Sa le dati oamenilor orice, daca nu le dati sanatate, nu ve-ti fi [626296]

2

MOTTO :

Sa le dati oamenilor orice, daca nu le dati sanatate, nu ve-ti fi
facut nimic pentru fericirea lor".
Platon

3
CUPRINS

Capitolul I. Introducere. Consideratii generale asupra codeinei…………………………… 6
I.1. Descriere…………………………………………………………………………………………..7
I.2. Scurt istoric……………………………………………………………………………………….9
I.3. Mecanismul de actiune……………………………………………………………………….10
I.4. Farmacocinetica………………………………………………………………………………..12
Capitolul II. Structura chimica si proprietati fizico-chimice………………………………..13
II.1. Codeina. Codeinum(FR X)…………………………………………………………………14
II.2. Derivati hidrogenati ai codeinei…………………………………………………………..16
II.2.1. Hydrocodone(DCI)……………………………………………………………………16
II.2.2. Oxycodone……………………………………………………………………………….17
Capitolul III. Utilizare terapeutica…………………………………………………………………….18
III.1.Utilizare in tratamentul tusei neproductive……………………………………………19
III.1.1. Tusea………………………………………………………………………………………19
III.1.2. Mecanismul tusei……………………………………………………………………..20
III.1.3. Tusea neproductiva………………………………………………………………….. 21
III.1.4. Posologia codeinei in tratamentul tusei neproductive………………….. .22
III.1.5. Preparate farmaceutice antitusive care contin codeina………………….. 23
III.1.6. Preparate farmaceutice moderatoare ale tusei……………………………… 24
III.2. Utilizarea codeinei in tratamentul durerii……………………………………………. 25
III.2.1. Durerea…………………………………………………………………………………. 25
III.2.2. Mecanismul durerii………………………………………………………………… 26
III.2.3. Posologia codeinei in tratamentul durerii………………………………….. 28
III.2.4. Preparate farmaceutice analgezice……………………………………………. 28
III.3. Utilizarea codeinei in tratamentul diareei…………………………………………… 30
III.3.1. Diareea…………………………………………………………………………………. 30

4 III.3.2. Mecanismul diareei………………………………………………………………… 31
III.3.3. Posologia codeinei in tratamentul diareei………………………………… ..32
III.3.4. Preparate farmaceutice antidiareice care contin codeina……………… 32
Capitolul IV. Toxicitatea codeinei……………………………………………………………………35
IV.1.Intoxicatia acuta……………………………………………………………………………….36
IV.2. Intoxicatia cronica……………………………………………………………………………36
Capitolul V. Medicamente industriale care contin codeina………………………………….. 39
Capitolul VI. Concluzii…………………………………………………………………………………… 56

5
Argument

In zilele noastre, medicamentele sunt parte din viata noastra. Notiunea de medicament cuprinde
in sens larg toate substantele care pot influenta materia vie.
Din punct de vedere terapeutic, conform definitiei Organizatiei Mondiale a Sanatatii (O.M.S.)
prin medicament se intelege orice produs care este utilizat pentru a ameliora, a trata, a vindeca sau a
preveni bolile si simptomele lor. Se considera medicament si orice produs care administrat pe cale
externa sau interna, foloseste pentru diagnosticarea unei boli si este capabil sa suspende durerea la
nasteri sau in interventii chirurgicale.
Numarul mare de medicamente aparute recent, in cele mai multe cazuri foarte active, dar
posedand si multe efecte secundare, cantitatea crescuta de medicamente consumate de populatie, a
facut ca arsenalul terapeutic medicamentos sa fie tot mai eficient, dar, in acelasi timp, si mai greu de
manuit. In aceste conditii se impune cunoasterea efectelor medicamentelor, a mecanismelor lor de
actiune, a efectelor secundare, precizarea posologiei in functie de diverse conditii fiziologice si
patologice.
Lucrarea de fata cuprinde cunostinte despre cel mai des utilizat opioid din lume, si anume
codeina, urmarind sa ofere principiile generale privind actiunea codeinei asupra organismului uman,
pentru a putea recomanda viitorilor ''pacienti'', produse utile, ajutandu-i sa isi aleaga produsele
eficiente. Utilizarea corectă și eficientă a medicamentelor necesită printre altele o informare
corespunzătoare asupra produselor farmaceutice, iar calea de administrație sau modul de
administrare se allege în f uncție de multiplele considerente legate de bolnav.
In concepera lucrarii mele am considerat ca este indispensabil sa tin seama de legea
fundamentala a Farmacologiei, potrivit careia medicamentele actioneaza modificand, in sens pozitiv
sau negativ, functiile fiziopatologice.
Lucrarea este structurată pe capitol e și subcapitole, în care sunt făc ute referiri la anatomie,
cunostinte de farmacodinamie, farmacoterapie, farmacotoxocologie, preparate farmaceutice și
medicamente care contin codeina.

6

Capitolul I. Introducere. Consideratii
generale asupra codeinei

7 I.1. Descriere
Codeina, numita si metilmorfina, este un alcaloid natural din subgrupa morfinei, fiind cel mai
des utilizat opioid din lume. Concentratia sa in extractul de opiu (meconat) variaza intre 0,7% si
2,5%. Sinteza industriala a codeinei se face prin O-metilarea morfinei. Are proprietati analgezice
mult mai slabe decat morfina, dar este mai avantajoasa decat aceasta in privinta actiunii antitusive si
antidiareice.
Codeina se absoarbe bine dupa administrarea pe cale orala, biodisponibilitatea fiind de 60 -70%.
Codeina este considerata un prodrog, fiind metabolizata in vivo in compusii sai activi – morfina si
codein -6-glucuronid. P rocentul de codeina nebiotransformata eliminata urinar in decurs de 24 ore
este de aproximativ 6 -8% din cantitatea totala si poate creste la 10% in conditii de pH urinar scazut.
Conversia codeinei in morfina are loc la nivelul ficatului si este catalizata de enzima CYP2D6
a citocromului P450.
Unele medicamente pot inhiba sau chiar bloca aceasta enzima, blocand astfel conversia codeinei
in morfina. Dintre aceste medicamente, doi dintre cei mai cunoscuti inhibitori selectivi ai recaptarii
serotoninei sunt paroxetin (Paxil) si fluoxetin (Prozac). Alte medicamente ca rifampicina sau
dexametazona, din contra stimuleaza activitatea citocromului P450 astfel sporind conversia codeinei
in morfina. Astfel, daca metabolizarea codeinei este crescuta, este nevoie de doze mai mari pentru a
mentine o concentratie plasmatica eficienta din punct de vedere analgezic. Pe de alta parte, in cazul
unei metabolizari lente a codeinei, concentratiile plasmatice ale metabolitilor tind sa creasca,
determinand toxicitate.
Principala indicatie terapeutica a codeinei este cea antitusiva , riscul mic de dependenta facand
posibila utilizarea larga in acest scop. In doze terapeutice codeina are efect antitusiv si determina
deprimare respiratorie redusa comparativ cu morfina. Codeina este un analgezic relativ slab, fiind
mult mai putin potenta decat morfina (o doza de 120 mg de codeina fiind echianalgezica cu o doza
de 10 mg morfina). Deprimarea centrului tusei este mai puternica decat in cazul morfinei (actiunea
atitusiva este superioara morfinei).

8

Fig. 1 – Codeina.

Codeina este mai putin toxica decat morfina, dar blocarea grupei fenolice prin radicalul metil
mareste efectul convulsivant, copiii fiind foarte sensibili (doza toxica este de numai 2 mg).
Codeina poate fi administrata pe cale orala, subcutanat, intramuscular sau rectal. Codeina nu
poate fi administrata in siguranta printr -o injectie intravenoasa d eoarece se poate ajunge la un edem
pulmonar, inflamare faciala, eliberarea de histamine in cantitati periculoase si alte efecte
cardiovasculare. Nu poate fi administrata nazal. Mai poate fi fumata dintr -o foita de staniol ( “fugari –
rea dragonului” ), intr -o maniera folosita si la heroina.

(5R,6S) -7,8-didehydro -4,5-epoxy -3-methoxy – N-methylmorphinan -6-ol
CAS
76-57-3 (anhidru) Cod ATC
N02AA59
Formulă moleculară brută C18H21NO 3
Masă moleculară 299,4
Disponibilitate biologică între 30% și 60% (la administrarea orală a sărurilor de codeină)
Metabolism hepatic
Timp de înjumătățire 3-4 ore
Excreția renal și biliar
Căi de administrare per os, subcutanat, intramuscular, intravevos
Doza minimă letală 0,4 g (parenteral); 2 g (per os)

9 I. 2. Scurt istoric
Într-una din cele mai vechi opere ale geniului uman se spune că Buddha, ca să -și alunge somnul,
și-ar fi smuls genele și le -ar fi aruncat pe pământ. Din aceste gene, ar fi răsărit, pe locul unde au
căzut, din fiecare câte o floare de mac. Acest mac a fost cules de oameni, mestecat s -au băut pentru a
cunoaște stări ce se aseamănă cu somnul divin: stuporul.
De altfel, la început, opiul s-a mestecat s- au a fost băut sub formă de poțiun i. Abia în secolul
al XVII- lea este menționată fumarea sa.
Obținerea opiului este foarte migăloasă și cere un consum considerabil de energie. Numai în
unele țări asiatice slab dezvoltate este posibilă obținerea tradițională a opiului, acolo unde mâna de
lucru este mult mai ieftină.
Capsulele de mac, care nu au ajuns încă la deplina maturitate, sunt scarificate cu o lamă
subțire, astfel ca latexul care se scurge din canalele deschise să apară, pe suprafața capsulei sub
formă de picături. La început alb lăptos, latexul se îngălbenește și pe măsură ce se încheagă, în
contact cu aerul, se brunifică. Este necesară o muncă de sisif pentru a culege, de pe hectare întregi de
culturi de mac, câteva cocoloașe cât pumnul de opiu (20 000 de capsule d e mac produc abia un
kilogram).
Informatii despre opiu mai apar in documentele chinezesti, in perioada dinastiei Tang (anii 600-
700).
In Grecia Antica si in Imperiul Roman se folosea ca analgezic pentru diverse afectiuni.
Paracelsus (Philippus Aureolus Theophratus Bombastus von Hohenheim) , celebru alchimist,
medic, fizician, atrolog, teolog, filozof elvetian din Evul Mediu, este cel care l-a introdus in Europa.
Opioidele au fost unele din primele substanțe folosite în ritualurile religioase sau cu scop
terapeutic fiind amintite în scrierile medicale încă de la începutul erei noastre pentru efectul lor
calmant și hipnotic.
Dacă în trecut folosirea opiului era în majoritate pentru a obține stări euforice specifice
opioidelor, astăzi, cu toate că proprietățile terapeutice și toxicologice sunt cunoscute aproape în
totalitate, situația este la fel: numărul consumatorilor de opioide toxicomani este cu mult mai mare
decât al celor cărora li se recomandă aceste produse în scopuri terapeutice.

10 Opiul a fost folosit de- a lungul secolelor mai ales ca somnifer, în scopuri medicinale (în
principal ca anestezic) dar și în scopuri recreaționale (pentru inducerea unor stări de bine, de
relaxa re).
În secolul 19, în Europa, laudanum (un amestec de opiu cu alcool) era una dintre cele mai ieftine
și ușor accesibile băuturi (mai ieftină decât berea sau vinul) în rândul celor din păturile sociale mai
sărace. Principalele componente ale opiul ui sunt codeina și morfina – două substanțe folosite și în
practica medicală, având un efect foarte puternic de calmare a durerilor.
Abuzul de codeină și morfină duce la dependență, de aceea ambele produse sunt trecute pe lista
substanțelor interzi se, putând fi utilizate doar sub supraveghere medicală.
Opioidele vor rămâne poate pentru mult timp cele mai eficiente analgezice și cele mai utilizate
în durerile acute sau cronice de intensitate medie și mare. Se conturează însă tot mai mult necesitatea
apariției unor produse farmaceutice cu putere mare de analgezie și risc de dependență cât mai mic.
Această lucrare conține suficientă informație utilă pentru a putea evalua corect distanța dintre
farmacoterapie și farmacodependența la consumato rii de opioide.

I.3.Mecanismul de actiune
Codeina este un agonist opioid slab în SNC. Activitatea analgezică a codeinei se datorează
conversiei sale la morfină. Receptorii opioizi sunt cuplati la G -proteina (proteina de legare a
nucleotidei guanină) legare), acționând ca modulatori, atât pozitive cât și negative, a transmiterii
sinaptice prin proteine G care activeaza proteinele efectoare. Sistemele de proteine G includ opioide
adenilat ciclazei -ciclic adenozin monofosfat (cAMP) și fosfolipasa3 -C (PLC) și intositol 1,4,5 –
trifosfat.
Opioidele nu modifica pragul durerii de la terminatiile nervoase aferente la stimuli nocivi, nici
nu afecteaza transmiterea de impulsuri de-a lungul nervilor periferici. Efectul analgezic este mijlocit
de modificări în percepția durerii in maduva spinarii (receptori μ2 -, delta, kappa) și, la un nivel mai
ridicat, de efectele sale asupra receptorilor μ1 – si kappa3. Opiaceele nu arată un efect "plafon"
analgezic și deasemenea modifica raspunsul emotional la durere.
Opioidele acționează ca agoniș ti ai receptorilor K inchizand canalele de potasiu voltaj-
dependente si deschizand canalele de potasiu calciu- dependente (agoniști ai receptorilor m si d) ceea

11 ce provoacă hiperpolarizarea și reducerea excitabilitatii neuronului. Legarea opioidelor de receptorii
lor stimulează schimbul de trifosfat de guanosină (GPT) din complexul proteinei G, eliberând-se o
subunitate din acest compus, care acționează asupra sistemului efector. În cazul analgeziei induse de
opioide, sistemul efector este adenilat ciclaze i și AMP -ciclic situat în interiorul membranei
plasmatice neuronale. Astfel, opioidele micșoreaza AMP -ciclic intracelular inhiband adenilat
ciclaza, o enzima care modulează eliberarea de neurotransmitatori nociceptive precum substanța P,
GABA sau dopamina.
Clinic, stimularea receptorilor µ produce analgezie, euforie, depresie respiratorie, mioză,
motilitate gastrointestinală redusă și dependența fizica. Stimularea receptorului kappa produce, de
asemenea, analgezie, mioza, depresie respiratorie, precu m si disforie și unele efecte psihotomimetice
(de exemplu, dezorientare și / sau depersonalizarea). Mioza apare printr- o acțiune excitatorie in
segmentul autonom al nervului oculomotor. Depresia respiratorie indusă de opiacee este cauzată de
acțiunea directă asupra centrilor respiratorii în trunchiul cerebral.Agoniștii opioizi cresc tonusul
musculaturii netede din partea antrala a stomacului, intestinului subțire (în special duoden),
intestinului gros și sfincterelor. Agoniștii opioizi diminueaza de asemene a secretiile stomacului,
pancreasului și cailor biliare. Combinatia efectelor agoniștilor opioizi din tractul gastro -intestinal au
ca rezultat constipație și digestie intarziata. Tonusul muschiului neted urinar creste cu agoniștii
opioizi. Creste tonusul mușchiului detrusor al vezicii urinare, ureterelor și sfincterului vezicii
urinare, care determină uneori retenție urinară.
Mai multe alte efecte clinice apar cu agoniștii opioizi, inclusiv suprimarea tusei, hipotensiune
arterială, greață / vărsătur i. Efectele antitusive de codeina sunt mediate prin acțiunea directă asupra
receptorilor centrului tusei din maduva spinarii. Codeina are si un efect de uscare asupra tractului
respirator și crește vâscozitatea secrețiilor bronșice. Suprimarea tusei se poate realiza cu doze mai
mici decat cele necesare pentru a produce analgezie.
Hipotensiune arterială este, probabil, din cauza unei creșteri a eliberarea histaminei și / sau
depresia centrului vasomotor din maduva spinarii. Inducerea greaței și vărsăturilor pot să apară prin
stimularea directă a sistemului vestibular și / sau zona de activare a chemoreceptorilor.

12 I.4.Farmacocinetica
Codeina se administreaza pe cale orala sau parenterala. Farmacocinetica codeinei nu se
diferentiaza dupa tipul de sare, fosfat sau sulfat. Codeina se absoarbe bine după administrarea orală
sau parenterală. Debutul actiunii are loc dupa 10- 30 minute după administrarea intramusculară și
dupa 30-60 minute in cazul administrarii orale. Efectele analgezice maxime sunt at inse după 30 până
la 60 minute de la administrarea intramusculară, 60 până la 90 minute de la administrarea orală și se
mențin timp de 4 -6 ore. Vârful de actiunii antitusive este atins în decurs de 1- 2 ore după
administrarea orală și poate dura 4 -6 ore.
Codeina se leagă slab de proteinele plasmatice (aproximativ 7%). Metabolismul este in principal
hepatic, prin glucuronoconjugare, și prin cai secundare de O -demetilare a morfinei și N -demetilare
pentru norcodeine. Morfina simpla reprezintă doar aproxi mativ 3,2% din ASC a
codeinei. Metabolizarea morfinei este mediată de izoenzima citocromului P450 2D6 (CYP2D6).
Pacientii cu un deficit de CYP2D6 sau cei care primesc inhibitori ai acestei enzime nu pot
metaboliza codeina in morfina si nu pot avea un raspuns analgezic la codeina. Transformarea in SNC
a codeinei in morfina prin CYP2D6 poate explica efectul analgezic al codeinei in ciuda nivelurilor
plasmatice scăzute de morfină. Timpul de injumatatire este între 3- 4 ore pentru codeina și de 2 ore
pentru morfina. Eliminarea se face prin excreție renală sub formă nemodificată, norcodeina și
morfină liberă și conjugată. Cantitatile excretate prin fecale sunt nesemnificative.

13
Capitolul II. Structura chimica si
proprietatile fizico-chimice

14 II.1.Codeina. Codeinum. (FR X)

6-Hidroxi-3 -metoxi-N-metil-4,5 -epoxi-morfinan

Fig. 2 – Codeina.
Codeina se obtine prin extractie din opiu, dar si prin semisinteza, prin metilarea morfinei la
nivelul gruparii -OH fenolice cu diazometan, dimetilsulfat, iodura de metil sau hidroxid de fenil-
trimetil amoniu. Metode moderne utilizeaza tebaina ca materie prima pentru obtinerea codeinei.
Se prezinta sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar,
usor solubila in alcool si cloroform, solubila in eter, foarte putin solubila in apa.
Se conserva in vase bine inchise, ferit de lumina, la Separanda.
Doze maxime: pentru o data 0,10 ; pentru 24 ore 0,30g.
Desi actiunea analgezica si cea de sedare a tusei sunt mai slabe comparativ cu morfina, codeina
prezinta unele avantaje: actiunea inhibitoare asupra centrului respiratiei este mai mica, nu afecteaza
motilitatea cililor mucoasei bronsice, efectul constipant este mai slab, iar eufomania se inregistreaza
rar.
Se utilizeaza pentru calmarea tusei, administrandu-se per os in doze de 0,02-0,06 g/zi sub forma
de sirop, pulbere sau potiuni.

15 Sirop de codeina (FRX)
Produse farmaceutice:
Codenal – comprimate continand 15,5 mg codeina alaturi de fenobarbital.
Tusomag – solutie pentru administrare interna continand 1% codeina.
Alaturi de codeina baza se folosesc in terapeutica unele saruri: clorhidratul, fosfatul.
Clorhidrat de codeina. Codeini hydrochloridum (FRX)
(5α,6α) -7,8-Didehidro-4,5-epoxi-3 -metoxi -17-metilmorfinan-6 -ol clorhidrat
C18H21NO3 . HCI . 2H2O
Cristale aciculare sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar; solubil in apa, putin
solubil in alcool, practic insolubil in eter si cloroform.
Se conserva in recipiente bine inchise, ferit de lumina la Separanda.
Doze maxime: pentru o data 0,15 g; pentru 24 ore 0,40 g.
Are aceleasi intrebuintari ca si codeina baza.
Fosfat de codeina. Codeini phosphas (FRX)
(5α,6α) -7,8-Dihidro-4,5-epoxi-3 -metoxi-17 -metilmorfinan-6 -ol fosfat
C18H21NO3 . H3PO4 . 1 1/2 H2O
Pulbere cristalina alba, eflorescenta, fara miros, cu gust amar, care se coloreaza la lumina.
Este usor solubil in apa, putin solubil in alcool, practic insolubil in eter si cloroform.
Se conserva in recipiente bine inchise, ferit de lumina, la Separanda.
Doze maxime: pentru o data 0,15 g; pentru 24 ore 0,40 g.
Utilizari asemanatoere codeinei baza.
Produse farmaceutice:

16 Codenal cu actiune prelungita – contine 0,06 g fosfat de codeina/comprimat alaturi de
fenobarbital sodic 0,02 g.
Tablete expectorante – contin 0,010 g fosfat de codeina/comprimat alaturi de clorura de amoniu
si pulbere de liquiritia.
Codamin – contine 0,02 g fosfat de codeina alaturi de aminofenazona, fenacetina si citrat de
cafeina.
Fasconal – contine 0,10 g fosfat de codeina alaturi de acid acetilsalicilic, fenacetina, citrat de
cafeina, fenobarbital.

II.2. Derivati hidrogenati ai codeinei
II.2.1. Hydrocodone (DCI)
4,5-Epoxi-metoxi -17-metil-morfinan-6 -ona

Fig. 3 – Hydrocodone.

Dintre metodele de sinteza ale hidrocodonei prezinta interes industrial hidrogenarea codeinonei
si oxidarea dihidrocodeinei.
Se prezinta sub forma de cristale prismatice cu punct de topire 198 C, solubile in alcool si acizi
diluati, insolubile in apa.
Clorhidratul de hidrocodona este o pulbere cristalina cu punct de topire 185-186 C foarte
solubila in apa.

17 Se foloseste ca analgezic si antitusiv, asemanator codeinei, in doze de 3×0,005 g/zi.
II.2.2. Oxycodone(DCI)
4,5-Epoxi-14 -hidroxi-3 -metoxi-17 -metilmorfinan-6 -ona

Fig. 4 – Oxycodone.

Se poate prepara prin reducerea catalitica a hidroxicodeinonei, a oximei acesteia sau a
bromocodeinonei.
Se foloseste in terapeutica sub forma de clorhidrat care este o pulbere cristalina cu punct de
topire 270-272 , |α|20D= -125 (c=2,5), solubila in apa 1:10. Solutiile apoase pot fi sterilizate prin
fierbere.
Se utilizeaza ca sedativ, analgezic si antitusiv, ca atare sau in asociere cu aspirina, fenacetina si
cafeina.
Produse farmaceutice:
Percodan (SUA).

18
Capitolul III. Utilizarea terapeutica a
codeinei

19
III.1. Utilizare in tratamentul tusei neproductive
III.1.1. Tusea
Tusea reprezintă un act reflex (involuntar), dar și
voluntar, fiind o reacție de apărare a organismului, prin
care se îndepărtează secrețiile patologice și produsele
străine din căile respiratorii. De la această
caracteristică definitorie, face excepție tusea cu punct
de plecare extrarespirator și cea iritativă chinuitoare,
indiferent de originea sa (pulmonară sau
extrapu lmonară).
Tusea constă, de regulă, dintr -un inspir profund urmat de apropierea corzilor vocale, închiderea
glotei și contracția bruscă a mușchilor expiratori (intercostali interni, abdominali), însoțită de
creșterea presiunii intratoracice cu peste 100 mm Hg. Ca urmare, corzile vocale și epiglota se
deschid, aerul este expulzat cu viteză mare, de 25 -1000 km/oră, antrenând particulele iritante, corpii
străini, gazele iritante și secrețiile din bronhii sau trahee spre exterior. Tusea poate fi voluntară sau
involuntară (reflexă). Tusea involuntară este rezultatul stimulării în principal a fibrelor aferente
vagale traheale (în special de la nivelul carinei) și laringiene, dar și a altor receptori de la nivelul
capului și gâtului. Stimularea receptorilor t usei poate fi mecanică, ca în cazul aspirației sau iritativă
provocată de o iritație inflamatorie, mecanică sau tumorală a mucoasei căilor respiratorii. Centrii de
control ai tusei se află la nivel medular.
Tusea este un simptom frecvent întâlnit în majoritatea afecțiunilor acute sau cronice ale
aparatului respirator. În funcție de productivitatea tusei, se distinge: tuse uscată și tuse productivă
urmată de expectorație, cu apariția sputei. Din punctul de vedere al evoluției, se distinge: tuse acută
și tuse cronică. Există mai multe forme particulare ale tusei: tuse surdă, tuse lătrătoare, tuse bitonală,
tuse cavernoasă, tuse chintoasă, tuse emetizantă, tuse iritativă. Din punctul de vedere al frecvenței
poate fi: tuse rară și tuse permanentă. După ti mpul de apariție se distinge: tuse matinală, tuse
vesperală, tuse nocturnă, tuse continuă. După circumstanțele de apariție se distinge: tuse de efort și
tuse pozițională.
Tusea uscată, chinuitoare, frecventă este inutilă și dăunătoare și poate deter mina accidente
hemoragice sau pneumotorax spontan, poate favoriza infecțiile, produce insomnie cu epuizare fizică
a bolnavului, induce creșterea presiunii în circulația pulmonară. Tusea uscată este suprimată cu

20 antitusive ( dextrometorfan , codeină etc.). Tusea umedă, productivă este utilă, ea permițând
eliminarea secrețiilor patologice din căile respiratorii, co nstituind unul dintre mecanismele de
apărare a organismului. Tusea productivă nu trebuie suprimată (cu excepția unor cazuri speciale:
când epuizează pacientul sau împiedică odihna și somnul) deoarece sputa trebuie expectorată.
III.1.2. Mecanismul tusei
Tusea este un act reflex (involuntar), dar și voluntar. Reflexul tusei este format de receptori, căi
aferente, centrul tusei și căi eferente.
 Punctul de plecare a reflexului de tuse este reprezentat de receptori aflați în zone situate atât în
aparatul respirator cât și în afara sa, denumite zone tusigene .
 Zonele tusigene pulmonare din arborele respirator sunt reprezentate de recept orii tusei din
epiteliul ciliat care acoperă toată mucoasa laringiană, traheală și bronșică, în special în mucoasa
traheei și a bronhiilor principale. Se descriu zone tusigene deosebit de sensibile, situate în:
laringe (zona interaritenoidiană), bifurcația traheei și bifurcațiile bronhiilor mari. Stimularea
receptorilor tusei poate fi mecanică, ca în cazul aspirației, chimică (în cazul gazele iritante) sau
iritativă provocată de o iritație inflamatorie, mecanică sau tumorală a mucoasei căilor
respiratorii.
 Zonele tusigene extrapulmonare se găsesc în mucoasa rinofaringiană (care determină tusea
nazală sau tusea faringiană), ureche (mai ales conductul auditiv extern), pleură (tusea pleurală),
mediastin, esofag, stomac (tusea gastrică), peritoneu (tusea periton eală) și în unele organe
abdominale: ficat, splină, stomac, căi biliare, apendice, anexe.Existența acestei largi palete de
zone tusigene explică frecvența mare a tusei în patologia generală (nu numai în cea respiratorie).
 Căile aferente ale reflexului de t use sunt numeroase, în raport cu originea pulmonară sau
extrapulmonară a tusei.Tusea pulmonară are două căi nervoase centripete: ramurile senzitive ale
nervului vag, pentru mucoasele traheală (în special de la nivelul carinei traheale aflată la locul de
bifurcație a traheei) și bronșică și nervul laringian superior, pentru mucoasa laringiană.Tusea
extrapulmonară are mai multe căi nervoase centripete: nervul trigemen, nervul glosofaringian și
mulți alți nervi.
 Centrul tusei se află în porțiunea superioară a bulbului și în punte; la acest nivel acționează
medicamentele antitusive; impulsurile eferente sunt inițiate la nivelul centrului și transmise pe
calea eferentă. Centrul reflexului de tuse este reprezentat de nucleul senzitiv al nervului vag,
situat de o p arte și de alta a liniei mediane a planșeului ventriculului al IV -lea.Controlul scoarței
cerebrale asupra tusei este foarte important; sub influență voinței tusea se poate reține (suprima)

21 sau, din contră, se poate reproduce. În afară de acest aspect supus voinței, trebuie menționată
existența unei tuse de origine centrală, tusea nervoasă a nevroticilor, care apare numai ziua, este
legată de traume psihoemoționale și dispare noaptea.
 Căile eferente , centrifuge ale reflexului sunt constituite din tractul cor tico-spinal, din fibrele
nervului laringeu recurent (pentru musculatura din laringe), nervului frenic și a nervilor spinali
(rahidieni) motori care asigură funcționalitatea musculaturii expiratorii toracici (mușchii
intercostali interni), a musculaturii pe retelui abdominal (drepții abdominali și oblicii mari) care
produc contracția peretelui abdominal; simultan, se realizează relaxarea diafragmului.Închiderea
glotei, moment important în producerea tusei, se realizează sub influența stimulilor veniți pe
calea nervului laringeu recurent care conțin fibre motorii ale vagului.
III.1.3. Tusea neproductiva
In functie de existenta sau inexistenta sputei, tusea este de doua feluri: tuse uscata si tuse
umeda, productiva.
Tusea uscată sau tusea neproductivă , este neurmată de expectorație și are un timbru sec. Ea este
scurtă, repetată, iritativă și obosește bolnavul, producându -i insomnii. Este cauzată de excitația
zonelor tusigene pulmonare (trahee, bronhii) sau extrapulmonare (rinofaringe, urech e, mediastin,
pleură, esofag, stomac, apendice, ficat, splină, colecist, peritoneu, uter și anexe etc.)
Tusea uscată este prezentă în tabloul clinic de debut al virozelor respiratorii acute virale sau
bacteriene (în faza inițială a unei faringite acute, bronșite acută, traheite acute, traheobronșite sau
pneumonii acute). Apare și în afecțiuni pleurale (pleurite, pleurezii, pneumotoraxuri), tuberculoza
pulmonară incipientă, fibroză pulmonară, neoplasm (cancer) bronșic, tumori mediastinale,
adenopati i traheobronșice, iritație subdiafragmatică, otite medii. În plus, tusea uscată este prezentă și
în debutul bolilor eruptive, în special rujeola (datorită afectării laringelui).
Deseori , ca simptom inițial sau unic, tusea uscată poate fi întâlnită î n insuficiența cardiacă, în
anevrism de aortă și pericardită. Tusea uscată cardiacă este caracteristică în special bolii mitrale
(stenoză mitrală), în care dilatarea atriului stâng determină iritarea fibrelor nervoase centripete ale
arcului reflex tusigen.
La copii, o tuse uscată, instalată brusc și rebelă la tratament poate fi expresia clinică a unui corp
străin în conductul traheobronșic (nasture, monedă, boabe de porumb etc.) care a ajuns aici prin

22 inhalare accidentală. La adulți și la vârstnici, o tuse uscată instalată lent progresiv și rebelă la
tratament sugerează existența unui cancer bronșic.
O tuse uscată poate fi și o tuse nervoasă (bolnavi cu tulburări nevrotice, tulburări emoționale), o
tuse de obișnuință (tuse tic) sau intenționată , voită (tuse frauduloasă).
Antitusivele sunt medicamente capabile sa calmeze tusea. Efectul lor se datoreaza in principal,
deprimarii formatiunilor centrale ale reflexului de tuse (centrul tusei). Este posibila si o actiune
periferica, de deprimare a receptorilor senzitivi de la nivelul mucoasei cailor aeriene.
Antitusivele reprezinta o medicatie simptomatica utila in toate situatiile in care tusea este
daunatoare in tusea neproductiva care oboseste bolnavul, impiedica somnul, accentueaza iri tatia
mucoasei laringiene si traheobronsice, favorizeaza bronhospasmul, contribuie la dezvoltarea
emfizemului, poate declansa hemoptizia, favorizeaza diseminarea aerogena a unei infectii.
Tratamentul antitusiv trebuie sa tina seama ca refluxul de tu se are si caracter de aparare, fiind un
mecanism important pentru curatirea si drenarea arborelui traheobronsic. Staza secretiilor, provocata
de folosirea nejudicioasa a antitusivelor, poate fi mai daunatoare decat tusea.
Indicatii :
– tuse neproductiva car e provoaca oboseala pacientului ;
– tuse cronica ce contribuie la dezvoltarea emfizemului pulmonar ;
– tusea din fracturi costale si din pneumotarace ;
– tusea care provoaca hemoptizie ;
– tusea care accentueaza iritatia mucoaselor bronsice ;
– tusea care favorizeaz a bronhospasmul ;
– postoperator : tusea care provoaca complicatii ;
– tusea care provoaca infectii altora ;
– in bronhoscopie, laringoscopie.
III.1.4. Posologia codeinei in tratamentul tusei neproductive
Administrare orala:
 Adulti : 10 – 20 mg PO la 4-6 horas. Doza maxima zilnica nu trebuie sa depaseasca 120 mg /
24 ore.

23  Varstnici : pot necesita doze mai reduse (Vezi dozele pentru adulti ).
 Copii > 1an: 1-1,5 mg / kg / zi PO in doze divizate la fiecare 4-6 ore, dupa necesitate. Pe de
alta parte, copii de 2-5 ani pot primi 2,5-5 mg PO la fiecare 4-6 ore, dupa necesitate (max =
30 mg / zi), si copii de 6-12 ani pot primi 5-10 mg PO la fiecare 4-6 ore, dupa necesitate
(max = 60 mg / zi).
 Copii < 1 an: doza sigura nu s-a stabilit.
III.1.5. Preparate farmaceutice antitusive care contin codeina
Rp/.1
Codeini hydrochloridi gma 0,20
Aethylmorphini hydrochloridi gma 0,10
Aquae destillatae gta 20,00
M.f. solutio
D.S. Intern 3×15 picaturi pe zi
Preparare: se dizolva clorhidratul de codeina si dionina in apa.
Indicatii: tuse seaca, iritativa.

Rp/.2
Aethylmorphini hydrochloridi
Codeini phosphatis aa gma 0,15
Aquae Menthae gta 20,00
M.f. solutio
D.S. Intern 3 -4×15 picaturi pe zi
Preparare: se dizolva clorhidratul de etilmorfina si fosfatul de codeina in apa de menta.
Indicatii: bronsita cronica, pleurita recidivanta.

24 Rp/.3
Codeini phosphatis gma 0,40
Aquae Menthae ad gta 20,00
M.f. solutio
D.S. Intern 3×10 picaturi pe zi
Preparare: se dizolva fosfatul de codeina in apa de menta. Se elibereaza in flacon colorat, bine
inchis.
Indicatii: antitusiv.

III.1.6. Preparate farmaceutice moderatoare ale tusei (ationeaza asupra receptorilor senzitivi )
Rp/.1
Decocti Species pectorales e gtibus sex (6,00)
ad colaturam grammatum centum et viginti (120,00)
Natrii benzoatis gta 4,00
Solutio ammonii acetatis gta 3,00
Sirupi Tolutani
Sirupi codeini aa gta 15,00
M.f. sol.
D.S. Intern 1 lingurita de 3 ori pe zi
Preparare : se prepara decoctul de specii pectorale prin umectarea drogului cu 18 g apa, se lasa in
repaus 5 minute, se adauga apa fierbinte si se mentine in baia de apa 30 de minute. Se dizolva
benzoatul de sodiu, se adauga siropurile si la sfarsit 3 g solutie de acetat de amoniu.
Indicatii : in bronsita, ca antitusiv si expectorant.

Rp/.2
Codeini gma 0,12
Tincturae Aconiti 1,20

25 Tincturae Belladonnae 10,00
Bromoformii 0,20
Glyceroli 3,00
Alcoholi 6,00
Aqua destillatae ad 20,00
M.f. solutio
D.S. Intern 10 -15 picaturi de 2 -3 ori pe zi.
Preparare : se dizolva codeina in alcool, se adauga bromoformul si tincturile, apoi glicerina si se
completeaza cu apa la 20 g. Se elibereaza in sticle colorate.
Indicatii : calmant al tusei.

Rp/.3
Natrii benzoatis gta 6,00
Tincturae Aconiti gtts XX
Sirupi Balsami Tolutani
Sirupi codeini aa gta 50,00
Aqua destillatae aa gta 150,00
M.f. solutio
D.S. Intern 6 -8 linguri pe zi.
Preparare : se dizolva benzoatul de sodiu in apa, se adauga siropurile si la urma tinctura de aconit
masurata in picaturi.
Indicatii : expectorant in afectiuni catarale acute, subacute si cronice ale aparatului respirator
(bronhii, trahee, laringe).

26 III.2. Utilizarea codeinei in tratamentul durerii
III.2.1. Durerea
Cuvântul " durere " derivă, în limba română din latinescul "dolor"; în terminologia utilizată în
terapia durerii se mai folosesc termeni ce derivă din rădăcina indo -europeană "algo", care la greci
(algeo) definea durerea fizică (nevralgie, hiperalgezie, analgezie), rădăcina "angh" (din greacă, latină
și sanscrită – intră în constituția cuvintelor angină, anxietate) și rădăcina "spao" (din lb. greacă,
spasm). Dacă pentru durere se mai folosește și sinonimul "algie", pentru suprimarea durerii, în limba
română se folosește cuvântul "analgezie" (an -fără, algos -durere) și algeziologie pentru disciplina
care studiază durearea și tratarea sa. Definiția I.A.S.P. (International Association for the Study of
Pain) a durerii este "o senzație și o experiență senzitivă și emoțională neplăcute asociate cu o leziune
tisulară existe ntă sau potențială, sau descrisă ca o astfel de leziune" (Merskey, 1986). Această
definiție implică atât factori senzitivi (de ex. nocicepția) cât și emoționali (ex. suferința).
III.2.2. Mecanismul durerii
In ceea ce priveste clasificarea tipurilor de durere, exista mai multe criterii posibile.
In functie de localizare, durerea poate fi somatica sau viscerala.
Dupa modul de propagare, durerea esteprimara sau secundara – prin iradiere de -a lun gul
nervilor, iar in functie de durata ei, durerea poate fi acuta, subacuta sau cronica.

Fig. 1 – Receptori durerosi

Receptorii durerosi, reprezentati
de terminatiile dendritice sunt localizati in
tegumente, muschi, fascii, tendoane,
periost, dinti, mucoase si chiar si in organe
viscerale.

27 Teoria portii de control a durerii, elaborata in anul 1965 de Ronald Melzack (un psiholog
canadian) si Patrick David Wall (un medic englez) sustine ideea ca perceptia durerii fizice nu este
rezultatul direct al activarii nociceptorilor, ea fiind modulata prin interactiunea dintre diferiti
neuroni. Teoria releva faptul ca activarea nervilor care nu transmit semnale dureroase poate interfera
cu semnalele de la fibrele ce conduc durerea, inhiban d intr -o oarecare masura perceptia dureroasa.
Liniile principale ale acestei teorii sunt considerate valabile si astazi, fiind reluate intr -un alt cadru de
modelele moderne ale transmisiei nociceptive.
Stimularea neuronilor de proiectie determina d urerea, insa exista interneuroni inhibitori, care
scad potentialul de excitabilitate al neuronilor de proiectie. Acesti interneuroni pot fi inhibati, la
randul lor, prin fibrele nervoase amielinice de tip C, dar si activati, de catre fibrele nervoase
mieli nice tip Aβ. Prin intermediul acestora din urma este redusa excitabilitatea neuronilor de
proiectie, chiar si in prezenta unui stimul nociceptiv puternic.
Fibrele nervoase aferente care transmit durerea sunt de cel putin doua tipuri:
– fibre mielin ice, tip Aδ, cu transmitere rapida, a durerii intense. Ele contribuie in proportie de 30%
la transmi terea stimulilor durerosi.
– fibre amielinice, subtiri, tip C, cu transmitere lenta, pentru durerea cronica .
Fibrele nervoase mielinice groase Aβ nu sunt nociceptive, inhiband efectele transmise prin
fibrele Aδ si C.
Sistemul nervos periferic contine centrii de reglare si modulare a durerii: la nivelul coarnelor
posterioare ale maduvei spinarii, in substanta gelatinoasa Rolando, exista un mecani sm neuronal
influentat de activitatea fibrelor nervoase non -nociceptive Aβ, care tind „sa inchida poarta”, cat si de
fibrele Aδ si C, care tind „sa deschida poarta”.
Fibrele tip Aβ si C pot forma o sinapsa pe acelasi neuron de proiectie. Acelasi neu ron de
proiectie poate sinapsa cu un interneuron inhibitor, care -l impiedica sa transmita stimulul dureros
spre cortex. Fibrele tip C stimuleaza, in mod indirect, activitatea neuronilor de proiectie, prin
inhibarea interneuronilor. De cealalta parte, sunt fibrele tip Aβ, care formeaza o sinapsa excitatorie
cu interneuronii inhibitori, in acest fel scazand potentialul de excitabilitate al neuronilor de proiectie.
Prin acest mecanism, depinzand de rata de descarcare a fibrelor tip Aβ si C, fibrele non -nociceptive
sunt implicate in inhibarea neuronilor de proiectie, oprind astfel si transmiterea stimulului dureros,
teoria portii explicand modul in care stimulii care activeaza doar fibrele non -nociceptive pot inhiba
durerea.

28 La nivel biochimic, exist a o serie de mediatori implicati in mecanismul de poarta. De la nivelul
neuronilor senzitivi, se elibereaza mediatori peptidici: substanta P, neurokinine A si B si aminoacizi
excitatori: glutamatul si aspartatul. La nivel postsinaptic, receptorii de tip AM PA (acid α – amino – 3
hidroxi – 5 metil – 4- izoxazol – propionic) pentru glutamat si de tip NK1 si NK2 pentru neurokinine si
substanta P determina propagarea stimulilor durerosi. Depolarizarea indelungata a membranei
postsinaptice determina activarea receptor ilor NMDA (N metil D aspartat), cauzata de influxul de
ioni de Ca2+, care determina intensificarea transmiterii semnalelor nociceptive.
Pentru a contracara aceste sisteme de semnalizare, actioneaza sistemul opioid de la nivelul
neuronilor intercalar i, care prin eliberarea enkefaline si endomorfina -2 determina activarea
receptorilor presinaptici de pe fibrele senzitive. Efectul la nivel celular este hiperpolarizarea
membranei presinaptice si ingreunarea transmiterii potentialelor de actiune.
In plus, exista in creier arii cu un rol extrem de important in reducerea perceptiei dureroase. Una
dintre aceste arii este substanta cenusie periapeductala, a carei stimulare produce analgezie, activand
caile descendente care inhiba caile nociceptive in mo d direct sau indirect, prin intermediul
opioizilor.
Durerea in sine, nu este un fenomen patologic. Dimpotriva, ea este o componenta fiziologica
indispensabila mentinerii integritatii structurale a organismului, cu un caracter dual, trecerea de la
fiziologic la patologic realizandu -se doar in urma interactiunii cu psihicul uman. De aceea,
mecanismele implicate in transmiterea si modularea senzatiilor dureroase nu pot fi pe deplin
cunoscute, iar cercetarile continua, inregistrand progrese importante in genetica si biologie celulara
si astfel descoperind noi mijloace medicamentoase si alte metode terapeutice care au in vedere
combaterea durerilor.
III.2.3. Posologia codeinei in tratamentul durerii
Pentru tratamentul durerii usoare pana la moderat e, cum ar fi artralgia, durerea de spate, durerea
de oase, durerea dentara, durerea de cap, migrena, mialgia si durerea dupa interventii chirurgicale:
Administrare orala:
 Adulti : 15 a 60 mg per os la fiecare 4-6 horas pe parcursul intregii zile. Doza maxima zilnica
nu trebuie sa depaseasca 360 mg/24 ore.
 Varstnicii : pot necesita doze mai mici (Vezi dozele pentru adulti ).
 Copiii > 1 an: 0,5-1 mg / kg o 15 mg/m2 PO la fiecare 4-6 horas.
 Copiii < 1 an : nu s-a stabilit doza sigura.

29 III.2.4. Preparate farmaceutice analgezice
Rp/.1
Codeini phosphatis gma 0,01
Acidi acetylsalicylici
Phenacetini aa gma 0,30
M.f. pulvis
D.t.d. No X
D.S. Intern, 2-3 pe zi.
Preparare : se pulverizeaza fin aspirina, se amesteca cu fosfatul de codeina si la urma se aduce
fenacetina. Se elibereaza in casete amilacee.
Indicatii : ''Pulvis codacetini'' este folosita ca antipiretic, analgezic in algii reumatismale, gripa.

Rp/.2
Analgezini gma 0,10
Codeini phosphatis
Coffeini
Diazepami aa gma 0,02
M.f. pulvis
D.t.d. Nr. XII
D.S. Intern, 2-3 pe zi.

30 Preparare : se pulverizeaza 24 comprimate de ''Diazepam'' a 0,01g, se adauga cofeina si fosfatul
de codeina, se amesteca, iar la sfarsit se cantareste antipirina. Pulberea se divide in capsule
amilacee si se expediaza in cutii bine inchise.
Indicatii : ca analgezic, calmant in stari gripale, algii de diferite etiologii.

Rp/.3
Paracetamol a 500 mg tbl. I
Aminophenazoni gma 0,30
Codeini phosphatis gma 0,01
Phenobabitali gma 0,02
M.f. pulvis
Dentur tales doses No XX
D.S. Intern, 3×1 praf in caz de durere.
Preparare : se pulverizeaza comprimatele de ''Paracetamol'', se amesteca cu fosfatul de codeina,
apoi cu luminalul si la sfarsit se adauga piramidonul. Se divide si se introduce in capsule de
hartie.
Indicatii : poliartrita reumatica cronica, deformanta.

III.3. Utilizarea codeinei in tratamentul diareei
III.3.1. Diareea
În medicină , diareea este o stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii
fecale cu consistență moale sau apoasă.

31 Diareea este de cele mai multe ori cauzată de infecții virale , paraziți sau toxine produse
de bacterii . În condiții sanitare adecvate, unde pot fi găsite mâncare și apă curată, un pacient sănătos
până în acest moment își poate reveni în câteva zile după infecția virală. Pe de altă parte, în cazul
indiv izilor bolnavi sau malnutriți, diareea poate duce la deshidratare severă sau chiar deces dacă nu
se aplică tratamentul corect .
Diareea poate fi și un simptom pentru unele boli mai grave, precum dizenterie , holeră
sau botulism , sau poate fi un indicator al unui sindrom cronic precum Boala lui Crohn sau intoxicații
cu ciuperci . Deși pacienții care suferă de apendicită nu au ș i diaree de obicei, ea poate fi un simptom
al apendicelui rupt.
Diareea poate fi cauzată de ingestia de produse lactate de către persoanele intolerante la lactoză.
Diareea reprezintă amenințare și în cazul călătoriilor în țări exotice. În aceste locuri diareea este
cauzată de consumul alimentelor necunoscute sau contaminate, respectiv de apa contaminată.
Practic, introducem în tractul digestiv niște bacterii noi, necunoscute de către organismul nostru.
Datorită tratamentului cu antibiotice se distruge echilibrul florei intestinale, ceea ce duce de multe
ori la apariția diareei. În cazurile amintite de obicei avem de a face cu o boală ușoară și de scurtă
durată. Face excepție diareea vârstnicilor și a copiilor, unde există pericolul deshidratării apărute în
urma pierderilor masive de lichide.
Unul dintre cele mai eficiente mecanisme de apărare ale organismului este chiar diareea.
Aceasta este metoda corpului de a scăpa d e toxinele care cauzează inflamația mucoasei gastrice și
intestinale. În acest caz diareea are rol de curățare, și din acest motiv nu este indicat să recurgem
imediat la medicamente antidiareice. Mai bine așteptăm cu răbdare trecerea acestor câteva zile
neplăcute, până diareea se oprește de la sine. Însă este foarte important să nu uităm de completarea
apei și a sărurilor pierdute pentru a preveni deshidratarea.
Dacă diareea persistă mai mult de două zile și se asociază cu febră înaltă și crampe abdominale,
trebuie să apelăm neapărat la medic. Alte semne îngrijorătoare: erupții cutanate, icter (gălbeneală,
îngălbenirea pielii și a sclerei), organism slăbit, prezența de puroi, mucus sau sânge în scaun.
III.3.2. Mecanismul diareei
Actualmente se cunosc patru mecanisme de producere a diareei. Acestea pot acționa separat sau
în combinație .
Diareea apare atunci când :

32  se modifică tranzitul intestinal , fie se încetinește (ceea ce duce la înmulțirea bacteriilor
dăunătoare), fie se accelerează (nu ră mâne timp pentru o digestie adecvată, pentru absorția apei și
a nutrienților)
 în intestine se acumulează substanțe care leagă apa . Datorită acestor substanțe apa din organism
intră în lumenul intestinal prin traversarea peretelui intestinal. Volumul crescu t al apei din
intestine depășește capacitatea de absorbție a colonului, astfel materiile fecale nu se îngroașă și
rămân lichide.
 prin mucoasa intestinală se secretă cantități prea mari de apă și electroliți , sau celulele mucoasei
intestinale nu pot absorb i suficientă apă din conținutul intestinal.
 mucoasa intestinală se inflamează , ceea ce poate fi un fenomen secundar, asociat diferitelor boli.
Infecțiile bacteriene sau virale pot iniția oricare dintre mecanismele enumerate. Pot fi induse, de
asemenea, de medicamente (de exemplu laxative, antibiotice, antiacide, diuretice și unele
medicamente folosite în tratamentul artritei gutoase). Alte cauze posibile ale diareei: consumul
excesiv de alcool, alergii alimentare, diabetul zaharat, hipertireoza și unele tipuri de cancer.
III.3.3. Posologia codeinei in tratamentul diareei
Administrare orala :
 Adulti : 30 mg PO pana la de patru ori pe zi.
 Varstnicii : pot necesita doze mai reduse (Vezi dozele pentru adulti).
 Copii ≥ = 1 an : 0,5 mg/kg PO pana la patru ori pe zi.
 Copii 1 an : doza sigura nu s -a stabilit.
III.3.4. Preparate farmaceutice antidiareice care contin codeina
Rp/.1
Codeini hydrochloridi
Papaverini hydrochloridi aa gma 0,02
Bismuthi subgallatis
Calcii carbonatis aa gma 0,20
Saprosan s 100 mg drj. I

33 M.f pulvis
Dentur tales doses No XXX
D.S. Intern, 3×1 praf pe zi.
Preparare : se pulverizeaza drajeurile de ''Saprosan'' si se adauga pe rand componentele prescrise.
Dupa amestecare se divide.
Indicatii : gastroenterita acuta, diaree.

Rp/.2
Codeini hydrochloridi gma 0,02
Pulvis Doveri gma 0,20
Bismuthi subnitratis gma 0,50
Saprosani
Acidi tannici aa gma 0,10
M.f. pulvis
D.t.d. No X
D.S. Intern 3×1 praf pe zi.
Preparare : se pulverizeaza pulberea Doveri cu clorhidratul de codeina, saprosanul si acidul tanic.
Apoi se adauga subnitratul de bismut. Se divide si se introduce in capsule de hartie.
Indicatii : enterocolita, diaree.

34 Rp/.3
Procaini hydrocloridi gma 1,50
Extraci Belladonnae gma 0,30
Codeini phosphatis gma 0,60
Phenazoni gta 2,00
Sirupi simplicis gta 30,00
Aquae destillatae q.s. ad gta 150,00
M.f. solutio
D.S. Intern, 3 lingurite pe zi cu 30 minute inainte de mese sau intre mese.
Preparare : intr -un mojar se tritureaza extractul de beladona si se aduce intr-o sticla tarata in care
se dizolva in apa clorhidratul de novocaina, fenazona si fosfatul de codeina. Se cantareste siropul
si se completeaza cu apa la greutate.
Indicatii : enterocolita cronica.

35

Capitolul IV. Toxicitatea codeinei

36

IV.1.Intoxicatia acuta
In conditiile utilizarii in terapeutica (pentru efectul sau antitusiv central), codeina poate genera
intoxicatii acute accidentale prin supradozare .
Intoxicatia acuta cu codeina se manifesta prin deprimarea centrilor respiratori (cianoza,
bradipnee, apnee), apatie, somnolenta, chiar coma, mioza, convulsii, fenomene histaminice (edem
facial, prurit, reactii urticariene, hipotensiune), varsaturi, retentie de urina, edem pulmonar (rar).
Tratamentul consta in evacuarea gastrica si asistarea respiratiei.
In intoxicatia grava se foloseste ca antidot naloxona.
IV.2.Intoxicatia cronica
Consumul de droguri are urmatoarele particularitati s tadiale:
– consumul experimental (in scop recreational);
– consumul regulat – consumatorul incepe sa lipseasca din ce in ce mai mult de la scoala/serviciu, se
ingrijoreaza sa nu piarda sursa de procurare a drogului;
– preocuparea zilnica – consumatorul pierde motivatia (scoala/serviciul ii devin indiferente);
– dependenta – consumatorul nu poate face fata treburilor zilnice fara drog, neaga problema pe care o
are, se produce inrautatirea conditiei fizice, dupa consum isi pierde controlul.
Dependent a este un risc major care apare in momentul unei utilizari prelungite (2 -3 saptamani).
Chiar si dozele moderate ale anumitor narcotice pot sa duca la o supradoza letala. Cand este marita
doza de narcotic, persoana poate simti la inceput o stare de agitatie si greata care poate duce pana la
pierderea constiintei si la o respiratie anormala. Eliminarea dependentei poate dura luni.
Consumul cronic de codeina este caracterizat de:
1. Dependenta psihica – de fapt singura caracteristica, atat necesara cat si suficienta pentru a
defini dependenta de drog. Dependenta fizica si toleranta pot fi prezente, dar niciuna nu este nici
necesara, nici suficienta, prin ea insasi pentru a defini dependenta de drog. Dependenta psihica
reprezinta necesitatea de ordin psihologic de a lua drogul, denumita in terminologia actuala
"craving" (dorinta intensa de a retrai efectele substantei psihoactive), si reprezinta cauza recaderilor
dupa perioade lungi de abstinenta .
2. Toleranta – caracterizata prin necesitatea de doze semnificativ crescute pentru a obtine starea

37 de intoxicatie sau efectul dorit sau prin efect diminuat substantial la continuarea folosirii aceleiasi
cantitati.
3. Dependenta fizica – implica dezvoltarea tolerantei si a simptomelor de retragere (abstinenta)
la incetarea folosirii drogului, ca o consecinta a adaptarii organismului la prezenta continua a unui
drog. In cadrul sindromului de dependenta, dependenta fizica reprezinta factoru l de conditionare
secundara, legat de teama de privare de drog si de incercarea permanenta de a evita senzatiile
neplacute cauzate de absenta drogului.
Dependenta fizica se dezvolta ca rezultat al unei adaptari a organismului in ceea ce priveste
raspunsul la administrarea repetata a unei substante (drog), aceasta afectand echilibrul a diverse
sisteme; ca rezultat, aceste sisteme sufera adaptari pentru a ajunge la un nou echilibru, pe fondul
interventiei repetate a substantei respective. In acord cu aceste m ecanisme, dependenta fizica este
definita ca o stare de adaptare a organismului in care efectele primare ale unei substante (drog) si
recontroalele generate de organism se echilibreaza de asemenea maniera incat nu functioneaza
normal decat in conditiile pr izelor regulate de substanta (drog). La oprirea brutala a administrarii,
recontroalele nu mai sunt compensate de efectele substantei, conducand la o tulburare functionala,
adesea cu manifestari clinice zgmomotoase – sindromul de retragere.
4. Sindr om de abstinenta – este caracterizat prin simptomele (incadrare si grad de severitate
variabile) care apar la incetarea sau reducerea dozei unui drog, in special narcotic , la care individul
este adictiv si care a fost consumata in mod repetat, obisnuit, pe o perioada prelungita si/sau in doze
mari. Exista tendinta ca in prezent sa se inlocuiasca termenul de "sindrom de abstinenta" cu
"sindrom de retragere". Sindromul de retragere, expresie a dependentei fizice, este unul din
indicatorii sindromului de dependenta.
5. Euforie.
Desi riscul dependentei in cazul codeinei este scazut la utilizare normala, sunt semnalate cazuri de
abuz. Pe langa utilizarea legitima in preparate farmaceutice antitusive, codeina mai este prezenta in
preparate ilicite (in combinatie cu glutetimida, de ex.), preparate care administrate oral
produc euforie comparabila cu heroina , cu durata de 6-8 ore.
Toleranta se dezvolta mult mai lent comparativ cu morfina, iar riscul de dependenta este mai mic.
Codeina este absorbita rapid din tractul gastro-intestinal, fara a se pierde prea mult din drog la
trecerea prin ficat. Narcoticele induc o ''anestezie opioida'' prin alterarea perceptiei durerii in maduva
spinarii si in creier. Afecteaza de asemenea si raspunsurile emotionale la durere. Au de asemenea si
efecte stimulatoare deoarece blocheaza transmitatorii neuro-inhibitori. Folosirea indelungata a

38 acestor substante poate duce la modificari de durata ale modului cum functioneaza sistemul nervos al
omului.
Efectele dependentei de codeina sunt : sangerari stomacale, vatamarea rinichiului, vatamarea
ficatului, mancarimi, constipatie, greata, mahmureala, pupile micsorate, vedere neclara, slabirea
vederii nocturne, slabirea capacitatii de a conduce un autovehicul, incetinirea ritmului cardiac,
dezorientare, convulsii, halucinatii, depresii, probleme sexuale, agitatie, tremur, crize.
Cele mai neplacute simptome trec in primele zile de la inceperea curei de dezintoxicare, dar pot
trece luni pana organismul va reveni la normal.
Simptomele care apar in cazul renuntarii la acest drog sunt : curgerea nasului, dureri musculare,
dureri de cap, aritmii cardiace, greata si voma, presiune arteriala ridicata, febra, insomnie,
deshidratare, cascat exagerat, slabire generalizata a organismului, crampe stomacale.

39

Capitolul V. Medicamente industriale
care contin codeina

40  FOSFAT DE CODEINA
Substanta activa : fosfat de codeina.
Forma farmaceutica : comprimate
Indicatii: Tuse uscata si umeda pulmonara si extrapulmonara.
Este antitusivul cel mai folosit si considerat
ca substanta de referinta pentru celelalte antitusive.
Contraindicatii: Insuficienta cardiaca, hepatica,insuficienta renala avansata, insuficienta respiratorie
evidenta. Se prescrie cu prudenta la bolnavii cu astm bronsic si emfizem pulmonar la care poate accentua
fenomenele de insuficienta respiratorie. Prudenta la copii mici. Precautii la soferi, piloti, muncitori la
inaltime.
Reactii adverse: Uneori constipatie, greata, ameteli, disforie, somnolenta.
Administrare: Oral la adulti cate un comprimat de 3-4 ori/zi. La copii (peste 5 ani) 0,2-0,3 mg/kg corp la
fiecare 6-8 ore.

 CODEINA FOSFORICA
Substanta activa : codeina fosforica.
Forma farmaceutica : comprimate.
Indicatii: Tuse iritativa neproductiva; dureri de
intensitate moderata (se asociaza obisnuit cu acid
acetilsalicilic sau alt analgezic -antipiretic); diaree acuta.
Contraindicatii: Alergie sau intoleranta la codeina, insuficienta respiratorie ma rcata; nu este
recomandabila la copiii sub 5 ani; prudenta sau se evita in prezenta hiperseretiei traheobronsice si la
bolnavii cu diaree acuta toxiinfectioasa; prudenta in insuficienta hepatica acuta; nu se administreaza
timp indelungat din cauza riscului dependentei. Asocierea cu alte deprimante centrale,
antihistaminice, antihipertensive poate creste efectul deprimant central; nu se asociaza cu IMAO
(risc toxic mare). Codeina figureaza pe lista substantelor dopante (interzise la sportivi).

41 Reactii advers e: Uneori constipatie, greata, ameteli, disforie, somnolenta; dozele mari deprima
respiratia, iar la copiii mici pot provoca convulsii; potentialul de dependenta este relativ mic.
Mod de administrare: Adulti: cate un comprimat de 3 -4 ori/zi; copii (mai mari de 5 ani) : 0,2-0,3
mg/kg corp la fiecare 6 -8 ore.

 CODEINA FOSFAT
Substanta activa : fosfat de codeina.
Forma farmaceutica : comprimate.
Indicatii: Tuse iritativa neproductiva; dureri de intensitate
moderata (se asociaza obisnuit cu acid acetilsalicilic sau alt
analgezic- antipiretic); diaree acuta.
Contraindicatii: Insuficienta hepatica, cardiaca, insuficienta renala avansata, insuficienta
respiratorie evidenta, sensibilitate la codeina. Se prescrie cu prudenta la bolnavii cu astm bronsic si
emfizem pulmonar, la care poate accentua fenomenele de insuficienta respiratorie . Doze mai mari de
0,3 mg/kg corp pot produce convulsii la copii. Codeina se regaseste in laptele matern si trece prin
bariera placentara. Desi nu exista date certe privind existenta unor efecte nocive asupra sarcinii
datorate administrarii codeinei, se recomanda totusi, ca si in cazul altor medicamente, administrarea
cu prudenta femeilor insarcinate. Nu se administreaza femeilor care alapteaza. Codeina poate
dezvolta obisnui nta in cazul administrarii prelungite, in doze mari. Figureaza pe lista substantelor
dopante (interzise sportivilor).
Reactii adverse: Pot aparea fenomene de sedare, greturi, varsaturi, voma, constipatie. La doze mari
poate surveni deprimare respiratorie.
Mod de administrare: Codeina se administreaza in doze cat mai mici, la adult 15 mg o data pentru
a putea fi repetata la nevoie. Nu se repeta administrarea inainte de 4 ore. Doze peste 50 -60 mg pot
accentua tusea. Adulti: 1 comprimat de trei ori pe zi. Copii intre 7 -15 ani: 1 -2 comprimate pe zi.
Copii intre 3 -6 ani: 1/2 -1 comprimat pe zi. Durata tratamentului este dependenta de gravitatea
afectiunii tratate.

 PRODEINE 30
Substanta activa : paracetamol, codeina fosfat.

42 Forma farmaceutica : comprimate.
Indicatii : Acest medicamen t contine paracetamol si codeina si are actiune analgezica (indeparteaa
durerea). Este recomandat pentru calmarea durerilor moderate si severe care nu cedeaza la aspirina
sau paracetamol utilizate singure.
Contraindicatii: Nu se va utiliza acest medicament in urmatoarele cazuri : copii sub 12 ani; alergie
la paracetamol si/sau codeina; maladii grave ale ficatului; tulburari respiratorii. Daca aveti indoieli,
nu ezitati sa cereti sfatul medicului sau al farmacistului. Avertizari: Sportivi! Acest medicament
contine un produs activ, care poate induce pozitivarea testelor in controalele antidoping. Datorita
prezentei codeinei, se recomanda: evitarea consumului de alcool in timpul tratamentului. Acest
medicament poate accentua hipertensiunea intracraniana preexist enta. Evitarea acestui medicament
in timpul sarcinii, mai ales in primele trimestre. Nu depasiti doza prescrisa. In caz de supradozare,
prezentati -va imediat la medic.
Mod de administrare: Acest medicament este destinat numai adultilor. Se recomanda 2 pana la 8
comprimate in 24 ore, administrate cu cel putin 4 ore interval intre prize. In tulburari renale severe
(clearance -ul creatininei mai mic de 10 ml/min), intervalul dintre 2 prize trebuie sa fie de cel putin 8
ore. Acest medicament v -a fost prescris pe rsonal pentru un motiv particular: nu il reccomandati
altcuiva; nu incurajati utilizarea lui de catre alte persoane ; nu il reutilizati fara indicatia medicului.

 DHC CONTINUS
Substanța activă: Tartrat de dihidrocodeină
Forma farmaceutica : comprimate cu eliberare prelungita.
Concentratii : 60 mg, 90mg, 120 mg.
Indicatii : tratamentul durerii de intensitate medie sau mare în afecțiuni
cronice .
Dihidrocodeina [(R,R) tartrat] – substanța activă din DHC Continus –
este un analgezic cu acțiune centrală și aparține grupei opioidelor. Efectul analgezic este obținut prin
acțiunea asupra celulelor nervoase specifice de la nivelul măduvei spinării și a creierului.Pentru
tratamentul durerii de intensitate medie sau mare în afecțiuni cronice.
Contraindicatii : alergie (hipersensibilitate) la dihidrocodeina sau la oricare dintre celelalte
componente; daca apare deprimarea respiratorie sau afectarea severa a functiei respiratorii; astm
bronsic; afectiuni in care intestinul subtire (o parte din intestin) nu functionea za cum trebuie (ileus
paralitic); alcoolism cronic ; copii si adolescenti cu varsta sub 12 ani.

43 Reactii adverse : DHC Continus poate produce unele reacții adverse, dar acestea sunt în general
constipații sau o ușoară stare de oboseală până la amețeală.
Frecvente : somnolență, convulsii, amețeli, dureri de cap, furnicături, sedare, dureri abdominale,
constipație, uscăciunea gurii, greață, vărsături.
Mai puțin frecvente : angioedem, stare de confuzie, dependență medicamentoasă, halucinații,
modificări ale stării de dispoziție, vedere încețoșată, vertij, tensiune arterială scăzută, bufeuri, diaree,
ileus paralitic, afecțiuni ale vezicii biliare, creșterea valorilor enzimelor ficatului, transpirații
excesive, mâncărime, erupții tranzitorii pe piele, retenție urinară, diminuarea libidoului, oboseală,
sindrom de întrerupere.
Mod de administrare : Comprimatele cu eliberare prelungită DHC CONTINUS trebuie înghițite
întregi cu o cantitate suficientă de lichid și nu trebuie mestecate, zdrobite sau sparte. DHC Contin us
comprimate cu eliberare prelungită sunt proiectate să acționeze eficient pe parcursul a 12 ore atunci
când comprimatele sunt înghițite întregi. Dacă un comprimat este spart, zdrobit sau mestecat,
întreaga doză poate fi absorbită rapid în corpul dumneavo astră. Acest lucru poate fi periculos
determinând probleme grave cum ar fi supradozajul cu efect potențial fatal În cadrul tratamentului
durerilor cronice trebuie să vă luați medicamentele după o schemă fixă așa cum ați fost instruit de
către medicul dumne avoastră (de exemplu, la ora 8 dimineața și la ora 8 seara). DHC CONTINUS
nu trebuie niciodată utilizat mai mult decât este absolut necesar. Dacă este nevoie de un tratament pe
termen lung împotriva durerii, trebuie să vă consultați în mod regulat și la in tervale scurte de timp cu
medicul dumneavoastră pentru a stabili dacă mai trebuie să luați DHC Continus și în ce doze.

 FARMACOD
Substanta activa: codeina fosfat.
Forma farmaceutica : comprimate.
Indicatii: Codeina fosfat se foloseste in tratamentul tusei iritative, uscate. Este folosita ca analgezic
pentru dureri de intensitate slaba sau moderata, de obicei in asociatie cu analgezice antipiretice. Este
deasemenea folosita ca medicatie simptomatica in diareea acuta.
Contraindicatii: Codeina fosfat este contraindicata in insuficienta cardiaca, hepatica, insuficienta
renala avansata, insuficienta respiratorie evidenta: alergii sau intoleranta la codeina. Codeina fosfat
se prescrie cu prudenta la bolnavii cu astm bronsic si emfizem pulmonar, la care poate accentua
fenomenele de insuficienta respiratorie. Se foloseste cu prudenta la copii mici. Doze mai mari de 0,3

44 mg/kg corp pot produce convulsii la copii. Precautie la soferi, piloti, muncitori la masini, muncitori
la inaltime.
Reactii adverse: Codeina fosfat poate produce uneori constipatie, greata, ameteli, distrofie. Dozele
mari deprima respiratia, iar la copiii mici poate provoca convulsii; potentialul de dependenta este
relativ mic.
Administrare: Calea de administrare este orala.
La adulti: dozele utile ca antitusiv sunt de 15-30, la fiecare 6-8 ore.

 FASCONAL
Substanțe active : acid acetilsalicilic, paracetamol,
codeină si cafeina.
Forma farmaceutica : comprimate.
Indicatii : analgezic utilizat pentru tratamentul
simptomatic de scurtă durată al durerilor de intensitate moderată până la severă, cu diferite
localizări: dureri de cap, migrenă, nevralgii (dureri pe traiectul unui nerv), mialgii (dureri
musculare), artralgii (dureri articulare), dureri dentare sau în sfera ORL, dismenoree (menstruații
însoțite de dureri) și tratamentul stărilor febrile.
Contraindicatii : Alergie sau intoleranta la una din componente, intoleranta gastrica, porfirii
hepatice; prudenta la renali, hepatici, anemici, in stari hemoragice si in conditii de hipoxie; se vor
evita in ultima luna de sarcina si la copii mici. Prudenta cand se asociaza cu anticoa gulante
cumarinice (risc de hemoragii) si cu sulfamide hipoglicemiante ( risc de hipoglicemie).
Atentie! Codeina continuta figureaza pe lista substantelor dopante (interzise la sportivi).
Efecte adverse :
Tulburări cardiace
Senzație neplăcută de bătăi neregulate sau puternice ale inimii (palpitații) (legate de cafeină), bătăi
prea lente sau prea rapide ale inimii (codeină).
Tulburări vasculare
Scăderea tensiunii arteriale, în special la ridicarea în picioare, sincopă (pierdere temporară a stării d e
conștiență) (codeină).
Tulburări hematologice și limfatice

45 Sângerare nazală și la nivelul gingiilor, risc crescut de sângerări intraoperatorii și postoperatorii (acid
acetilsalicilic).
Număr anormal de scăzut de plachete sanguine (celule care favorizează coagularea sângelui),
agranulocitoză (paracetamol).
Tulburări ale sistemului nervos
Rar: administrarea în doze mari provoacă dureri de cap, somnolență sau excitație, confuzie (acid
acetilsalicilic). Somnolența și amețelile pot fi determinate și de codeină .
Pentru doze mari, administrate timp îndelungat, există riscul dezvoltării dependenței, cu sindrom de
întrerupere, manifestat prin: tremurături, transpirații, tahicardie, tahipnee, hipertensiune arterială și
greață sau stare generală de rău la întrerupere a bruscă a medicamentului.
Tulburări oculare
Tulburări vizuale/micșorarea pupilei (codeină).
Tulburări acustice și vestibulare
Rare: senzație de zgomote în urechi (acid acetilsalicilic).
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale
Declanșarea crizelor de astm bronșic la pacienți cu alergie la acid acetilsalicilic, îngustarea căilor
respiratorii datorită spasmului musculaturii (bronhospasm).
Deprimare respiratorie, edem pulmonar (codeină).
Tulburări gastro -intestinale
Greață (acid acetilsalicilic și co deină), diaree, vărsături, hemoragii digestive acute grave sau oculte și
ulcerații gastro -intestinale (acid acetilsalicilic, în cazul administrării timp îndelungat), disconfort
epigastric (cafeină), constipație, uscăciunea gurii, (codeină).
Tulburări renal e și ale căilor urinare
Tratamentul prelungit cu doze mari poate determina nefrită interstițială și necroză papilară
(paracetamol).
Durere și dificultate la urinare, creșterea tonusului musculaturii netede a vezicii urinare (codeină).
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Reacții alergice (acid acetilsalicilic, codeină și paracetamol) manifestate prin erupții trecătoare pe
piele, înroșire sau mâncărimi, care necesită întreruperea tratamentului.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rar: reacții anafilactice (acid acetilsalicilic), erupții trecătoare pe piele (paracetamol).
Pentru codeină au fost raportate reacții de hipersensibilitate, care pot fi manifestate prin:
– reacții alergice nespecifice și anafilaxie

46 – hiperreactivitate a tractului respirator, e exemplu astm bronșic, agravarea astm bronșic,
bronhospasm, dispnee.
– variate reacții cutanate, de exemplu: prurit, urticarie, edem angioneurotic și rar, dermatită
exfoliativă și buloasă (incluzând necroliză epidermică toxică și eritem polimorf)
Tulbură ri hepato -biliare
Rar: hepatotoxicitate (paracetamol).
Tulburări psihice
Euforie/disforie (la doze mari), halucinații, coșmaruri (codeină).
Insomnie (cafeină), iritabilitate, neliniște (cafeină și codeină).
Investigații diagnostice
Rar: creșterea valorilo r serice ale transaminazelor și fosfatazei alcaline (acid acetilsalicilic).
Au fost raportate, în mod excepțional, cazuri de trombocitopenie (paracetamol).
Alte reacții adverse: scăderea temperaturii corpului, modificări ale apetitului sexual, convulsii,
dezvoltarea toleranței, rigiditate musculară (codeină).
Dacă vreuna dintre reacțiile adverse devine gravă sau dacă observați orice reacție adversă
nemenționată în acest prospect, vă rugăm să spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Mod de adminis trare : Utilizați întotdeauna Fasconal exact așa cum v -a spus medicul
dumneavoastră. Trebuie să discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți
sigur.
Adulți, pacienți vârstnici (cu funcție hepatică și renală normală) și adolescenți c u vârsta peste 15
ani: doza uzuală este de un comprimat Fasconal, administrat oral, la nevoie; dacă este necesar, doza
se poate repeta la intervale de 4 – 6 ore, fără a depăși 4 comprimate Fasconal pe zi.
Nu se recomandă administrarea la intervale mai mic i de 4 ore.
Copii : nu se administrează copiilor cu vârsta sub 15 ani.
Vârstnici : inițial se administrează jumătate din doza recomandată adulților, crescând apoi doza, dacă
este necesar, în funcție de tolerabilitatea individuală.
În caz de tulburări ale f uncției hepatice sau renale, doza trebuie redusă sau intervalul dintre dozele
individuale trebuie prelungit.
Insuficiență renală : se recomandă administrarea unor doze mai mici decât cele recomandate la
adulți.
Fasconal nu trebuie folosit în doze mari sau mai mult de 3 zile consecutiv fără recomandarea
medicului.
Comprimatele trebuie înghițite întregi, cu suficient lichid.

47  NO-SPALGIN
Substante active : paracetamol, clorhidrat de drotaverina, fosfat de
codeina hemihidrat.
Forma farmaceutica : comprimate.
Indicatii: utilizat pentru calmarea durerilor usoare si moderate;
pentru calmarea durerilor de cap (forme scute si cronice), inclusiv durerea de cap datorata oboselii si
epuizarii din stresul acut.
Contraindicatii : alergie la una dintre substantele din co mpozitie ; insuficienta renala, hepatica sau
cardiaca severa; insuficienta respiratorie, astm bronsic; in tratamentul cu inhibitori de
monoaminooxidaza (in ultimele 14 zile); in deficit de glucozo -6-fosfat -dehidrogenaza; la copii sub 6
ani; in caz de alcool ism cronic sau dependenta medicamentoasa; in leziuni craniene sau
hipertensiune intracraniana; daca durerea de cap este determinata de alte medicamente (analgezice,
ergotami -na).
Efecte adverse : La utilizarea in dozele terapeutice recomandate apar rareori reactii adverse.
Reactii la nivelul pielii . La pacientii susceptibili, pot aparea reactii de hipersensibilitate (alergice), de
exemplu eruptii cutanate si inrosirea fetei.
Reactii cardiovasculare . Rareori, pot aparea hipot ensiune arteriala si palpitatii, reactii la nivelul
sistemului nervos central, dureri de cap, ameteli, somnolenta, reactii gastro -intestinale, greata,
constipatie.
Reactii hematologice . Rareori, pot sa apara reactii alergice care implica maduva hematogena.
Reactii alergice sistemice . Foa rte rar, pot aparea : astm bronsic, febra fanului, edem al mucoasei
nazale si, posibil, methemoglobinemie tranzitorie.
Reactii hepatice . La doze mari, in special in administrare prelungita, acest medicament poate
determina leziuni toxice hepatice, iar la d oze foarte mari, poate determina leziuni hepatice letale
(necroza tisulara ireversibila). Simptomele precoce sunt : paloare, anorexie, varsaturi, transpiratii si
stare de rau.
Reactii renale . Administrarea timp indelungat, de doze mari, poate determina af ectarea functiilor
renale.
Mod de administrare :
Adulti

48 Doza recomandata in caz de durere de cap este de 1 -2 comprimate NO -SPALGIN o data. Daca este
nevoie aceasta doza poate fi repetata dupa 8 ore.
In tratamentul de scurta durata (cel mult 3 zile), nu trebuie depasita doza de 6 comprimate NO –
SPALGIN pe zi.
In tratamentul de lunga durata, nu trebuie depasita doza de 4 comprimate pe zi. In cazul administrarii
cronice , trebuie sa se supravegheze testele sanguine : numarul de leucocite si de trombocite,
creatinina si enzimele hepatice.
Pentru un efect rapid se recomanda administrarea medicamentului inainte de masa sau la doua ore
dupa masa.
Copii
NO-SPALGIN nu se administreaza la copii datorita absentei studiilor clinice specifice.
Varstnici
Se recomanda do za obisnuita la adulti. Doza trebuie ajustata in caz de insuficienta renala sau
hepatica severa.

 EFFERALGAN CODEINE
Substante active : paracetamol, fosfat de codeina.
Forma farmaceutica : comprimate efervescente.
Indicatii : tratamentul simptomatic al durerii moderate pana la
cea severa, care nu cedeaza la monoterapia cu acid
acetilsalicilic sau paracetamol.

49
Contraindicatii : copii cu greutatea mai mica de 15 kg; alergie la una din componentele acestui
medicament; afectiune hepatica severa; pacienti astmatici; insuficienta respiratorie; alaptare; in
asociere cu bupreno rfina, nalbufina, pentazocina; in fenilcetonurie (boala metabolica), datorita
prezentei aspartamului. A nu se utiliza cu medicamente ce contin alcool.
Efecte adverse : Datorate codeinei – constipatie, greata, voma, somnolenta, vertij, depresie
respiratorie, reactii alergice dermatologice.
Datorate paracetamolului – in cazuri rare poate aparea rash cutanat sau reactii alergice.
In cazuri exceptional de rare, s-au observat modificari ale testelor de laborator : niveluri scazute ale
trombocitelor, ce pot determina sangerari nazale sau gingivale.
Mod de administrare : Acest medicament se administreaza numai la adulti si la copii cu greutatea
mai mare de 15 kg.
La copii cantarind intre 15-22 ani – o jumatate de comprimat o data, repetata daca este necesar, dupa
un interval de 6 ore, fara a depasi 4 jumatati de comprimat pe zi.
La copii cantarind intre 23-30 kg, doza este o jumatate de comprimat o data, repetata daca este
necesar, dupa un interval de 4 ore, fara a depasi 6 jumatati de comprimat pe zi.
La copii cantarind 31 -44 kg, doza este 1 comprimat o data, repetata daca este necesar, dupa un
interval de 6 ore, fara a depasi 4 comprimate pe zi.
La copii cantarind intre 45-50 kg, doza este un comprimat o data, repetata daca este necesar, dupa un
interval de 4 ore, fara a depasi 6 comprimate pe zi.
La copii cantarind peste 50 kg, doza este de 1 comprimat o data, repetata daca este necesar, dupa un
interval de 4 ore, sau 2 comprimate, in cazurile de durere puternica, fara a depasi 6 comprimate pe
zi.
La adulti un comprimat, urmat de alt comprimat, daca este necesar dupa un interval de 4-6 ore. In
cazul unei dureri puternice vor fi luate 2 comprimate, daca este necesar, intr-o singura administrare,
fara a depasi 6 comprimate pe zi.
Comprimatele se dizolva inainte de administrare intr-o mica cantitate de lichid.

50  SOLPADEINE
Substante active : paracetamol, fosfat de codeina hemihidrat, cofeina.
Forma farmaceutica : comprimate, comprimate efervescente, capsule.
Indicatii : durerile care apar in reumatism, sciatica si lumbago, dureri de
cap, migrene, dureri menstruale, luxatii, dureri dentare, nevralgii, sinuzite,
dureri de gat si febra, ameliorarea simptomelor din raceli si gripa.
Contraindicatii : copii sub 7 ani ; a nu se administra concomitent cu alte produse care contin
paracetamol; astm sau crize astmatice. Precautii : afectiuni renale sau hepatice grave ; sarcina; cu
tratament pentru stari depresive , pentru pro bleme respiratorii, pentru tratarea greturilor si vomei sau
a concentratiei crescute de colesterol in sange.
Efecte adverse : Pot sa apara reactii alergice, de exemplu eruptii cutanate. Codeina poate produce
constipatie, greata, ameteli sau somnolenta, dar efectele secundare sunt foarte rare daca se respecta
administrarea corecta a produsului. Consumul excesiv de ceai sau cafea concomitent cu
administrarea de Solpadeine poate produce iritabilitate sau nervozitate.
Mod de administrare : Adulti : 2 comprimate de 1-4 ori pe zi, daca este necesar. Administrarea nu
se va repeta la un interval mai mic de 4 ore sau nu se vor depasi 4 doze (8 comprimate) in 24 de ore.
Copii(7-12 ani) : 1/2 comprimat pana la 1 comprimat de 1-4 ori pe zi. Administrarea nu se va repeta
la un interval mai mic de 4 ore. A nu se depasi 4 comprimate in 24 de ore.

 CALMANT FORTE
Substante active : paracetamol, fenobarbital, cafeina anhidra,
fosfat de codeina hemihidrat.
Forma farmaceutica : comprimate.
Indicatii : tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate medie sau severa cu diferite localizari
(cefalee, migrene, nevralgii, mialgii, altralgii, algii dentare, in sfera ORL, dismenore).

51 Contraindicatii : pacienti cu hipersensibilitate la oricare dintre componentii produsului, induficienta
hepatocelulara, insuficienta renala severa, ulcer gastroduodenal activ, hemoragie digestiva, astm
bronsic si insufici enta respiratorie, profirie, in perioada de sarcina si alaptare si la copii sub 15 ani.
Efecte adverse : cazuri rare de reactii alergice, manifestate prin eruptii cutanate cu eritem sau
urticarie, care necesita intreruperea tratamentului, constipatie, greata, somnolenta, vertij, reactii
alergice cutanate, bronhospasm, deprimare respiratorie, somnolenta diurnal la inceputul
tratamentului, trezire dificila, tulburari de dispozitie; la doze mari pot sa apara neliniste, palpitatii si
discomfort epigastric.
Tratamentul prelungit cu doze mari poate determina afectare renala si dependenta de codeine sau
fenobarbital. S-au raportat, in mod exceptional, cazuri de scadere a numarului de trombocite.
Mod de administrare : Adulti si copii peste 15 ani : doza uzuala este de un comprimat, administrat
oral, la nevoie, daca este necesar, doza se poate repeta la intervale de 4-6 ore, fara a depasi 4
comprimate pe zi.

 CAFFETIN
Substante active : paracetamol, propifenazona, cafeina, fosfat de
codeina.
Forma farmaceutica : comprimate.
Indicatii : tratamentul durerii de intensitate slaba moderata (cefalee,
migrena, durere dentara, durere menstruala, durere postoperatorie, mialgie si artralgie).
Contraindicatii : hipersensibilitate la propifenazona, paracetamol, cafeina si codeina, insuficienta
hepatocelulara, hepatita virala, insuficienta renala severa, insuficienta respiratorie, agranulocitoza,
alcoolism, copii cu varsta sub 12 ani, sarcina si alaptare.
Efecte adverse :
Mod de administrare : Adulti : doza uzuala este de 1-2 la nevoie, nedepasindu-se 3 prize pe zi.
Adolescenti cu varsta intre 12 si 18 ani : 1 comprimat la nevoie de maxim 3 ori pe zi.

52  TUSOMAG
Substanta activa : codeina, benzoat de sodiu, tinctura de cimbru, tinctura de aconit, tinctura de
beladona, bromoform, apa de migdale amare.
Forma farmaceutica : solutie pentru uz intern.
Indicatii : tuse convulsiva si tuse uscata iritanta.
Contraindicatii : afectiuni cardiace si renale grave; afectiuni pulmonare acute; intoleranta la
bromoform sau aconitina. Nu se administreaza copiilor sub 2 ani.
Efecte adverse : depasirea dozelor provoaca iritarea mucoaselor si a pielii, incetinirea pulsului si
a respiratiei, somnolenta.
Mod administrare : Adulti : 10-20 de picaturi de 3 ori/zi; copii : 2-15 ani: 5-15 picaturi de 2-3
ori/zi (in lapte sau ceai).

 CODAMIN P
Substante active : paracetamol, cafeina anhidra, fosfat
de codeina hemihidrat.
Forma farmaceutica : comprimate.
Indicatii : tratamentul simptomatic al durerilor de
intensitate medie sau severa cu diferite localizari (cefalee, migrene, nevralgii, mialgii, artralgii, algii
dentare sau ORL, dismenoree), tratamentul simptomatic al starilor febrile, durerilor de gat si tusei
din raceala si gripa.
Contraindicatii : hipersensibilitate la paracetamol, codeina, cafeina sau la oricare dintre excipienti,
insuficienta hepatocelulara, insuficienta respiratorie, hipersecretie traheo-bronsica, criza de astm
bronsic, interventii chirurgicale recente pe caile biliare (codeina creste prsiunea biliara), copii cu
varsta sub 15 ani.
Efecte adverse : reactii alergice (prurit, eritem sau urticarie), somnolenta, vertij, greata, varsaturi,
deprimare respiratorie, constipatie si dureri abdominale. Cafeina poate determina agitatie, insomnie
si palpitatii. In cazul tratamentului indelungat exista risc de dependenta si de sindrom de abstinenta
la intreruperea brusca a medicatiei (din cauza codeinei).

53 Mod de administrare : Doza recomandata este de un comprimat administrat la nevoie; daca este
necesar, doza se poate repeta la intervale de 4 ore. Doza maxima zilnica este de 3 g paracetamol.
Comprimatele trebuie administrate cu un pahar de apa sau alte lichide. Nu trebuie administrat la
copii cu varsta sub 15 ani.

 NUROFEN PLUS
Substante active : ibuprofen, fosfat de codeina
hemihidrat.
Forma farmaceutica : comprimate filmate.
Indicatii : dureri de cap, menstruale, dentare, ale spatelui, reumatice, musculare, in migrena si
nevralgii, reducerea febrei si simptomelor din raceala si gripa.
Contraindicatii : reactie alergica la ibuprofen, codeina, acid acetilsalicilic sau orice alt
component, astm bronsic, ulcer gastric sau duodenal, constipatie cronica, dificultati in respiratie,
insuficienta cardiaca severa, copii sub 12 ani.
Efecte adverse : durere sau disconfort gastric, greata, ulcer gastric, scaun colorat in negru,
eruptii cutanate, mancarime, inrautatirea astmului bronsic, respiratie suieratoare inexplicabila sau
dificultati in respiratie, tulburari hepatice si renale, dureri de cap, somnolenta, ameteli si tulburari
ale auzului, constipatie, deprimare respiratorie, supresia tusei, rareori, descuamarea pielii,
aparitia cu usurinta a vanatailor sau umflarea fetei. Se poate asocia cu un risc usor crescut de
aparitie a atacului de cord (''infarct miocardic'') sau a accidentului vascular cerebral.
Mod de administrare : Adulti si copii peste 12 ani : la ne voie 1 -2 comprimate filmate, apoi, daca
este necesar, utilizati 1 -2 comprimate filmate la intervale de 4 -6 ore.
Comprimatele filmate trebuie inghitite intregi cu apa.
Nu depasiti doza de 6 comprimate filmate Nurofen Plus pe zi.

54  ASPACO
Substante active : acid acetilsalicilic, paracetamol, fosfat
de codeina hemihidrat.
Forma farmaceutica: comprimate.
Indicatii : tratamentul simptomatic de scurta durata al
durerilor de intensitate usoara sau moderata, cu diferite localizari si tratamentul starilor febrile.
Contraindicatii : alergie (hipersensibilitate la acid acetilsalicilic, paracetamol, codeina sau oricare
dintre componente, la copii si adolescenti cu varsta sub 15 ani, insuficienta hepatica si renala severa,
ulcer gastro-duodenal activ, hemoragie digestiva, boli hemoragice sau alte boli cu risc de sangerare,
trecut cu astm bronsic indus de administrarea salicilatilor sau a unor substante cu actiune similara, in
special AINS, astm bronsic, secretii traheobronsice crescute sau probleme respiratorii severe, in caz
de leziuni ale capului si de tensiune intracraniana mare, diaree acuta infectioasa, ileus paralitic,
interventii chirurgicale recente la nivelul ficatului, vezicii biliare sau tractului biliar, daca luati sau
ati luat in ultimele 2 saptamani medicamente pentru tratarea depresiei numite IMAO (inhibitori de
monoaminooxidaza), alcoolism acut, coma, tratament cu metrotrexat de peste 15 mg pe saptamana,
deficit de enzima glucozo-6 -fosfat dehidrogenaza, sarcina si alaptare.
Efecte adverse : Tulburări gastro -intestinale: greață, vărsături, senzație de arsură la nivelul
stomacului și a esofagului, dureri abdominale, sângerări la nivelul stomacului acute grave sau oculte
și ulcerații gastro- intestinale (în cazul administrării orale timp îndelungat).
Tulburări hematologice și limfatice: sângerare nazală și la nivelul gingiilor, sângerare spontană
la nivelul pielii, risc cres cut de sângerări intraoperatorii și postoperatorii, număr anormal de scăzut
de plachete sanguine (celule care favorizează coagularea sângelui) (trombocitopenie).
Tulburări hepatobiliare: hepatotoxicitate; creșterea valorilor serice ale transaminazelor și
fosfatazei alcaline. Tulburări ale sistemului imunitar: de tip anafilactic, manifestate prin erupții pe
piele, mai ales urticarie, inflamații și ulcerații la nivelul pielii, umflarea feței, laringelui, mâinilor,
picioarelor și probleme de respirație, crize de astm bronșic.
Tulburări ale sistemului nervos: administrarea în doze mari provoacă dureri de cap, amețeli,
senzație de zgomote în urechi, somnolență sau excitație, confuzie.
Tulburări renale și ale căilor urinare: tratamentul prelungit poate determina nefrită interstițială și
necroză papilară.

55 Pot să apară, rar, reacții de hipersensibilitate (erupție trecătoare pe piele, parestezie, mâncărime),
trombocitopenie (în general asimptomatică, rar sângerări sau hematoame, scaune negre și moi, sânge
în urină și fecale, pete roșii pe tegumente), agranulocitoză (faringită și febră, neașteptat), dermatită,
afectare hepatică (icter conjunctival sau tegumentar), colică renală (durere lombară puternică apărută
brusc), insuficiență renală (ol igo-anurie).
La doze mari și tratament prelungit paracetamolul poate produce afectarea funcției renale până
la insuficiență renală cronică (nefropatie caracteristică analgezicelor), în special la persoane cu
afectare renală preexistentă.
S-au raportat, în mod excepțional, cazuri de scădere anormală a numărului celulelor albe
(leucopenie) și deficit anormal al tuturor celulelor din sânge (celule roșii, celule albe și plachete
sanguine – pancitopenie).
Mod de administrare : Adulți și adolescenți cu vârsta peste 15 ani : doza recomandată este de un
comprimat Aspaco, administrat oral, la nevoie; dacă este necesar, doza se poate repeta la intervale de
4 – 6 ore, fără a depăși 4 comprimate Aspaco pe zi.
Vârstnici : inițial se administrează jumătate din doza recomandată adulților, crescând eventual în
funcție de toleranță și necesități.
Insuficiență renală: se recomandă administrarea unor doze mai mici decât cele uzuale la adulți.
Comprimatele trebuie înghițite întregi cu o cantitate suficientă de lichi d.
Tratamentul trebuie să fie de scurtă durată (maxim 5 zile).

56

Capitolul VI . Concluzii

57

Codeina este un opioid utilizat pe scară largă pentru ameliorarea durerii, fiind utilizat și în
tratamentul tusei și al răcelii.
Efectele codeinei apar ca urmare a metabolizării acesteia în morfină. La unii dintre pacienți
codeina este trans formată în morfină mai repede decât în mod normal, ceea ce determină apariția
unor concentrații sanguine mai mari de morfină, care pot determina apariția de reacții adverse grave,
printre care tulburări respiratorii.
În statele membre ale Uniunii Eu ropene, medicamentele care conțin codeină sunt autorizate prin
procedură națională, și în funcție de stat, se eliberează fie pe bază de prescripție medicală, fie fără
prescripție medicală. Codeina se găsește pe piață ca atare sau în combinație cu alte subs tanțe active.
Comitetul de farmacovigilență consideră că, în ciuda faptului că reacțiile adverse induse de
morfină pot apărea la pacienți de toate vârstele, modul de biotransformare a codeinei la copiii sub 12
ani este variabil și imprevizibil, ceea ce constituie un risc special de apariție a reacțiilor adverse
pentru această categorie de pacienți. În plus, la copiii cu probleme respiratorii deja existente,
utilizarea codeinei determină o susceptibilitate și mai mare de apariție a tulburărilor respir atorii.
În continuare, PRAC recomandă evitarea utilizării codeinei la pacienții de orice vârstă la care se
cunoaște faptul că metabolizarea codeinei în morfină se produce mai repede decât în mod normal
(metabolizatori ultra -rapizi) sau la femeile ca re alăptează, întrucât codeina se excretă în laptele
matern, ajungând și la copil.
"Pentru toate formele farmaceutice lichide care conțin codeină ar trebui utilizate recipiente
prevăzute cu sisteme de închidere securizate pentru copii, evitând astfe l ingerarea accidentală", se
mai arată îm comunicatul EMA.
In cazul în care au întrebări sau nelămuriri, pacienților sau aparținătorilor li se recomandă să
discute cu medicul sau farmacistul.
Automedicația și consumul excesiv de medicamente p ot avea consec ințe grave asupra
organismului. Automedicația rațională este benefică oricărui sistem de sănătate, pe când o
automedicație iresponsabilă poate avea repercusiuni grave asupra sănătății.
Un rol important revine și farmacistului care, în calitate de specialist, trebuie să ofere în

58 permanență informații utile pentru pacient.
La nivel mondial, automedicația rațională este văzută ca o componentă principală a sistemului
de sănătate, fiin d inclusă și în directivele Consiliului Europei.
Acest fenomen trebuie conștientizat și în România, iar pacientul trebuie educat în direcția unei
automedicații raționale.
Automedicația poate fi răspunsul la diferite probleme de sănătate ce pot fi soluționate printr -o
automedicație corectă și responsabilă.

59

BIBLIOGRAFIE

 Popovici Adriana, Suciu Gh., Gafitanu Eliza, Motocescu Raisa, Preparate
Farmaceutice , Editura Medicala, Bucuresti, 1987.
 Baciu I., Fiziologie , Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1977.
 Mogos Gheorghe, Sitcai Niculae, Toxicologie clinica Fiziopatologie Diagnostic
Tratament, Vol. 1, Editura Medicala.
 Mogos Gheorghe, Sitcai Niculae, Toxicologie clinica Intoxicatii medicamentoase ,
Vol. 2, Editura Medicala.
 Prof. Dr. Cristea Aurelia Nicoleta, Farmacologie , Editura Medicala, Bucuresti, 2002.
 Prof. Dr. Danila Gheorghe, Chimie farmaceutica, Vol. 1, Editura All.
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Codeina
 http://www.pcfarm.ro/dictionar.php?id=codeina
 http://www.iqb.es/cbasicas/farma/farma04/c101.htm
 http://www.drugs.com/codeine.html