,
neurodermit ă, dermatit ă herpetiform ă. Prurit, eritem solar, în țepături de insecte. În
medicina intern ă: boala serului, astm bron șic, migren ă, colită mucoasă, alergii
medicamentoase. În oftalmologie : procese alergice ocular e (conjunctivita folicular ă
cronică), blefaroconjunctivita cu eczem ă palpebral ă, sclerita recidivant ă. În O.R.L.:
rinita vasomotorie, coriza de fân. În chirurgie : spasm bron șic produs de narcoz ă
inhalatorie, profilaxia șocului transfuzional.
 Reacții adverse : Poate ap ărea somnolen ță și oboseală numai la doze mari. Irita ția
gastrică apare rar și poate fi evitat ă prin administrarea medicamentului în timpul
mesei.
 Contraindica ții: Insuficien ța renală și hepatică avansate, st ări depresive, epilepsie,
sensibilizare la clorfeniramin. Nu se recomand ă conducătorilor auto și celor a c ăror
meserie necesit ă un simț perfect al echilibrului.
 Mod de administrare : Adulți: ½ – 1 comprimat de 3-4 ori pe zi.
Copii: 0,35 mg/kg corp/zi, divizate în patru prize.[2,24]

22
5.1.2. Dimetindena (genera ția I)

Fig. 5.1.2.1 Dimetindena (genera ția I) Fig. 5.1.2.2 Fenistil gel

 Forme farmaceutice : Fenistil sol. int. 0,1%
Fenistil gel 0,1%; Fenistil retard cpr. 2,5 mg
 Principiu activ : dimetinden maleat 1 mg.
 Excipienți: conservant E218, etanol 5%.
 Acțiune farmaceutic ă: Este un derivat fenindenic, este un antagonist al receptorilor H
1,
are activitate antikininica, u șoare efecte anticolinergice și sedative îns ă fără proprietăți
antiemetice, reduce hiperpermeabilitatea capilar ă ulterioar ă reacțiilor de
hipersensibilizare imediat ă. Prin asocierea cu un antagonist de receptori H 2, Fenistil-ul
suprimă virtual toate efectele circulatorii ale histaminei.
 Proprietăți farmacocinetice : Biodisponibilitatea sistemic ă a dimetindenului pic ături
este aproximativ 70%. Dup ă administrarea oral ă de picături, concentra ția plasmatic ă
maximă este atins ă în 2 ore. Ti mpul de înjum ătățire plasmatic este de 6 ore. La
concentra ții cuprinse între 0,2-5 mmoli rata de legare a dimetindenului maleat de
proteinele plasmatice este de aproximativ 90%. Metabolizarea substan ței active include
hidroxilare și metoxilare. Dimetindenul și metaboli ții acestuia se elimin ă predominant
prin bilă și urină, doar 5-10% sub form ă nemodificat ă.
 Indicații: tratamentul simptomatic al reac țiilor alergice: urticarie, alergii ale c ăilor
respiratorii superioare precum febra fânului și rinita peren ă, alergii alimentare și
medicamentoase. Prurit de va riate etiologii, cu excep ția pruritului colestatic. Prurit în
bolile eruptive, ca de exemplu în varicel ă, înțepături de insecte sa u ca adjuvant în
eczemă și alte dermatoze prurigi noase de origine alergic ă.

23 Mod de administrare : Adulți și copii peste 12 ani: doza uzual ă zilnică variază între 3-6
mg dimetinden maleat, divizat ă în 3 prize; aceasta corespunde: pic ături 1mg/ml:20-40
picături, de trei ori pe zi. Pacien ților cu tendin ță de somnolen ță li se recomand ă 40 de
picături înainte de culcare și 20 de pic ături diminea ța, la micul dejun. Copii: Doza
uzuală zilnică este de aproximativ 0,1 mg/kg cor p. Astfel, pentru copii cu vârsta
cuprinsă între o lun ă și 12 ani, doza uzual ă zilnică este:

Vârsta Doza în mg de 3
ori pe zi Picături în mg/ml
(0,05 mg-picatura)
de 3 ori pe zi
1-12 luni 0,15-0,5 mg 3-10 pic ături
1-3 ani 0,5-0,75 mg 10-15 pic ături
3-12 ani 0,75 – 1 mg 15-20 pic ături
20 picături = 1 ml = 1 mg de dimetinden maleat
Tabel 5.1.2 Doza uzual ă zilnică pentru copii

 Contraindica ții: Hipersensibilitate la unul din componen ți, copii sub o lun ă, în special
la copii prematuri.
 Precauții: Glaucom, reten ție urinar ă asociată tulburărilor uretroprostatice, boli
obstructive pulmonare cronice. La cop ii, antihistaminicele pot provoca agita ție. Sub
vârsta de 1 an, efectul sedati v al Fenistil-u lui poate provoc ă episoade de apnee în
timpul somnului. Fenistil-ul altereaz ă abilitatea conduc ătorilor auto și capacitatea de
concentrare, motiv pentru care se recomand ă precauție în cazul acivitatilor care necesit ă
atenție crescut ă.
 Sarcină și alăptare: Studiile efectuate pe animale nu au demonstrate nici un risc fetal,
însă nu exist ă date umane. Astfel Fenistil-ul tr ebuie utilizat doar când beneficiile
terapeutice pentru mam ă depășesc eventualele efecte negati ve care pot surveni asupra
fătului. Deși studiile relev ă eliminarea unor cantit ăți neglijabile de dimetinden prin
laptele matern, nu se recomand ă administrarea Fenistil-ului în perioad ă de alăptare.
 Reacții adverse: Frecvent: somnolen ță, în special la începutul tratamentului și la doze
mari Ocazional: Tulbur ări gastrointestinale (grea ță), uscăciunea gurii și/sau a gâtului,

24
vertiji, agita ție, cefalee. Cazuri izolate: edem, erup ții cutanate, spasme musculare,
tulburări respiratorii.
 Interacțiuni: Poate poten ța efectul sedativ al medicamentelor care deprim ă sistemul
nervos central (tranchili zante, hipnotice, alcool etc.). Ingestia concomitent ă a Fenistil-
ului cu alcoolul determin ă încetinirea marcat ă a reflexelor. Administrarea concomitent ă
a IMAO poate cre ște efectul antimuscarinic și deprimant asupra SNC ale
histaminicelor. Efectul antimuscarinic al antidepresivelor triciclice și medicamentelor
anticolinergice se poate însuma cu cel al antihistaminicelo r, crescând riscul
decompens ării glaucomului.
 Supradozare: Ca alți agenți antihistaminici supradozarea poate produce: deprimarea
SNC, cu somnolen ță sau stimularea SNC și efecte antimuscarinice (în special
următoarele semne: excita ție, ataxie, tahicardie, halucina ții, spasme tonice sau clonice,
midriază, uscăciunea gurii etc.) Este posibil ă de asemenea și hipotensiunea. Nu s-au
înregistrat cazuri mortale de intoxica ție cu Fenistil și nu exist ă un antidot în cazul
supradozarii antihistaminice. M ăsurile de urgen ță care se iau sunt: provocarea
vărsăturilor, lavaj gastric, administrare de c ărbune activat, laxative saline și se impune
asistentă cardiorespiratorie.
 Condiții de păstrare : Picăturile de fenistil se p ăstrează ferite de lumin ă și căldură.[2,24]

5.2. Piperazine
5 .2.1. Meclozina (genera ția I)

Fig. 5.2.1.2 Meclozina (generatia I) Fig. 5.2.1.2 Emetostop cpr

25 Forme farmaceutice : Emetostop cpr. 30 mg, Postafen
 Compoziție: Un comprimat con ține clorhidrat de meclozina 30 mg și excipien ți: lactoză
monohidrat, amidon de porumb, celuloz ă microcristalin ă tip 102, povidona K 25,
galben de chinolin ă (E 104), stearat de magneziu, talc.
 Indicatii : Prevenirea și tratamentul simptomelor asociate cu r ăul de mișcare: grea ță,
vărsături, amețeli. Tratamentul simptomatic al crizelor vertiginoase asociate cu alte boli
ce afecteaz ă aparatul vestibular (lab irintita, boala Meniere).
 Contraindica ții: Hipersensibilitate la clorhidratul de meclozina sau la oricare dintre
excipienții medicamentului, copii sub 12 ani.
 Reacții adverse : Cele mai frecvente reac ții adverse raportate au fost: somnolen ța,
xerostomie (uscaciune a gurii), stare de sl ăbiciune. S-au mai raportat tulbur ări gastro-
intestinale și, în cazuri rare, vedere neclar ă. Alte reac ții adverse includ: urticarie, acnee,
nervozitate, euforie, insomnie, excita ție, halucina ții, inapetent ă, greață, vărsături,
diaree, constipa ție, diplopie (vedere dubl ă), amețeli, tahicardie cu inducerea
hipotensiunii arteriale, di surie (urinare dureroas ă, dificilă), retenție de urin ă
 Mod de administrare : Adulți și copii cu vârsta peste 12 ani .R ăul de mișcare: Doza
inițială de 25-50 mg clorhidrat de meclozina se administreaz ă cu o oră înainte de
plecare, pentru protec ție împotriva r ăului de mi șcare. Apoi, doza poate fi repetat ă la
fiecare 24 ore pe toat ă durată călătoriei. Vertij: Pentru contro lul vertijului asociat cu
boli ce afecteaz ă aparatul vesti bular, doza zilnic ă recomandat ă este de 25-100 mg
clorhidrat de mecl ozina administrat ă în mai multe prize, în func ție de răspunsul clinic.
 Precauții: Teste cutanate . Administrarea Emetostop trebuie întrerupt ă cu cel pu țin 3
zile înaintea efectu ării unui test cutanat cu substan țe alergene pentru a evita obținerea
unor rezultate fals negative.Excipien ți cu efect cunoscut . Medicamentul con ține lactoz ă
și este contraindicat la pacien ții cu afec țiuni ereditare rare: intoleran ță la galactoz ă,
deficit de lactaz ă Lapp sau malabsorbtie a glucozei/galactozei.
 Sarcina și alaptarea : Nu sunt disponibile suficiente date privind siguran ța administr ării
la gravide. În studiile de teratogenitate la șobolan, clorhidratul de meclozina administrat
femelelor gestante în doze de 25-50 ori mai mari decât cele administrate la om, a
produs palatoshizis la pui. Clor hidratul de meclozina se va administra în timpul sarcinii
numai dac ă este absolut necesar și numai dup ă o atentă evaluare a raportului beneficiu
matern/risc poten țial fetal. Administrarea în timpul al ăptării nu este recomandat ă.

26 5.2.2. Oxatomida (genera ția I)
 Forme farmaceutice : Barbet cpr. 30 mg, Tinset cpr. 30 mg
 Prezentare farmaceutic ă: Comprimate con ținând 30 mg oxatomida (cutie cu 30 buc.).
 Acțiune terapeutic ă: Antialergic cu dou ă moduri de ac țiune. Inhib ă eliberarea
mediatorilor chimici, ca histamina și serotonina, din mastocite și blocheaz ă efectul
acestor mediatori (histamina, serotonina, SRS-A-slow-reacting substance of anaphylaxis (substanta lent reactiv ă a anafilaxiei) asupra recepto rilor specifici. Produsul
este rapid absorbit din tractul gastro-intestina l, 91% din el circulâ nd legat de proteinele
plasmatice. Se excret ă prin fecale și urină.
 Indicații: Curativ și preventiv în tratamentul afec țiunilor alergice, în special rinite și
conjunctivite alergice, urticarie, alergie alimentar ă, astm la copii.
 Mod de administrare : Adulți: 1 comprimat de 2 ori pe zi , doza care poate fi crescut ă la
2 comprimate de 2 ori pe zi. Copii: între 15 și 35 kg, 1/2 comprimat pe zi; cu greutate
mai mare de 35 kg, 1 comprimat pe zi, de pr eferat seara. Oxatom ida poate fi asociat ă cu
alte antihistaminice sau antialergice.
Atenție! Tinsetul în monoterapie nu poate constitui un tratament eficient în manifest ările
alergice acute, ca șocul anafilactic sau criza de astm bron șic. Ca și celelalte antihistaminice,
oxatomida are efect depresiv central. Ini țial, automobili știi sau cei care sunt implica ț
i în
acțiuni ce necesit ă un bun echilibru și exactitate a mi șcărilor trebuie s ă-și verifice
reactivitatea în cursul tratamentului, hot ărându-se ulterior dozajul și momentul
administr ării. Se recomand ă evitarea b ăuturilor alcoolice în cursul tratamentului.
 Reacții adverse : Sedare, uneori uscarea gurii, cre șterea apetitului. La nevoie doza poate
fi redusă. Dozajele mai induc riscul unor efecte extrapiramidale, în special la copii.
 Contraindica ții: Sarcină, femei care al ăptează (nu sunt f ăcute studii suficiente), copii
sub 2 ani.

27
5.2.3. Cetirizina (genera ția II)

Fig. 5.2.3.1 Cetirizina (genera ția II) Fig. 5.2.3.2 Cetirizin 10mg

Fig. 5.2.3.3 Alerid 10mg

 Forme farmaceutice : Alerid comp.10 mg, Zyrtec comp.10 mg, Cetirine comp. 10 mg
 Proprietăți: Medicament antihistaminic cu o puternic ă acțiune antialergic ă, fără efect
sedativ. Posed ă o deosebit ă afinitate pentru re ceptorii histaminei H
1, și nu are efecte
anticolinergice și antiserotoninice. Nu produce efecte sedative și nu interfereaz ă cu
activități mentale care solicit ă concentrare, aten ție său memorare.
 Acțiune: Cetirizina este un puternic antagonist al receptorilor H 1, fără efecte
semnificative anticolinergice sau antiserotoninice. Studiile farmacologice au eviden țiat
faptul că administrarea dozelor ac tive nu a produs somnolen ță și nu a cauzat schimb ări
în comportament. Aceasta se poate explic a prin netraversarea barierei hemato-
encefalice de c ătre substan ță. Cetirizina inhib ă în faza incipient ă eliberarea histaminei
responsabil ă de apariția reacției alergice și de asemenea încetine ște migrarea celulelor
inflamatorii, eliminând eliberarea mediatorilor asocia ți răspunsului alergic întârziat.
Cetirizina asigur ă de asemenea un efect protector îm potriva bronho-spasmului indus de
histamina inhalat ă de către astmatici.

28 Indicații: Rinite alergice, conj unctivite alergice, irita ții, urticarie, dermografism, exeme
cu localizare divers ă, dermatite de contact, reac ții alergice acute datorate unor
toxiinfecții alimentare și înțepături de insecte.
 Mod de administrare : 10 mg, o dat ă pe zi, per oral.
 Contraindica ții: Sarcină, mame care al ăptează și copii
 Reacții adverse : Cetirizina are efect redus sau nesemnificativ asupra func țiilor
psihomotorii, având o inciden ța scăzută a sedării, similar ă cu placebo. Reac țiile adverse
raportate la doza recomandat ă sunt reduse și constau în somnolen ță, cefalee, ame țeală,
stare de agita ție, uscăciune a gurii și disconfort gastrointestinal.
 Precauții: Studiile clinice asupra cetirizinei, pentru doze zilnice de pân ă la 25 mg
prescrise unor subiec ți sănătoși nu au relevat efecte asupra capacit ății de concentrare și
timpului de reac ție. Pacien ții trebuie sf ătuiți să nu depășească doza recomandat ă dacă
desfășoară activitate de conducere auto sau manipuleaz ă utilaje.
 Grupe de risc ridicat : Copiii: Cetirizina nu este recomandat ă la copii sub 12 ani datorit ă
lipsei studiilor clinice.Sarcin ă și alăptare: Nu exist ă suficiente date cu privire la
siguranța administr ării cetirizinei în timpul sarcinii. De aceea nu se recomand ă la
femeile gravide. Mamele care al ăptează sunt de asemenea sf ătuite să nu consume acest
medicament. Persoane în vârsta: O anumit ă reducere a dozei poate fi necesar ă dacă
funcțiile renale sunt alterate. Deficien țe renale: Frecven ță administr ării și dozele trebuie
adaptate la pacien ții cu probleme renale.

29
5.3. Piperidine
5.3.1. Bamipina

Fig. 5.3.1.1 Soventol gel

 Forme farmaceutice : Soventol cpr. Film 50 mg, taumidrine
 Compoziție 1 comprimat con ține 50 mg hidroclorur ă de bamipina.
 Acțiune terapeutic ă: Soventol este util în tratarea reac țiilor de hipersensibilitate (alergii)
și are o ac țiune lini știtoare asupra pruritului. Ac țiunea sa dureaz ă 6-8 ore.
Indicații: Soventol este folosit la tratamentul pruritului de diferi te cauze, bolilor de
piele pruriginoase (ca de ex.: ur ticaria), guturaiului de fân, irita țiilor, și alte procese
alergice ale pielii și mucoaselor, ca și bolii excursiilor. Prin administrarea de Soventol
se poate sprijini tratarea cu Soventol Gel a tulbur ărilor pielii, de ex.În țepături de
insecte, arsuri solare, urticarie.
 Doze și mod de administrare : Dacă nu este prescris altfel, dozarea pentru copii peste 12
ani și adulți este în general de 1-2 comprimate la nevoie de 3-4 ori pe zi. Comprimatele
se înghit nemestecate cu pu țină apă.
Atenție! Soventol nu trebuie utilizat dup ă depășirea datei de expirare. Medicamentul trebuie
ținut în locuri inaccesibile copiilor!
 Indicaț
ii deosebite : Soventol poate modific ă capacitatea de reac ție în așa fel, încât
poate fi periclitat ă circulația stradală sau folosirea unei ma șini; acesta mai ales în caz de
interacțiune cu alcoolul.
 Forma de prezentare : flacoane de 20 comprimate, 50 comprimate.

30 Contraindica ții: A nu se utiliza în caz de glaucom cu unghi închis și hipertrofie de
prostată. Nu sunt indicate tabletele Soventol la copiii sub 12 ani. Gravidele trebuie s ă
consulte medicul înaintea utiliz ării Soventolului.
 Reacții adverse : Ca majoritatea antihistaminicelor Soventol poate duce la oboseal ă. La
pacienți sensibili sau la dozare prea mare pot ap ărea ocazional o u șoară uscăciune a
gurii, tulbur ări de vedere ca și greutăți de urinare (mai ales la afec țiuni de prostat ă).
Aceste fenomene nu sunt de durat ă și dispar la sc ăderea dozei. Reac ții de
hipersensibilitate apar rar, dup ă experiență de până acum.
 Interacțiuni cu alte medicamente: pân ă în prezent nu se cunosc.

5.3.2. Astemizol (genera ția (II)

Fig. 5.3.2.1 Astemizol (genera ția (II)

 Forme farmaceutice: Astemisan cpr. 10 mg
Acemiz cpr. 10 mg, susp. Int. 5 mg/ml
Hismanal cpr. 10 mg, sol int. 1 mg/ml
 Prezentare farmaceutic ă: Hismanalul este un anta gonist al histaminei H 1, pentru uz
oral. Hismanalul se prezint ă sub form ă de comprimate fragmentabile, cu sant median.
Fiecare comprimat con ține 10 mg astemizol. Ingredientele inactive ale comprimatelor
sunt: lactoz ă, amidon de porumb, celuloz ă microcristalin ă, amidon de cartof
pregelatinizat, polividona, stearat de magneziu, bioxid de siliciu coloidal anhidru și
lauril sulfat de s odiu (formula8).
 Indicații: Hismanalul este indicat în tratamentul rinitei alergice sezoniere și perene,
conjunctivitei alergice, urticariei cronice și a altor afec țiuni de natur ă alergică
 Contraindica ții: Hipersensibilitate cunoscut ă la astemizol sau la oricare din
ingredientele inactive. Deoarece Hismanalul este metabolizat extensiv de c ătre ficat,
administrarea sa este contraindicat ă pacienților cu disfunc ții hepatice grave.

31Administrarea concomitent ă a oricăruia dintre urm ătoarele medicamente: antifungice
de tip azol, destinate administr ării orale sau parenterale; antibiotice macrolide
(exceptând azitromicina); inhibitori selectivi pentru reabsorbtia serotoninei; inhibitori ai
proteazei HIV; mibefradil; chinina în doze terapeutice, este contraindicate. (Vezi
"Interacțiuni")
 Precauții: Doza zilnic ă recomandat ă (vezi "Mod de administrare") nu trebuie dep ășită.
Pacienții suferind de afec țiuni care dau na ștere unei prelungiri a intervalului QT pot
prezenta prelungirea acestuia și/sau o aritmie ventricular ă în timpul tratamentului cu
astemizol. În consecin ță, este contraindicat ă administrarea acestuia pacien ților cu
sindrom QT congenital, pacien ților tratați cu medicamente ce prelungesc intervalul QT
(incluzând antiaritmice, terfenad ina sau eritromicina) sau pacien ților cu hipocalcemie
necorijata
 Interacțiuni: Hismanalul nu poten țează efectele alcoolului sau ale altor deprimante ale
sistemului nervos central. Principala cale de metabolizare a astemizolului este prin
CYP3A4. Utilizarea concomitent ă a medicamentelor ce inhib ă aceste enzime poate
duce la concentra ții plasmatice crescute ale astemizolu lui, sporind riscul de prelungire a
QT. De aceea, este contraindicat ă utilizarea concomitent ă a următoarelor medicamente:
antifungice de tip azol , destinate administr ării orale sau parenterale; antibiotice
macrolide (exceptând azitromicina – un studiu "în vivo" a ar ătat că aceasta are un efect
neglijabil asupra biodisponibilizarii astemi zolului); inhibitori selectivi pentru
reabsorbtia serotoninei (ex. Nefazodona); in hibitori ai proteazei HIV (ex. Ritonavir și
indinavir – studiile "în vitro" arat ă că saquinavirul este doa r un inhibitor slab);
mibefradil. S-a stabilit c ă există o interac țiune între doze terapeutice de chinin ă și
astemizol.
 Sarcină și alăptare : La animale, astemizolul nu afecteaz ă fertilitatea și nu este
teratogen. La doze foarte mari ( 40 mg/kg corp), a fost observat ă embriotoxicitate la
șobolani, dar nu și la iepuri. Un studiu pe o popula ție numeroas ă a demonstrat c ă
Hismanalul nu spore ște riscul apari ției anomaliilor la f ăt. Hismanalul poate fi
administrat în timpul sarcinii doar dac ă beneficiile anticipate justific ă riscurile
potențiale la care este expus f ătul. La câini, astemizolul și metaboli ții săi sunt excreta ți
în laptele matern în concentra ții foarte sc ăzute. Dac ă utilizarea Hismanalului este
considerat ă esențială, trebuie evaluat raportul beneficiu/risc privind al ăptarea.

32 Efecte asupra capacit ății de conducere auto sau de exploatare a altor ma șini:
În doza recomandat ă, Hismanalul nu afecteaz ă capacitatea de a desf ășura activit ăți ce
solicită vigilența.
 Mod de administrare : Adulți și copii peste 12 ani: 1 compri mat (10 mg)/zi. Copii între
6 și 12 ani: 1/2 comprimat (5 mg)/zi. Doza zilnic ă recomandat ă nu trebuie dep ășită.
Comprimatele de Hismanal nu se indic ă copiilor sub vârsta de 6 ani.
 Reacții adverse : Hismanalul nu produce efecte sec undare sedative sau anticolinergice.
În cazul unor tratamente de lung ă durată se pot înregistra cre șteri ponderale. Au fost
semnalate rare cazuri de hi persensibilitate la astemi zol: angioedem, bronhospasm,
fotosensibilitate, prurit, erup ții cutanate, reac ții anafilactice. De asemenea, au fost
înregistrate și cazuri izolate de convulsii, parestezii benigne, mialgii/artralgii, edeme,
tulburări de dispozi ție, insomnii, co șmaruri, cre șterea transaminazelor și hepatite. În
majoritatea cazurilor nu s-a putut eviden ția în mod clar o rela ție cauzală directă cu
administrarea Hismanalului.
 Supradozare : deși au fost raportate cazuri de supradozare f ără efecte patologice, s-au
înregistrat și cazuri rare de efecte adverse cardi ovasculare cu risc vital, precum:
prelungirea intervalului QT, torsada vârfului sau alte aritmii ventriculare, la pacien ți
care au dep ășit substan țial dozele de astemizol prescrise. Rareori îns ă, torsade ale
vârfului (aritmii) s-au înregistrat chiar și la doze de numai 20-30 mg/zi (de 2-3 ori mai
mari decât cele recomandate). În unele cazu ri, aritmiile severe au fost precedate sau
asociate cu unul sau mai multe ep isoade de sincope.De aceea, apari ția sincopelor la
pacienții tratați cu astemizol impune sistarea imediat ă a tratamentului, evaluare clinic ă
corespunz ătoare, inclusiv testare electrocardiografic ă.
 Tratament. În caz de supradozare , se recomand ă măsuri suportive: lavaj gastric și
evacuare gastric ă, urmate de administrarea de c ărbune activ. Totodat ă, se impune
monitorizarea EKG a pacientului, pe toat ă perioadă în care se înregistreaz ă QT
prelungit. Poate fi necesar un tratament ad ecvat cu antiaritmice, dar se vor evita
preparatele care prelungesc intervalul QT. Studiile efectuate pe pacien ți cu insuficient ă
renală sugerează ca dializa nu gr ăbește eliminarea medicamentului.
 Proprietăți:Farmacodinamica: Hismanalul este un antihistaminic (antagonist H 1)
puternic și cu acțiune de lung ă durată, fără efecte centrale, sedative și anticolinergice.
Datorită acțiunii sale prelungite, o singur ă administrare/zi este suficient ă pentru a
suprima simptomele unei reac ții alergice timp de 24 ore. Farmacocinetica: Studiile
farmaco-cinetice pe om demonstreaz ă că astemizolul este rapid absorbit, maximul

33
concentra ției plasmatice fiind atins în 1-2 ore. Metabolizarea la primul pasaj hepatic
este extensiv ă iar distribu ția tisulară este semnificativ ă. În starea de echilibru ("steady
state"), concentra ția plasmatic ă maximă a astemizolului plus metabolitul sau
desmetilastemizolul (considerate împreun ă ca fiind frac ția farmacologic activ ă în
plasmă) este în medie de 3-5 ng/ml. Timpul de înjum ătățire plasmatic pentru faza
terminală de eliminare este de 1- 2 zile pentru astemizol și 9-13 zile pentru
desmetilastemizol. Astemizolul este eliminat sub form ă de metaboli ți, în special prin
bilă. Studiile leg ării de receptori au ar ătat că în doze farmacologice, astemizolul
realizează ocuparea complet ă a receptorilor H 1 periferici, f ără a afecta receptorii H 1 din
creier deoarece substan ța nu depășește ușor bariera hematoencefalic ă.

5.3.3. Loratadina (genera ția II)

Fig. 5.3.3.1 Claritine sirop Fig. 5.3.3.2 Claritine cpr

Fig. 5.3.3.3 Loratadina (genera ția II)

 Forme farmaceutice : Claritine comp. 10 mg, sirop 1 mg/ml , Roletra, Flonidan,
Symphoral comp. 10 mg
 Compoziția preparatului 1 capsul ă conține: Loratadin ă 0,010 g Excipien ți până la
0,170 g (lactoz ă, amidon de porumb, talc, stearat de magneziu)

34 Descrierea preparatului : Descrierea capsulei: capsule operculate de form ă cilindrică,
cu capetele emisferice, cu suprafa ța netedă și lucidă-opac, num ărul capsulei 2, corp –
roz opac, capac – verde deschis. Descrierea con ținutului capsulei: pulbere și granule și
de culoare alb ă sau albă cu nuanță gălbuie, fără miros.
 Proprietăți farmacologice : Loratadina este un antihistaminic cu ac țiune periferic ă de
lungă durată, derivat de piperidin ă. Atât loratadina, cât și principalul ei metabolit activ,
decarboetoxiloratadina, blocheaz ă H 1-receptorii histaminergici periferici. Nici
loratadina, nici decarboetoxiloratadina nu dep ășesc bariera hemato-encefalic ă și sunt, în
doze terapeutice, aproape completament e lipsite de efecte centrale. Are ac țiune
antialergic ă, antiexsudativ ă și antipruriginoas ă. Scade permeabilitatea capilarelor,
înlătură spasmul musculaturii netede, previne edemarea țesuturilor. Dup ă administrarea
internă își începe ac țiunea peste 15-20 minute, maximum peste 30-40 minute și își
prelungește efectul 24 ore.
 Indicații terapeutice : Rinită alergică sezonier ă și cronică, dermatoze alergice
pruriginoase, urticarie cronic ă idiopatic ă, edemul Quinke, reac ții alergice la în țepături
de insecte.
 Doze și mod de administrare : Adulți și copii peste 12 ani câte 10 mg/zi în priz ă unică.
Copii între 2 și 12 ani cu masa corporal ă sub 30 kg – 5 mg, peste 30 kg – 10 mg o dat ă
pe zi. Cura de tratament este de 10-15 zile.
 Contraindica ții: Hipersensibilitate la preparat, insuficien ță hepatică, lactația.
 Reacții adverse : Cefalee, tulbur ări digestive (grea ță, vărsături, anorexie, constipa ție,
diaree, flatulen ță), reacții alergice, usc ăciunea mucoaselor, conjunctivit ă, tulburări
vizuale; dismenoree, menoragii, vaginit ă, migrenă, vertij, afec țiuni hepatice, icter,
hepatită, alopecie, tahiaritmii supraventriculare, bron șită, bronhospasm, agita ție,
amnezie, confuzie, depresie, sc ăderea libidoului, insomn ie, irascibilitate.
 Supradozaj : Aritmii cardiace, inclusiv torsades de pointes, somnolen ță, cefalee.
 Tratament : vomă indusă sau lavaj gastric, c ărbune activat, purgative saline. Loratadina
nu are antidot și nu se elimin ă prin hemodializ ă. La necesitate se pot utiliza antiaritmice
și monitorozarea EKG.
 Atenționări și precau ții speciale de utilizare : Sarcina, al ăptarea, hipokaliemia.
Preparatul are efecte anticolinergice și poate provoca usc ăciunea căilor respiratorii la
astmatici și bolnavii cu bron șite cronice. În insuficien ța renală dozele se vor reduce.

35
 Interacțiuni: Ketoconazolul, miconazolul, eritr omicina cresc efectele cardiotoxice ale
loratadinei. Acelea și preparate și cimetidina cresc concentra ția plasmatic ă a loratadinei
fără a modifica ac țiunea ei terapeutic ă.

5.3.4. Terfenadina (genera ția (II)

Fig. 5.3.4.1 Terfenadina (genera ția (II)

Fig. 5.3.4.2 Histadin cpr 60mg / Histadin sirop 30mg/5ml

 Forme farmaceutice : Histadin cpr.60 mg, sirop 30 mg/5ml
 Acțiune terapeutic ă: Histadin este un nou antihistaminic prin propriet ățile sale chimice
și farmacologice, este distinct de toate cele lalte antihistaminice, astfel încât prin el
însuși este o alt ă clasă. Datorită legării preferen țiale de receptorii H
1-histaminici
periferici fa ță de cei centrali, terfenadina î și exercită acțiunea antihistaminic ă fără
afectarea performan țelor individului. Terfenadina nu are efect asupra îndemân ării

36psihomotorii sau senza țiilor subiective. Efectul antih istaminic al Histadin dureaz ă cel
puțin 12 ore dup ă administrarea oral ă.
 Indicații: Histadin este folosit în tratamentul simptomelor multor afec țiuni alergice:
rinite alergice; febra fânului; afec țiuni dermatologice alergice – urticarie, prurigo,
mușcături sau în țepături de insecte, edem angioneuro tic, dermatite atopice sau eczeme;
prevenirea și tratamentul reac țiilor alergice la transf uzia de sânge sau a reac țiilor la
substanțele de contrast parenteral e utilizate în radiologie.
 Mod de administrare : Adulți și copi peste 12 ani: 1 tablet ă de două ori/zi sau dou ă
lingurițe de două ori/zi; copii într e 6-12 ani: o linguri ță de două ori/zi; copii sub 5 ani: o
jumătate de linguri ță de două ori/zi.
 Reacții adverse : Histadin nu prezint ă efecte secundare asupra SNC. Alte efecte
secundare sunt rare. Se citeaz ă: cefalee, cre șterea apetitului, discrete tulbur ări gastro-
intestinale.

5.4. Etanolamine
5.4.1. Clemastina (genera ția I)

Fig. 5.4.1.1 Clemastina (genera ția I) Fig. 5.4.1.2 Tavegyl cpr

Fig. 5.4.1.3 Clemastin cpr

37 Forme farmaceutice : Tavegyl cpr. 1 mg, fiole 2mg/2ml
Clemastin cpr. 1mg
 Particularit ăți farmacologice Clemastin : Blocheaz ă receptorii H 1-histaminergici. Are
acțiune antihistaminic ă, antipruriginoas ă și antiexsudativ ă, reduce permeabilitatea
capilarelor pentru o perioad ă de până la 12 ore. Manifest ă efect anticolinergic și
hipnotic.
 Indicații Clemastin : Rinita alergic ă și vasomotorie, polenozel e, pruritul, urticaria,
dermatozele alergice, eritemul medicamentos, dermatit ă de contact, neurodermit ă,
edemul angioneurotic (Quinke), reac țiile anafilactice, profilaxia r ăului de mi șcare,
medicația preanestezic ă. Profilaxia reac țiilor alergice în cercet ările cu substan țe
radiocontraste.
 Utilizare terapeutic ă Clemastin : Adulți câte 1 mg de 2 ori pe zi (diminea ța și seara) sau
2 mg s.c. sau i.m. În cazuri grave doza poate fi m ărită până la 3-4 mg/zi. În scopuri
profilactice se administreaz ă 2 mg imediat înainte de interven ția care poate fi asociat ă
de reacții alergice (medicamente, substan țe radioopace). Copii 6-12 ani câte 0,5 mg
dimineața și seara. Pentru cre șterea poftei de mâncare câte 1 mg de 3 ori pe zi în timpul
meselor. Ca antimigrenos 4 mg în debutul cr izei, apoi câte 1 mg de 4-6 ori pe zi.
 Supradozare Clemastin : Uscăciunea gurii, inhibi ție respiratorie, aritmii cardiace,
depresia SNC, înro șirea feței, hipotensiune arterial ă. La copii excita ție, convulsii.
 Tratament: Spălătură gastrică, laxative osmotice, vasopresoare (îns ă nu adrenalin ă!),
lichide i.v., oxigen. Analepticele su nt excluse (riscul convulsiilor).
 Efecte adverse Clemastin : Oboseal ă, somnolen ță, cefalee, ame țeli. Tulbur ări
gastrointestinale, usc ăciunea gurii, tremor.
 Contraindica ții Clemastin : Sarcina (se administreaz ă numai în cazuri excep ționale).
 Interacțiuni: Crește efectul inhibitorilor SNC, alcoolului, anticolinergicelor,
inhibitorilor de MAO.
 Precauții: În glaucom, ulcerul peptic st enozant, hipertrofia de prostat ă se va administra
cu precau ție. La vârstnici provoac ă amețeli, hipotensiune arterial ă și sedare.
Conducerea vehiculelor și lucrul care cere vigilen ță (preparatul se va administra în doza
tolerată bine). Consumul b ăuturilor alcoolice este contraindicat pe toat ă perioada
tratamentului.

385.4.2. Clorfenoxamina (genera ția I)

Fig. 5.4.2.1 Clorfenoxamina (genera ția I) Fig. 5.4.2.2 Clofeniramin cpr

 Forme farmaceutice : Clorfenoxamina dj. 20 mg, Systral
 Indicații: Astm bron șic, febra de fân, migrene și cefalee cu substrat alergic
gastroenteropatii de natur ă alergică, boala serului, șoc anafilactic, edem Quincke,
dermatoze alergice (urticarie, eczeme etc.), pr urit de diferite cauze , disgravidie, boala
de radiații, accidente posthemo-transfuzionale, hipersensibilitatea medicamentoas ă,
înțepături de insecte, deger ături, insola ție. Hiperexcitabilitate nervoas ă, iritabilitate.
 Contraindica ții: Se administreaz ă cu pruden ță la conduc ătorii auto și la persoanele care
exercită alte profesii ce necesit ă o perfect ă coordonare neuromotorie.
 Posologie și mod de administrare : În principiu, tratamentul tr ebuie strict individualizat.
Se recomand ă ca titlu de orientare: Adul ți: 1-2 drajeuri de 2-3 or i pe ziCopii: Sub 2 ani
1/4 din doza adultului. 2-5 ani 1/3 din doza a dultului. 5-10 ani 1/2 din doza adultului.
 Acțiune farmacoterapeutica : Preparatul are dou ă acțiuni principale: antihistaminic ă și
anticolinergica. În plus ar e efecte anestezice locale și sedative (efectul sedativ poate fi
neutralizat, la nevoie, prin administrare de cafein ă sau teofilina).

39 5.5. Etilendiamine
5.5.1. Cloropiramina (genera ția I)

Fig. 5.5.1.1 Cloropiramina dj 25mg
 Forme farmaceutice : Cloropiramina dj. 25 mg.
 Compoziție: Drajeuri con ținând clorhidrat de cloropiramina 25 mg.
 Acțiune farmacoterapeutica : Produsul este un medicament cu efecte antihistaminice.
Cu doze mici s-au ob ținut efecte pozitive antihistaminice, cât și prevenirea și atenuarea
fenomenelor de șoc anafilactic. Produsul nu influen țează hipersecre ția gastric ă
determinat ă de histamin ă. Față de alte numeroase medicamente cu efecte
antihistaminice, Cloropiramina prezint ă avantajul unei toleran țe generale bune, prin
lipsa efectului hipnotic, sau al a ltor simptome secundare, iar dac ă ele sunt totu și
prezente la unele persoane, sunt de intensitate mic ă și lipsită de important ă.
 Indicații: Manifest ări alergice: coriza alergic ă, conjunctivita alergic ă, dermatoze
alergice (prurit, eczeme, urticarie, neurodermite). Astm bron șic, edem Quincke, boala
serului, migren ă de origine alergic ă, șoc anafilactic (preventiv și curativ). În țepături de
insecte, prurit anal sau vulvar. Hiperemia gravidelor. R ău de mare și altitudine.
 Contraindica ții: Sensibilitate la preparat.
 Reacții adverse: Apar foarte rar, în general. Ame țeală, somnolen ță care apar e la unele
persoane, poate fi înl ăturată prin reducerea dozelor.
 Mod de administrare: Dozarea este individual ă, mergându-se prin tatonare. Adul ți: Se
recomand ă să se înceap ă cu 1 drajeu de 3 ori pe zi. Drajeurile se administreaz ă cu

40
puțină apă, fără a fi zdrobite în gur ă, după mesele principale. Copii: Se va reduce doza
adultului în raport cu vârsta și greutatea corporal ă.

5.6. Fenotiazine
5.6.1. Prometazina (genera ția I)

Fig. 5.6.1.1 Prometazina (genera ția I) Fig. 5.6.1.2 Romergan sir

 Forme farmaceutice : Romergan sirop 0,1%, dj. 25 mg
 Indicații: Urticarie, edem angioneurotic, rinite al ergice, boala serului etc. (îndeosebi
când este util ă sedarea); prurit, în țepături de insecte, reac ții transfuzionale; preg ătirea
anesteziei generale și a interven țiilor chirurgicale, voma de cauze diverse, insomnie.
 Contraindica ții: Intoxica ții acute cu deprimante centrale; pruden ță la hepatici, cardiaci
și în glaucom (mai ales cu unghi închis); pruden ță sau se evit ă în primul trimestru de
sarcină. Nu se folose ște ca tratament ambulator la șoferi, dispeceri etc. Se vor evita
băuturile alcoolice, pruden ță când se asociaz ă cu hipnotice sau opioide (poten țarea
efectului deprimat central – se reduc doz ele la 1/2), antihipertensive (risc de
hipotensiune), anticolinergice (efecte ne dorite atropinice marcate); prometazina
diminueaz ă efectul antihipertensiv al guanetidinei și eficacitatea anti parkinsonienelor
dopaminergice – levodopa, bromocriptina, amantadina (nu se asociaz ă).
 Reacții adverse : Sedare și somnolen ță (care pot fi sup ărătoare), agita ție, confuzie (mai
rar), usc ăciunea gurii, tulbur ări de vedere, ame țeli; rareori erup ții cutanate,
fotosensibilizare; icterul colestatic și agranulocitoz ă sunt excep ționale.

41 Compoziție: sirop aromatizat pentru copii c ontind prometazina maleat 124 mg și acid
ascorbic 500 mg/100 g
 Acțiune: Prometazina este un derivat de fenotia zina cu efect antihistaminic (blocant H 1)
de lungă durată (8-12 ore); are propriet ăți neuroleptice de in tensitate moderat ă – este
sedativ, hipotermizant, antivomitiv și antitusiv, poten țează acțiunea anestezicelor
generale, hipnoticelor și analgezicelor, este slab an ticolinergic, antiadrenalinic,
antiserotoninic și anestezic local. Siropul con ține și acid ascorbic, vitamina folosit ă ca
medicație adjuvant ă în afecțiunile alergice.
 Administrare: Adulți: oral 1 drajeu (30 mg) de 2-3 ori/zi; în urgen țe se injecteaz ă
intramuscular profund 1/2-2 fiole (25-100 mg); copii: 1-5 ani, 1/2-1 linguri ță sirop de
1- 2 ori/zi; 5-10 ani, 1-2 linguri țe sirop sau 1/2-1 draj eu de 1-2 ori/zi.

5.6.2. Alimemazina

Fig. 5.6.2.1 Alimemazina Fig. 5.6.2.2 Theralene 10mg

 Forme farmaceutice : Theralene 10 mg
 Proprietăți farmaceutice : După administrarea oral ă, acțiunea se instaleaz ă la 15-20
minute, durata este 6-8 ore. Eliminare urinar ă sub form ă de metaboli ți 70-80%.
 Proprietăți farmacodinamice : Antihistaminic pe receptorii H 1 centrali și periferici,
antitusiv, antiserotonic, sedativ, antiemetic și slab anticolinergic.
 Indicații: Antialergic: rinite, conjunctivite, urticarii, insomnie, antitusiv, adjuvant în
afecțiuni dermatologice pruriginoase.
 Reacții adverse : Somnolen ță, efect de tip atropic, alergii rareori manifest ări
extrapiramidale, agranulocitoz ă, manifest ări de excita ție la copii sau b ătrâni.
 Contraindica ții: Sarcină, alăptare, conduc ători auto, asociere cu deprimante centrale
(alcool, hipnotice), de evitat la copii sub un an.

42 Administrare : Adulți: oral 5-40mg/zi, în mai multe prize.
Copii: în general 0,5-1 mg/kg corp /zi divizat în mai multe prize.

5.7. Alte medicame nte antihistaminice, antialergice
5.7. 1. Ciproheptadina

Fig. 5.7.1.1 Peritol sirop

Fig. 5.7.1.2 Peritol cpr

Forme farmaceutice : Peritol Sirop (100 ml con ținând 40 mg clorhidrat de
ciproheptadina). Tablete con ținând 4 mg clorhidrat de ciproheptadina.
Indicații: Urticarie acut ă și cronică, boala serului, rinite vasomotorii și rinite alergice,
eczeme, dermatite eczematoase, dermatite de contact, neurodermite, edem angioneurotic, în țepături de insecte, sindrom carci noid, migrene de origine vascular ă,

43anorexie (anorexie nervoas ă, anorexie idiopatic ă), ca tratament adjuvant în cursul
bolilor debilitante (statusuri postinfectioase, convalescen ță, boli cronice, hipertireoza)
Contraindica ții: Glaucom, reten ție urinară, sarcină.
Mod de administrare : Adulți: doza de început uzual ă este de 12 mg pe zi (3 x 1 tablet ă
sau 3 x1 linguri ță de sirop). Urticarie cronic ă: 6 mg pe zi (3 x 1/2 tablet ă sau 3 x 1
linguriță de sirop). Migrena acut ă: 1 tablet ă sau 1 linguri ță de sirop. Dac ă persistă
cefaleea doza poate fi repetat ă după 30 minute dar doza total ă administrat ă în decurs de
4-6 ore nu trebuie s ă depășească 8 mg Pentru tratamentul de între ținere 1 tablet ă x 3 pe
zi. Anorexie: 1 tablet ă x 3 pe zi sau 1 linguri ță sirop x 3/zi. Copii: între 6 luni și 1 an se
va administra numai în mod excep țional 0,4 mg/kg corp/zi; între 3 și 6 ani se vor
administra 6 mg/zi (3 x 1/2 tablet ă sau 3 x1 linguri ță sirop); între 7 și 14 ani se vor
administra 12 mg/zi (3 x 1 tablet ă sau 3 x 1 linguri ță sirop). Copiii anorexici cu vârsta
cuprinsă între 3 și 6 ani pot fi trata ți cu o doz ă de 6 mg/zi (3 x 1/2 tablet ă sau 3 x 1
linguriță sirop). Doza poate fi crescut ă până la maximum 8 mg/zi.
Efecte secundare : Somnolen ță ușoară și tranzitorie care de obicei nu necesit ă
întreruperea tratamentului. Mai pu țin frecvent pot ap ărea: mucoasa bucal ă uscată,
confuzie, ataxie, halucina ții vizuale, grea ță, rash cutanat, cefalee, agita ție.
Interacțiuni medicamentoase : Precauții în cazul asocierii cu analgezice și hipnotice (se
potențează efectul).
Precauții: Luând în considerare efectul sedativ caracteristic la începutul tratamentului,
este de dorit ca prima doz ă să fie administrat ă după masă de seară. Se impune o aten ție
specială în cazul administr ării la persoanele în vârst ă și la copii. La începutul
tratamentului – pentru o perioad ă care va fi apreciat ă individual – este interzis ă
conducerea vehiculelor și efectuarea unor opera țiuni cu un risc ridicat de accidentare.
Este interzis ă consumarea alcoolului pe durat ă terapiei cu Peritol.

44 5.7.2. Azelastina (genera ția II)

Fig. 5.7.2.1 Azelastina (genera ția II) Fig. 5.7.2.2 Allergodil pic ături, spray nazal

Forme farmaceutice : Allergodil pic ături, spray nazal
Compoziție: Soluție apoasă sterilă, limpede, incolor ă, ce con ține clorhidrat de
azelastina 0,05%. Fiecare pic ătură conține 0,015 mg clorhidrat de azelastina.
Proprietăți farmacodinamice : Azelastina, derivat de ftalazinona cu o structur ă nouă,
este clasificatca un compus antialergic eficient, cu ac țiune de lung ă durată și îndeosebi
cu eficient ă deosebită ca antagonist selectiv al receptorilor H 1. Se poate constata în
plus un efect antiinflamator dup ă administrarea topic ă (datorită concentra ției locale
crescute). Studiile efectua te în vivo (preclinice) și în vitro arat ă că azelastina inhib ă
sinteza sau eliberarea mediatorilor chimici implica ți în faza timpurie și târzie a
reacțiilor alergice, ca de exemplu leucotrienel e, histamina, inhib itorii PAF (factor de
agregare plachetara) și serotonina. Evaluarea rezultatelor EKG a pacien ților consecutiv
unei administr ări p.o. cu doze mari de azelastina timp îndelungat, nu indic ă efecte
semnificative din punct de vedere clinic asupra intervalului QT. Tratamentul cu
azelastina administrat ă p.o. la peste 3 700 de pacien ți nu indic ă nici o asociere cu
aritmie ventricular ă sau torsada a vârfurilor.
Indicații: Tratamentul simptomatic și profilactic al conjunctivitelor alergice și al rino-
conjunctivitelor alergice.
Caracteristici generale (farmacocinetica de baza) : Azelastina administrat ă oral este
repede absorbit ă, indicând o biodisponibilitate absolut ă de 81%. Alimentele nu
influențează absorbția. Volumul de distribu ție este ridicat, ceea ce sugereaz ă o
distribuție predominant ă la nivel periferic. Nivelul leg ării de proteinele plasmatice este

45relativ sc ăzut (80-90%, un nivel prea sc ăzut pentru a crea îngrijorare în leg ătură cu
eventuale reac ții cu alte medicamente administ rate concomitent).Timpul de
înjumătățire plasmatic ă după o doză unică de azelastina este de aproximativ 20 de ore
și aproape 45 ore pentru metabolitul activ terapeutic N-desmetil azelastina. Excre ția
are loc în majoritate prin scaun. Excre ția constant ă de valori reduse a dozei în scaun
sugerează posibilitatea existen ței unei circula ții enterohepatice.
Farmacocinetica ocular ă: După administr ări repetate de Allergodil pic ături oftalmice
(câte o pic ătură în fiecare ochi, de patru ori pe zi), nivelul plasmatic C max al
clorhidratului de azel astina este foarte sc ăzut și detectabil la limita inferioar ă a
cuantificării.
Studii preclinice: Clorhidratul de azelastina nu a avut poten țial de sensibilizare în
experimentele efectuate pe porcu șorul de Guinea. Azelastina nu a demonstrat poten țial
carcinogenetic într-o baterie de teste în vitro și în vivo, nici poten țial carcinogenetic la
șoareci sau șobolani. La masculii și femelele de șobolan azelastina administrat ă oral în
doze mai mari de 3 mg/kg/zi a cauzat o descre ștere a indexului de fertilitate în func ție
de doza administrat ă. Pe tot parcursul studiului nu au fost descoperite în organele
genitale masculine sau feminine modific ări legate de administrarea substan ței active.
Efectele embriotoxice și teratogene la femelele de șobolan gravide, șoareci și iepuri au
apărut numai la doze matern e toxice (de ex. Malforma ții ale scheletului au fost
observate la șoareci și șobolani la doze de 50 mg/kg/zi).
Particularit ăți farmaceutice: Excipien ți: Clorura de benzalconiu, edetat disodic,
hipromeloza, sorbitol 70%, hidroxid de sodiu, ap ă.
Mod de adiministrare : Doza uzual ă pentru adul ți și copii peste 4 ani este de o pic ătură
de două ori pe zi în fiecare ochi. În cazuri severe doza poate fi crescut ă la o picătură de
patru ori pe zi în fiecare ochi . Tratamentul se poate continua atâta timp cât este necesar
pentru dispari ția simptomelor.
Contraindica ții: Alergie cunoscut ă la una din componentel e produsului Allergodil
picături de ochi.
Precauții: Nu se recomand ă administrarea de Allergodil pic ături de ochi, ca și a altor
soluții oftalmice, la cei ce poarta le ntile de contact. Allergodil pic ături de ochi nu este
indicat în tratamentul infec țiilor oculare.
Interacțiuni medicamentoase : Nu s-au efectuat studii specifice de interac țiuni cu
Allergodil pic ături oftalmice. Studiile de interac țiune care au fost efectuate cu doze
orale mari nu au nici o relevanta în ceea ce prive ște picăturile oftalmice de Allergodil,

46
întrucât nivelele sistemice atinse dup ă administrarea pic ăturilor oftalmice sunt de
ordinul picogramelor.
Sarcină și alăptare : Se poate presupune c ă din cauza dozei sc ăzute administrate exist ă
o expunere sistemic ă minimă la azelastina. Nu exist ă suficiente informa ții referitoare la
administrarea azelastinei în perioada de sarcina și alăptare. De aceea, ca și la alte
medicamente administrarea de Allergodil pic ături oftalmice se va face cu precau ție în
perioada de sarcin ă și alăptare. Recomand ări privind participarea la traficul rutier și
mânuirea utilajelor: nu exist ă contraindica ții.
Reacții adverse : Ocazional dup ă administrarea de Allergodil pic ături oftalmice se
poate constata o iritare u șoară, trecătoare a ochilor. În cazuri izolate poate ap ărea un
gust amar.
Supradozare : Nu sunt cunoscute reac ții specifice dup ă administrarea ocular ă a unei
supradoze și nu se anticipeaz ă reacții de supradozare în cazul administr ării oculare.

5.7.3. Ketotifen (genera ția II)

Fig. 5.7.3.1 Ketotifen (genera ția II) Fig. 5.7.3.2 Ketotifen cpr

Forme farmaceutice : Ketotifen cpr 1mg
Compoziție: Substanta activ ă: hidrogenofumarat de ketotifen echivalent la 1 mg
ketotifen baza, pentru un comprimat. Excipien ți: lactoză monohidrat, celuloz ă
microcristalin ă, amidon de porumb, stearat de magneziu.
Acțiune terapeutic ă: După administrarea oral ă, absorbția Ketotifenului este aproape
completă din intestin. Biodisponibilitatea este de circa 50%, datorit ă inactivării parțiale

47la primul pasaj hepatic. Concentra ția plasmatic ă maximal ă este atins ă în 2-4 ore.
Legarea de proteinele plasmatice este de 75%. Ketotifenul este metabolizat în
majoritate. Are un timp de înjum ătățire de la 3-5 ore la 21 de ore și se elimin ă în două
faze. Eliminarea se face în principal prin urin ă. Date farmacologice indic ă în cazul
copiilor de peste 3 ani necesitatea utiliz ării unor doze terapeutice identice cu cele
indicate pentru adul ți, în timp ce copiii între 6 luni și 3 ani necesit ă jumătate din doze
pentru atingerea unor concentra ții plasmatice comparabile.
Indicații: Profilaxia pe termen lung: a astmului bron șic (toate formele, incluzând
formele mixte); a bron șitelor alergice; a simptomelor astmatice asociate cu febra de fân.
Poate dura mai multe s ăptămâni până când efectul terapeutic al Ketotifenului este atins.
Ketotifenul nu este eficace în întreruperea atacurilor de astm!
Prevenirea și tratamentul : alergiilor multisistemice; rinitelor alergice; dermatozelor
alergice.
Mod de administrare : Deoarece efectul poate ap ărea după un tratament de 8-10
săptămâni, trebuie efectuat un tratament de durat ă. Adulți: Câte 1 comprimat (1 mg)
dimineața și seara, dup ă masă. Dacă este necesar se poate m ări doza la 2 comprimate (2
mg) de dou ă ori pe zi. La pacien ții predispu și la sedare, se recomand ă o posologie
progresiv ă în prima s ăptămână de tratament, începând cu 1/2 comprimat (0,5 mg) de
două ori pe zi sau 1 comprimat (1 mg ) seara, ajungând la doza terapeutic ă completă în
decurs de 5 zile.Copii sub 3 ani: 0,025 mg/kg/corp repartizate de dou ă ori pe zi,
dimineața și seara. Copii peste 3 ani (pân ă la greutatea de 35 kg): câte 1/2 comprimat
(0,5 mg) de dou ă ori pe zi, diminea ța și seara. Observa ții clinice au demonstrat ca în
general copiii pot necesita o doz ă mai mare, în mg/kg corp, fa ță de adulți pentru a
obține rezultate. Aceste doze mai ridicate sunt la fel de bine tolerate ca și cele mai
scăzute. În prevenirea astmului bron șic pot trece mai multe s ăptămâni de tratament
până la obținerea unui efect terapeutic complet.
Contraindica ții: Hipersensibilita te la ketotifen.
Precauții: Ketotifenul nu este un medicament pentru tratamentul simptomatic al
crizelor de astm declan șate. Un tratament antiastmatic în curs nu trebuie întrerupt
niciodată brusc la începutul tratamentului profilact ic cu Ketotifen, pe de o parte pentru
că este necesar un timp pentru instalarea efectului Ketotifenului și pe de alt ă parte
datorită eventualit ății instalării unei crize de insuficient ă suprarenal ă la bolnavii trata ți
mult timp cu corticoterapie general ă (cu ACTH). La pacien ții “corticodependenti”
restabilirea func țiilor hipofizo-suprarenale poate dur a mai multe luni. În cazul apari ției
unei suprainfec ții bronșice este necesar ă completarea tratamentului cu antiinfec țioase

48specifice. De și nu exist ă informa ții cu privire la un posibil efect teratogen și
embriotoxic al Ketotifenului, acesta nu va trebui administrat femeilor îns ărcinate (în
special în primele trei luni de sarcin ă), femeilor care al ăptează precum și copiilor sub 3
ani decât dac ă este absolut necesar. Utilizarea de Ketotifen nu este recomandat ă
sugarilor sub 6 luni. Precau ții la conduc ătorii auto și la activit ăți profesionale cu
solicitare neuromotorie din cauza riscului somnolen ței care poate ap ărea în cursul
tratamentului.
Reacții adverse : În primele zile de tratament pot s ă apară un efect sedativ și în cazuri
izolate, usc ăciunea mucoasei bucale, o u șoară amețeală, dar acestea dispar spontan
după o perioad ă scurtă de timp. Au fost raportate ocazionale cre șteri în greutate. La
adulți, frecven ța sedării este de 14,1% în timpul pr imelor 3 luni de tratament și 2,2%
după primul an. La copii, sedarea poate ap ărea mult mai rar și este mai pu țin severă.
Stări de excitabilitate și agitație crescut ă au fost raportate la aproximativ 0,2% din
pacienți, în special la copii.[23]

5.7.4. Ebastin (genera ția II)

Fig. 5.7.4.1 Ebastin (genera ția II) Fig. 5.7.4.2 Kestine cpr

Forme farmaceutice : Kestine cpr. 10 mg
Prezentare : Cutii a câte 10 comprimate filmate a 10 mg.
Compoziție: Substanta activ ă: ebastine. Excipien ți: celuloz ă microcristalin ă, lactoză
monohidrat, amidon de porumb pr egelatinizat, carboximetilceluloz ă sodică, stearat de

49magneziu. Filmul tabletei: hidroxipropilmetil celuloz ă, polietilen glicol 6000, dioxid de
titan.
Proprietăți: Ebastina și metabolitul sau, carebastina, es te un antagonist selectiv al
receptorilor periferici histaminici H 1 fără efecte anticolinergice. Nu are efect sedativ-
hipnotic.
Indicații: Tratamentul simptomatic al rinitelor alergice și conjunctivitelor alergice
(sezoniere și perene); urticarie cronic ă idiopatic ă, prurit indus de eliberarea de
histamină.
Posologie : Rinita alergic ă: 10-20 mg pe zi în func ție de severitatea simptomelor.
Urticaria: 1 comprimat a 10 mg pe zi. Eficacitatea și siguranta în admi nistrare nu au
fost evaluate la copiii sub 12 ani. Admini strarea ebastinei concomitent cu mâncarea nu
influențează efectul terapeutic.
Contraindica ții: Hipersensibilitate la ebastin a sau la unul dintre excipien ți.
Precauții: La fel ca la majoritatea antihistaminicelor, se recomand ă precauție în
administrarea ebastinei la pacien ții cu: sindrom de QT prelungit, hipokaliemie,
tratament cu medica ție cunoscut ă a produce prelungirea interv alului QT sau care inhib ă
sistemul enzimatic CY3A4 cum sunt deriva ții azolici antimicotici și antibioticele
macrolide. Nu se recomand ă administrarea ebastinei la femeile îns ărcinate sau care
alăptează.
Interacțiuni medicamentoase : Interacțiunea ebastinei în combina ție cu ketoconazol sau
eritromicina (cu efect cunoscut de prelung ire a intervalului QT) a fost evaluat ă. S-a
observat o interac țiune farmacocinetic ă și farmacodinamic ă a acestor combina ții:
prelungirea intervalului QTc cu 18-19 msec (4,7%-5%) a fost raportat ă cu ambele
combinații. Ebastina nu interac ționează cu teofilina, warfarina, cimetidina, diazepam
sau alcool.
Efecte secundare : Pot apărea: cefalee, somnolenta, usca ciunea gurii. Foarte rar, pot
apărea: dureri abdominale, dispep sie, astenie, faringita, epis taxis, rino-sinuzita, greata
sau insomnie.

50 5.7.5. Desloratadina

Fig. 5.7.5.1 Aerius sir./Aerius cpr

Fig. 5.7.5.2 Desloratadina

Forme farmaceutice : cpr.filmate 5mg
sirop 0.5mg/ml Desloratadina este un antihistaminic nesedativ, metabolit al loratadinei. Blocheaza receptorii
H1-histaminergici. Ca si loratadina nu depasest e bariera hematoencefalica, decât foarte putin,
însa se deosebeste de ea printr-o durata de actioune mai îndelungata. Efectele anticolinergice
ale desloratadinei sunt minime. Nu prelungeste intervalul QT si ri scul aritmiei ventriculare este
neînsemnat.
Indicatii : Rinita alergica sezoniera si perena , pruritul, hiperemi a conjunctivala si
hiperlacrimatia, urticaria idiopatica.

51
Utilizare terapeutica : Adulti si copii peste 12 ani câte 5 mg o data pe zi.
Supradozare: Somnolenta, aritmii car diace, inclusiv torsades de pointes, cefalee.
Tratament: Voma indusa sau lavaj ga stric, carbune activat, la xative osmotice, terapie
simptomatica. Hemodializa este ineficienta.
Efecte adverse : Greata, voma, diaree, dureri a bdominale, oboseala, faringita,
uscaciunea gurii, somnolenta, cefalee, ameteli, tahicardie.
Contraindicatii : Hipersensibilitatea la prep arat , vârsta sub 2 ani.
Interactiuni: Cimetidina, ketoconazolul, eritromicina, cloramfenicolul retin
metabolizarea desloratadinei în organism, îi cresc concentratia plasmatica, eficacitatea
si toxicitatea.
Precautii : Desloratadina trece în laptele matern si în perioada lactatie i se va administra
cu atentie. Se va administra cu aten tie în insuficienta renala severa.[20]

52CONCLUZII

1. Histamina este un mediator sintetizat, stocat și eliberat în organism, implicat în procese
fiziologice și patologice de la nivel central și periferic.
2. Efectele histaminei se desf ășoară prin intermediul receptorilo r specifici histaminergici H 1,
H2, H 3, H 4, receptori cupla ți cu proteina G. S-au f ăcut noi descoperiri în mecanismul de
acțiune al histaminei pe receptorii H 1 și H 2, iar rolul receptorilor presinaptici în transmisia
nervoasă și mai recent descri șii receptori H 1, implicate în reglarea func ției imune, sunt
îndelung studia ți.
3. Antihistaminicele H 1, descrise pân ă în prezent ca antagoni ști competitivi pe receptorii
histaminergici, sunt ast ăzi considerate agoni ști inverși, care leag ă și stabilizeaz ă
conforma ția inactivă a receptorilor, deplasând ec hilibrul spre starea inactiv ă a acestora.
4. Antihistaminicele H 1 au fost studiate în ultimul timp pentru efectele lor antialergice-
antiinflamatoare. Aceste efecte pot fi r eceptor-dependente (expresia proteinelor de
adeziune, migrarea celulelor inflamatoare, activitate antibradikininica) sau receptor-
independente (inhibarea degranul ării mastocitelor și inhibarea eliber ării de histamine din
bazofile, inhibarea activit ății celulelor inflamatoare).
5. Sfera afec țiunilor ce pot fi tratate sau ameliorate cu antihistaminice H 1 este foarte larg ă. Ele
sunt folosite cu succes în rinita și conjunctivit ă alergică (mai ales cele de genera ția a II-a),
pentru răceală și gripă asociate cu al ți compuși, în astmul alergic, unde rolul lor este mai
mult profilactic, reducând evolu ția spre criz ă de astm. Urticaria acut ă și cronică, anafilaxia,
dermatitele atopice sunt alte afec țiuni în care se folosesc cu rezultate mai mult sau mai
puțin evidențe antihistaminicele H 1.
6. Indicațiile lor nu sunt legate numai de efectele lor antialergice-antiinflamatoare, ele putând
fi folosite și pentru efectele sedative, antivomitive, etc.
7. Farmacotoxicologia acestor compu și se concentreaz ă pe două aspecte: efectul sedativ,
marcat la antihistaminice H 1 ale genera ției I, care impune anumite limite în utilizare și
efectul cardiotoxic care poate gene ra aritmii grave, chiar fatale.
8. Noi antihistaminice sunt sintetizate continuu, cele mai multe pe baza celor existente.
Acestea includ noi metaboli ți activi, enantiomeri activi și alți agenți interesan ți cu
proprietăți combinate, ca de exemplu afinitate antihistaminic ă H1/H2, etc.
9. Nici unul din antihistaminicele de genera ția a II-a nu pare a avea propriet ăți net superioare
celorlalte care s ă-l poată desemna în genera ția a III-a sau o nou ă generație.

53BIBLIOGRAFIE

1. Buzoianu Anca-Dana – “Farmacologie” vol. 2, Ed. Medical ă Universitatea- “Iuliu
Hateganu”, Cluj-Napoca 2006, pag. 279-282.
2. Cristea Aurelia Nicoleta- “Tratat de farmacologie”, Edi ția I-Ed. Medical ă” 2005, pag.
639-659.
3. Cristea Aurelia- “Farmacologie general ă”, Ed. Didactic ă și Pedagogic ă, București
1998, pag. 348-351.
4. Coman O.A.- “Interac țiuni medicamentoase”, Ed. Medical ă București 1998, pag. 77-
80.
5. Dobrescu D. – “Farmacoterapie practic ă:, vol II, Ed. Medical ă București 1989, pag.
105-120.
6. Goodman & Gilman’s- “The Pharmacol ogical Basis of Therapeutics”, edi ția X, Ed. Mc
Graw Hill Coompanies 2001, pag.67, 581-593.
7. Hought LB- “Genomis Meets histamine r eceptor new subtype new receptor”, Mol.
Pharmacol., 2001, pag.59,415.
8. Horvath PH- “Antihistamines în rhinoconjunctiv is”, In Simons FER, editor: Histamines
and H1_antihistamines în allergic disease ed. 2, Dekker Bew-York, 2002, pag. 179-200.
9. Hendley J.O.- “Otitis media”, N. Eng J Med, 2002, pag. 347,1169
10. Ito S, – “Drug therapy fo r breast-feeding women”, N Engl. J. Med., 200, pag. 343, 118.
11. K. Frank Austen- “Boli ale hipersensibilit ății de tip imediat” în Harrison-Principiile
medicinei interne, edi ția 14 în limba român ă, Teora, 2003, 2047-2056.
12. Katzung B.G.- Basic and Clinical Pharmacology, Lange, 2007,255-277.
13. Kemp S. F., Lockey R. F. – “Anaphilaxis: a review of causes and mechanism”, J.
Allergy Clin. Immunol, 2002, pag. 110,341.
14. Landry Y. Gies J-P – “pharmacologie des cibl es vers l’indication therapeutique”, Ed.
Dunod Paris, 2003, pag. 390-403.
15. Leurs R., Blandina P., Teford C., Timm erman H. – “Therapeutic potentials of
histamine H3 receptor agonists and antagonist s”, Trends Pharmacol. Sci, 1998, pag. 19,
177, 183.
16. Lovenberg T. W., Roland B. L., Wils on S. J. est al. – “Cloning and func țional
expression of the human histamine-H3 – receptor”, Mol Pharmacol, 1999, pag.55,1101.

5417. Leung D.Y.- “Atopic dermatitis: new insigh ts and opportunities for therapeutic
intervention, J. Allergy Clin. Immunol. 200, pag. 105,860.
18. Lindquist M., Edwards I.R. – “Risk of nons edating antihistamines”, Lancet 1997, pag.
349, 1332.
19. Mc. Clellan K., Jarvis B. – “Des loratadine” Drugs, 2001,61(6), pag. 789,796.
20. Middleton E., Ellis F., Yunginger W. J, Ch arles E.R., Adkinson N. F., Busse W. –
Allergy: Principles and Practice Fifth editi on, vol I, Ed Wairan Ltd., New York 1998,
pag. 614-616,628-632.
21. Manolescu E. – “Farmacologie” – Ed. Didactic ă și Pedagogic ă București, pag. 149-154.
22. Markham A., Goa K.L. – “ketotifen: a re view of it’s therapeuticefficacy în
dermatological disordes “, Clin Immunother 1996, pag. 5,400.
23. Memomed 2009. Ed. Minesan, Bucure ști, 2009.
24. Popescu F.D.- “Antihistaminicele în alergologie”, Ed. Universitar ă “Carol Davila”
București 2003, pag. 5-199.
25. Stroescu Valentin – “Farmacologi e”, Ed. ALL Medicinalis- Bucure ști 1993, pag. 120-
125.
26. Simons F.E.R., Simons K.J.- “the pharmacology and use of H1 –receptor antagonist
drugs “, N. Engl. J. Med. 1994, pag. 330,1663.
27. Stroescu Valentin – “Bazele farmacologice ale practicii medicale”, Ed. Medical ă
București 1998, pag.99-101.
28. Slater J. W. Zechnich A. D., Haxby D. G. – “Second generation antihistamines.
Acomparative reviews”, Drugs, 1999,57(1), pag. 31-47.
29. Stroescu Valentin – “Baze farmacologice al e practicii medicale”, Ed. Med. Craiova
1955, pag. 761-768.
30. Simons K.J., Simons F.E.R.- “H1-receptor antagonists: pharmacokinetics and clinical
pharmacology”, Clinical allergy and Imm unologi Ed. Dekker Inc. New York 1996, pag.
175-213.
31. Simons F.E.R.- “Non- cardiac adve rse effects of antihistamines (H1-
receptorantagonists”, Clin Exp. Allergy 1999,29(S3), pag. 125-132.
32. Simons F.E.R., Freaser T. G., Reggin J. D. – “Comparison of central nervous system
effects produced by six H1- receptor antagonists”, Clin. Exp. Allergy 1996, pag.
26,1092.
33. Schatz M. – “H1 – Antihistamines în pregna ncy and lactation”, în Simons F.E.R.,”
Histamine and H1-antihistamines în allergic disease” ed. 2, Ed Deckker New York 2002 pag. 421.