MIRCEA ELIADE (București, 28 februarie 1907 – Chicago, 22 aprilie 1986) a făcut studii de filozofie la București, încheiate cu o teză despre… [626292]

FĂURARI SI ALCHIMISTI
, ,
Lucrare publicată cu sprijinul
MINISTERULUI FRANCEZ AL CULTURII
ȘI COMUNICĂRII

MIRCEA ELIADE (București, 28 februarie 1907 –
Chicago, 22 aprilie 1986) a făcut studii de filozofie la
București, încheiate cu o teză despre filozofia Renașterii
(1928) și la Calcutta, India (decembrie 1928 -decembrie
1931). Își susține doctoratul în filozofie, la București, cu
o lucrare asupra gîndirii și practicilor yoga (1933). Între
anii 1933 și 1940, simultan cu o intensă activitate teoretică,
beletristică și publicistică, ține cursuri de filozofie și de
istoria religiilor la Universitatea din București. În timpul
războiului, este atașat cultural al ambasadei României la
Londra (1940 -1941) și al legației române de la Lisabona
(1941-1945).
Din 1945 se stabilește la Paris, unde predă istoria
religiilor, întîi la Ecole Pratique des Hautes Etudes (pînă
în 1948), apoi la Sorbona. Invitat în S.U.A., după un
an de cursuri ținute ca Visiting Professor pentru "Haskell .
Lectures" (1956-1957), acceptă postul de profesor titular
și de coordonator al Catedrei de istoria religiilor (din 1985,
Catedra "Mircea Eliade") a Universității din Chicago.
Cronologia operei științifice și filozofice (prima ediție
a volumelor): So/ilocvii (1932); Oceanografie (1934);
Alchimia asiatică (1935); Yoga. Essai sur les origines de la
mystique indienne (1936); Cosmologie și aldzimie babilo­
niană (1937); Fragmentarium (1939); Mitul reintegrării
(1942); Salazar și revoluția În Portugalia (1942); Insula
lui Euthanasius (1943); Comentarii la legenda Meșterului
Manole (1943); Os Romenos. Latinos Do Oriente (1943);
Techniques du Yoga (1948); Traite d' Histoire des Religions
(1949); Le Mythe de l'Eternel Retour (1949); Le Chama­
nisme et les techniques archa/ques de l' extase (1951); Images
et symboles (1952); Le Yoga. Immortalite et liberte (1954);
Forgerons et alchimistes (1956); Das Heilige und das
Profane. 1957 (Le Sacre et le profane. 1965); Mythes. reves
et mysteres (1975); Birth and Rebirth. 1958 (Naissances
mystiques, 1959); Mephistopheles et l'Androgyne (1962);
Patafijali et le Yoga (1962); Aspects du mythe (1963); From
Primitives to Zen (1967); The Quest. 1969 (La Nostalgie des
origines. 1970); De Zalmoxis el -Gengis-Khan (1970);
Religions australiennes (1972); Occultism. Witchcraft and
Cultural Fashions (1976); Histoire des croyances et des
idees religieuses I -III (1976 -1983); Briser le toit de la
maison (1986).

MIRCEA ELIADE
\,J
FAURARI
SI
,
ALCHIMISTI
,
Traducere din franceză de
MARIA și CEZAR IVĂNESCU
•
HUMANITAS
BUCUREȘTI

Coperta
IOANA DRAOPMIRESCU MARDARE
MIRCEA ELIADE
FORGERONS ET ALCHIMISTES
© Flammari on, 1977
© Humanitas, 1996, pentru prezenta versiune românească
ISBN 973-28-0670-2

In memoriam
SIR PRAPHULLA CHANDRA RAY,
EDMUND VON LIPPMANN,
ALDO MIELI.

Cuvînt înainte
Prima parte a dipticului din care este format acest
mic studiu prezintă un grup de mituri, rituri și simbo­
luri specifice meseriilor de miner, de metalurgist, de
făurar, privite din punctul de vedere al unui istoric al
religiilor. Cercetările și concluziile istoricilor tehni­
cilor și științelor ne-au fost prețioase, mărturisim, dar
scopul nostru este altul. Am încercat să înțelegem
comportamentul omului din societățile arhaice față de
Materie, să urmărim aventurile spirituale în care aces­
ta s-a angajat din clipa în care și-a descoperit puterea
de a schimba modul de a fi al Substanțelor. Ar fi tre­
buit să studiem, în chip deosebit, experiența demiur­
gică a olarului primordial, cel dintîi care a modificat
starea Materiei. Dar amintirea mitologică a acestei ex­
periențe n-a lăsat aproape nici o urmă. Am reținut
deci, ca punct de plecare, studiul raporturilor omului
arhaic cu substanțe le minerale și, îndeosebi, compor­
tamentul ritual de miner, metalurgist și făurar.
Să ne înțelegem bine: nu vă așteptați să găsiți aici
o istorie culturală a metalurgiei, care să analizeze căile
de răspîndire a metalurgiei în întreaga lume, plecînd
din centrele ei cele mai vechi, să claseze valurile de
cultură care au propagat-o și să descrie mitologiile
metalurgiste care o însoțeau. O asemenea istorie, chiar
dacă ar fi posibilă, ar necesita cîteva mii de pagini. Și

8 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
e, de altfel, îndoielnic că ea ar putea fi scrisă. Abia
dacă am început să aflăm cîte ceva despre istoria cul­
turală și mitologiile metalurgiei africane; nu știm decît
puține lucruri despre ritualurile metalurgice indone­
ziene și siberiene -și tocmai aici se găsesc princi­
palele surse ale miturilor, riturilor și simbolurilor
legate de metale. În ceea ce privește istoria universală
a difuzării tehnicilor metalurgice, aceasta prezintă încă
serioase lacune.
Fără îndoială, n-am neglijat, de fiecare dată cînd a
fost cu putință, contextul istoric-cultural al diferitelor
complexe metalurgice, dar ne-am străduit mai ales să
pătrundem în universul lor mental. Substanțele mine­
rale participă la sacralitatea Pămîntului-Mamă. Vom
întîlni foarte devreme ideea că mineralele "cresc", nici
mai mult nici mai puțin, ca niște embrioni, în
pîntecul pămîntului. Metalurgia dobîndește astfel un
caracter obstetric. Minerul și metalurgistul intervin în
dezvoltarea embriologiei subterane: grăbesc ritmurile
de creștere ale minerale lor, colaborează la "opera"
Naturii, o ajută să "nască mai repede". Pe scurt, prin
tehnicile sale, omul se substituie încetul cu încetul
Timpului, Munca lui înlocuiește lucrarea Timpului.
A colabora cu Natura, a o ajuta să producă într-un
tempo din ce în ce mai rapid, a schimba modalitățile
materiei -credem că aici am dece lat una din sursele
ideologiei a1chimice. Firește, nu pretindem că ar exis­
ta o continuitate perfectă între universul mental al
minerului, metalurgistului, făurarului și cel al a1chi­
mistului -cu toate că ritualurile inițiatice și misterele
făurarilor chinezi fac foarte probabil parte integrantă
din tradițiile moștenite mai tîrziu de daoism și alchi­
mia chineză. Dar ceea ce îi apropie pe topitor, făurar

CUVîNT îNAINTE / 9
și alchimist este faptul că toți trei revendică o expe­
riență magico-religioasă specifică în raport cu sub­
stanța; această experiență este monopolul lor, iar
secretul se transmite prin rituri de inițiere ale meseri­
ilor; toți trei lucrează asupra unei Materii pe care o
consideră vie și sacră, munca lor avînd drept scop
transformarea Materiei, "perfecționarea", "trans­
mutarea" ei. Aceste formule prea sumare vor fi pre­
cizate și corectate la timpul potrivit. Dar, repetăm,
asemenea comportamente rituale privitoare la materie
implică, sub o formă sau alta, intervenția omului în rit­
mul temporal propriu Substanțelor minerale "vii".
Aici se află punctul de contact între artizanul meta­
lurgist al societăților arhaice și c;tlchimist.
Ideologia și tehnicile alchimiei constituie tema esen­
țială a celei de a doua părți a dipticului nostru. Dacă
am insistat asupra alchimiilor chineză și indiană, am
făcut-o pentru că ele sînt mai puțin cunoscute, dar și
pentru că prezintă într-o formă mai clară acel carac­
ter de tehnică experimentală și "mistică" în același
timp. Dar trebuie s-o spunem din capul locului: al­
chimia n-a fost la origine o știință empirică, o chimie
embrionară; ea n-a devenit astfel decît mai tîrziu, cînd
universul ei mental propriu și-a pierdut, pentru ma­
joritatea experimentatorilor, validitatea și rațiunea de
a fi. Istoria științelor nu recunoaște o ruptură absolută
între alchimie și chimie: și una și cealaltă lucrează cu
aceleași substanțe minerale, utilizează aceleași aparate
și, în general, fac aceleași experiențe. În măsura în
care se recunoaște validitatea cercetărilor asupra "ori­
ginii" tehnicilor și a științelor, perspectiva istoricului
chimiei este perfect justificată: chimia s-a născut din
alchimie; mai exact: s-a născut din descompunerea

10 I FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
ideologiei alchimiei. Dar, în viziunea unei istorii a
spiritului, procesul se prezintă altfel: alchimia se eri­
ja în știință sacră, în timp ce chim ia s-a constituit după
vidarea Substanțelor de sacralitate. Or, între planul
sacrului și planul experienței profane există în mod
necesar o ruptură.
Un exemplu ne va face să realizăm mai bine dife­
rența. "Originea" dramei (a tragediei grecești ca și a
scenariilor dramatice din Orientul Apropiat antic și
Europa) se lasă descoperită în anumite ritualuri se­
zoniere, desfășurînd secvența următoare: lupta între
două principii antagonice (Viața și Moartea, Dum­
nezeu și Dragonul etc.), patimile unui zeu, bocetul
care-i însoțește "moartea" și bucuria care-i salută "în­
vierea". Gilbert Murray a reușit chiar să demonstreze
că structura anumitor tragedii ale lui Euripide (nu nu­
mai Bacantele, ci și Hipolit și Andromaca) conserva
încă schema unor vechi scenarii rituale. Dacă e ade­
vărat că drama derivă din asemenea scenarii rituale,
că ea s-a constituit ca fenomen autonom utilizînd ma­
teria ritului sezonier, sîntem îndreptățiți să vorbim
despre "originile" sacre ale teatrului profan. Dar dife­
rența calitativă între cele două categorii de fapte nu
este mai puțin evidentă: scenariul ritual aparține eco­
nomiei sacrului, declanșînd experiențe religioase și an­
gajînd "salvarea" comunității considerate în întregul
ei; drama profană, după ce și-a defmit propriul univers
spiritual și sistemul de valori, provoacă experiențe de
o cu totul altă natură (emoțiile "estetice"), urmărind
un ideal de perfecțiune formală, absolut străin valo­
rilor experienței religioase. Există deci o ruptură între
cele două planuri, chiar dacă, de-a lungul multor se­
cole, teatrul s-a menținut într-o atmosferă sacră. Nu

CUVîNT îNAI�TE / 11
putem decît constata distanța incomensurabilă între cel
care participă religios la misterul sacru al unei litur­
ghii și cel care se bucură ca un estet de frumusețea
spectaculară și acompaniamentul lui muzical.
În mod sigur, operațiile alchimice nu erau simboli­
ce: erau operații materiale, practicate în laboratoare,
urmărind însă un alt scop decît chimia. Chimistul
practică observația exactă a fenomenelor fizico-chi­
mice și experiențe sistematice pentru a pătrunde struc­
tura materiei -alchimistul este preocupat de
"pătimirea", "moartea" și "nunta" substanțelor cerute
de transmutația materiei (Piatra Filozofală) și a vieții
umane (Elixir Vitae). C. G. Jung a demonstrat că sim­
bolismul proceselor alchimice se reactualizează în
anumite vise și fabulații ale unor subiecți care ignoră
total alchimia; observațiile sale nu interesează numai
psihologia profunzimilor: ele confIrmă indirect funcția
soteriologică, funcție constitutivă a alchimiei, după
cum se pare.
Ar fi imprudent să judecăm originalitatea alchimiei
prin implicarea ei în originea și triumful chimiei. Din
punctul de vedere al alchimistului, chimia era o "că­
dere", chiar prin faptul că reprezenta secularizarea
unei științe sacre. Nu vom întreprinde aici o para­
doxală apologie a alchimiei: ar însemna să ne con-
. formăm celor mai elementare metode ale istoriei
culturii și nimic mai mult. Nu există decît un mijloc
dacă vrem să înțelegem un fenomen cultural străin
conjuncturii ideologice actuale: să-i descoperim "cen­
trul", să ne instalăm în el pentru a accede de aici la
toate valorile pe care le impune. Plasîndu-ne în per­
spectiva alchimistului vom reuși să înțelegem mai
bine universul alchimiei și să-i măsurăm originalitatea.

12/ FĂURARI ȘI ALCHIMI ȘTI
Același demers metodologic se impune pentru toate
fenomenele exotice sau arhaice: înainte de a le judeca,
este important să le înțelegem bine, să le asimilăm ide­
ologia, oricare ar fi mijloacele lor de expresie: mituri,
simboluri, ritualuri, comportamente sociale …
Printr-un ciudat complex de inferioritate al culturii
europene, a vorbi în "termeni onorabili" despre o cul­
tură arhaică, a preze�ta coerența ideologică, noblețea
umanismului ei, evitînd să insiști asupra acelor părți
secundare sau aberante ale ideologiei, economiei și
igienei sale înseamnă a risca să fii suspectat de es­
chivare sau chiar de obscurantism. Complexul de in­
ferioritate este, istoric vorbind, de înțeles. De aproape
două secole, spiritul științific european depune un efort
fără precedent pentru a explica lumea, cu scopul de
a o cuceri și de a o transforma. În plan ideologic, tri­
umful spiritului științific s-a tradus nu numai prin
credința într-un progres infinit, dar și prin certitudinea
că, în mod sigur, cu cît ești "mai modem" cu atît ești
mai aproape de adevărul absolut și participi mai deplin
la demnitatea umană. Or, de cîtva timp, cercetările ori­
entaliștilor și etnologilor au demonstrat că existau, că
mai există încă, societăți și civilizații de o remarca­
bilă valoare care, deși nu-și revendică vreun merit
științific (în sensul modem al termenului), nici vreo
predispoziție deosebită pentru creații industriale, ela­
borează totuși sisteme metafizice, morale și chiar eco­
nomice perfect valabile. Este însă firesc ca o cultură
ca a noastră, angajată eroic pe o cale considerată nu
numai cea mai bună, dar și singura demnă de un om
inteligent și cinstit, o cultură care, pentru a hrăni
uriașul efort intelectual cerut de progresul științei și
al industriei, a fost obligată să sacrifice partea cea mai

CUVÎNT ÎNAINTE / 13
bună a sufletului ei -este firesc ca o asemenea cul­
tură să devină excesiv de geloasă pe propriile ei va­
lori, iar reprezentanții ei cei mai calificați să privească
cu suspiciune orice încercare de validare a creațiilor
altor culturi exotice sau primitive. Realitatea și măreția
unor asemenea valori culturale excentrice sînt sus­
ceptibile de a isca îndoiala în mințile reprezentanților
civilizației europene: aceștia pot ajunge să se întrebe
dacă opera lor, prin chiar faptul că s-ar putea să nu fie
considerată culmea spirituală a umanității și singura
posibilă în secolul al XX-lea, merită eforturile și sacri­
ficiile pe care le-a cerut.
Dar acest complex de inferioritate e acum pe cale
de a fi depășit prin cursul însuși al Istoriei. Astfel,
putem spera că, așa cum civilizațiile extraeuropene
au început să fie studiate și înțelese din interiorul pro­
priei lor viziuni, tot așa anumite momente ale istoriei
spirituale europene, apropiate mai degrabă de culturile
tradiționale și despărțite ferm de tot ceea ce a creat Oc­
cidentul după triumful spiritului științific, nu vor mai
fi judecate cu prejudecățile polemioe ale secolelor al
XVIII-lea și al XIX-lea. Alchimia face parte din aceste
creații ale spiritului preștiințific, iar istoriograful și-ar
asuma un mare risc prezentînd-o ca pe o etapă rudi­
mentară a chimiei, adică, într-un cuvînt, ca pe o știință
profană. Perspectiva era viciată prin faptul că istorio­
graful, doritor să dezvăluie cît mai amplu rudimentele
de observație și experiment atestate în operele al­
chimice, acorda o importanță exagerată anumitor texte
care trădau un început de spirit științific, neglijînd sau
chiar ignorînd alte texte care, în perspectivă alchimică,
erau vizibil mai prețioase. Cu alte cuvinte, valorizarea
scrierilor alchimice ținea mai puțin cont de universul

14/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
teoretic la care ele participau decît de scara de valori
proprie istoriografului chimist din secolul al XIX-lea
sau al XX-lea, adică, în ultimă instanță, proprie uni­
versului științei experimentale.
Am dedicat acest studiu memoriei celor trei mari is­
torici ai științei: Sir Praphulla Chandra Ray, Edmund
von Lippmann și Aldo Mieli care, între 1925 și 1932,
ne-au încurajat și ne-au călăuzit cercetările. Două
studii mici publicate în limba română, Alchimia asi­
atică (București, 1935) și Cosmologie și alchimie ba­
biloniană (București, 1937) prezentau deja esențialul
dosarului despre alchimiile indiene, chineze și ba­
biloniene. Cîteva fragmente din primul studiu au fost
traduse în franceză și publicate într-o monografie de­
spre Yoga (cf. Yoga. Essai sur les origines de la mys­
tique indienne, Paris-București, 1936, pp. 254-275; să
cercetăm apoi Yoga. Immortalite et liberte, Paris 1954,
pp. 274-291); o parte, remaniată și augmentată, din
Cosmologie și a/chimie babiloniană, a fost publicată în
engleză, în 1938, sub titlul Metallurg y, Magic and A/­
chemy (= Za/moxis, 1, pp. 85-129 și, separat, în primul
dintre Cahiers de Za/moxis ). Am reluat în lucrarea de
față majoritatea materialelor folosite deja în studiile
precedente, ținînd însă cont de lucrările apărute înce­
pînd cu anul 1937, mai ales de traducerile din textele
alchimice chineze, de articolele din revista Ambix și
de lucrările profesorului Jung. Am adăugat CÎteva ca­
pitole și am rescris aproape în întregime cartea pentru
a o adapta opiniilor noastre actuale asupra subiectu­
lui. Pentru a-l face accesibil, am redus la minimum
referințele din josul paginii. Bibliografiile esențiale,
stadiul problemelor și, în general, discuțiile asupra

CUVîNT îNAINTE / 15
anumitor aspecte mai speciale au fost grupate la sfîr­
șitul lucrării sub forma unor scurte apendice.
Am putut duce la bun sÎrrșit acest studiu grație unei
burse de cercetări oferite de Bollingen Foundation,
New York: Trustului Fundației îi datorăm toată re­
cunoștința noastră. Sîntem de asemenea îndatorați
prietenei noastre, domna Olga Froebe-Kapteyn, care
cu multă amabilitate ne-a pus la dispoziție bogatele
colecții din Archiv fur Symbolforsc hung, fondată de ea
la Ascona, și, de asemenea, prietenilor noștri dr Henri
Hunwald, Marcel Leibovici și Nicolas Morcovescou.
Toți ne-au înlesnit cercetările și au contribuit la com­
pletarea documentației: îi rog aici să primească cele
mai sincere mulțumiri. Grație prieteniei dr Rene La­
forgue și a Deliei Laforgue, a dr Roger Godel și a
Alicei Godel, am putut lucra în casele lor din Paris și
Val d'Or. Avem marea plăcere de a le exprima tuturor
gratitudinea noastră. În sfîrșit, dragul nostru prieten,
dr Jean Gouillard, a avut încă o dată amabilitatea de
a citi și corecta manuscrisul francez al acestei cărți;
nu găsim cuvinte pentru a-i exprima recunoștința
noastră pentru truda considerabilă pe care o consacră,
de atîția ani, corectării și ameliorării textelor noastre.
Lui i se datorește, în mare parte, faptul că lucrările
noastre au putut să apară în franceză.
Val d'Or, ianuarie 1956

16/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
Post-scriptum la ediția a doua
De mult timp doream să revedem și să actualizăm
această carte. Dar un autor nu este întotdeauna stăpîn
pe opera lui. În lipsă de ceva mai bun, ne-am mulțu­
mit să completăm informația și să analizăm bibliogra­
fia recentă în mai multe studii (cf. History of Religions,
VIII, 1968, pp. 74-88; X, 1970, pp.178-182; "The
Myth of Alchemy ", în curs de apariție) și în două
Seminarii ținute la Universitatea din Chicago în 1970
și 1975. Rezultatele acestor cercetări au fost integrate
în prezenta ediție.
Cu toate că n-am abordat subiectul din perspectiva
istoriei tehnicilor și științelor, un mare număr de spe­
cialiști ne-au apreciat favorabil demersul. Satisfacția
noastră este cu atît mai mare cu cît este vorba de sa­
vanți cu preocup ări diferite: istorici ai vechii chimii,
R. P. Multhauf și A. G. Debus, istorici ai științei chi­
neze, J. Needham și N. Sivin, un istoric al alchimiei și
farmaciei occidentale, W. Schneider, un istoric al
științei islamice, S. H. Nasr și un specialist în pansofie,
W. E. Peuckert.
Universitatea din Chicago, noiemb rie 1976

1
METEORIȚI ȘI METALURGIE
Meteoriții nu puteau trece rară să lase o puternică
impresie : veniți "de sus", din Cer, aceștia participau
la sacralitatea celestă. La un moment dat, în anumite
culturi, cerul a fost imaginat ca fiind de piatră.' În
zilele noastre încă, australienii cred că bolta e făcută
din cristal de stîncă sau că tronul zeului uranian e con­
struit din cuarț. Considerate fragmente desprinse din
tronul celest, cristalele de stîncă jucau un rol esențial
în inițierile șamanice, la negritoșii din Malacca, în
America de Nord etc.2 Aceste "pietre de lumină", cum
le considerau daiakii, oameni ai mării din Sarawak, re­
flectau tot ceea ce se întîmpla pe pămînt; ele revelau
șamanului tot ceea ce făcea sufletul bolnavului și locul
unde acesta se ascundea. Mai trebuie să amintim că
șamanul era cel care "vedea" pentru că el dispunea de
o vedere supranatural ă: el "vedea" departe la fel de
bine în spațiu ca și în timp; percepea ceea ce rămînea
invizibil profani lor ("sufletul", spiritele, zeii). În tim­
pul inițierii, viitorul șaman era îndopat cu cristale de
cuarț. Cu alte cuvinte, capacitățile sale vizionare și
1 Se vor găsi CÎteva indicații la sfîrșitul cărții, în Nota A, unde
am grupat esențialul bibliografiei privitoare la meteoriți și începu­
turile metalur giei.
2 A se vedea materialele și discuțiile acestui complex mitica-ri­
tual în cartea noastră Le Chamanisme et les techniques archa/ques
de l'extase, pp. 135 și urm.

18/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
"știința" îi veneau, cel puțin în parte, din mistica soli­
darizare cu Cerul. 3
Să reținem această primă valorizare religioasă a
aeroliților: aceștia cad pe pămînt încărcați de sacrali­
tate celestă și, prin urmare, reprezintă Cerul. De aici
s-a născut, foarte probabil, cultul atîtor meteoriți sau
chiar identificarea lor cu o divinitate: oamenii vedeau
în ei "forma dintîi", manifestarea imediată a divinității.
Palladion-ul de la Troia era considerat ca venit din cer,
iar autorii antici recunoșteau în el statuia zeiței Atena.
Se acordă o origine celestă statuii Artemidei din Efes
precum și conului lui Elagabal de la Emesa (Herodian,
V, 3, 5). În Frigia, meteoritul Pessinonte era venerat
ca o imagine a Cybelei și, în urma unei profeții a ora­
colului de la Delphi, a fost transportat la Roma, la
puțin timp după cel de al doilea război punic. Un bloc
de piatră dură, reprezentarea cea mai veche a lui Eros,
se învecinează, la Thespiae, cu imaginea zeului sculp­
tat de Praxiteles (Pausanias, IX, 27, i). Se pot găsi ușor
și alte exemple (cel mai cunoscut fiind Ka' aba de la
Mecca). Este remarcabil că un anumit număr de meteo­
riți sînt asociați zeițe lor, mai ales zeițelor fertilității (de
tip Cybela) . Avem de a face în acest caz cu un transfer
de sacralitate : originea uraniană este uitată în favoa­
rea ideii religioase de petra genitrix; asupra motivului
fertilității pietrelor ne vom opri puțin mai departe.
Esența uraniană și deci masculină a meteoriților nu
este însă mai puțin incontestabilă, căci anumite silexuri
și unelte neolitice au fost numite de oameni în epoci
3 Vom vedea mai departe că, la un alt nivel cultural, nu cristalul
de stîncă, ci metalul conferă șamanului virtuțile sale. În timpul
inițierii, oasele șamanului siberian sînt legate în fiare și chiar i se
confecționează oase de fier (cf. p. 69).

METEORIȚI ȘI METALURGIE / 19
mai tîrzii "piatră fulgerată ", "dinte fulgerat" sau "to­
porullui Dumnez eu" (God's axes): locurile în care se
aflau erau considerate a fi fost lovite de fulger.4
Fulgerul este arma zeului cerului. Cînd acesta a fost
înlocuit cu zeul furtunii, fulgerul a devenit semnul hi­
erogamiei între zeul uraganului și zeița Pămînt. Așa se
explică numărul mare de topoare duble pe care le
întîlnim prin prăpăstiile și peșterile Cretei. Asemenea
fulgerului și meteoriților, topoarele "crăpau" Pămîntul:
ele simboliza u altădată unirea Cerului cu Pămîntul.
Delphes, cea mai cunoscută dintre prăpăstiiIe- Greciei
antice, își datorește numele acestei imagini mitice:
delphi înseamnă, într-adevăr, organul generator femi­
nin. Cum vom vedea mai departe, un număr de alte
simboluri asimilau Pămîntul unei femei. Dar omologa­
rea avea o valoare exempla ră, prioritatea revenea deci
Cosmosului : Platon amintește în Menex (238 a) că fe­
meia imita pămîntu l concepînd, și nu invers.
"Primitivii" lucrau fierul meteoritic cu mult timp
înainte de a învăța să folosească minereurile fieroase
de suprafață.5 Se știe, pe de altă parte, că înainte de a
descoperi fuziunea, popoarele preistorice tratau anu­
mite minereuri ca piatra, adică le considerau materi­
ale brute pentru fabricarea uneltelor litice. O tehnică
similară era aplicată pînă într-o epocă foarte recentă de
anumite popoare care nu cunoșteau metalurgia: lucrau
4 ef. cîteva indicații bibliografice în Nota A.
5 ef. G. F. Zimmer, "The Use of Meteoric Iron by Primitive
Man", Journal ofthe Iron and Steellnstitute, 1916, pp. 306 și urm.
Discuția cu privire la întrebuințarea fierului meteoritic de către
primitivi și popoarele antice, începută în 1907 în Zeitschrif t fur
Ethnologie și continuată cîțiva ani, a fost rezumată de Montelius,
Priihistorische Zeitung, 1913, pp.289 și urm. ef. R. J. Forbes,
Metallurgy in Antiquity, Leiden, 1950, pp. 401 și urm.

20/ FĂURARI ȘI ALCHIMI ȘTI
fierul meteoritic cu ciocanul de silex, fasonînd obiec­
tele ale căror forme reproduceau punct cu punct mo­
delele litice. Astfel, eschimoșii din Groenlanda își
fabricau cuțitele din fierul meteoritic.6 Cînd Cortez i-a
întrebat pe șefii azteci de unde-și procurau cuțitele,
aceștia i-au arătat ceruI.1 Asemenea maiașilor din Yu­
catau și incașilor din Peru, aztecii foloseau numai fierul
meteoritic. Ei nu cunoșteau fuziunea minereurilor.
Arheologii n-au descoperit nici o urmă de fier terestru
în zăcămintele preistorice din Lumea Nouă.8 Meta­
lurgia propriu-zisă a Americii meridionale și centrale
era, foarte probabil, de origine asiatică: ultimele cer­
cetări tind s-o lege de cultura sud -chineză a Epocii Chu
(medie și tîrzie, secolele VIII-IV înainte de Cristos) ;
ea ar fi deci, pe scurt, de origine danubiană pentru că
metal urgia danubiană s-a răspîndit în secolele IX-VIII
înainte de Cristos prin Caucaz, pînă în China.9
Popoarele Antichității orientale au împărtășit foarte
probabil idei analoage. Cuvîntul sumerian AN-BAR,
cea mai veche vocabulă de semnînd fierul, este alcătuit
din semnele pictografice "cer" și "foc". Cuvîntul e tra­
dus în general prin "metal ceresc" sau "metal-stea".
Campbell Thompson îl traduce prin "fulger ceresc (al
meteorit ului)" . Etimologia celuilalt nume mesopota­
mian al fierului, asirianul parzillu, rămîne contro­
versată. Anumiți savanți îl derivă din sumerianul
BAR. GAL, "marele metal" 10, dar majoritatea îl bă­
nuiesc de origine asiată, din cauza terminației în -ill
6 Richard Andree, Die Metalle bei den Naturvolkern, pp. 129-131.
7 T. A. Rickard, Man and Metals, val. 1, pp. 148-149.
8 R. G. Forbes, Metallurgy in Antiquity, p. 40l.
9 R. Heine-Geldern, Die asiatische Herkunft der siidamerika­
nischen Metallte chnik", Peideuma, V, 1954, spec. pp. 415-416 .
10 Cf. p. IX, Axei W. Persson, "Eisen und Eisenbereitung in
ăltester Zeit", p. 113.

METEORIȚI �I METAIIJI�Cill' /.'1
(Forbes, p. 463, Bork și Gaertz au propus o origine
caucaziană; a se vedea Forbes, ibid.).ll
Nu vom aborda aici problema, foarte complexă, a
metalurgiei fierului în Egiptul antic. Vreme îndelun­
gată, egiptenii n-au cunoscut decît fierul meteorit ic.
Fierul zăcămintelor nu pare să fi fost utilizat în Egipt
înaintea celei de a XVIII-a dinastii și a Noului Imperiu
(Forbes, p. 429). Este adevărat că s-au găsit obiecte de
fier terestru între blocurile Marii Piramide (2900
înainte de Cristos) și într-o piramidă a dinastiei a VI-a,
la Abydos, dar proveniența egipteană a acestor obiecte
n-a fost definitiv stabilită. Termenul biz-n. pt, "fier
ceresc", sau mai exact "metal ceresc", indică în mod
clar originea meteoritic ă. (Este, de altfel, posibil ca ter­
menul să fi fost mai întîi aplicat aramei; ef. Forbes,
p. 428) Aceeași situație și la hitiți: un text din secolul
al XIV-lea precizează că regii hitiți foloseau "fierul ne­
gru ceresc" (Rickard, Man and Metals, 1, p. 149). Fierul
meteoritic este cunoscut în Creta din epoca minoică
(2000 înainte de Cristos), și s-au găsit obiecte din fier
în mormintele din KnosSOS. 12 Originea "celestă" a fie­
rului este poate atestată în vocabula grecească sideros
care a fost pusă în legătură cu sidus, -eris, "stea" și litu­
ani anul svidu, "a străluci", svideti, "strălucitor ".
Utilizarea meteoriților nu era totuși în măsură să pro­
moveze o "vîrstă a fierului" propriu-zisă. De-a lungul
acestei vîrste, metalul a fost rar (era la fel de prețios
ca aurul) și întrebuințarea lui era mai degrabă rituală.
11 Pentru toate acestea și pentru începuturile metalurgiei în
Egipt, a se vedea Nota A.
12 Cf. Nota A. Dar industria fierului n-a fost niciodată impor­
tantă în Creta. Miturile și legendele grecești cu privire la lucrarea
fierului în Creta se datoresc probabil confuziei între muntele cre­
tan Ida și muntele frigi an cu același nume, unde exista într-adevăr
o foarte veche industrie a fierului; ef. Forbes, op. cit., p. 385.

22/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
A fost necesară desc operirea fuziunii minereurilor pen­
tru a inaugura o nouă etapă în '!iața omenirii, vîrsta me­
talelor. Aceasta este una cu adevărat a fierului. Spre
deosebire de metalurgia aramei și a bronzului, meta­
lurgia fierului devine foarte repede industrială. O dată
descoperit sau învățat secretul topirii magnetitului sau
hematitu lui, nu era greu de procurat mari cantități de
metal, pentru că zăcămintele erau foarte bogate și re­
lativ ușor de exploatat. Dar tratarea minereului terestru
nu semăna cu cea a fierului meteoritic și se deosebea
și de fuziunea aramei sau a bronzului. Numai după des­
coperirea cuptoarelor și mai ales după punerea la punct
a tehnicii de "întărire" a metalului adus la punctul de
roșu, fierul își cîștigă poziția sa predominantă. Începu­
turile acestei metalurgii pe scară industrială se pot fixa
în jurul anilor 1200-1000 înainte de Cristos, în mun­
ții Anneniei. De acolo secretul fuziunii se răspîndește
străbătînd Orientul Apropiat, Mediterana și Europa Cen­
trală, cu toate că, așa cum am văzut, fierul, fie de origi­
ne meteoritică, fie extras din zăcăminte de suprafață, a
fost cunoscut începînd cu mileniul al III-lea în Meso­
potamia (Tell Asmar, Tell Chagar Bazar, Mari), în
Asia Mică (Alaca Hiiytik) și probabil chiar în Egipt
(Forbes, pp. 417 și urm.). Pînă tîrziu, lucrarea fierului
va rămîne credincioasă modelelor și stilurilor vîrstei
bronzului (tot așa cum vîrsta bronzului va prelungi mai
întîi morfologia stilistică a vîrstei pietrei). Fierul apare
sub fonnă de ornamente, amulete și statuete, păstrînd
mult timp o valoare sacră care supraviețu iește, de alt­
fel, la multe popoare "primitive".
Nu ne vom ocupa de etapele metalurgiei antice, nici
de influența ei de-a lungul istoriei. Scopul nostru este
numai să desprindem simbolismele și complexele ma­
gico-religioase actualizate și răspîndite în vîrsta me­
talelor, mai ales după triumful industrial al fierului.

METEORI ȚI ȘI METALUR GIE /23
Căci, înainte de a se impune în istoria militară și poli­
tică a umanității, "vîrsta de fier" a prilejuit creații spi­
rituale. Cum se întîmplă adesea, simbolul, imaginea,
ritualul anticipează și uneori chiar fac posibile aplica­
țiile utilitare ale unei descoperiri.
Înainte de a fi un mijloc de transport, carul a fost ve­
hiculul procesiunilor rituale: el plimba simbolul Soa­
relui sau imaginea zeului solar. De altfel, nu s-a putut
"descoperi " carul decît după ce a fost înteles simbolul
roții solare. Înainte de a schimba fața iumii, "vîrsta
fierului" a dat naștere unui mare număr de rituri, mi­
turi și simboluri care n-au rămas Iară răsunet în istoria
spirituală a umanității. Așa cum am mai spus, numai
după succesul industrial al fierului s-a putut vorbi de
etapa metalurgică a umanității. Descoperirea și progre­
sele ulterioare ale fuziunii fierului au revalorizat toate
tehnicile metalurgice tradiționale. Metalurgia fierului
terestru l-a făcut să devină apt pentru întrebuințările
cotidiene.
Or, acest fapt a avut consecințe importante. Alături
de sacralitatea celestă, imanentă meteoriților, ne aflăm
acum în prezența sacralității telurice, la care participă
mine le și minereurile. Metalurgia fierului a profitat de
descoperirile tehnice ale metalurgiei aramei și bronzu­
lui. Se știe că încă din neolitic (mileniile V-VI) omul
folosea sporadic arama pe care o găsea la suprafața pă­
mîntului, dar o trata ca pe piatră sau os, adică ignora
calitățile specifice ale metalului. Abia mult mai tîrziu
s-a început lucrarea aramei prin încălzire, dar fuziu­
nea propriu-zisă a aramei nu datează decît din anii
4000 -3500 înainte de Cristos (în perioada Al Ubeid
și Uruk), și nu se poate vorbi despre o "vîrstă a ara­
mei" cît timp nu se obțin decît mici cantități de metal.
Apariția tardivă a fierului, urmată de triumful său in­
dustrial, a influențat puternic riturile și simbolurile

24/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
metalurgic e. O serie întreagă de tabuuri sau de între­
buințări magice ale fierului derivă din victoria lui și din
faptul că a eliminat bronzul și arama, reprezentînd alte
vîrste și alte metalurgii. Făurarul este înainte de toate
un meșter al fierului și condiția lui de nomad -el se
deplasează continuu în căutarea metalului brut și a co­
menzilor -îl pune în contact cu populații diferite.
Făurarul este principalul agent de difuzare a mitolo­
giilor, riturilor și misterelor metalurgice. Acest ansam­
blu de fapte ne introduce într-un prodigios univers
spiritual pe care ne propunem să-I prezentăm în pagi­
nile care urmeză.
Ar fi anevoios și în același timp imprudent să înce­
pem printr-o privire de ansamblu; să ne apropiem pas
cu pas de universul metalurgie i. Vom întîlni un număr
de rituri și mistere legate de concepțiile magico-reli­
gioase solidare, paralele sau chiar antagonice. Să încer­
căm să le enumerăm pe scurt, pentru a degaja liniile
generale ale anchetei noastre. Vom prezenta o serie de
documente privind funcția rituală a fierăriei, caracterul
ambivalent al făurarului și raporturile existente între ma­
gie (stăpînirea focului), făurari și societățile secrete. Pe
de altă parte, munca în mină și metalurgia ne orientează
spre concepțiile specifice legate de Pămîntul-Mamă, de
sexualizarea lumii minerale și a uneltelor, de solidari­
tatea între metalurgie, ginecologie și obstetrică. Vom
începe prin expunerea unora dintre aceste concepții, pen­
tru a înțelege mai bine universul metalurgistului și al
făurarului. Cu privire la miturile despre originea meta­
lelor, vom întîlni complexe mitico-rituale cuprinzînd
noțiunea de geneză prin sacrificiul sau autosacrificiul
unui zeu, raporturile între mistica agricolă, metalurgie
și alchimie, în sf'rrșit, ideile de creștere naturală, creș­
tere precipitată și "perfecție". Vom măsura, apoi, im­
portanța acestor idei în constituirea alchimiei.

2
MITOLOGIA VÎRSTELOR DE FIER
Nu vom insista asupra sacralității fierului. Fie că este
privit ca venit din cer, fie că se extrage din măruntaiele
Pămîntu lui, acesta este încărcat de o putere sacră. Res­
pectul față de metal se menține chiar și la populațiile
de o înaltă cultură. Regii malaiezi păstrau pînă nu de
mult un "bulgăr sacru de fier" care făcea parte din re­
galitatea lor și pe care-l înconjurau cu o extraordinară
"venerație amestecată cu o teroare superstițioasă" 1. Pen­
tru "primitivii" care nu cunoșteau prelucrarea metale­
lor, uneltele de fier erau încă și mai venerate : populația
bhil, o populație arhaică din India, făcea ofrande de
fructe vîrfurilor de săgeți pe care și le procura de la
triburile vecine.2 Să precizăm că nu era vorba de ,,feti­
șism", de adorarea unui obiect în sine și pentru sine,
într-un cuvînt, de "superstiție " -ci de respectul sacru
privind un obiect ciudat care nu aparținea universului
familiar, care venea din altă parte, fiind deci un semn
din lumea cealaltă, o imagine aproximativă a trans­
cendenței. Toate acestea sînt evidente în culturile care
cunosc de foarte multă vreme întrebuințarea fierului te­
restru: ele mai păstrează încă amintirea fabuloasă a
"metalului ceresc", credința în puterile lui oculte.
IA. C. Kruyt, citat de W. Perry, The Children ofthe Sun, Londra,
1927, p. 391.
2 R. Andree, Die Metalle bei den Naturvolkern, p. 42.

26/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
Beduinii din Sinai sînt convinși că acela care reușește
să-și fabrice o spadă din fier meteoritic devine invulne­
rabil în luptă și convins că-și va bate toți adversar ii.3
"Metalul ceresc", fiind străin de pămînt, este deci "trans­
cendent", vine de "sus": iată de ce, pentru un arab din
zilele noastre, fierul este o minune, fiind capabil să
facă miracole. Poate este vorba de amintirea mitologică
a epocii în care oamenii nu foloseau decît fierul me­
teoritic. Ne aflăm și în acest caz în fața unei imagini
a transcendenț ei: pentru că miturile păstrează amintirea
acelei epoci fabuloase în care oamenii erau dotați cu
virtuți și puteri extraordinare , fiind considerați ca niște
semizei. Or, există o ruptură între "acel timp" mitic
(illud tempus) și timpurile istorice -și orice ruptură
indică, la nivelul spiritualității tradiționale, o transcen­
dență anulată de "cădere".
Fierul își mai păstrează încă extraordinara lui virtute
magico-r eligioasă chiar la popoarele cu o istorie cul­
turală destul de avansată și complex ă. Pliniu scria că
fierul poate fi folosit împotriva acelor noxia medicam en­
ta și, de asemenea, împotriva acelor adversus nocturnas
limphationes (Nat. Hist., XXXIV, 44). Credințe similare
sînt răspîndite în Turcia, Persia, India, la populația
dayak etc. În 1907, J. Goldziher adunase deja un mare
număr de documente privind folosirea fierului împotri­
va demonilor. Douăzeci de ani mai tîrziu, S. Seligmann
înzecise numărul referințelor; dosarul este practic ne­
limitat. Mai ales cuțitul este cel care îndepărtează de­
monii. În nord-estul Europei, obiectele de fier apără
3 W. E. Jennings -Bramley, The 8eduins of the Sinai-Peninsula,
Palestine Exploration Fund, 1906, p. 27, citat de R. Eisler, "Das
Qainzeichen ", Le Monde oriental, 29, 1929, pp. 48-112, spcc. p. 55.

MITOLOGIA VîRSTELOR DE FIER /27
recoltele de intemperii și de deochi.4 Aceasta este amin­
tirea fabuloasă a ultimei, ca dată, dintre" vîrstele meta­
lului", vîrsta fierului victorios a cărei mitologie, în
mare parte pierdută, mai supraviețuiește încă în obice­
iuri, tabuuri și "superstiți i" încă nebănuite. Dar aseme­
nea făurarilor, fierul își păstrează caracterul.ambiv alent:
el poate încarna și spiritul diabolic . În foarte multe
locuri, persistă amintirea obscură că fierul nu repre­
zintă numai o victorie prin civilizație (adică prin agri­
cultură), ci este victorios și prin război. Triumful
militar va fi omologa t uneori cu triumful demoniac .
Pentru populația wa chagga, fierul conține în sine o
forță magică, dușmană vieții și păcii. 5
Uneltele făurarului participă și ele la sacralitate.
Barosul, foalele, nicovala se revelează ca ființe ani­
mate și miraculoase : li se atribuie puterea, prin forța
lor magico-religioasă, de a opera fără ajutorul făuraru­
lui. Făurarul din Togo vorbește, amintind de uneltele
sale, de "baros și familia lui". În Angola, barosul este
venerat pentru că el făurește instrumentele necesare
agriculturii : este tratat ca un prinț și răsfățat ca un
copil. Populația ogowe, care nu cunoaște fierul și deci
nu-l prelucrează, adoră foalele făurarilor din triburile
învecinate. Populațiile mossengere și ba sakate cred că
demnitatea meșterului-fă urar se concentrează în foale.6
În privința cuptoarelor, construcția acestora este încon­
jurată de mistere, constituind un ritual propriu-zis.
(A se vedea mai departe, pp. 58 și urm.)
4 Pentru rolul fierului în magie, agricultură, medicină populară
etc., a se vedea cîteva indicații în Nota B.
5 Walter Cline, Mining and Metallurgy in Negro Africa, Paris,
1937, p. 117.
6 R. Andree, op. cit., p. 42; W. Ciine, Mining and Metallurgy in
Negro Africa, p. 124; R. J. Forbes, Metallur gy in Antiquity, p.83.

28/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
Toate aceste credințe nu se opresc numai la puterea
sacră a metalelor, ele se extind și la magia instrumen­
telor. Arta de a face unelte este de esență supraumană,
fie divină, fie demoniacă (făurarul fabrică și arme uci­
gașe). Resturi de vechi mitologii din epocile litice s-au
adăugat, integrîndu -se, mitologiei metalelor. Unealta
de piatră, boxul erau încărcate de o forță misterioasă:
loveau, răneau, făceau țăndări, scoteau scîntei -exact
ca trăznetu l. Magia ambivalentă a armelor de piatră,
ucigașe sau binefăcătoare, asemenea trăznetu lui, s-a
transmis, amplificată, noilor instrumente fabricate din
metal. Barosul, moștenitorul toporului din timpurile
litice, devine însemnul zeilor puternic i, al zeilor fur­
tunii. Înțelegem acum de ce zeii furtunii și ai fecun­
dității agrare sînt uneori imaginați ca niște zei făurari.
Populația t'u-jen din Kuang-si sacrifică zeului Dant­
sien San capre pentru că acesta le folosește capetele
drept nicovale. În timpul furtunilor, Dantsien San își
lucrează fierul între coarnele animalului sacrifica t; ful­
gerele și grindina înstelată cad pe pămînt alungînd
demonii. Zeul, în calitatea lui de făurar, îi apără pe
oameni și recolte le lor. Dantsien San este un zeu al
furtunii, corespunzător tibetanului dam-can, deci lui
rDorje-legs(pa) care călărea o capră, părînd să fie o
veche divinitate benefică. Or, rDorje-legs(pa) este un
zeu-făurar; cultul lui este în legătură cu furtuna, agri­
cultura și capra?; o situație asemănă toare se întîlnește
și la populația dogon. Făurarul ceresc îndeplinește
funcția de erou civilizator: acesta aduce din cer se­
mințe de cultivat și-i învață pe oameni agricultura.
7 Dominik Schrtider, "Zur Religion der Tujen", Anthropos,
1952, pp. 828 și urm. H. Hoffmann, Quellen zur Geschichte der ti­
betischen Bon Reli'gion, Mainz, 1951, p. 164.

MITOLOGIA VÎRSTELOR DE FIER /29
Să reținem O clipă această secvență de imagini miti­
ce: zeii furtunii lovesc pămîntul cu "pietre fJlgerate";
ei au drept însemn securea cu două tăișuri și barosul;
furtuna este semnalul hierogamiei Cer-Pămînt. Bătînd
în nicovale, făurarii imită gestul exemplar al zeului
puternic ; ei sînt ajutoarele lui . Toată această mitolo­
gie elaborată în jurul fecundității agrare, al metalurgiei
și al prelucrării este, de altfel, de dată recentă. De dată
mai recentă decît olăria și agricultura, metalurgia se
încadrează într-un univers spiritual în care zeul din cer,
încă prezent în fazele etnologice ale culesului și vînatu­
lui mic, este defmitiv eliminat de zeul puternic , Mascu­
luI fecundator, soțul Marii Mame terestre. Or, se știe
că la acest nivel religios, ideea creației operate de o
ființă supremă uraniană pălește pentru a ceda locul
ideii de creație prin hierogamie și sacrificiu sîngeros;
asistăm chiar la trecerea de la noțiunea de creație la cea
de procrea ție. Aceasta este una din rațiunile pentru care
întîlnim în mitologia metalurgică motivele nunții ri­
tu ale și ale sacrificiului sîngeros.
Este important să înțelegem bine "noutatea" repre­
zentată de ideea creației prin imolare sau autoimolare.
Mitologiile precedente cunoșteau mai ales tipul de
creație plecînd de la o substanță primordială făurită de
un zeu. Promovarea sacrificiului sîngeros ca o condiție
a creației -atît cosmogonică, cît și antropogonică –
susține, pe de o parte, analogiile între om și cosmos
(căci universul însuși derivă dintr-un uriaș primordial,
un Macrantr op), dar, mai ales, introduce ideea că viața
nu se poate naște decît plecînd de la o aită viață imo­
lată. Aceste tipuri de cosmogonii și antropogonii vor
avea consecințe considerabile : se va ajunge să nu se
mai conceapă nici "o creație" sau "fabricație" fără un

30/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘT!
sacrificiu prealabil. Să ne raportăm numai la riturile de
construcție , prin intermediul cărora se transferă "viața"
sau "sufletul" victimei chiar zidului clădirii care ar de­
veni, prin chiar acest fapt, noul trup, arhitectonic, al
vicitimei sacrificate. 8
Din trupul monstrului marin Tiamat pe care l-a
doborît, Marduk a creat Universu l. Motive analoage
întîlnim și în alte locuri: în mitologia germanică, uriașul
Y mir constituie materia primă, asemenea lui P' anku și
Purusha din mitologiile chineze și indiene. Purusha
înseamnă "bărbat", ceea ce dovedește din plin că "sa­
crificiul uman" îndeplinea o funcție cosmogonică în
anumite tradiții indiene. Dar un asemenea sacrificiu era
exemplar: victima umană încama Macrantropul divin
primordial. Se sacrifica întotdeauna un zeu, un zeu
reprezentat printr-un bărbat. Acest simbolism reiese
clar atît din tradițiile mitologice legate de creația omu­
lui, cît și din miturile despre originea plantelor ali­
mentare. Pentru a-l crea pe om, Marduk se jertfește pe
sine: "Îmi voi închega sîngele și voi face din el oase.
Îl voi ridica pe om în picioare și cu adevărat omul va
fi_. _ Îl voi făuri pe om, locuitorul pămîntului. .. " King,
primul traducător al acestui text, îl apropia de tradiția
mesopotamiană a creației, transmisă prin Berosus (se­
colul al IV -lea înainte de Cristos, autor al unei preți­
oase istorii chaldeene, scrisă în greacă, astăzi pierdută) :
"Și Bel, văzînd că pămîntul era pustiu dar fertil, porunci
\
8 ef. M. Eliade, "Meșterul Manole și Mînăstirea Argeșului",
în De la Zalmoxis la Genghis-Han, Humanitas, București, 1995,
pp. 171 și urm.
Ideea se prelungește pînă în zilele noastre în concepția generală
că nu se poate crea nimic Iară a sacrifica ceva foarte important,
cel mai adesea propria existență. Orice vocație implică supremul
sacrificiu de sine.

MITOLOGIA VîRSTELOR DE FIER /31
,
unuia dintre zei să-i taie capul [capul lui Bel], să-i
amestece sîngele care curge cu pămînt și să făurească
oameni și animale capabile să suporte aerul." 9 Idei
cosmologice analoage se găsesc și în Egipt. Sensul
profund al tuturor acestor mituri este destul de clar:
creația este un sacrificiu. Nu reușești să însuflețești
decît transmițînd propria-ți viață (sînge, lacrimi, sper­
mă, "suflet" etc.).
O altă serie de mituri dependente morfologic de
acest motiv ne vorbește despre originea plantelor ali­
mentare născute din autosacrificiul unui zeu sau al unei
zeițe. Pentru a asigura existența omului, o ființă divină
– o Femeie, o Fată, un Bărbat sau un Copil -este
imolată: din trupul ei răsar diversele specii de plante
hrănitoare. Mitul constituie modelul exemplar al ritu­
rilor celebrate periodic. Acesta este sensul sacrificiu­
lui uman în beneficiul recoltelor : victima este omorîtă,
făcută bucăți și împrăștiată pe suprafața pămîntului
pentru a-i spori fecunditatea. 10 Or, vom vedea imediat,
conform anumitor tradiții metalele sînt și ele conside­
rate ca născute din sîngele sau carnea unei ființe pri­
mordiale semidivine imolate.
Asemenea concepții cosmologice întăresc omologa­
rea om-Univers și cîteva linii de gîndire prelungesc și
9 King, The Seven Tablets of Creation, p. 86, citat de S. Langdom,
Le Poeme sumerien du Paradis, du Deluge et de la Chute de l'homme,
pp.33-34; a se vedea, de asemenea, Edouard Dhonne, Les
Religions de Babylonie et d'Assyrie, Paris, 1945, col. "Mana",
pp. 302, 307. Despre aceste tradiții cosmologice și paralelele lor,
a se vedea Nota C.
10 Pentru aceste motive mitice și riturile care derivă din ele, a
se vedea Tratatul de istorie a religiilor, Humanitas, București, 1995,
pp. 269 și urm., și studiul nostru "La Terre-Mere et les Hierogamies
cosmiques", Eranos-J ahrbuch, XXII, 1954, pp. 87 și unn. (republi­
cat în Mythes, reves et mysteres, Paris, 1957).

32/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
dezvoltă această omologa re în direcții diferite. Rezultă
de aici, pe de o parte, "sexualizarea" regnului vegetal
și mineral și, în general, a uneltelor și obiectelor lu­
mii înconjurăto are. În relație directă cu acest simbolism
sexual, trebuie să reamintim multiplele imagini ale
pîntecului Pămîntului, ale minei asimilate cu uterul și
ale mineralelor cu embrionii -tot atîtea imagini care
conferă o semnificație ginecologică și obstetrică ritu­
alurilor însoțind munca în mină și metalurgie.

3
LUMEA SEXUALIZ ATĂ
Cînd vorbim despre "sexualizarea" lumii vegetale,
trebuie să ne înțelegem asupra sensului termenul ui: nu
este vorba de fenomene reale de fertilizare a plantelor,
ci de o clasificare morfologică "calitativă", semnifi­
cînd desăvîrșirea și expresia unei experiențe de sim­
patie mistică față de lume. Ideea Vieții, proiectată
asupra Cosmosului , îl "sexualizea ză". Nu este vorba
de observații corecte, "obiective", "științifice", ci de
o valorizare a lumii înconjurătoare în termeni de Viață,
deci de destin antropoc osmic, comportînd sexualitatea,
fecunditatea, moartea și renașterea. Și aceasta nu pen­
tru că oamenii societăților arhaice ar fi fost incapabili
să observe "obiectiv" viața plantelor. Dovadă, desco­
perirea fecundației artificiale și altoirea curmalilor și
a smochinilor în Mesopotamia, operații cunoscute de
foarte multă vreme, pentru că cel puțin două paragrafe
din codul lui Hammurabi legiferează deja asupra aces­
tui punct. Cunoștințele practice s-au transmis mai apoi
evreilor și arabilor. I Dar fertilizarea artificială a arbo­
rilor fructiferi nu era concepută ca o tehnică horticolă,
ținînd de eficacitatea ei în sine: ea constituia UA ritual
și, prin faptul că angaja fertilitatea vegetală, partici­
parea sexuală a omului era și ea implicată. Practicile
orgiastice legate de fecunditatea terestră și mai ales de
I A se vedea bibliografia esențială în Nota D.

34/ FĂURAR I ȘI ALCHIMIȘTI
agricultură sînt atestate din abundență în istoria re­
ligiilor. (A se vedea Tratatul de istorie a religiilor,
pp. 245 și urm., 279 și urm.)
Va fi de ajuns un exemplu, raportîndu-se exact la al­
toirea Iămîilor și portocalilor, pentru a ilustra caracterul
ritual al acestei operații. Ibn Washya ne-a transmis în
Livre sur /' agriculture nabeenne obiceiurile țăranilor din
Mesopotamia, Persia și Egipt. Cartea s-a pierdut, dar,
după fragmentele păstrate de Maimonide , se poate ju­
deca natura "superstițiilor" care înconjurau fertilizarea
și altoirea arborilor fructiferi în Orientul Apropiat.
Maimonide explica interdicția, pentru evrei, de a folosi
Iămîile arborilor altoiți, grijulii să evite practicile or­
giastice care însoțeau în mod necesar altoirea la po­
poarele învecinate. Ibn Washya -și nu e singurul
autor oriental care se lasă antrenat de asemenea ima­
gini -vorbea chiar de altoiri fantastice și "împotriva
naturii" între diverse specii ve get ale (amintea, de
exemplu, de altoirea unei crengi de Iămîi pe un laur sau
pe un măslin, prin care se obțineau niște Iămîi mici ca
măslinele) . Dar tot el precizează că grefa n-ar fi reușit
dacă n-ar fi fost efectuată ritual într-un moment de
conjuncție a lunii cu soarele. El explica ritul astfel:
"creanga de altoit trebuia ținută în mînă de o fată foarte
frumoasă, în timp ce un bărbat întreținea cu ea rapor­
turi sexuale rușinoase și împotriva naturii; în momen­
tul coitului, fata altoi a ramura în copac".2 Sensul era
clar: pentru a se asigura o uniune "împotriva naturii"
în lumea vegetală, se cerea o uniune sexuală umană
"împotriva naturii".
Un asemenea univers mental, trebuie să mărturisim,
diferă radical de cel care permite și încurajează ob-
2 Texte reproduse și comentate de S. Tolkowsky, Hesperides.
A History ofthe Culture and Use ofCitrus Fruits, pp. 56,129-130.

LUMEA SEXUALIZATĂ / 35
servarea obiectivă a vieții plantelor. Ca și alte popoare
din Orientul antic, mesopotamienii utilizau tennenii de
"mascul" și "femelă" cu privire la aceste specii vege­
tale, dar clasificar ea ținea seama de criteriile morfologi­
ce aparente (asemănarea cu organele genitale umane)
sau de rolul cutărei sau cutărei plante în operațiile ma­
gice. Astfel, chiparosul sau mătrăguna (NAMT AR) erau
"masculi", în timp ce arbustul nikibtu (Liquidambar
orientalis) era considerat "mascul" sau "femelă" după
forma sau funcția rituală care i se atribuia.3 Concep­
ții analoage se găsesc și în India antic ă; de exem­
plu, Caraka.(Kalpasthana, V, 3) cunoștea sexualitatea
plantelor, dar tenninologia sanscrită ne indică exact in­
tuiția primordială care a dus la această descoperire;
asimilarea speciilor vegetale cu organele generatoare
umane.4
Este vorba deci de o concepție generală a realității
cosmice percepută ca Viață și, în consecință, sexuată,
sexualitatea fiind un semn particular al oricărei realități
vii. Plecînd de la un anumit nivel cultural, lumea în­
treagă, atît lumea "naturală" cît și cea a obiectelor și
uneltelor fabricate de om, este sexuată. Exemplele care
unnează sînt intenționat alese din medii culturale di­
ferite pentru a demonstra difuziune a și persistența unor
asemenea concepții. Populația kitara împarte minera­
lele în "masculi" și "femeIe": primele, dure și negre,
se află la suprafața pămîntului; mineralele "femeIe",
moi și roșii, sînt extrase din adîncurile minelor ;
amestecul celor două "sexe" era indispensabil pentru
3 R. Campbell Thompson, The Assyrian Herbal, Londra, 1934,
pp. XIX-XX.
4 Cf. studiul nostru "Cunoștințele botanice în vechea Indie",
Buletinul Societății de Științe din Cluj, VI, 1931, pp. 221-237, spec.
pp.234-235.

36/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
a se obține un aliaj valabil,5 Este vorba, fără îndoială,
de o clasificare obiectiv arbitrară, căci nici culoarea,
nici duritatea minerale lor nu corespundea niciodată
calificării lor "sexuale". Dar importantă era viziunea
globală a realității, căci ea justifică ritul, adică "nunta
metalelor", aceasta făcînd posibilă "nașterea". Idei
similare sînt atestate și în China antică: Yu cel Mare,
Fondatorul primordial, știa să distingă metalele mas­
cuii de metale le femeIe. Iată motivul pentru care el își
asocia cazanele cu cele două principii cosmolo gice
Yang și Yin.6 Vom reveni asupra tradițiilor metalur­
gice chineze, pentru că nunta metalelor este o foarte
veche intuiție prelungită și desăvîrșită în mysterium
conjunctionis al alchimiei.
În afara mineralelor și a metalelor, pietrele și pietrele
prețioase erau și ele "sexuate". Mesopotamienii le îm­
părțeau în "masculi" și "femeIe", după formă, culoare
și strălucire . Un text asirian, tradus de Boson, amin­
tește de "piatra musa (de formă) masculină și de pia­
tra de aramă (de formă) feminină". Boson precizează
că "pietrele masculine " aveau o culoare mai vie; "pie­
trele feminine" erau mai degrabă palide.1 (Și astăzi încă,
bijutierii disting "sexul" diamantelor după strălucire .)
Întîlnim aceeași diviziune pentru săruri și minerale,
începînd cu epoca literaturii rituale babiloniene con­
servate în textele medicale.8 Clasificarea "sexuală" a
mineralelor și a pietrelor s-a menținut în scrierile
5 Ciine, M in ing and M etallurgy in N egro Africa, p. 117.
6 Marcel Granet, Danses et Legendes de la Chine ancienne, Paris,
1926, p. 496.
7 G. Boson, Les meraux et les pierres dans les inscriptions assyro­
babyloniennes, Miinchen, 1914, p. 73.
8 R. Eisler, Die chemische Tenninologie der Babylonier, p. 116. Kunz,
The Magic of Jewels and Charms, Philadelphia-Londra, 1915, p. 188.

LUMEA SEXUALIZATĂ /37
alchimice și în lapidariile Evului Mediu9: lapis judaicus
este, de exemplu , "mascul" sau "femelă" etc.
Misticul și exegetul evreu Bahya ben Asher (m. 1340)
scria: "Nu numai printre palmieri există « masculi » și
« femeIe », ci în toate speciile vegetale , tot așa cum
această diviziune naturală între « mascul» și « feme­
lă » există și la minerale." Sexualitatea mineralelor este
menționată și de Sabattai Donnolo (secolul al X-lea).
Savantul și misticul arab Ibn Sîna (980-1037) afirma
că "dragostea romantică (al' -ishaq) nu este specifică
numai speciei umane, aceasta pătrunde toate lucrurile
existente (la nivelul) celest, elemental, vegetal, mineral
și sensul ei nu este nici perceput, nici cunoscut, de­
venind și mai obscur prin explicațiile care se dau de­
spre ea".\O Noțiunea de "dragoste romantică" aplicată
metalelor completează magnific "animismul" lor deja
stabilit de ideile de sexualitate și nuntă.
Uneltele sînt și ele sexualiza te. "Care este arma cea
mai bună? exclamă poetul Ibn Errfimi. O sabie bine
ascuțită, cu tăișul bărbat și lama femelă." Il Arabii
9 Textele alchimice siriene vorbesc, de exempl u, de un "mag­
neziu femelă" (ed. von Lippmann), Entstehung und Ausbreitung der
Alchemie, 1, p. 3934. "Sexualitatea pietrelor" în lapidarii: Julius
Ruska, Das Steinbuch des Aristoteles, Heidelberg, 1912, pp. 18,165.
Sexualitatea mineralelor în concepți ile Antichității clasice: Nonnos,
Dionysiaca (ed. Loeb, Classical Library ), 1, p. 81. Despre "piatra
vie" în concepțiile Antichității și ale creștinismului, ef. J. C. Plumpe,
"Vivum Saxum, vivi Lapides ", Traditia, 1, 1943, pp. 1-14.
10 A se vedea Salomon Gandz, Artificial Fertilizatian of Date
Palms in Palestine and Arabia, p. 246.
II F. W. Schwartzlose, Die Waffen der alten Araber aus ihren
Dichtern dargestel/t, p. 142; cf. E. von Lippmann, Entstehung und
Ausbreitung der Alchemie, 1, p.403. Despre săbiile sexuate din
China, a se vedea Granet, Danses et Legendes, p. 496. Tobele, clo­
potele sînt de asemenea sexuate ; cf.Max Kaltenmark, "Le domp­
teur des flots", Han-Hiue. Bul/etin du centre d'Etudes Sinolagiques
de Pekin, 111,1948, pp. 1-113, spec. p. 39, n. 141.

38 I FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
numeau , de altfel, fierul dur "bărbat" (dzakar) și fierul
moale "femeie" (ânit).12 Făurarii din Tanganica prac­
tică mai multe ferăstruici în horn. Cea mai largă se
numește "mama" (nyina); "pe aici, la sÎITșitul forjării,
vor ieși zgura, cenușa, mineralul ars etc. Ferăstruica
din față este isi (tatăl): aici va fi instalat cel mai bun
sistem de foaIe: intermediarii sînt aana (copiii)" 13. În
terminologia metalurgică europeană, cuptorul în care
se topea emailul (Schmelzo fen) era desemnat cu numele
de "matrice", "sînul matern" (Mutterschoss). Asimila­
rea muncii umane utilizînd focul (metalur gie, forjă,
bucătărie etc.) creșterii embrionului la sînul matern
supraviețuiește obscur în vocabularul european (ef.
Mutterk uchen, "placenta"; Kuchen, "prăjitura").14
Într-un asemenea univers mental s-au cristalizat cre­
dințele cu privire la pietrele fecundatoare și ginecologi­
ce precum și la pietrele ploii.15 O credință mai
arhaică le-a precedat : petra genitrix.
Cînd plouă vijelios, daiyakii știu că ploaia este mas­
culină.16 În privința Apelor Cosmice, Cartea lui Enoch
12 Leo Wiener, Africa and the Discovery of America, Philadel­
phia, 1922, voI. III, pp. 11-12.
13 R. P. Wyckaert, "Forgerons paYens et forgerons chretiens au
Tanganyka" , Anthropos, 9, 1914, pp.371-380, spec. p.372.
Cuptoarele populațiilor mashona și alunda sînt ginecomor fe; cf.
Ciine, op. cit., p. 41.
14 Cf. R. EisIer, Die chemische Terminologie der Babylonier, p. 115.
15 A se vedea CÎteva indicații bibliografice în lucrarea noastră
Tratat de istorie a religiilor, pp. 191-194. Cu privire la pietrele
ginecologice, ef. G. Boson, ,,1 metalli e le pietre nelle inscrizioni
sumero-assiro-babi lonesi", Rivista di Studi Orientali, III, 378-420,
spec. pp. 413-414; B. Laufer, The Diamond, Chicago, 1915, pp. 9
și urm.
16 A. Bertholet, Das Geschlecht der Gottheit, Ttibingen, 1934,
p. 23. Vom găsi în acest mic studiu, extrem de bogat, un mare
număr de documente privind "sexualizarea" lumii înconjurătoare.

LUMEA SEXUALIZATĂ /39
(LIII, 9-10) le împarte astfel: "Cursul superior va
îndeplini rolul bărbatului; cursul inferior pe cel al fe­
meii." Un puț care primește apă de la un rîu sim­
bolizează uniunea bărbatului cu femeia (Zahar, foI.
14b, II, 152). În India vedică, altarul sacrificial (vedi)
era considerat "femelă" iar focul ritual (agni) "mas­
cul" -"uniunea lor dînd naștere progenitur ii". Ne
aflăm în prezența unui simbolism foarte complex care
nu poate fi redus la un singur plan de referință, căci,
pe de o parte, vedi era asimilat buricului (năbhi) Pămîn­
tului, simbolism al "Centrului" prin excelență. Dar
năbhi era valorizat și ca matrice a Zeiței (ef. C;ata­
patha-Brăhmana, 1, 9, 2, 21). Pe de altă parte, chiar
focul era considerat rezultatul ("progenitur a") unei
uniuni sexuale: el se aprindea ca urmare a unei mișcări
dus-întors (asimila tă copulației) a unei baghete (re­
prezentînd elementul masculin) într-o crăpătură prac­
ticată în lemn (elementul feminin; ef. Rig Veda, III, 29,
2 și urm.; V, II, 6; VI, 48,5). Același simbolism sexual
al focului se întîlnește în multe societăți arhaice.l7 Dar
toți acești termeni sexuali traduc o concepție cosmo­
logică întemeiată pe hierogamie. Creația Lumii începe
din "Centru" (= "buric") și, imitînd solemn acest
model exemplar, orice "construcție" și orice "fabri­
cație" se operează plecînd din "centru". Producerea
rituală a focului repetă nașterea lumii. Iată de ce la
sfirșitul Anului toate focurile se sting (= reactualiza­
rea Nopții cosmice) și se aprind în prima zi a Anului
(= repetarea Cosmogoniei, reînceputul Lumii). Focul
nu-și pierde însă caracterul lui ambivalent : acesta este
fie de origine divină, fie "demoniacă" (fiindcă, după
unele credințe arhaice, el ia naștere magic în organul
17 A se vedea CÎteva indicații în Nota E.

40 I FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
genital al vrăjitoarelor) ; vom reveni asupra acestei ambi­
valențe înainte de a prezenta vixtuțile făurarului.
Așa cum e de așteptat, simbolismul sexual și gine­
cologic cel mai transparent se întîlnește în imaginile
Pămîntu lui-Mamă. Nu e locul aici să reamintim mi­
turile și legendele cu privire la nașterea oamenilor din
Pămînt (a se vedea Tratatul de istorie a religiilor,
pp. 195 și urm.). Uneori antropogonia este descrisă în
termenii embriologiei și obstetricii. Urmînd miturile
zufii, de exemplu, umanitatea primordială ia naștere (ca
rezultat al hierogamiei Cer-Pămînt) în cea mai adîncă
din cele patru "caverne-m atrice" chtoniene. Călăuziți
de Gemenii mitici, oamenii urcă dintr-o cavernă-ma­
trice în alta pînă cînd ajung la suprafața Pămîntu lui. În
acest tip de mituri, imaginea Pămîntu lui acoperă per­
fect pe cea a mamei și antropogonia este prezentată ca
ontogenie. Formarea embrionului și nașterea repetă
actul exemplar al nașterii umanităț ii, concepută ca o
emersiune din cea mai profundă cavernă-m atrice
chtoniană. 18 Sub formă de legendă, de superstiție sau
simplu de metaforă, credințe similare supraviețuiesc
încă în Europa. Fiecare regiune, aproape fiecare oraș
sau sat, cunoaște o stîncă sau un izvor care "aduce co­
piii": acestea sînt Kinderbrunnen, Kinderte iche, Buben­
quellen etc.
Dar pentru noi este important să scoatem în evidență
credințele care se referă la nașterea ginecom orfică a
mineralelor și, deci, asimilarea cavernelor și a mine lor
cu matricea Pămîntului-Mamă. Fluviile sacre ale Meso­
potamiei își aveau izvoarele în organul generator al
18 Despre mitul zufii și versiunile paralele, ef. Eliade, La
Terre-Mere et les hierogamies cosmiques, pp. 60 și urm.

LUMEA SEXUALIZATĂ /41
marii Zeițe. Izvorul rîurilor era de altfel considerat ca
vagina pămîntu lui. În babiloniană, termenul pa în­
semna în același timp "i zvorul unui nu" și vagin. Sume­
rianul buru înseamnă "vagin" și "rîu". Babilonianul
nagbu, "izvor", se înrudește cu ebraicul neqebâ,
"perforație". În ebraică, cuvîntul "puț" este. folosit cu
sensul de "femeie", "soție". În egipteană, vocabula bi
înseamnă "uterus" și "galerie de mină".I9 Să mai
amintim de asemenea că grotele și cavemele erau asi­
milate matricei Pămîntu lui-Mamă. Rolul ritual al ca­
vemelor, atestat încă din preistorie, s-ar putea interpreta
și ca o întoarcere mistică la sînul "mamei", ceea ce
explică atît înmormîntările în caveme cît și riturile ini­
țiatice practicate în aceleași locuri. Asemenea intuiții ar­
haice au o mare rezistență. Am văzut că termenul delph
(= uterus) s-a conservat în numele unuia dintre cele mai
sacre sanctuare ale elenismului, Delfi. W. F. Jackson
Knight remarca (Cumaean Gates, p. 56) că în trei zone
locuite de Sybile pămîntul era roșu: în apropiere de
Cumae, Mapessos și în Epir. Or, Sybilele erau intim
legate de cultul cavemelor. Pămîntul roșu simboliza
sîngele Zeiței.
Un simbolism analog era legat de triunghi. Pau sa­
nias (II, 21, I) amintește de un loc din Argos numit
delta și considerat sanctuarul Demetrei. Fick și Eisler
au interpretat "triunghiul" (delta) în sens de "vulvă":
interpretarea este valabilă cu condiția să i se păstreze
acestui termen valoarea lui inițială de "matrice" și
"izvor". Se știe că delta simboliza la greci femeia;
pitagoreicii priveau triunghiul ca arche geneseoas,
datorită formei lui perfecte, dar și pentru că reprezenta
19 W. F. Albright, "Some Cruces in the Langdon Epic", Journ.
Americ. Orient. Soc., 39,1919, pp. 65-90, spec. pp. 69-70.

42/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
arhetipul fecundității universale. Un simbolism similar
al trunghiului se afla și în India.2o
Pentru moment să reținem următoarele: dacă
izvoarele, galeriile minelor și cavemelor sînt asimilate
uterului Pămîntului-Ma mă, tot ceea ce zace în "pîn­
tecul" Pămîntului este viu, încă din stadiul de gestație.
Altfel spus, mineralele extrase din mine sînt într-un
anumit fel embrion i: cresc încet, ca și cum ar asculta
de un alt ritm temporal decît viața organismelor vege­
tale sau animale -ei nu numai cresc, ci se și "coc"
în întunericul teluric. Extracția lor din sînul pămîntu­
lui este deci o operație practicată înainte de termen.
Dacă li s-ar lăsa timp să se dezvolte (adică ritmul geo­
logic al timpului), mineralele ar deveni metale mature
"perfecte". Vom da imediat exemple Goncr ete privi­
toare la concepția embriologică a mineralelor. Dar pu­
tem măsura de pe acum responsabilitatea asumată de
minerii și metalurgiștii care intervin în obscurul pro­
ces al creșterii minerale. Aceștia aveau nevoie cu orice
"preț" să-și justifice intervenția și, pentru ca s-o facă,
pretindeau să se substituie, prin procedee metalurgice ,
operei Naturii. Accelerind procesul de creștere a me­
talelor, metalurgistul precipita ritmul temporal : un
tempo geologic era schimbat în tempo vital. Această
îndrăzneață concepție , în care omul își asumă deplina
responsabili tate în fața naturii, creează presentimentul
operei alchimice.
20 A se vedea Nota F.

4
TERRA MATER. PETRA GENITR IX
Din imensa mitologie litică, două tipuri de credințe
interesează cercetarea noastră: miturile oamenilor năs­
cuți din pietre și credințele despre apariția și "coacerea"
pietrelor și a mineralelor în măruntaiele Pămîntulu i. Și
unele și celelalte implică ideea că piatra este izvorul
vieții și al fertilității, că ea trăiește și procreează ființe
umane în același fel în care ea însăși s-a născut din
Pămînt.
Un mare număr de mituri consideră că oamenii s-au
născut din pietre. Motivul este atestat în marile ci­
vilizații ale Americii Centrale (Inca, Maya) ca și în
anumite tradiții ale triburilor din America de Sud, la
greci, la semiți, în Caucaz și, în general, din Asia Mică
pînă în Oceania.' Deucalion arunca "oasele mamei
sale" peste umăr pentru a repopula lumea. Aceste
"oase" ale Pămîntu lui-Mamă erau pietre: ele reprezen­
tau Urgrund -ul, realitatea indestructibilă, matricea din
care se va naște o nouă lume. Că piatra ar fi o imagi­
ne arhetipală care exprimă în același timp realitatea
absolută, Viața și sacrul, stau mărturie numeroasele mi­
turi ale zeilor născuți din petra genitrix, asimilată Marii
Zeițe, matrix mundi. Vechiul Testament conservă tra­
diția paleosemită a nașterii oamenilor din pietre, dar
și mai uimitor este să vedem cum folclorul religios
creștin reia această imagine într-un sens și mai înalt,
I A se vedea Nota G.

44 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
aplicînd-o Mîntuitoru lui: anumite colinde românești
vorbesc despre Cristos cel născut din piatră.2
Dar merită să ne oprim mai ales la al doilea grup de
credințe, cele privitoare la pietrele și mineralele din
"pîntecul" Pămîntu lui. Stînca dă naștere pietrelor
prețioase. Cuvîntul sanscrit pentru smarald este ar;ma­
garbhaja, "născut din stîncă", iar în tratatele mine­
ralogice indiene, stînca adăpostește smaraldul ca o
"matrice".3 Autorul lucrării Jawahirnameh ("Cartea
pietrelor prețioase") distinge diamantul de cristal prin
diferența de vîrstă, exprimată în termeni embriologici :
diamantul este pakka, "copt", în timp ce cristalul este
kaccha, " necopt" , "crud", insuficient dezvoltat .4 O
concepție similară s-a conservat în Europa pînă în se­
colul al XVII-lea. De Rosnel scria în Le mercure indien
(1672, p. 12): "Rubinul, mai ales, ia naștere încetul cu
încetul în mine; întîi e alb și prin « coacere» devine din
ce în ce mai roșu; din pricina aceasta unele rubine sînt
albe, altele jumătate albe, jumătate roșii. .. Tot așa cum
pruncul se hrănește cu sînge în pîntecul mamei sale,
tot așa se formează și se hrănește rubinul." 5 Bemard
Palissy însuși credea în maturația mineralelor. "Ca
toate roadele pămîntului", scria el, "mineralele au altă
culoare la maturitate decît la începuturile lor". 6
2 A se vedea Nota G. Este inutil pentru studiul nostru să amintim
credințele privitoa re la pietrele fertilizante și riturile "lunecării".
Sensul lor clar: forța, realitatea, fecunditatea, sacralitatea sînt în­
carnate în ceea ce, în jurul omului, se arată real și existent prin ex­
celență. Invulnerabilă, ireductibilă, piatra a devenit imaginea și
simbolul ființei.
3 R. Garbe, Die indischen Mineralie n, Leipzig, 1882, p. 76.
4 G. F. Kunz, The Magic of Jewels and Charms, p. 134.
5 Citat de P. Sebillot, Les travaux publics et les Mines dans les
traditions et les superstitions de tous les peuples, Paris, 1894, p. 395.
6 Citat de Gaston Bachelard, La Terre et les reveries de la
volonte, Paris, 1948, p. 247.

TERRA MATER. PETRA GENITRIX /45
Comparația imaginată de de Rosnel, între copilul
care "se hrănește cu sînge în pîntecul mamei sale" și
rubinul care se coace în mine, este surprinzător con­
firmată, deși aberantă, în anumite credințe și ritualuri
șamanice. Șamanii cheroki, de exemplu, au un cristal
care cere să fie hrănit de două ori pe an cu sîngele unui
animal. Dacă nu, cristalul zboară prin aer și atacă
ființele umane. După ce a băut "sînge", cristalul adoar­
me liniștit. 7
Ideea că metalele "cresc" în sînul minei, concepție
atestată deja în Antichitate8, se va menține mult timp
în speculațiile mineralogice ale autorilor contempora ni.
"Materialele metalice ", scria Cardan, "nu sînt pen­
tru munți nimic altceva decît arbori, cu rădăcini,
trunchi, crengi și mai multe frunze. Ce este o mină
dacă nu o plantă ascunsă în pămînt?"9 La rîndul său,
Bacon scria: "Cîțiva autori vechi ne informează că se
găsește în insula Cipru un anume fel de fier care, tăiat
în bucăți mici și semănat într-un pămînt bine udat,
prinde viață, în așa fel încît acele bucățele cresc foarte
mult. " \O Nu e lipsit de interes să constatăm persistența
concepțiilor arhaice despre creșterea metalelor : aces-
7 Cf. J. Mooney, Myths of the Cherokees, citat de Derry, The
Children of the Sun, p. 401. Avem de a face aici cu o coalescență
a mai multor credințe : la ideea spiritelor auxiliare ale șamanilor
s-a adăugat noțiunea de piatră magică și de "piatră vie", cu care
e îndopat trupul șamanul ui; ef. Eliade, Le Chamanis me, pp. 133 și
urm. și passim.
8 Cf., în ultimă instanță, Robert Halleux, "Fecondire des mines
et sexualite des pierres dans l'antiquite greco-rom aine", Revue
belge de Philologie et d'Histoire, 48, 1970, pp. 16-25.
9 Les livres de Hierome Cardanus, trad. 1556, pp. 106, 108, citat
de G. Bachelard, pp. 224, 245.
10 Bacon, Sylva sylvarum, III, p. 153, citat de G. Bachelard,
p.244.

46 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
tea rezistă la secole de experiență tehnică și gîndire
rațională (să ne amintim doar noțiunile mineralogice
acceptate de știința greacă). Explicația ar fi că aseme­
nea imagini tradiționale se revelează pînă la urmă a fi
mai reale decît rezultatul observațiilor precise și exacte
asupra regnului mineral; mai adevărate, pentru că erau
vehiculate și valorizate de nobila mitologie a timpurilor
litice. Pentru o rațiune analoagă minele sînt lăsate să
se odihnească după o perioadă de exploatare activă.
Mina, această matrice a Pămîntu lui, cere timp pentru
a naște din nou. Pliniu (Nat. Rist., XXXIV, 49) scria că
minele de galeniu din Spania "renășteau " după cîtva
timp. Găsim indicații similare în Strabon (Geografia,
V, 2), și Barba, autor spaniol din secolul al XVII-lea,
le reia la rîndul său: o mină epuizată este capabilă să-și
refacă zăcămint ele, cu condiția să fie închisă și lăsată
în repaus timp de zece-cincisprezece ani. Căci, adaugă
Barba, cei care cred că metalele �u fost create la
începuturile lumii se înșală foarte tare: metalele
"cresc" în mine.11 Foarte probabil, 'aceeași idee era
împărtășită și de metalurgiștii africani, ceea ce explică
obstrucția vechilor mine din Transvaal.I2
Mineralele "cresc", "se coc" și această im agine a
vieții subterane împrumută uneori o valență vegetală.
Un chimist ca Glauber crede că "dacă un metal ajunge
în ultimul stadiu de perfecțiune și nu este extras din
pămîntul care nu-l mai hrănește, el poate fi comparat
în această stare cu un om bătrîn decrepit [ … ] Natura
păstrează aceeași circulație de la naștere pînă la moarte
în metale, în vegetale și în animale ".13 Căci, așa cum
II Citat de P. Sebillot, Les Travaux publics et les Mines, p. 398.
12 CIine, African Mining and Metallurgy, p. 59.
,13 Citat de G. Bachelard, p. 247.

TERRA MATER. PETRA GENITRIX /47
scrie Bemard Palissy în Recepte veritable par laquelle
tous le hommes de la France pour raient apprendre ci
multiplier et augmenter leurs tresors (La Rochelle, 1563)
"Dumnezeu n-a creat toate aceste lucruri pentru a le
lăsa să lenevească [ … ] Astrele și planete le nu sînt lene­
șe … marea se mișcă dintr-o parte în alta [ … ] pămîntul,
la fel, nu lenevește niciodată [ … ] Ceea ce se consumă
în mod natural în interiorul lui, el reînnoiește și re­
formează fără zăbavă; dacă nu într-un fel, în altul [ … ]
Așa cum la suprafața pămîntului totul se trudește să
creeze mereu, tot așa lăuntrul și matricea lui trudesc
să producă. "14
Or, metalurgia, ca și agricultura -care implică, de
asemenea, fecunditatea Pămîntu lui-Mamă – a creat în
cele din urmă în om un sentiment de încredere și chiar
de orgoliu: omul se simte capabil să colaboreze cu
opera Naturii, capabil să ajute procesul de creștere care
are loc în sînul Pămîntu lui. Omul tulbură și precipită
ritmullentelor maturații chtoniene ; într-un anume fel,
el se substituie Timpului. Ceea ce incită pe un autor
din secolul al XVIII-lea să scrie: "Ceea ce natura a
făcut la începuturi, putem și noi să facem urmînd pro­
cedeul pe care ea l-a folosit. Ceea ce ea face de-a lun­
gul cîtorva secole, în singurătățile ei subterane, noi
putem s-o determinăm să facă într-o clipă, ajutînd-o și
oferindu-i condiții mai bune. Cum facem pîinea, putem
face și metalele. Fără noi, grîul nu s-ar coace pe cîmp,
nu s-ar transforma în făină rară morile noast re, nici
14 Fragmente reproduse în A. Daubree, "La generation des
mineraux metalliques dans la pratique des mineurs du Moyen
Age", Journal des Savants, 1890,379-392; 441-452, spec. p. 382.
Despre mitologia și folclorul minelor, a se vedea Georg Schreiber,
Der Bergbau in Geschichte, Ethos und Sakralku ltur, KOln și
Opladen, 1962.

48/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
făina în pîine Iară frămîntat și copt. Să ne punem deci
de acord cu natura pentru opera minerală, așa cum o
facem pentru opera agri colă, și comorile se vor ivi în
fața ochilor noștri." 15
Alchimia, după cum vom vedea, se înscrie în același
orizont spiritual : alchimistul reia și perfecționează
opera naturii și, în același timp, se "recreează" pe el.
Este interesant de urmărit simbioza tradițiilor meta­
lurgice și alchimice la sfîrșitul Evului Mediu. Pose­
dăm în privința acestui subiect un document extrem
de prețios: Bergbiichlein, prima carte germană în
chestiune, imprimată și publicată la Augsburg în 1505.
În prefața lucrării De re metallica (1530), Agricola
atribuie această carte lui Colbus Fribergius, distins
medic -non ignobilis medicus -care trăia la Frei­
burg, printre mineri, ale căror credințe și practici le
interpretează prin lumina alchimiei. Acest mic studiu,
rarisim și deosebit de încîlcit (liber admodum confusus,
zicea Agricola), a fost tradus de A. Daubree în colabo­
rare cu un inginer de mine din Coblence și publica t
în Joumal des Savants în 1890. Studiul se constituie
ca un dialog între Daniel, cunoscă tor al tradițiilor
mineralogice (der Bergverstandi ng), și un tînăr ucenic
miner (Knappius der Jung). Daniel îi explică secretul
nașterii mineralelor, amplasarea minelor și tehnica ex­
ploatării. "E de remarcat că, pentru creșterea sau
generarea unui minereu metalic, este nevoie de un cre­
ator și un lucru supus sau o materie care să fie capa­
bil să recepteze acțiunea generatoa re." 16 Autorul
15 Jean Reynand , Etudes encyclopMiques, voI. IV. p. 487, citat
de Daubree, La generation des mineraux meral/iqu es, p. 383.
16 A. Daubn:e, op. cit., p. 387. Cf. W. Pieper, Ulrich Riilein von
Calnn und sein Bergbiich lein, Berlin, 1955.

TERRA MATER. PETRA GENITRIX /49
amintește credința, foarte răspîndită în Evul-Mediu, că
mineralele se nasc în urma unirii a două principii, sul­
fuI și mercurul. "Mai sînt și alții care pretind că meta­
lele nu sînt create de mercur, pentru că găsim foarte
multe locuri cu minerale metalice, dar unde nu se află
nici un pic de mercur; în locul mercurului, ei pre­
supun o matrice umedă, rece și mucoasă, fără sulf,
extrasă din pămînt cu un fel de sudoare a acestuia, și
care, prin combinație cu sulful, dă naștere tuturor
metalelor" (ibid., p. 387). "Mai mult, în combina rea
mercurului cu sulful în mineral, sulful se comportă ca
o sămînță masculină, iar mercurul ca o sămînță femi­
nină în conceperea și nașterea unui copil" (ibid., p. 388).
Nașterea lesnicioasă a minereului cere "o înaltă ca­
litate a vasului natural, cum sînt filoanele, în care să
se nască minereul" (ibid., p. 388). "Mai sînt necesare,
de asemenea, căi de acces comode prin care puterea
metalică sau minerală să ajungă în vasul natural,
asemenea fibrelor vegetale" (ibid., p. 388). Orientarea
și înclinarea filoanelor sînt în legătură cu punctele car­
dinale. Bergbiichlein amintește acele tradiții conform
cărora astrele călăuzesc formarea metalelor. Argintul
"crește" sub influența lunii. Filoanele sînt mai mult
sau mai puțin bogate în argint, urmînd situarea lor în
raport cu "direcția perfectă", marcată de poziția lunii
(ibid., p. 422). Minereul de aur crește, bineînțeles, sub
influența soarelui: "După părerea înțelepților, aurul
se naște din sulful cel mai limpede posibil, purificat
și rectificat în pămînt, sub acțiunea cerului, în prin­
cipal a soarelui, în așa fel încît el nu conține nici o
umoare care ar putea fi distrusă sau arsă de foc, nici
un fel de umiditate care ar putea fi evaporată prin
foc … " (p. 443). În Bergbiichlein se explică și nașterea
minereului de cupru prin influența planetei Venus, a

50/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
minereului de fier prin influența lui Marte, și a
minereului de plumb prin influența lui Satum.J7
Textul este important. El atestă, în plin secol al
XV-lea, un complex de tradiții miniere derivînd, pe de
o parte, din concepția arhaică a embriologiei minerale,
iar pe de alta, din speculațiile astrologice babiloniene .
Acestea din urmă sînt, evident, ulterioare credinței în
generarea metalelor în sînul Pămîntu lui-Mamă, ca, de
altfel, și ideea alchimică, reluată de Bergbiichle in, a
formării minerale lor prin unirea sulfului cu mercurul.
Se distinge clar în Bergbiichlein partea de tradiție ar­
haică și "populară" -fertilitatea Pămînt ului-Ma mă­
și partea de tradiție erudită, izvorîtă din doctrinele cos­
mologice și astrologice babiloniene. Or, coalescența
acestor două tradiții este atestată aproape pretutindeni
în alchimia alexandrină și occidentală. Altfel spus, cel
puțin o parte a "preistoriei" alchimiei trebuie căutată
nu numai în tradițiile erudite provenind din Mesopo­
tamia, ci chiar în mitologiile și ideologiile arhaice.
Această moștenire venerabilă cuprinde, așa cum am
mai amintit, concepția embriologică a mineralelor. Este
remarcabil că tradiții pe cît de numeroase pe atît de dis­
persate în spațiu atestă credința într-o finalitate a Natu­
rii. Dacă nimic nu împiedică procesul de gestație, toate
mineralele devin cu timpul aur. "Dacă nici o piedică
din afară nu s-ar opune îndeplinirii scopurilor sale,
Natura și-ar desăvîrși toate produsele sale [ … ] Iată de
ce trebuie să considerăm nașterea metalelor imperfecte
asemenea celei a avortoni lor sau monștrilor, care nu
17 A. Daubree, pp. 445-446. A se vedea și alte texte alchimice
privitoare la influența astrelor asupra formării și creșterii metalelor,
în John Read, Prelude to Chemistry, Londra, 1939, pp. 96 și urm.
și Albert-Marie Schmidt, La Poesie scientifique en France au XVI-e
siecle, Paris, 1938, pp. 321 și urm.

TERRA MATER. PETRA GENITRIX /51
izbîndește pentru că natura este împiedicată în acțiu­
nile sale, întîmpinînd o rezistență care o leagă de mîini
și obstacole care n-o lasă să acționeze regulat așa cum
e obișnuită s-o facă [ … ] De aceea se întîmplă că ea,
care nu vrea să producă decît un singur metal, e con­
strînsă să creeze mai multe." Dar numai aurul este
"copilul năzuințelor ei". Aurul e "fiul ei legitim, pen­
tru că numai aurul este veritabila ei producție " .18
Credința în metamorfoza naturală a metalelor este
destul de veche în China 19 și o găsim în Annam, în
India, în Insulinde. Țăranii din Tonkin spun: "Bronzul
negru este mama aurului." Aurul se naște natural din
bronz. Dar transmutarea nu se poate efectua decît dacă
bronzul a stat mult timp în sînul pămîntu lui. "Astfel,
annamiții sînt convinși că aurul găsit în mine s-a for­
mat lent în acel loc de-a lungul multor secole și, dacă
solul ar fi fost răscolit la început, s-ar fi descoperit
bronz acolo unde se află astăzi aur." 20 Ideea unei
metamor foze precipitate a metalelor este atestată în
China într-un text din anul 122 înainte de Cristos,
Huai-nan-tzu.21 Alchimia nu făcea decît să accele­
reze creșterea metalelor : ca și colegul lui occidental,
alchimistul chinez contribuie la opera naturii pre-
18 Bibliotheque des Philosophies chimiques, de M.J.M.D.R. Noua
ediție, Paris, 1741. Prefața, pp. XXVIII și XXIX, text citat de G. Ba­
chelard, La Terre et les reveries de la volonte, p. 247.
19 A se vedea mai ales Joseph Needham, Science and Civilisation
in China, voI. III, Cambridge, 1968, pp. 636 și UnTI.
20 Jean Przyluski, "L'Or, son origine et ses pouvoirs magiques",
Bull.Ec.Fr.Ex.-Or., 14, 1914, pp. 1-16, spec. p. 3. În Annam este
foarte frecventă credința că pietrele cresc din pămînt și se măresc;
cf. R. Stein, Jardin en miniature d'Extreme-Orient, p. 76.
21 A se vedea fragmentele traduse de Homer H. Dubs, The
Beginnings of Alchemy, pp. 71-73. Este posibil ca textul să provină
din școala lui Tsu Yen, dacă nu chiar de la maestru însuși (con­
temporan cu Mencius, sec. IV); ef. Dubs, p. 74.

52/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘT!
cipitînd ritmul timpului. Lăsate în matricea lor chto­
niană, toate mineralele s-ar fi transformat în aur, dar
după zeci sau chiar sute de secole. Asemenea meta­
lurgistului care transformă "embrionii" (= minereul) în
metale, accelerînd creșterea începută în adîncurile
Pămîntu lui-Mamă, alchimistul visează să prelungească
această accelerație și s-o încoroneze prin transmutarea
finală a tuturor metalelor "ordinare" în metalul "no­
bil" care este aurul.
Să amintim în trecere că importanța excepțională a
aurului se explică prin motive religioase. Aurul a fost
primul metal descoperit și folosit de om, cu toate că nu
putea fi întrebuințat nici ca unealtă, nici ca armă. În is­
toria revoluțiilor tehnologice – adică în trecerea de la
tehnologia litică la producerea bronzului, apoi de la in­
dustria fierului la aceea a oțelului -aurul nu juca nici
un rol. Mai mult încă, exploatarea lui era extrem de di­
ficilă: pentru a extrage dintr-un filon șase pînă la două­
sprezece grame de aur, trebuia să se aducă la suprafață
o tonă de piatră. Firește, exploatarea aluviunilor flu­
viale este mai ușoară, dar considerabil mai puțin pro­
ductivă: CÎteva centigrame pe metru cub de pietriș.
Comparată cu efortul depus pentru obținerea cîtorva
uncii de aur, exploatarea unui zăcămînt de petrol este
infinit mai simplă și mai ușoară. Și totuși, încă din
timpul faraonilor, oamenii se ocupau cu înverșunare de
căutarea aurului. Valoarea lui simbolică, în cele din
urmă religioasă, n-a putut fi abolită, în ciuda desacra­
lizării accelerate a naturii si a existentei umane.
În Summa Peifecti onis, �peră alchi�ică din secolul
al XIV-Iea22, citim: "Ceea ce Natura nu poate per-
22 Cartea a fost mult timp atribuită lui Geber, dar Julius Ruska
a dovedit inautenticitatea acestei tradiții. Cf. John Read, Prelude to
Chemistry, p. 48.

TERRA MATER. PETRA GENITRIX 153
fecționa într-un interval de timp foarte lung, noi putem
desăvîrși într-un timp foarte scurt, prin arta noastră."
Aceeași idee este foarte clar expusă de Ben Jonson în
piesa sa The Alchemist (actul II, scena 2). Unul dintre
personaje, Surly, ezită să împărtășească opinia al­
chimică după care creșterea metalelor ar fi compara­
bilă cu embriologia animală și, asemenea puiului care
răsare din ou, orice metal se transfonnă în aur datorită
lentei maturații din măruntaiele Pămîntu lui. Căci, spu­
ne Surly, "oul este destinat de natură în acest scop și
este un pui in potentia". Subtle replică: "Tot așa spu­
nem și despre plumb și alte metale, că ar deveni aur
dacă li s-ar lăsa timp s-o facă." Un alt personaj, Mam­
mon, adăugă: "Iată ce realizează Arta noastră." 23
"Noblețea" aurului este deci fructul ajuns la "matu­
ritate": celelalte metale sînt comune pentru că sînt "cru­
de" , "necoapte" . Or, fmalitatea Naturii este desăvîrșirea
regnului mineral, "maturația" sa ultimă. Transmutația
"naturaIă" a metalelor în aur este înscrisă în propriul
lor destin. Cu alte cuvinte, Natura tinde spre perfecție.
Dar din faptul că Aurul este purtătorul unui simbolism
înalt spiritual ("aurul înseamnă nemurire ", repetă tex­
tele indiene)24, reiese clar că, pregătită de anumite
speculații alchimico-soteriologice (a se vedea mai jos),
o nouă idee își face drum: aceea a rolului asumat de
23 SURLY: The egg's ordained by nature to that end,
And is a chicken in potentia.
SUBTLE: The same we say of lead, and other metals,
Which would be gold, if they had time.
MAMMON : And that
Cf. Nota H. Our art dothfurther.
24 Maitrâyan i-samhitâ, II, 2, 2; C;atapatha Brâhmana, III, 8, 2, 27;
Aitareya-Brâhmana, VII, 4, 6 etc.

54/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
alchimist, de Salvator fratern al naturii; acesta ajută
Natura să-și atingă scopurile, "idealul" constînd în
desăvîrșirea progeniturii sale -minerală, animală,
umană -pînă la "maturizarea" supremă, adică pînă
la nemur ire și libertate absolută (aurul fiind simbolul
Suveranității și autonom iei).
Aceste speculații soteriologice abundă în literatura
alchimică occidentală și C. G. Jung a demonstrat ma­
gistral importanța și amploarea lor. În ceea ce ne pri­
vește, preferăm să insistăm asupra extremei antichități
a premiselor acestei soteriologii alchimic e. Imaginea
Pămîntu lui-Mamă purtător a tot felul de embrioni a
precedat imaginea "naturii", tot așa cum imaginea
Pămîntu lui-Mamă precedă pe cea a Sophiei. Este deci
important să revenim la acel simbolism extrem de
vechi în care Pămîntu l-Mamă era asimilat pîntecului
Mamei, minele matricei sale și minerale le "embrioni­
lor". O serie întreagă de rituri miniere și metalurgice
depind de acest simbolism.

5
RITURI ȘI MISTERE METAL URGICE
o mma ,sau un filon nu se lasă ușor descoperite:
amplasările lor sînt revelate numai de zei sau ființe di­
vine care-i învață pe oameni cum să le exploateze
conținutul. Aceste credințe au rezistat în Europa pînă
la o dată destul de recentă. Călătorul grec Nucius Ni­
cander, care a vizitat orașul Liege în secolul al XVI-lea,
relatează legenda descoperirii minelor de cărbuni din
nordul Franței și Belgiei: un înger a apărut sub înfăți­
șarea unui venerabil bătrîn dezvăluind intrarea galeriei
unui făurar care-și alimentase pînă atunci cuptorul cu
lemne. În Finistere, o zînă (groac' k) a dezvăluit oa­
menilor existența plumbului argintifer. Sfintul Peran,
patronul mine lor, a fost primul inventator al fuziunii
metalelor. 1
Nu vom insista asupra celor mai adînci straturi mi­
tologice asimilate și revalorizate în hagiografia sfintu­
lui Peran. In alte tradiții, la originea mineritului și a
metalurgiei se află un semizeu sau un erou civilizator,
așa cum reiese foarte limpede din legendele chineze ale
lui Yu cel Mare, "sfredelul munților". Yu "a fost un
miner fericit care nu otrăvea pămîntu l, ci-l curăța,
cunoscînd riturile Meseriei".2 Nu ne vom opri nici la
J Paul S6billot, Les Travaux publics et les Mines dans les tradi­
tiO/IS et les superstitions de tous les pays, pp. 406, 410 și unn.
2 Marcel Granet, Danses et Legendes de la Chine ancienne,
p. 496. ef. pp. 610 și unn.

56/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
bogatul folclor minier, încă viu în Europa, privitor la
ființe misterioase ca "Meșterul Hoemmerli ng", cunos­
cut și sub numele de "CălugăruI muntelui", ca "Doamna
Albă", ale cărei apariții anunțau prăbușirile, sau ca acei
numeroși spiriduși, fantome și spirite subterane.3
Va fi de ajuns să amintim că deschiderea unei mine
sau construirea unui cuptor sînt operații rituale adese­
ori de un surprinzător arhaism. Riturile miniere s-au
menținut în Europa pînă la sÎrrșitul Evului Mediu: des­
chiderea unei mine noi comportă întotdeauna ceremo­
nii religioase (Sebillot, op. cit., p. 421). Pentru a cerceta
vechimea și complexitatea acestor tradiții trebuie să
privim însă în altă parte. Articulația riturilor, scopul,
ideologia pe care o implică diferă de la un nivel cultu­
rai la altul. Observă m, în primul rînd, dorința de a pa­
cifica spiritele protectoa re sau locuitoa re ale minelor.
"Minerul malaiez", scria A. Hale, "are idei ciudate de­
spre cositor și proprietățile acestuia: înainte de toate,
cositorul, crede el, se află sub protecția și la ordinele
anumitor spirite pe care trebuie să le domolească ; cosi­
torul, mai crede el, este viu și posedă multe proprietăți
ale materiei vii: se poate mișca dintr-un loc în altul,
se poate reproduce și are simpatii speciale, sau poate
afinități, pentru anumiți oameni și anumite lucruri. De
aceea, este recomandabil să fie tratat cu respect, să se
țină seama de mofturile lui și, ceea ce este și mai
curios, munca de exploatare în mină să fie dirijată în
așa fel încît minereul să poată fi extras Iară știrea lui. "4
3 P. Sebillot, ap. cit., pp. 479-493 și passim. Cu privire la mito­
logiile literare și basmele minelor, a se vedea G. Bachela rd, La
Terre et les reveries de la valante, pp. 183 și urm. și passim.
4 A. Hale, citat de W. W. Skeat, Malay Magic, Londra, 1920,
pp.259-260.

RITURI ȘI MISTERE METALURGICE 157
Să subliniem în trecere comportamentul "animal" al
minereu lui : e viu, se mișcă după voința lui, se ascunde,
manifestă simpatii sau antipatii față de oameni -com­
portament apropiat de cel al vînatului față de vînător.
Cu toate că islamismul s-a implantat puternic în Mala­
iezia, această religie "străină" se dovedește neputincioa­
să în asigurarea succesului muncilor miniere. Vechile
divinități ale ținutului veghează asupra mine lor și dis­
pun de minereuri . Este deci absolut necesar să se recurgă
la asistența unui preot al vechii religii, cea care a fost
înlocuită de islamism. Pentru a dirija ceremoniile mi­
niere, este chemat un pawang malaiezian , uneori chiar
un șaman sakai (adică unul din cei care aparțin celei
mai vechi populații, premalaieziană). Păstrînd cele
mai arhaice tradiții religioase, acești pawang sînt ca­
pabili să-i calmeze pe zeii protectori ai minereului și
să înduplece spiritele care bîntuie prin mine.5 Ajutorul
acestora este indispensabil, mai ales cînd e vorba de
minereul aurifer (care, alături de minereul de cositor,
constituie principala bogăție minieră din Malaiezia) .
Muncitorii musulma ni se feresc să-și lase recunoscută
religia prin semne exterioare sau rugăciuni. "Se con­
sideră că aurul se află sub jurisdicția și în posesia unui
dewa, adică a unui zeu, iar căutarea lui este, în conse­
cință, nelegiuită, căci minerii trebuie să-i înduplece mai
întîi pe zei prin rugăciuni și ofrande, păzindu-se să pro­
nunțe numele lui Dumnezeu (= Allah) sau să practice
acte cultuale (islamice). Orice proclamare a suverani­
tății lui Allah jignește dewa care «ascunde imediat
aurul» sau îl face invizibil ." 6 Această tensiune între
credințele importate și vechea religie a ținutului este un
5 Id., p. 253.
6 W. W. Skeat, Malay Magic, pp. 271-272.

58/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
fenomen bine cunoscut în istoria religiilor. Ca pre­
tutindeni în lume, "meșterii locului" din Malaiezia sînt
prezenți în cultele legate de Pămînt. Comorile Pămîntu­
lui -operele, "copiii" săi -aparțin autohtonilor și nu­
mai religia lor permite apropierea de aceștia.
În Africa, la populația bayeka, în momentul deschi­
derii unei noi galerii, șeful, înconjurat de un preot și
de muncitori, recită o rugăciune, închinată "spiritelor
de aramă" ancestrale care domnesc peste mină. Șeful
este cel care decide întotdeauna unde se începe forarea,
pentru a nu deranja și irita spiritele Muntelui. Asemenea
lor, minerii bakitara trebuie să domolească "spiritele
locului" și în timpul lucrului sînt obligați să păstreze
numeroase tabuuri, mai ales sexuale.? Purificare a ri­
tuală joacă un rol considerabil. Aborigenii din Haiti
cred că pentru a găsi aurul trebuie să fii cast și nu încep
căutarea minereului decît după lungi posturi și cîteva
zile de abstinență sexuală. Dacă cercetarea rămîne za­
darnică, ei sînt convinși că e numai din cauza necurățe­
niei lor.8 Vom discuta imediat importanța tabuurilor
sexuale în perioada fuziunii metalului.
Constatăm la mineri rituri privitoare la starea de pu­
ritate, post, meditație, rugăciuni și acte cultuale. Toate
aceste condiții sînt impuse de natura operației propuse
pentru că se intră într-o zonă sacră, cunoscut ă ca in­
violabilă; se tulbură viața subterană și spiritele care o
reglează: se intră în contact cu o sacralitate care nu
participă la un univers religios familiar, sacralita te mai
profundă și tot atît de periculoasă. Există sentimentul
aventurării într-un domeniu care nu aparține de drept
omului, în lumea subterană cu misterele lentei sale ges-
7 CIine, Mining and Metallurgy in Negro Africa, pp. 117, 119.
g P. Sebillot, Les Travaux publics et les Mines, p. 421.

RITURI ȘI MISTERE METALURGICE /59
tații mineralogice care se desfășoară în măruntaiele Pă­
mîntului-Mamă. Există mai ales sentimentul ingerin­
ței într-o ordine naturală regizată de o lege superioară,
al intervenției într-un proces secret și sacru. De aceea
se iau toate precauțiile necesare riturilor de trecere. Se
simte confuz că e vorba de un mister care angajează
existența umană, căci omul a fost, într-adevăr, marcat
de descoperirea metalelor : lăsîndu-se antrenat în ope­
ra minieră și metalur gică, aproape că și-a schimbat
modul de a fi. Toate mitologi ile minelor și ale mun­
ților, nenumăratele zîne, spirite, elfi, fantome, spiriduși
sînt epifaniile multiple ale unei prezențe sacre pe care
el o înfruntă pătrunzînd la nivelurile geologice ale Vieții.
Încărcate de această sacralitate tenebroasă, minera­
lele sînt dirijate spre cuptoare. Atunci începe operația
cea mai dificilă și mai aventuroasă. Artizanul se sub­
stituie Pămîntu lui-Mamă pentru a accelera și perfec­
ționa "creșterea". Cuptoarele sînt, într-un fel, noua
matrice în care minereul își desăvîrșește gestația. De
aici, numărul infinit de precauții, tabuuri și ritualuri
care însoțesc fuziunea. Se instalează tabere în apropiere
de mină, unde se trăiește într-o virtuală puritate pe
toată perioada sezonului (în Africa, în general, mai
multe luni, între mai și noiembrie) .9 Topitorii achewa
păstrează abstinența cea mai riguroasă de-a lungul în­
tregului sezon (CIine, op. cit., p. 119). Populația bayeka
nu acceptă prezența femeilor lîngă cuptoare (ibid.,
p. 120). Populația baila, care trăiește izolată în timpul
lucrărilor metalurgice, este și mai severă: un munci­
tor care a avut o poluție nocturnă trebuie să fie pu­
rificat (ibid., p. 121). Întîlnim aceleași tabuuri sexuale
și la populația bakitara : dacă fabricantul de foale a avut
9 Cline, Mining and Metallurgy, p. 41.

60/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
raporturi sexuale în timpul cît a lucrat la ele, acestea
se vor umple de apă și vor refuza să-și îndeplinească
misiunea. 10 La populația pangwe se practică abstinența
cu două luni înainte și în toată perioada lucrărilor de
fuziune (CIine, p. 125). Credința că actul sexual poate
compromite reușita lucrărilor este generală în toată
Africa neagră. Interdicția raporturilor sexuale apare
chiar în cîntecele rituale care însoțesc munca. Astfel,
cei din triburi le baila cîntă: "Kongwe (cl itoris) și
Malaba cea Neagră (labiae feminae) mă înspăimîntă!
Am găsit -o pe Kongwe suflînd în foc! Kongwe mă
înspăimîn tă! Îndepărtează-te de mine, îndepărte ază-te,
tu, cea cu care m-am culcat adesea, îndepărtează-te de
mine!" (CIine, p. 121.)
Aceste cîntece păstrează poate urmele obscure ale
unei asimilări a focului și a fuziunii cu actul sexual.
În acest caz, anumite tabuuri sexuale metalurgice s-ar
explica chiar prin faptul că fuziunea reprezintă o uni­
une sexuală sacră, o hierogamie (ef. amestecul de mi­
nereu "mascul" și "femelă"), și atunci toate energiile
sexuale sînt păstrate pentru a asigura succesul uniunii
care se desrașoară în cuptoare . Toate aceste tradiții sînt
extrem de complexe și se află la confluența unor sim­
bolisme diferite. La ideea minereului-embrion care-și
desăvîrșește gestația în cuptoare se adaugă ideea că
fuziunea, fiind "o creație", implică obligatoriu uniunea
prealabilă între elementele mascul și femelă. Vom
întîlni puțin mai jos un simbolism similar în China.
\O Și totuși, la populația bakitara, "laurarul care-și fabrică pro­
priile-i foaie trebuie să coabiteze cu soția imediat ce le-a tenninat
pentruca acestea să fie solide și să funcționeze" (Ciine, op. cit.,
p. 117). La populația ba nyankole, făurarul coabitează cu soția ime­
diat ce un ciocan nou este adus în fierărie (ibid., p. 118). Aici avem
de-a face cu un simbolism diferit: unealta devine "vie" prin se­
xualizare și prin asimilarea funcției sale cu actul generator uman.

RITURI ȘI MISTERE METALURGICE /61
În aceeași ordine de idei, ceremoniile metalurgice
africane prezintă anumite elemente de simbolism
nupțial. Făurarul bakitara tratează nicovala ca pe o mi­
reasă. Cînd bărbații o aduc acasă, o însoțesc cu cîntece
ca într-o procesiune nupțială. Primind-o, făurarul o stro­
pește cu apă "pentru ca ea să nască mulți copii" și-și
anunță soția că și-a adus o a doua soție în casă (CIine,
p. 118). La populația baila, în timp ce se construiește
cuptorul, un băiat și ti fată pătrund în interior și zdro­
besc bob; sunetul produs simbolizează zgom otul pe
care-l face focul. Tinerii care au îndeplinit acest rol im­
portant sînt obligați mai Îrrziu să se căsătorească (ibid.,
p.120).
Dacă dispunem de observații mai precise și mai ela­
borate, ne dăm și mai bine seama de caracterul ritual
al operei metalurgice în Africa. R. P. Wyckaert, care a
studiat de aproape pe făurarii din Tanganica, ne oferă
detalii semnificative. Înainte de a se instala în tabără,
meșterul făurar invocă protecția divinităților. "Voi, stră­
moșilor, care ne-ați învățat aceste munci, luați-o înain­
tea noastră (adică: «mergeți înaintea noastră pentru a
ne arăta cum să procedăm »). Tu, milostivule, care lo­
cuiești nu se știe unde, iartă-ne. Tu, soarele meu, lumina
mea, ai grijă de mine. Eu vă mulțumesc tuturor." 11 În
ajunul plecării spre fumalele cele înalte, toată lumea tre­
buie să practice abstinența. Dimineața, meșterul făurar
scoate cutia cu leacuri, i se închină, după care toți
ceilalți trec prin fața cutiei, îngenunche ază, în timp ce
sînt unși pe frunte cu un strat subțire de pămînt alb.
Cînd convoiul se îndreaptă spre cuptoare , un copil
merge în frunte ducînd cutia cu leacuri; un alt copil
II R. P. Wyckaert, Forgerons pai·ens et forgerons chretiens au
Tanganyka, p. 373.

62/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
duce o pereche de pui. În tabără, o operație foarte im­
portantă constă în introducerea leacurilor în cuptor cu
sacrificiul de rigoare. Copiii aduc puii, îi taie în fața
meșterului făurar stropind cu sînge focul, minereul,
cărbunele. Apoi, unul dintre ei intră în cuptor, celălalt
rămîne afară, continuînd să stropească și rostind de mai
multe ori: "Aprinde tu însuți focul, să ardă bine!"
(op. cit., p. 375). La indicațiile șefului, copilul care se
află în interior așază leacuri le într-o adîncitură săpată
în fundul cuptorului, unde mai așază și cele două ca­
pete de pui, acoperind totul cu pămînt. Fierăria este
sfințită și prin sacrificiul unui cocoș. Făurarul intră în
interiorul cuptorului, ucide victima și-i risipește sînge­
le pe piatra-nicovală, rostind: "Fie ca această fierărie
să nu-mi strice fierul! Să-mi aducă bogăție și noroc!"
(ibid., p. 378).
Să reținem rolul ritual al copiilor și sacrificiul oferit
cuptoarelor. Capetele de pui îngropate în cuptor pot
reprezenta un sacrificiu de substituție. Tradițiile chine­
ze ne aduc în această privință lămuriri importante. Să
ne amintim că Yu cel Mare, minerul fericit, era faimos
pentru că fabricase fonta pentru nouă cazane ale lui
Hia, care asigurau uniunea a ceea ce era sus cu ceea
ce era jos .12 Cazanele erau miraculoase : se deplasau
singure, fierbeau rară foc și știau să recunoască virtutea
(unul dintre marile suplicii consta în a fierbe vinovatul;
Granet, p. 491, n. 2). Cinci dint re cazanele lui Yu cores­
pundeau lui Yang, patru lui Yin (ibid., p. 496). Ele consti­
tuiau deci un cuplu, o uniune a contrariilor (Cer-Pămînt,
Mascul-Femelă etc.) și în același timp imaginea to­
talității cosmice . Așa cum am văzut, mineralele și me-
12 Marcel Granet, Danses et Legendes de la Chine ancienne,
pp. 489-490.

RITURI ȘI MISTERE METALURGICE /63
talele erau și ele clasate în masculi și femele'l La fu­
ziune participau băieți și fete virgini: ei stropeau cu
apă metalul încins (ibid., p. 497). Or, dacă introduce­
rea sabiei în apă era considerată ca o uniune a apei cu
focul (ibid., p. 498), dacă aliajul era un ritual de nuntă
(p. 499), același simbolism era obligatoriu implicat în
operația de fuziune a metalului.
În relatie directă cu simbolismul sexual si marital,
, .
întîlnim și sacrificiul sîngeros. "Mo-ye și Kan-tsiang,
bărbat și femeie, sînt un cuplu de săbii; dar sînt și soț
și soție, un menaj de laurari. Kan-tsiang, soțul, primind
porunca să făurească două săbii, începe lucrul dar nu
reușește după trei luni de efort să obțină fuziunea me­
talului. Soției sale Mo-ye, care-i cere explicații privind
cauza insuccesului, el îi răspunde evaziv. Ea insistă,
aducîndu-i aminte că principiul transformării materiei
sfinte (metalul) cere pentru a se înfăptui sacrificiul unei
persoane . Kan-tsiang îi povestește că meșterul lui nu
reușise fuziunea decît aruncîndu -și soția și pe sine în
cuptor. Mo-ye se declară gata să-și ofere trupul dacă
soțul ei dorea să-I topească și pe al lui (Granet, p. 500).
Își tăiară părul și-și roaseră unghiile . Împreună arun­
cară în cuptor rosătura și părul. Ei dădură o parte pentru
un întreg" (ibid., p. 50l). După o altă versiune, Mo-ye
întrebîndu-și soțul de ce metalul nu intră în fuziune,
acesta îi răspunde : "Ngeou topitorul, meșterul meu de­
funct (sau Vechiul Meșter), dorind să toarne o sabie
și fuziunea neproducîndu -se, s-a folosit de o fată pe
care a măritat-o cu spiritul Cuptorului. Mo-ye, auzind
aceste vorbe, se aruncă în cuptor, unde se produce to­
pirea pe loc" (ibid., p. 501, n. 3). Wu Yue tch'uen ts'ieu
(capitolul 4), descriind procesul de fabricare a două
"cîrlige sau săbii în formă de seceră", relatează că
meșterul le-a sfințit cu sîngele celor doi băieți ai lui

64 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
(ibid., p. 502, n. 2). "C'md Keu-tsien; regele din Yue, și-a
comandat șapte săbii minunate, înainte de turnarea me­
talului, a sacrificat boi și cai albi spiritului lui Kuen-wu.
Kuen-wu este un nume de sabie" (ibid.-, p. 493).13
Tema unui sacrificiu sau a sacrificiului personal cu
ocazia topirii, motiv mitico-ritual mai mult sau mai
puțin în legătură cu ideea nunții mistice între o ființă
umană (sau un cuplu) și metale, este foarte importantă.
Morfologic, tema se înscrie în marea clasă a sacrifi­
ciilor de "creație", al cărei model exemplar l-am evi­
dențiat în mitul cosmogonic . Pentru a asigura fuziunea,
"nunta metalelo r", trebuie ca o ființă vie să "însufle­
țească" operația și calea cea mai indicată rămîne sacri­
ficiul, transferul unei vieți. Sufletul victimei își schimbă
învelișul carnal cu un alt corp -un edificiu, un obiect,
chiar o operație – pe care-l face "viu", pe care-l "în­
suflețește". Mărturiile chineze pe care le-am citat par
să păstreze amintirea unui sacrificiu uman pentru a
asigura succesul operei metalurgice. Să continuăm an­
cheta în alte zone culturale. Vo� vedea în ce măsură
sacrificiul adus cuptoarelor constituie o aplicație a mi­
tului cosmogonic, precum și noile valori pe care acesta
le dezvoltă.
\3 A se vedea și alte variante ale legendei lui Mo-ye și Kan-tsiang
în Lionello Lanciotti, "Sword Casting and Related Legends in
China," East and West, IV, 1955, 106-114, spec. pp. IlO și unn.
și "The Transfonnation ofCh'ih Pi's Legend ", ibid., pp. 316-322.
Cu privire la mitologi ile și riturile metalurgice chineze, a se vedea
Max Kaltenmark, Le Lie-sien tchouan, pp. 45 și urm., 170 și urm.

6
SACRIFICIILE UMANE ADUSE
CUPTOARELOR
Un grup de mituri aparținînd unor triburi de abori­
geni din India centrală ne relatează istoria făurarilor din
tribul Asur. După opinia tribului Birhor, tribul Asur a
fost primul trib de pe pămînt care a învățat să topească
fierul. Dar fumul cuptoarelor incomoda Ființa Supre­
mă, Sing-bonga, care trimise păsările mesageri pentru
a-i ruga să înceteze lucrul. Făurarii asur îi răspunseră
că metalurgia este ocupația lor favorită și mutila ră
mesagerii. Sing-bonga coborî el însuși pe Pămînt. Se
apropie de tribul Asur fără să fie recunoscut și, con­
vingîndu-i să intre în cuptoare, îi arse. În urma acestui
eveniment, văduvele lor deveniră spirite ale Naturii.)
Mitul este mai complet la tribul Munda. La început,
oamenii munceau în cer pentru Sing-bonga. Dar oglin­
dindu-și fața în apă și descoperind că-i seamănă, se
crezură egali cu zeul și refuzară să-I mai slujească.
Sing-bonga îi aruncă atunci pe Pămînt. Căzînd într-un
loc în care se găsea minereu de fier, își construiră șapte
cuptoare. Fumul îl incomoda pe Sing-bonga și, după
ce și-a trimis inutil mesagerii-păsări, zeul coborî el
însuși pe Pămînt sub înfățișarea unui bătrîn bolnav.
Cuptoar ele se prăbușiră imediat. Făurarii, nerecunos­
cîndu-l pe Sing-bonga, îi cerură sfatul. "Va trebui să
oferiti un sacrificiu uman", le-a zis el. Și cum nu găsiră
1 Sarat Chandra Roy, The Birhors, Ranchi, 1925, pp. 402 și urm.

66/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
o victimă voluntară, Sing-bonga se oferi chiar el. Pă­
trunse în cuptorul încins pînă la alb, de unde ieși după
trei zile aducînd aur, argint și pietre prețioase. La in­
stigarea zeului, făurarii îl imitară. Soțiile lor manevrau
foalele și făurarii, arzînd de vii, urlau în cuptoare.
Sing-bonga le liniști pe soții: bărbații lor țipau pentru
că-și împărțeau comorile. Femeile își continuară mun­
ca pînă cînd din făurari nu mai rămase decît cenușa.
Și cum îl întreb ară ce se va întîmpla acum cu ele,
Sing-bonga le transformă în bhut, spirite ale coline lor
si stîncilor.2 , În sfîrșit, un mit analog a fost atestat la oraoni. Cei
doisprezece frați asur și cei treisprezece frați lodha,
toți făurari faimoși, îl supăraseră pe Bhagwan (= Dum­
nezeu) cu fumul cuptoarelor lor. Sub înfățișarea unui
bătrîn bolnav, Bhagwan coborî pe Pămînt, unde fu
găzduit de o văduvă. Făurarii îl consultară cu privire
la posibilit atea de a-și repara cuptoarele și, în cele din
urmă, fură arși de vii.3
Asurii constituiau un trib de făurari care trăia, foarte
probabil, în nordul ținutului Penjab, de unde au fost
alungați de invadatorii arieni spre așezarea lor actuală,
în munții Chota Nagpur. Walter Ruben a arătat legăturile
posibile între acești asuri și populația asura din imnurile
vedice, dușmanii zeilor (deva), cu care dăduseră nenumă-
2 E. T. Dalton, Descriptive Ethnology of Bengal, Calcutta, 1872,
pp. 186 și unn.
3 Rev. P. Dehon, "Religion and Customs of the Uraons" (Me­
moirs,ofthe Asiatic Society of Bengal, Calcutta, 1906, pp. 121-181),
pp. 128-131; cf. și R. Rahmann, "Gottheiten der Primitivstămme
im nordostlichen Vorderindien ", Anthropos, 31, 1936, pp. 37-96,
spec. pp. 52 și urm. Cu privire la cei doisprezece asur și cei trei­
sprezece lodha, a se vedea Walter Ruben, Eisenschmiede und
Dămonen in lndien, Leiden, 1939, pp. 102 și urm. cf. și: Anthropos,
56, 1961, pp. 96 și urm.

SACRIFICIIL E UMANE ADUSE CUPTOARELOR /67
rate bătălii.4 Putem măsura acum interesul tradițiilor mi­
tologice legate de făurarii asuri și păst;rate de popoarele
vecine munda și dravidieni (Oraon). In studiul de care
ne ocupăm, este important să subliniem mai ales mo­
tivul sacrificiului uman asociat metalurgiei, motiv abia
ascuns în miturile pe care le-am rezumat. În forma lor
actuală, aceste mituri ne uimesc prin ura împotriva fie­
rului și a metalurgiei. După părerea populațiilor vecine,
făurarii asUrl și-au găsit în jarul cuptoarelor lor o moarte
meritată, pentru că-I înfruntaseră și-l supăraseră pe zeul
lor suprem. Se ghicește în această ură împotriva muncii
făurarului aceeași atitudine negativă și pesimistă pre­
zentă, de exemplu, în teoriile despre Vîrstele lumii, în
care Vîrsta fierului este considerată tragică și primitivă.
Nu este exclus ca o asemenea atitudine să aibă un fun­
dament istoric. Vîrsta de fier a fost caracterizată printr-o
succesiune neîntreruptă de războaie și masacre, prin
sclavia în masă și printr-o sărăcie aproape generală.s In
India, ca și în alte locuri, o întreagă mitologie solida­
rizează pe muncitorii fierului cu diversele categorii de
uriași și demoni: toți sînt dușmani ai zeilor care repre­
zintă alte "vîrste" și alte tradiții.
Dar, dincolo de această "ură împotriva fierului", mi­
tologia asurilor afirmă necesitatea de a oferi sacrificii
umane cuptoarelor. Poate chiar sacrificiul uman sub­
liniază, în miturile citate, caracterul demoniac al mun­
cilor metalurgice . Fuziunea metalului este considerată
o operă sinistră care cere sacrificiul unei vieți umane.6
Urme ale sacrificiilor umane în scopuri metalurgice se
4 ef. Eisenschmiede und Diimonen, pp. 302-303 și passim.
5 Walter Ruben, Eisenschmiede und Diimonen, pp. 153 și urrn.
6 Aceleiași sfere de credințe îi aparține ideea că, omorind o
ființă umană cu metal topit, poți deveni stăpînul sufletului său,
dobîndești un fel de "suflet-sclav ", un "robot spiritual "; a se vedea
exemplul vrăjitorilor batak în Chamanis me, p. 313.

68 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
găsesc și în Africa. La tribul Achewa din N yasaland, cel
care vrea să construiască un cuptor se adresează unui ma­
gician (sing-ang a). Acestapregătește "ierburi", le pune
într-o tulpină de porumb și-l învață pe un copil cum să
le arunce peste o femeie însărcinată care, drept urma­
re, va avorta. Magicianul caută foetusul și-l arde, cu alte
"ierburi", într-o groapă săpată în pămînt. Cuptorul se va
construi peste această groapă.7 Cei din tribul Antonga
au obiceiul să arunce în cuptoare o parte din placentă,
pentru a asigura fuziunea. 8 LăSînd deocamdată deoparte
simbolismul avortului, aceste două exemple africane
reprezintă o formă intermediară între sacrificiul uman
concret sau simbolic (unghii și păr) și sacrificiul de sub­
stituție (de exemplu sacrificiul găinilor la făurarii din Tan­
ganica, a se vedea mai sus pp. 61-62 ). Ideea legăturilor
mistice între corpul uman și minerale contaminează, de
asemenea, și alte obiceiuri. Astfel, după un accident,
populația mandigo din Senegambia abandonează cîțiva
ani mina de aur: se crede că trupul, putrezind, va pro­
duce un bogat zăcămînt aurifer (CIine, op. cit., p. 12).
Aceste mituri, rituri și tradiții presupun o temă mi­
tică originară care le precedă și le justifică 9: metalele
7 A. G. O. Hodgson, "Notes on the Achewa and Angoni of the
Dowa District of the Nyasaland Protectorate ", lour. Roy. Anthr.
Inst., 63,1933, pp. 123-164, spec. p. 163.
8 Cline, Mining ami Metallur gy in Negro Africa, p. 119.
9 Nu este întotdeauna vorba despre o anterioritate cronologică,
istorică, ci de o anteriori tate ideală, implicită în fiecare " variantă"
a temei mitice centrllle. Este posibil ca o tradiție să nu fi avut nici­
odată "conștiința " ansamblului mitic din care derivă, cu atît mai
mult cu cît ideologiile circulă, vehiculate de istorie, și, în majori­
tatea timpului, un popor primește sau păstrează numai CÎteva frag­
mente dintr-un "sistem". Iată de ce sensul unui simbol nu se degajă
deplin decît după ce s-au examinat un mare număr de "variante".
Or, acestea sînt adeseori fără nici o contiguit ate istorică -ceea ce
face munca de interpretare și mai dificilă.

SACRIFICI ILE UMANE ADUSE CUPTOARELOR /69
provin din trupul unui zeu sau al unei ființe supranatu­
rale jertfite. Și cum riturile nu sînt decît reiterarea mai
mult sau. mai puțin simbolică a unui eveniment care,
in il/o tempore, a inaugurat un comporta ment sau le-a
dezvăluit fazele lucrului -opera metalurgică cere imi­
tarea sacrificiului primordial. După tot ce am spus
despre mitul cosmogonic (lumea, omul sau plantele
născute din trupul unui Uriaș primordial), tema meta­
lelor provenite din membrele unei ființe divine apare
ca o variantă a aceluiași motiv central. În același fel
în care sacrificiile în folosul recoltelor reiterează sim­
bolic jertfa Ființei primordiale care, ah origine, a făcut
posibilă apariția semințelor, sacrificiul (concret sau
simbolic) al unei ființe umane cu ocazia operei meta­
lurgice are drept scop imi tarea unui model mitic.
Există, într-adevăr, mai multe tradiții mitice asupra
originii metalelor : acestea "cresc" din trupul unui zeu
sau al unei ființe semidivin e.lO În mitul "dezmembră­
rii" lui lndra, ni se spune că, îmbătat de un exces de
somma, trupul zeului a început "să curgă", dînd naștere
la tot felul de creaturi, plante și metale. "Din buric, via­
ța-suflu se scurse devenind plumb, nu fier, nu argint;
din sămînța lui s-a scurs forma, devenind aur" (f;ata­
patha Briihmana, XII, 7,1, 7). Un mit similar este ates­
tat și la iranieni. Cînd Gayoma rt, Omul Primordial, a
10 Pentru studiul nostru, faptul că miturile asupra originii meta­
lelor sînt atestate în alte zone culturale decît cele în care am întîlnit
sacrificiile umane pentru obținerea fuziunii nu constituie o dificul­
tate; în acest stadiu al anchete i, ne interesează mai ales să degajăm
structura universurilor spirituale în mare parte înecate sau dislocate
și nu să reconstituim cutare sau cutare scenariu mitico-ritual. De
altfel, această a doua operație nu poate fi întreprinsă nici în CÎteva
pagini, nici fără o erudiție tehnică pe care am încercat s-o evităm
în prezentul eseu.

70/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
fost asasinat de corupător, "și-a lăsat sămînța să curgă
pe pămînt [ … ] Cum trupul lui Gayomart era făcut din
metale, cele șapte specii de metale apărură din trupul
său." 11 După Zath-sparam, X, 2, "cînd își dădu su­
fletul, opt specii de minerale de natură metalică pro­
vin din membrele sale, adică: aurul, argintul, fierul,
arama, alama, plumbul, argintul-viu și diamant ul; au­
rul, dată fiind perfecțiunea lui, își are originea în viața
propriu-zisă și în sămînță".12 Să remarcăm în trecere
că din sămînța lui Gayomart, purificată în prealabil
prin rotația cerului, se va naște mai tîrziu primul cu­
plu uman sub forma unei plante de rîvâs, motiv care
așază această tradiție iraniană într-un complex mitic
extrem de răspîndit și foarte vechi.
Un mit asemănător se găsește și la greci. P. Roussel
ne-a atras deja atenția asupra unei tradiții grecești,
transmise de Zenobius care ne permite să reconstituim
o legendă despre originea fierului: "Doi frați ucid pe
cel de al treilea frate, îngropîndu -l sub munte; trupul
lui s-a transformat în fier." 13
II Le Grand Bundahishn, trad. A. Christensen, Le premier
Homme et le premier Roi dans l' histoire lege ndaire des Iraniens,
Uppsala, 1918, r, p. 22. Cf. și H. H. Schaeder, în R. Reitzenstein și
H. H. Schaeder, Studien zum antiken Synkretismus aus lran und
Griechenland, Leipzig-Berlin, 1926, pp. 225-229 și, mai ales, nota
de la paginile 228-229, unde autorul discută omologi ile so­
mato-metalice în tradițiile iraniene.
12 A. Christensen, ibid., p. 25. Diamantul, nefiind un metal , nu
aparține seriei originare de șapte metale (care reprezintă, fără
îndoială, o influență babiloniană ; cf. Christensen, p. 52).
13 P. Roussel, KiĂ.J.ll� Ev mOIlPc.o, Revue de Philologie, 1905, p. 294.
Despre sacrificiile umane necesare metalurgiei, cf. Plutarh,
Parall., 5, 306 și urm. Legăturile între metale și trupul unui zeu
mai pot fi descifrate în tradițiile egiptene. Plutarh și Diodor ne re­
latează că egiptenii urăsc fierul, pe care-l numesc "oasele lui Seth".
În De Iside, cap. 62, Plutarh vorbește despre "fierul care a ieșit din

SACRIFICIIL E UMANE ADUSE CUPTOARELOR /71
Morfologic, toate aceste tradiții sînt tributare mitu­
lui cosmogonic care constituie modelul lor exemplar.
Dar nu trebuie să uităm că, la anumite nțveluri religioa­
se, cosmogonia apare solidară cu un simbolism em­
briologic : crearea lumii plecînd de la trupul unei ființe
primordiale este uneori concepută și descrisă ca mo­
delarea unui "foetus". Cosmosul ia o fonnă, într-o pri­
mă instanță, embrionară, pentru că e infonn, "haotic".
Se ajunge astfel la o serie de imagini echivalente sau
complementare, în care corpul sacrificat este asimilat
materiei dintîi și, prin unnare, masei genninale și "foe­
tusului". O stare de lucruri analoagă pare să fie ates­
tată și în anumite tradiții mesopotamiene. Faptele pe
care le vom analiza ne vor pennite poate să sesizăm
legăturile existente între valorizarea mineralelor ca em­
brioni și sacrificiile oferite cuptoarelor.
Seth". Hematita reprezenta "oasele lui Horus"; ef. Forbes, Metal­
lurgy in Antiquity, p. 427. Pe de altă parte, egiptenii credeau că zeii
erau făcuti din aur. Dar aici avem de a face cu un alt simbolism,
acela al iinortalității. Iată de ce, după modelul zeilor, ei cred că
Faraonul este făcut din aur.

7
SIMBOLISME ȘI RITUALURI
METALURGICE BABILONIENE
În anul 1925, ca unnare a publicării textelor chimi­
ce asiriene de către R. Campbell Thompson, R. Eisler
a avansat ipoteza existenței unei alchimii babiloniene.
El se sprijinea pe existența tennenului ku-bu ("em­
brion", "foetus") prin care el înțelegea mineralele dis­
puse în cuptor, simbolic asimilat matricei. Așa cum
am văzut, o asemenea concepție este atestată în nume­
roase tradiții. Dar pentru R. Eisler e vorba de ceva mai
mult: el identifica în această credință babiloniană
primul document istoric conținînd ideea maturizării și
perfecționării metalelor și, în consecință, stabițea origi­
nea mesopotamiană a alchimiei. Ipoteza lui Eisler pare
să fi fost acceptată de Abel Rey, dar a fost respinsă de
asirologul H. Zimmem și de istoricii chimiei Emest
Damostaedter și Julius Ruska. Nestorul istoriei alchi­
miei, E. von Lippmann, și-a,menținut o poziție neutră. 1
Iată textul capital aparținînd bibliotecii lui Assurba ­
nipal, pe care-l reproducem după traducerea engleză a
lui Campbell Thompson, comparată cu versiunea ger­
mană a lui Zimmem și cu cea franceză a lui R. Eisler:
"Cînd vei pune în aplicare planul cuptorului de
minereu (ku-bu), vei căuta o zi favorabilă într-o lună
1 A se vedea bibliografia controversei în Nota 1. Documentele
au fost analizate și interpretate de Martin Lewey, Chemistry and
Chemical Terminology in Ancient Mesopotamia, Amsterdam , 1959,

SIMBOLISME ȘI RITUALURI BABILONIENE /73
favorabilă și atunci îți vei construi cuptorul. În timp ce
ei vor construi cuptorul, tu (îi) vei privi și vei munci
tu însuți (?) (în casa cuptorului): vei aduce embrionii
(născuți înainte de soroc … )2, un altul, străin, nu are
voie să intre, precum o ființă impură nu are voie să
treacă prin fața lor: în ziua în care vei depune « mine­
reul» în cuptor, vei face în fața embrionului un sa­
crificiu3; vei așeza o cădelniță cu tămîie de pin și vei
vărsa bere kurunna în fața lor.
Vei aprinde focul sub cuptor și vei depune «mine­
reul » în cuptor. Oamenii pe care i-ai dus ca să aibă
grijă de cuptor trebuie mai întîi să se purifice și de abia
după aceea îi vei anga ja să aibă grijă de cuptor. Lemnul
care arde sub cuptor va fi din styrax (sarbatu), esență
tare, despicat în butuci decojiți, care n-au fost (expuși)
în mănunchiuri , ci păstrați în învelitori de piele, tăiați
în luna lui Ab. Acesta este lemnul pe care-l vei așeza
sub cuptorul tău."
În ciuda variantelor și a eventualelor ameliorări de
care sînt susceptibile traducerile lui Thompson și Meis­
sner, caracterul ritual al textului nu poate fi contestat.
Cum era de așteptat, opera metalurgică din Mesopo­
tamia comportă și ea o serie de acte liturgice. Se ale­
geau o lună și o zi faste, se sfințea locul în care se afla
cuptorul, interzicînd u-se intrarea profanilor; în timp ce
muncitorii se purificau, se ofereau mineralelor libații,
urmate de sacrificii, se căuta un lemn special pentru
2 Textul este obscur. Am folosit traducerea lui Thompson.
Meissner .traduce textul cu semne de întrebare : "În timp ce privești
(?) cuptor!!1 și-I construiești , tu trebuie să numeri (?) embrionii
(divini)." In versiunea franceză, Eisler a evitat dificultăți le: "De
îndată ce cuptorul a fost orientat și ai început lucrul, plasează «em­
brionii » divini în incinta cuptorului. "
3 "Un sacrificiu obișnuit" (Eisler) ; "sacrificiu" (Meissner).

74/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
foc. (detaliile : lemnul decojit și conservat în învelitori
de piele ne-ar putea dezv ălui ideea unei "simpatii
magice" cu "embrionii "?) N-avem decît să ne gîndim
la făurarii africani (v. pp. 57 și urm.) pentru a măsura
pînă la ce punct opera metalurg ică se scaldă într-o
atmosferă sacră. Se pot face chiar paralele între texte­
le africane și textele mesopotamiene pe care le-am ci­
tat. Făurarii ushi sacrifică găini4; bakitara jertfesc o oaie
și o găină pe nicovală (Cline, op. cit., p. 118). Obiceiul
de a așeza "ierburi" în cuptoare este foarte răspîndit
(ibid., p. 125). Se practică, de asemenea, libații cu bere:
la populația baila, primul ritual pentru fuziune constă
în turnarea în patru găuri practicate sub cuptor a unui
amestec de bere și plante medicinale (ibid., p. 120).
Controversa s-a purtat asupra sensului de embrion
al termenului ku-bu. Un alt text, publicat și tradus tot
de Campbell Thompson, ne transmite următoarea rețe­
tă: "Scoate embrionii, oferă un sacrificiu, fă sacrifi­
cii (pentru mOrți), pentru muncitori; adună restul (?)
într-un mulaj, așază-I în cuptor" : Robert Eisler traduce
ku-bu prin "embrioni divini", Thureau -Dangin prin "un
fel de demon"5, Zimmern prin "avorton".6 Julius
Ruska susține că termenul nu se referă la "embrioni ",
ci la "fetiși" sau "protectori ai muncii la cuptor".1
Problema este deci să aflăm dacă ku-bu se referă la
mineralele depuse în cuptoare sau dacă desemnează
anumite spirite sau chiar pe avortonii indispensabili
4 Ciine, Mining and Metallurgy in Negro Africa, p. 119.
5 Thureau -Dangin, "Notes assyriologiques " , XXXV, Revue
d'Assyriologie, 19, 1922, p. 81.
6 H. Zimmem, Assyrische chemisch-technische Rezepte, p. 180:
"Fehlgeburt, Missgeburt".
7 J. Ruska, Kritisches zu R. Eislers chemisch -geschichtlicher
Methode, p. 275: "Fetische oder Schutzpatrone der Schmelzar beit".

SIMBOLISME ȘI RITUALURI BABILONIENE /75
operei metalurgice prin puterea lor magică. Nu vrem
să luăm parte la această controversă de filologie me­
sopotamiană. Ni se pare totuși că, oricare ar fi sensul
traducerii propuse pentru ku-bu, o semnificație "em­
briologică" este întotdeauna implicată. Thureau-Dangin
aminteșt e că în legenda despre creație (Enuma elish,
IV, 136,1. 3), "ku-bu desemnează trupul monstruos al
lui Tiamat asimilat unui foetus din care demiurgul se
ostenește să creeze lumea" (op. cit., p. 82). În textele
metalurgice, ku-bu poate deci desemna mineralele,
materia primă, "embrionar ă", care se va forma în cup­
tor. Echivalentele paleoorientale semnala te mai sus
(p. 41), între mină și uter, confirmă această inter­
pretare. Dacă R. Eisler avea dreptate să traducă ku-bu
prin (minerale =) embrioni, cuptorul era simțit ca o
matrice substituită celei a Pămîntu lui-Mamă în care
mineralele își desăvîrșesc maturizar ea. Sacrificiile efec­
tuate cu această ocazie ar fi comparabile cu sacrificiile
obstetrice.
Cealaltă interpretare (ku-bu se referă la embrionii
umani) își găsește și ea pandant în ritualuri le meta­
lurgice. Am văzut că în Africa neagră contemporană
vrăjitorul provoacă avortul pentru a folosi foetusul în
asigurarea fuziunii (p. 68). Acest comportament impli­
că și el asimilarea magică a minereului cu embrionii.
Iar acest ritual crud nu poate avea decît două "jus­
tificări teoretice ": 1. foetusul transferă rezerva sa in­
tactă de viață operației metalurgice pentru a-i asigura
succesul ; 2. precipită "nașterea" metalului în cuptoare,
îl face să se nască înainte de termen, asemenea lui
însuși. În primul caz, alegerea unui "embrion" mai de­
grabă decît a unui adult (sau, prin substituție, a unei
victime animale) lasă să se înțeleagă că făurarii achewa
simțeau, într-o manieră nu prea clară, echivalența între

76/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
minereul nematurizat si foetus. În al doilea caz, func­
țiunea obstetrică a metalurgiei este evidentă: fuziunea
-deci maturizarea metalului -este o naștere înainte de
termen a metalului, de unde rolul magic al embrionilor.
În ambele ipoteze, metalurg iștii erau mai mult sau
mai puțin conștienți că arta lor accelera "creșterea"
metalelor. Ideea, așa cum am văzut, era universal răs­
pîndită. Metalele "cresc" în pîntecul Pămîntu lui și,
cum mai cred și astăzi țăranii din Tonkin, dacă bronzul
ar rămîne sub pămînt atît timp cît e nevoie, el s-ar trans­
forma în aur. Rezumînd, în simbolurile și riturile care
însoțesc munca metalurgică se evidențiază ideea unei
colaborări active a omului cu Natura, poate chiar cre­
dința că omul este capabil să substituie prin munca lui
procesele Naturii. Actul exemplar al cosmogoniei ple­
cînd de la o materie primă vie era adesea conceput ca
o embriologie cosmică: trupul lui Tiamat era, în mîi­
nile lui Marduk, ca "un foetus". Și cum orice creație
și orice construcție reproduceau modelul cosmogonic ,
construind, fabricînd ceva, omul imita opera Demiur�
gului. Dar acolo unde simbolurile cosmogonice se pre­
zentau într-un context embriologic, fabricarea obiectelor
echivala cu o naștere; orice fabricare, plecînd de la ma­
teria vie chtoniană (în exemplul nostru, mineralele)
dobîndea o valență obstetrică: se intervenea într-un
proces de creștere, se accelera maturizarea sau se pro­
voca expulzar ea embrionului. Iată de ce opera meta­
lurgică putea fi simțită ca o operație obstetrică înainte
de termen, devenind echivalentul unui avort.
Plecîndu -se de la asemenea experiențe rituale legate
de tehnicile metalurgice și agricole, s-a precizat, puțin
cîte puțin, ideea că omul poate interveni în ritmul tem­
poral cosmic, că poate anticipa un rezultat natural și
precipita creșterea. Nu este vorba, bineînțeles, de idei

SIMBOLISME ȘI RITUALURI BABILONIENE /77
clare, precis fonnulate, ci mai qegrabă de presentimen­
te, de presupuneri , de "simpatie". Totuși, aici se află
punctul de plecare al acelei mari descoperiri că omul
își poate asuma opera Timpului, idee pe care am
găsit-o clar exprimată în textele occidentale tîrzii
(v. pp. 47 și unn.). Și tot aici se află, repetăm, fundamen ­
tul și justificarea operei alchimice, opus alchymicum,
care a obsedat imaginația filozofică aproape două mii
de ani: ideea transmutației omului și a Cosmosului prin
Piatra Filozofală. La nivelul mineral al existenței, Piatra
realiza acest miracol: suprima intervalul temporal care
separa condiția actuală a unui metal "imperfect"
("crud") de condiția sa finală (cînd va fi devenit aur).
Piatra realiza transmutația aproape instantaneu : ea se
substituia Timpului.

8
"STĂPÎNII FOCULUI"
A1chimistul, ca și făurarul, ca și, înaintea lui, olarul,
este "stăpînul focului". Prin foc el operează trecerea
materiei de la o stare la alta. Olarul, care, primul, a reu­
șit, datorită jarului, să-și întărească în mod considerabil
" formele " pe care le dădea argilei, a simțit cu siguranță
beția demiurgi că: descoperise un agent al transmuta­
ției. Ceea ce căldura "naturală" -aceea a Soarelui sau
aceea din Pîntecul Pămîntului-Mamă -cocea încet,
focul o făcea într-un tempo neobișnuit. Entuziasmul
demiurgic țîșnea din acel obscuf presentiment că marele
secret consta în a învăța cum să "faci mai repede" decît
Natura, adică -trebuie să traducem întotdeauna în ter­
menii experienței spirituale a omului arhaic -cum să
intervii rară riscuri în procesele · vieții cosmice încon­
jurătoare . Focul s-a dovedit a fi mijlocul de "a face mai
repede", dar și de a face altceva decît ceea ce există în
Natură: el era manifestarea unei forțe magico-religioase
care ar fi putut modifica lumea și care, în consecință,
nu aparține lumii terestre. Aceasta este rațiunea pentru
care cele mai vechi culturi îl imaginau pe specialistul
sacrului -șamanul, vraciul, magicianul -ca pe un
"stăpîn al focului". Magia primitivă și șamanismul im­
plicau "stăpînirea focului", fie că vraciul putea atinge
focul fără să i se întîmple nimic, fie că producea cu pro­
priul trup o "căldură interioară" care îl făcea "arzător",
permițîndu-i să reziste la cel mai aspru frig.

"sTĂpîNII FOCULUI" /79
Nu putem atinge aici decît în treacăt O problemă atît
de complexă, pe care de fapt am abordat-o în altă
parte.' Să notăm totuși că"a produce focul" în propriul
corp este un semn al transcendenței condiției umane.
După miturile anumitor popoare arhaice, femeile
ailleule posedau "natural" focul în organele lor geni­
tale; ele îl foloseau pentru a fierbe mîncare a, dar îl as­
cundeau de ochii bărbaților. Aceștia reușesc totuși să-I
dobîndească prin viclenie.2 Miturile reflectă atît re­
miniscențele unei ideologii matriarhale cît și faptul că,
produs prin frecarea a două lemne, adică prin "uniunea
lor sexuală", focul se afla deci, după concepția lor, în
bucata care reprezenta femela. Datorită acestui sim­
bolism, femeia este, la acest nivel cultural, " natural "
vrăjitoare. Dar bărbații au devenit stăpînii focului și
vrăjitorii au ajuns în cele din urmă să fie mai numer oși
și mai puternici decît vrăjitoarele. La Dobu, autohtonii
spun că vrăjitorii și vrăjitoarele zboară noaptea și că
urmele lor se pot vedea după dîrele de foc pe care le
lasă în urma lor.3
În mod universal , primitivii își reprezentau puterea
magico-religioasă "fierbinte" și o exprimau prin ter­
meni care însemnau "căldură", "arsură", "foarte
cald" etc. Iată de ce, de altfel, magicienii și vrăjitorii
beau apă sărată sau piperată și mănîncă plante ex­
trem de picante; așa-și sporesc ei "căldura" interioară.
I A se vedea cartea noastră, Le Chamanisme et les techniques ar­
cha/ques de l' extase, din care împrumutăm majoritatea exemplelor
care urmează.
2 ef. Sir James Frazer, Mythes sur l'origine dufeu, Paris, 1931,
pp. 36 și urm. (Austral ia), 59 și urm. (Noua Guinee), 66 (Tro­
briand), 108 (Insulele Marchize), 161 și urm. (America de Sud) etc.
3 Le Chamanis me, p. 327, după R. F. Fortune, Sorcerers of Dobu,
Londra, 1932, pp. 150 și urm.

80/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘT!
"Stăpînii focului", șamani și vrăjitori, înghit cărbuni
încinși, prind cu mîna fierul înroșit, calcă pe foc. Pe
de altă parte, ei au o mare rezistență la frig: șamanii
din regiunile arctice, ca și asceții din Himalaya, dau
dovadă, datorită "căldurii lor magice", de o rezistență
care depășește imaginați a.4 Adevărata semnificație a
"căldurii" magice și a "stăpînirii focului" nu e greu de
ghicit: aceste puteri indică accesul la o anumită stare
extatică sau, pe alte planuri culturale (în India, de exem­
plu), la o stare necondiționată, de perfectă libertate
spirituală. "Stăpînirea focului" și rezistența atît la frigul
cel mai cumplit, cît și la căldura unui rug traduc în ter­
meni sensibili faptul că șamanul sau yoginul au depășit
condiția umană, participînd la condiția "spiritelor".
Asemenea șamanilor, Îaurarii sînt cunoscuți ca "stă­
pîni ai focului". În anumite zone, făurarul este con­
siderat egalul, dacă nu chiar superiorul șamanulu i.
"Făurarii și șamanii fac parte din același cuib", spune
un proverb yacut. "Soția unui șaman este respecta bilă,
dar soția unui făurar este venerabiIă", spune un alt
proverb.s Și un al treilea: "Primul făurar, primul șaman
și primul olar au fost frați de sînge. Făurarul era cel
mai mare, iar șamanul la mijloc, între cei doi. Așa se
explică faptul că șamanul nu poate provoca moartea
făurarului. "6 După credința dolganilor, șamanii nu pot
"înghiți" sufletele făurarilor, pentru că aceștia își călesc
sufletele în foc; dimpotrivă, un făurar poate cuceri și
arde sufletul unui șaman.7 Urmînd miturile yacuților,
4 Le Chamanis me, pp. 233, 327, 386 și urm., 412 și urm.
5 Jbid., p. 408.
6 A. Popov, "Consecration Ritual for a Blacksmith Novice among
the Yakuts", Journal of American Folklore, 46, 1933, pp. 257-271,
spec. p. 257.
7 A. Popov, ibid., p. 258; Eliade, Le Chamanisme, p. 409.

"sTĂpîNII FOCULUI" /81
făurarul ar fi învățat meseria de la o divinitate "rea",
K'daai Maqsin, meșteruI-făurar din Infern. Acesta
locuiește într-o casă de fier, înconjurată de așchii de
fier. K'daai Maqsin este un meșter renumit ; el vindecă
membrele zdrobite sau amputate ale eroilor. I se în­
tîmplă să participe la inițierea șamanilor renumiți din
lumea cealaltă : el le călește sufletele cum își călește
fieruJ.8
Urmînd o altă tradiție, străbunul yacuților, Elliei, a
fost și primul făurar. Un alt făurar mitic, Chucky, a fost
monitorul războinic ilor: el le făurea armele și le dădea
sfaturi înțelepte. Yacuții atribuie făurarilor puterea de
a vindeca prin mijloace naturale și nu cu ajutorul
spiritelor, cum o fac șamanii. La a noua generație, un
făurar dispune de puteri supranatura le; nu-i mai este
frică de spirite și de aceea el îndrăznește să confecțio­
neze obiecte din fțer care împodobesc costumul șama­
nului (zgomotul fierului alungă spiritele).9
La toate populațiile siberiene, făurarul ocupă un rang
social destul de înalt ; meseria lui nu e considerată a
fi una comercia lă: este vorba de o vocație sau de o
transmisie ereditară, implicînd prin urmare secrete
inițiatice. Făurarii sînt protejați de spirite speciale . În
Sugnan și în alte regiuni ale Pamirului, arta făuraru­
lui este privită ca un dar al "profetuhii David" și de
aceea făurarul se bucură de mai mult respect decît mul­
lahul. Dar el trebuie să fie pur, fizic și spiritual . Fău­
răria este venerată ca un loc de cult și acolo unde nu
există o casă specială pentru rugăciuni și adunări, oa­
menii se întîlnesc în făurărie.1O
8 A. Popov, pp. 260-261; Eliade, op. cit., p. 409.
9 W. Jochelson, The Yakut, 1931, pp. 172 și urm.
10 Jochelson, ibid:, după J. Sarubin.

82/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
"Profetul David" s-a substituit în mod evident unui
zeu celest sau unui Erou Civilizator aborigen, așa cum
se poate vedea din credințele buriate. Altădată, poves­
tesc buriații, cînd oamenii nu cunoșteau întrebuințarea
fierului, doborau animalele cu pietre, carnea o mîncau
sfișiind-o cu dinții, iar în piei se îmbrăcau cum dădea
Dumnez eu. Atunci Tăngri albi (zeii cei buni) l-au
trimis pe pămînt pe Boshintoj, făurarul, cu fiica și cei
nouă fii ai lui pentru a-i învăța pe oameni binefacerile
metalurgi ei: primii lor elevi au fost strămoșii famili­
ilor de făurari. După cum relatează o altă legendă, fiii
lui Boshintoj s-au căsătorit cu fiicele pămînteni lor, de­
venind astfel strămoșii făurarilor: nimeni nu poate de­
veni făurar dacă nu coboară dintr-o asemenea familie.
Buriații cunoșteau de asemenea pe "făurarii negri", tot
așa cum își împărțeau Panteonul între "zeii albi" și
"zeii negri"; șamanii lor se împart în "albi" și "negri"
(buni și răi). "Făurarii negri", protejați de spiritele rele,
sînt în mod deosebit temuți de oameni; aceștia sînt ca­
pabili să le mănînce sufletele. În timpul ceremoniilor
își mînjesc fața cu funingine .
Zeii și spiritele protectoa re ale făurarilor buriați nu
se mulțumesc numai să-i ajute în munca lor, ci îi apă­
ră și împotriva spiritelor rele. Făurarii își au riturile
lor speciale : se sacrifică un cal prin spintecare și i se
smulge inima, rit specific șamanic. Sufletul calului se
va duce la făurarul ceresc Boshintoj. Nouă tineri joacă
rolul celor nouă fii ai lui Boshintoj, iar un bărbat care-l
imită chiar pe făurarul ceresc cade în extaz, recitînd un
monolog destul de lung în care relatează cum și-a
trimis, in il/o tempore, fiii pe Pămînt pentru a-i civiliza
pe oameni. Apoi, atinge fierul cu limba ; în vechea tra­
diție, personajul care-l reprezintă pe Boshintoj apucă

.. sTĂpîNII FOCULUI" /83
fierul încins cu mîna II – așa cum mai fac și astăzi
șamanii siberieni și nord-america ni.
Solidaritatea între șamanism și arta făurarului apare
și în scenariile anumitor inițieri șamanice. În visele sau
halucinațiile inițiatice, viitorii șamani asistă la sfișierea
lor în bucăți de către "demonii" -stăpîni ai inițierii.
Or, aceste scenarii tradiționale implică mai mult sau
mai puțin direct gesturi, unelte și simboluri aparținînd
domeniului făurarului. Un șaman yacut a văzut, în tim­
pul bolii sale inițiatice, cum demonii i-au secționat
membrele cu un cîrlig de fier; după tot felul de operații
(curățarea oaselor de carne, spălarea oaselor) demonii
i-au adunat oasele și i le-au prins la loc cu fiare. Unui
alt șaman, Pasărea-de-Pradă-Mamă, cu ciocul, ghearele
și aripile de fier, i-a făcut trupul bucățele. Altul a fost
legănat în timpul halucinațiilor inițiatice într-un leagăn
de fier. În sÎrrșit, dintr-o lungă relatare autobiografică
a unui șaman avam-samoyed, desprindem următorul
episod: viitorul șaman visează în timpul bolii inițiati­
ce că pătrunde într-un munte unde zărește un om gol
manevrînd foalele. Pe foc se află un cazan. Omul gol
îl prinde cu un clește enorm, îi taie capul, îi face trupul
bucățele și-l aruncă în cazan, unde-Ilasă să fiarbă trei
ani. În peșteră se mai aflau și trei nicovale; pe cea de
a treia, cea care-i folosea pentru prelucrarea celor mai
buni șamani, făurarul gol îi prelucrează capul. Apoi,
îi adună oasele și i le acoperă din nou cu carne. După
o altă informaț ie, unui șaman tongus, în timpul inițierii,
i se taie capul care e apoi refăcut cu piese metalice .12
Să mai amintim că șama nul purta un costum încărcat
11 Eliade, Le Chamanisme, pp. 409-410, după Sandsche jew.
12 Eliade, Le Chamanisme, pp.48 și unn., după G. W. Kseno­
fontov și A. Popov.

84/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
de obiecte din fier, unele imitînd oasele, oferindu-i ast­
fel un aspect de schelet. (A se vedea lucrarea noastră,
Le chamanis me, pp. 143 și urm., 152 și urm.)
Din tot ceea ce am spus pînă acum, pare să rezulte
că prezența fierului în trupul șamanului joacă, pînă la
un anumit punct, un rol similar cu cel al cristalelor sau
al altor pietre magice la vracii australien i, oceanieni
sau sud-americani. Cristalele de stîncă, hrana șama­
nului australian sau oceanian, îi permit acestuia să vadă
spiritele și sufletele, să zboare în aer etc., pentru că a
asimilat sacralitatea uraniană a cristalelor căzute din
cer (v., mai sus, pp. 17 și urm.). O solidaritate analoagă
poate fi descifrată între fier și anumite șamanisme
siberiene.13 Faptul nu este lipsit de consecințe; fierul
fiind rezervat făurarului, acesta îi sporește prestigiul
magico-religios. Am văzut că originile comune ale
sacralității șamanilor și făurarilor au fost probate în
"stăpînirea focului". Tradusă în termeni teoretici,
această "stăpînire" semnifică obținerea unei stări su­
perioare condiției umane. Mai mult, laurarul este cel
care fabrică armele eroului. Nu este vorba numai de
fabricarea lor materială, ci și de "magia" cu care sînt
învestite ; arta misterioasă a făurarului le transformă în
instrumente magice. De aici și legăturile, atestate în
epopei, între făurari și eroi. F. Altheim observă că
aproape în toate cîntecele epice ale tuturor triburilor
mongole , precum și ale turcilor, vocabula "făurar"
(darkha n) mai înseamnă " erou " și "cavaler franc"
(liber).14 Același autor scoate în evidență importanța
militară a tobei și a costumului șamanic, acesta din
13 Nu este vorba neapărat de raporturi primitive, pentru că în
alte șamanisme (oceaniene, americane) fierul nu joacă un rol
important.
14 F. Altheim, Attila (trad. franceză), Paris, 1952, p. 33.

"sTĂpîNII FOCULUI" /85
unnă fiind un fel de cuirasă metalică. Făurarii se ridică
uneori pînă la ranguri regale. Confonn anumitor re­
latări, Genghis-Han a fost la origine un simplu făurar,
iar legenda tribală a mongolilor leagă meseria de laurar
de casa suverană.lS În traditia iraniană, făurarul Kavi
era strămoșul dinastiei Kavya; într-o zi, "el și-a agățat
șorțul de piele în vîrful unei Iănci, ridicînd astfel stin­
dardul revoltei împotriv a regelui-dragon. Un simplu
șorț de piele devine flamura regală a Iranului".16
Să reținem acest ansamblu de solidarități : "stăpînii
focului", șamanii, laurarii, eroii, regii mitici (fondatori
de dinastii). Asupra anumitor raporturi între "căldura
magică", inițierea eroică (militară) și făurar vom
reveni. Pentru moment, să examinăm statutul religios
și social al laurarului în alte zone culturale.
15 F. Altheim, ibid., p. 128, după Ohsson și Sandsche jew. Cu
privire la funcțiile religioase ale făurarilor tibetani, la ritualurile și
mitologiile lor, la raporturile lor cu șamanii, a se vedea Rene de
Nebesky-Wo jkowitz, Oracles and Demons of Tibet, Haga, 1956,
pp. 153 și urm., 337 și urm., 467,539; R.-A. Stein, Recherches sur
['epopee et le barde au Tibet, Paris, 1959, pp. 81, 150-151, 189,
361 și urm. etc.; Siegbert Hummel, "Der gOtliche Schmied in
Tibet", Folklore Studies, XIX, 1960, 251-272. F. Altheim,
Geschichte der Hunen, 1, Berlin 1959, 195-215.
16 Altheim, Attila. Cuvîntul avestic kavay are și sensul de "în­
țelept"; ibid., p. 126. Snorri povestește că regele Inge se trăgea din­
tr-o "colibă de făurar"; cf. H. Ohlhaver, Der germanische Schmied,
Leipzig, 1939, p. 13. A se vedea, de asemenea, Karl Jettmar,
"Schmiedebrauchtum im ostlichen Hindukush ", Mitteilungen der
Anthropologischen Gesellschaft in Wien, LXXXVII, 1957, pp. 22-31.

9
FĂURARI DIVINI ȘI EROI CIVILIZATORI
Făurarul din Java este astăzi sărac, dar anumite semne
arată că el se bucură încă de o poziție privilegiată. E
supranumit pande (expert) cînd e raurar și empu sau kyai
cînd este armurier (stăpîn, meșter). Dar în vechime fu­
ziunea metalelor era considerată o muncă misterioasă și
despre raurarul de kris, adesea onorat ca un prinț, s-a
scris multă lit eratură. Făurarul ocupa odinioară la curte
o poziție onorifică și putea reprezenta, în anumite îm­
prejurări, chiar întreaga comunitate. În vechea Java,
legăturile între făurar și prinț erau comparabille cu ace­
lea dintre frații de sînge. Genealogia raurarilor, ca și
aceea a prinților, urca pînă la zei. Și astăzi, cînd ar­
murierul se pregătește să raurească un kris, atelierul este
decorat ca un kayon, adică o incintă sacră; ofrandele
aduse înainte de începerea lucrului sînt asemănătoare cu
cele aduse în ceremoniile de circumcizie sau de nuntă.l
La populația din Bali există rituri de inițiere pentru uce­
nicii raurari, iar în timpul lucrului se pronunță mantre,
înaintea utilizării fiecărei unelte. Pande-wesi din Bali
posedă chiar o tradiție scrisă care acreditează crearea lor
1 R. J. Forbes, Metallurgy in Antiquity, pp. 79-80, după W. H. Ras­
sers. A se vedea, de asemenea, R. Ooris, "The Position of the
Blacksmith", Baii, Studies in Life, Thought and Ritual, Haga, 1960,
pp. 289-300; D. Veerkamp, "Stummer Handel in Schmiedesagen
Europas und Siidasiens ", Zeitschrijt fiir Ethnologie, voI. LXXX, 1955;
O'Connor, "Iron Working as Spiritual Inquiry in the Indonesian
Archipel ago", History ojReligions, 14, 1975.

FĂURARI DIVINI ȘI EROI CIVILIZ ATORI /87
prin intercesiunea lui Brahma care le-a dat, între altele,
și forța mistică (fakti) necesară meseriei lor.2
Este ușor, eliminînd influențele recente, hinduiste
(mantra, Brahma, fakti»., să degajăm complexul origi­
nar al făurarului indonezian : mitul descendenței divine
și transmisia tradițională sau scrisă a genealogiilor (un
fel de poeme epice în germene), caracterul sacru al me­
seriei și riturile de inițiere, mistica frate rnitate cu suve­
ranii și poziția socială privilegiată. Majoritatea acestor
note specifice ne-au atras atenția și în complexul mi­
tico-ritual al făurarului siberian și central-asiatic. Să
subliniem în trecere informația privito are la genea­
logiile scrise care presupun existența unei îndelungate
tradiții orale. Or, a cunoaște și a recita genealogiile în­
seamnă a face operă de preot-șaman și de poet. Rapor­
turile între șamani, eroi și făurari sînt atestate în poezia
epică central-asiatică, iar Karl Meuli, după ce a de­
monstrat structura șamanică a anumitor teme epice gre­
cești, a scos foarte oportun în evidență solidaritatea între
făurar și eroii-șamani în Kalevala f"mlandeză.3 Anumite
aspecte ale acestei simpatii între meseria de făurar și
poezia epică mai sînt perceptibile în zilele noastre în
Orientul Apropiat și Europa orientală, unde făurarii și
căldărarii țigani sînt în general genealogiști, barzi și
cîntăreți.4 Nu putem insista aici asupra acestei pro­
bleme complexe și pasionante, care ar cere multe in­
cursiuni, dar este important să semnalăm că făurarul,
prin caracterul sacru al meseriei sale, prin mitologiile
2 Forbes, op. cit., după R. Goris și P. de Kat Angelino. Majo­
ritatea făurarilor din Baii au venit în secolul al XV-lea din Java.
3 Karl Meuli, "Scythica", Hermes, 70, 1935, 121-176, p. 175.
Cu privire la raporturile între laurari, vrăjitori și poeți a se vedea,
de asemenea, H. Ohlhaver, Der germanische Schmied und seine
Werkzeuge, pp. 95 și unn.
4 Cf. R. Eisler, Das Qainzeic hen, p. 111.

88 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
și genealogiile al căror conservator este, prin solidari­
tatea cu șamanii și războinicii, joacă un rol important
în crearea și difuzarea poeziei epice.
Încă din anul 1880, cu documentația de care putea
dispune la acea vreme, Richard Andree evidențiase
faptul că muncitorii metalurgiști formează aproape pre­
tutindeni grupuri aparte: ei sînt ființe misterioase pe
care comunit atea este obligată să le izoleze.5 Se cu­
noaște încă destul de puțin poziția socială și funcția
magico-religioasă a făurarilor din America precolum­
biană (ef. Forbes, op. cit., p. 68). La triburile din America
de nord-vest, aceștia se bucurau de o situație privile­
giată, iar tradițiile secrete ale meseriei se transmiteau
numai membrilor familiei.6 Chestiunea este mult mai
bine cunoscută în Africa, datorită lucrărilor lui Walter
CIine și Misiunii Griaule.7 În 1936, Cline degaja din
cercetările sale următoarele concluzii:
5 R. Andree, Ethnogra phische Parallelen und Vergleiche, p. 153;
id., Die Metalle bei den Naturvălkern, pp. 42 și urm. A se vedea, de
asemenea, Frederick W. Robin, The Smith. The Traditions and Lore
of an Ancient Craft, Londra, 1953; R. J. Forbes, Metallurgy in
Antiquity, pp. 62-104, "The Evolution ofthe Smith, His Social and
Sa�red Status"; republi�l în Studies in Ancient Technology, voI. 8,
Lelden, 1964, pp. 54-104.
6 R. Andree, Die Metalle bei den Naturvălkern ; pp. 136 și urm.
7 A se vedea lucrările indicate mai jos, notele 14-17. Cf., de
asemenea, M. D. W. Jeffreys, "Stone-age Smiths" (Archiv f
Volkerkunde, III, 1948, pp. 1-8); Luc de Heusch, "Le symbolisme
du forgeron en Afrique", Reflets du monde, nr. 10, iulie 1956,
pp. 57-70. Germaine Dieterlen, "Contribution li l'etude des for­
gerons en Afrique occidenta le", Ecole pratique des hautes Etudes,
Section des Sciences religieuses : Annuaires 1964-1965, LXXIII,
Paris, 1965,3-28, sp. pp. 16-18. Cu privire la inițierea făuraru­
lui african, a se vedea Emesta Cerulli, "L'iniziazione al mestiero
di fabro in Africa", Studi e materiali di storia delle religioni, XXVII,
1956, 87-101; E. C. Lanning, "Genital Symbols on Smiths'
Bellows in Uganda ", Man, LIv, nr. 262; 167-169.

FĂURARI DIVINI ȘI EROI CIVILIZATORI /89
1) în cîmpiile cu ierburi înalte din nordul Mri�ii orien­
tale, făurarii constituie o castă destul de disprețuită,
iar munca lor nu prezintă un caracter ritual accentuat ;
2) dimpotrivă, în Africa occidentală, făurarii sînt în
legătură cu societățile secrete de bărbați, se bucură de
faima de mari magicieni și se întîlnesc în cluburi în­
chise; 3) în Congo și regiunile învecinate, făurarii sînt
grupați în societăți, asociați cu preoții și cu șefii, une­
ori sînt unii și aceiași, iar munca în fierărie constituie
un ritual cu un mare aport de spirite și plante medici­
nale. Urmîndu-l tot pe CIine, trebuie să adăugăm la
acest tablou faptul că tot continentul negru cunoaște
complexul magico-religios al făurarului, cu secretele
inițiatice, tabuurile sexuale, personificarea barosului și
a nicovalei si transmiterea ereditară a profesiunii.
În afară d� societățile făurarilor stabili, mai există și
făurari itineranți care au reputația unor redutabili ma­
gicieni (cf. Forbes, p. 64). Și dacă populația bari de pe
Nilul Alb îi tratează pe laurarii itineranți ca pe niște pa­
ria8, populația ba 1010 din Congo le poartă un mare res­
pect și crede în descendența lor regală sau aristocrat ică.9
Această ambivalență a profesiunii laurarului negru
se explică în bună parte prin istoria culturală a Mri­
cii. Cum a arătat Herman BaumannIO, civilizația paleo­
negroidă (înglobînd nordul Congo-ul ui, Nilul de Sus
pînă în Abisinia, centrul și sudul Africii orientale) re­
prezintă adevărata civilizație a fierului african, și în
sînul ei făurarul a fost respectai și a jucat un rol impor­
tant: Făurarul mitic, cred ei, a adus uneltele necesare
culturii solului ·și a devenit de fapt Eroul Civilizator,
8 R. Andree, Die Metalle, pp. 9, 42.
9 CIine, op. cit., p. 22.
10 H. Baumann și D. Westenn ann, Les Peuples et les Civilisations
de l'Afrique (trad. de L. Homburger), Paris, 1948.

90/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
colaborator la opera divină a creației. Făurarul este
legat de pămîntul sfint, cum sînt olarii și femeile care
sapă pămîntul în căutarea aurului; în mai multe locuri
(de exemplu , în Cercul cultural al Nigerului de Sus)
soțiile făurarilor sînt olarii tribului (Baumann, op. cit.,
p.498).
În schimb, În civilizația vînătorilor de stepă, în ci­
vilizațiile hamitice pastorale, făurarii sînt disprețuiți,
formînd caste separate. Fierul și uneltele fabricate de
făurari nu au rolul civilizator din culturile paleonegro­
ide. Acesta este cazul, între altele, al abisinienilor, al
somalezilor (făurarii tumalși constituie o castă de paria),
al populației teda (în nordul Chadului, în special în
Sahara centrală) unde făurarii sînt, de asemenea, dis­
prețuiți, formînd o castă de paria endogami (Baumann,
pp. 283, 431). Populația wa-ndorobo (niloții hamitici,
vînători) îi disprețuiește și ea pe făurari: aceștia nu se
bucură de nici un fel de drepturi legale în comunitate
și pot fi oricînd omorîți de șefii lor (CIine, p. 114). Ve­
cinii lor, massai (niloți hamitici, nomazi, mari crescă­
tori de vite) lasă fuziunea metalului și munca în fierărie
pe seama unei caste numite Il-Konno nos, foarte dis­
prețuită (Baumann, p. 259). În credința massailor, "ve­
cinătatea unui kraal de făurar riscă să aducă moartea,
boala sau alte nenorociri într-un kraal normal. Coabi­
tarea cu o femeie aparținînd castei făurarilor face ca
bărbatul să-și piardă mințile, să dea naștere unor copii
infirmi sau să fie ucis în viitorul raid. Termenul OI
kononi (<< făurar »), aplicat unui nefăurar este injurios;
a pronunța acest cuvînt după apusul soarelui înseamnă
a chema năvala noctumă a leilor sau a dușmanilor. Me­
seria făurarului în sine este impură" (Cline, p. 114).
Să revenim la populațiile africane unde făurarul este
onorat. La populația wa tchagga (bantu hamitizată,

FĂURARI DIVINI ȘI EROI CIVILIZ ATORI /91
agricultori), făurarii sînt în același timp temuți și ono­
rați. Reversul medaliei este evident cînd e vorba de o
căsătorie. "Oamenilor nu le place să-și mărite fetele cu
un făurar pentru că acestea se expun unui mare peri­
col dacă vor să divorțeze. Dacă divorțul se dovedește
inevitabil, făurarul își poate decontamina soția fre­
cîndu-i trupul cu unt, în prezența mamei sale sau a altei
femei mar tor -ceea ce amintește metoda utilizată de
massai pentru îndepărtarea contaminării cu un făurar
cu un obiect nou din fier -și prezentîndu-i un ciomag
înainte de pronunțarea divorțului. I 1 Dintre unelte, ba­
rosul conține o putere foarte specială. Înainte de a se
începe fabricarea unui baros, laurarul primește de la
clientul său un țap și o anumită cantitate de bere. Cu
acest baros el poate să lovească magic hoțul sau duș­
manul personaJ .l2 Făurarii nu-și pun, în general, pu­
terile în slujba magiei negre și mulți sînt renumiți ca
șamani binefăcători. Fierul oferă eficacitatea amulete­
lor și e considerat, între altele, ca un excelent medica­
ment. Femeile din tribul Wa Tchagga occidental poartă
inele de fier în jurul gîtului și brațelor, aceste obiecte
avînd reputația de a spori fertilitate a și de a vindeca
bolile copiilor (Cline, p. 116).
La populația din Katanga (cercul cultural congolez
de sud), cei care lucrează metalele constituie o soci­
etate religioasă secretă (bwanga), comportînd o inițiere
și un cult specifice (Cline, p. 119). Meșterul fondator
al populației ba yeke (tribul Nyamwezi, cercul congo­
lez de sud) colaborează cu șamanii; la balla (agricul­
tori, cercul congolez de sud) iron doctor supraveghează
11 Ciine, op. cit., p. 115; B. Guttmann, "Der Schmied und seine
Kunst im animistischen Denken ", Zeitsch.f Ethnologie, 44, 1912,
pp. 81-93, spec. p. 89.
12 B. Guttmann, op. cit., pp. 83 și urm.

92/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
operația fuziunii (CIine, p 120). În Congo meridional,
făurarii formează o castă ereditară "ai cărei membri se
bucură de un statut social aproape egal cu cel al șama­
nilor, conduși fiind de un meșter numit, în general, atît
ocim banda, vrăjitor (witch-doctor), cît și ocivinda, fău­
rar (Cline, p. 122). La populațiile mosengere și ba saka­
ta (cercul congolez de sud), meșt erul făurar este în
general fondatorul satului, iar meseria lui este eredi­
tară (ibid., p. 124). "Cumulul de funcții de făurar și de
șef este atestat la un mare număr de grupuri din regiu­
nea Congo și în special în Ogowa de Sus, unde făurarii
sînt întotdeauna vrăjitori și adesea șefi; în Loango,
focul sacru național este păzit de un preot-făurar ; la ba­
songue, locul făurarilor vine imediat după șefi; la ba
holoholo , imediat după șefi și vînători, dar înaintea 10-
cotenenților șefului și a șamanilor" etc. (CIine, p. 125).
Tivii din Nigeria de nord atribuie fierului virtutea de
a asigura comuniunea între morți și vii; ei cred, între
altele, că uneltele din fier participă la forța magică de
care este impregnată fierăria și care se manifestă mai
ales în fulger (ibid., p. 126).
Miturile cosmogonice și miturile de origine ne expli­
că situația privilegiată a făurarului african și a funcției
religioas e. Datorită lui Marcel Griaule și colaborato­
rilor lui, dispunem astăzi de o amplă documen tare cu
privire la mitologia Primului Făurar la dogoni (cercul
cultural din VoIta) și la bambara (cercul Nigerului de
Sus). La dogoni, profesiunea de laurar este foarte res­
pectată iar uneltele acestuia joacă un rol important în
cult. Primul Făurar ocupă un loc esențial în mitologie .
El a primit de la zeul suprem, Amma, eșantioanele prin­
cipalelor semințe cultivabile, le-a ascuns în interiorul
barosului, apoi, suspendat de un lanț de fier, Zeul l-a
coborît pe pămînt. După o altă variantă, făurarii trăiau

FĂURARI DIVINI ȘI EROI CIVILIZATORI /93
,
la început în cer, muncind pentru Amma.l3 Dar unul
dintre făurari, pentru că furase meiul Zeului, ascun­
zîndu-l în baros, fu coborît de Amma pe Pămînt: atin­
gînd solul, deveni impur și, în consecință, incapabil să
mai urce la cer. După o a treia variantă, cea mai com­
pletă, Strămoșul Făurar construise în cer un hambar
împărțit în opt compartimente reprezentînd organele
principale ale trupului uman : în fiecare compartiment,
el așezase opt semințe cultivabile. Hambarul construit
din pămînt celest a fost adus apoi pe pămînt de Primul
Făurar, unde, risipindu -se, deveni cîmpul primordial
pur, în jurul căruia s-a organizat mai tîrziu umanitatea. 14
Tot Primul Făurar celest este cel care a inventat focul,
i-a învățat pe oameni agricultura și domesticirea ani­
malelor.15 Urmînd alte mituri, Eroul Civilizator al do­
gonilor, Geniul Monitor Nommo, s-a preschimbat în
Făurar și a coborît pe Pămînt pentru a le dezvălui oa­
menilor civilizația. În cer acțiunea lui Nortuno era vizi­
bilă în timpul furtunilor: asemenea lui Dăntsien Sân
13 Să remarcăm simetria Între mitul dogon, miturile munda și
buriate privitoare Ia Primii Făurari celești; a se vedea mai sus,
pp. 65 și urm., 82.
14 Pentru diferitele versiuni ale mitului, a se vedea Marcel
Griaule, Masques Dogons, Paris, 1938, p. 48; id., Dieu d' eau, 1949,
pp. 52 și urm.; id., "Descente du troisieme verbe", Psyche, 13-14,
1947, pp. 1336 și urm.; G. Dieterlen și S. de Ganay, "Le genie des
eaux chez les Dogons ", Miscellanea Africana, v, Paris, 1942, pp. 6
și urm.; M. Griaule și G. Dieterlen, Le Renard pâle, VoI. 1: Le mythe
cosmogonique, Paris, 1965; Genevieve Calame-Griaule, Ethnologie
et langage : La parole chez les Dogons, Paris, 1965, pp. 275 și urm.
etc.; Harry Tegnaeus, Le Heros Civilisat eur. Contribution ti l' etude
ethnologique de la religion et de la sociologie africaines, Uppsala,
1950, pp. 16 și urm.
15 Griaule, Masques Dogons, p. 49; id., "Descente du troisieme
verbe", pp. 1335 și urm.; DieterIen și de Ganay, "Le Genie des
eaux", p. 7; H. Tegnaeus, op. cit., pp. 18 și urm.

94/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
de la T'u-jen (vezi mai sus, p. 28), el scapără trăzne­
tul și lovește pămîntul cu pietre de tunet.16
Înlănțuirea Făurar celest-Erou Civilizator-agr icul­
tor-rol religios al făurarului nu este monopolul dogo­
nilor. O găsim, sub o formă mai mult sau mai puțin
completă, la sawadogo (Tegnaeu s, p. 35), la gurunsi
(Primul Făurar = Erou Civilizator; făurarul are funcția
de preot al focului și al trăznetului; ibid., p. 40); la
bolo, una din populațiile cele mai arhaice din Volta
(conform miturilor lor, Primul Făurar, fiul Zeului
suprem, a coborît pe Pămînt și a dezvăluit oamenilo r
focul, domesticirea și agricultura ; aurarul joacă un rol
important în viața religioasă și socială, el este meșterul
instructor în ceremoniile de inițiere, este ghicitor și pro­
fet etc.; Tegnaeu s, pp. 42 și urm.); la somoni, la pes­
carii bambara (un mit cosmogonic atribuie Făurarului
Primordial rolul de colaborator al creației; "sacrificato­
rul în cinstea cultului Geniului apei trebuie să aparțină
unei familii ai cărei strămoși erau făurari coborîți din
cer" (Tegnaeu s, p. 47). La populația bambara, marele
preot era aproape întotdeauna un făurar iar societățile
secrete erau, în general, controlate de făurari. Tauxier
a demonst rat că aceeași situație se întîlnește și la
triburi le Mande, Malinke , Uassulonke etc.1? După un
mit achanti, Făurarul coboară pe pămînt cu misiu­
nea de a fabrica două duzini de oameni și de animale
(Tegnaeus, p. 55). La tribul Ewe, făurarul și uneltele
din fierărie ocupă un loc considerabil în viața reli­
gioasă. Barosul și nicovala au căzut din cer și în fața
16 Griaule, Masques Dogohs, p. 157; id., Dieu d'eau, pp. 130 și
urrn.; H. Tegnaeus, pp. 20 și urrn.
17 Tegnaeus, p.47; L. Tauxier, Histoire des Bambara , Paris,
1942, pp. 276 și urrn.; G. Dieterlen, Essaj sur la religion Bambara,
Paris, 1951, pp. 143 și urrn.

FĂURARI DIVINI ȘI EROI CIVILIZ ATORI /95
lor se prestează jurămîntul; Făurarul aduce ploaia și
poate cîștiga un război. Conform mițurilor, Primul
Făurar -considerat uneori ca Fiul Zeului suprem –
a fost trimis de acesta pentru a desăvîrși creația și a co­
munica oamenilor secretul meseriilor.18 La populația
yoruba,Ogun, primul făurar și primul făurar de arme,
i-a învățat vînătoarea și a fondat societatea secretă
Ogboni (Tegnaeu s, pp. 82 și urm.). Nzeanzo, Eroul
Civiliza tor al populației mbula, era în același timp
făurar, medic și monitor: el i-a învățat toate tehnicile
utile și a instituit confreriile de făurari (ibid., p. 102).
La triburile Tchaba, Daka, Durru și la triburile înve­
cinate, mitologia Făurar-Erou Civilizator este extrem
de bogată: Primul Făurar le dezvăluie nu numai focul
și mijlocul de a-și fierbe hrana, ci și arta de a-și con­
strui casele, comportamentul sexual pentru a face cît
mai mulți copii, tehnica nașterii, circumcizia, ceremonia
înmormîntării etc. (ibid., p. 104). Altfel spus, făurarul
din tribul Durru și din triburi le învecinate are un rol
socio-religios mai important decît cel al regelui (ibid.,
p. 105). Mitologia kikuyu narează faptele a trei frați,
Eroi Civilizatori; primul i-a învățat domesticirea ani­
malelor, al doilea agricultura, al treilea arta de a pre­
lucra metalele (ibid., pp. 142 și urm.). Pentru a încheia
această rapidă trecere în revistă a faptelor africane, să
amintim că primul rege al Angolei a fost, conform tra­
dițiilor, Rege Făurar (Tegnaeus, p. 172).
Întreaga arie a culturii paleonegroide atestă un com­
plex religios al făurarului, avîndu-și fundamentul ideo­
logic în mitul Făurarului celest-Erou Civilizator. Ne-am
18 Există o multitudine de mituri comportînd inevitabile vari­
ante, mai ales în tradițiile populației ewe occidentale și cele ale
populației ewe din est. Am rezumat esențialul după Tegnaeus, Le
Heros Civilisateur, pp. 61-63.

96/ FĂURARI ȘIALCHIMIȘTI
înșela totuși dacă am pretinde să explicăm această va­
lorizare rituală a făurarului numai prin rolul său în fa­
bricarea uneltelor agricole. Făurarul și fierul nu sînt
neapărat exaltați în civilizațiile agricole. O civilizație
prin excelenț ă agricolă, cum sînt slavii, nu întrebu­
ințează fierul decît în scopuri apotropaice. În ciuda
vecinătății cu două dintre cele mai vechi centre meta­
lurgice de pe Pămînt (tauric și ieniseea n), slavii au o
cultură materială în care fierul nu joacă nici un rol.19
Trebuie, așadar, să ne adresăm mitologiilor și ideo­
logiilor religioase pentru a înțelege funcția făurarului.
Or, așa cum am văzut, Făurarul celest este fiul, mesa­
gerul sau colaboratorul Zeului suprem: desăvîrșește
opera acestuia și, în majoritatea cazurilor, o face în nu­
mele său. "Civilizația" adusă de Făurarul celest nu se
reduce numai la organizarea lumii (ea însăși fiind aproa­
pe o cosmologie), ea este și de ordin spiritual : Făura­
rul-Monitor continuă și perfecționează lucrarea Zeului,
oferindu-i omului posibilitatea de a-i înțelege misterele.
De aici rolul pe care-l joacă în inițierile de pubertate
și în societățile secrete și importanța sa în viața reli­
gioasă a comunității. Chiar legăturile lui cu suveranii
și cu șefii, cu care se confundă în anumite ținuturi, sînt
de origine religioasă.
În privința disprețului față de făurar la massai și la
alte populații hamitice , trebuie să ținem cont nu numai
de faptul că aceste populații nu practică agricultura, dar
și de ambivalenta magico-religioasă a fierului; ca orice
obiect sacru, metalul este în același timp periculos și
benefic. Atitudinea ambivalentă în privința metalelor
și a făurarului este atestată aproape pretutindeni în lume.
19 Evel Gasparini, L'Ergologia degli Slavi, Veneția, 1951, pp. 172
și urm., 179.

10
FĂURARI, RĂZBOINICI, MAEȘTRI
AI INIȚIERII
Nu ne vom ocupa decît în trecere de un alt grup de
mituri în care legăturile între Făurarii divini și Zei se
situe�ză într-un plan diferit: celebra temă mitologică
a luptei între Zeul celest (mai exact Zeul uraganului)
și dragonul acvatic. Lupta are ca miză esențială suve­
ranitatea lumii, dar ea implică întotdeauna și o dimen­
siune cosmică: după ce l-a învins pe monstru, Zeul
creează lumea din trupul ace stuia (tema Marduk-Tia­
mat) sau, în alte variante, el organizează lumea, îi
asigură un fundament solid "legînd" monstrul și arun­
cîndu-l în adîncurile pămîntul ui.l Or, în majoritatea ver­
siunilor acestui mit, Zeul primește armele lui minunate,
cu care învinge în război, de la un zeu-făurar. În tex­
tul cananeean Poemu/ /ui Baal, zeul Koshar-wa-Hasis
(lit. "abil și viclean") făurește pentru Baal două mă­
ciuci cu care acesta îl va doborî pe Yam, Domnul
mărilor și al apelor subterane .2 În mitologia ugaritică,
Koshar are rang de făurar divin. După tradiția trans­
misă prin Sanchoniaton, Chusor a fost primul care a
descoperit fierul (Gaster, Thespis, p. 154, comenta riu).
I Cu privire la. acest mit, a se vedea în ultimă instanță M. Eliade,
Istoria credințelor și ideilor religioas e, Editura Științifică și
Enciclopedică, București, voI. 1, 1981, pp. 74 și urm.
2 A se vedea textul tradus și bogat comentat în Theodor H. Gas­
ter, Thespis, Ritual, Myth and Drama in the Ancient Near East, New
York, 1950, pp. 154 și urm.

98/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
Într-o versiune egipteană, Ptah (Ze ul-Olar) făurește
armele care-i vor pennite lui Horus să-I învingă pe Set.
Și, tot la fel, făurarul divin Tvashitri va făuri annele
lui Indra pentru bătălia sa cu Dragonul Vrtra; Hefaistos
făurește fulgerul grație căruia Zeus îl va învinge pe
Typhon ; Thor ucide șarpele Midhgardhsonnr cu baro­
sul său Mjolnir, făurit de pitici, replică scandinavă a
Cic1opilor.
Dar cooperarea între Făurarul divin și Zei nu se limi­
tează la ajutorul oferit în bătălia pentru suveranitatea
lumii. Făurarul este și arhitectul și meseriașul Zeilor.
Koshar făurește arce pentru Zei, dirijează construcția
palatului lui Baal și omamentează sanctuarele altor di­
vinități. Theodor Gaster remarca, între altele, că acest
Zeu-Făurar are legătură cu muzica și cîntecul. Sancho­
niaton spune că Chusor a inventat, de asemenea, arta
"de a vorbi bine" și arta de a compune incantații și cîn­
tece. În textele ugaritice, cîntăreții sînt numiți kotarât.
Solidaritatea între meseria de făurar și cîntec este lim­
pede marcată în vocabularul semitic: arabul q-y-n,
"a făuri", "a fi făurar" este înrudit cu tennenul ebraic
siriac și etiopian care desemnează acțiunea de "a cînta,
de a intona o lamentație funebră".3 Este inutil să reamin­
tim etimologia cuvîntului "poet", din grecul poihes,
"fabricant", "cel care face" și vecinătatea semantică
a cuvîntului "artizan" (meseriaș) și "artist". Sanscritul
taksh, "a fabrica", este întrebuințat pentru a exprima
compoziția cîntecelor din Rig Veda (1, 62, 13; V; 2 II).
Vechiul scandinav lotha-smithr, "cîntec-făurar" și ter­
menul renan reimschmied, "poetast er", sublinia ză și
mai clar legăturile intime între profesia făurarului și
arta poetului și a muzicia nului (Gaster, ibid.). După
3 Ginsgberg, citat de Th. H. Gaster, Thespis, p. 155.

FĂURARI, RĂZBOINICI, MAEȘTRI AI INIȚIERII / 99
opinia lui Snorri, Odin și preoții lui se numesc "făurari
de cîntec" (Ohlhaver, Die germanische Schmiede, p. 11).
S-au remarcat aceleași raporturi la turc o-tătari și mon­
goli, unde făurarul este asociat eroilor, cîntăreților și
poeților (a se vedea mai sus, p. 85). Trebuie să-i amin­
tim și pe țiganii nomazt făurari, căldărari, muzicieni,
războinici și ghicitori. Numele pe care și-l dau ei înșiși
este în Europa rom, în Armenia lom, în Persia dom, în
Siria dom sau dum. "Or", scrie Jules Bloch, "dom este
în India numele unui trib sau, mai degrabă, al unui con­
glomerat de triburi, foarte răspîndite și cunoscute din
Antichitate. "4 În textele sanscrite, ei sînt asociați mu­
zicienilor, neprihăniților, dar sînt cunoscuți mai ales ca
muzicieni și făurari. Nu e lipsit de interes să constatăm
că anumite raporturi între topitori și făurarii asur -la
care ne-am mai referit (pp. 65 și urm.) și domi: înain­
tea dinastiei actuale, domnea la asuri o dinastie Dom,
venită poate din nord.5
Se pare deci că există, la niveluri culturale diferite
(indiciu al unei mari vechimi), o legătură intimă între
arta făurarului, științele oculte (șamanism, magie, vin­
decare etc.) și arta cîntecului, a dansului și poeziei.
Aceste tehnici solidare par, pe deasupra, transmise
într-o atmosferă impregnată de sacru și mister, com­
portînd inițieri, ritualuri specifice, "secrete ale mese­
riei": Sîntem departe de a descifra toate articulațiile și
toate aspectele acestui complex ritual, iar unele ne vor
rămîne pentru totdeauna inabordabile. Cîteva grupuri
de mituri și ritualuri metalurgice pe care le-am trecut
în revistă sînt suficiente pentru a ne da o idee asupra
4 Jules Bloch, Les Tsiganes, Paris, 1953, p. 28.
5 W. Ruben, Eisenschm iede und Dămonen in Indien, p. 9; Jules
Bloch, Les Tsiganes, p. 30.

100 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
extremei lor complexit ăți, pentru a ne face să bănuim
variatele concepții ale lumii pe care le implică. Un ele­
ment se arată totuși constant: sacralitatea metalului și,
prin urmare, caracterul ambivalent, excentric, misterios
al muncii minerului și metalurgistului. Așa cum am
mai amintit (pp. 27 și urm.), anumite teme mitologice
ale vîrstelor litice anterioare au fost integrate în vîrsta
metalelor. Este, mai ales, semnificativ faptul că sim­
bolismul "pietrei fulgerate" care asimila proiectilele,
praștiile, cu trăznetul s-a dezvoltat intens în mitologi­
ile metalurgice. Armele pe care zeii-făurari sau făurarii
divini le făuresc pentru zeii uranieni sînt trăznetul și
fulgerul. Acesta este cazul, de exemplu , al armelor
prezentate de Tvashtri lui Indra. Măciucile lui Ninurta
se numeau "zdrobește oameni" și "sfărîmă oameni",
fiind asimilate cu trăznetul și fulgerul. În același fel in
care trăznetul și fulgerul erau "armele" lui Zeus, iar
barosul (Mjolnir) lui Thor era trăznetu l. Măciucile
"săreau" din mîna lui Baal, K6shar făurindu-i arme
care pot fi proiectate la distanțe foarte mari (Oaster,
op. cit., p. 158). Zeus își trimite trăznetul foarte departe.
Sesizăm înlănțuirea imaginilor : trăznet, "piatră ful­
gerată", amintire mitologică a vîrstei litice, magica armă
care lovește departe (și uneori revine în mîna stăpînului
ca un bumerang ; ef. barosullui TIlor). Se pot descifra
aici urmele unei mitologii a lui homo [aber, se poate
ghici aura magică a uneltei fabricate, prestigiul ex­
cepțional al artizanului și muncitoru lui, și, mai ales, în
epoca metalelor, al făurarului. Este semnificat iv, în orice
caz, că, spre deosebire de mitologiile preagricole și
premetalurgice în care zeul celest stăpînește ca pe o
prerogativă naturală trăznetul și toate celelalte epifanii
meteorologice, în mitologiile popoarelor istorice (Egipt,
Orientul Apropiat, indo-euro penii), zeul uraganului

Fț\URARI. RĂZBOINICI. MAEȘTRI AI INITIERII / 101
primește anne -fulgerul și trăznetul -de la un făurar
divin. Se poate constata aici victoria mitologizată a lui
homo faber, victorie care anunță deja supremația vÎfste­
lor industriale viitoare. Din miturile Făurarilor care-i
ajută pe zeii "supremi" să-și asigure supremația reiese
importanța extraordinară acordată fabricării uneltei.
Bineînțeles, o asemenea fabricație păstrează foarte mult
timp un caracter magic sau divin, căci orice "creație",
orice "construcție " nu poate fi decît o lucrare supra­
umană. Mai trebuie menționat, în sÎrrșit, un ultim aspect
din această mitologie a făurarului de unelte: munci­
torul se străduiește să imite modelele divine. Făurarul
zeilor fabrică anne asimilate trăznetu lui și fulgerului
("anne" pe care zeii cele ști ai mitologii lor premeta­
lurgice le posedau în mod natural); la rîndul lor, făura­
rii umani imită munca patronilor supraum ani. Trebuie
să subliniem însă că, pe plan mitologic , acțiunea de
imitare a modelelor divine se vede înlăturată în favoa­
rea unei noi teme: importanța muncii de fabricare,
capacitățile demiurgice ale muncitorului și, în cele din
urmă, apoteoza lui faber, a aceluia care "creează"
obiecte.
Sîntem ispitiți să căutăm în această categorie de expe­
riențe primordiale sursa tuturor complexelor mitico-ritu­
ale în care făurarul și artizanul divin sau semidivin
sînt în același timp arhitecți, dansatori, muzicieni și
vrăjitori-Iecuitori. Fiecare din aceste haruri pune în lu­
mină un aspect diferit al marii mitologii "a îndemî­
nării", adică a stăpmirii secretului ocult de "fabricare",
de "construire". Cuvintele unui cîntec au o forță cre­
atoare considera bilă: se creează obiecte cîntînd cu­
vintele neces are. Vainămoinen "cînta" o barcă, adică
o construia modulînd un cîntec compus din cuvinte
magice; dar, cum îi lipsesc ultimele trei cuvinte, îl va

102 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
întreba pe un magician celebru, Antero Vipunen. "A
face" ceva înseamnă a cunoaște formula magică pentru
a-l "inventa" sau "a-l face să apară" spontan. Se vede
de aici că artizanul este un magician cunoscător al unor
secrete – în același fel în care orice meserie comportă
o inițiere transmisă printr-o tradiție ocultă. Cel care
face lucruri eficiente este cel care știe, cel care deține
secretul de a le face.
Așa se explică în mare parte funcția făurarului mitic
african în calitatea sa de Erou Civilizator: a fost însăr­
cinat de zeu să desăvîrșească creația, să organizeze
lumea și, pe deasupra, să-i educe pe oameni, adică să
le reveleze cultura. Este important să subliniem mai
ales rolul făurarului african în inițierile de pubertate și
în societățile secrete: și într-un caz și în celălalt, este
vorba de o revelație a misterelor, cu alte cuvinte, de
cunoașterea realității ultime. Se presimte chiar în acest
rol religios al făurarului o replică a misiunii de Erou
Civilizator a făurarului divin: colaborează la formarea
spirituală a tinerilor, îndeplinind funcția de monitor, fi­
ind pandantul terestru al Primului Monitor coborît din
cer in i/lo tempore.
S-a remarcat 6 că anumite grupe de personaje mitice
-te1cinii, cabirii, cureții, dactylii -constituiau în
același timp confrerii secrete legate de mistere și obști
de lucrători în metal. Conform diverselor tradiții, telci­
nii au fost cei dintîi care au prelucrat fieru l și bronzul,
dactylii ideeni au descoperit fuziunea fierului iar cureții
prelucrarea bronzulu i; aceștia din urmă erau faimoși
pentru un dans deosebit pe care-l executau ciocnindu-și
6 L. Gemet și A. Boulang er, Le Genie grec dans la religion, Paris,
1932, pp. 78 și unn.; cf. Eliade, Istoria credințelor și idei/ar reli­
gioase, I, pp. 53 și unn. etc.

FĂURARI, RĂZBOINICI, MAEȘTRI AI INIȚIERII / 103
annele. Cabirii, ca și cureții, erau numiți "meșterii cup­
toarelor", "puternici prin puterea focului" și cultul lor
s-a răspîndit în toate zonele Mediteranei orientale .?
Dactylii erau preoți slujitori ai Cybelei, divinitate a
munților, dar și a minelor și a cavernelor, avîndu-și
sălașul în inima muntelui. 8 "Conform anumitor opinii,
dactylii erau împărțiți în două grupe, douăzeci de ființe
bărbați la dreapta, treizeci și două de ființe femei în
stînga. Sau: dactylii de stînga erau vrăjitori a căror
operă era distrusă de dactylii de dreapta. «Jumătățile
de strană» repartizate în jurul vetrei [ … ] pentru sexe
opuse evocă un rit al hierogamiei [ … ] sau al luptei
sacre [ … ], curios de aproape de hierogamiile și sacri­
ficiile chineze. "9 Conform unei tradiții transmise de
Clement din Alexandria (Protrepticul, II, 20), cory­
obanții, cărora li se spunea tot cabiri, erau trei frați; al
treilea a fost ucis de ceilalți doi, care i-au îngropat ca­
pul la poalele muntelui Olimp. Această legendă privind
originile misterelor era legată, am văzut (p. 70), de mi­
tul despre originea metalelor.
Or, acest grup de metalurgiști mitici are legături cu
magia (dactylii, te1cinii etc.), cu dansul (coryobanții,
7 J. de Morgan, La Prehistoire orientale, Paris, 1927, III,
pp. 173 și unn. În legătură cu toate acestea, vezi articolele res­
pective din Real-Enzyklo piidie de Pauly și Wissova. Înregistrarea
exhaustivă a surselor textuale și epigrafice în volumul lui Bengt
Hemberg, Die Kabiren, Uppsala, 1950.
8 ef. Radet, La Lydie et le rrwnde grec au temps des Mermnad es,
Paris, 1892, p. 269 etc.; Hugo Gressmann, Die orientalischen Reli­
gionen in hellenistisch-romischer Zeit, Berlin, 1930, p. 59; Bengt
Hemberg, "Die idaiischen Daktylen ", Eranos, 50,1925, pp. 41-59.
În privința relațiilor între dactyli și zeițele mediterane, a se vedea
U. Pestalozza , Religione Mediterra nea, Milano, 1951, pp. 188 și unn .,
202 și unn . Cu privire la funcțiile obstetrice ale dactylilor, ibid., p. 204.
9 Gabriel Gennain, Genese de l'Odyssee, Paris, 1954, p. 164.

104 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
cureții), CU misterele (cabirii etc.) și inițierea tinerilor
cureți.lO Depistăm aici urmele mitologice ale unor vechi
stări de lucruri în care confreriile jucau un rol impor­
tant în misterele de inițiere. H. Jeanmaire a subliniat în
mod oportun funcția de "monitori" a cureților în ce­
remoniile inițiatice legate de treptele de vîrstă: edu­
catori și maeștri în inițiere, cureții amintesc prin
anumite caracteristici de misiunea Făurarilor-Eroi Ci­
vilizatori africani. Or, e semnificativ faptul că, într-un
stadiu ulterior de cultură, infinit mai complex , funcția
inițiatică a făurarului și a potcovarului se menține
destul de bine conturată. Potcovarul participă la faima
meșteșugului făurarului și la simbolismele cristalizate
în jurul calului. Nu e vorba de calul de tracțiune folosit
pentru carul de război, ci de un cal de munte descoperit
de nomazii cavaleri ai Asiei centrale. În acest ultim
context cultural, calul a fost subiectul unor numeroase
creații mitologice . Calul și călărețul au ocupat un loc
considerabil în ideologiile și ritualurile "societăților de
bărbați" (Mănnerbiinde), și aici îl vom întîlni și pe pot­
covar: calul-fantomă vine în atelierul lui, uneori cu
Odin sau cu trupa "vînătorii furioase" (Wilde Reer),
pentru a fi potcovit.)) În anumite regiuni din Germania
și Scandinavia, potcovarul participă, pînă într-o epocă
foarte recentă, la scenarii inițiatice de tip Mănnerbiind:
în Steiermark, el potcovește "calul de cursă" (adică un
cal-manechin), ucigîndu-l pentru a-l reînvia (Hofler,
p. 54); în Scandinavia și în Germania de nord, pot-
\O Cf. H. Jeanmaire, Couroi· et Couretes, Lille, 1939. R. Pettazzoni,
1 Misteri, Bologna, 1924, pp. 71 și unn.; K. Kert!ny, .. Mysterien der
Kabiren", Eranos-Jah rbuch, XI, 1944, pp. 11-60.
11 Otto H6fler, Geheimbiinde der Gaman en, Frankfurt pe Main,
1934, pp. 53 și unn. Cf. și H. Ohlhaver, Der germanische Schmied,
pp. 95 și unn.

FĂURARI. RĂZBOINICI. MAEȘTRI AI INITIERII / 105
covirea este un rit inițiatic de intrare în societățile se­
crete de bărbați, dar și un rit de nuntă (ibid., pp. 54-55).
Așa cum a arătat Hofler (spec. p. 54), ritualul potco­
virii, al morții și al reînvierii "calului" (cu sau fără un
sens cavaleresc) cu ocazia nunții, marchează în același
timp despărțirea mirelui de grupul de celibatari și in­
trarea în categoria oamenilor însurați.
Făurarul și potcovarul joacă un rol analog în ritualu­
riIe "Societăților de bărbați" japoneze. 12 Zeul laurar se
numește Ame no ma�hitotsu no kami, "divinitatea chioară
a cerului". Mitologia japoneză prezintă un anumit nu­
măr de divinități chioare, cu un singur picior, insepa­
rabile de Miinnerbiinde: aceștia sînt zei ai trăznetului
și ai munților sau demoni antropofagi (Slawik, p. 698).
Or, și Odin e reprezentat ca un bătrîn chior, sau cu ve­
derea slabă, cînd nu e orb de-a binelea (Hofler, p. 181,
nota 56). Pe de altă parte, calul-fantomă care apare în
atelierul unui potcovar e și el chior. E vorba aici de un
motiv mitico-r itual destul de complex, al cărui studiu
nu-l putem întreprinde acum.I3 Ne interesează doar
faptul că e vorba de un scenariu pentru Mănnerbiinde
în care infirmitățile personajelor (lipsa unui ochi, a
unui picior etc.) amintesc de epoca mutilărilor inițiati­
ce sau vorbesc despre înfățișarea maeștrilor în inițiere
(scunzi, pitici etc.). Zeitățile marcate de o invalidita te
erau puse în legătură cu "străinii", "oamenii munților",
"piticii subterani " , cu acele populații de munte, ex­
centrice, înconjurate de mister și, în general, faimoase
12, Alexander Slawik, "Kultische Geheimbtinde der Japaner
und Germanen ", Wiener Be itrăge zur Kulturgeschichte, IV, Salz­
burg-Leipzig, 1936, pp. 697-764, spec. pp. 697 și urm.
13 Despre mutilările inițiatice ale magicienilor și fiiurarilor, a se
vedea Marie Delcourt, Hephaistos ou la legende du magicien, Paris,
1957.

106 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
pentru metalurgiștii lor neîntrecuți. În mitologiile nor­
dice, piticii erau cunoscuți ca admirabili laurari; și cîte­
va zeițe se bucurau de aceeași faimă.14 Tradiția unei
populații scunde, dedicată în întregime muncilor me­
talurgice și trăind în adîncurile pămîntu lui, este ates­
tată și în alte părți. Dogonii credeau că primii locuitori
ai ținutului, mitici, fuseseră negrillos, astăzi dispăruți
sub pămînt: făurari neobosiți, mai făceau și astăzi să
se audă zgomotul baroaselor lor. 15 "Societățile de băr­
bați" războinici, atît din Europa cît și din Asia centrală
și extrem-orientală (Japonia), comportau ritualuri ini­
țiatice în care laurarul și potcovarul își aveau locul lor.
Se știe că după creștinarea Europei nordice, adin a fost
asimilat Diavolului, iar "Vînătoarea furioasă" hoar­
delor de damnați. S-a lacut un mare pas spre asimilarea
făurarului și a potcovarului cu diavolul .l6 "Stăpînirea
focului", comună vrăjitorilor, șamanilor și făurarilor a
fost considerată în creștinism ca o operă diabolică: una
din cele mai frecvente imagini populare îl prezintă pe
diavol scuipînd flăcări. Sîntem aici poate în prezența
ultimei transformări mitologice a imaginii arhetipale a
"Stăpînului focului".
Odin-Wotan era stăpînul wut-ului, acel furor re/i­
giosus (Wotan, id est furor, scria Adam von Bremen).
ar, wut, asemenea altor termeni ai vocabularului reli­
gios indo-european (juror, ferg, menos), exprima
"mînia" și "căldura extremă" provocate de ingestia ex-
14 Cf. referințele grupate de Stith Thompson, Subject -Index of
Folk-Literatu re, Helsinki, 1932, voI. III, p. 87 (pitici-fă urari), III, 39
(zeițe metalurgiste).
15 H. Tegnaeus, Le Heros Civilisateur, p. 16.
16 Cf. Bachtold-Staubli, Handworte rbuch des deutschen Aber­
glaubens, s.v. Schmied, Teufel; Hedwig von Beit, Symbolik des
Mărchens, Berna, 1952, p. 118 și urm.

FĂURARI, RĂZBOI NICI, MAEȘTRI AI INIȚIERII /107
cesivă de putere sacră. Războinicul se încălzește în
timpul luptei inițiatice, producînd căldura care ne
aduce aminte de "căldura magică" a șamanilor și yogi­
nilor (a se vedea pp. 79 și urm.). În acest plan, război­
nicul seamănă cu alți "stăpîni ai focului" -magicieni,
șamani, yogini, făurari. Astfel, raporturile precizate
mai sus, între Zeii combatanți (Baal, Indra etc.) și
făurarii divini (Koshar, Tvashtr etc.), se clarifică: fău­
rarul divin lucrează cu focul, zeul războinic, prinjUror,
produce magic focul în propriul trup. Prin intimitatea,
prin "simpatia" cu focul, experiențe magico-reli­
gioase atît de diferite devin convergente , solidarizînd
vocații atît de disparate cum sînt cele ale șamanulu i,
făurarului, războinicului și misticulu i.
Semnalăm încă o temă folclorică europeană, compor­
tînd motivul reîntineririi prin focul din cuptor. 17 Isus
Cristos (sau sfintul Petru, sfintul Nicolae, sÎmtul Ilie)
joacă rolul unui făurar potcovar vindecînd bolnavii și
întinerindu-i pe bătrîni prin introdu cerea într-un cup­
tor încins sau strunjindu-i pe o nicovală. Un soldat, un
preot (sfintul Petru etc.) sau un făurar încearcă să re­
pete miracolul cu o bătrînă, o soacră etc.): eșuează la­
mentabil. Dar Isus Cristos îl salvează pe imprudentul
făurar reînviind victima din propriile-i oase sau ce­
nușă. Într-un număr de basme, Isus Cristos apare într -o
fierărie care poartă următoarea inscripție: "Aici locu­
iește «meșterul meșterilor »." Intră un om cu un cal
de potcovit și Isus obține de la făurar permisiunea de
a face el oficiul de potcovar ; ridică unul după altul
picioarele calului, le pune pe nicovală, încălzește fierul,
potrivește potcoavele și le bate în cuie. Aruncă apoi în
17 Tema a fost exhaustiv studiată de C. Manstrander, în 1912,
și Carl-Martin Edsman în 1949 (Ignis Divinus, pp. 30 și urm.).

108 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
foc o bătrînă (pe soția fierarului, soacra acestuia etc.)
pentru ca apoi, bătînd-o pe nicovală, să facă din ea o
tînără foarte frumoasă. Făurarul încearcă și el, cu rezul­
tatul pe care-l cunoaștem. (Edsman, Ignis Divinus,
pp. 40, 82 și urm.)
Aceste basme populare mai păstrează încă amintirea
scenariului mitico-ritual în care focul joacă rolul unei
probe inițiatice, fiind în același timp și un agent de pu­
rificare și transmutație (botezul focului în creștinismul
primitiv și în gnosticism constituie unul dintre exem­
plele cele mai elaborate ale unui asemenea scenariu). 18
Isus este prezent în aceste creații folclorice ca "stăpîn
al focului" prin excelență și potcovar înzestrat cu
virtuți magice, ceea ce dovedește, indirect, persistența
credințelor unei netăgăduite antichități. "Stăpînul fo­
cului", ca și focul însuși, este susceptibil de diferite
valorizări: poate fi divin sau demonic . Există un foc
celest care arde în fata tronului lui Dumnezeu si unul
infernal care arde în' gheenă. În folclorul religios și
laic al Evului Mediu, Isus, asemenea diavolului, se do­
vedește "stăpîn al focului". Pentru studiul nostru este
important de reținut faptul că imaginile mitice ale fău­
rarului și potcovarului și-au exercitat vreme îndelun­
gată influența asupra imaginației populare și că aceste
povești continuă să fie încărcate de semnificații iniția­
tice. (Firește, putem discuta despre semnificațiile care
sînt încă evidente sau accesibile la modul conștient
auditoriului, dar a limita astfel problema înseamnă a
păcătui printr-un exces de realism. Un basm nu se
adresează unei conștiințe treze, secularizate: acesta își
exercită stăpînirea asupra celor mai profunde zone ale
18 A se vedea C.-M. Edsman, Le Bapteme defeu, UppsaIa, 1940,
spec. pp. 93 și urm., 134 și unn., 185 și unn.

FĂURARI, RĂZBOINICI, MAEȘTRI AI INIȚIERII / 109
psyche-ului, hrănește și stimulează imaginația. Simbo­
lismele inițiatice ale focului și ale făurăriei, ale morții
și reînvierii prin foc, ale refăuririi pe nicovală etc. sînt
clar atestate în miturile și ritualurile șamanice (ef. mai
sus pp. 82 și urm.). Imagini similare, născute din
basme, acționează direct asupra psyche-ului auditoriu­
lui, chiar dacă la modul conștient acesta nu-și dă seama
de semnificația primară a unui simbol sau altuia.)

11
ALCHIMIA CHINE ZĂ
S-ar putea spune, într-o anumită măsură, că în China
n-a existat soluție de continui tate între mistica meta­
lurgică și alchimie. Marcel Granet observase că origi­
nile daoismului "urcă p"mă la confreriile de făurari, cele
mai prestigioase deținătoare ale artelor magice și ale
secretului primelor puteri" 1. Or, tehnicile alchimice se
propagă prin mediile daoiste și neodaoiste . După cum
se știe, daoismul a integrat și a revalorizat un mare
număr de tradiții spirituale din vremuri imemoria le.
Pentru a nu da decît un exemplu , amintim doar me­
todele arhaice pentru a recuceri spontaneitatea și
beatitudinea "vieții animale", adoptate, și cu mare grijă
conservate, de maeștrii daoiști; or, asemene a practici
coboară în linie dreaptă din protoșamanismul popoare­
lor de vînători, ceea ce înseamnă o vechime foarte mare
(cf. lucrarea noastră Le chamanisme, pp.402 și urm.).
Să nu ne lăsăm însă înșelați: continuitatea nu înseam­
nă identitate. "Situația" alchimistului chinez nu poate
fi aceeași cu a făurarului sau a misticilor arhaici. "La
daoiști, al căror cuptor alchimic este moștenitorul anti­
cei făurării. Nemurirea nu mai este (cel puțin din a doua
dinastie Han) rezultatul făuririi unei ustensile magice
(care cerea un sacrificiu), ea este dobîndită de către cel
I Marcel Granet, Danses et Legendes de la Chine ancienne, Paris,
1928, p. 61l.

ALCHIMIA CHINEZĂ / 111
care știe să producă «divinul cinabru ». Începînd din
acest moment, s-a descoperit un nou mijloc de divini­
zare: era de ajuns să se absoarbă aurul potabil sau cina­
brul pentru a deveni asemenea zeilor. "2 Alchimistul,
mai ales în epoca neodaoistă, se străduia să regăsească
"vechea înțelepciune ", depășită, înșelată sau mutilată
prin transfonnarea societății chineze. Alchimistul era un
artizan și în același timp un învățat: predecesorii -vînă­
tori, olari, raurari, dansatori, agricultori, extatici -trăiau
în sînul tradițiilor care se transmiteau oral, prin inițieri
și "secrete ale meseriei". Chiar de la început, daoismul
a privit cu simpatie, cu fervoare chiar, pe reprezentanții
acestor tradiții; de aici a izvorit aplecarea daoiștilor către
"superstițiile populare": tehnici dietetice, gimnice, co­
regrafice, respirator ii, practici extatice, magice, șama­
nice, spiritiste etc. Totul ne duce cu gîndul la faptul că,
la nivel "popular", unde sînt căutate, anumite practici
tradiționale au suferit numeroase schimbări : să ne
amintim numai varietățile aberante ale anumitor tehnici
șamanice ale extazului (ef. lucrarea noastră Le chama­
n;sme,pp. 398 și unn.). Daoiștii au presimțit totuși sub
crusta acestor "superstiții" existența unor fragmente au­
tentice de "înțelepciune populară" și, străduindu-se să
le culeagă, și le-au însușit.
Din această zonă dificil de precizat, în care stră­
băteau tradițiile unei netăgădu ite antichități -deri­
vînd din situații spirituale decisive : extaze și învățături
legate de magia vînătorii, de descoperirea olăritului, de
agricultură, de metalurgie etc. -din această zonă în
care mai viețuiau intuiții și comportamente arhaice, re­
fractare la vicisitudinile istoriei culturale, daoiștii își
recoltau rețetele, secretele, instrucți unile. Astfel, se
2 Max Kaltenmark, Le Lie-Sien Tchouan, Pekin, 1953, p. 18.

112/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
poate spune că daoiștii, în ciuda inevitabile lor inova­
ții, reluau și prelungeau o tradiție protoistorică: Ideile
lor asupra longevității și nemuririi aparțineau sferei
mitologiilor și folclorului cvasiuniversal. Noțiunile de
"iarba nemuririi", de substanțe animale sau vegetale
încărcate de "vitalitate" și purtătoare ale elixirului tine­
reții, asemenea miturilor regiunilor inaccesibile locuite
de nemuritori, fac parte dintr-o arhaică ideologie care
depășește granițele Chinei. Nu se pune problema de a
le examina aici. (A se vedea CÎteva exemple în Nota
K.) Să semnalăm numai în ce sens intuițiile întîlnite
în stare elementa ră în mitologiile și riturile topitorilor
și făurarilor au fost reluate și iriterpretate de alchimiști.
Va fi cu deosebire instructiv să punem în lumină dez­
voltarea ulterioară a CÎtorva idei fundamentale privi­
toare la creșterea mineralelor ; transformarea naturală
a metalelor în aur, valoarea mistică a aurului. Cît de­
spre complexul ritual "făurari -confrerii inițiatice –
secrete ale meseriei", ceva din structura lui s-a trans­
mis alchimistului chinez și, de altfel, nu numai lui: ini-
_țierea de către un maestru și comunica rea inițiatică a
secretelor au continuat mult timp să constituie o normă
a învățăturii alchimice.
Specialiștii nu sînt de acord asupra originilor alchi­
miei chineze; se mai discută încă asupra datelor pri­
melor texte care menționează operațiile alchimice.
După H. Dubs, primul document ar data din anul 144
.înainte de Cristos: în acel an un edict imperial ame­
nința cu executarea publică pe toți cei surprinși în fla­
grant delict de contrafacere a aurului.3 Dar, așa cum
3 Textul este reprodus de H. Dubs, Beginni ngs of Alchemy, p. 63.
Pentru o bibliografie esențială a alchimiei chineze, a se vedea
Nota J.

ALCHIMIA CHINEZĂ / 113
foarte bine a arătat J. Needham4, contrafacere a aurului
nu constituia propriu-zis o "metodă" alchimică. În Chi­
na, ca și în alte zone, alchimia se definește printr-o
dublă credință : 1) credința în tranșmutarea metalelor în
aur și 2) credința în valoarea "soteriologică" a opera­
țiilor săvîrșite pentru obținerea acestui rezultat. Refe­
rințele precise la aceste două credințe sînt atestate în
China începînd cu secolul al IV-lea înainte de Cristos.
S-a căzut de acord ca Tsu- Yen, un contemporan al
lui Mencius, să fie considerat "fondatorul " alchimiei
(ef. Dubs, p. 77; J. Needham, p. 12). În secolul al II-lea
înainte de Cristos, raportul între pregătirea aurului al­
chimic și obținerea longevității-nemuririi este clar re­
cunoscut de Liu-An și alți autori (Needham, p. 13).
Alchimia chineză se constituie, ca disciplină auto­
nomă, folosind: 1) principiile cosmologice tradiționale ;
2) miturile legate de elixirul nemuririi și Sfinții Ne­
muritori ; 3) tehnicile care unnăreau în același timp pre­
lungirea vieții, beatitudinea și spontaneitatea spirituală.
Aceste trei elemente -principii, mituri și tehnici –
aparțineau moștenirii culturale a protoistoriei și ar fi
o greșeală să credem că data primelor documente care
le atestă este și cea a vîrstei lor. Solidaritatea între
"pregătirea aurului", obținerea "drogului nemuririi" și
"invocarea" Nemuritorilor este evidentă: Luan Tai se
prezintă în fața împăratu lui Wu, asigurîndu-l că poate
opera aceste trei miracole, dar nu reușește decît să "ma­
terializeze" pe Nemuritori. 5 Magicianul Li-Chao-kiun
recomanda împăratului Wu Ti din dinastia Han: "Faceți
4 Science and Civilisation in China, voI. V, 2, pp. 47 și unn. Opi­
niile lui Joseph Needham despre alchimia chineză sînt prezentate
în nota J.
5 Edouart Chavannes, Les Mernoires historiques de Sse-ma-T s'ien,
Paris, 1897, III, p. 479.

114 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
sacrificii cuptorului (tsao) și veți putea aduce ființele
(supranatural e); cînd aceste ființe (supranaturale) se
vor prezenta, pulberea de cinabru va putea fi trans­
mutată în aur galben; cînd aurul galben se va ivi, veți
putea face din el ustensile din care să beți și să mîncați
și vă veți bucura de o prelungită longevitate . Cînd lon­
gevitatea vi se va prelungi, veți putea să-i vedeți pe
preafericiții (hsien) din insula P'ong-Iai care se află în
mijlocul mărilor. După ce îi veți fi văzut și veți fi făcut
sacrificiile fong și chan, atunci nu veți mai muri nici­
odată" (Sse-ma-Ts'ien, voI. III; p. 465). Un alt personaj
celebru, Liu Hsiang (79 înainte de Cristos) a pretins
că "face aur", dar n-a reușit (textele în Dubs, p. 74).
Cîteva secole mai tîrziu, cel mai cunoscut alchimist
chinez, Pao Pu'tzu (pseudonimul lui Ko Hung,
254-334) încearcă să explice eșecul lui Liu Hsiang,
afirmînd că acesta nu poseda "adevărata medicină"
("piatra filozofală"), că nu era pregătit spiritual (al­
chimistul trebuie să postească o sută de zile, să se
purifice cu parfumuri etc.). Nu se poate efectua o trans­
mutație într-un palat, adăuga Pao Pu'tzu; trebuie să
trăiești în solitudine, despărțit de profani. Cărțile sînt
insuficiente ; ceea ce se află în cărți nu e folositor decît
pentru debutanți, restul e secret și se transmite numai
pe cale orală etc.6
Căutarea elixirului era deci legată de căutarea insu­
lelor depărtate și misterioase unde trăiau "Nemurito­
rii": a-i întîlni pe Nemuritori înseamnă a-ți depăși
condiția umană și a participa la o existență beatifică și
6 A se vedea rezumatul dat de Dubs, pp. 79-80 și indicațiile bi­
bliografice suplimentare în lucrarea noastră Yoga. Nemurire �i li­
bertate, Humanitas, București, 1993, p. 250, n. 12. Cu privire la
traduceri le din Pao Pu'tzu, a se vedea Nota J.

ALCHIMIA CHINEZĂ / 115
atemporală. Căutarea Nemuritorilor din insulele înde­
părtate i-a preocupat pe primii împărați din dinastia
Tsin (219 înainte de Cristos; Sse-ma-Ts'ien, Memoires,
II, 143, 152; III, 437) și pe împăratul Wu din dinastia
Han (110 înainte de Cristos; ibid., III, 499; Dubs, p. 66).
Căutarea aurului implică, de asemenea, o căutare de
esență spirituală. Aurul avea un caracter imperial: el
se afla în "centrul" Pămîntului și era mistic legat de
chile (realgar sau sulfură), mercurul galben și Viața vii­
toare ("izvoarele galbene"). Așa este prezentat într-un
text din anul 122 înainte de Cristos, Huai-nan-tzu, unde
găsim, de asemenea, atestată credința în metamorfo­
za precipitată a metalelor (fragment tradus de Dubs,
pp.71-73). E posibil ca acest text să provină din
școala lui Tsu Yen, dacă nu chiar de la maestrul însuși
(ibid., p. 74). Așa cum am văzut mai sus (p. 52), cre­
dința în metamorfoza naturală a metalelor era foarte
răspîndită în China. A1chimistul nu face decît să accele­
reze creșterea metalelor: asemenea colegului său occi­
dental, alchimistul chinez contribuie la opera naturii,
precipitînd ritmul Timpului. Dar nu trebuie să uităm
că transmutația metalelor în aur mai prezintă și un aspect
"spiritual"; aurul fiind metalul "perfect", "eliberat" de
impurități -operația alchimică urmărește implicit "de­
săvîrșirea" Naturii, adică, în ultimă instanță, absoluția
și libertatea ei. Gestația metalelor în sînul pămîntului
se supune ritmurilor temporale care-l leagă pe om de
condiția lui carnală și decăzută: a grăbi creșterea meta­
lelor prin opera alchimiCă echivalează cu o sustragere
de la legea Timpului.
Aurul și jadul, prin faptul că participă la principiul
cosmologic Yang, feresc corpurile de alterare. "Dacă
se toarnă aur și jad în cele nouă găuri ale cadavrului,
el va fi ferit de putrefacție", scria alchimistul Ko Hung.

116/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
Și T'ao Hung-Ching (secolul al V-lea) adaugă unnă­
toarele precizări: "Dacă la deschiderea unui monnînt
mai vechi cadavrul pare viu, să știți că are înlăuntrul
și în afara lui o mare cantitate de aur și jad. După regu­
lile dinastiei Han, prinții și seniorii erau îngropați cu
veșmintele omate de perle și dulii de jad pentru a le
feri trupurile de putrezire ." 7 Din același motiv, vasele
din aur alchimic au o virtute specifică: prelungesc viața
la inImit. Ko Hung scrie: "Dacă din acest aur alchimie
vă veți face farfurii și veselă și veți bea și veți mînca
din ele, veți trăi· vreme îndelungat ă." 8 Același autor
precizează cu o altă ocazie: "Omul adevărat obține aur
pentru că el dorește, utilizîndu-l ca remediu (adică asi­
milîndu-l ca pe un aliment), să devină nemuritor. "9
Dar pentru a fi eficace, aurul trebuie "preparat", "fa­
bricat". Aurul obținut prin procesul de sublimare și
transmutație alchimică poseda o vitalitate superioară,
cu ajutorul căreia se putea obține nemurire a.
"Dacă iarba chii-sheng poate prelungi viața,
Cine n-ar bea Elixirul?
Aurul, prin natura lui, nu dăunează ;
Astfel, dintre toate obiectele, el e cel mai prețios.
C'md artistul (alchimistul) îl include în dieta sa
Durata vieții lui devine veșnică …
C'md pudra de aur intră în cele cinci măruntaie
7 B. Laufer, Jade, a Study in Chinese Archaelogy and Religion,
Chicago, 1912, p. 299. Cf. Ware, Nei Pien, p. 62. Tch'e-song tseu
consuma jad lichid: putea intra în foc Iară să se ardă și a obținut
nemurirea; cf. M. Kaltenmark, Le Lie-sien Tchouan, pp. 35 și urm.;
ibid., p. 37, n. 2, alte referințe cu privire la absorbția jadului. Cf.,
de asemenea, lucrarea noastră Yoga, p. 284, n. 1.
8 Traducerea A. Waley, Notes on Chinese Alchemy, p. 4.
9 Trad. Johnson, A Study ofChinese Alchemy, p. 71. Despre "aurul
potabil", cf. Needham, op. cit., voI. V; 2, pp. 14,68 și urm., 107 etc.

ALCHIMIA CHINEZĂ / 117
Ceața se risipește precum norii de ploaie în bătaia
vîntului. ..
Părul alb se înnegrește ;
Dinții căzuți cresc la loc.
Bătrînul vlăguit e din nou bărbatul verde plin de
dorinți;
O bătrînă ruinată e din nou o vajnică fată.
Cui i s-a schimbat forma, scăpînd de pericolele vieții,
1 se dă numele de Omul Real." IO
După o tradiție păstrată în Lie Hsien Ch'iian chiuan,
"Biografiile complete ale Nemuritori lor", Wei Po-yang,
autorul acestui elogiu al Elixirului, reușise să prepare
"pilulele nemuririi": înghițind alături de discipolul și
CÎinele lui cîteva din aceste pilule, au părăsit pămîntul
în carne și oase, alăturîndu-se celorlalți Nemuritori (cf.
Lionel GHes, Chinese Immortals, pp. 67 și urm.).
"Imortalitatea cOIporală", ținta supremă a maeștrilor
daoiști, se obține în mod obișnuit prin absorbția unor
elixiruri preparate în laborator (cf. Needham, V, 2,
pp. 93 și urm.). Un specialist al "alchimiei externe" (wai
tan), marele iatro-chimist din secolul al VII-lea, Sun
Ssu-mo, nu punea la îndoială eficacitatea elixirurilor,
nici posibilitatea de a le fabrica cu ajutorul rețetelor
tradiționale. În prefața cărții sale, Tan ching yao chueh
("Formule esențiale ale a1chimiștilor clasici "), Sun
scria: "Am citit, una după alta, cărțile Antichităț ii; toți
erau de acord că apariția aripilor pe trupul adeptului
\O Ts'an T'ung Ch'i, c. XXVII, trad. Waley, Notes on Chinese
Alchemy, p.ll. Tratatul, consacrat în întregime alchimiei, a fost
scris în anul 142 după Cristos de Wei Po-yang. A fost tradus în
engleză de Lu-Ch'iang Wu, cu o introducere de Tenney L. Davis;
a se vedea Nota J și lucrarea noastră Yoga. Nemurire și libertate,
p. 250, n. Il.

118 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI ,
și înălțarea sa în aer sînt efectul elixirului .. Nu citeam
niciodată despre asemenea lucruri fără să simt în inimă
o dorință arzătoare . Singura mea părere de rău era că
Divina Cale era atît de departe, iar Drumul dincolo de
nori atît de inaccesibil. Priveam zadamic cerul, nu știam
cum se ajunge la el. Am început să practic tehnicile
preparării elixirurilor, prin transmutația cic1ică și con­
solidarea substanțelor prin foc și formule susceptibile
de a obține jadul potabil și aurul lichid. Dar tehnicile sînt
obscure și dificile, abstruse și imprevizibile. Cum ar fi
putut cineva lipsit de virtutea ocultă să înțelea gă?"
(Traducere Sivin, Chinese Alchemy, pp. 146-148.) Dar
mai departe, în prefață, Sun îl liniștește pe cititor: "Eu
însumi am încercat numeroase formule alchimice com­
pilate în această carte și întotdeauna cu cele mai bune
rezultate . Am dat, între altele, toate indicațiile necesare.
Dacă le urmați întocmai, succesul este asigurat" (p. 50).
P"rnă în ultimii ani, savanții europeni considerau "al­
chimia externă" sau iatro-chimia (wai-tan) ca fiind "exo­
terică", iar "alchimia internă" sau yogică (nei-tan) ca
"ezoterică". Dacă această dihotomie este adevărată pen­
tru anumiți autori tîrzii (cf. p. 102), la început wai-tan
"era la fel de ezoterică precum pandantul său yogic"
(Sivin, p. 15, n. 18). într-adevăr, așa cum am văzut, Sun
Ssu-mo, ilustrul reprezentant al "alchimiei externe", se
situează în întregime în tradiția ezoterică daoistă.
A1chimistul își însușește omologarea tradițională
între microcosmos și macrocosmos, atît de familiară
gîndirii chineze. Cvintetul universal, wu-hsing (apă,
foc, lemn, aur, pămînt) este omologat organelor interne
ale omului; inima cu esența de foc, ficatul .cu esența
de lemn, plămînii cu esența de metal, rinichii cu esența
de apă, stomacul cu esența de pămînt (textele în Johnson,
p. 102). Microcosmosul care este trupul uman va fi, la

ALCHIMIA CHINEZĂ /119
rîndul său, interpretat în tenneni alchimiei. "Focul ini­
mii este roșu ca einabrul și apa rinichilor neagră ca
plumbul ", scrie un biograf al faimosului alchimist Lii
Teu (secolul al VIII-lea după Cristos).Jl Omologat
macrocosmosului, omul posedă, în propriul lui trup,
toate elementele care constituie Cosmosul și toate for­
țele vitale care-i asigură reînnoirea periodică. E vorba
numai de a spori puterea anumitor esențe. De aiei de­
curge și importanța cinabrului, datorită mai puțin
culorii sale roșii (culoarea sîngelui, prineipiu vital),
cît faptului că, ars în foc, cinabrul produce mercur,
conținînd deci în el misterul regenerării prin mo arte
(combustia simbolizează moartea). Rezultă de aici că
cinabrul ar putea asigura regenerarea perpetuă a trupu­
lui uman și, în cele din unnă, nemurirea. Pao Pu'tzu
scrie că dacă se amestec ă trei livre de einabru cu o
livră de miere și se usucă totul la soare, se obțin pilule
de mărimea unei semințe de cînepă; zece pilule luate
timp de un an înnegresc părul cărunt, fac să crească
dinții căzuți și, dacă se continuă mai mult de un an, se
obține nemurirea. (Texte în Johtlson, p. 63; ef. Ware,
The Nei P'ien, pp. 74 și unn.)
Culegerea de bio grafii legendare ale Nemuritorilor
daoiști, Lie-sien Tchouan -atribuită lui Lieu Hiang
(77 -6 înainte de Cristos), dar cu siguranță remaniată
în primul secol al erei noastre -este unul dintre cele
mai vechi texte care menționează einabrul ca drog al
longevității. "Sub primii împărați Han, alchimiștii
foloseau einabrul pentru a obține aurul (care nu era
consumat, ci transfonnat în veselă magică: etapa inter­
mediară). Dar, din primele secole ale erei noastre,
11 Citat de W. A. Martin, The Love of Cathay, New York și
Chicago, 1901, p. 60.

120 I FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
se credea că absorbția de cinabru putea să facă tot
corpul roșu" (Max Kaltenmark, Le Lie-sien Tchouan,
pp. 18-19). Tch'e-fu "știa să prepare mercurul și să
purifice cinabrul pe care-l înghițea cu salpetru; după
treizeci de ani (de regim), devenise asemenea unui
adolescent, cu părul și barba roșii" (ibid., p. 271).
Dar cinabrul poate fi creat în interiorul trupului uman
prin distilarea spermei. "Daoistul, imitînd animalele și
vegetale le, stă agățat cu capul în jos pentru a i se urca
esența spermei la creier." 12 Tan-t' ien, celebrele cîmpuri
de cinabru, se află în cele mai secrete părți ale creieru­
lui și pîntecului: acolo se fabrică alchimic embrionul
nemuririi. Un alt nume al acestor cîmpuri de cinabru
este K'uen-Iuen, munte în Marea de Vest, re ședință a
nemuritorilor, dar și zonă secretă a creierului, com­
portînd o "încăpere asemenea unei grote" (tong-fang,
termen desemnînd și camera nupțială) și "nirvana"
(ni-wan). "Pentru a pătrunde în ea prin meditație misti­
că, se intră în starea « haotică » (huen), asemănătoare
stării primordiale paradisiace, « inconștiente » a lumii
increate." (R. Stein, op. cit., p. 54.)
Două elemente merită să ne rețină mai ales atenția:
1) omologa rea muntelui mitic K'uen-Iuen cu regiunile
secrete ale creierului și ale pîntecului; 2) rolul acordat
stării "haotice" care, realizată prin meditație, permite
pătrunderea în aceste regiuni secrete ale "cîmpurilor
de cinabru" și face posibilă prepararea alchimică a
embrionului nemuririi. Identificarea muntelui mitic
K'uen-Iuen în trupul uman confirmă ceea ce am sub­
liniat de nenumăra te ori: alchimia daoistă își asumă și
prelungește o tradiție imemorială, comport�d rețete de
longevitate și tehnici de psihologie mistică. Intr-adev ăr,
Muntele Mării de Vest, re ședință a Nemuritorilor, este
12 Rolf Stein, Jardins en miniature d'Extreme-Orient, p. 86.

ALCHIMIA CHINEZĂ / 121
o imagine tradițională și foarte veche a "Lumii în mic",
a unui Univers în miniatură. Muntele K'uen-luen are
două etaje: un con cu vîrful în sus peste care se ridică
un con cu vîrful în josI3, asemenea cuptorului alchimis­
tului. Dar și țeasta se compune din două sfere supra­
puse; or, țeasta reprezintă Cosmosul în miniatură și
joacă uI} rol considerabil în ideologia și folclorul
daoiste. In acest Univers în fonnă de tigvă rezidă sursa
Vieții și a Tinereții. Tema Universului în fonnă de
țeastă este de o incontestabilă antichitate .I4 Este deci
semnificativ că un text alchimic proclamă: "Cel care
cultivă cinabru (adică pilula nemuririi) ia ca model
cerul și figurează Pămîntul. El le caută întorcîndu-se
spre sine însuși și descoperă brusc în trupul lui un cer
în fonnă de Țeastă." 15 Într-adevăr, cînd alchimistul
obține starea ;,haotică" a inconștientului, el pătrunde
"în camera cea mai secretă a ființei, un spațiu cît dege­
tul mare de la mînă în pătrat și în cerc" (R. Stein, p. 59).
Or, acest spațiu interior are fonnă de țeastă.
13 În privința protoistoriei acestui simbolism, cf. CarI Hentze,
Tod, Auferstehung, Weltordn ung, Ziirich, 1955, pp. 33 și urm., 160
și urm. și passim.
14 Cf. R. Stein, Jardins en miniature, pp. 45 și urm. Tema încă­
perii paradisiace, preafericită și magic eficientă, este asociată din
cea mai timpurie Antichitate cu tema țestei sau a vasului cu gîtul
strîmt; ibid., pp. 55. Magicienii, alchimiștii se retrag în fiecare seară
într-o țeastă; ibid., pp. 57 și urm. Modelul exemplar al țes}ei este
grota, reședință a Nemuritorilor și loc de retragere secret. In întu­
nericul grotei se inițiază adeptul în mistere. "Temele inițierii sînt
atît de strîns legate de grotă că tong «( grota») a ajuns să însemne
în cele din urmă « misterios, profund, transcendent »" (R. Stein,
p. 44). "Grotele (lume paradisiacă aparte) au intrările greu accesi­
�ile. Sînt vase închise, cu gîtul strîmt, în formă de țeastă" (p. 45).
In privința "grotei ce r", a se vedea Michel Soymie, "Le Lo-Feou
Chan", pp. 88-96.
15 Un comentariu citat de P' ei-wen yun-fu și tradus de R. Stein,
p.59.

122 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
În ceea ce privește starea "haotică" realizată prin
meditație, indispensabilă operației alchimice , ea inte­
resează cercetarea noastră sub multiple aspecte. Mai
tîrziu vom insi sta, înainte de toate, asupra asemănării
dintre această stare "inconștientă" (comparabilă cu cea
a embrionului sau a oului) și materia prima, massa con­
fusa a alchimiei occidentale (pp. 130 și urm.). Materia
prima nu trebuie înțeleasă numai ca situație primordială
a substanței, ci și ca o experiență interioară a alchimiei.
Reducția materiei la condiția ei primă de absolută ne­
diferențiere corespunde, în planul experienței interioare,
regresiei la stadiul prenatal, embrionar. Tema reîntine­
ririi și a longevității prin regressus ad uterum constituie
un leitmotiv al daoismulu i. Metoda cea mai folosită este
"respirația embrionară" (t' ai-si). Dar a1chimistul obține
întoarcerea la stadiul de embrion prin fuziunea ingre­
dientelor în 'cuptorul său. Un text al daoismului mo­
dern sincretist se exprimă în acești termeni: "Iată de ce
(Buddha) Ju-ai (= Tathâgata), în marea lui bunătate , a
relevat metoda de lucru (alchimică) a Focului și i-a
învățat pe oameni să pătrundă din nou în matrice pentru
a-și reface natura (veritabilă) și plenitudine a parcursu­
lui vieții " (citat de R. Stein, p. 97).
Să adăugăm că această "întoarcere la matrice", exal­
tată atît de autorii daoiști cît și de alchimiștii occiden­
tali (pp. 156 și urm.), nu este decît dezvoltarea unei
concepții mai vechi și mai răspîndite , atestată deja la
niveluri arhaice de cultură: vindecarea prin întoarcerea
simbolic ă la originile Lumii, adică prin reactualizarea
cosmogoni ei.16 Un mare număr de terapii arhaice com-
16 Cf. M. Eliade, "Kosmogonische Mythen und magische
Heilung ", Paideuma, 6, 1956, pp. 194-204. Aspects du mythe,
pp. 37 și unn. Cu privire la regressus ad uterum în ritualul vedic
și medicina indiană, a se vedea mai departe, p. 129.

ALCHIMIA CHINEZĂ /123
portă o reiterare rituală a Creației Lumii, care-i permi­
te bolnavului să se nască din nou și să reînceapă astfel
existența cu o rezervă intactă de forțe vitale. Daoiștii
și alchimiștii chinezi au reluat și desăvîrșit această
metodă tradițional ă: în loc s-o folosească pentru vin­
decarea diverselor boli particulare, au aplicat-o înainte
de toate pentru a-l vindeca pe om de uzura Timpului,
adică de bătrînețe și moarte.
Începînd dintr-o anumită epocă, alchimia externă
(wai-tan) este considerată "exoterică" și opusă alchi­
miei interne de tip yogic (nei-tan), declarată "ezo­
terică". Nei-tan devine ezoterică pentru că elixirul e
preparat chiar în corpul alchimistului, prin metode de
fiziologie mistică, fără ajutorul substanțelor vegetale
sau minerale. Peng Hsiao, care a trăit la sÎrrșitul seco­
lului al IX-lea și în prima jumătate a secolului al X-lea,
face, în comentariul său despre tratatul Ts' an Tung
Ch'i, o distincție netă între alchimia exoterică pre­
ocupată de substanțele concrete și alchimia ezoteric ă
folosind numai "sufletele" acestor substanțe (Waley,
op. cit., p. 15). Distincția fusese făcută cu mult timp
înainte de Hui-ssu (515-577 după Cristos). Alchimia
"ezoterică" este limpede expusă în Traite sur le Dra­
gon et le Tigre de Su Tung-P'o, scris în anul 1110
după Cristos. Metalele "pure", transcendenta le, sînt
identificate cu anumite părți ale trupului, iar proce­
sele alchimice, în loc să fie realizate în laborator, se
desfășoa ră în trupul și conștiința experimentator ului.
Su Tung-P'o ne spune: "Dragonul este mercurul. El
este semen și sînge. Vine din rinichi și se conservă
în ficat [ … ] Tigrul este plumbul, suflul și puterea cor­
porală. Vine din spirit și se păstrează în plămîni [ … ]
Cînd spiritul se mișcă, suflul și forța acționează în

124 / FĂURARI ȘI ALC':IIMIȘTI
același timp cu el. Cînd rinichii se umflă, semenul și
sîngele curg în același ritm cu ei." 17
Transpoziția alchimiei în tehnică ascetică și con­
templativă atinge plenitudine a în secolul al XIII-lea,
cînd înfloresc școlile Zen. Principalul reprezentant al
alchimiei daoiste zen este Ko Ch' ang Keng, cunoscut
și sub numele de Po Yii-chuan. Iată cum definește el
cele trei metode ale alchimiei ezoterice (Waley, Notes,
pp. 16 și urm.): în prima metodă, trupul joacă rolul ele­
mentului plumb, inima pe cel al elementului mercur;
"meditația" (dhyana) furnizează lichidul necesar ope­
rației (alchimice), iar scînteile inteligenței, focul nece­
sar. Ko Ch'ang-Keng adaugă: "Prin această metodă,
o gestație care durează în mod obișnuit zece luni, se
poate consuma într-o clipă"; precizarea este revela­
toare; așa cum remarca Waley, alchimistul chinez consi­
deră că procesul prin care se naște un copil este capabil
să producă Piatra Filozofală. Analogia între naștere și
fabricarea Pietrei este implicată în scrierile alchimiș­
tilor occidentali (se spune, de exemplu, că focul trebuie
să ardă permanent sub recipient timp de patruzeci de
săptămîni, interval necesar gestației embrionului uman).
Metoda preconizată de Ko Ch'ang-Keng marchează
întîlnirea ma i multor concepții tradiționale dintre care
unele de o mare vechime : prima dintre ele constă în
omologa rea minereului și a metalelor cu organisme
care "cresc" în Pămînt ca un embrion în pîntecul ma­
tem; urmează apoi ideea că Elixirul (= Piatra Filozo­
fală) ține în același timp de natura unui metal și de
natura unui embrion; și, în sfîrșit, ideea că procesele
17 Citat de Waley, Notes on Chinese Alchemy, p. 15; ef., de
asemenea, Lu-Ch'iang Wu și T. L. Davis, An Ancient Chinese
Treatise on Alchemy, p. 255 (e. LIX din Ts'an T'ung Ch't).

ALCHIMIA CHINEZĂ /125
respective de creștere (a metalului și a embrionului)
pot fi accelerate miraculos, realizîndu-se în felul acesta
maturitatea și "perfectibilitatea" nu numai la nivelul
mineral al existenței (adică producînd aur), ci, mai ales,
la nivel uman, producînd Elixirul nemuririi; căci, am
văzut, datorită omologării micro-m acrocosmos, cele
două niveluri -mineral și uman -își corespund. Din
faptul că procesele alchimice se desfășoară chiar în
trupul adeptului, "perfectibilitatea și transmutația me­
talelor corespund, în realitate, perfecționării și trans­
mutației omului. Această aplicație practică a alchimiei
ezoterice era de altfel subînțeleasă în sistemul tra­
dițional chinez de omologare Om-Univers : lucrînd la
un anumit nivel, se obțin rezultate la toate nivelurile
corespunzătoare.
Celelalte două metode ale alchimiei ezoterice reco­
mandate de Ko Ch'ang-Keng reprezintă variante ale
unui proces analog. Dacă în primul caz trupul era asi­
milat plumbului și inima mercuru lui, principalele ele­
mente alchimice fiind animate și activate la nivelulji zic
și anatomic al ființei umane, în al doilea caz acestea
sînt activate la nivelul psihologic și psihic: într-adevăr,
acum suflul ține locul elementului plumb și sufletul
locul elementului mercur. Ceea ce înseamnă că opera
alchimică se efectuează lucrînd asupra respirației și a
stărilor psihice, practicînd un fel de yoga (stoparea su­
flului, controlul și imobilizarea fluxului psiho-menta 1).
În sfîrșit, în metoda a treia, sperma corespunde ele­
mentului plumb și sîngele elementului mercur, rinichii
țin locul elementului apă și spiritul pe cel al focului.
Cum am putea să nu recunoaștem în aceste din urmă
metode ale alchimiei ezoterice chineze anumite ase­
mănări frapante cu tehnicile indiene yogico-tantrice?
Ko Ch'ang o recunoaște, de altfel, implicit : "Dacă ni

126 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
se obiectează că metoda este exact cea a budiștilor zen,
noi vom răspunde că sub cer nu există două Căi, iar
înțelepții țin mereu de aceeași" inimă" (Waley, p. 16).
Elementul sexual mai ales poate fi suspectat a fi de
origine indiană. Să adăugăm că osmoza Între metodele
alchimice și tehnicile yogico-ta ntrice (comportînd atît
oprirea respirației cît și "imobilizarea semenulu i") s-a
efectuat în două direcții: dacă alchimiștii chinezi îm­
prumută metodele specifice școlilor daoiste de nuanță
tantrică, acestea din urmă folosesc la rîndul lor sim­
bolul alchimie (asimilînd, de exemplu, femeia creuze­
tului alchimiștilor etc.).18
Cît despre tehnicile ritmizării pentru a se ajunge la
oprirea suflului, ele făceau parte din disciplina alchi­
mistului chinez de foarte multe secole. Pao Pu 'tzu scria
că reîntinerirea se obține printr-o oprire a respirației pe
18 Cf. lucrarea noastră Yoga. Nemurire și libertate, p.353.
R. H. Van Gtilik, Erotic Color Prints, pp. 115 și urm. Jong Tch'eng
Kong cunoștea perfect metoda de a "repara și conduce " (expre­
sie frecvent întrebuințată pentru a desemna tehnicile sexuale dao­
iste, "practici de dormito r"). "El își trăgea esența din Femela
misterioasă; principiul lui era că Spiritele vitale care se află în
vîlcea nu mor pentru că prin ele se întreține viața și se hrănește
suflul. Părul alb redevine negru, dinții căzuți vor crește la loc.
Practicile sale erau identice cu cele ale lui La o-zi. Se spune că el
ar fi fost maestrul lui Lao-zi" (Max Kaltenmark, Le Lie-sien
Tchouan, pp. 55-56). Pentru Lao-zi, Femela misterioasă desem­
nează Valea din care a ieșit lumea; ef. R. Stein, op. cit., p. 98. Dar
în textul pe care l-am citat, expresia se raporta la microcosmos și
avea o semnificație fiziologică precisă (M. Kaltenmark, p. 56, n. 3).
Metoda consta în absorbția de energie vitală de la femeile de care
te apropiai: "această energie, provenind din chiar sursa vieții,
procură o longevitate considera bilă" (ibid., p. 57). Ko Hung aîrrmă
că există mai mult de zece autori care tratau despre practicile se­
xuale daoiste și că esențialul tuturor acestor metode constă în "a
revigora esența pentru a repara creierul" (ibid.). Cf., de asemenea,
ibid., pp. 181-182.

ALCHIMIA CHINEZĂ / 127
durata a o mie de bătăi ale inimii: "Cînd un bătrîn a
ajuns în acest stadiu, el se va transforma într-un om
tînăr." 19 Sub influența indiană, anumite secte neodao­
iste, asemenea tantricilor de "mîna stîngă", considerau
oprirea suflului ca un mijloc de a imobiliza semenul
și fluxul psiho-mental ; pentru chinezi, reținerea su­
flului și a semenului asigura longevitatea.2o Dar, pen­
tru că Lao-zi și Tchuang-zi cunoșteau "respirația
metodică", iar "respirația embrionară" era exaltată și
de alți autori daoiștFl, avem dreptul să vorbim despre
caracterul autohton al tehnicilor respirator ii: ele de­
rivau, ca atîtea alte tehnici spirituale chineze, din
tradiția protoistorică pe care o amintim mai jos
(p. 37), și care comportă, între altele, rețete și exerciții
în vederea obținerii perfectei spontaneități și a beati­
tudinii vitale; scopul "respirației embrionare " era de
a imita respirația fătului în pîntecul matern. "Revenind
la bază, întorcîndu-ne la origine, alungăm bătrînețe a,
recuperăm starea de făt", se scrie în prefața cărții Tai-si
K' eu Kiue ("Formulele orale ale respirației embri­
onare").220r, această "întoarcere la origini", alchimis­
tul încerca s-o obțină și prin alte mijloace, așa cum am
văzut.
19 Trad. Johnson, A Study of Chinese Alchemy, p. 48. Cf. Ware,
op. cit., pp. 59 și urrn.
20 A se vedea lucrarea noastră Yoga. Nemurire și libertate,
pp. 352 și urrn.
21 A se vedea textele reunite în lucrarea noastră Yoga, pp. 62 și
urrn. Vechimea practicilor respiratorii în China a fost recent con­
fmnată prin descoperirea unei inscripții din epoca Chu; cf. Hellmut
Wilhelm, "Eine Chu-Ins chrift liber Atemtechnik ", Monument a seri­
ca, 12, 1948, pp. 385-388.
22 Trad. H. Maspero, "Les procedes de « Nourrir le Principe vi­
taI» dans la religion taolste ancienne ", Journal asiatique, 1937,
pp. 177-252; 353-430, spec. p. 198.

12
ALCHIMIA INDIA NĂ
Alchimia ca tehnică spirituală este, de asemenea,
atestată în India. Am studiat în altă parte numeroasele
ei afinități cu Hathayoga și tantrismul1: nu le vom
aminti decît pe cele mai importante. E vorba mai întîi
de tradiția "populară", înregistrată și de călătorii arabi
și europeni, privitoare la yoginii-alchimiști : -aceștia vor·
reuși, prin intermediul ritmizării suflului (pranayama)
și folosirea remediilor vegetale și minerale, să-și pre­
lungească la nesfîrșit tinerețea și să transmute metale le
obișnuite în aur. Un mare număr de legende vorbesc de­
spre miracolele yogico-fachirice ale alchimiștilor: zbu­
rau prin aer, deveneau invizibili etc. (A se vedea Yoga.
Nemurire și libertate , p. 238; ef. Nota L.) Să notăm în
treacăt că "miracolele" alchimiștilorsînt "puterile"
yogice prin excelență (siddhi).
Simbioza între Yoga tantrică și alchimie este ates­
tată și prin· tradiția scrisă pe care o alcătuiesc textele
sanscrite și vemaculare. Nagarjuna, faimosul filozof
madhyamaka, e considerat autorul a numeroase tratate
alchimice ; printre aceste siddhi obținute de yogini figu­
rează și transmutația metalelor în aur: cei mai faimoși
siddha tantrici (Capari, Kamari, Vyali etc.) sînt în ace­
lași timp și alchimiști reputați ; somarasa, tehnica spe­
cifică școlii Natha Siddha, prezintă și o semnificație
1 Yoga. Nemurire și libertate, pp. 236 și unn.

ALCHIMIA INDIANĂ / 129
alchimic ă; în sîIrșit, în Sarvadarfana-sa mgraha, Mad­
hava face din alchimie (rasefvara darfana, lit. "știința
mercurului") o ramură aparținînd de Hathayoga: "Sis­
temul mercurial (rasayana) nu trebuie considerat un
simplu elogiu adus metalului, căci el este un mijloc ime­
diat -conservînd trupul -de a atinge scopul suprem
care este eliberar ea." Tratatul alchimie Rasasiddhanta,
citat de Madhava, spune: "Eliberarea sufletului vital
(jzva) se află expusă în sistemul mercuri al. "2
Istoria termenului rasayana, "alchimie", este cu deo­
sebire instructivă. Cuvîntul rasa, lit. "suc, must", a ajuns
în cele din urmă să desemneze mercurul (din greșeală,
Alberuni îl traduce prin "aur"); rasayana înseamnă
deci "calea (vehiculul) mercurului". Or, în medicina
tradițională indiană (Ayurveda), secțiunea consacrată
reîntineririi se numește pe drept cuvînt rasayana. Mai
mult, tratamentul vizînd cura bolnavilor și mai ales
reîntinerirea bătrînilor constă esențialmente în izolarea
pacientului într-o cameră întunecată timp de mai multe
zile. În timpul acestei șederi în întuneri c, pacientul se
supune acelui regressus ad uterum care-i permite o
"nouă naștere". De fapt, acest ritual medical prelun­
gește o ceremonie inițiatică arhaică, în special ăzkșa,
("consacrare"). Sacrifiantul este închis într-un hangar
special, unde "preoții îl transformă într-un embrion"
(Aitareya Brahmana 1,3) pentru a-i obține o nouă naș­
tere în lumea celestă (Șatapatha Br., VII, 3, 1, 12) și "a-l
asimila zeilor" (ibid., 1, 1, 8).3 Pe scurt, un vechi ritual
2 A se vedea textele în Yoga. Nemurire și libertate, pp. 242-243.
3 A se vedea lucrările noastre Nașteri mistice, pp. 72 și Ufffi. și
Istoria credințelor și ideilor religioase, 1, pp. 239 și Ufffi. Cf. Arion
Roșu, "Considerations sur une technique du rasâyana ayurve­
dique", Indo-Iranian Journal, 17, 1975, pp. 1-29, spec. pp. 4-5. Cu
privire la regressus ad uterum în daoism și în alchimia chineză, a
se vedea mai sus, p. 122.

130 I FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
inițiatic, efectuînd o reîntoarcere simbolică la embrion,
urmată de renașterea la un nivel spiritual superior
("divinizar e", "imortalizare "), a fost interpretat în me­
dicina tradițională ca un mijloc de reîntinerire și de­
semnat printr-un termen care pînă la urmă a ajuns să
însemne alchimie. La fel ca și în China, alchimia in­
diană este solid ară 'cu ritualurile arhaice ale "imor­
talizării" și "divinizării" și cu metodele de reîntinerire
cu ajutorul plantelor și substanțelor minerale.
Anumite convergențe între Yoga, mai ales între
Hathayoga tantrică și alchimie, ni se impun în mod
firesc. În primul rînd, analogia evidentă între yoginul
care operează asupra propriului trup și asupra vieții
sale psiho-men tale, pe de o parte, și alchimist ul care
prelucrează substanțele, pe de altă parte. Și unul și
celălalt vizează să "purifice" aceste "materii impure",
să le perfecționeze și, în ftnal, să le transmute în "aur".
Căci, așa cum am văzut (p. 53), "aurul" înseamnă "ne­
murire": el este metalul perfect și simbolismu l său
întîlnește simbolismul Spiritului pur, liber și nemuri­
tor, pe care yoginul se străduiește, prin asceză, să-I ex­
tragă din viața psihomentală, "impură" și aservită. Cu
alte cuvinte, alchimistul speră să ajungă la aceleași
rezultate ca yoginul, "proiectîndu-și" asceza asupra
materiei: în loc să-și supună trupul și viața psihomen­
tală rigorilor yogine, pentru a separa Spiritul (purusa)
de orice experiență aparținînd sferei Substanței (prakrti),
alchimistul supune metalele operațiilor chimice omolo­
gabile "puriftcărilor" și "torturilor" ascetice. Căci exis­
tă o perfectă solidaritate între materia fizică și corpul
psihosoma tic al omului : ambele sînt produsul Sub­
stanței primordiale (prakrti). Între cel mai impur ma­
terial și cea mai rafinată experiență psihomentală
nu există soluție de continuitate. Și, din moment ce,

ALCHIMIA INDIANĂ / 131
începînd din epoca postvedică, se așteptau de la "inte­
riorizar ea" riturilor și de la operațiile fiziologi ce (ali­
mentație, sexualitate etc.) rezultate interesînd situația
spirituală a omului, trebuia, logic, să se ajungă la rezul­
tate analoage "interioriz înd" operațiile practicate asu­
pra materiei : asceza "proiectată " de alchimist asupra
materiei echivala, pe scurt, cu o "interiorizare " a ope­
rațiilor realizate în laborator.
Această analogie între două metode se verifică în
toate formele de Yoga, chiar în Yoga "clasică" a lui
Patafijali. Cît despre diferitele specii de Yoga tantrică,
asemănarea lor cu alchimia e și mai clară. Într-adevăr,
hatha-yoginul și tantricul vizează să-și transmute
corpul într-un corp incoruptib il, numit "corp divin"
(divya-deha), "corpul gnozei" (jniinadeha), "corpul
perfect" (siddha-deha) sau, în alte contexte, corpul
celui "eliberat în viață" (jivanmukt a). În privința alchi­
mistului, acesta urmărește transmutația corpului și
visează să-și prelungească la nesÎrrșit tinerețea, forța
și suplețea. În cele două cazuri -Tantra- Yoga și al­
chimie -procesul de transmutație a corpului comportă
o experiență a morții și a reînvierii inițiatice (ef. Yoga.
Nemurire și libertate, pp. 236 și urm.). Între altele,
tantricul, la fel ca alchimistul, se străduiește să domine
"materia": ei nu se retrag din lume ca ascetul sau
metafizicianul, ci visează să cucerească lumea și să-i
schimbe regimul ontologic. Pe scurt, avem temei să ve­
dem în siidhana tantrică și în opera alchimistului efor­
turile paralele pentru eliberarea de legile Timpulu i,
pentru "decondiționar ea" existenței lor și dobîndirea
libertății absolute.
Transmutația metalelor poate fi rînduită printre "li­
bertățile" de care alchimistul ajunge să se bucure: el
intervine activ în procesele naturii (prakrti) și, dintr-un

132 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
anumit punct de vedere, se poate spune că o ajută să-și
dobîndească "mîntuirea" (inutil să precizăm că acest
termen nu comportă indicațiile din teologia creștină).
În perspectiv a Samkhya -Yoga, orice spirit (purusa)
care și-a cucerit autonomia, eliberează imediat un frag­
ment de prakrti, permițînd materiei care-i constituie
trupul, fiziologia și viața psihomentală să se resoarbă,
să reiritegreze modul primordial al Naturii, altfel spus,
repausul absolut. Or, transmutația operată de alchimist
precipită ritmul transformărilor lente ale Naturii (prakrti)
și, făcînd aceasta, o ajută să se elibereze de propriul ei
destin, tot așa cum un yogin, făurindu-și un "corp di­
vin", eliberează natura de propriile ei legi: într-adevăr,
el reușește, modificîndu-i statutul ontologic, să trans­
mute neobosita devenire a Naturii într-o stază paradoxa­
lă și de neconceput (căci staza aparține modului de a
fi al Spiritulu i, nu și modalităților vieții și materiei vii).
Totul poate fi mai bine înțeles dacă se studiază ideo­
logia, simbolismul și tehnicile alchimice în contextul
lor yogino- tantric și dacă se ține cont de o anumită pre­
istorie spirituală indiană, compor tînd credințele în oa­
menii-zei, magicieni și nemuritori. Yoga tantrică și
alchimia au integrat și revalorizat aceste mituri și nos­
talgii, cum au făcut, în China, daoismul și alchimia cu
un mare număr de tradiții imemoriale. Am studiat în­
tr-o lucrare precedentă solidaritatea între diferitele teh­
nici "mistice" indiene (ef. Yoga. Nemurire și libertate,
pp. 252 și urm. și passim), și nu mai e nevoie să re­
venim asupra ei.
Problema originilor istorice ale alchimiei indiene n-a
fost încă rezolvată defmitiv. Dacă ar trebui să credem
ce spun anumiți orientaliști (A. B. Keith, LUders) și ma­
joritatea istoricilor științelor (1. Ruska, Stapleto n, Reinh,
Miller, E. von Lippmann), alchimia a fost introdusă
în India de către arabi: ei invocă mai ales importanța

ALCHIMIA INDIANĂ / 133
mercurului în alchimie și apariția lui tîrzie în texte.4
Dar, după anumiți autori (de exemplu , Hoemle), mer­
curul este atestat în "Bover Manuscr ipt", datînd din
secolul al IV -lea al erei noastre. Pe de altă parte, nume­
roase texte budiste risipite din secolul al II-lea pînă în
secolul al V -lea dau seama despre transmutația meta­
lelor și a mineralelor în aur. Avatamsaka Siitra (seco­
lul II-IV) spune: "Există un suc Hataka. Un liang din
această soluție poate transforma o mie de liangi de bronz
în aur pur." Mahaprajnaparamitopade�a (tradusă în
chineză în anii 402-405) precizea ză: "Prin droguri și
incantații, se poate schimba bronzul în aur. Prin folo­
sirea cu pricepere a drogurilor, argintul poate fi trans­
format în aur și aurul în argint. Prin forța spiritulu i, un
om poate schimba argila sau piatra în aur." În sÎrrșit,
Mahaprajnaparamita�astra de Nagar juna, tradusă în
chineză de Kumâra jîvo din 397 pînă în 400, deci cu trei
secole înainte de avîntul alchimiei arabe, care începe
cu Jâbir ibn Hayyân, spre anul 760 după Cristos, so­
cotește între siddhi ("puteri miraculoa se") transmutația
"pietrei în aur și a aurului în piatră". Nagarjuna explica
transformarea substanțelor, obținută atît cu ajutorul ier­
burilor (osadhi) cît și prin "forța samădhi", adică prin
yoga (Eliade, Yoga. Nemurire și libertate, pp. 239-240).
Pe scurt, credința în transmutație, la fel ca și credința
în posibilitatea prelungirii la nesfîrșit a vieții, au pre­
cedat, în India, influența alchimiștilor arabi. Tratatul
lui Năgarjuna ne spune clar: transmutația se efectuează
fie cu ajutorul drogurilor, fie prin yoga: alchimia se
situează, frrește, cum am văzut, printre tehnicile "mis­
tice" cele mai autentice. Dependența alchimiei indiene
4 A se vedea bibliografia în lucrarea noastră Yoga. Nemurire și
libertate, pp. 239 și UITn., 302 și UITn. A se vedea, de asemenea,
Nota L.

134 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
de cultura arabă nu se impune ; întîlnim ideologia și
practicile alchimice în mediile asceților și yoginilor,
foarte puțin contaminați de influența islamică în timpul
invaziei Indiei de către musulmani . Se găsesc mai ales
Tantre alchimice în regiuni în care islamismul a pătruns
foarte puțin, în Nepal și în țara tamul. Chiar dacă pu­
tem accepta că mercurul a fost introdus în fudia de alchi­
miștii musulmani, acesta nu se afla la originea alchimiei
indiene ; ca tehnică și ideologi e solidare cu yoga tan­
trică, ea exista deja de mai multe secole. Mercurul fi-a
făcut decît să se așeze în seria substanțelor deja cunos­
cute și folosite de alchimiștii indieni. Fapt e că expe­
riențele efectuate cu mercur au condus la o prechimie
rudimentară care s-a dezvoltat apoi alături de alchimia
indiană tradițională.
Să examinăm cîteva texte a1chimice propriu -zise:
aparent mai puțin obscure decît operele a1chimiștilor
occidentali , ele nu revelează totuși adevăratele secrete
ale operațiilor. Dar pentru noi e suficient că luminează
planul în care se situează experiențele a1chimice și ne
permit să desprindem scopurile pe care le urmăreau.
Rasaratnakara, tratat atribuit lui Nagarjuna, îl descrie
astfel pe adept: "inteligent, devotat muncii sale, fără
păcate și stăpînindu-și patimile "5. Rasaratnasamu ccaya
(VII, 30) este și mai precisă: "Numai cei care iubesc
adevărul, numai cei care înving ispitele și se închină
zeilor, fiind perfect stăpîni pe ei înșiși și urmînd o dietă
adecvată, numai aceia se pot angaja în operații a1chimi­
ce" (P. C. Ray, 1, p. 17). Laboratorul trebuie să fie in-
5 Praphula Chandra Ray, A History of Hindu Chemistry, II, p. 8.
În paginile care UlTI1ează, ne vom referi la textele grupate și publicate
de Sir P. C. Ray. Trebuie să ținem însă cont de faptul că, el însuși
chimist renumit și discipol al lui Marcelin Berthelot, P. C. Ray pre­
feră lucrările care i se păreau a avea afmități cu prechimia.

ALCHIMIA INDIANĂ / 135
stalat în pădure, departe de orice prezență necurată
(Rasaratnas amuccaya, în Ray, 1, p. 115). Același text
(cartea a VI-a) recomanda ca discipolul să-și respecte
maestrul și să-I venereze pe Șiva, pentru că alchimia
a fost revelată chiar de zeul Siva; între altele, el tre­
buie să confecționeze un falus mercurial pentru Siva
și să participe la anumite ritualuri erotice (Ray, 1,
pp. 115-116), ceea ce ilustrează cum nu se poate mai
limpede simbioza alchim ico-tantrică.
Rudrayamiila Tantra 11 numește pe Siva "zeul mercu­
rului" (Ray, II, p. 19). In Kubika Tantra, Siva vorbește
despre mercur ca despre principiul său generator și-i
laudă eficacitatea după ce a fost "fixat" de șase ori.
Lexicul lui Mahe�vara (secolul al XII-lea) folosește
l?entru mercur termenul de Harabîja (lit. "sămînța lui
Siva".). De altfel, în anumite Tantre, mercurul este
considerat "principiul generator" al tuturor creaturi lor.
În privința falusului mercurial al lui Siva� mai multe
Tantre descriu modul de fabricare al acestuia.6
Alături de semnificația chimică a "fixării" (sau a
"morții ") mercurului, există cli siguranță și un sens pur
alchimic, adică, în India, yogic-tantric. A reduce fluidi­
tatea mercurului echivalează cu paradoxa la transmu­
tație a fluxului psihomental într-o "conștiință imobiIă",
fără nici o modificare și durată. În termenii alchimiei,
"a fixa" sau a "ucide" mercurul înseamnă a obține cit­
tavrttinirodha (elimina rea stărilor de conștiință), scop
ultim în yoga. De unde eficacitatea nelimitată a mercu­
rului fixat. Suvarna Tantra afirmă că prin îngurgitarea
"mercurului ucis" (nasta-pista), omul devine nemuri­
tor; o cantitate mică din acest "mercur ucis" poate
6 P. C. Ray, 1, p. 79, din introducere. Cu privire la "purificare"
și la "fixația" mercurului, cf. ibid., 1, pp. 130 și urm.; cu privire
la mijloacele de "ucidere" a metalelor în general , a se vedea ibid.,
1, pp. 246 și urm.

136 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
transfonna în aur o cantitate de mercur de 100 000 de
ori mai mare. Pînă și urina și excrementele alchimi s­
tului hrănit cu un asemene a mercur pot obține din
aramă aur.? Unnînd Kakacande�varimata Tantra (1,40)
nasta-pista nu are strălucire și fluiditate, e mai ușor
decît argintul-viu, colorat etc. Aceeași lucrare afinnă
că procesul alchimic de "ucidere" a mercurului a fost
revelat de Siva, iar secretul transmis de la o generație
de adepți la alta.8 Unnînd Rasaratnasamuccaya, 1, 26,
asimilînd mercurul, omul se poate feri de bolile cau­
zate de păcatele existențelor sale anterioare (Ray, 1,
p. 78). Rasaratnacara, III, 30-32, menționează un elixir
extras din mercur pentru transmu tarea corpului uman
în corp divin (Ray, II, p. 6). În același text, Nagarjuna
pretinde că poate oferi remedii pentru "ștergerea
ridurilor și revenirea părului la culoarea sa inițială pre­
cum și pentru alte semne ale bătrîneții" (Ray, II, 7).
"Preparatele minerale acționează cu o eficacitate ega­
lă asupra metalelor și asupra trupului uman" (ibid.).
Această metaforă favorită a alchimiștilor indieni ilus­
trează una din concepțiile lor fundamentale : asemenea
trupului uman, metalele pot fi "purificate " și "divini­
zate" prin preparate mercuriale care le transmit virtu­
țile salvatoare ale lui Siva; căci Siva, pentru toată
lumea tantrică, este Dumnezeu și semnif:că eliberarea.
Rasarnava recomanda să se aplice mercurul întîi pe
7 Textele publicate de Ray, II, pp. 28-29. Yogatattva Upanisad
(73 și unn.) citează printre acele siddhi yogice facultatea de a
"transmuta" fierul sau alte metale în aur, ungîndu-l cu "excre­
mente"; cf. lucrarea noastră Yoga. Nemurire și libertate, p. 117. Cu
privire la nasta-pista, ef., de asemenea Rasârnava , XI, 24, 197-198
(Ray, 1, pp. 74-75) și Rasendra cintâmani (ibid., II, p. 16).
8 A se vedea fragmentul publicat de Ray, II, p. 21. Cf. mitul
"transmisiei doctrinale" în acele siddha tantrice, în lucrarea noastră
Yoga. Nemurire și libertate , pp. 263 și unn.

ALCHIMIA INDIANĂ / 137
metale și apoi pe corpul uman.9 Dacă ar trebui să cre­
dem în ceea ce afirma Rasahrdaya Tantra, alchimia
vindeca lepra și reda bătrînilor prima tinerețe (textele
în Ray, II, p. 12).
Aceste cîteva citate, pe care ne-ar fi ușor să le în­
mulțim, au evidențiat suficient caracterul alchimiei in­
diene: ea nu este o pre-chimie, ci o tehnică solidară cu
alte metode ale "psihologiei subtile", elaborate de Hatha­
yoga și tantrism, urmărind un scop analog: transmu­
tația corpului și cucerirea libertății. Aceasta reiese chiar
și dintr-un tratat ca Rasendracintamani care oferă cele
mai multe indicații despre preparare a și folosirea
"mercurului ucis". Iată pasajul esențial : "Cînd mercu­
rul este ucis printr-o cantitate egală de sulf purificat, el
devine de o sută de ori mai eficace; cînd este ucis cu o
cantitate dublă de sulf, el vindecă lepra; ucis cu o canti­
tate triplă, vindecă oboseala mintală; ucis cu o cantitate
cvadruplă, părul alb revine la culoarea lui inițială, iar
ridurile dispar; ucis printr-o cantitate de cinci ori mai
mare, vindecă ftizia; ucis printr-o cantitate de șase ori
mai mare, devine un panaceu pentru toate suferințele
omului" (text publica t de Ray, II, pp. 55-56). Ne dăm
seama repede de valoarea "mistică" a tuturor acestor
operații. Valoarea științifică, chimică propriu -zis, este
nulă; se știe că proporția maximală a combinației de
mercur cu sulf este 25/4. Peste această proporție, exce­
dentul de sulf sublimează, fără să se mai combine. În
pasajul citat, autorul traduce în termenii operațiilor
chimice locurile comune din medicina magică și din
Hathayoga privind panaceul universal și reîntinerirea.
Ceea ce nu înseamnă deloc că hindușii au fost in­
capabili de descoperiri "științifice". Asemenea colegului
9 Text citat de Madhava, în Sarva-dar� ana-samgraha (ediție
Anandashrama Series), p. 80.

138 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
său occidental, alchimistul indian și-a constituit ele­
mentele unei pre-chimii din clipa în care, abandonînd
planul referinței strict tradiționale, el s-a străduit să stu­
dieze obiectiv fenomenele și să experimenteze în ve­
derea cunoștin țelor sale asupra proprietăți lor materie i.
Savanții hinduși au fost în stare să facă observații exac­
te și științific gîndite, și multe din descoperirile lor
le-au devansat pe cele din Occident. Pentru a nu da
decît cîteva exemple, hindușii cunoșteau din secolul al
XII-lea importanța culorii flăcărilor pentru analiza me­
talelor.1O După părerea lui P. C. Ray, procesele metalur­
gice erau exact descrise de autorii hinduși, trei secole
înainte de Agrippa și Paracelsus. În farmacopeea lor,
hindușii ajunseseră la rezultate impresionante: mult
înaintea europenilor, ei recomandau folosirea metalelor
calcinate. Paracelsus a fost primul care s-a străduit să
impună folosirea internă a sulfurii de mercur: or, acest
remediu era utilizat în India încă din secolul al X-lea. 11
Cît despre folosirea internă a aurului și a altor metale,
ea este amplu atestată în medicina indiană, începînd cu
Vagbhata.12
După opinia lui Ray, Vrind a și Cakaprâni inau­
gurează perioada de tranziție a medicinei indiene , în
timpul căreia folosirea substanțelor minerale cucerește
supremația în concurență cu substanțele vegetale ale
epocii precedente. Influențe tantrice subzistă totuși în
opera acestor doi autori: ei recomandă gesturi și for­
mule proprii cultului tantric (Ray, 1, p. LVI). În epoca
10 Cf. fragmentele din Rasiirnava în P. C. Ray, op. cit., 1, 68.
Textul integral din Rasiirnava a fost editat de Ray în Bibliotheca
Indica (Calcutt a).
Il Cf. Ray, op. cit., voI, 1, p. 59, textele din Siddha Yoga ale doc­
torului Vrinda.
12 ef. textele citate de Ray, 1, p. 55.

ALCHIMIA INDIANĂ / 139
următoare perioadei tantrice, pe care Ray o numește
iatro-chimică, apar preocupă ri mai "științifice ", adică
mai empirice. Căutarea Elixirului și alte preocup ări
"mistice" dispar pentru a face loc altor rețete tehnice
de laborator (Ray, 1, p. XCI). Rasaratnasamucca ya (sec.
XIII -XIV) este o producție tipică pentru această epocă.
Este cu atît mai semnificativ faptul că găsim într-o
operă de acest gen urme ale alchimiei tradiționale. Ra­
saratnas amuccaya se deschide cu o închina re adresată
lui Dumnezeu, care-i salvează pe oameni de bătrînețe,
boală și moarte (Ray, 1, p. 76); urmează o listă de al­
chimiști în care găsim nume ilustre de maeștri tantrici
(ibid., p. 77); tratatul comunic ă formulele mistice prin
care se "purifică" metalele 13, pomenește de diaman­
tuP4 care învinge "moartea", de folosirea internă a
aurului etc. (Ray, 1, p. 105). Toate acestea probează
persistența funcției spirituale a alchimiei, chiar într-o
operă tardivă care, de altfel, conține un mare număr de
indicații precise și descrieri științifice exacte.1S
Din cînd în cînd, întîlnim în textele a1chimice
afirmații de felul acesta: "Nu voi expune decît proce­
sele pe care le-am verificat prin propriile mele expe­
riențe." 16 Sîntem îndreptățiți să ne întrebăm dacă
13 Recitarea unor asemenea formule constituie o operație al­
chimică specială, pe care Rasaratnasamuccaya o trece printre
subiectele propuse expuneri i.
14 Or, diametrul (vajra), asimilat cu "trăznetu l" și cu esența lui
Buddha, joacă un rol considerabil în simbolismul tantric; cf.lu­
crarea noastră Yoga. Nemurire și libertate, pp. 217 și urm. și passim.
15 Se găsește, de exemplu, o bună descriere a amoniacului, sare
pusă în circulație de alchimia iraniană și care, adoptată de marele
Jâbir ibn Hâyyan, devine foarte repede populară în alchimia arabă;
a se vedea Nota M.
16 Cf. Rasendracintâ mani, în P. C. Ray, II, p. LXIV; și alte texte,
ibid.

140 I FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
experiențele se raportează la operațiile pur chimice sau
e vorba tot de experiențe tantrico-alchimice; pentru că
o întreagă tradiție ascetică și mistică indiană reclamă
o origine experimentală; în opoziție cu ceea ce se poate
numi calea metafizică și abstractă, importantul curent
spiritual care cuprinde Yoga, tantrismul și mai ales
școlile hathayogice acordă o valoare considerabilă "ex­
perienței": "acționînd ", "lucrînd" asupra diverselor
planuri ale vieții sale fiziologice și psihomenta le, yo­
ginul obține rezultate concrete care-l duc încetul cu
încetul spre eliberare. O parte importantă a elitei spi­
rituale indiene s-a orientat, din cele mai îndepărtate
vremuri, spre "experiment ", înțelegînd prin aceasta cu­
noașterea directă, experimentală, a tot ceea ce consti­
tuie fundamentele, procesele corpului uman și ale vieții
psihomenta le.
Or, așa cum am văzut, alchimia se încadrează în
această tradiție experimentală panindiană. Rezultă de
aici că alchimistul care proclamă importanța experienței
nu dovedește neapărat că are "spirit științific " în sen­
sul modem al cuvîntului : el nu face decît să se reclame
de la o mare tradiție, în opoziție cu alte tradiții scolas­
tice sau speculati ve. Nu există nici o îndoială asupra re­
alității operațiilor chimice : acestea nu sînt speculații, ci
experiențe concrete, efectuate în laboratoare , cu diverse
substanțe minerale și vegetale. Dar pentru a înțelege
natura acestor experiențe, trebuie să ținem seama nu nu­
mai de scopul alchimistului și de comportamentul lui,
ci și de ceea ce puteau să reprezinte "substanțele" în
ochii indienilor : acestea nu erau inerte, ci reprezentau
stadii ale inepuizabilelor manifestări ale materiei primor­
diale (prakrti) . Plantele, pietrele și metalele, asemenea
corpurilor umane, psihologiei și vieții lor psihomenta­
le, nu erau decît momente diverse ale aceluiași proces

ALCHIMIA INDIANĂ / 141
cosmic. Este deci posibilă trecerea de la un stadiu la
altul, transformarea unei forme în alta.
Mai mult chiar: contactul operațional cu "substan­
țele" nu era lipsit de consecințe de ordin spiritual, așa
cum s-a întîmplat în Occident, din momentul consti­
tuirii chimiei științifice. A lucra activ cu minerale și
metale însemna a intra în legătură cu prakrti, a-i modi­
fica formele, a interveni în procesele sale. ar, în uni­
versul ideologic în care se mișcă a1chimistul și care
aparține tantrismului, prakrti nu este numai principiul
cosmologic din Sâmkhya și Yoga clasică; prakrti este
modul primordial al Zeiței, al lui <;akti. Datorită sim­
bolismului și tehnicilor elaborate de tantrism, prakrti
devine imediat accesibilă: pentru tantric, orice femeie
goală o încarnează revelînd-o pe prakrti. Nu e vorba,
bineînțe les, de o exeperiență erotică sau estetic ă; cu pri­
vire la asemenea experiențe, India posedă de foarte
mult timp o întreagă literatură. Tantrismul consideră
că, printr-un antrenament psihosomatic și spiritual
apropriat, omul poate avea, contemplînd trupul unei fe­
mei, revelația modului primordial al naturii.
Putem concluziona că, pentru alchimistul indian,
operațiile asupra substanțelor minerale nu erau, și nu
puteau să fie, simple experiențe chimice : acestea anga­
jau, dimpotriv ă, situația lui karmică, altfel spus, aveau
consecințe spirituale decisive. Numai cînd substanțele
minerale vor fi golite de virtuțile lor cosmologice , de­
venind obiecte inanimate, atunci va fi posibilă apariția
științei chimice propriu -zise. O asemenea schimba re
radicală de perspectivă va pțrmite constituirea unei noi
scări de valori și va face posibilă apariția (adică ob­
servația și înregistrarea) fenomenelor chimice. Pentru
că, urmînd axioma foarte dragă savanților modemi,
scara creează fenomenel e.

13
ALCHIMIE ȘI INIȚIERE
Nu vom aborda aici studiul principiilor și al meto­
delor alchimiei alexandrine, arabe sau occidentale. Su­
biectul este imens. Ne vom referi la lucrările clasice
ale lui Marcelin Berthelot și Edmund von Lippmann,
la cercetările lui Julius Ruska, J. R. Partington, W. Gun­
del, A. J. Hopkins, F. Scherwood Taylor, John Read,
W. Ganzenmiiller, R. P. Multhauf etc. -fără să pier­
dem din vedere că acești autori concep alchimia ca pe
o etapă embrionară a chimiei. Pe de altă parte, există
destule lucrări în care alchimia este considerată ca
tehnică în același timp operatorie și spirituală. Lectorul
curios să afle punctul de vedere tradițional va citi cu in­
teres cărțile lui Fulcane lli, Eugene Canseliet, J. Evola,
Alexander von Bemus, Rene Alleau, pentru a nu amin­
ti decît lucrările ultimului sfert de veac, a căror origi­
ne se reclamă de la doctrina alchimică tradițională. În
privința interpretării psihologice a lui C. G. Jung, ea
constituie un capitol special în istoriografia alchimiei .l
Pentru studiul nostru e suficient să relevăm pe scurt
anumite simbolisme și operații alchimice, dezvăluin­
du-le solidaritatea cu simbolism ele și tehnicile arhaice
legate de procesele materie i. Una din cele mai impor­
tante surse ale alchimiei trebuie căutată, credem noi,
I A se vedea esențialul bibliografiei privind istoria alchimiei în
Nota N.

ALCHIMIE ȘI INIȚIERE / 143
în concepțiile legate de Pămîntul-Mamă, de minereuri
și metale, și mai ales în experiența omului arhaic angajat
în muncile miniere, în topitul și prelucrarea fierului.
"Cucerirea materiei" a început foarte devreme, poate
chiar din paleolitic , imediat ce omul a reușit nu numai
să-și fabrice uneltele de silex, ci să utilizeze focul pen­
tru a modifica starea materiei. În orice caz, anumite
tehnici -în primul rînd agricultura și olăritul -s-au
dezvoltat foarte mult în neolitic . Or, aceste tehnici erau
în același timp mistere, pentru că pe de o parte impli­
cau sacralitatea Cosmosului, iar pe de altă parte se trans­
miteau prin inițiere ("secrete ale meseriei "). Fasonarea
sau arderea lutului, asemenea muncilor miniere și me­
talurgice, plasau omul arhaic într-un univers saturat de
sacralitate . Încercarea de a reconstitui aceste experiențe
ar fi zadarnică : o dată cu triumful științelor expe­
rimentale, Cosmosul s-a desacralizat. Modernii sînt
incapabili să experimenteze sacrul în relațiile lor cu
materia; ei pot, cel mult, să aibă o experiență de ordin
oniric sau estetic; ei sînt mai ales capabili să cunoască
Materia ca "fenomen natural". Dar e de ajuns să ima­
ginăm o comuniune, și nu numai aceea a pîinii și vinu­
lui, ci extinsă asupra oricărui contact cu materia, ca să
măsurăm distanța care separă o asemenea experiență
religioasă arhaică de experiența modernă a "fenome­
nelor naturale".
Și aceasta nu datorită faptului că omul societăților
arhaice s-ar fi "îngropat în Natură", neputincios să se
despartă de nenumă ratele lui "participări mistice", pe
scurt, incapabil de o gîndire logică sau de o muncă
utilă, în sensul pe care-l dăm noi astăzi acestui cuvînt.
Tot ceea ce știm despre contemporanii noștri "primi­
tivi" infirrnă aceste imagini și judecăți arbitrare. Dar
este evident că o gîndire dominată de simbolismul cos-

144 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
mologic a creat o cu totul altă "experiență a lumii"
decît cea de care dispune astăzi omul modern . Pentru
gîndirea simbolică, lumea nu este numai "vie", ea este
și "deschisă": un obiect nu este numai el însuși (cum
este pentru conștiința modernă), ci și semnul sau recep­
tacolul încă a ceva, al unei realități care transcende
planul manifestării obiectului. Ne vom mulțumi cu un
singur exemplu : cîmpul arat este ceva mai mult decît
o fîșie de pămînt, este trupul Pămîntului-Ma mă; sapa
este un falus, Iară să înceteze să fie o unealtă agricolă ;
aratul este în același timp o muncă "mecanică" (efec­
tuată cu uneltele fabricate de om) și o uniune sexuală
ordonată pentru fecundarea hieroga mică a Pămîntu­
lui-Mamă.
Dacă ne este imposibil să retrăim asemenea expe­
riențe, putem măcar să ne imaginăm răsunetul lor în
viața celor care le încercau. Cosmosul fiind o hiero­
fanie, existența umană fiind sacralizată, munca implica
o valoare liturgică care supraviețuiește încă destul de
confuz la populațiile rurale ale Europei contemporane .
Este deosebi t de important să subliniem posibilitatea
oferită omului societăților arhaice de a se insera în
sacru chiar prin munca lui de homo faber, de autor și
manipulator al uneltelor. Aceste experiențe primordiale
s-au păstrat și s-au transmis de-a lungul multor gene­
rații, datorită "secretelor meseriei"; cînd experiența
,globală a lumii s-a modificat, ca urmare a inovațiilor
tehnice și culturale consecutive instaurării civilizației
urbane, a ceea ce s-a convenit să se numească "Isto­
rie" în sensul cel mai important al cuvîntu lui2, expe-
2 Dintr-un anumit punct de vedere, omul -chiar cel mai "pri­
mitiv" – a fost dintotdeauna o "ființă istorică", fie și numai prin
faptul că era condiționat de ideologia, sociologia și economia

ALCHIMIE ȘI INIȚIERE / 145
riențele primordiale legate de un Cosmos sacralizat au
fost periodic reînviate prin intermediul inițierilor și al
riturilor meseriei. Am întîlnit exemple de transmisie
inițiatică la mineri, la topitori și făurari; comporta­
mentul arhaic față de substanțele minerale și de me­
tale s-a păstrat în Occident pînă în Evul Mediu, iar în
unele regiuni ale lumii pînă-n zilele noastre.
Există suficiente dovezi că omul culturilor arhaice
a cunoscut și a stăpînit materia, nefiind străin de lu­
crările de metalurgie și orfevrerie ale Orientului antic.
S-au păstrat pînă azi numeroase rețete tehnice, unele
datînd din secolul al XVI-lea înainte de Cristos (de
specifice tradiției sale. Dar nu despre această istoricitate a omului
vrem noi să vorbim acum, a omului în calitatea lui de om, de ființă
condiționată de temporalitate și cultură, ci de fenomenul, mai re­
cent și infinit mai complex, al solidarității obligatorii a umanității
întregi, începînd dintr-un anumit moment, cu evenimentele istorice
care se petreceau în cîteva regiuni foarte bine localizate ale glo­
bului. Așa s-a întîmplat după descoperirea agriculturii și mai ales
după cristalizarea primelor civilizații urbane în Orientul Apropiat
antic. Chiar din acest moment, orice cultură umană, oricît de
depărtată sau excentrică, a fost condamnată să suporte consecințele
evenimentelor istorice derulate la "centru". Aceste consecințe se
manifestau uneori cu mii de ani întîrziere, dar nu puteau fi în nici
un caz evitate: țineau de fatalitatea istorică. După descoperirea
agriculturii, se poate spune că umanitatea a fost condamnată să
devină agricolă sau, cel puțin, să suporte influențele tuturor des­
coperirilor și inovațiilor ulterioare, devenite posibile prin agri­
cultură: domesticirea animalelor și apariția societăților pastorale,
civilizațiile urbane, organizarea militară, imperiul, imperial ismul,
războiul de mase etc. Cu alte cuvinte, întreaga umanitate a devenit
solidară, chiar dacă într-o manieră pasivă, cu activitatea cîtorva so­
cietăți. Începînd deci din acest moment -corespunzînd avîntului
primelor civilizații urbane în Orientul Apropiat -putem vorbi de
istorie în sensul cel mai important al cuvîntului, adică de modificări
de dimensiuni universale efectuate prin voința creatoare a anumi­
tor societăți (mai exact, a anumitor elemente privilegiate ale aces­
tor societăți).

146 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
exemplu, Papyrus-ul Ebers): ele se referă la operații de
aliaj, de colorare și de imitare a aurului (papirusurile
din Leyden și Stockholm , datînd din secolul al III-lea
înainte de Cristos). Istoricii științelor au sublinia t, pe
bună dreptate, că autorii acestor rețete utilizează canti­
tăți și numere , ceea ce, după părerea lor, ar dovedi ca­
racterul științific al operațiilor. Firește, topitorii, făurarii
și maiștrii orfevrieri ai Antichității orientale știau să
calculeze cantitățile și să dirijeze procesele fizico-chi­
mice ale topirii și aliajelor. Ceea ce trebuie să aflăm
însă este dacă e vorba numai de o operație metalurgică
sau chimică, de o tehnică sau de o știință în sensul rigu­
ros al acestor cuvinte . Făurarii africani și asiatici care
aplică rețete analoage cu rezultatele practice pe care le
știm nu au în vedere numai dimensiunea practică a
operațiilor: acestea sînt dublate de un ritual. Ar fi deci
imprudent să fixăm la începuturile istorice ale alchimiei
greco-egiptene rețetele de colorare a metalelor : nici o
meserie, chiar în Antichitatea tîrzie, nu era o simplă
tehnică. Oricît de avansată ar fi fost desacraliza rea
Cosmosului în această epocă, meseriile își mai păstrau
caracterul ritual, fără indicarea obligatorie în rețete a
contextului hierurgic .3
3 Papirusurile din Leyden și Stockholm, conținînd rețete pur
"chimice" (a se vedea în ultimă instanță Multhauf, The Origins
ojChemistry, pp. 96 și urm., cu bibliografia recentă), au fost găsite
într-un mormînt, la Teba, alături de papirusurile magice m. XII și
XIII (publica te de Preisendanz). R. G. Forbes a citat numeroase
exemple de "limbaj secret" folosit, în Mesopotamia, în redactarea
rețetelor pentru fabricarea sticlei (încă din secolul al XVII-lea
înainte de Cristos), a acelor lapis lazuli sintetice și a rețetelor medi­
cale; cf. Studies in Ancient Technology, 1, p. 125. Avertismentul de
o mie de ori repetat în textele medicale mesopotamiene din seco­
lul al VII-lea înainte de Cristos: "Cel care știe poate arăta celui care
știe, dar cel care știe nu trebuie să arate celui care nu știe" -se

ALCHIMIE ȘI INITIERE / 147
Fapt e că documentele istorice pennit conturarea a
trei epoci la începuturile alchimiei greco-egiptene :
1) epoca rețetelor tehnice; 2) epoca filozofică, inau­
gurată foarte probabil de Bolos din Mandeea (secolul
al II-lea înainte de Cristos), manifestă în Physica kai
Mystica, atribuită lui Demostene ; 3) în srrrșit, epoca
literaturii alchimice propriu-zise, cea a lui Zosima
(secolele III-IV, după CristoS)4. Cu toate că problema
originii istorice li alchimiei alexandrine nu este încă
rezolvată, ne-am putea explica brusca apariție a texte­
lor alchimice o dată cu era creștină, ca rezultat al întîl­
nirii între curentul ezoteric, reprezentat de Mistere,
neopitagor ism, neoorfism, astrologie, "învățăturile
orientale revelate", gnosticism etc. -curent ezoteric
reprezentat mai ales de oamenii cultivați, de inteli­
ghentia -și tradițiile "populare", păstrătoare ale se­
cretelor meseriilor, magii lor și tehnicilor unei foarte
găsește în rețetele pentru fabricarea sticlei din perioad � cassită, cu
zece secole mai devreme; cf. Forbes, op. cit., p. 127. In literatura
alchimică alexandrină abundă objurgațiile și jurdmintele interzicînd
comunicarea adevăruri lor ezoterice profanilor. Ostaneus "și-a păzit
misterul ca pe lumina ochilor ; el a ordonat să nu fie dezvăluit uce­
nicilor nedemni de el etc."; a se vedea și alte exemple în J. Bidez
și F. Cumont, Les Mages hellenises, II, pp. 315 și urm. Obligația se­
cretului cu privire la opus alchymicus s-a menținut de la sfîrșitul
lumii antice pînă în zilele noastre. De altfel, comuni carea "se­
cretelor meseriei" pe calea scrisului este o iluzie a istoriog rafiei
moderne. Dacă există o literatură care pretinde că "revelează se­
crete", aceasta este literatura tantrică. Or, în masa considerabilă de
scrieri, nu se află niciodată vreo indicație practică indispensabilă
pentru sâdhana : în momentele decisive, îți trebuie un maestru, fie
și numai pentru a verifica autenticitatea experienței.
4 Se vor găsi stadiul chestiunii și o culegere de texte în limpe­
deIe expozeu al lui R. P. Festugiere, La ReveIation d' Hermes Trisme­
giste, 1, pp. 217 și urm. A se vedea R. P. Multhauf, The Origins
of Chemistry, pp. 103-116; H. E. Stapleton, "The Antiquity of
Alchemy " și bibliografia înregistrată în Nota N.

148 I FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
îndepărtate Antichități .5 Un fenomen analog se consta­
tă în China cu privire la daoism și neodaoism, în India
cu privire la tantrism și Hathayoga. În lumea meditera­
neană, aceste tradiții " populare " au prelungit pînă în
epoca alexandrină un comportament spiritual de struc­
tură arhaică. Interesul crescînd pentru "înțelepciu­
nea orientală", tehnicile și științele tradiționale privind
substanț ele, pietrele prețioase, plantele, caracterizează
toată această epocă din Antichitate, strălucit studiată
de R. P. Festugiere.
Căror cauze istorice ar trebui să atribuim practicile
a1chimice? Nu vom ști, firește, niciodată. Dar e îndo­
ielnic ca alchimia să se fi constituit ca disciplină auto­
nomă plecînd de la-rețetele pentru contrafacere a sau
imitarea aurului. Orientul elenistic moștenise toa te
aceste tehnici metalurgice din Mesopota mia și Egipt
și se știe că, începînd din secolul al XIV-lea înaintea
erei noastre, mesopotamienii puseseră la punct proba
aurului. A încerca să legi o disciplină care a obsedat
două mii de ani lumea occidentală de eforturile depuse
pentru contrafacerea aurului înseamnă a uita extraordi­
nara știință pe care o posedau anticii despre metale și
aliaje; și mai înseamnă a subestima capacitățile lor
intelectuale și spirituale . Transmutația, scop principal
5 H. E. Stapleton considera că originea alchimiei a1exandrine tre­
buie căutată nu în Egiptul elenistic, ci în Siria, la Harran; acolo îl
situează el pe autorul acelui Traite d'Agathodaimon, text scris pro­
babil în anul 200 înainte de Cristos, deci, după Stapleton, înainte
de Physica Ieai Mystica ; ef. "The Antiquity of Alchemy ", Ambix,
v, 1953, pp. 1-43. Această ipoteză care, între altele, explică avîntul
alchimiei arabe este controversată. Într-o serie de studii recente,
H. J. Shepard a identificat în gnosticism principala sursă a misticii
alchimice ; cf. "Gnosticism and Alchemy ", Ambix, VI, 1957,
pp. 86-101 și bibliografia înregistrată în Nota N.

ALCHIMIE ȘI INITIERE / 149
al alchimiei alexandr ine, nu era, în starea de atunci a
științei, o absurditate, pentru că unitatea materiei era
de foarte mult timp una din dogmele filozofiei grecești.
Dar e greu de crezut că alchimia s-a născut din expe­
riențele întreprinse pentru a valida această dogmă prin
demonst rația experimentală a unității materiei. Nu prea
se vede cum o tehnică spirituală și o soteriologie și-ar
fi putut găsi sursele într-o teorie filozofică.
Pe de altă parte, cînd spiritul grec se aplică științei,
dă dovadă de un extraordinar simț al observației și
raționamentulu i. Or, ceea ce ne uimește citind textele
alchimiștilor greci este tocmai lipsa lor de interes pen­
tru fenomenele fizico-chimice, adică exact absența spi­
ritului științific. Așa cum observa și Sherwood Taylor:
"Toți cei care foloseau sulful nu puteau să nu remarce
fenomenele curioase care se produceau după topirea lui
și încălzirea consecutivă a lichidului . Or, cu toate că
sulful este menționat de sute de ori, nu se face nici un
fel de aluzie la vreuna dintre caracteristicile lui, în
afară de acțiunea sa asupra metalelor. Există aici o ase­
menea contradicție cu spiritul științei grecești clasice,
că ar trebui să conchidem că alchimiștii nu erau inte­
resați de fenomenele naturale care nu le slujeau scopu­
rile. Totuși, ar fi o eroare să nu vedem în ei decît niște
căutători de aur, căci tonul religios și mistic, mai ales
în operele tîrzii, nu se potrivește spiritului căutătorilor
de bogății [ … ] Nu se găsește în alchimie nici o urmă
a vreunei științe [ … ] Niciodată alchimistul nu între­
buințează metode științifice." 6 Textele vechilor alchi­
miști arată că "acești oameni nu erau interesați să facă
aur, ei nu vorbeau în realitate despre aurul obișnuit.
6 F. Sherwood TayIor, A Survey of Greek Alchemy, p. 110. Cf. și
F. S. TayIor, Origins of Greek Alchemy, pp. 42 și unn.

150 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
Chimistul care cercetează aceste lucrări e stăpînit de
aceeași impresie ca un zidar care ar vrea să tragă în­
vățăminte practice dintr-o lucrare de francmasonerie"
(Sherwood Taylor, ibid., p. 138).
Dacă alchimia nu putea să se nască din dorința de
a contraface aurul (proba aurului era cunoscută de cel
puțin douăsprezece secole), nici dintr-o tehnică știin­
țifică greacă (am văzut lipsa de interes a alchimiștilor
pentru fenomenele fizico-chimice în sine), sîntem obli­
gați să căutăm în altă parte "originile" acestei disci­
pline sui generis. Cu toate că teoria filozofică a unității
materiei reprezintă probabil vechea concepție a Pămîn­
tului-Mamă, purtătoare de minereuri-embr ion, care a
cristalizat credinta într-o transmutatie artificială, ope-
Ă '
rată în laborator. !ntî1nirea cu simbolismele, mitologiile
și tehnicile minerilor, topitorilor și făurarilor a prile­
juit cu adevărat primele operații alchimice. Dar un rol
decisiv a jucat mai ales descoperirea experimentală a
Substanței vii, așa cum o simțeau meșterii. într-adevăr,
concepția unei vieți complexe și dramatice a Materiei
constituie originalitatea alchimiei în raport cu știința
greacă clasică. Avem motive să presupunem că expe­
riența vieții dramatice a Materiei a făcut posibilă cu­
noașterea Misterelor greco-orientale.
Se știe că esențialul inițierii în Mistere consta în par­
ticiparea la patimile, moartea și reînvierea unui zeu. Nu
cunoaștem modalitățile acestei participări, dar putem
conjectura că suferințe le, moartea și reînvierea unui
zeu, cunoscute de neofit ca mit, ca istorie exemplară,
îi erau comunica te în timpul inițierii pe o cale "expe­
rimentaIă". Sensul și finalitatea Misterelor erau trans­
mutația omului: prin experiența morții și a reînvierii
inițiatice, mitul îi schimba regimul ontologic (devenea
·t ") "nemun or .

ALCHIMIE ȘI INIȚIERE / 151
Or, scenariul dramatic al "suferințelor", "al morții"
și al "reînvierii" Materiei este atestat chiar de la în­
ceputuri în literatura alchimică greco-egipteană. Trans­
mutația, opus magnum, care tinde spre găsirea Pietrei
Filozofale, se obține trecînd Materia prin patru faze,
denumite, după culorile ingredientelor, melansis (ne­
gru), leukosis (alb), xanthosis (galben) și iosis (roșu).
"Negrul" (acel nigredo al autorilor medieviști) sim­
bolizează "moartea" și asupra acestui mister alchimic
vom mai reveni. Dar trebuie să subliniem : cele patru
faze ale opusului sînt deja atestate în Physika și Mystika
pseudo-democritiene (fragment păstrat de Zosima),
deci chiar în prima scriere alchimică propriu-zisă
(sec. 11-1 înainte de Cristos). Cu nenumărate variante ,
cele patru sau cinci faze ale operei (nigredo, albedo, ci­
trinitas, rubedo, uneori viriditas, alteori cauda pavonis)
se mențin în toată istoria alchimiei arabe și occidentale .
Mai mult încă: drama mistică a zeului – patimile,
moartea și reînvierea -este proiectată asupra materiei
pentru a o transmuta. Pe scurt, alchimistul tratează
Materia cum era tratată divinitatea în Mistere: sub­
stanțele minerale "suferă", "mor", "renasc" într-un alt
mod de a fi, adică sînt transmutate ; Jung a atras atenția
asupra unui text al lui Zosima (Traiti sur /'Art, III, 1
2-3), în care celebrul alchimist povesteșt e o viziune
care i s-a arătat în vis: un personaj cu numele de Ion
i-a mărturisit că fusese străpuns, tăiat în bucăți, de­
capitat, jupuit și ars în foc și că a indurat toate aces­
tea "pentru a-și putea transmuta corpul în spirit".
Trezindu -se, Zosima s-a întrebat dacă tot ceea ce văzu­
se în vis nu se referea la un proces alchimic al combină­
rii Apei, dacă nu este imaginea, imaginea exemplară
a Apei. Așa cum a afmnat Jung, această Apă este aqua

152 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
permanens a alchimiștilor și torturile ei prin foc cores­
pund operației de separatio.1
Să observăm că descrierea lui Zosima amintește nu
numai dezmembrarea lui Dionysos și a altor "zei muri­
bunzi" ai Misterelor (a căror "patimă" este, într-un
anumit plan, omologa bilă diverselor momente ale
ciclului vegetal, mai ales torturile, moartea și reînvierea
"Spiritului grîului"), ci prezintă, de asemenea, analogii
frapante cu viziunile inițiatice ale șamanilor și, în gene­
ral, cu schema fundamentală a tuturor inițierilor arhaice.
Se știe că orice inițiere comportă o serie de încercări
ritualeA care simbolizează moartea și reînvierea neofi­
tului. In inițierile șamanice, aceste probe, deși supor­
tate în "stări secunde", sînt uneori de o mare cruzime :
viitorul șaman asistă în vis la propria lui tăiere în
bucăți, decapitare și moarte.8 Dacă se ține seama de
universalitatea acestei scheme inițiatice și, pe de altă
parte, de solidaritatea între muncitorii metalurgiști,
făurari și șamani, dacă ne gîndim că vechile confrerii
mediteraneene de metalurgiști și făurari dispuneau, cu
multă probabilitate, de Mistere proprii, reușim să situ­
ăm viziunea lui ZosÎma într-un univers spiritual pe care
în paginile precedente l-am descifrat și precizat și să
măsurăm imediat marea inovație a alchimiștilor : ei au
7 C. G. Jung, Die Visionen des Zosimos (în volumul Von den
Wurzeln des Bewusstseins, pp. 137-216), pp. 153. și unn. Textul
"Viziunii" se găsește în M. Berthelot, Collection des Alchimistes
grecs (Textes), pp. 107 -112, 115-118; ef. noua traducere engleză
a lui F. Sherwood Taylor, Ambix, 1, pp. 88-92. Separatio se exprima
în operele alchimice ca o dezmembrare a corpului uman: cf. Jung,
op. cit., p. 154, n. 27. În legătură cu "tortura" elementelor, a se
vedea ibid., p. 211.
g Cf. M. Eliade, Le Chamanis me, pp. 52 și unn. și passim.
C. G. Jung a făcut deja legătura între inițierile șamanice și simbo­
lismul alchimic ; cf. Von den Wurzeln des Bewusstseins, p. 157, n. 38.

ALCHIMIE ȘI INIȚIERE / 153
proiectat asupra materiei funcția inițiatică a suferinței.
Grație operațiilor alchimice, omologate cu "torturile",
cu "moartea" și "reînvierea" inițiatului, substanța este
transmutată, adică se obține un mod de a fi transcen­
dental: se face "Aur". Aurul, trebuie să repetăm , este
simbolul nemuriri i. În Egipt se credea că trupul zeilor
e din aur: devenind zeu, Faraonul obținea și el un trup
de aur. Transmutația alchimică echivala deci cu per­
fecția materiei; în termeni creștini, cu mîntuirea.9
Am văzut că mineralele și metalele erau privite ca
niște organisme vii: am vorbit de gestația, de creșterea
și nașterea lor, am vorbit chiar de nunta lor (ef. pp. 35
și urm.). Alchimiștii greco-orientali au adoptat și re­
valorizat toate aceste credințe arhaice. Combinarea
alchimică a sulfului cu inercurul este aproape întot­
deauna exprimată în termenii "nunții". Dar această
nuntă este și o uniune "mistică" între două principii
cosmolo gice. În aceasta constă noutatea perspectiv ei
alchimice : viața materiei nu mai este exprimată numai
în termenii hierofaniilor" vitale", ca în gîndirea omu­
lui arhaic, ci dobîndește și o dimensiune "spirituală";
altfel spus: asumîndu -și semnificația inițiatică a
dramei și a suferinței, Materia își asumă și destinul
Spiritului. "Probele inițiatice" care, în planul Spiritului,
conduc spre libertate, iluminare și nemurire, în planul
Materiei conduc la transmutație , la Piatra Filozofal ă.
9 C. G. Jung, Psychologie und Alchemie, pp. 416 și urm. vorbește
de răscumpărarea prin opera alchimică a acelei anima mundi, cap­
tivă în Materie (a se vedea Nota P). Concepția aceasta, de origine
și de structură gnostică, a fost împărtășită de anumiți alchimiști :
ea se integrează, de altfel, în tot acest curent de gîndire escatologic
din care s-a născut apoi concepția apocatastazei Cosmosu lui. Dar,
cel puțin la început, alchimia nu postula captivitatea acelei anima
mundi în Materie : cu toate că era simțită, obscur, ca Terra Mater.

154 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
Turba Philosophorum exprima foarte limpede sem­
nificația spirituală a "torturii" metalelor : "eo quod cru­
ciata res, cum in corpore submergitur, vertit ipsum in
naturam inalterabilem ac indelebilem ".IO Ruska e de
părere că, la alchimiștii greci, "tortura" nu corespun­
dea încă operațiilor reale; ea era, mai degrabă, sim­
bolică; "tortura" nu începe să desemneze operații
chimice decît începînd cu autorii arabi. Citim în
Testament de Ga'far Sâdiq că trupurile moarte trebuie
supuse torturilor prin Foc și prin toate Artele Suferinței
pentru a putea reînvia; fără suferință și fără moarte nu
se poate obține Viața eternă.II "Tortura" aduce întot­
deauna "moartea" -mortijica tio, putrefactio, nigredo.
Nu există nici o speranță de "reînviere " într-un mod
de a fi transcendent (adică nici o speranță de a obține
transmutați a), rară "moartea" prealabilă. Simbolism ul
alchimie al torturii și al morții este uneori echivoc :
operația se poate referi la fel de bine la un om ca și la
o substanță minerală. În Allegoriae super librum
Turbae se spune: "Ia un om, tunde-l și trage-l pe
Piatră … pînă cînd îi moare trupul" (accipe hominem,
tonde eum, et trahe super lapidem … donec corpus eius
moriatur) .12 Acest simbolism ambivalent impregnează
întregul opus alchymicum. Este deci important să-I
înțelegem bine.
10 Julius Ruska, Turba Philoso phorum, Ein Beitrag zur
Geschischte der Alchemie, p. 168.
11 Julius Ruska, Arabische Alchemisten II, p. 77.
12 Artis Auriferae, Basilae, 1593, voI. 1, p. 139, citat de Jung,
Psychologie und Alchemie, p. 455, n. 3.

14
ARCANA ARTIS
"Moartea" corespunde în general-la nivel opera­
tor -culorii negre pe care o iau ingredientele , acelui
nigredo, ceea ce înseamnă reducția substanțelor la ma­
teria prima, massa confusa 1, masa fluidă, informă,
corespunz înd -la nivel cosmologic -situației pri­
mordiale, Haosului. Moartea reprezintă regresia în
amorf, reintegrarea în Haos. Iată de ce simbolismul ac­
vatic joacă un rol atît de important. Una dintre maxi­
mele alchimistilo r suna astfel: "Nu efectuati nici o
operație, înai�te de a reduce totul la Apă." i În plan
operator, aceasta corespunde disoluției aurului purifi­
cat în aqua regia. Kirchweger, autorul presupus allu­
crării Aur ea Catena Homeri (1723) -lucrare care, în
treacăt fie spus, a avut o mare influență asupra lui
Goethe – scrie: "E absolut sigur că Natura întreagă
era la început Apă, și că prin Apă s-au născut toate lu­
crurile și tot prin Apă toate lucrurile trebuie distruse." 3
Regresia alchimică la stadiul fluid al materiei cores­
punde în cosmologii stării haotice primordiale, iar în
ritualurile inițiatice "morții" neofitului.
I Cf. exemple în Jung, Psychologie und Alchemie, pp. 442 și unn.
2 Cf. John Read, Prelude to Chemistry, p. 132. Cu privire la
aqua permanens, a se vedea textele citate de Jung, op. cit., pp. 320
și UTm.
3 Text citat de R. D. Gray, Goethe the Alchemist, Cambridge,
1952, p. 14.

156 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
Alchimist ul obține disoluția introducînd substanțele
într-o baie de mercur. Așa cum scrie Starkey (= Eire­
naeus Phila lethes), "principalul temei al posibilității
transmutației este posibilitatea reducerii tuturor meta­
lelor și a minereurilor de natură metalică la materia
dintîi mercurială" 4. Un tratat atribuit lui "Alphons,
rege al Portugaliei ", precizează că "disoluția noastră
nu este altceva decît aducerea trupului la starea de
umiditate [ … ] Primul rezultat al acestei operații este
transformarea trupului în Apă, adică în Mercur, și
aceasta este ceea ce Filozofii numesc soluție și re­
prezintă fundamentul întregii Opere." 5 După opinia
unor autori, disoluția ar fi prima operație ; după opi­
nia altora, ar fi calcinarea, reducerea la amorf prin Foc.
Oricum ar fi, rezultatul este același: "moartea".
Reducerea alchimică la materia prima este sus­
ceptibilă de nenumă rate interpretă ri și omologă ri: ea
poate fi valorizată mai ales ca o regresie la un stadiu
prenatal , un regressus ad uterum. Simbolismul semi­
nal este atestat, de exemplu, într-un Codex studiat de
Carbonelli care recomanda că, înainte de a folosi aurul
în opus, "este necesară transformarea lui în spermă".6
Acel vas mirabil, despre care Maria Profeteasa sus­
ținea că închide în el însuși întregul secret alchimic,
este " un fel de matrix sau uterus din care se va naște
filius philosophorum, Piatra miraculoasă" (Jung,
Psychologie und Alchemie, p. 325). "Vasul este aseme­
nea lucrării lui Dumnezeu în vasul divinei germinaț ii",
4 G. Starkey, Ripley Reviv'd, Londra, 1678, p. 3, citat de Gray,
Goethe the Alchemist, p. 16.
5 Cf. John Read, Prelude to Chemistry, p. 137.
6 Et in che l' oro si vogli mettere in opera e necessario che si
riduchi in sperma; textul reprodus de G. Carbonelli, Sulle fonti
storiche delia chimica e dell' alchimia in Italia, Roma, 1925, p. 7.

ARCANA ARTIS / 157
scria Dom.? După opinia lui Paracelsus, "cel care vrea
să intre în Regatul lui Dumnezeu trebuie să se întoarcă
în pîntecul matern și acolo să moară". Tot după pă­
rerea lui Paracelsus, lumea întreagă trebuie să se în­
toarcă în pîntecul matern care este prima materia, massa
confusa, abyssus, pentru a putea recuceri eternitatea. 8
Urmîndu -l pe John Pordage, Bain Marie este " locul,
matrix, centrul de unde divina culoare țîșnește din izvo­
rul și originea sa"9. În versurile publicate în apendi­
cele cărții Opus Mago-Cabbalisticum et Theosophicum
(1735) de Georg von Welling, citim: "Pentru că nu pot
atinge Regatul Ceresc dacă nu mă nasc a doua oară.
Iată de ce doresc să mă întorc la sînul Maicii mele pen­
tru a mă regenera, și o voi face în curînd. " 10 Regressus
ad uterum este prezentat uneori sub forma unui incest
cu propria mamă. Michael Maier ne spune că "Delphi­
nas, un filozof anonim, vorbește foarte clar în tratatul
7 Dom, "Physica Trismegisti ", Theatrum Chemicum, voI. I,
Ursellis, 1602, pp. 405-437, spec. p. 430, citat de Jung, Psychologie
und Alchemie, p. 325, n. 1.
8 Citat de Gray, Goethe the Alchemist, p. 31.
9 Cf. scrisoarea lui John Pordage (1601-1681), privitoare la
opus și adresată acelei soror mystica, Jane Leade, reprodusă de
C. G. Jung în Die Psychologie der Ubertragung (noi am folosit tra­
ducerea engleză, Psychology ofthe Transference, în The Practice of
Psychother apy, New York, 1959; cf. pp. 295 și urm.).
10 Citat de Gray, Goethe the Alchemist, pp. 32, 268. Frăulein von
Klettenburg îl îndemnase, în 1768, pe tînărul Goethe să citească
Opus Mago-Cabbalistic um; Goethe găsi cartea "obscură și de ne­
înțeles"; cf. Gray, p. 4. Dar a citit cu siguranță apendicele (cf. ibid.,
p. 31) și simbolismul alchimic al "întoarcerii în pîntecul mamei"
se va arăta în producția poetică ulterioară a lui Goethe; cf. Gray,
pp. 202 și urm. A se vedea, de asemenea, Alexander von Bemus,
Alchemie und Heilkunst, pp. 165 și urm. Cu privire la simbolismul
goethean din Gang zu den Miittern, a se vedea M. Eliade, Mitul rein­
tegrării, București, 1942, pp. 16 și urm.

158 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
său Secretus Maximus de Mama care trebuie să se
unească, din necesitate naturală, cu fiul ei" (cumfilio
ex necessitate naturae conjungenda) .11 Dar este evident
că "Mama" simbolizează în aceste diferite contexte
Natura în starea ei primordială, acea prima materia a
alchimiștilor ; reîntoarcerea în pîntecul ei traduce o ex­
periență spirituală omologabilă oricărei "proiecții" în
afara Timpulu i, cu alte cuvinte, reintegrării într-o situ­
ație originară. "Disoluția" în materia prima mai este
simbolizată printr-o uniune sexuală care se încheie cu
dispariția în uterus. Citim în Rosarium Philosophorum:
"Beya urcă pe Gabricus și-l închise în matricea ei în
așa fel încît nimic nu se mai văzu din el. Îl îmbrățișă
cu atîta dragoste că-I absorbi complet în propria ei
natură … " (Nam Beya ascendit super Gabricum, et inclu­
dit eum in suo utero, quod nil penitus videri potest de eo.
Tantoque amore amplexata est Gabricum, quod ipsum
totum in sui naturam concepit … ).12 Un asemenea sim­
bolism se pretează în mod firesc la nenumăra te reva­
lorizări și integrări. Bain Marie nu este numai "matrix
a divinei culori" (vezi mai SUS)'A Ea este și imaginea
matricei din care s-a născut Isus. Incarnarea Domnului
în adept poate începe deci chiar din clipa în care in­
gredientele alchimice din Bain Marie intră în fuziune,
re integrînd starea primordială a materiei. Fenomenul
Il Maier, Symbola aureae mensae duodecim nationum, Frankfurt ,
1617, p. 344, citat de Jung, Psychologie und Alchemie, pp. 453, n. 1;
a se vedea, de asemenea, J. Evola, La Tradizione ermetica, pp.78
și urm. (1' incesto filosofale).
12 Rosarium Philosophorum (Artis Auriferae, 1, pp.204-384),
p. 246; citat de Jung, op. cit., p. 459, n. 1. Beya fiind sora lui Ga­
bricus, dispariția în uter își păstrează aici valoarea simbolică de
"incest filozofic". Cu privire la acest motiv, a se vedea, de aseme­
nea, C. H. Josten, William Backhouse of Swallow field (Ambix, IV,
1949, pp. 1-33), pp. 13-14.

ARCANA ARTIS / 159
de regresiune este pus în legătură atît cu nașterea, cît
și cu moartea lui CriStoS.13
Plasîndu -se în perspective diferite, J. Evola și C. G. Jung
au comentat cu multă pertinență simbolismul Morții
inițiatice, așa cum se degajă el din nigredo, putrejactio,
dissolutio .14 Trebuie să adăugăm că disoluția și reinte­
grarea haosului este o operație care, în orice context,
prezintă cel puțin două semnificații solidare: cosmologic
și inițiatic. Orice "moarte" este în același timp și o rein­
tegrare în Noaptea Cosmică, în haosul precosmologic ;
la niveluri multiple, tenebrele exprimă întotdeauna di­
soluția Formelor, reîntoarcerea la stadiul seminal al exis­
tenței. Orice "creație", orice apariție a Formelor sau,
într-un alt context, orice acces la un nivel transcendent
se exprimă printr-un simbol cosmolo gic. Am repetat-o
de nenumărate ori: o naștere, o construcție, o creație de
ordin spiritual are întotdeauna același model exemplar:
cosmogonia. Așa se explică deci importanța recitării în
atîtea culturi diferite a mitului cosmogonic, nu numai cu
prilejul zilei de Anul Nou (cînd lumea este simbolic
creată din nou), al întronării unui rege, al unei nunți sau
al unui război, ci și cînd se ivește necesitatea salvării
unei culturi amenințate sau a vindecării unei boli. Sensul
profund al tuturor acestor ritualuri ni se pare clar: pentru
a face bine ceva sau pentru a reface o integritate vitală
amenințată de boală, e necesară întoarcerea ad originem,
urmată de repetarea cosmogoniei. 15 Moartea inițiatică și
tenebrele mistice au deci și ele o valență cosmologică :
13 R. D. Gray, Goethe the Alchemist, pp. 32-33.
14 J. Evola, La tradizione ermetica, pp. 116 și unD.; C. G. Jung,
Psychologie und Alchemie, pp. 451 și unn.; id., The Psycho logy of
the Transference, pp. 256 și unn. .
15 ef. lucrarea noastră Mythe de [,Eternel Retour, pp. 83 și unD.
și passim ; a se vedea, de asemenea, Tratat de istorie a religiilor,
pp. 303 și unD.

160 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
reintegrarea stării dintîi, starea genninală a materiei, în
timp ce "reînvierea" corespunde creației cosmice. Pen­
tru a folosi tenninologia modernă, moartea inițiatică
abolește Creația și Istoria, eliberînd de toate păcatele
și de toate neîmplinirile; adică, pînă la unnă, de uzura
care însoțește întotdeauna condiția umană. (A se vedea
M. Eliade, Nașteri mistice, Humanitas, București, 1995.)
În această privință, alchimistul nu inovează: căutînd
materia prima, el unnărește reducția substanțelor la sta­
rea precosmogonică, fiind conștient că nu putea obține
transmutația plecînd de la "formele" deja uzate de
timp; trebuie mai întîi "dizolvate" aceste "fonne". În
contextul inițiatic, "disoluția" însemna că neofitul "mu­
rea" pentru existența lui profană, uzată, decăzută. Noap­
tea cosmică a fost asimilată Morții (= întunericul) și
regresiei ad uterum: așa reiese din istoriile religiilor și
din textele alchimice pe care le-am citat pînă acum.
Alchimiștii occidentali și-au integrat simbolismul lor
teologiei creștine : "moartea" materiei era sanctificată
prin moartea lui Cristos, care-i asigură astfel mîntuire a.
C. G. Jung a precizat strălucit paralelismul Cristos-Pia­
tra Filozofală și curajoasa teologie pe care o implică. 16
16 A se vedea mai ales Psychologie und Alchemie, pp. 469 și unn.
Albert-Marie Schmidt prezenta paralelismul Cristos-Pia tra Filo­
Zofală în fericite fonnule: "Ei profesează credința că, pentru a
desăvîrși «Marea Operă », pentru a regenera materia, trebuie să
unnărească desăvîrșirea sufletelor lor. Această Gnoză se grăbește
să îmbrace o haină creștină. în același fel în care în vasul lor închis
ennetic materia moare și reînvie perfectă, tot așa ei doresc ca su­
fletullor, cedînd unei morți mistice, să renască pentru a duce întru
Dumnezeu o existență extaziată. Nu ezitau să se confonneze în
orice exemplului lui Isus care, pentru a o învinge, a trebuit să în­
dure sau, mai degrabă, să accepte atingerea morții. Pentru ei, imi­
tarea lui Cristos este nu numai o modalitate de viață spirituală, ci
și un mijloc de a regla cursul operațiilor materiale din care se va
ivi magisterul. Celebra sintagmă evanghelică : dacă sămînța nu

ARCANA ARTIS / 161
Este . esențial să sesizăm bine planul în care se de­
rulează opera alchimică. Fără cea mai mică îndoia­
lă, a1chimiștii alexandrini au fost conștienți încă de
la început că, urmărind "perfecționarea metalelor ",
urmăreau de fapt propria lor desăvîrșir e.J7 Liber Pla­
tonis quartorum (al cărei original arab nu poate fi poste­
rior secolului al X-lea) acorda o mare importanță
sincronismului între opus alchymicum și experiența in­
timă a adeptului. "Lucrurile devin perfecte prin se­
menii lor, iată de ce operatorul trebuie să participe la
operație" (oportet operatorem interesse operi).18 Același
text recomandă folosirea unui occiput ca vas pentru
transformare, craniul fiind recipientul gîndirii și al
intelectului (os capitis … vas mansionis cogitationis et
intellectus; citat de Jung, op. cit., p. 365, n. 3). Adeptul
trebuie să se transforme el însuși în Piatră Filozofală.
"Transformați pietrele moarte în pietre vii filozofale",
scria Dom (transmutemini de lapidibus mortuis in vivos
lapides philosophicos; citat de Jung, p. 367, n. 1. Mo­
rienus se adresează în termenii următori regelui Kallid:
"Această substanță (cea care conține secretul divin)
este extrasă din tine și tu ești minereul ei (adică ma-
moare, se referă atît la materie, cît și la suflet. Același vitalism
ocult, prin harul lui Dumnezeu , stimulează și materia și sufletul ."
La Poesie scientifique en France au XVI-e siecle, p. 319. Cf. și
J. Evola, La Tradizione ermetica , pp. 168 și urm.
17 A se vedea Arthur John Hopkins, Alchemy, Child of Greek
Philoso phy, pp. 214-215. După Hopkins, primii alchimiști alexan­
drini credeau că pot ridica metaleIe comune la demnitatea argin­
tului și a aurului, imprimîndu -Ie "corpurilor" acestora un "spirit
volatil", manifestat prin culoare (ibid., p. 69 etc.). Orice am crede
despre această ipoteză, nu este mai puțin evident că sarcina de a
impune "corpului" unor substanțe un "spirit volatil" presupune o
valorizare religioasă a Materiei și deci o semnificație soteriologică
a oricărui opus alchymicum.
18 Citat de Jung, Psychologie und Alchemie, p. 363.

162/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
teria brută); adepții o găsesc în tine sau, mai exact, o
iau din tine" (citat de Jung, p.426, n. 1). Pe de altă
parte, Gichtel scrie cu privire la operația albedo (care,
în anumite contexte, desemnează prima transmutație
ermetică: a plumbului sau a aramei în argint): "Noi nu
primim numai un Suflet nou o dată cu această regene­
rare, ci și un Trup nou [ … ] Acest Trup este extras din
Verbul divin sau Sophia celestă [ … ] El este spiritual,
mai subtil decît Aerul, asemene a razelor de soare care
străbat toate trupurile, și tot atît de diferit pe cît este
Soarele strălucitor față de Pămîntul întunecat; și cu
toate că rămîne în vechiul Trup, acesta nu-l poate con­
cepe, chiar dacă uneori îl simte." 19
Pe scurt, a1chimistul occidental , în laboratorul lui,
asemene a colegului său indian sau chinez, opera asu­
pra lui însuși, asupra vieții sale psihofiziologice și, în
egală măsură, asupra experienței morale și spirituale.
Textele insistă, de comun acord, asupra virtuților și
calităților a1chimistuluj2°: acesta trebuie să fie sănă­
tos, umil, răbdător, cast, iar spiritul să fie liber și în ar­
monie cu opera; trebuie să fie inteligent și savant, să
muncească, să se roage și să mediteze în același timp
etc. Se vede de aici că nu e vorba numai de simple
operații de laborator. Alchimistul se angajează în între­
gime în opera sa. Aceste virtuți și calități nu trebuie
înțelese numai în accepțiunea lor pur morală. Ele au
aceeași funcție la alchimist precum răbdarea, inteli­
gența, egalitatea sufletească etc. în sadhana tantrică sau
19 Gichtel , Theosophia practica, III, 13, 5, citat de Evola, La
tradizione ermetica, p. 164. Cu privire la corpul "incoruptibil și ce­
lest", a se vedea C. Delia Riviera, Il Mondo magico de gli Heroi,
ristampa, Bari, 1932, pp. 123 și UTTD.
20 Cf. Jung, op. cit., pp. 367 și UTTD. S-au remarcat instrucțiuni
asemănătoare la aIchimiștii chinezi și hinduși ; a se vedea mai sus
pp. 113, III și UTTD.

ARCANA ARTIS / 163
în noviciatul care precedă inițierea în Mistere. Nici o
virtute și nici o erudiție nu te poate dispensa de expe­
riența inițiatică, singura capabilă să opereze ruptura de
nivel implicată în "transmutație ".
Să mărturisim imediat că nu cunoaștem natura exactă
a experienței cruciale care echivala pentru alchimist cu
obținerea Pietrei Filozofale sau a Elixirului. Excesiv de
prolixă cînd e vorba de preliminariile și etapele opus-ului,
literatura alchimică nu face decît aluzii criptice, în cea
mai mare parte indescifrabile, la mysterium magnum.
Dar, dacă am avut motive să insistăm asupra rapor­
turilor și solidarităților între simbolismul mineralogic,
ritualurile metalurgice, magiile focului și credințele în
transmutația artificială a metalelor în aur prin operații
care se substituie Naturii și Timpului, dacă ținem cont
de relațiile intime între alchimia chineză și tehnicile
neodaoiste, între alchimia indiană și tantrism și, dacă,
în sÎrrșit, alchimiștii alexandrin i, așa cum putem bănui,
au proiectat asupra substanțelor minerale scenariul ini­
țiatic al Misterelor -este posibil să descifrăm natura
experienței alchimice. Alchimistul indian ne furnizează
un punct de comparație: el operează asupra substan­
țelor minerale pentru "a se purifica" și "a se trezi" pe
el însuși, altfel spus, pentru a intra în posesia puterilor
divine care somnola u în trupul lui. Alchimist ul occi­
dental, străduindu-se să "ucidă" ingredientele, pentru
a le reduce la materia prima, provoacă, foarte plauzi­
bil, o simpatheia între "situațiile patetice" ale substanței
și ființa lui cea mai intimă. Cu alte cuvinte, el accede
la experiențe inițiatice care, pe măsura realizării opusu­
lui, îi făuresc o altă personalitate, comparabilă cu aceea
care se obține după înfruntarea victorioasă a probelor
unei inițieri. Participarea sa la fazele opus-ului este atît
de intensă încît, de exemplu, nigredo îi prilejuiește ex­
periențe analoage cu cele ale neofitului în ceremoniile

164 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
de inițiere cînd se simte "înghițit" în burta monstru­
lui, "îngropat" sau simbolic "ucis" de Măști și de
Maeștrii inițiatori.
Este imposibil să facem în cîteva pagini descrierea
aprofundată a opus-ului alchymicum, rară să mai punem
la socoteală că autorii nu sînt întotdeauna de acord asu­
pra ordinii operațiilor. Dar este interesant să notăm că
acea coniunctio și moartea care-i urmează este uneori ex­
primată în termenii lui hieros gamos: cele două principii
-Soarele și Luna, Regele și Regina -se unesc în baia
mercurială și mor (aceasta este nigredo); "sufletul" îi
părăsește pentru a reveni mai tîrziu și a da naștere lui
Filius philosophorum, ființa androgină (= Rebis) care
anunță iminenta obținere a Pietrei Filozofa le. Această
ordine operatorie este sugerată în Rosarium Philoso­
phorum printr-o serie de gravuri, interpretării cărora Jung
le-a consacrat cea mai mare parte din lucrarea sa Psycho­
logie der Ubertragung. Trebuie să subliniem importanța
pe care alchimiștii o acordă experiențelor "teribile" și
"sinistre", de "întunecar e", de moarte spirituală, de
coborîre în Infern: afară de faptul că sînt tot timpul ates­
tate în texte, le mai putem descifra în arta și iconografia
de inspirație alchimică, în care acest fel de experiențe
sînt traduse prin simbolismul satumian, prin "melan­
colie", prin contempla rea craniilor21 etc. Figura lui
Chronos-Saturn simbolizea ză pe Marele Destructor
care este Timpul, deci în egală măsură moartea (= pu­
trefactio) și o nouă naștere. Saturn, simbol al Timpu­
lui, este adesea reprezentat cu o balanță în mînă;
se cunoaște importanța simbolului balanței în herme­
tism și alchimie (a se vedea pl. 34, Read, Prelude to
21 Cf. G. F. Hartlaub, Arcana Artis. Spuren alchemistischer Sym­
bolik in der Kunst des 16. lahrhunderts (Zeitsch.f Kunstgeschichte,
VI, 1937, pp. 289-324), pp. 316 și UfJ11. A se vedea Nota R.

ARCANA ARTIS / 165
Chemistry): ilustrul Geber (= Jâbir ibn Hayyân) este și
autorul unei lucrări intitulate Cartea Balanțelor.22
Oare n-ar trebui să căutăm aici, în această "stăpînire
a Balanței" (care îi face clarvăzători și atotștiutor i), în
familiaritatea cu opera Timpului (putrefactio, Moartea
care distruge omne genus etformam), în înțelepciunea
rezervată numai acelora care au anticipat, în viață fi­
ind, experiența morții, explicația faimoasei "melancolii
satumiene" a magilor și alchimiștilor ?23 Oricum ar fi,
nu trebuie să uităm că acrostihul construit de Basile
Valentine cu termenul vitriol subliniază implacabila
necesitate a acelui descensus ad inferos: Visita lnteriora
Terrae Rectificando lnvenies Occu ltum Lapidem (" Vizi­
tează interiorul Pămîntului și prin purificare vei găsi
Piatra secretă").
Faza care urmează după nigredo, "adică opera în
alb", leukosis, albedo, corespunde, plauzibil, în plan
spiritual, unei " resurecții " care se traduce prin intrarea
în anumite stări de conștiință inaccesibile condiției pro­
fane. (La nivel opeJiator, este vorba de fenomenul de
"coagulare ", consecutiv celui de putrefactio inițial.) Cele
două faze ulterioare, citrinitas și rubedo, încoronarea
operei alchimice, duc spre Piatra Filozofală, dezvoltînd
și fortificînd această nouă conștiință inițiatică.24
22 Asupra simbolismului Balanței la Jâbir, a se vedea Henri
Corbin, Le Livre du Glorieux de Jâbir ibn Hayyân, Eranos-Jahrbuch,
18, 1950, pp. 75 și urm.
23 Așa pare să creadă Hartlaub, 0p. cit., p. 322, urmînd exegeza
simbolismului hermetic al tabloului Melanco/ia de Diirer, minutios
studiat de F. Saxl și Panowski. .
24 Vom găsi un expozeu, în perspectivă tradițională, despre
albedo și rubedo în J. Evola, La Tradizione ermetica, pp. 156 și urrn.
Interpretarea psihologică a lui Jung, în Psychologif! der Ubertra­
gung. ediția americană, pp. 271 și urm. A se vedea de asemenea
Albert-Marie Schmidt, La Poesie scientifique en France au XVI-e
siecle, pp. 331 și urrn.

166 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
Insistăm asupra caracterului paradoxal al începutului
și al sfîrșitului opus-ului alchymicum. Se pleacă de la ma­
teria prima pentru a se ajunge la Piatra Filozofală, dar
și una și cealaltă "substanță" se refuză oricărei iden­
tificări precise, nu atît din cauza laconismului autorilor,
cît în temețul chiar al prolixității lor. într-adevăr, sino­
nimele întrebuințate pentru materia prima sînt extrem
de numeroase : Lexicon alchemiae al lui Martin Ruland
(Frankfurt, 1612) înregistrează mai mult de cincizeci,
și numărul e departe de a fi exhaustiv . Cît despre "na­
tura" precisă a acelei materia prima, ea scapă oricărei
definiții. Zacharia scria că nu se înșală declarînd-o spi­
rituală pe această "materie a noastră", dar că nu minte
cînd o declară și corporală; dacă o numim divină,
"acesta este adevăratul ei nume", dacă-i spunem
pămînteană, est� la fel de exact. Analizînd acest text,
J. Evola remarca, pe bună dreptate, că nu este vorba de
un concept filozofic , ci de un simbol: el voia să spună
că alchimistul își asuma Natura sub specie interiorit atis
(op. cit., p. 32). De unde și marele număr de sinonime
utilizate pentru a desemna materia prima. Anumiți al­
chimiști o identifică fie cu mercurul, fie cu sulful sau
plumbul; alții cu apa, sarea, focul etc. și nu puțini cu
pămîntul, sîngele, Apa Tinereții, cerul, mama, luna, dra­
gonul, Venus, haosul și chiar cu Piatra Filozofală sau
cu Dumnez eu.25
Această ubicuitate a materiei prima corespunde în
toate punctele cu aceea a Pietrei Filozofale. Căci, dacă
Piatra apare la capătul unei fabuloase operații ("să știi
că e o cale foarte lungă", longissima via., ne avertizează
25 În legătură cu identificarea materiei prima cu Dumnezeu și
originea aristotelică a acestui paradox, cf. Jung, Psychologie der
(jbertrag ung, ediția americană, p. 314, n. 23.

ARCANA ARTIS /167
Rosarium), ea este, în același timp, extrem de accesi­
bilă: într-adevăr, se află pretutindeni. Ripley (circa
1415 -1490) scrie: "Filozofii spun că păsările și peștii
ne aduc piatra, fiecare om o posedă, ea se află pretu­
tindeni, în tine, în mine, în orice lucru, în timp și în
spațiu; chiar dacă se prezintă într-o formă umilă (viii
figura), din ea izvorăște aqua permanens."26 După un
text din 1526, publicat în Gloria Mundi, Piatra "este fa­
miliară tuturor oamenilor, tineri și bătrîni, se află în
cîmp, la țară, în sat, în oraș, în toate lucrurile create de
Dumnezeu ; și totuși ea este disprețuită de toți. Boga­
ții și săracii o mînuiesc în fiecare zi, servitorii o aruncă
în stradă, copiii își fac din ea jucărie.27 Dar, cu toate că
este, după sufletul uman, lucrul cel mai minunat și mai
prețios de pe pămînt și ar putea face să cadă Regi și
Prin ți, e considerată cel mai neînsemnat și mai umil
dintre lucrurile de pe pămînt … "28 Lăsînd deoparte
acest bogat simbolism al Pietrei pe care nimeni n-o bagă
în seamă, deși reprezintă piatra unghiulară, să adăugăm
că ubicuitatea și universalit atea lui Lapis Philosophorum
sînt o temă fundamentală a literaturii alchimice. Un mic
studiu apărut în anul 1652 la Londra, The Names ofthe
Philosophers Stone, consemnează peste 170 de nume,
printre care Laptele Fecioarei, umbra Soarelui, Apa usca­
tă, Saliva Lunii etc. Pemety, în lucrarea sa Dictionnaire
26 Citat de Jung, Psychologie und Alchemie, p. 442.
27 O aluzie evidentă la ludum puerorum, simbolism important
in hermetism (ef. Hartlaub, Arcana Artis, pp. 296 și urm.). Este
vorba, Iară indoială, de spontaneitatea și facilitatea opus-ului alchy­
micum care trebuie să se efectueze "natural", ca un joc de copii.
Simbolismul alchimic este solidar cu imaginea exemplară a Copilu­
lui prezent in Evanghel ii.
28 A. E. Waite, The Hermetic Museum .. Restored and Enlarged,
Londra, 1893,1, p. 180; Read, Prelude to Chemistry, p. 130.

168 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
mytho-hermitique, Paris, 1787, dă o listă alfabetică in­
completă de circa 600 de nume. Un fragment atribuit
lui Zosima vorbește de "această Piatră care nu este o
piatră, lucru prețios rară valoare, obiect cu nenumărate
fonne fără fonnă, necunoscuta cunoscută de toți" 29. Dar
așa cum scrie Hortulanu s, citat de Rosarium Philosopho­
rum, "numai cel care știe cum se face Piatra Filozofală
înțelege cuvintele care o conțin"3o. Și tot Rosarium ne
avertizează că "aceste chestiuni trebuie să fie transmise
mistic (tafis materia debet tradi mystice), precum poezia
prin fabule și parabole"3I. Dacă ar fi să-i credem pe
unii dintre autori, există chiar "un jurămînt de a nu di­
vulga secretul în cărți" 32.
Este vorba, foarte probabil, de un "l imbaj secret",
așa cum se întîlnește la șamanii societăților arhaice și
la misticii religiilor istorice; "limbajul secret" este, în
același timp, expresia unor experiențe imposibil de
transmis prin intennediul limbajului cotidian și comu­
nicarea criptică a sensului ascuns al simbolur ilor.33 Mai
trebuie să observăm că paradoxala ubicuitate și inacce­
sibilitate a Pietrei Filozofale amintește ·pînă la un punct
29 Citat de Read, Prelude to Chemistry, p. 130.
30 Citat de Jung, Psychologie der Ubertrag ung, ed. americană,
p. 288.
31 Ibid., n. 15.
32 Zadith Senior, citat de Jung, op. cit., p. 215, n. 7. Agrippa de
Nettesheim vorbește și el despre "jurămîntul tăcerii", ibid., p. 215
și nota 7. "Limbajul secret" este deja utilizat în rețetele tehnice
mesopotamiene din secolul al XVIII-lea înainte de Cristos: cf.
R. J. Forbes, Studies in Ancient Technology, Leiden, 1955,1, p. 125.
Cu privire la secretele meseriei, cf. ibid., p. 127.
33 A se vedea cărțile noastre, Le Chamanis me, pp. 99 și urm.;
Yoga. Nemurire și libertate, pp. 215 și urm.; 351 și urm. și studiul
nostru Techniques de l' extase et Langages Secrets. Cf., de aseme­
nea, Rene Alleau, Aspects de l'alchimie traditionnelle , pp. 91 și urm.

ARCANA AR TIS / 169
de dialectica sacrului în general. Hierofaniile, chiar din
faptul că manifestă sacrul, schimbă regimul ontologic
al obiectelor ; mizere sau neînsemnate, o piatră, un co­
pac sau un izvor, de îndată ce încorporează sacrul, de­
vin inestimabile în ochii celor care participă la această
experiență religioasă. Se poate, într-o anumită măsură,
compara existența alchimistului, atingînd, grație Pietrei
Filozofale, un alt plan al existenței spirituale, cu ex­
periența acelui homo re/igiosus care asistă la transmu­
tația Cosmosului prin hierofanii. Paradoxul hierofaniei
constă în faptul că manifestă sacrul și încorporează
transcendentul într-un "obiect rară importanță "; cu alte
cuvinte, efectuează o ruptură de nivel. Același paradox
se vede și în raport cu Piatra Filozofală: ea rămîne in­
sesizabilă ochiului profanilor, copiii își fac din ea jucă­
rie, servitorii o aruncă pe fereastră; se află pretutindeni
și totuși e lucrul cel mai greu de obținut.
Experiența 'alchimică și experiența magico-religioa­
'să împărtășesc elemente comune sau analoage ; utiliza­
rea termenilor religioși de către alchimiștii occidentali
nu era neapărat o precauție împotriva cenzurii eclezi­
astice. Opus alchymicum avea analogii profunde cu via­
ța mistică. Georg von Welling scr ia: "Intenția noastră
nu este de a învăța pe alții cum se fabrică aurul, ci un
lucru cu mult mai înălțător: să afle cum poate fi văzută
și recunoscută natura ca venind de la Dumnezeu și cum
poate fi identificat Dumnezeu în natură." 34 Un disci­
pol al lui Paracelsus, Oswald eroU, afirma că alchi­
miștii sînt "oameni sfinți care, în virtutea spiritului lor
deificat, au gustat primele roade ale Reînvierii chiar
34 Prefața la Opus Mago-Cabbalisticum, citat de R. D. Gray,
Goethe the Alchemist, p. 19.

170 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
din această viață și au pregustat din Regatul Ceresc" 35.
În gîndirea multor alchimiști, obținerea Pietrei Filo­
zofale era echivalentă cu perfecta cunoaștere a lui
Dumnezeu . Iată de ce Piatra face posibilă identific area
contrariilor. După Basil Valentine, "răul trebuie să
devină la fel cu binele". Starkey descrie piatra ca "re­
conciliere a contrariilor, ca pacea între Dușmani" (texte
citate de Gray, op. cit., p. 34). Regăsim aici foarte
vechiul simbolis m al acelei coincidentia oppositorum,
universal răspîndită, atestată deja în stadiile arhaice de
cultură, slujind, în același timp, realitatea fundamen­
tală, Urgrund-ul, și starea paradoxală a totalității, a per­
fecțiunii și, în consecință, sacralitatea și pe Dumnezeu.
Cu toate acestea, cea dintîi virtute a Pietrei Filozofa­
le era transmuta rea metalului în aur. Așa cum spunea
Amold de Villanova, "există în Natură o anumită ma­
terie care, descoperită și adusă la desăvîrșire prin Artă,
convertește în sine toate corpurile imperfecte pe care
le atinge" (citat de J. Read, op. cit., p. 119). Regăsim
aici, foarte vie, ideea arhaică a Pietrei sau a Elixirului
care completează și desăvîrșește opera naturii. Fratele
Simone da Colonia scria în Speculum minus alchimiae :
"Această artă ne învață să obținem un leac numit Elixir,
care, turnat pe metalele imperfecte, le desăvîrșește, iată
de ce a fost inventată. "36 Un codex alchimie studiat de
Carbonelli ne spune că "această materie, dacă ar fi fost
mai bine dirijată de Natură în viscerele Pămîntului și
nu s-ar fi amestecat din întîmplare cu impurități, ar fi
35 OswaId CroII, Philosophy Reformed and Improved, Londra,
1657, p. 214, citat de Gray, op. cit., p. 21.
36 Manuscris al Bibliotecii Universității din Bologna, citat de
G. Carbonelli, Sulle fonti storiche delia chimica e dell' alchimia in
Italia, p. 7.

ARCANA ARTIS /171
fost Sfintul Soare și Luna" (op. cit., p.7). Ideea că
Piatra precipită ritmul temporal al tuturor organismelor
și că accelerează creșterea se găsește în lucrarea
Pratique de Lulle: "Primăvara, prin multă și minunată
căldură, Piatra dă viață plantelor ; dacă dizolvi un gră­
unte în apă și, luînd din această apă numai atît cît tre­
buie ca să umpli o coajă de nucă, stropești un butuc
de viță, strugurii butucului se vor coace pînă-n luna
mai. "37
Alchimiștii arabi smt cei care, primii, au acordat Pie­
trei virtuți terapeutice; prin intermediul alchimiei arabe
a ajuns în Occident conceptul de Elixir Vitae.38 Roger
Bacon, fără să întrebuințeze expresia de Elixir sau Pia­
tră, vorbește în al său Opus Majus despre "un leac care
face să dispară impuritățile și toate alterațiile celui 'mai
corupt metal, spală necurățeniile trupului și prelungește
viața cu cîteva secole". După Amold de Villanova,
"Piatra Filozofală vindecă toate bolile [ … ] Vindecă
într-o zi o boală care durează o lună, în douăsprezece
zile o boală care durează un an, iar una mai îndelun­
gată într-o lună. Ea redă bătrînilor tinerețea" 39. Con­
ceptul alchimie al Elixirulu i, ajuns în Occident prin
autorii arabi, s-a substituit mitului unei plante minunate
sau al unei băuturi a nemuriri i, mit atestat, din cea mai
îndepărtată Antichitate, la toate popoarele indo-euro­
pene, și a cărui vechime nu poate fi pusă la îndoială.
37 Fragment reprodus de W. GanzenrniiIler, L'A/chimie au
Moyen Âge, p. 159.
38 Cf. R. P. Multhauf, The Origins oJChemistry, pp. 135 și urrn.
Cu privire la elixirul aurului în alchimia occidentală, a se vedea
J. Ruska, Das Buch der A/aun und Sa/ze, pp. 64 și UTm. Cartea a/au­
ni/or și a săruri/or este un text arab din secolul al XII-lea, atribuit
lui Ibn Râzi.
39 Texte citate de GanzenmiiIler, op. cit., p. 158.

172 1 FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
Elixirul nu era deci o noutate în Occident decît în mă­
sura în care era identificat cu opera alchimică și cu
Piatra Filozofală.
De altfel, așa cum era de așteptat, imaginea Pietrei
a integrat, pînă la urmă, vechile credințe magice: se
spunea că omul purtător al pietrei era invulnera bil, iar
Le Livre de la Tres Sainte Trinite ne învăța că "Piatra
ținută în căușul palmelor te face invizibil. Dacă e cu­
sută într-o bucată de pînză foarte fină și se poartă lega­
tă strîns în talie pentru a fi bine încălzită, te poți ridica
în aer cît de sus dorești. Pentru a coborî e destul să mai
desfaci strînsoar ea"40.
Se recunosc aici faimoasele siddhi ale yoginilor și
ale alchimiștilor indieni: invizibilitatea, levitația, zbo­
rul magic (a se vedea, mai sus, pp. 128 și urm.); yoga,
asemenea șamanismului universal, le așază printre "pu­
terile miraculoa se", alături de "stăpînirea focului". 41
Dar minunățiile magicienilor și ale alchimiștilor eu­
ropeni nu implică, în mod necesar, o origine orientală.
Miracolele de tip fachiric erau cunoscute în Europa,
unde deriv au, foarte probabil, dintr-o tradiție magică
locală.42 În acest caz, ca și în cel referitor la Elixir Vitae,
alchimia n-a făcut decît să se substituie unor foarte
vechi credințe, ale căror rădăcini ajung pînă-n pre­
istorie.
40 Citat de Ganzenmiiller, op. cit., p. 159. Cu privire la acest text,
a se vedea Denis Duveen, ,,Le Livre de la Tres Sainte Trinite",
Ambix, III, 1948, pp. 26-32.
41 A se vedea Yogâ. Nemurire și libertate, pp. 272 și unn. și Le
chamanisme, pp. 365 și UTffi.
42 A se vedea Le Chamanisme, p. 380. Cf. Mefistofel și andro­
ginul, Humanitas, București, 1995, pp. 152 și UTffi. (cu privire la
"miracolul frînghiei ").

15
ALCHIMIE, ȘTIINȚE NATURALE
ȘI TEMPORALITATE
Nu pretindem a fi spus, în atît de puține pagini, esen­
țialul asupra unui subiect imens, din care numeroase
aspecte rămîn pecetluite . Studiul nostru nu și-a pro­
pus nici măcar să rezume istoria metalurgiei și a al­
chimiilor asiatice și occidentale. N-am făcut altceva
decît să urmărim dezvoltarea cîtorva simboluri și mi­
tologii tribut are acelor tehnici arhaice datorită cărora
omul își asumă o responsabilitate crescîndă în fața
Materiei. Dacă analizele și interpretările noastre sînt
fondate, alchimia prelungește și consumă un vechi vis
al lui homo faber: să colaboreze la desăvîrșirea Ma­
teriei, asigurîndu-și propria desăvîrșire. Am descris
cîteva faze capitale ale acestei colaborări ; nu le vom
repeta. O notă comună se desprinde din toate aceste în­
cercări: asumîndu -și responsabilitatea de a schimba
Natura, omul se substituia Timpului: ceea ce ar fi cerut
mii de ani sau eoni pentru "a se maturiza" în adîncurile
pămîntu lui, metalurgul, și mai ales alchimistul, crede
că poate obține în cîteva săptămîni. Cuptorul se sub­
stituie matricei telurice ; acolo minereul-embrion își
desăvrrșește creșterea. Vasul mirabil al alchimistu lui,
cuptoarele, retortele sale joacă un rol încă mai ambi­
țios: aceste aparate sînt sediul unei remtoarceri în
Haosul primordi al, al unei repetiții cosmogonice ; în ele
substanțele mor și reînvie pentru a fi, în cele din
urmă, transmutate în aur. Am degajat suficient aspectul

174 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
spiritual al operei a1chimice, pentru a o putea pnvi
acum din afară, ca pe un efort organizat de modifica re
a Materiei. Din acest punct de vedere, o asemenea ope­
ră prelungește munca de Artifex a preistoricelor vîrste
care se foloseau de foc pentru a schimba Natura, a crea
forme noi, pe scurt, pentru a colabora cu Creatorul,
desăvîrșindu-i creația. Figura mitică a Făurarului-Erou
Civilizator african n-a pierdut încă semnificația reli­
gioasă a muncii metalurgice : Făurarul celest, am văzut,
completează creația, organizează lumea, întemeiază cul­
tura și-i conduce pe oameni spre cunoașterea misterelor.
Natura poate fi schimba tă mai ales prin foc și este
semnificativ faptul că "stăpînirea focului" se afirmă la
fel de puternic atît în progresele culturale tributare
metalurgiei cît și în tehnicile psihofiziologice pe care
se întemeiază cele mai vechi magii și mistici șamanice
cunoscute. Din acest stadiu arhaic de cultură, focul este
folosit ca agent de "transmutație ": incombustibil itatea
-șamanilor demonstrează că ei au depășit condiția uma­
nă, participînd la condiția "spiritelor" (de unde pune­
rea în scenă rituală a acelor /iretricks: ea confirmă și
validează periodic prestigiul șamanilor). Focul este tot
agent de transmutație și în anumite inițieri a căror urmă
mai subzistă în miturile și legendele grecești. Cine știe
dacă ritul incinerării nu traduce prin el însuși speranța
unei transmutații prin foc? În toate aceste contexte
magico- religioase, "stăpînirea focului" indică, pe de
altă parte, interesul pentru ceea ce numim noi destul
de aproximativ "spiritualitate ": șamanul și, mai tîrziu,
yoginul sau misticul sînt specialiști ai sufletului, ai
spiritului, ai vieții interioare. Un simbolism extrem de
complex asociază terifiantele teofanii ale focului celor
mai suave flăcări ale iubirii mistice și ale epifaniilor
luminoase, dar, de asemenea, unor nenumărate "com-

ALCHIMIE, ȘTIINȚE NATURALE ȘI TEMPOR ALITATE / 175
bustii" și "patimi" ale sufletulu i. La niveluri multiple,
focul, flacăra, lumina orbitoare, căldura interioară ex­
primă întotdeauna experiențe spirituale, încorporarea
sacrului, proximitatea lui Dumnezeu .
Topitorii și laurarii au fost și ei, asemenea alchimiș­
tilor, "stăpîni ai focului" -și toți, ajutînd opera Naturii,
precipitau ritmul temporal și, pînă la urmă, se substitu­
iau Timpului. Firește, nu toți alchimiștii aveau conști­
ința că opera lor înlocuiește opera Timpului. Dar nu
acest lucru are importanț ă: esențialul este că opera lor,
transmutația, a comportat, sub o formă sau alta, abolirea
Timpului. Cum spune un personaj al lui Ben 10nson,
"plumbul și alte metale ar fi devenit aur dacă ar fi avut
timp să devină". Iar un alt alchimist adăuga:"Și tocmai
aceasta realizează Arta noatră." (A se vedea p. 53)
Convinși că lucrează cu ajutorul lui Dumnezeu,
alchimiștii își considerau opera o perfecționare a Natu­
rii tolerate, dacă nu încurajate, de Dumnezeu. Oricît de
departe s-ar fi aflat de vechii metalurgiști și făurari,
ei prelungeau totuși atitudinea lor în privința naturii:
pentru minerul arhaic ca și pentru alchimistul occiden­
tal, Natura este o hierofanie: ea nu este numai "vie",
ea este divină sau are cel puțin o dimensiune divină.
De altfel, datorită acestei sacralități a Naturii -reve­
lată în aspectul "subtil" al substanțelor -alchimistul
credea că va obține Piatra Filozofală, agentul trans­
mutației și Elixirul nemuririi. Nu vom mai reveni
asupra structurii inițiatice a opus-ului alchymicum. E de
ajuns să amintim că eliberarea naturii de legea Timpu­
lui mergea mmă în mînă cu eliberarea adeptului .
Alchimist ul occidental încheie ultima etapă a unui
foarte vechi program, început de homo jaber din clipa
în care s-a apucat să transforme Natura pe care o con­
sidera, din perspective diverse, sacră sau susceptibilă

176 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
de a fi hierofanizată. Conceptul transmutației alchimice
este încoronarea fabuloasă a credinței în posibilitatea
de a schimba Natura prin munca umană (munca, să nu
uităm, comporta întotdeauna o semnificație liturgică).
*
Principiile alchimiei tradiționale, creșterea minereu-
rilor, transmutația metalelor, Elixirul și obligația se­
cretului n-au fost contestate în epoca Renașterii și a
Reformei. Chiar în secolul al XVII-lea, savanții nu
puneau la îndoială creșterea minereurilor. Se întrebau
totuși dacă alchimia putea ajuta Natura în acest proces
și, mai ales, dacă "cei care pretinde au a fi făcut-o deja
erau oameni cinstiți, imbecili sau impostori" 1. Herman
Boerhaave (1664-1739), considerat cel mai mare chi­
mist "raționalist" al timpului său, faimos pentru expe­
riențele lui strict empirice, mai credea în transmutația
metalelor. Și vom vedea importanța alchimiei în revo­
luția științifică săvîrșită de Newton .
Totuși, orizontul alchimiei medievale s-a modifica t
sub impactul neoplatonismului și al hermetismului,
cele două gnoze filozofice devenite extrem de influente
de la redescoperirea lor de către Marsilio Ficino și Pico
de la Mirandola. Certitudinea că alchimia este capa­
bilă să secondeze opera Naturii primește o semnifica­
ție cristologică. Alchimiștii susțin acum că, așa cum
Cristos a răscumpărat umanitatea prin moartea și re­
învierea lui, opus alchymicum putea asigura răscumpăra­
rea naturii. Un celebru hermetist din secolul al XVI-lea,
Heinrich Khunrath, identifica Piatra Filozofală cu Isus
Cristos, "Fiul Macrocosmosul ui"; el credea, între
altele, că descoperirea Pietrei ar dezvălui adevărata na­
tură a macrocosmosulu i, tot așa cum Cristos a acordat
1 Betty J. Teeter Dobbs, The Foundations ofNewton's Alchemy,
1975, p. 44.

ALCHIMIE, ȘTIINȚE NATURALE ȘI TEMPORALITATE / 177
plenitudinea spirituală omului, adică microcosmosu­
luP Convingerea că opus alchymicum poate salva atît
omul cît și Natura prelungea nostalgia unei renovatio
radicale, nostalgie care obseda creștinismul occiden­
tal de la Gioacchino da Fiore.
John Dee (născut în 1527), faimosul alchimist, ma­
tematician și enciclopedist care-l asigurase pe împă­
ratul Rudolf al II-lea că poseda secretul transmutației,
era convins că o reformă spirituală de anvergură mon­
dială putea fi efectuată datorită forțelor declanșate
"prin operațiile oculte" și, în primul rînd, prin ope­
rațiile alchimice.3 A1chimistul englez Elias Ashmole
vedea în alchimie, astrol�gie și magia natura lis "Mîn­
tuirea" tuturor științelor. Intr-adevăr, pentru partizanii
lui Paracelsus și ai lui Van Helmon t, Natura putea fi
înțeleasă numai prin studiul "filozofiei chimice" (adică
a noii chimii) sau a "adevăratei Medicine" 4. Chim ia
și nu astronom ia constituia cheia capabilă de a decripta
secretele Cerului și ale Pămîntu lui. Pentru că era ex­
plicată creația ca un proces chimic, fenomenele celeste
și terestre puteau fi interpretate în termeni chimiei.
Ținînd cont de raporturile macrocosm-microcosm,
"filozof-chimistul" putea descifra secretele Pămîntu­
lui și pe ale Cerului. Astfel, Robert Fludd prezenta o
descriere chimică a circulației sîngelui calchiată după
mișcarea circulară a soarelui.5
2 Cf. ibid., p. 54.
3 Peter French, John Dee: The World of an Elizabethan Magus,
Londra, 1972; R. J. W. Evans, Rudolf II and his World: A Study of
lntellectual History, 1975, pp. 218-219. Cu privire la influența lui
John Dee asupra lui Khunrath, a se vedea Frances Yates, The Rosi­
crucian Enlightment, Londra, 1972, pp. 37-38.
4 A. C. Debus, "Alchemy and the Historian of Science" (History
of Science, 6, 1967, pp. 128-138), p. 134.
5 A. C. Debus, The Chemical Dream of Renaissance, Cambridge,
1968, pp. 7,14-15.

178 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
Asemenea multora dintre contemporanii lor, her­
metiștii și filozofii-chimiști așteptau – și unii dintre ei
o pregăteau cu febrilitate – o reformă generală și radi­
cală a tuturor instituțiilor religioase sociale și culturale.
Prima etapă, indispensabilă, a acestei renovatio univer­
sale era reforma științei. Un mic studiu anonim, Fama
Fraternitatis, publicat în 1614, cerea un nou model de
educație. Autorul revela existența unei societăți secrete,
aceea a Rosacrucii. Fondatorul ei, fabulosul Christian
Rosenkreutz, stăpînise "adevăratele secrete ale medi­
cinei" și, plecînd de aici, toate celelalte științe. A scris,
prin urmare, un număr de cărți, dar ele erau accesibile
numai membrilor ordinului rosacrucian. 6 Autorul stu­
diului F ama Fraternitatis se adresa tuturor savanților din
Europa, cerîndu-Ie să se alăture Fraternității, cu scopul
de a săvîrși reforma științei; cu alte cuvinte, pentru a
accelera acea renovatio a lumii occidentale. Apelul a
avut un ecou răsunător. În mai puțin de zece ani, pro­
gramul propus de misterioasa societate Rosacruce a fost
dezbătut în mai mult de o sută de cărți și broșuri.
Johann Valentin Andreae , considerat de anumiți is­
torici ca autorul acestui studiu Fama Fraternitatis, pu­
blica în 1619 lucrarea Christiano polis, lucrare care a
influențat pe Bacon în New Atlantis.7 Andreae sugera
constituirea unei comunități de savanți, pentru a
6 A se vedea, inter alia, Debus, The Chemical Dream of Renais­
sance, pp. 17-18. Despre Fama și literatura rosacruciană, ef. Nota
R. Să observăm în trecere că, la începutul secolului al XVII-lea, se
redescoperea vechiul scenariu, atît de iubit în textele chineze,
tantrice și helenistice : o revelație primordială, redescoperită recent,
dar rezervată numai inițiaților.
7 ef. Christiano polis, an Ideal State of the Seventeenth Century,
tradus de Felix Emil Held, New York și Londra, 1916. A se vedea,
de asemenea, F. Yates, The Rosicrucian Enlightment, pp. 145-146;
Debus, The Chemical Dream, pp. 19-20; și Nota R.

ALCHIMIE, ȘTIINȚE NATURALE ȘI TEMPOR ALITATE 1179
elabora o nouă metodă de educație bazată pe "filozofia
chimică". În utopica Christiano polis, centrul de studiu
era laborator ul: acolo unde "nuntește Pămîntul cu
Cerul" și "se dezvăluie misterele divine împînzind
suprafața ținutului". 8 Printre numeroșii admiratori ai
reformei științei cerute de Fama Fraternitatis se nu­
mără și Robert Fludd, membru în Royal College of
Physicians, un fervent adept al alchimiei mistice. Fludd
susținea că era imposibil să stăpînești filozofia naturală
fără un studiu aprofundat al științelor oculte. Pentru
Fludd, "adevărata medicină era chiar fundamentul filo­
zofiei naturale. Cunoașterea microcosmosului -adică
a corpului uman -ne revelează structura Universului
și ne conduce, în cele din urmă, lîngă Creator. Mai
mult, cu cît cunoaștem mai bine Univer sul, cu atît
înaintăm în cunoașterea de sine"9.
Pînă acum cîțiva ani, nu se bănuia rolul lui Newton
în această mișcare generală, vizînd acea renovatio a re­
ligiei și culturii europene, prin intermediul unei sinteze
îndrăznețe a tradițiilor oculte și a științelor naturale .
Este adevărat că Newton n-a publicat niciodată rezul­
tatele acestor experiențe alchimice, cu toate că de­
clarase că unele dintre ele fuseseră încununa te de
succes. Numeroasele sale manuscrise alchimice, ne­
cunoscute pînă în anul 1940, au fost analizate minuțios
de profesorul Betty Teeter Dobbs, în cartea sa The
Foundations of Newton Alchemy (1975). Profesorul
Dobbs afirmă că Newton experimenta în laboratorul
său operațiile descrise de uriașa literatură alchimică
8 Christianopolis (tradus de Helm), pp. 196-197.
9 Robert Fludd, Apologia Compendiaris Fraternitatem de Rosa
Cruce Sus picionis et lnfamiae Maculis Aspersam , Veritatis quasi
F/uctibus abluens et abstergens, Leiden, 1616, pp. 88-93, 100-103,
citat de Debus, The Chemical Dream, pp. 22-23.

180 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
"într-o măsură care nu mai fusese niciodată atinsă, nici
înainte, nici după el" (op. cit., p. 88). Cu ajutorul alchi­
miei, Newton spera să descopere structura microuni­
versului, pentru a-și omologa sistemul lui cosmologic.
Descoperirea gravitației, forța care reține planetele pe
orbitele lor, nu-l satisfăcea complet. Dar, cu toate că
și-a continuat neobosit experiențele din 1669 pînă în
1696, n-a reușit să descopere forțele care guvernau
corpusculele. Totuși, cînd în 1670-1680 a început
studiul dinamicii moțiunii orbitale, el a aplicat Uni­
versului concepțiile sale "chimice" ale atracției. IO
Așa cum au arătat McGuire și Rattansi, Newton era
convins că, la început, Dumnezeu comunica unor pri­
vilegiați secretele filozofiei naturale și ale religiei.
Această cunoaștere a fost apoi pierdută și redescoperită
pentru a fi încorporată în fabule și formulări mitice,
unde au rămas ascunse neinitiatilor. În zilele noastre,
această știință poate fi cunoscută prin experiență și
chiar într-o manieră mai riguroasă. II Din acest motiv,
Newton a cercetat, în mod deosebit, secțiunile cele mai
ezoterice ale literaturii alchimice, sperînd ca în ea să
găsească adevăratele secrete. Este semnificativ faptul
că fondatorul mecanicii moderne n-a respins tradiția
unei revelații primordiale și secrete, așa cum n-a
respins principiul transmuta ției. "Schimbarea Corpu­
rilor în Lumină și a Luminii în Corpuri este absolut
conformă cu legile naturii, căci natura pare încîntată
10 Richard S. Westfall, "Newton and the Hennetic Tradition",
in: Science, Medicine and Society in the Renaissance. Essays to
Honor Walter Pagel, editat de Allen G. Debus, New York, 1972,
voI. II, pp. 183-198, spec. pp. 193-194; ef. Dobbs, op. cit., p. 211.
II Dobbs, p. 90, citînd articolul lui E. McGuire și P. M. Rattansi,
,;Newton and the « Pipes ofPan »", Notes and Records ofthe Royal
Society ofLondon, 21,1966, pp. 108-143.

ALCHIMIE. ȘTIINTE NATURALE ȘI TEMPORALITATE / 181
de Transmutație . " 12 După opinia lui Dobbs, "gîndirea
alchimică a lui Newton era atît de bine fundamentată,
că el nu i-a negat niciodată validitatea generală. Într-un
anumit sens, întreaga carieră a lui Newton după 1675
poate fi interpretată ca un lung efort de a integra al­
chimia și filozofia mecanic ă" (op. cit., p. 230).
După publicarea lucrării sale Principia, adversarii au
declarat că "forțele" lui Newton erau în realitate "cali­
tăți oculte". Profesorul Dobbs recunoaște că, într-un
anume sens, criticii aveau dreptate : "Forțele lui Newton
semănau mult cu simpatiile și antipatiile ascunse, de­
spre care vorbea literatura ocultistă a Renașter ii. Totuși,
Newton dăduse forțelor un regim ontologic echivalent
celui al materiei și moțiunii. Datorită acestei echiva­
lențe, întărită prin cuantificarea forțelor, el a permis
filozofilo r mecanici să se ridice deasupra nivelului
imaginarului impact mechanism (p.211). Analizînd
conceptul newtonian de forță, Richard Westfall ajunge
la concluzia că știința modernă este rezultatul unui
mariaj Între tradiția hermetică și filozofia mecanic ă.l3
În avîntul ei spectaculos, "știința modernă" a igno­
rat sau a respins moștenirea hermetismului. Altfel spus,
triumful mecanicii lui Newton i-a aneantizat propriul
ideal științific. Într-adevăr, Newton și contemporanii
săi așteptau un cu totul alt tip de revoluție științifică.
Prelungind și dezvoltînd speranțele și obiectivele neo­
alchimistului Renașter ii, și în primul rînd mîntuirea
naturii, spirite atît de diferite ca Paracelsus, John Dee,
12 "Nature … seems delighted with Transmutati on": Opticks,
Londra, 1704, New York, 1952, ediția a patra, 1730, p. 374; citat
de Dobbs, p. 231.
13 Richard S. Westfal l, Force in Newton's Physics. The Science
ofDynamics in the Seventeenth Century, Londra și New York, 1971,
pp. 377-391; Dobbs, p. 211.

182 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
Comenius, J. V. Andreas, Fludd sau Newton vedeau în
alchimie modelul unei întreprinderi nu mai puțin am­
bițioase, în special desăvîrșirea omului printr-o nouă
metodă a științei. În perspecti va lor, o asemenea meto­
dă trebuia să integreze într-un creștinism neconfesio­
nal tradiția ermetică și științele naturale, adică medicina,
astronomia și mecanic a. Această sinteză constituia de
fapt o nouă creație creștină, comparabilă cu rezultatele
strălucite obținute prin integrările anterioare ale plato­
nismului, aristotelismului și neoplato nismului. Acest
tip de "știință" visată, și partial elaborată în secolul al
XVIII-lea, reprezenta ultima întreprindere "totală"
încercată în Europa creștină. Asemenea sisteme "ale
științei totale" au fost propuse în Grecia prin Pitagora
și Platon, dar ele caracterizează și cultura chineză tra­
dițională, unde nici o artă, știință sau tehnică nu era in­
teligibilă rară presupozițiile și implicațiile cosmologice,
etice și "existențiale ". 14
*
Nu în acest moment, în care alchimia dispărea din
actualitatea istorică, iar suma științei empirice, chimic
valabile, se integrase în chimie, nu într-un asemenea
moment și nici în această tînără știință, ar trebui să
căutăm urmele ideologiei alchimiștilor. Noua știință
chimică nu folosește decît descoperirile empirice care
nu reprezintă, oricît de importante și numeroase le-am
considera, adevăratul spirit al alchimiei. Nu trebuie să
credem că triumful științei experimentale a aneantizat
visele și idealul alchimiștilor. Dimpotrivă, ideologia
noii epoci, cristalizată în jurul mitului progresului in-
14 Vom reveni asupra acestei probleme în volumul al III-lea din
Istoria credințelor și ideilor religioa se.

ALCHIMIE, ȘTIINȚE NATURALE ȘI TEMPORALITATE / 183
finit, acreditat de științele experimentale și de indus­
trializare, ideologie care domină și inspiră tot secolul
al XIX-lea, relua și-și asuma, în ciuda radicalei secu­
larizări, visul milenar al alchimistului. În dogma spe­
cifică secolului al XIX-lea -conform căreia adevărata
misiune a omului este de a schimba și transforma Na­
tura, el putînd să acționeze mai bine și mai repede decît
Natura, chemat fiind să devină stăpînul Naturii -în
această dogmă trebuie să căutăm urma autentică a vi­
sului alchimiștilor. Mitul soteriologie al desăvîrșirii și,
în cele din urmă, mîntuirea Naturii, supraviețuiește, ca­
muflat, în programul patetic al societăților industriale
care vizează "transmutați a" totală a naturii, transfor­
marea ei în "energie". În acest secol al XIX-lea, domi­
nat de științele fizico-chimice și avîntul industrial, omul
reușește să se substituie Timpului, în raporturile sale
cu Natura. Acum se realizează, în proporții inimagi­
nabile pînă atunci, dorința lui de a precipita ritmurile
temporale prin exploatarea din ce în ce mai rapidă și
mai eficace a mine lor, cărbunelui, zăcămintelor de
petrol; în acel moment , chimia organică, în întregime
mobilizată pentru a forța secretul bazelor minerale ale
Vieții, deschide calea nenumăratelor produse "sinte­
tice"; trebuie să remarcăm că produsele sintetice de­
monstrează pentru prima oară posibilitatea abolirii
Timpului, preparării în laborator și uzină a substanțelor
în asemene a cantități că Naturii i-ar fi trebuit milenii
să le producă. Se știe cît de mult a visat știința, de-a·
lungul celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea
și începutului secolului al XX-lea, la "prepararea sin­
tetică" a vieții, chiar și sub umila formă a cîtorva celule
de protopla smă: și acesta era tot un vis alchimie, acela
al homunculu lui.

184 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
Plasîndu-ne în planul istoriei culturale, putem-deci
afinna că alchimiștii, în dorința lor de a se substitui
Timpulu i, au anticipat esențialul ideologiei lumii mo­
derne. Chirnia n-a păstrat decît fragmente neînsemnate
din moștenirea alchimică. Masa acestei moșteniri se
află în altă parte, în ideologiile literare ale lui Balzac,
Victor Hugo și ale naturaliștilor, în sistemele Econo­
miei Politice capitaliste , liberale și marxiste, în teo­
logiile secularizate ale materialismului, pQZitivismului,
progresului infinit, în sfîrșit, pretutindeni unde izbîn­
dește credința în posibilitățile nelimitate ale lui homo
faber, pretutindeni unde străbate semnificația escato­
logică a muncii, tehnicii și exploatării științifice a
Naturii. Și, dacă ne gîndim bine, descoperim că acest
entuziasm frenetic se hrănește mai ales dintr-o certi­
tudine: stăpînind Natura prin științele fizic o-chimice,
omul se simte capabil să rivalizeze cu natura fără să
mai piardă Timpul. Știința și Munca vor săvîrși de
acum încolo opera Timpulu i. Cu ceea ce are mai im­
portant în el, cu inteligența lui aplicată și capacitatea
de a munci, omul modem își asumă funcția duratei
temporale, cu alte cuvinte, se substituie Timpului.
Nu mai dezvoltăm și nici nu mai insistăm asupra
celor cîteva observații privitoare la ideologia și situația
lui homo faber, din secolele al XIX-lea și al XX-lea.
Dorim doar, simplu, să arătăm că în credința în știința
experimentală și în grandioasele sale proiecte indus­
triale trebuie să căutăm urma vi selor alchimiștilor.
Alchimia n-a lăsat moștenire lumii moderne numai o
chimie rudimentară : ea i-a transmis credința în trans­
mutarea Naturii și ambiția de a stăpîni Timpul. Firește,
această moștenire a fost înțeleasă și realizată de omul
modem pe un cu totul alt plan decît cel al alchimis­
tului care prelungea comportamentul omului arhaic

ALCHIMIE. ȘTIINȚE NATURALE ȘI TEMPORALITATE / 185
pentru care natura era o sursă de hierofanii, iar munca
un ritual. Știința modernă nu s-a putut constitui decît
desacralizînd Natura; fenomenele științifice valabile nu
se revelează decît cu prețul dispariției hierofaniilor.
Societățile industriale nu se mai ocupă de munca li­
turgică, solidară cu riturile meseriilor. Acest fel de
muncă nu putea fi folosit într-o uzină, fie din lipsa unei
inițieri posibile, fie din lipsa unei" tradiții" industriale.
Un fapt merită reamintit: substituindu -se Timpului,
a1chimistul se ferea să și-l asume. El visa să precipite
ritmurile tempora le, să obțină aurul mai repede decît
Natura, dar ca bun "filozof" sau mistic cum era, a1chi­
mistului îi era frică de Timp, nu se considera o ființă
esențial temporală, suspina după beatitudine a Paradi­
sului, visa Eternitatea, urmărea să obțină nemurirea și
acel Elixir Vitae. Și în această privință, a1chimistul se
comportă asemenea umanității premoderne care, prin
tot felul de mijloace, escamota conștiința ireversibi­
lității Timpului, fie "regenerînd u-l" periodic prin repe­
tiția cosmogoniei, fie sanctificîndu-l prin liturghie, fie
"uitîndu-l", adică refuzînd să ia în considerație inter­
valele profane între două acțiuni semnificative (și, în
consecin ță, sacre). Trebuie să ne amintim mai ales că
a1chimistul "stăpînea Timpul" cînd reitera simbolic, în
aparatele sale, haosul primordial și cosmogonia (a se
vedea p. 158), mai ales cînd se supunea "morții și re­
învierii" inițiatice. Orice inițiere era o victorie asupra
morții, adică asupra temporalităț ii: inițiatul se proclama
"nemuritor ", el dobîndise o existență post-mo rtem pe
care o credea indestructibilă.
Dar din ziua în care visul individual al a1chimistu­
lui a fost realizat de o întreagă societate, în singurul
plan în care era realizabil -acela al științelor fizi­
co-chimice și al industriei -apărarea împotriv a Timpu-

186 1 FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
lui a devenit imposibilă. Tragica grandoare a omului
modem este legată de faptul că el a avut primul cura­
jul de a-și asuma, în privința Naturii, opera Timpului.
Am văzut cum cuceririle lui spectaculoase realizează,
în cu totul alt plan, nostalgiile a1chimiștilor. Dar mai
mult: omul societăților moderne și-a asumat, în cele
din urmă, Timpul nu numai în raport cu Natura, ci și
în raport cu el însuși. În plan filozofic, el s-a recunos­
cut esențial și uneori unic ca ființă temporală, consti­
tuită prin temporalita te, destinată istoricității. Lumea
modernă în totalitatea ei, în măsura în care-și reven­
dică propria grandoare și își asumă drama, se identi­
fică Timpului, așa cum și-au dorit științele și industria
în secolul al XIX-lea, proclamînd că omul poate acțio­
na mai bine și mai repede decît Natura, cu condiția de
a pătrunde, prin inteligență, secretele naturii și de a su­
plini, prin muncă, Timpul, multiplele durate temporale
(acele tempouri geologic , botanic, animal) cerute de
Natură pentru a-și desăvîrși opera. Tentația era prea
mare pentru ca omul să i se poată împotrivi : mii de ani
el a visat să acționeze mai repede decît Natura. Cum
ne-am putea imagina o ezitare în fața fabuloaselor
perspective pe care i le deschideau chiar propriile-i
descoperiri. Dar nici nu trebuie să ascundem prețul
ineluctabil : nu se poate substitui Timpului rară să fie
condamnat, pînă la urmă, a se identifica lui, și a-i făuri
opera chiar cînd nu mai are nici un chef s-o facă.
Opera Timpului nu poate fi înlocuită decît prin mun­
că intelectuală și manuală și, vai, mai ales și cît de
mult, prin muncă manuală. Fără îndoială, de cînd se
știe, omul a fost obligat să muncească. Dar există o
diferență, și ea este fundamenta lă: pentru a furniza ener­
gia necesară viselor și ambițiilor secolului al XIX-lea,
munca a fost secularizată. Pentru prima oară în isto-

ALCHIMIE, ȘTIINȚE NATURALE ȘI TEMPORALITATE / 187
rie, omul și-a asumat acea muncă extrem de dură "pen­
tru a izbîndi mai repede și mai bine decît natura", Iară
să mai dis pună de dimensiunea liturgică pe care o
posedau alte societăți și care făcea munca suportabilă.
În această muncă, definitiv seculariza tă, în munca în
stare pură, dezmembrată în ore și unități de energie
cheltuită, într-o asemenea muncă el simte mai impla­
cabil ca niciodată durata temporală, lentoarea și povara
ei. Pe �curt, putem spune că omul societăților moderne
a preluat, în sensul literal al cuvîntulu i, locul Timpu­
lui, că a devenit o ființă absolut temporal ă. Și pentru
că ireversibilitate a și vacuitatea Timpului au devenit o
dogmă pentru lumea modernă (să precizăm: pentru toți
cei care nu se mai recunosc solidari cu ideologia iu­
deo-creștină), temporalitatea experimentală și asumată
de om se traduce, în plan fllozofic, prin condiția tragică
a vanității oricărei existențe umane. Din fericire, pa­
siunile, imaginile, miturile , jocurile, distracțiile, vise­
le, -ca să nu vorbim despre religie, care nu aparține
orizontului spiritual propriu omului modem -, sînt
prezente pentru a opri această conștiință tragică de a
se impune și în alte planuri decît cel fllozofic.
Aceste considerații nu urmăresc o critică a lumii mo­
derne și nici un elogiu al societăților arhaice sau exo­
tice. Se pot critica multe aspecte ale societății moderne,
cum poate fi criticat un aspect sau altul al altor socie­
tăți -dar toate acestea nu privesc studiul nostru. Noi
am vrut numai să arătăm în ce sens ideile majore ale
alchimiei, înrădăcinate în protoistorie, s-au prelungit în
ideologia secolului al XIX-lea și cu ce consecințe. În
ceea ce privește lumea modernă, trebuie să ținem cont
că această lume inaugurează un tip absolut nou de civi­
lizație. Este imposibil să-i prevedem dezvoltările ulte­
rioare. Dar e util să ne amintim că singura revoluție din

188 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
trecutul omenirii, cu care revoluția modernă ar putea fi
comparată, descoperirea agricultur ii, a provocat tulbu­
rări și sincope spirituale a căror gravitate cu greu ne-am
putea-o imagina. O lume venerabilă, aceea a vînătorilor
nomazi, dispărea cu religiile, mitologiile și concepțiile
sale morale. Au trebuit mii de ani pentru a se stinge
lamentațiile reprezentanților" vechii lumi" condamnată
la moarte prin agricultură. Și mai trebuie să bănuim că
profundei crize spirituale provocate prin decizia omu­
lui de a se opri și de a se lega de glie i-au trebuit seco­
le pentru a se integra complet. Nu ne putem imagina
"răsturnarea tuturor valorilor" prilejuite de trecerea no­
madismului la viața sedentară ; să ne imaginăm măcar
repercusiunile psihologice și spirituale.
Or, descoperirile tehnice ale lumii moderne, stăpîni­
rea Timpului și a Spațiului, reprezintă o revoluție de
proporții analoage și ale cărei consecințe sîntem departe
de a le fi integrat. Desacralizarea muncii, mai ales, con­
stituie o plagă vie în trupul societății moderne . Nimic
nu ne spune că o resacralizare a ei nu va avea loc în
viitor. Cît despre temporalitatea condiției umane, ea
reprezintă o descoperire chiar mai gravă. O împăcare
cu temporali tate a rămîne posibilă, în condițiile unei
concepții mai corecte despre Timp. Dar nu e momen­
tul să abordăm aceste probleme. Scopul nostru este nu­
mai să arătăm cum criza spirituală a lumii moderne
numără printre premisele ei depărtate1e vise demiurgice
ale metalurgiștilor, Iaurarilor și alchimiștilor. E bine
pentru conștiința istoriografică a omului occidental să
se descopere solidară cu actele și idealurile unor foarte
îndepărtați strămoși -chiar dacă omul modem, moște­
nitorul tuturor acestor mituri și al tuturor acestor vise
din care s-a constituit, n-a reușit să le realizeze decît
desolidariz îndu-se de semnificațiile lor originale.

Nota A
Meteoriți, pietre fulgerate, începuturile metalurgiei
Cu privire la mitul bolții cerești făurită din piatră, cf.
Uno Holmberg, "Der Baum des Lebens", Annales Acade­
miae Scientiarum Fennicae, Seria B. , voI. XVI, Helsinki,
.1922-1923, p. 40; H. Reichelt, "Der Steineme Himmel",
Indogerm anische Forschungen, 32, 1913, pp.23-57,
susținea că, de altfel, concepția cerurilor litice și metalice
era comună indo-europenilor. R. Eisler, "Zur Termino­
logie und Geschichte der jlidischen Alchemie ", Monat­
schrift fur Geschichte und Wissenschaft des Judentums,
1926, N.F., voI. 26, pp. 194-201, susținea că meteOJ;iții
au prilejuit prezentarea cerurilor constituite din diferite
metale (fier, cupru, aur, argint et c.). Cu privire la relațiile
între cer, meta le, culori, cf. Holmberg, op. cit., p. 49:
A. Jeremias, Handbuch der altorientalischen Geisteskultur,
ediția a doua, Berlin, 1929, pp. 180 și urm. Dar R. J. For­
bes, Metallur gy in Antiquity, Leiden, 1950, p. 357, ob­
serva că referirile precise la asocierea între metale, culori
și planete sînt mai rare în general decît s-ar părea, chiar
în epoca babiloniană.
Cu privire la "pietrele fulgerate ", a se vedea Richard
Andree , Etnographische Parallele n, Neue Folge, Leip­
zig, 1880, pp.30:-41 (Der Donnerkeil). P. S6billot,
Le Folklore de France, voI. 1, Paris, 1904, pp. 104-105;
W. W. Skeat, "Snakestone ", Folk-Lore, 23, 1912,
pp. 45-80; P. Saintyves, Corpus de Folklore prehistorique
en France et dans les colon ies fran�ais es, voI. II, Paris,

190 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
1934: Le F olklore des outils de l' âge de la pierre,
pp. 107-202; Georg Holtker, "Der Donnerkeilglaube
vom steinzeitlichen Neuguinea ausgesehe n", Acta Tro­
pica, 1, 1944,30-51; cu o bogată bibliografie, pp. 40-50.
Cu privire la meteoriți, a se vedea și G. K. Kunz, The
Magic of Jewels and Charm, Philadelphia-Londra, 1915,
pp.94-117.
Cu privire la rolul metalelor în viața și religia primi­
tivilor, se poate consulta bogatul volum al lui Richard
Andree, Die Metalle bei den Naturvolkern mit Beriick­
sichtigung priihistori scher Verhiiltnisse, Leipzig, 1884.
Cu privire la folclorul plumbu lui, cf. Leopold Schmidt,
"Das BIei in seiner volkstUmlichen Geltung ", Miu. d.
Chemischen Forschungsinst itutes der Industrie Osterreichs,
11,4-5, 1948, pp. 98 și urm. Cu privire la istoria meta­
lurgiei și aspectele ei culturale, a se vedea T. A. Rickards,
Man and Metals. A History of Mining in Relation to the
Development of Civilizat ion, New York, 1932, 2 voI.
(există și o traducere franceză) , J. R. Partington, Origins
and Development of Applied Chemistry, Londra, 1935 și,
mai ales, Leslie Aitchison, A History of Metals, 2 voI. ,
Londra, 1960. Stadiul problemelor privind metalurgia
în Antichitate este conștiincios trecut în revistă de
R. J. Forbes, Metallurgy in Antiquity. A Notebook for
Archaelogists and Technologists, Leiden, 1950, cu o bo­
gată bibliografie. Cf. de același autor și: Bibliographia
Antiqua, Philosophia Naturalis (prima parte, Mines;
Leiden, 1940; partea a doua, Metallurgy ; Leiden, 1942).
A se vedea acum Charles Singer, E. J. Holmayard și
A. R. Hall, A History ofTechnology, voI. 1, Oxford, 1955.
Despre AN. BAR: Hommel, Grundriss der Geographie
und Geschichte Vorderasiens, Berlin, 1908-1922, p. 13;
G. G. Bosson, Les metaux et les pierres dans les inscriptions
assyro-babyloniennes (disertație inauguraI ă), MUnchen ,

NOTE /191
1914, pp. 11-12; AxeI W. Persson, "Eisen und Eisen­
breitung in ăltester Zeit, Etymologisches und Sachliches ",
Bulletin de la Societe Royale de Lettres de Lund, 1934,
pp. 111-127, p. 114; Forbes, Metallurgy in Antiquity,
p.565.
Despre parzillu: Persson, 0p. cit., 113; Forbes, 465.
Cu privire la industria și comerțul cuprului și bronzu­
lui în Orientul Apropiat antic, cf. R. Dussaud, La Lydie et
ses voisins aux hautes epoques, Paris, 1930, pp. 76 și unn.
Cu privire la vocabularul bronzului, Georges Dossin,
"Le Vocabulaire de Nuzi Smn" (Revue d'Assyriolog ie,
1947-1948), pp. 26 și unn.
Cu privire la problema fierului în vechiul Egipt și ter­
menul biz-n. pt, cf. G. A. Wainwright, "Iron in Egypt",
The Journal of Egyptian Archaeo logy, 18, 1932, pp. 3-15;
rezumat în articolul lui Persson, pp. 2-3; id., "The Coming
of Iron", Antiquity, 10, 1936, pp. 5-25. E. Wyndham
Hulme, "Early Iron-smelting in Egypt", Antiquity, II,
1937, pp. 222-223; Forbes, Metallur gy in Antiquity,
pp.425 și unn . H. Quiring, care și-a rezumat cercetările
tehnice în articolul: "Die Herkunf t des aItesten Eisens
und Stahls", Forschungen und Fortschritte, 9, 1933,
pp. 126-127, crede că a demonst rat că minereurile de
fier utilizate, destul de tîrziu, de egipteni, se extrăgeau din
nisipurile Nubiei, care ar fi conținut magnetit cu peste
60% fier. A se vedea și J ean Leda nt, "Le fer dans
l'Egypte ancienne, le Soudan et l'Afrique", în: Le Fer tI
travers les âges: Actes du Colloque International, Nancy,
3-6 octobre 1955, Annales de ['Est, Memoire nr. 16,
Nancy, 1955, pp. 85-91.
Cu privire la fier, în Creta minoică: H. R. HalI, The
Civilization of.Greece in the Bronze Age, Londra, 1928,
p. 253; A. W. Persson, p. 111; Forbes, pp. 456 și unn .

192 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
NotaB
Mitologia fierului
Fierul apotropeic împotriv a demonilor și spiritelor :
1. Goldziher, "Eisen als Schutz gegen Damonen ", Archiv
for Religionswissenschaft, 10, 1907, pp. 41-46; S. Selig­
mann, Der bOse Blick, Berlin, 1910, voI. 1, pp. 273-276;
voI. II, pp. 8-9 etc., id., Die magischen Heil-und Schutz­
mittel, Stuttgart, 1927, pp. 161-169 (această ultimă carte
este extinderea cîtorva capitole din Der bOse Blick); Frazer,
Tabu and the Perils ofthe Soul, pp. 234 și urm . (trad. franc.
pp. 195 și urm.); Tawney-Penzer, The Ocean of Story,
voI. II, Londra, 1924, pp. 166-168; J. J. Meyer, Trilogie
altindischer Miichte und Feste der Vegetation, Ziirich-Leip­
zig, 1937, voI. 1, pp. 130 și urm ., voI. II, pp. 118 și urm.;
G. Dumezil, "Labrys" ,JournaIAsiatique, 1929, pp. 237-254,
spec. pp. 247 și urm. (cuțitele de fier îndepărtează de­
monii; credințe caucaziene) ; J. Filliozat, Le Kumiiratantra,
Paris 1937, p. 64 (rolul magic al cuțitului). Cf. de asemenea
Handworterbuch des Deutschen Aberglaubens, s.v. Eisen.
Fierul ca protector al recoltelor (Europa de nord-est) :
A. V. Rantasalo, Der Ackerbau im Volksaberglauben der
Finnen und Esten mit entsprechenden Gebriiuchen der
Germanen verglichen, 5 voI. , FF Communication s, Sonta­
vala-Helsinki, 1919-1925, voI. III, pp. 17 și urm.
NotaC
Motive antropogonice
Creația omului din argilă sau pămînt: S. Langdon ,
Le Poeme sumerien du Paradis, du Deluge et de la
Chute de /' homme, Paris, 1919, trad. C. Virollea ud,
pp. 22-23, 31-32; id., Semitic Mythology, Boston, 1931
pp. 111-112; în tradițiile oceaniene, cf. R. B. Dixon,

NOTE / 193
Oceanic Mythology, Boston, 1916, p. 107 (omul creat din
praful amestecat cu sîngele zeului); a se vedea și Sir
James Frazer, Folk-Lore of the Old Testament, Londra,
1919, voI. 1, pp. 3-44; id., Creation and Evolution in
Primitive Cosmogonies, Londra, 1935, pp. 3-35 (studiu
din 1909, în consecință mai puțin bogat decît prece­
dentul). Cu privire la tradițiile egiptene, cf. E. A. Wallis
Budge, From Fetish to God in Ancient Egypt, Oxford,
1934, pp. 143, 434 (omul creat din lacrimile zeului);
Adolf Erman, Die Religion der Aegypter, Berlin, 1934,
p. 66; Maj Sandman Holmberg, The God Ptah, Lund­
Copenhaga, 1946, pp. 31 și urm.; Eliade, Istoria cre­
dințelor și ideilor religioase, 1, § 26.
Pentru o viziune generală asupra motivelor antropogo­
nice, a se vedea Stith Thompson, Motif-Indes of Folk-Lite­
rature, voI. 1, Helsinki, 1932, FF Communications nr. 106,
pp. 150-159.
Pentru traducerile ulterioare ale Poemului babilonian
al creației, a se vedea G. Furlani, IT, Poema delia creazione,
Bologna, 1934, pp. 100 și urm. (cf. pp. 34-35, tradiții
analoage mesopotamie ne); R. Labat, Le Poeme .baby­
lonien de la Creation, Paris, 1935, și bibliografiile înregis­
trate de M. Eliade, Istoria credințelor, 1, pp. 410 și urm. În
relație directă cu complexul metalurgic , ef. tradiția ates­
tată la populația Toradja: zeul Pue ne Palaburu făurește
fiecare copil în fierărie (Kruyt, citat de J. W. Perry, The
Children ofthe Sun, ediția a doua, Londra, 1927, p. 207).
Nota O
Fertilizare artificială și rituri orgiastice
Cu privire la fertilizarea artificială în Mesopotamia, cf.
A. H. Pruessen, "Date Culture in Ancient Babylonia",
Journal of the American Oriental Society, 36, 1920,

194 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
pp. 213-232; Georges Sarton, "The Artificial Fertili­
zation of Date-Palms in the Time of Ashur-Nas ir-Pal",
Isis, 21, nr. 60, aprilie 1934, pp. 8-14; id., "Additional
Note on Date Culture in Ancient Babylonia", ibid.,
nr. 65, iunie 1935, pp. 251-252 (aceste două articole
comportă o bibliografie completă asupra probleme i);
Helene Danthine, Le palmier-d attier et les arbres sacres
dans l'iconographie de l'Asie occidentale ancienne, Paris,
1937, pp. 111-121.
Cu privire la tradițiile similare la evrei și la arabi, a
se vedea Salomon Gandz, "Artificial Fertilization of
Date-Palms in Palestine and Arabia", Isis, 33, nr. 65, iu­
nie 1935, pp. 245-250.
Cu privire la practicile orgiastice în legătură cu
altoirea Iămîilor, după spusele lui Ibn Wahshya, cf.
S. Tolkowsky, Hesperides. A History ofThe Culture and
Use ofCitrus Fruits, Londra, 1938, pp. 56, 129 și urm.
NotaE
Simbolimul sexual al focului
Simbolismul sexual al focului în vechea Indie a fost
studiat de K. F. Johansson, Uber die altindische Gottin
Dhisanâ, Skrifter utgifna Vetenska pssafunder i Up­
psala-Leipzig, 1917, pp. 51-55 și de J. Gonda, "Gods"
and "Powers" in the Veda, Haga, 1957, pp. 23 și urm., 38
și urm. Cu privire la tradițiile Indiei moderne, cf.
W. Crooke, Religion and Folk-lore of Northern India,
Oxford, 1926, p. 336; J. Abbot; The Keys of Power.
A Study of Indian Ritual and Belief, Londra, 1932, p. 176.
Cu privire la simbolismul vetrei (= vulva) în culturile
protoistoric e, a se vedea Oscar Almgren, Nordische Fels­
zeichnungen als religiose Urkunden, Frankfurt, 1934,

NOTE / 195
pp. 244 și urm. La vechii germani și în Europa nordică:
J. Grimm, Deutsche Mythologie, a patra ediție, 1876,
vol. III, p. 175.
Cu privire la siinbolismul sexual al producției focului la
"primiti vi", cf. Sir James Frazer, The Magic Art and the
Origin of Kings, voI. II, pp. 208 și urm ., id., Mythes sur
l' origine du feu (trad. fL), Paris, 1931, pp. 62 și ur m.
Exemple de orgii sexuale cu prilejul aprinderii solemne a
focului, ibid., p. 64 (la populația marind-anim, după Wirz).
Cu privire la simbolismul cosmologic al aprmderii
focului și la noțiunile de regener are a Timpului, a se
vedea lucrarea noastră, Le Mythe de l' Eternel Retour,
Paris, 1949, pp. 107 și urm.
Cu privire la simbolismul "Centrului ", ibid., pp. 30 și
urm. și Imagini și simboluri, Humanitas, București, 1994,
pp. 33 și urm .
NotaF
Simbolismul sexual al triunghiului
Cu privire la simbolismul sexual al lui delta, a se
vedea R. Eisler, Kuba-Kybele, pp. 127, 135 și urm. și
Uberto Pestalozza, Religione Mediterr anea, Milano, 1951,
p. 246, n. 65. Cu privire la asimilarea : "triunghi" = "ușă" =
"femeie", ef. H. C. Trumbull, The Threshold Covenant,
New York, 1892, pp. 252-257 (fapte grecești, chineze,
evreiești etc.). Despre arche geneseoas, ef. Franz Dom­
seiff, Das Alphabet in Mystik und Magie, Leipzig, ediția a
doua, 1925, pp. 21-22. Cu privire la simbolismul tri­
unghiului în India: G. Tucci, "Tracce di culta lunare in
India", Rivista di Studi Orientali, XII, 1919-19 30,
pp. 419-427, spec. p.422 și nota (simbolism tantric);
J. J. Meyer, Trilogie altindischer Miichte und Feste der
Vegetation, Ziirich-Leipzi g, 1937, val. III, pp. 133-294.

196 1 FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
R. Eisler, .,Kuba-Kyb ele", Philologus, voI. 68, 1909,
pp. 118-151, 161-209, spec. p. 135, interpretează ne­
fericit simbolismul sexual al lui Ka' aba: în calitate de
tetragonos lithos, piatra sacră de la Mecca ar fi fost
"casa" unui pyramis sau a unui obelisc (Konisc her
Phalosstei n). Trebuie să ținem cont totuși că, în 1909,
cînd R. Eisler își scria studiul, psihanaliza de abia se
năștea, iar erudiții care se contaminaseră de ea se lăsau
ușor sugestio nați de simbolismele pansexua le.
NotaG
Petra genitrix
Cu privire la miturile oamenilor născuți din piatră, cf.
B. Nyberg, Kind und Erde. Helsinki, 1931, pp. 61 și urm.;
M. Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Humanit as, Bucu­
rești, 1995, p. 192 (elemente de bibliografi e). Cu privire la
pietrele fertilizante și ritualurile "lunecării", cf. Tratat,
pp. 180 și urm.
Cu privire la nașterea zeilor dintr-o petra genitrix
(= MareaZeiță = matrix mundi), ef. R. Eisler, Weltenmantel
und Himmelszelt, MUnchen, 1910, voI. II, pp. 411, 727
și urm. etc., id., "Kuba-Kyb ele", Philologus. voI. 68,
pp. 118-151,161-209, spec. pp. 196 și urm.
Cu privire la tradițiile paleosemitice în legătură cu oa­
menii ieșiți din pietre, ef. W. Robertson Smith, The Religion
of the Semites, ediția a li-a, Londra, 1927, p. 86 (legenda
arabă); Hans Schmidt, Die Erzăhlung vom Paradies und
Sundefall, Ttibingen, 1931, p. 38, n. 1 (Vechiul Testament) .
Cu privire la nașterea lui Cristos dintr-o piatră în fol­
clorul românesc, a se vedea Alexandru Rosetti, Colindele
românilor, Academia Română, București, 1920, p. 68.

NOTE / 197
NotaH
Alchimia În literatura engleză
Cu privire la piesa lui Ben Jonson, The Alchemist, a se
vedea Edgar Hill Duncan, "Jonson's A/chemist and the
Literature of Alchemy ", PMLA , 61, septembrie 1946,
pp. 699-710. Autorul scoate în evidență remarcabilele
cunoștințe ale lui Jonson despre alchimie, superioare tu­
turor celorlalți scriitori englezi, cu excepția, poate, a lui
Chaucer și Donne (op. cit., p.699). Duncan examinase
cunoștințele alchimice ale lui Chaucer în "The Yeoman 's
Canon's Si/ver Citrinaci oun", Modern Phi/ology, XXXVII,
1940, 241-262; a se vedea și studiile sale "Donne' s
Alchemical Figures", ELH, IX, 1942, 257-285 și "The
Alchemy in Jonson's Mercury Vindicated ", Studies in
Phi/ology, XXXIX, 1942,625-637. Se va găsi prezentarea
generală în H. Fisch, "Alchemy and English Literature ",
Proceedings of the Leeds Philosophical and Literary Society,
VII, 123-136.
Nota I
" Alchimia " babiloniană
Documentele asiriene au fost traduse de R. Campbell
Thompson, On the Chemistry ofthe Ancient Assyrians, Lon­
dra, 1925, 158 de pagini dactilografiate ; Bruno Meissner,
Babylonien und Assyrien , voI. II, Heidelberg, 1925, pp. 328
și urm.; Robert Eisler, "Der babylonische Ursprung der
Alchimie", Chemiker-Z eitung, nr. 83, 11 iulie, 1925, pp. 577
și urm.; nr. 86, 18 iulie 1925, pp.602 și urm., id., "Die
chemische Terminologie der Babylonier ", Zeitschrif t fUr
Assyrio logie, Bd. 37, aprilie, 1926, pp. 109-131; id.,
"L'Origine babylonienne de l'alchimie", Revue de Synthese

198 I FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
Historique, 1926, pp. 1-25. Pentru terminologia minera­
logică și chimică, a se vedea și R. C. Thompson, A Diction­
ary of Assyrian Chemistry and Geology, Oxford, 1936.
R C.1hompson și-a rezumat cercetările în articolul: "A Sur­
vey of the Chemistry of Assyria in the VIlth cent. B.C",
Ambix, II, 1938, pp: 3-16.
Interpretarea lui Robert Eisler a fost respinsă, din moti­
ve diferite, de asirologul H. Zimmem, "Assyrische che­
misch-technische Rezepte, insbesondere ftir Herstellung
farbigen glasierter Ziegels, in Umschrift und Ubersetzu ng",
Zeitschrif t fur Assyriologie, Bd.36, septembrie 1925,
pp. 177-208; id., "Vorlăufiger Nachtrag zu den assyrischen
chemisch-technischen Rezepten", ibid., Bd. 37, septembrie ,
1936, pp. 213-214; de istoricul științelor Emst Darm­
staester, "Vorlăufige Bemerkungen zu den assyrischen
chemisch-technischen Rezepten", Zeitschrif t fiir Assyrio­
logie, 1925, pp. 302-304; id., "Nochmals babylonische
A1chemie ", ibid., 1926, pp. 205-213; și de arabistul și is­
toricul științelor Julius Ruska, "Kritisches zu R. Eislers che­
misch-ges chichtlicher Methode ", Zeitschrift fiir Assyriolog ie,
Bd. 37, 1926, pp. 273-288.
Ipoteza lui R. Eisler a fost acceptată de Abel Rey, La
Science orientale avant les Grecs, Paris, 1930, pp. 193 și
urm.; a se vedea și R. Berthelot, La Pensee de I'Asie et
I'Astrobiolog ie, Paris, 1938, pp. 43 și urm .
În al doilea volum din lucrarea sa Entstehung und Aus­
breitung der Alchemie, Berlin, 1931, pp. 51 și urm ., Edmund
von Lippmann, fără a se pronunța într-o manieră categorică,
păstrează mai degrabă o atitudine negativă; a se vedea și
voI. III, Weinheim, 1954, p. 40.
Ne-ar fi plăcut să vedem abordată această problemă și în
voluminoasa lucrare a lui Forbes, Metallurgy in Antiquity.

NotaJ
Alchimia chineză NOTE / 199
Pentru o orientare generală în gîndirea științifică chineză
integrată în istoria universală a științelor, a se vedea George
Sarton, An Introduction to the History of Science, voI. I-III,
cinci volume, Washington, 1926-1948 și, mai ales, Joseph
Needham, Science and Civilisation in China, voI. I-V,
Cambridge, 1956.
Pentru istoria artelor metalurgice și chimice în China an­
tică, a se vedea Li Ch'iao Ping, The Chemical Arts of Old
China, Easton, 1948. B. Laufer a demonstrat că atît pasta liu
li (care era întrebuințată la fabricarea vitraliilo r) cît și cao­
linul au fost experimentate pentru prima oară de alchimiștii
daoiști: cf. The Beginnings of Porcelain in China, Chicago,
1917, Field Museum, pp. 142, 118 etc. Sărurile de arsenic,
folosite de alchimiști, și-au găsit întrebuințarea în agricultură
și diverse industrii ; cf. M. Muccioli, "L'arsenico presso i
Cinesi", Archivio di Storia delia Scienza, VIII, pp.65-76,
spec. pp. 70-71. Cu privire la aplicațiile descoperirilor
alchimice în tehnicile ceramice și metalurgice, a se vedea
E. von Lippmann, Entstehung und Ausbreitung der Alchemie,
1, p. 156; II, pp. 45, 66, 178 etc.
Cu privire la alchimia chineză, se va găsi esențialul
bibliografiei în cartea noastră Yoga. Nemurire și libertate ,
Humanitas, București, 1993, pp. 357-358, și mai ales în
Needham, Science and Civilisation in China, V, 1, Cam­
bridge, 1974, pp. 2 și urm ., 387 și urm . Să notăm operele
cele mai importante : O. Johnson, A Study of Chinese
Alchemy, Șanhai, 1928; dar a se vedea și darea de seamă a
lui B. Laufer, Isis, 1929, voI. 12, pp. 330-332 ; A. Waley,
"Notes on Chinese Alchemy ", Bulletin of Oriental School
of London, VI, 1930, pp. 1-24; W. H. Bames, "Possible
Reference to Chinese A1chemy in the Fourth or Third

200 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
Century B. c.", The China Journal, voI. 23,1935, pp. 75-79;
Homer H. Dubs, "The Beginnings of Alchemy " , Isis,
voI. 38, 1947, pp. 62-86; Ho Ping-Yti și Joseph Needham,
"The Laboratory Equipment of the Early Mediaeval
Chinese Alchemist", Ambix, VII, 1959, pp. 57-115; Ts'ao
T'ien Ch'in, Ho Ping-Yti și Joseph Needham, "An Early
Mediaeval Chinese chemical Text on Aqueous Solutio ns",
ibid., pp. 122-158; Nathan Sivin, Chinese Alchemy: Pre­
liminary Studies, Cambridge, Mass., 1968; a se vedea da­
rea noastră de seamă în History of Religion, 10, 1970,
pp. 178-182; Joseph Needham, Science and Civilisati on, 1, 1
(istoria alchimiei va fi continuată în patru volume ulte­
rioare, acum în pregătire ).
Printre traducerile textelor alchimice, să amintim mai
ales: Lu-Ch 'iang Wu și Tenney L. Davis, "An Ancient
Chinese Treatise on A1chemy Entitled Ts'an T'ung Ch'i,
Written by Wei Po-Yang about 142 A.D.", Isis, 1932,
voI. 18, pp. 210-289; id., "Ko Hung on the Yellow and the
White" , Proceeding of the American Academy of Arts and
Science, voI. 70, 1935, pp. 221-284. Această din urmă lu­
crare comportă traducerea capitolelor IV și VI din tratatul lui
Ko Hung (Pao p'u Tzu); capitolele I-III sînt traduse de
Eugen Feifel, Monumenta Serica, voI. 6, 1941, pp. 113-211
(a se vedea ibid., voI. 9, 1944, o nouă traducere a capitolului
IV, tot de Feifel), și capitolele VII și XI de T. L. Davis și
K. F. Chen, "The Inner Chapters of Pao-pu-t zu", Pro­
ceedings of American Academy of Arts and Sciences, voI. 74,
1940-1942, pp. 287-325. Despre valoarea traducerilor lui
T. L. Davis și colaboratorilor săi, a se vedea J. Needham ,
Science and Civilisation , V, 1, p. 6 și Nathan Sivin, Chinese
Alchemy, p. 15. James R. Ware a lacut o traducere completă
a lucrării Nei p'ien de Ko Hung în Alchemy, Medicine and
Religion in the China of A.D. 320 .. The Nei P'ien of Ko Hung,
Cambridge, Mass., 1966; cf. observațiile noastre în History

NOTE /201
of Religions, 8, 1968, pp. 84-85. Lucrarea lui Sivin, Chinese
Alchemy, pp. 145-214, comportă traducerea adnotată a
lucrării Tan Ching yao chueh ("Essential Formulas from the
A1chemica l Classics"), lucrare atribuită lui Sun Ssu-mo
(secolul al VI-lea după Cristos). A se vedea și Roy Spooner
și C. H. Wang, "The Divine Nine Turn Tan Sha Method,
a Chinese A1chemica l Recipe", Isis, 1947, voI. 38,
pp.235-242.
H. H. Dubs crede că originea alchimiei trebuie căutată în
China secolului -al IV -lea înainte de Cristos. După opinia
acestui autor, alchimia nu putea să se nască decît într-o
civilizație în care aurul era puțin cunoscut și unde nu se des­
coperiseră încă metodele de dozare a cantității de metal
pur; or, în Mesopotamia, aceste metode erau răspîndite din
secolul al XIV-lea înainte de Cristos, ceea ce face improba­
bilă originea mediteraneană a alchimiei (Dubs, pp. 80 și
urm.). Această opinie n-a fost acceptată de istoricii alchimiei
(a se vedea, inter alia, F. Sherwood Taylor, The Alchemists,
New York, 1949, p. 75). Dubs crede că alchimia a fost in­
trodusă în Occident de călătorii chinezi (op. cit., p. 84).
Totuși, după Laufer, nu este exclus ca alchimia "științifică"
să reprezinte în China o influență străină (cf. Laufer, Isis,
1929, pp. 330-331). Cu privire la pătrunderea ideilor medi­
teraneene în China, a se vedea Dubs, op. cit., pp. 82-83,
notele 122-123. Cu privire la probabila origine mesopoto­
miană a ideologiei alchimice chineze, ef. H. E. Stapleton,
"The Antiquity of Alchemy ", Ambix, V, 1953, pp. 1-43,
spec. pp. 15 și urm. Discutînd pe scurt despre originea
chineză a alchimiei (pp. 19-30), Sivin respinge ipoteza lui
Dubs (pp. 22-23). Critica cea mai radicală a fost prezentată
de Needham (voI. V, 1, pp. 44 și unn.), în ciuda faptului că
el însuși, deși din cu totul alte motive, susține că alchimia
este o creație chineză. După opinia lui Needham, cultura
Chinei antice era singurul mediu în care se putea cristaliza

202/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
credința într-un elixir împotriva morții ca operă supremă a
chimistului (pp. 71, 82, 114-115). Cele două concepții, cea
a elixirului și cea a fabricării alchimice a aurului, au fost in­
tegrate pentru prima oară în istoria Chinei în secolul al
N-lea înainte de Cristos (pp. 12 și unn. etc.). Dar Needham
recunoștea că raportul între aur și imorta1itate era cunoscut
în India înainte de secolul al VI-lea înainte de Cristos
(pp. 118 și urm.; a se vedea observațiile noastre privind
această problemă mai sus, pp. 55, 130).
Pentru simbolismul alchimic al respirației și actului se­
xual, cf. R. H. van Gulik, Erotic Colour Prints of the Ming
Period with an Essay an Chinese Sex Lifefrom the Han ta the
Ch'ing Dynasty, B.e. 206-A. D.1644 (publicat în cincizeci
de exemplare private), Tokio, 1951, pp. 115 și urm.
NotaK
Tradiții magice chineze și folc/orul alchimic
Cu privire la "zborul magic" al yoginilor și alchimiștilor, a
se vedea M. Eliade, Yoga. Nemurire și libertate , pp. 354-355.
Cu privire la "zborul magic" în China, cf. M. Eliade,
Le Chamanism e, pp. 294 și unn.; cu privire la zborul Nemu­
ritorilor daoiști, cf. Lionel Giles, A Gallery of Chinese Immor­
tais, Londra, 1948, pp. 22, 40, 43, 51 etc.; Max Kalten­
mark, Le Lie-sien Tchouan (Biographies legendaires des
Immortels taolstes de l'antiquiteJ, tradusă și adnotată, Pekin,
1932,pp.41,54,82, 146, 154.
Un mare număr de foarte vechi mituri și credințe legate
de Nemurire și mijloacele de a o dobîndi a fost reluat și
revalorizat de alchimiștii chinezi. Broasca țestoasă și
cocorul erau considerate simbolu ri ale nemuririi. Auto­
rii antici descriau întotdeauna un cocor aflat în preajma
Nemuritorilor (J. J. de Groot, The Religious System of China,

NOTE /203
Leiden, 1892 sq., voI. N, pp. 232-233 ,295); se desenează
cocori pe carele funebre pentru a sugera trecerea în veșnicie
(ibid., voI. N, p. 359). În tablourile care-i reprezintă pe cei
opt Nemuritori în drum spre Insula supranatura1ă, cocorul
este cel care poartă barca prin aer (cf. Wemer, Myths and
Legends of China, Londra, 1924, p. 302). Or, Pao Pu'tzu
(= Ko Hung) ne asigură că se poate spori vitalitatea prin
consumul de băuturi preparate cu ouă de cocor și carapace
de broască țestoasă (text citat de Johnson, Chinese Alchemy,
p. 61). Tradiția e veche: în Lie-sien Tchouan se povestește că
nebunul Kuei se hrănea cu scorțișoară și floarea soarelui ames­
tecate cu creier de broască țestoasă (M. Kaltenmark, p. 119).
Printre speciile vegetale susceptibile de a procura longe­
vitatea, tradiția chineză așeza în primul rînd iarba chih
("iarba nemuririi "), pinul, chiparosul, piersicul. Pinul și
chiparosul erau considerați bogați în substanțe yang (cf.
J. J. de Groot, op. cit., voI. IV, pp. 294-324). Mîncînd se­
mințe de pin, Yo Ts'iuan reușea să zboare. "Oamenii acelor
vremuri, consumînd aceste semințe, atingeau vrrsta de două,
trei sute de ani" (M. Kaltenmark, Le Lie-sien Tchouan, p. 54;
cf. ibid., pp. 18, 136, 160. Cu privire la pinii-arbori ai
longevității, cf. Rolf Stein, "Jardins en miniature d'Ex­
treme-Orient. Le Monde en petit", Bul/etin de l' Ecole
Jrant;aise d' Extreme Orient. 42, Hanoi, 1943, pp. 1-104, spec.
pp. 84 și urm.). La rîndul său, Pao Pu'tzu scrie că, dacă se
freacă călcîiele cu sevă de chiparos, se "poate merge pe
apă rară pericol de scufundare"; dacă-și freacă trupul tot,
devine invizibil. Fructul de chiparos uscat și făcut pulbere,
dacă e pus într-o torță, arde cu o strălucire rară seamăn, iar
dacă prin apropiere se află aur sau argint îngropat în pămînt,
flacăra devine albastră și se apleacă spre pămînt. Omul care
se hrănește cu această pulbere de fructe de chiparos poate
trăi pînă la o mie de ani (text reprodus de De Groot, voI. IV,
p. 287). Cît despre piersic, rășina lui, ne asigură tot Pao
Pu'tzu, oferă luminozit ate trupului uman.

204/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
Și alte plante și ierburi medicinale sînt faimoase în asi­
gurarea longevității și a transmisei de puteri magice. Lie-sien
Tchouan menționează prazul (p. 97), scorțișoara (pp. 82,
119), agaricul (p. 82), semințele de crucifere (p. 79), omagul
(p. 154), anghelica (p. 154), floarea-soarelui (p. 119) etc.
Continuitatea între tradițiile folclorice, daoism și alchimie
apare Iară ruptură: alchimistul daoist este urmașul căutăto­
rilor de ierburi medicinale care, din timpuri imemoriale,
băteau munții, cu o tigvă în mînă, stIÎI1gînd plante și semințe
magice. Cf. în legătură cu această temă, R. Stein, Jardins en
miniature, pp. 56 și urm . și passim. A se vedea și Michel
Soymie "Le Lo-Feou Chan, etude de geographie reli­
gieuse", Bul/etin de /'Ecole Franr;aise de /'Extreme-Orient
(Saigon), XLVllI (1956), pp. 1-139, spec. pp. 88-96 ("La
grotte-ciel "), 97 -103 ("Le solei! de minuit").
NotaL
Alchimia indiană
Cu privire la alchimia și prechimia indiană, a se vedea
P. C. Ray, A History of Hindu Chemistry, voI. l, ediția a doua,
Calcutta, 1903, voI. II, ediția a doua, Calcutta, 1925; cf. și
Rasacharya Kaviraj Bhudeb Mookerjee, Rasajala-nidhi or
Ocean of Indian Medicin e, Chemistry and Alchemy, 2 voI.,
Calcutta, 1926-1927: compilație fără valoare, dar conținînd
un mare număr de citate din opere alchimice tradiționale.
Pentru un expozeu privitor la doctrina acelor siddha alchi­
miste, a se vedea V. V. Raman Sastrî, "The Doctrinal Cul­
ture and Tradition of the Siddhas ", Cultural Heritage of
India, Sri Ramakrishna Centenary Memorial, Calcutta, s.d.,
voI. II, pp.303-319; Shashibbusan Dasgupta, Obscure
Religious Cults as Backgro und of Bengali Literature , Calcutta,
1946, pp. 289 și urm.; Mircea Eliade, Yoga. Nemurire și
libertate , pp. 236 și urm .

NOTE /205
Găsim în Binnania credințe analoage, raportîndu-se la
yoginii a1chimiști. Un om poate deveni zawgy (vocabula
derivînd din yogz) îngurgitînd substanțe preparate pe bază de
mercur sau fier. La jumătatea drumului practicii sale, pos­
tulantul obține "piatra metal ului viu". Cînd aceasta se află
în posesia lui, el poate zbura și călători sub pămînt; devine
invulnerabil și poate trăi sute de ani. Piatra aceasta vindecă
tot felul de boli; atingînd cuprul sau argintul, ea le trans­
formă în aur. Dacă postulantul înghite piatra, cade în in­
conștiență șapte zile. În general, se retrage într-o grotă și
reapare după șapte zile cu titlul de zawgy. De acum încolo,
el este asemenea unui zeu; poate trăi milioane de ani, e în
stare să reînvie morții și să devină invizibil. I se permit ra­
porturi sexuale dar nu cu femei, ci cu anumite fructe avînd
forma și talia unei fete. Zawgy însuflețește aceste fructe și le
face soțiile lui. A se vedea Maung Hsin Aung, "Alchemy
and Alchemist in Burma", Folklore , 44, 1933, pp. 346-354,
spec. pp. 346-347, și "Burmese Alchemy Beliefs", Journal
ofthe Burmese Research Society, 35, pp. 83-91.
Pentru raporturile între alchiffiie, tantrism și Hathayoga,
a se vedea M. Eliade, Yoga. Nemurire și libertate, pp. 239 și
urm., 349 și urm. (bibliogra fri). A se vedea și A. Waley,
"References to Alchemy in Buddhist Scriptures", Bul/etin of
the School of Oriental Studies, Londra, voI. VI, pp. 1102-1103.
Se mai găsesc aluzii la alchimie în Mahăyă na-samgraha­
bhasya (Nanjio, 1171; tradus în chineză de Hstian-tsang, în
jurul anului 650) și în Abhidharma Mahăvibhăsă (Nanjio,
1263; trad. Hstiang-tsang, 656-659). Cf. și O. Stein, "Re­
ference to Alchemy in Buddhist Scriptures", Bul/. School
Orient. Studies, VII, 1933, pp. 262 și urm.
Despre NăgăIjuna, alchimistul, a se vedea problemele și
bibliografia în Yoga. Nemurire și libertate, p. 355.
Despre Albiruni, cf. J. Filliozat, Albîrunî et l' alchemie in­
dienne (AI-BîrunîCommemoration Volume), Calcutta, 1951,
pp.101-105.

206/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
Cu privire la rolul mercurului în alchimia indiană,
P. C. Ray, op. cit., 1, p. 105 din Introducere ; E. von Lippmann,
Entstehung und Ausbreitung der Alchemie, Berlin, 1919,
p. 435; voI. II, Berlin, 1931, p. 179. Julius Jolly, "Der Stein
der Weisen", Windisch FestschriJt, Leipzig, 1914, pp. 98-106.
În legătură cu acei sittar tamuli, cf. A. Barth, Oeuvres, 1,
Paris, 1914, p. 185; J. Filliozat, Journal Asiatique, 1934,
pp. 111-112: sittar-ii împărțeau sarakku (substanțe, ingre­
diente) în an și pensarak hu, ingrediente masculi și femeIe,
grupări care amintesc de binomul yin-yang al speculației
chineze. L. Wieger (Histoire des croyances religieuses et des
opinions philosophiques en Chine, ediția a doua, Hien-hien,
1927, p. 395) crede că alchimistul daoist Ko Hung (Pao
Pu'tzu), trăind în secolul al III-lea, imitase tratatul Ra­
saratnakara , atribuit lui Năgarjuna. În acest caz, Rasa­
ratnakara, despre care credeau că ar data din secolul al
VII-lea sau al VIII-lea (ef. "E. Lamotte, Traiti de la Grande
Vertu de Sagesse, 1, Louvain, 1944, p. 388, n. 1), "ar putea
exista realmente încă din epoca lui Năgarjuna, budistul
din secolul al II-lea". (J. Filliozat, La Doctrine classique de
la medecine indienne, Paris, 1949, p. 10) Dar este posibil
ca alchimia tamulă să fi suportat influența chineză
(cf. J. Filliozat, "Taoisme et Yoga", în Dân Viet-Nam, nr. 3,
august 1949, pp. 113-120, spec. p. 120).
Cu privire la manuscrisele alchimice din fondul Cordier, a
se vedea J. Filliozat, Journal Asiatique. 1934, pp. 156 și urm.
NotaM
Sarea amoniacal ă în alchimia orientală
Numele sanscrit al sării amoniacale este navasara, cel
iranian noshâdar. H. E. Stapleton a încercat să explice acești
tenneni prin chinezescul nau-sha : a se vedea "Sal-Ammo­
niac. A Study in Primitive Chemist ry " , Memoirs of the

NOTE /207
Asiatic Society of Bengal, voI. 1, DT. 2, Calcutta, 1905,
pp. 25-42; cf. Stapleton și R. F. Azo, "Chemistry in Iraq
and Persia in the Xth Century A.D.", Memoirs ofthe Asiatic
Society of Bengal, voI. VIII, DT. 61, 1927, p. 346, nota 1.
B. Laufer a demonstrat inconsist ența acestei ipoteze; a se
vedea Sino-Iranica, Field Museum, Chicago, 1919, p. 505.
Sarea amoniacală a fost pentru prima oară utilizată în
alchimia iraniană și de aici a trecut în alchimia chineză, in­
diană și arabă. A se vedea cu privire la acest subiect Julius
Ruska, Sai ammoniacus, Nusâdir und Salmiak, Sitzungs­
berichte der Heidelberger Akademie der Wissenschaften,
Heidelberg, 1925; id., Das Buch der Alaune und Salze,
Berlin, 1931, pp. 111, 195 și unn. Termenul arab nushadir
deriva din iranianu1 noshâdar. Este posibil ca descoperirea și
aplicarea alchimică a sării amoniacale să se datoreze uneia
din acele "școli a1chimice ale imperiului sassanid"; cf.
Henri Corbin, "Le Livre du Glorieux: de Jâbir ibn Hayyân",
Eranos-Jahrbuch, XVIII, Ztirich, 1950, pp. 47-114, spec.
p. 53, n. 15. Sarea amoniacală este atestată în textele
cuneiforme asiriene; cf. Campbell Thompson, Dictionary of
Assyrian Chemistry and Geology, p. 12. A se vedea și
J. R. Partington, Origins and Development of Applied
Chemistry, Londra, 1935, pp. 147,317; H. E. Stapleton, "The
Antiquity of A1chemy ", Ambix, V, 1953, pp. 1-43, spec.
p. 34, n. 68. E. von Lippmann , Entstehung und Ausbreitung
der Alchemie, III, Weinhein, 1954, p. 116.
Nota N
Generalități despre istoria alchimiei.
Alchimia greco-egi pteană, arabă, occidentală.
Elemente de bibliografie
Literatura recentă cu privire la alchimie și începuturile
chimiei a fost prezentată de AlIan G. Debus în studiul său

208 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
"The Significance of the History of Early Chemistry",
Cahiers d' histoire mondiale , IX, DT. 11, 1956, pp. 39-58. Din
monument ala History of Chemistry, în patru volume, de
J. M. Partington, au fost publicate numai volumele II
(Londra, 1961) și III (1962). A se vedea și H. M. Leicester,
The Historical Background ofChemistry, New York, 1956;
John Read, Through Alchemy to Chemistry, Londra, 1957,
E. J. Holmyard, Alchemy, Penguin Books, 1957 și în spe­
cial P. Multhauf, The Origins of Chemistry, Londra, 1966.
Operele lui George Sarton, An Introduction to the History
of Science, 5 volume, și ale lui Lynn Thordike, A History of.
Magic And Experimental Science, 6 volume, New York,
1929 -1941, conțin bogate bibliogra fii. A se vedea și arti­
colele critice publicate în Isis (fondator George Sarton).
Gerard Heim începuse o "lntroduction to the Biblio­
graphy of Alchemy ", Ambix, 1, 1937, pp.48-60, din ne­
fericire neterminată.
Pentru o analiză a cîtorva opere recente asupra originii și
semnificației alchimiei, a se vedea Wolfgang Schneider,
"Uber den Ursprung des Wortes, Chemie", Pharmazeutische
Industrie, XXI, 1959, pp. 79-81 și "Probleme und neuere
Ansichten in der Alchemieg eschichte" Chemiker Zeitung -Che­
mische Apparatur, LXXXV, DT. 17, 1961, pp. 643-651; a
se vedea, de același auto r," Die geschichtlichen Beziehun­
gen der Metallurgie zu Alchemie und Pharmazie ", Archiv
fur das Eisenhuttenwe sen, XXXVIII, DT. 7, iulie 1966,
pp. 533-538, și mai ales Lexikon Alchemistisch-Pharma­
zeutischer Symbole, Weinheim, 1962.
Maurice P. Grossland a avansat sensibil în înțelegerea
terminologiei alchimice în Historical Studies in the Language
ofChemistry, Cambridge, Mass, 1962. Cele mai importante
contribuții ale lui W. Ganzenmtiler au fost adunate în
volumul Beitriige zur Geschichte der Technologie und der
Alchemie, Weinheim, 1956.

NOTE /209
Majoritatea lucrărilor alchimice grecești au fost editate și
traduse de Marcelin Berthelot, Collection des anciens alchi­
mistes grecs, 3 voI., Paris, 1887. Textele lui Stephanos din
Alexandria, neinc1use de Berthelot în Collectio n, au fost re­
cent editate și traduse în engleză de F. Sherwood Taylor,
"The A1chemical Works of Stephanos of Alexandr ia",
Ambix, 1, 1937, pp. 116-139; II, 1938, pp. 39-49. Papirusuri­
le alchimice au fost publicate de O. Lagercrantz , Papyrus
Graecus Holmiensis, Uppsala, 1913 și Marcelin Berthelot,
Archeologie et Histoire des sciences, Paris, 1906. Pentru re­
cenzarea manuscriselor, a se vedea Le catalogue des manu­
scrits alchimiques grecs, Bruxelle s, 1924, ss.
Se va găsi esențialul dosarului și istoriei alchimiei alexan­
drine în M. Berthelot, Les origines de I'Alchimie, Paris, 1885;
id., Introduction il l' etude de la Chimie des Anciens et du
Moyen Âge, Paris, 1889; Edmund von Lippmann, Ent­
stehung und Ausbreitung der Alchemie, 1, Berlin, 1919; II,
Berlin, 1931; III, Weinhei m, 1954; Arthur John Hopkins,
Alchemy, Child of Greek Philosophy, Columbia University
Press, New York, 1934; R. P. Festugiere, O. P., "Alchymi­
ca", L'Antiquite Classique, VIII, 1939, pp. 71-95; La Revela­
tion d'Hermes Trismegiste, 1, Paris, 1944, pp. 216-282;
F. Cumont și J. Bidez, Les Mages hel/enises, Paris, 1938,1,
pp. 170 și urm., 198; II, 309 și urm.; F. Sherwood Taylor,
"The Origins of Greek Alchemy " , Ambix, 1, 1937,
pp. 30-47; id., The Alchemists, New York, 1949; R. Pfister,
"Teinture et alchimie dans 1'0rient hellenistiq ue", Semina­
rium Kondakovi anum, VII, Praga, 1935, pp. 1-59; J. Bidez,
"Demieres recherches sur l'histoire de l'alchimie en Grece,
a Byzance et en Egypte", Byzantio n, 13, 1938, pp. 383-388;
G. Goldschmidt, "Der Ursprung der Alchemie ", Ciba
Zeitschrift, V, 1938, pp. 1950-1988; A. Rehm, "Zur Uber­
lieferung der griechischen A1chemi sten", Byzantinische
Zeitschrift, 39, 1939, pp. 394-434; W. J. Wilson, "Origin

210 / FĂURARI ȘI ALCHIMIȘ TI
and Development of Greco-Egyptian Alchemy ", Ciba Sym­
posia, III, 1941, pp. 926-960; W. Ganzenmiiller, "Wandlun­
gen in den geschichtlichen Betrachtungen der Alchemie ",
Chymia, III, 1950, pp. 143-155); R. J. Forbes, "The Origin
of Alchemy ", Studies in Ancient Technology, 1, Leiden, 1955,
pp. 121-144. Cf. și C. A. Browne, "Rhetorical and Religious
Aspects of Greek Alchemy ", Ambix, II, 1946, pp. 129-137;
III, 1948, pp. 15-25; Egon Wellesz, "Music in the Treatises
of Greek Gnostics and Alchemists " , Ambix, IV, 1951,
pp. 145-158.
H. E. Stapleton a rezumat și discutat Traiti d' Agatho­
daimon în studiul său" The Antiquity of Alchemy ", Ambix,
5,1953, pp. 1-43.
H. J. Shepard a consacrat mai multe articole raporturilor
între gnosticism și alchimie ; cf. "Gnosticism and AI­
chemy", Ambix, VI, 1957, pp. 86-10 1 ; "Egg Symbolism in
Alchemy ", Ambix, VI, 1958, pp. 140-148; "The Redemp­
tion Theme and Hellenist ic Alchemy ", ibid., VII, 1959,
42-47; "A Survey of Alchemica l and Hennetic Sym­
bolism", ibid., VIII, 1960,35-41; "The Ourboros and the
Unity of Matter in Alchemy : A Study in Origins", ibid., X,
1962,93-96; "Alchemy: Origin or Origins?", ibid., XVII,
1970, pp. 69 și urm.
În privința alchimiei arabe, ne vom referi mai ales la
edițiile textelor și la studiile lui J. Ruska (a căror biblio­
grafie se află în Festgabe zu seinem 70. Geburtst age, Berlin,
1937, pp. 20-40. Să le amintim pe cele mai importante :
Arabische Alchemist en, 1-11, Heidelberg , 1924; Tabula Sma­
ragdina, Heidelberg, 1926; Turba Phi/osophorum, Berlin,
1931; Das Buch der Alaune und Salze, Berlin, 1935. Cf. și ex­
pozeul general pe care Ruska l-a făcut în două articole:
"Quelques problemes de litterature alchimiq ue", Annales
Guibhar d-Severin e, Neuchâtel, VII, 1931, pp. 156-173 și
"Methods of Research in the History of Chemistry ", Ambix,
1937, pp. 21-29. A se vedea și "Neue Beitrăge zur Ge-

NOTE /211
schichte der Chemie", Quellen wui Studien zur Geschichte der
Naturwissenscha ften wui der Medizin, voI. 8,1942, pp. 1-131.
Cu privire la Jâbir, a se vedea E. J. Holmyard, The Arabic
Works of Jâbir ibn Hayyân, Paris, 1928 și mai ales Paul
Kraus, Jâbir ibn Hayyân, contribution el /'histoire des idees
scientifiques dans /'Islam, I-II, Cairo, 1942-1943, memorii
prezentate la Institutul din Egipt, tomurile 44-45.
În legătură cu Râzî: Gerard Heym, "Al Râzî and
Alchemy ", Ambix, 1, 1938, pp. 184-191; J. R. Partington,
"The Chemistry of Râzî" , ibid., pp. 192-196.
Cf și J. W. Ftick, "The Arabic Literature on Alchemy
According to An-Nâdim, A. D. 987", Ambix, IV, 1951,
pp. 81-144; Henri Corbin, "Le livre du Glorieux de Jâbir
ibn Hayyân. Alchimie et Arcbetype s", Eranos-Jahr buch,
XVIII, Zlirich, 1950, pp. 47-114; H. E. Stapleton, R. T. Azo
și H. Hussain, Chemistry in Iraq and Persia, Memoirs of the
Asiatic Society of Bengal, VIII, 1927, pp. 340 și urm.;
H. E. Stapleton, "Two Alchemica l Treatises Attributed
to Avicenna", Ambix, X, 1962, pp. 41-82; A. Abel, "De
l'alchimie arabe a l'alchimie occidentale", Oriente e occi­
dente ne! Medioevo: Filosofia e Scienze, Accademia Nazio­
nale dei Lincei, Roma, 1971, pp. 251-283; Georges
C. Anawati, "Avicenne et l'alchimie", ibid., p. 285-341.
Nu putem semnala aici enorma literatură consacrată
alchimiei din Evul Mediu și Renaștere. Ne vom referi la
cele trei volume ale lui M. Berthelot, La Chimie au Moyen
Âge, Paris, 1893, la lucrarea clasică a lui Ed. von Lippmann,
la W. Ganzenmti1ler, Die Alchemie im Mittelalter, Paderbom ,
1938 (trad. franc., Paris, 1940), la R. P. Multhauf, The
Origins ofChemistry , pp. 116-200. Cf. și Aldo Mieii, Pagine
di Storia delia Chimica, Roma, 1922; John Read, Prelude to
Chemistry. An Outline of Alchemy, its Literature and Rela­
tionship, Londra, 1939; F. Sherwood Taylor, The Alche­
mists, New York, 1949; Albert-Marie Schmidt, La Poesie
scientifique en France au XVI-e siecle, Paris, 1938, pp. 317

212/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
și urtn. (Trois alchimistes poetes: Beroalde de Verville,
Christofle de Gamon, Clovis Hesteau de Nuysement) ; Lynn
Thomdike , "Alchemy During the First Half of the Sixteenth
Century ", Ambix, II, 1938, pp. 26-38; Robert Amadou,
Raymond Lulle et I'Alchimie, Paris, 1953 (constituie intro­
ducerea la Codicille , o nouă traducere de Leonce Bouysson).
În legătură cu Paracelsus și iatro-chimia Renașterii a se
vedea: Ernst Darmstaedter, Arznei und A/chemie. Para­
celsus-Studien, Leipzig, 1931; A. F. Titley, "Paracelsus.
A Resume of Some Controversie s", Ambix, 1, 1938,
pp.166-183; C. G. Jung, Paracelsica, Ziirich, 1924;
T. P. Sherlock, "The Chemical W ork of Paracelsus" , Ambix,
III, 1948, pp. 33-63; A. Koyre, Mystiques, Spirituels,
Alchimistes du XVI-e siecle allemand, Paris, 1955, pp. 45 și
urm.; Walter Pagel, Paracelsus: An lntroduction to Philo­
sophical Medicine in the Era of the Renaissance, Bâle și
New York, 1958, trad. franc. 1963; id., Das medizinische
Weltbild des Paracelsus, seine Zusammenhiinge mit Neu­
platonismus und Gnosis, Wiesbaden, 1962; id., "Paracelsus
and the Neoplatonic and Gnostic Tradition", Ambix, VIII,
1960, 125-160; Allen G. Debus, The Eng/ish Paracelsian s,
Londra, 1965; id., The Chemical Dream ofthe Renaissance,
Cambridge, 1968; id., "The Chemical Philosophers:
Chemical Medicine from Paracelsus to van Helmont ",
History ofScience, II, 1974, pp. 235-259; "The Significance
of the "History of Early Chemistry ", pp. 48 și urm. (cu o
bogată bibliografie); Wolfgang Schneider, "Paracelsus und
die Entwicklung der pharmazeutischen Chemie", Archiv
der Pharmazie , CCXCIX, Of. 9,1966, pp. 737-746.
Cu privire la alchimia considerată din punct de vedere
"tradițional ", a se vedea Fulcanelli, Les demeures philo­
sophales et le symbolisme hermetique dans ses rapports avec
/'Art sacre et /'esoterisme du grand-Oeuvre, Paris, 1930;
J. Evola, La Tradizione ermetica, Bari, 1931, a doua ediție

NOTE /213
revăzută, 1948; Eugene Canseliet, Deux logis alchimiques,
Paris, 1945; Alexander von Bemus, Alchemie und Heilkunst,
Ntimberg, 1940; Rene Alleau, Aspects de I'Alchimie tradi­
tionnelle, Paris, 1953, pp. 223-236, bibliografie ; Maurice
Aniane "Notes sur l'alchimie, « yoga» cosmolo gique de la
chretiente medievale " (în volumul Yoga. Science de /'homme
integral, text și studiu publicat sub direcția lui Jacques
Masui, Paris, 1953, pp. 243-273); Claude d'Yge, Nouvelle
AssembJee des Philosophes Chymiques. Aperr;us sur le
Grand-Oe uvre des Alchimistes, Paris, 1954 (cuprinde textul
complet al lucrării La parole delaissee a lui Bemard Le
Trevisan, precum și al lucrării L' Exp/ication tres curieuse a
lui Gobineau de Montluisant; pp. 225-232, bibliogra fie).
NotaP
C. G. Jung și alchimia
Cercetările lui C. G. Jung nu datoresc nimic interesului
pentru istoria chimiei, nici atracției pentru simbolismul her­
metic în sine. Medic și analist, el studia structurile și com­
portamentul psyche-ului numai într-un scop terapeutic.
Dacă, încetul cu încetul, el a ajuns să studieze mitologiile și
religiile, gnozele și riturile, a lacut -o numai pentru a înțelege
mai bine procesele psyche-ului, adică, în ultimă instanță,
pentru a-și ajuta pacienții să se vindece. Or, la un moment
dat, el a fost frapat de analogia între simbolismul viselor și
al halucinațiilor anumitor pacienți și simbolismul alchimic.
Pentru a înțelege sensul și funcția viselor, Jung și-a propus
să studieze foarte serios scrierile alchimiștilor, conti­
nuîndu-și constant cercetările timp de cincisprezece ani,
fără să spună nimic nici pacienților săi, nici colaboratorilor
apropiați. Se ferea cu grijă de orice sugestie sau auto­
sugestie. Abia în anul 1935 a oferit un studiu revistei Eranos
din Ascona, privitor la simbolismul viselor și procesul

214/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
individuației (" Traumsymbole des Individuationsprozes­
ses", Eranos-Jahrbuch, III, 1936), urmat, în 1936, de un alt
studiu: "Die Erlosungsvorstellungen in der Alchemie" (Era­
nos-Jahrbuch, IV, 1937). În primul studiu, Jung compara o
serie de vise care marcau etapele procesului de individuație
cu operațiile succesive ale opus-ului alchymicum; în cel de al
doilea studiu, el se străduiește să interpreteze psihologic
anumite simboluri esențiale ale alchimiei, și, în primul rînd,
complexul simbolic al mîntuirii Materiei. Cele două texte,
elaborate și considerabil mărite, au fost publicate în anul
1944 într-o carte: Psychologie undAlchemie, Ziirich, Rascher,
a doua ediție revizuită, 1952. După publicarea acestor două
studii la Ascona, aluziile la alchimie revin din ce în ce mai
frecvent în lucrările lui Jung, dar trebuie să semnalăm mai
ales studiile următoa re: "Die Visionen des Zosimos ",
Eranos-J ahrbuch, V, 1937, pp. 15-54 (o versiune augmen­
tată a fost publicată în volumul Von den Wurzeln des
Bewusstseins, Ziirich, Rascher, 1954, pp. 139-216); Die
Psychologie der Ubertragung, Ziirich, 1946, prolegomene la
monumentalul Mysterium coniunction es, 1-11, Ziirich,
1955 -1956; "Der phi1osophische Baum" (o primă redactare
a fost publicată în Verhandlu ngen der Naturforschenden
Gesellsc hajt, Basel, Bd. LVI, 1945, pp. 411 și urm.; textul
complet remaniat a fost reluat în volumul Von den Wurzeln
des Bewusstseins, pp. 353-496).
C'md Jung își începea cercetările alchimice, exista o sin­
gură carte, serioasă și amănunțită, în care subiectul era abor­
dat din perspectiva psihologiei profunzimilor : Probleme der
Mystik und ihre Symbolik, Viena, 1914, a lui Herbert
Silberer, unul dintre discipolii străluciți ai lui Freud. La
începutul cercetărilor sale, Jung nu-și recunoștea dreptul
de a depăși nivelul strict psihologic : avea de a face cu
"fapte psihice" cărora era pe cale să le descopere anumite
corespondențe cu simbolurile și operațiile alchimice .

NOTE/215
"Hennetiștii" și "tradiționaliștii" i-au reproșat mai tîrziu
lui Jung faptul de a fi tradus în tenneni psihici un sim­
bolism și o operație care erau, după propriul lor mod de a fi,
transpsihice. Reproșuri asemănătoare i-au lacut lui Jung și
anumiți teologi și ftlozofi: îndrăzni se să interpreteze fapte
religioase și fapte metaflzice în tennenii psihologiei. Se
cunoaște răspunsul lui Jung în asemenea împrejurări:
transpsihologul nu are nici o legătură cu psihologul ; orice
experiență spirituală implică o actualitate psihică și această
actualitate se constituie din anumite conținuturi și structuri
de care psihologul are dreptul și chiar datoria să se ocupe.
Or, importanța și noutatea lui Jung constă exact în faptul
de a fi stabilit că inconștientul se supunea unor procese
care se exprimau printr-un simbolism alchimie, ducînd la
rezultate psihice asociabile rezultatelor operațiilor hermetice.
E greu să se minimalizeze dimensiunea unei asemenea des­
coperiri. Lăsînd pentru o clipă deoparte interpretarea pur
psihologică propusă de Jung, descoperirea lui demonstrează
în esență următoarele : în adîncurile inconștientului au loc
procese uimitor de asemănătoare cu etapele unei opere spiri­
tuale -gnoză, mistică, alchimie -care nu-i este dată lumii
experienței profane, ci, dimpotrivă, se desparte radical de
lumea profană. Cu alte cuvinte, ne aflăm în fața unei ciudate
solidarități de structură între produsele "inconștientului"
(vise, vise în stare de veghe, halucinații etc.) și experien­
țele care, prin faptul că depășesc categoriile lumii profane
și desacralizate, pot fi considerate ca aparținînd unui
"trans-conștient" (experiențe mistice, alchimice etc.). Dar
Jung remarcas e, încă de la începutul cercetărilor sale, că se­
ria de vise și vise în stare de veghe, al căror simbolism
alchimic era pe cale să-I descopere, însoțeau un proces de
integrare psihică pe care el il numea individuație. Deci, ase­
menea produse nu erau nici arhaice, nici gratuite: ele urmă­
reau un scop precis: individuația care pentru Jung constituia

216/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
idealul suprem al oricărei fIințe umane, descoperirea și stă­
pînirea Sinelui. Dar dacă se ține cont că, pentru alchimiști,
opus-ul urmărea obținerea acelui elixir vitae și allapis-ului,
adică obținerea nemuririi și a libertății absolute în același
timp ("piatra fIlozofală" permitea, între altele, "transmuta­
rea în aur", deci libertatea de a schimba lumea, de a ,,0 sal­
va"), atunci procesul de individuație, asumat de inconștient
fără "voia" conștientului, și aproape întotdeauna împotriva
voinței sale, conducîndu-l pe om spre propriul lui centru,
spre Sine, trebuie să fie considerat ca o prefigurare al acelui
opus alchymicum sau, mai exact, ca o "imitație inconști­
entă", în folosul tuturor ființelor, a unui proces inițiatic
extrem de dificil și deci rezervat unei elite spirituale foarte
puțin numeroasă. În consecință, ajungem la concluzia că
există mai multe niveluri de realizare spirituală, dar aceste
niveluri sînt omologabile și solidare dacă le considerăm
într-un anumit plan de referință, în acest caz, planul psiho­
logic. "Profanul" care are vise alchimice, apropiindu-se
de o integrare psihică, traversează și el treptele unei
"inițieri": dar rezultatul acestei inițieri nu este același cu al
unei inițieri rituale sau mistice, cu toate că funcțional el
poate fi omologat. Într-adevăr, la nivelul viselor și al altor
procese ale inconștientului, asistăm la o reintegrare spiri­
tuală care pentru " profan " are aceeași importanță ca o
"inițiere" la nivelul ritual sau mistic. Orice simbolism este
polivalent. Jung a demonstrat o polivalență analoagă pentru
operațiile "alchimice" și "mistice": acestea sînt aplicabile la
niveluri multiple și obțin rezultate omologabile. Imaginația,
visul, halucinația, redescoperă un simbol alchimic -și
chiar prin acest fapt plasează bolnavul într-o situație
alchimică -.obținîndu-se o ameliorare care, la nivel psi­
hic, corespunde rezultatului unei operații alchimice.
Jung interpretează altfel propriile sale descoperiri. Pentru
el, în calitatea lui de psiholog, alchimia, cu toate simbolis-

NOTE /217
mele și operațiile sale, este o proiecție, în Materie, a arhe­
tipurilor și proceselor inconștientului colectiv. Opus alchy­
micum este în realitate procesul de individuație prin care se
ajunge la Sine. Elixir vitae ar însemna obținerea Sinelui,
căci Jung observase că "manifestările Sinelui, adică apariția
anumitor simboluri solidare cu Sinele, aduc cu ele ceva din
atemporalitatea inconștientului care se exprimă printr-un
sentiment de eternitate și imortalitate" (Psychologie der
Ubertragung). Deci, căutarea dobîndirii nemuririi cores­
punde, la alchimiști, la nivel psihologi c, procesului de in­
dividuație, integrării Sinelui. În ceea ce privește "piatra
filozofală", visată de alchimiști, Jung discerne în simbolis­
mul ei mai multe semnificaț ii. Să amintim mai întîi că,
pentru Jung, operațiile alchimice sînt reale; dar această
realitate nu este fizică, ci psihică. Alchimia reprezintă
proiecția dramei cosmice și spirituale în termeni de "labo­
rator". Opus magnum își propune ca scop atît eliberarea su­
fletului uman cît și vindecarea Cosmosului. În acest sens,
alchimia reia și prelungește creștinismul. După părerea
alchimiștilor, ne spune Jung, creștinismul l-a salvat pe om,
dar nu și natura. Or, alchimistul visează să vindece Lumea
în totalitatea ei: Piatra Filozofală este concepută ca Filius
Macrocosmi care vindecă Lumea, în timp ce, după părerea
alchimiștilor, Cristos este salvatorul Microcosmosului, adică
numai al omului. Scopul ultim al opus-ului este apocata­
staza, salvarea cosmică: iată de ce Lapis philosophorum este
identificată cu Cristos. După Jung, ceea ce alchimiștii
numesc "Materie" era în realitate Sinele. "Sufletul lumii",
anima mundi, identificat de alchimiști cu spiritus mercurius,
era prizonierul "materiei". Iată de ce alchimiștii credeau în
adevărul materiei, căci materia era, într-adevăr, propria lor
viață psihică. Or, scopul opus-ului era de a elibera această
materie, de a o salva, într-un cuvînt, de a obține Piatra
Filozofală, "trupul glorios", corpus glorijicationis.

218/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
A se vedea articolul nostru despre Jung și Alchimie
(Le Disque Vert, 1955, pp. 97-109). Semnalăm că istoricii
științelor au primit destul de favorabil tezele lui Jung despre
alchimie ; cf. Walter Pagel, "Jung's Views on Alchemy ",
Isis, 39, 1948, pp. 44-48 și studiul lui Gerard Heyrn (Ambix,
ID, 1948, pp. 64-67).
Să adăugăm că al treilea volum, Mysterium Coniuctionis,
publicat în anul 1957, a fost în întregime redactat de dr. Ma­
rie-Louise von Franz; acesta conține ediția și traducerea, ur­
mate de un lung comentariu, ale lucrării Aurora consur­
gens, un text din secolul al XII-lea, tradițional atribuit lui
Toma d' Aquino. Opera a fost tradusă în engleză de
R.F.c. Hull și A.S.B. Glover, Aurora consurgens. A Docu­
ment Attributed to Thomas Aquinas on the Problem of Oppo­
sites in Alchemy, Londra și New York, 1966. Abundentul
comentariu (pp. 153-431 ale traducerii engleze) constituie o
importantă contribuție la exegeza simbolismului alchimic.
Nota R
Alchimia în epoca Renașterii și a Reformei
În articolul "Prima materia. Das Geheimnis eines Ge­
maldes von Giorgio ne", Die BASF. Aus der Arbeit der
Badischen Anilin und Soda Fabrik, IX, 1959, pp. 50-54,
G.F. Hartlaub a propus o nouă interpretare , alchimică, a
tabloului lui Giorgione "Cei Trei Filozofi". Autorul vede în
cele trei personaje nu pe cei trei Magi sosiți din Orient, ci
personificările unor ranguri inițiatice într-o societate se­
cretă. După Hartlaub, tabloul reprezintă probabil scenariul
unei venerații simbolice a interiorului Pămîntului, unde se
caută materia prima (cf. faimo�ul adagio: visita interiora
terrae etc.). A se vedea, de același autor, și: Der Stein der
Wiesen, MUnchen, 1959, Chymische Mărchen, BASF, voI. IV,

NOTE /219
nr.2 și 3, 1954; voI. V, nr. 1, 1955 și Symbole der Wandlung,
BASF, IX, 1959, 123-128.
Raporturile între teologia luterană și alchimie au fost
analizate de J.W. Montgomery, în studiul său "L'astrologie
et l'alchimie lutherienne a l'epoque de la Reforme", Revue
d'histoire et de philosophie religieuses, 1966, pp. 323-345.
Vom cita textul lui Luther, probabil cea mai completă de­
clarație a sa asupra acestui subiect.
"Știința alchimiei (ars alchimica) îmi place mult și,
într-adevăr, ea este veritabila fIlozofie naturală a celor vechi.
Ea îmi place nu numai pentru numeroasele posibilități de
utilizare în decocția metalelor, în distilarea și sublimarea ier­
burilor și a licorilor (in excoquendis metal/is, item herbis et
liquoribus distil/andis ac sublimandis) , dar și pentru alegoria,
cu semnificația ei secretă extrem de seducătoare, privind
reînvierea morților în ziua judecății de apoi. Căci, tot așa
cum focul într-un cuptor extrage și separă dintr-o substanță
componenții acesteia, storcînd din ea spiritul, viața, seva,
forța, în timp ce materiile impure, drojdia, rămîn la fund ca
un corp mort, Iară valoare (aici Luther ilustrează cu exem­
ple din preparare a vinului, a scorțișoarei și a nucșoarei),
tot așa Dumneze u, în ziua judecății va separa toate lucrurile
cu ajutorul focului, pe cei drepți de cei nedrepți"
(Tischred en, ediția Weimar, 1, 1149, citat de Montgomery,
p.337).
Montgomery a scos oportun în evidență ideile luterane
implicite în lucrările alchimice ale lui Andreas Libanius
(1550-1616) și Khunrath (1560-1605), precum și în Noces
Chimiques de J.V. Andreae. Cu privire la acest din urmă
autor, J.W. Montgome ry a publicat recent o importantă lu­
crare: Cross and Crucible , Johann Valentin Andreae
(1586-1654), Phoenix ofthe Theologians, 1-11, Haga, 1973.
Fama Fraternitatis a fost reprodusă în lucrarea lui
Frances Yates, The Rosicrucian En/ightment, Londra, 1972,

220/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
pp. 238-251. Bemard Gorceix a tradus în franceză Fama,
Confessio Fraternitatis R.C. (1615) și Noces Chimiques de
Christian Rosenkreutz, în Bible des Rose-Croix, Paris, 1970.
Cu privire la John Dee, a se vedea mai ales Peter
J. French, John Dee: The World of an Elisabethan Magus,
Londra, 1972; R.J.W. Evans, Rudolf II and his World:
A Study oflntellectual History, 1975, pp. 218-228. Influența
lui John Dee asupra lui Khunrath a fost analizată de Yates,
The Rosicrucian En/ightment, pp. 37-38.
Cu privire la lucrarea Christianopolis a lui J.V. Andreae,
a se vedea Yates, op. cit., pp. 145-146; Allen G. Debus,
The Chemical Dream of Renaissance, Cambridge, 1968,
pp.19-20.
Istoria manuscriselor alchimice ale lui Newton și a recu­
perării lor parțiale de către John Maynard Keyne în
1936-1939 a fost relatată de Betty Teeter Dobbs, The
Foundation ofNewton's Alchemy, 1975, pp. 6 și urm .

Sumar
Cuvînt Înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Post-scri ptum la ediția a doua ……. ……. ….. 16
1. Meteoriți și metalurgie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 17
2. Mitologia vîrstei de fier ……. ……… …. 25
3. Lumea sexuali zată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 33
4. Terra Mater. Petra genitrix . . . . . . . . . . . . . . . . .. 43
5. Rituri și mistere metalurgice . . . . . . . . . . . . . . . .. 55
6. Sacrificiile umane aduse cuptoarelor . . . . . . . . . .. 65
7. Simbolisme și ritualuri metalurgice babiloniene . .. 72
8. "Stăpînii focului" …….. ….. ……….. 78
9. Făurari divini și Eroi Civiliz atori ………. … 86
10. Făurari , războinici, maeștri ai inițierii ………. 97
Il. Alchimia chineză . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 110
12. Alchimia indiană . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 128
13. Alchimie și inițiere …… …………. …. 142
14. Arcana Artis ………………….. ….. 155
15. Alchimie, științe naturale și temporalitate 173
Nota A: Meteoriți, pietre fulgerate,
Începuturile metalurgiei ………… ….. 189
Nota B: Mitologia fierului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 192
Nota C: Motive antropogonice ……….. …….. 192
Nota o: F ertilizare artificială și rituri orgiastice . . . . .. 193

222/ FĂURARI ȘI ALCHIMIȘTI
Nota E: Simbolis mul sexual al focului ……….. .. 194
Nota F: Simbolismul sexual al triunghiului . . . . • . . . .. 195
Nota G: Petra genitrix ……. ……….. … … 196
Nota H: Alchimia în literatura engleză . . . . . . . . . . . .. 197
Nota 1: .,Alchimia " babiloniană . . . . . . . . . . . . . . . .. 197
Nota J: Alchimia chineză … ………………. 199
Nota K: Tradiții magice chineze șifole/orul alchimic … 202
Nota L: Alchimia indiană ……… .. ……… .. 204
Nota M: Sarea amoniacală în alchimia orientală . . . . .. 206
Nota N: Generalități despre istoria alchimiei.
Alchimia greco-egipteană, arabă, occidentală.
Elemente de bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . .. 207
Nota P: CG. Jung și alchimia ………. ……… 213
Nota R: Alchimia în epoca Renașterii și a Reformei … 218

Redactor
LUANA SCHIDU
Apărut 1996
BUCUREȘ TI -ROMÂNIA
Tiparul executat la Regia Autonomă "Monitorul Oficial"