1The role and potential of ICT in early childhood education – Rachel Bolstad – Early Childhood Education New Zealand [626287]

1The role and potential of ICT in early childhood education – Rachel Bolstad – Early Childhood Education New Zealand
Council for Educational Research, p1.
CAPITOLUL I
Introducere – argument alegere tema si en untarea directiei de cerecetare

Argument

Aceasta lucrare își propune să fie parte a procesului de dezvoltare a unei strategii de folosire a
tehnologiei informației și a comunicării în educația timpurie (3 -6 ani) în instituț ia de
învățământ la care lucrez, unde sunt școlarizați copii cu vârste de la 2 la 6 ani, precum și să
informeze asupra rolului și potențialului TIC în educația timpurie.
Multe lucrări internaționale de specialitate în domeniul TIC din educația timpurie și -au
concentrat cerecetarea, în mo d prioritar , pe utilizarea de către copii a resuselor tehnologiei
modern (Stephen & Plowman, 2002). Prin prezenta lucrare voi include atât informații despre
folosirea de către copii a resurselor TIC existente în grădinița în care lucrez cât și o perspectiv ă
mai largă și adâncită asupra rolului și potențialului TIC în sectorul educației timpurii. De
asemenea va include și literatură de specialitate despre folosirea de către adult în procesul de
educație a acestor resurse, comentând asupra rolului în predare – învățare, dezvoltare
profesională, și formarea profesorului cât și asupra necesității tehnologiei în sectoarele de
managementul informației și comunicare într -o instituție de învățământ.
Rolul TIC este profund considerat în contextu l comunității educațio nale timpurii care include
atât copiii, practicienii, profesorii/educatorii, părinții și alte persoane care au un rol important
în susț inerea educației timpurii.

1.1 Ce este TIC?

TIC poate fi definit ca „orice ne permite să obținem informații, să comunicăm uni cu ceilalți
sau să avem un efect asupra mediului folosind un echipament electronic sau digital ” (Siraj –
Blatchford & Siraj -Blatchford, 2003, p. 4) .1
TIC înseamnă tehnologia informației și a comunicării. Acest termen este larg răspândit ca
utilizare în c ercetarea, practica și politicile educaționale, înlocuind pe predecesorul său IT,
tehnologia informației, care era des folosit pentru a se face referire doar la internet și
computere. În trecut, dimensiunea ”informației” tindea să predomine în atât în lite ratură cât și
în mintea oamenilor în raport cu termenul TIC. În ultimii ani, dimensiunea ”comunicării” a
TIC s -a integrat în egală măsură, termenul acoperă mult mai mult decât computerele. Unii
autori folosesc termenul de ”tehnologii pentru învățare”, în t imp ce alții îl descrie simplu ca
tehnologie.
În educația timpurie, termenul de TIC poate include urmatoarele tipuri de de hardware și software:
computere ( desktop, laptop); camere foto -video digitale ; software -uri de creativitate și instrumente de
comunicare; Internet -ul; tele foane, fax -uri, telefoane mobile, reportofoane ; povești interactive, medii
simulate, jocuri pe computer; jucării programabile și technologii de control ; technologii pentru
videocon ferințe și televiziune cu circuit închis ; video -proiectoare , table interactive și multe altele.
TIC în educație presupune utilizarea Tehnologiilor Informaționale și Comunicaționale pentru organizarea și
asistarea procesului de predare învățare.

2 idem 1, p2
3 (O'Hara, 2004; Sheridan & Pramling Samuelsson, 2003; Stephen & Plowman, 2003) ; (Learning and Teaching Scotland,
2003 b)
4 (Downes, Arthur, & Beecher, 2001; NAEYC, 1996; O'Hara, 2004; Siraj -Blatchford & Siraj -Blatchford, 2003).

1.2 De conte ază existența și folosirea TIC în educaț ia timpurie?
Literatura de specialitate sugerează cel puțin trei motive de ce existența și folosirea TIC în
educația timpurie contează. În primul rând, TIC are deja un efect asupra oamenilor și mediilor
ce înconjoară învățarea copiilor. În al doilea rând, aceste tehnologii ofer ă noi oportunități de a
consolida și întări multe aspecte ale practicii în educația timpurie. În al treilea rând, există
suport și interes în tot sectorul educațional pentru dezvoltarea și integrarea TIC în cadrul
palierelor educației: politici educațional e, curriculum și strategii didactice, motive ce sunt
dezvoltate mai jos.
Faptul că TIC deja afectează oamenii și mediile ce înconjoară învățarea copiilor se observă
prin omniprezența acestor resurse în lumea fizică și socială cese ocupă de educarea copiilor.
Este o componentă importantă a vieții private și profesionale a majorității oamenilor, inclusiv
a celor care sprijină învățarea și dezvoltarea copiilor fie ca părtinți, membri de familie,
îngrijitori sau educatori în educația timpurie. În litera tura de specialitate în domeniul eduacației
timpurii se susține cu tărie adeseori ca preșcolarul și antepreșcolarul să fie cu precădere expus
mediului înconjurător din care face parte, pentru a asigura o invățare eficientă și pentru viață.
În mediul din ca re face parte copilul zilelor noastre este foarte pregnantă și omniprezentă
tehnologia, fie pentru informare,fie pentru comunicare. Drept urmare tehnologia contează în
mediului de dezvoltare al copilului modern, consens la care s -a ajuns și in scrierile în domeniu
și prin care rolul și potențialul TIC în sectorul educației timpurii este critic examinat, pentru a
ghida viito arele decizii de dezvolatare în această arie. 2
Oportunitățile de cons olidare și întărire a multor aspecte din practica educației timpur ii pe care
TIC le oferă ca și potențial includ:
 Oportunități de sprijinire a învățării și experiențelor de joc.
 Oportunități de sprijinire și întărire a formării și dezvoltării profesionale a personalului
de predare, precum și a comunicării între centrele de perfecționare în educație timpurie,
părinți și alte persoane implicate sau conectate cu instituțiile de educație timpurie.
Downes & Fatouros, 1995 susțin că tehnologia, de una singură, nu ar trebui vreodată să
conducă procesul de dezvoltare TIC in domen iul educației. Mai degrabă, planificarea
introducerii și utilizării resurselor TIC de către copii și adulți ar trebui să aibă la bază și să țină
cont de o clară înțelegere a scopurilor, practicilor și contextului social al educației
timpurii. (O'Hara, 2004; O'Rourke & Harrison, 2004; Sheridan & Pramling Samuelsson, 2003).
Există dovezi din ce în ce mai multe că unele dintre cele mai curajoase, creative și motivante
moduri de folosire a TIC se regăsesc în învățământul preșcolar, unde este mai puțină presiune
pentru atingerea unor ținte stricte și unde sunt mai multe oportunități de experimentare a
practicii centrate pe copil.3
Există o mare concentrare în zilele noastre pe dezvoltarea și integrarea TIC în politicile
educaționale, curriculum și practică în toate ariile sectorului educațional. TIC și e -learning au
devenit concepte importante în învățământul primar, gimnazial și liceal. În majoritatea țărilor,
suportul pentru dezvoltarea TIC prin politici și curriculum în educația timpurie a rămas
oarecum î n urma celui oferit sectorului școlar. Această situație începe să se schimbe, deoarece
țări precum Scoția, au dezvoltat de curând strategii ICT pentru educația timpurie.3 Cercetători,
profesori universitari și practicieni au publicat de asemenea cărți, art icole, precum și proceduri
prin care se oferă informații despre TIC în educația timpurie având ca scop sprijinirea cadre lor
didactice din acest sector al educației în luarea deciziilor și alegerea bine informată asupra
resurselor TIC de folosit în preșcol aritate.4

5 Tehnologia informațională și rol ul ei în educația preșcolarilor – Popovici Carme n – Florentina, Grădinița nr. 185,
București – articol publicat la conferința CCD GENT 2016

Atenția întârziată acordată TIC în educația timpurie prezintă totuți unele avantaje. De exemplu,
dezvoltare TIC în școli a fost uneori condusă de dorința de a achiziționa cât mai multă
tehnologie și instrumente tehnice, fărăa se acorda suficientă atenție scopurilor pedagogice
pentru introducerea tehnologiei, sau resurselor și condițiilor materiale ce ar putea înlesni
tehnologiei o contribuție semnificativă pentru o mai bună experiență în predare și învățare. În
multe țări aufost făcute i nvestiții cosiderabile în tehnologia folosită de profesori și studenți, dar
scopul acestora nu a fost întotdeauna unul clar, explicit (Higgins, 2003). Deși există cercetări
din mediul școlar care arată ajutorul dat de tehnologie în învățarea elevilor și pr edarea de către
profesori mai eficientă, au fost însă destul de multe dovezi în cercetări care evidențiază că
dotarea în abundență cu tehnologie a școlilor a contribuit destul de puțin la transformarea
practicii predării sau la semnificația experiențelor d e învățare pentru elevi, în vreun fel sau altul
(Peck, Cuban, & Kirkpatrick, 2002; Reynolds, 2002). Dovezile arată clar că simpla dotare cu
echipament TIC a școlilor sau a profesorilor nu va face neapărat o diferență; ceea ce într -adevăr
face diferența est e modul în care aceste echipamente și alte resurse sunt folosite.
Educația timpurie poate găsi folositoare cercetările din sectorul școlar precum și politicile și
procedurile de implementare TIC în educație din literatura de specialitate.Un exemplu în acest
sens este cercetarea despre profesorul eficient prin TIC și condițiile de facilitare a inovației
prin integrarea TIC în predare și învățare ( Ham, 2002; Harris & Kington, 2002; Tubin,
Mioduser, Nachmias, & Forkosh -Baruch, 2003; Zhao, Pugh, Sheldon, & B yers, 2002 ). De
asemenea este important de recunoscut și admis că există diferențe între cele două sectoare
educaționale, educația timpurie și educația primară, gimnazială, liceală, care limitează
transferul rezultatelor cercetărilor din mediul școlar în m ediul preșcolar și antepreșcolar. Ca
exemplu, în practica școlară s -a pus un mare accent pe măsurarea efectelor legăturii folosirii
TIC în termeni de evaluare a învățării elevului sau competențe dobândite(Lewin, Scrimshaw,
Harrison, Somekh, & McFarlane, 20 00; Schacter, 1999). Cei doi termeni de învățare și
competențe sunt deseori definite ca raportare la nivelul vârstei elevilor și obiectivele învățării
pe diferite arii specifice de dezvoltare, ce presupun anumite instanțe ale utilizării TIC. Aceste
arii de dezvoltare sunt deseori conectate cu ariile curriculare specifice în curriculum.
Unele roluri evidențiate în literatura școlară pentru TIC pot avea rezonanțăputernică și în
educașia timpurie, spre exemplu: sprijinirea diverselor comunități de învățare pr intre profesori
de la diferite școli, întărirea relațiilor comunităților școlare, creșterea implicării părinților și a
comunității locale în experiențele de învățare ale copiilor.

1.3 Ce roluri poate lua TIC în educaț ia timpurie

Benefic iul calculatorul ui în educația copiilor , ca perspectivă nouă în educație este foarte
interesant și profund evidențiat de către profesorul Florin Colgeag, membru al comisiei de
specialisti care lucrează la creionarea unei reforme în învățământul preuniversitar, care, la
întrebarea unui reporter: ,,Ce parere aveti de copiii cu tablete?’’, p rofesorul raspunde:
,,Calculatorul nu -i pedepseste pe copii, îi apreciază, le dă șansa să încerce înca o dată , n-au
reusit, le spune, dar nu dă cu ei d e pamânt, pot să o ia de la capă t, nu le dă note, nu -i deprimă.
Ei sunt foarte atrași de calculator pentru comportamentul „uman” pe care -l are calculatorul dar
pe care nu -l are un om”. 5
Există un progress continuu în recunoașterea diverselor moduri în care TIC poate contribui la
transformarea activităților, rolurilor, experiențelor și relațiilor trăite de adulți și copii în
educația timpurie din cadrul grădinițelor.

6 idem 1, p6.
Tabelul 1 de mai jos reunește aceste moduri posibile de contribuție a TIC în educația
timpurie, culese din literatura de specialitate, pe care o analizez în această lucrare.

Tabelul 1 – Moduri posibile de contribuție a TIC în educația timpurie 6
Roluri TIC Exemple
Utilizarea TIC de către copii în
jocul lor sau în învățare (singur,
cu colegii sau cu adulții). Copiii care folosesc calculatoare pentru a juca jocuri, asculta
povești sau desena imagini.
Copii folosind echipamente TIC în jocuri sau activitati de
jocuri de rol.
Folosirrea de către c opii și
practicieni a instrumente lor
TIC, împreună , pentru a
consolida învățare a. Utilizarea Internetului pentru a localiza informații sau
resurse ce au stârnit interesul copiilor pe un anumit subiect
sau o idee.
Copii și practicieni folosind
instrumente TIC împreună, să
se documenteze și să reflecteze
asupra învățării copiilor, sau să
împartă rezultatele învățarii
copiilor cu părinți sau alți
practicanți. Preluarea de fotografii digitale, video sau înregistrări audio
de activități din grădiniță și revizuirea împreună, sau
partajarea acestora cu părinții.
Folosirea de către educatorivși copii a instrumentelor TIC
pentru a construi portofoliile de lucru ale copiilor, pentru a
evalua progresul acestora în învățare și dezvoltare.
Folosirea instrumentelor TIC
de către educatoare pentru
planificarea, administr area, și
managementul informații lor. Elaborarea de către profesori a planurilor individuale de
învățare pentru copii, sau folosirea template -uri din
calculator pentru a planifica sau a documenta procesul de
învățare al copiilor (ex. învățarea povestirii prin folosirea de
template -uri ale povestiri, sau introducerea de concepte
relevante din curriculum -ul național în învățare a dosarul
electronic al copilului)
Crearea de baze de date pentru a ține evidența informațiilor
importante despre copii și familiile lor.
Învățarea de a utiliza TIC sau
învățarea prin TIC de către
profesori sau profesorii în curs
de formare.

Introducerea de tehnici de utilizare a TIC în cursurile de
formare ale profesorilor debutanți pentru educația timpurie.
Cursuri de aplicații practice de folosire a TIC în cadrul
practicii pedagogice din instituțiile de educație timpurie.
Folosirea instrumentelor TIC de către profesori pentru a se
documenta și a reflecta asupra lor propriei practici, sau
utilizarea TIC ca parte a unui program de dezvoltare
profesională. .
Utilizarea TIC de către copii și
educatori pentru a comunica
sau a face schimb de idei sau
informații cu alti practicieni,
părinți sau cercetători. . Folosirea de videoconferințe, comunități de discuții online,
sau e -mail, pentru a comunica cu alți practicieni, părinți sau
cercetători, sau pentru a partaja știri și informații despre ceea
ce se întâmplă în centrul de educație timpurie.
Folosirea de către c opii și practicieni a telefoane lor, e-
mailurilor sau fax -urilor pentru a păstra legătura cu părinții
care nu sunt în măsură să vină la centrul de educație timpurie
(ex. părinții care sunt la locul de muncă în timpul zilei).
Menținerea legăturii prin telefon, e -mail sau fax cu copiii și
familiile lor din comunități în depărtate sau rurale (ex.
corespondența ș coală grădiniță – program de educație).

1 Ghid TIC – invățarea centrată pe student – https://sites.google.com/site/scportofolio/ghid -moodle/i -notiuni -generale -tic-si-e-
learning/lectia -i-1-notiuni -generale -tic-si-e-learning
1.4 Care sunt competenț ele erei moderne digitalizate?

Globalizarea și schimbările tehnologice – proce sele care s -au accelerat în tandem în ultimii 20
de ani stau la baza unei noi economii mondiale “pusă în mișcare de tehnologii, alimentată de
informații și condusă de cunoștințe. Extinderea acestei noi economii globale are implicații
majore în structura și scopurile inst ituțiilor educaționale. Deoarece perioada de actualitate a
informației se micșorează continuu, iar gradul de acces la ea crește exponențial, sistemul
educațional nu mai poate rămâne în continuare axat pe transmiterea unui set rigid de cunoș tințe
de la instructor către cursant într -o perioadă fixă de timp. După Alvin Toffler, “analfabetul
secolului XXI va fi nu acel care nu poate citi sau scrie, dar acel, care nu poate să învețe, să se
dezvețe și să reînvețe”. 1
Potrivit Fundației Naționale de Științe din Statele Unite ale Americii (agenție guvernamentală
ce susține procesele de cercetare și educație în toate domeniile non -medicale ale științei și
ingineriei), 80% din job -urile anilor 2015 – 2025 vor fi bazate pe așa -numitele competențe
STEM (Științe, Tehnologie, Inginerie și Matematică).
În acest context, este necesară o reevaluare a valorilor din sistemul de educație românesc, prin
încurajarea curiozității naturale a omului față de cunoaștere și dezvoltarea motivației intrinseci.
Astfel, pe ntru a alege și chiar a excela în domenii precum Ingineria sau Matematica, copiii ar
trebui susținuți pe toată durata parcursului educațional prin instrumente de învățare adaptate
profilului lor. Și asta încă din primii ani de grădiniță și școală.
Într-un interviu condus de Caralee Adams pentru site -ul educațional ”We are Teachers” având
ca temă ”Ce competențe au nevoie elevii/studenții de azi pentru a reuși în viitor?”au fost
întrebați 7 lideri în educația STEM ce cred ei că ar trebui să facă profesorii în clasele, grupele
lor de învățare, pe ce ar trebui să se concentreze, pentru a pregăti copiii pentru profesiile pe
care încă nu le -am conceput astăzi. Mulți dintre intervievații au citat mai multe și variate tipuri
de competențe, dar când au fost provocați să numească cel puțin o competență cheie pe care
aceștia o consideră critică, mai importantă decât celelalte, pentru a avea succes în viitoarele
domenii STEM, o combinație egală între tradiționalele competențe academice și cele ”soft” a
fost surprinsă. Ex perții educaționali au enunțat următoarele competențe:
1. Statistică
“dacă ar fi să aleg o singură disciplină pe care studenții noștri să o studieze, aceea ar fi statistica,
un curs ce poate fi aplicat în toate domeniile STEM. Nu este nevoie de un nivel av ansat de
calcul sau fizică pentru toate profesiile STEM, dar ai nevoie de statistici. O înțelegere
aprofundată a statisticii înseamnă înțelegerea probabilităților și a ratelor de erori, concepte care
rezolvă aproape orice tip de problemă pe care vrei să o rezolvi în STEM .”
—Gregg Fleisher, președinte al National Math and Sci ence Initiative, Dallas, Texas
2. Rezolvarea de probleme
“Ceea ce ține integrată mișcarea STEM este noțiunea de competențe moderne. Angajatorii
vorbesc despre rezolvarea de probleme. Societatea solicită rezolvarea de probleme. Plata
taxelor este o rezolvare de probleme. Acestea sunt tipurile de competențe care co ntează într –
adevăr. Un inginer vă va spune probabil că nu a folosit modalitatea de calcul pe hârtie pe care
a studiat -o să rezolve o problemă, dar modul în care l -a învățat să se gândească la rezolvarea
unei probleme a fost cel mai important beneficiu pent ru viață .’”
—James Brown, director executiv al STEM Education Coalition in Washington , D.C.

3. Creativitatea
“Creativitatea poate fi pe cât de simplă pe atât de complexă în același timp. Nu întotdeauna
predăm gândirea din afara cutiei. Este nevoie sa privești problema din mai multe perspective
uneori. Profesorii pot dezvolta și educa asta la copii prin adresarea de întrebări deschise. În
matematică și științe se pot arăta studenților diferite modele, pentru ca aceștia să își formeze
păreri diferite și idei variate despre cum ar arăta să pună împreună o idee în practică. Sau să nu
se prezinte nici un fel de model, să se lase deschisă calea ca ei, copiii, să vină cu propria soluție .
Prin întrebarea ”De ce crezi asta/ De ce crezi că aceasta este soluția?”, aceștia vor reflecta și
vor explica asupra a ceea ce au făcut pentru a rezolva o problemă, creativitatea și colaborarea,
o altă abilitate importantă, fiind premisele învățării astfel .”
—Jenny Nash, specialist în educația în cadrul LEGO Education in Boston, fost profesor
gimnaziu și formator de profesori.
4. Argumentarea
“ Actul de a argumenta este utilizarea dovezilor pentru a sprijini o cerere .În domeniile STEM,
aceasta înseamnă să folosești competențele de analiză și gândire crit ică pentru a găsi tipare în
datele avute, încercând să determini ce înseamnă acele tipare, și apoi să folosești acel date
pentru ați susține cererea, părerea. Această competență se transferă în toate domeniile și
disciplinele de studiu.De exemplu, într -o oră de științe din școala elementară, dacă oferi
elevilor mai multe experiențe diferite cu obiecte care fac zgomote, de la furculițe la boxe sau
fotolii pufuri, aceștia trăiescexperiența colectării datelor. Apoi, ei vor putea să folosească
această experienț ă, date, pentru a construi un argument cum ar fi că sunetele sunt produse de
vibrații .”
—Eric Brunsell, profesor de științe asociat și director al programului de formare profesori la
Universitatea din Wisconsin, Oshkosh
5. Curiozitatea Intelectuală
“Zilele în care intram într -o organizație și aveam același rol pentru totdeauna sunt depășite.
Mulți oameni vor avea o perioadă de 2 ani pe o poziție, după care se vor muta într -o alta, cu un
alt rol diferit. Aceasta este natura viitoarele trasee moderne de carieră. În afara abilităților de a
utiliza anumite conținuturi, indivizii trebuie să fie și inovatori, să învețe din eșecuri și să meargă
mai departe. Va fi nevoie să navighezi printre discipline și să poți formula întrebările care să
construiască conexi unile. Oamenii au nevoie să fie autodidacți pe tot parcursul vieții și să fie
motivați, conduși de curiozitatea intelectuală de a încerca să descurce lucrurile, să afle noul .”
—Ted Wells, vicepreședinte and ofițer șef de strategie al STEM connector®, din Wa shington,
D.C.
6. Luare a deciziilor bazate pe date
“Studenții trebuie să poată lua o decizie bazată nu doar pe ceea ce ei cred sau simt, dar și bazată
pe date științifice care susțin , sprijină cea mai bună soluție. Toți trebuie să cunoască cum să
facă asta. Nu contează dacă vei continua cu o carieră în STEM sau nu, dar vei avea nevoie să
știi cum să folosești datele pentru a lua o decizie informată în viața ta .”
—Stacy Klein -Gardner, director al Centrului pentru edu cașia STEM pentru fete de la Harpeth
Hall School din Nashville, Tennessee; inginer biomedical la Vanderbilt University.
7. Flexibilitatea
“Oamenilor li se cere astăzi să se adapteze repede la noile provocări și situații. Ei au nevoie de
competențe cantitative pentru a manipula datele bine, au nevoie să poată comunica clar aceste

2 Caralee Adams – interviu – The 7 Most Important STEM Skills We Should Be Teaching Our Kids
https://www.weareteachers.com/important -stem -skills -teaching -kids/
date. Există un set de competențe de care, deși le contest, toată lumea are nevoie. Doar dacă
ne uităm la numărul mare de oameni din fabricație care erau foarte abili în ceea ce făceau, dar
acum au nevoie de un cu totul alt set nou de competențe, destul de târziu în carierele lor, pentru
a mai fi viabili pe piața muncii . Aceștia trebuie să cunoască statistică, tehnologie, controlul
calității. De asemenea trebuie s ă înțeleagă programarea și sistemele pentru a se asigura că
tehnologia automată de producție funcționează corect . Trucul pe care profesorii trebuie să îl
facă este să ofere probleme autentice de rezolvat studenților lor în școală, probleme ce presupun
ca studenții să apeleze la diferite arii de cunoaștere și abilități, integrate .”
—Claus von Zastrow, ofițer șef de operațiuni și director de cercetare pentru ”Change the
Equation ” in Washington, D.C. 2
Din punct de vedere a l competențelor tehnologice, e xperiența implemetării în ultimele decenii
a diverselor forme de TIC în sălile de clasă și în alte formule de instruire demonstrează că
realizarea deplină a beneficiilor oferite de TIC pentru educație nu va fi automată. O integrare
eficientă a TIC în siste mul educațional este un process complex, multicomponent, care implică
nu doar tehnologiile (care formează doar “capitalul inițial”) dar și aspectele curriculare și
pedagogice, de organizare instituțilonală, competențe ale cadrelor didactice, finanțe etc.
Instruirea modernă nu se reduce doar la cunoașterea TIC – tehnologia în sine nu modifică
structura procesului educațional. O educație de calitate poate fi obținută doar în cazul integrării
tehnologiilor digitale, conceptelor și metodologiilor pedagogice mod erne, universalizării
formelor de instruire și a conținuturilor, cooperării și colaborării atât a celor instruiți, cât și a
celor care gestionează pro cesul de instruire – integrare.