Atasat ca document separat [626276]

CUPRINS

Atasat ca document separat!!!!

INTRODUCERE

Folclorul reprezintă cartea vie de istorie a unui popor, scrisă direct în sufletele
generațiilor. În datini și obiceiuri se regăsește tezaurul nostru național. Ca aproape toate țările
lumii, România, gândită în ansamblul ei, însumează în ființa sa eternă m ai multe zone și
subzone etnografice. Varietatea convergentă a acestora conferă trăinicie și caracter specific
structurii de ansamblu a poporului nostru care poate fi imaginată ca una dintre
zonele definitor ii ale umanității. Întocmai ca întreg spațiul nostru național, zona
etnografică Neamț , asupra căreia mă voi opri în lucrarea de față, relevă din
străvechimi o forță a conviețuirii și afirmării locuitorilor ei, care ș i-au pus constant pecetea
pe firea și produsele lor cele mai diverse.
Folclorul acestor locuri oglindește virtuțile creatoare și morale ale oamenilor și
legătura lor permanentă cu natura și istoria acestor ținuturi. Creația populară este preluată și
valorificată în forme organizate dar și pe căi tradiționale, fiind evidentă tendința de integrare
a folclorului în viața satului ca să răspundă cerințelor vieții contemporane.
Materialul folcloristic din zona noastră este deosebit de variat și bogat, cupri nzând
cântece de dragoste, de dor, doine, balade și legende, bocete și descântece, cântece patriotice,
colinde, plugușoare, teatru popular.
Crescând într -o zonă unde folclorul are întâietate, am învățat încă de mic să iubesc
ceea ce înseamnă frumos, ceea c e înseamnă artă populară și tradiție. Astfel, direcționarea
preocupărilor mele spre acest subiect cred că își are originea printre primele amintiri ale
copilăriei, când plecam în seara de Ajun împreună cu alți prieteni să colindăm prin sat,
întipărindu -mi-se în minte atât gerul, cât și scârțâitul și strălucirea zăpezii. Sau, de câte ori
auzeam cântând muzica prin sat știam că are loc o nuntă și, alături de alți prieteni mergeam
și urmăream impresionați acel mirific ritual care avea loc. Ceea ce mi se mai pă rea destul de
interesant era când , la moartea cuiva auzeam acele bocete ale femeilor din sat și nu
înțelegeam rostul lor. În zilele de sărbătoare, când se făcea horă în sat o rugam pe mama să
îmi dea voie să privesc minunatele noastre jocuri populare și ti nerii îmbrăcați în frumoasele
costume naționale . Toate acestea mi se păreau izvorâte din lumea basmelor și poveștilor
citite iarna la gura sobei .

Odată cu începerea activității de profesor, am fost cooptat de instructorii Ansamblului
de Datini și Obiceiur i „Șezătoarea”, Angelica și Mihai Iațeșen, împreună cu care am
participat la activități de culegere a folclorului din Vînători -Neamț. Ansamblul reușește,
chiar și în prezent să ducă mai departe această zestre minunată a vânătorenilor, inițiind elevii
membr i ai „Șezătorii” în păstrarea datinilor și obiceiurilor primite de la străbuni. Succesele
obținute de copii la numeroasele festivaluri de folclor din toată țara, au reprezentat pentru
mine un impuls în descoperirea acestor adevărate comori ale folclorului muzical din
Vînători -Neamț, pe care le -am cules în decursul anilor, orchestrându -le și trimițându -le mai
departe prin intermediul acestui Ansamblu.
Astfel, ca slujitor al școlii vînătorene am simțit că am datoria să continui activitatea
de căutare și de p ăstrare a folclorului lăsat ca zestre de înaintași și să elaborez o lucrare mai
complexă și mai amplă despre folclorul comunei în care îmi desfășor activitatea ca dascăl .
Am avut ocazia să pun în pagină descrierea acestor obiceiuri minunate din zona unde
locuiesc, descrierea portului popular și, nu în ultimul rând, notarea câtorva piese muzicale
pe care țăranii vânătoreni au avut bunătatea să mi le dăruiască cu multă dragoste.
Lucrarea metodico -științifică pentr u obținerea gradului didactic I intitulată Proiect
pentru C.D.Ș.: Cunoașterea și valorificarea repertoriului tradițional românesc din zon a
Vînători -Neamț, județul Neamț s-a axat în principal pe realizarea unei programe școlare noi
pentru disciplina amintită, cu aplicare practică în învățământul gim nazial. Necesitatea unui
astfel de opțional a derivat din dorința de a transmite noii generații o serie de creații muzicale,
nestemate ale folclorului local , dar și de a dezvolta elevilor sentimentul patriotic, de
apartenență la spațiul și neamul românesc și nu în ultimul rând dragostea pentru valoare,
adevăr și frumos.
Lucrarea de față este structurată în patru capitole mari , după cum urmează:
Capitolul I, cu titlul Conținuturile referitoare la folclorul românesc din zona
Vînători -Neamț p ropuse de profesor pentru elevi conține două subcapitole importante.
Primul se referă la elementele de etnografie legate de arhitectura, arta populară,
meșteșugurile practicate și costumele populare specifice zonei, iar cel de -al doilea la
noțiunile teoretice și pra ctice întâlnite în cercetările efectate în teren în timpul investigării
fenomenului folcloric local .
Capitolul al II -lea, care a dat numele întregii lucrări, îl reprezintă programa școlară
propusă pentru disciplina opțională sus -amintită, care respectă nor mele de realizare și
redactare a unui astfel de document. Aceasta are menirea de a îmbogăți oferta curriculară a

școlii vânătorene, pentru segmentul de învățământ gimnazial și este propusă pentru a se
desfășura pe parcursul unui singur an școlar.
Aplicare a practică a acestei programe se regăsește concretizată în capitolul al III-lea,
care conține planificarea calendaristică și proiectările secvențiale ale unităților de învățare
ce vor fi utilizate în cadrul opționalului propus. Acestea conțin o serie de el emente specifice
folclorului muzical local, încadrate în unități tematice de conținut, orientate în funcție de
evenimentele calendaristice ale anului școlar.
Capitolul al IV -lea, Repertoriu l tradițional cules din zona Vînători -Neamț , reprezintă
partea cea mai bogată și mai amplă a întregii lucrări și conține partiturile și textele tuturor
pieselor muzicale culese în perioada cercetărilor efectuate în teren. Acestea vor deveni
materialul suport al întregului curs din cadrul curriculum -ului la deci zia școlii, respectând
ordinea tematicil or propuse în urma proiectării realizate. Pe parcursul întregului an șolar,
elevii vor folosi aceste resurse ca auxiliar didactic.
Finalul lucrării îl constituie consemnarea unor concluzii referitoare la tema propus ă
cu accent pe utilitatea acesteia în dezvoltarea psihică și intelectuală a elevilor, alături de
bibliografia utilizată, urmată de anexe. Acestea conțin glosarul de temeni, lista informatorilor
și un număr de patru proiecte didactice aplicabile noii discip line.
Sper ca această lucrare să rămână o mărturie vie pentru ceea ce există și a existat în
localitatea Vînători -Neamț, din județul Neamț, localitate cu oameni care știu să păstreze și
să transmită cu sfințenie mai departe tradițiile populare, portul pop ular și nu în ultimul rând
graiul local , care este lucrul cel mai de preț pentru ei.

Capitolul I: CONȚINUTURILE REFERITOARE LA FOLCLORUL ROMÂNESC DIN
ZONA VÎNĂTORI -NEAMȚ PROPUSE DE PROFESOR PENTRU ELEVI

1.1. ELEMENTE DE ETNOGRAFIE A COMUNEI VÎNĂTORI -NEAMȚ, JUDEȚUL
NEAMȚ

Așezată în depresiunea Neamțului, pe ambele maluri ale râului de la care depresiunea
își ia numele, acest străvechi ținut de legendă, Vînători -Neamț are în componența sa satele:
Vînători, Lunca, Nemțișor, dar și mănă stirile din jur cu schiturile lor.
Datorită poziției sale geografice și a firii conservatoare a locuitorilor din aceasta
zonă, s -au păstrat până aproape de zilele noastre frumoase tradiții populare, ale căror interes
și farmec merită să fie împărtășite și altora.
În împrejurări de viață trăite în acest spațiu geografic și spiritual, de o neasemuită
frumusețe și omenie poți descoperi vârstnici, tineri sau copii depozitari ai unor balade, doine,
cântece lirice, descântece, strigături, poezii ale obiceiurilo r cu însușiri artistice cristalizate în
vreme prin cizelări succesive.
Hărnicia și dragostea pentru frumos, spiritul ales și mândru al vânătorenilor sunt
virtuți care se vădesc în arhitectura caselor, în portul remarcabil prin rafinament artistic, în
tradiții, obiceiuri și, nu mai puțin, în folclor.
Mulți dintre cei ce au păstrat și au transmis folclorul au trecut de mult în neființă, dar
numele și amintirea lor se păstrează încă vii în conștiința comunității locale.
Neîndoielnic este și că, în timp, cul egătorii de folclor cu mult har vor descoperi
necontenit cântecele curate ale trecutului spre a le face cunoscute urmașilor.

1.1.1. ARHITECTURA

Așezarea geografică a județului Neamț în partea central – vestică a Moldovei a jucat
un rol important în conturarea specificului cultural. Formele varia te de relief: munte,
depresiune , deal au influențat nu doar viața economică dar și așezările și arhitectura populară
de pe aceste ținuturi.
Depresiunea Neamțului se prezintă asemenea unei câmpii ondulate și e tajate în terase
largi, pe care, de veacuri, s -au dezvoltat așezări omenești, avându -se ca ocupație de bază
agricultura. Regiunea de sub munte a Neamțului aparține tipului de climat temperat

continental moderat care a favorizat popularea zonei, dezvoltarea așezărilor și crearea
anumitor profile arhitectonice. Întinderea mare a pădurilor din această zonă a determinat
dezvoltarea unor ocupații și meșteșuguri care au influențat particularitățile arhitecturii
populare.
Lemnul a constituit principala sursă în c onstruirea locuințelor în egala măsură ca și
piatra, paiele și lutul.
Gospodăriile țărănești au trăsături comune zonelor de tranziție dintre munte și șes,
caracterizate printr -o structură echilibrată și complexitate arhitectonică. Datorită zonei
împădurit e, arhitectura tradițională în Vînători Neamț se include în cunoscuta „arhitectură
a lemnului ”. Casele și bisericile din lemn se remarcă prin echilibrul proporțiilor și moderația
distribuirii decorului. Porțile sunt monumentale.
Reprezentativă este creația artistică a meșterului Vasile Gaman din satul Lunca,
realizată în 1975 care, impresionat de istoria
zbuciumată a poporului român a transpus în lemn
cele mai importante evenimente și personalități
istorice. Pe întreaga suprafață a porții, stâlpilor,
bolții și frizei este crestată amănunțit epopeea
formării poporului român, astfel această poartă
devine o carte ilustrată de istorie exprimând
profunda sensibilitate dar și iscusința meșterului
popular.
În general, casele sunt înfrumusețate prin
traforaj, exprimarea artistică care a cunoscut o
mare amploare aici, în zonă.
Dantelăria în lemn într -o mare diversitate de
motive și combinați i ornamentale se regăsește și la
construcțiile mai moderne, continuând astfel
specificul arhitecturii tradiționale. Cele mai bogate
ornamente au fost traforate pe marginile scândurilor
de la balustrada cerdacului. Prin alipirea scândurilor
decupate s -au cr eat jocuri decorative ale căror forme și proporții s -au schimbat mereu,
ajungându -se la o adevărată dantelărie din lemn. Astfel , balustrada cerdacului a devenit unul
dintre principalele registre decorative ale locuinței.
Vînători – Neamț
Poartă la „ Cabana Nemțișorul”

Vînători – Neamț
Poarta casei meșterului popular
Vasile Gaman

Fruntarul, apărut la acoperișul c erdacului în două ape reprezentat cel mai important
câmp decorativ. Se mai pot observa și astăzi la unele case tradiționale astfel de fruntare. La
multe locuințe din Vînători, în fața fruntarului retras și compact s -a fixat un uriaș motiv al
coarnelor, ca simbol al vigurozității și este îndrăgit de toți meșterii populari din zona Neamț,
fiind transpus în forme variate și combinații nu numai pe case, dar și pe porți, vase, bâte,
glugi ciobănești, pe cămăși și catrințe, scoarțe și pe ștergare.
Din păcate, l ocuințele noi au altă structură modernă nemaipăstrând această podoabă
arhitectonică tradițională. Totuși meșterii populari decupează cu aceiași măiestrie și astăzi
ornamentele lor preferate: frunze, flori și coarne care sunt reprezentative pentru Vînători
Neamț. Deși se remarcă o deosebită supraîncărcare decorativă, aceasta fiind armonios și
unitar concepută și executată a generat creații de certă valoare artistică, încadrându -se in
stilul barocului popular.
Arhitectura populară din zonă se evidențiază
prin două trăsături importante:
– Păstrarea multor forme tipice vechi și
tradiționale datorită conservatorismului pronunțat al
locuitorilor și condițiilor istorice și geografice
specifice ;
– Crearea unor stiluri evolutive ale decorului
arhitectonic: cel vechi al ciopliturilor și crestăturilor
sumare, cel tradițional, al traforurilor
supraîncărcate; cel nou al revenirii la tehnicile vechi dar în forme și proporții deosebite,
demonstrând uriașul potențial sp iritual al oamenilor, care au înscris cu măiestrie și talent,
atât frumusețile naturii înconjurătoare cât și înălțătoarele lor sentimente și gânduri, aducând
o contribuție prețioasă la îmbogățirea tezaurului artistic național.

1.1.2. ARTA POPULAR Ă. PORTUL POPULAR VÂ NĂTOREAN

Descoperiri cu privire la cele mai vechi manifestări de artă datează încă din paleolitic.
Pe lângă picturile de pe pereții sanctuarelor s -au descoperit și unelte și arme de os împodobite
cu ornamente și simboluri magice și de as emenea, piese de podoabă ale veșmintelor cum ar
fi: agrafe, bumbi, obiecte de împodobit interioarele și exterioarele locuințelor.
Vînători – Neamț – Schitul
Vovidenia
Casă tradițională

Arta populară preia și dezvoltă unele elemente de artă primitivă, al căror conținut și
formă tematică și stilistică convin no ilor condiții de dezvoltare a societății omenești în
orânduirile bazate pe clase sociale. Dar ea dezvoltă și elemente noi.
„Arta populară este o formă de creație inspirată, alimentată și realizată în popor prin
reprezentanții ei cei mai dotați”1. Cum spun ea Nicolae Iorga, „arta populară este anonimă și
colectivă”2.
Valoarea artei populare constă în faptul că exprimă capacitatea creatoare și viziunea
artistică a poporului român. Formele cele mai vechi de artă populară și tehnici artistice sunt
cele legate de împodobirea locuințelor, a mobilierului, a veselei și a uneltelor și nu în ultimul
rând, de împodobirea veșmintelor.
Arta populară românească este o activitate complexă și „constituie un izvor veșnic
viu pentru creația meșteșugărească, artizanală, ca și pentru cea cultă, pe care le inspiră și le
fertilizează”3.
Încă din comuna primitivă s -au descoperit piese de îmbrăcăminte cu motive brodate
ceea ce explică o necesitate artistică.
Broderia de mână se dezvoltă ca o artă auxiliară a țesutului, începând c u perioada
feudal ă. Brodatul de mână se practica la români din evul mediu pe la curțile domnești și
boierești, dar și în gospodăriile țărănești, pentru înfrumusețarea pieselor de port sau de
podoabă ceremonială.
Cămășile bărbătești sau femeiești se brodea ză doar pe părțile vizibile, iar broderiile
realizate cu iglița se aplică pe marginea tivurilor de la cămăși sau ștergare. Motivele
ornamentale sunt inspirate din munca eliberată de credințe și superstiții și pot fi geometrice,
fitomorfe, zoomorfe și antro pomorfe.
Decorul cămășilor, în special al celor femeiești era realizat din lână, arnici, mătase,
mărgele sau paiete. Cromatica lor include roșul, negrul, galbenul, verdele, albastrul, ținând
seama de vârsta celei care îl purta. La poale se putea observa m otivul de pe cămașă.
Pe lângă brodat și țesut, cojocăritul reprezintă un meșteșug cu o tradiție veche care
din punct de vedere artistic a parcurs mai multe etape: de la bundițele simple, la cele integral
colorate. Pregătirea pieilor, croiala pieselor, de corul diferențiază zonele etnografice și sunt
transmise din generație în generație.
Bundițele purtate în zilele de sărbătoare sunt adevărate opere de artă.

1 Romulus Vulcănescu , 1966 , Etnografia: știința culturii populare, Ed. Științifică, București, p. 95
2 Nicolae Iorga , 1923 , L’ art populaire en Roumanie, Paris, p 98
3 Ibidem2, p. 98

Portul popular din zona etnografică a Depresiunii Neamțului în care se regăsește și
ținutul vânăto rean reflectă aspecte particulare ale portului moldovenesc care „păstrează
elemente străvechi, de tip general românesc, ca de exemplu, cămașa dacică, încrețită la gât,
opinca, sumane sau cojoace”4.
Particularitatea generală a portului tradițional din această zonă o constituie păstrarea
unui remarcabil arhaism al formelor, devenind astfel un prețios document de continuitate și
un mijloc de păstrare a ființei naționale.
Costumul popular bărbătesc este
caracterizat prin simplitate și sobrietate, fiind
compus din piese de strictă necesitate, potrivite
pentru orice anotimp și ocazie și haine de deasupra,
condiționate de mediul climatic și bineînțeles de
starea economică și socială.
Cămașa lungă din cânepă sau din in, pentru
lucru și cămașa brodată cu fustă, pentru sărbătoare sunt încinse la mijloc cu un brâu lat țesut
din lână colorată sau cu o curea lată cu ținte, numit chimir. Cămașa se caracterizează prin
discreția și rafinamentul croiului său, fiind lungă până deasupra genunchilor, având un guler
îngust și drept care se încheie la gât cu o „cheotoare ”. Mânecile sunt prinse din umăr, largi
și libere la extremitatea inferioară.
Ornamentația este discretă iar gama cromatică este sobră. La cusăturile de pe
„cămeșoi ”, cum i se mai zice, se utilizează aceleași tehnici ca și la cămășile femeiești. Aceste
cusături se aplică la gura cămășii, la mâneci și la poale și prezintă motive simple.
Ițarii sunt lucrați din lână subțire sau din cânepă, pentru vară și „cioareci ” din lână
groasă, pentru iarnă.
Ca încălțăminte se identifică opincile din piele de porc, care astăzi se încalță doar la
unele sărbători, ca de altfel și costumul scos din vechea ladă de zestre. Acestea se leagă de
picior cu nojițe de lână neagră și cu curele înguste din piele. Opincile se purtau cu ob iele din
pânză de in sau cânepă, peste colțunii din lână. În zilele de sărbătoare se purtau colțunii albi.
Pe metopele Monumentului de Adamclisi și pe Columna lui Traian din Forul roman,
se disting, la figurile dace, pantaloni care ar putea fi identificaț i cu ițarii, dar și opincile sau
sumanul.

4 Emilia Pavel , 1976 , Portul popular moldovenesc, Ed. Junimea, Iași, p. 10

Se poate spune despre costumul popular că reprezintă un hronic al unui șir nesfârșit
de generații, o mărturie ce vorbește despre strămoșii noștri, iar noi avem datoria să -l prețuim,
să-l valorificăm și să -l transm item ca pe un dar de mare preț generațiilor ce vor urma.
Bundița nu este mult deosebită de cea purtată de femei, doar că primul de miel este
mai lat, iar florile brodate sunt de culori mai închise.
Deși integral decorată, bundița nu pare încărcată, frumusețea ei constând în dispunerea
motivelor în câmpuri ornamentale, în simetria elementelor decorative și în rafinamentul
execuției tehnice a decorului.
Motivul central de pe spate este încadrat de c âmpuri ornamentale delimitate de
cruciulițe cusute cu ață neagră, care contrastează cu
decorul floral compus din flori, boboci și frunze. Primul
este realizat din blăniță brumărie sau neagră, fiind
amplasat pe piepți, la poale, subsuori și peste umăr. Se
încheie cu nasturi confecționați din jamsă cu cheotori.
Cojoacele și sumanele sunt mai scurte și mai
sărace în ornamentație față de cele femeiești, pentru
ambele sexe având același croi.
Categoriile de piese care protejează capul,
marchează diferenți eri de vârstă, stare civilă, ocupații
dar se diferențiază și în funcție de anotimp sau de ocazia
în care se poartă. Piesa cea mai veche este căciula din piele de miel de culoare neagră sau
brumărie, cea tradițională fiind simplă și nu cu bor întors cum se poartă mai nou, unora
părându -li-se mai „gospodărească“. O altă piesă este pălăria cu boruri înguste de culoare
cafenie sau verde de tip vânătoresc.
Costumul tradițional femeiesc este mai bogat și mai împodobit, însă menține
simplitatea croiului și a form elor la toate componentele.
Totuși, de -a lungul timpului au apărut diverse concepții estetice și influențe care au
condus la creații artistice variate, păstrate în conștiința comunității și transmise prin puterea
tradiției.
Românul a simțit mereu nevoia de frumos, nevoie admirabil exprimată de Lucian
Blaga: „țăranca noastră se va lipsi de orice, dar nu de necesitatea unui adaos de formă și
culoare la viața ei de toate zilele”5.

5 Lucian Blaga , 1994 , Spațiul mioritic, Ed. Humanitas, București, p. 156

Varietatea morfologică și decorativă a pieselor ce alcătuiesc costumul constituie
argumente pentru identificarea aspectelor zonale din peisajul etnografic național. În acest
sens, unitatea portului popular din Moldova este relevantă prin prezența catrinței . Piesele
care constituie principalele elemente ale portului femeiesc sunt: cămașa, poalele, catrința,
ștergarul de cap, opincile, bundița înflorată și sumanul.
Toate aceste piese erau lucrate cu grijă deoarece constituiau elemente de reprezentare
ale hă rniciei și măiestriei femeilor, de diferențiere socială și de vârstă. În epopeile vechilor
popoare și în alte documente ale literaturii populare se scoate în evidență cinstea care se
acorda țesătorilor.
Căpeteniile tribale, regii sunt reprezentați țesând.
Legat de țesători, Ion Creangă pomenește în Amintiri din copilărie că pe valea Ozanei
„vuiau satele de vatalele războaielor de țesut”6.
Cămașa femeiască sau i a era piesa în care se
investea cea mai mare pricepere deoarece, în special
pentru fetele nem ăritate, cămașa reprezenta o carte
de vizită cu care fata se prezenta în fața colectivității
sătești, când ieșea la horă. Aceasta era încrețită la
gât, iar decorul lucrat în diferite tehnici era realizat
din lână, arnici, mătase, mărgele și paiete, respect ând
principiile simetriei și alternanței. Motivele
principale sunt geometrice și fitomorfe, iar cromatica include roșul, negrul, galbenul, uneori
verdele și albastrul în funcție de vârsta celei ce o poartă. Râurile drepte ori oblice, în frize și
repetiții, acoperă toată lățimea mânecii, evidențiind motive geometrice cusute cu lână
subțire, bumbac și chiar cu mătase. Aceste se reiau pe stanul din față și în număr mai mic
pe cel de la spate. Cămașa femeii se completează cu poale care sunt simple pentru zilel e de
lucru și bogat decorative pentru zilele de sărbătoare, având ca element decorativ de bază râul
de pe cămașă. Cămașa veche tradițională este numită cămașă „cu brizărău ” și are gura
formată prin încrețirea cu o ață a celor patru părți componente: pieptu l, spatele și cele două
mâneci. Femeile în vârstă purtau o cămașă mai simplă, puțin ornamentată, numită „cămeșoi ”
realizată dintr -o bucată de țesătură care formează piepții și spatele și la care mânecile sunt
prinse din umăr. Mânecile sunt libere, largi la extremitatea inferioară. Foarte rar se întâlnesc
și mâneci strânse la extremități, pe ață, printr -o încrețitură similară cu cea de la gura gâtului.

6 Ion Creangă, 1987 , Amintiri din copilărie, Editura Minerva, București, colecția Biblioteca pentru toți

Cu cămașa se asortează din punct de vedere ornamental și celelalte componente ale
costumului popular.
Peste poale, femeia pune catrința , care este o piesă fundamentală în determinarea
tipologică a portului popular. Aceasta constă dintr –
o bucată dreptunghiulară de stofă țesută în patru
ițe, confecționată din lână, în vechime și mai apoi
din strămătură și bumba c. Catrința era țesută în
casă și avea rolul de a înfășura strâns corpul. Cu
privire la decor, forma superioară a constituit -o
catrința ce prezintă ornamente bogate la cele două
extremități sau fețe cu vrâste colorate. Betele care
au în general o cromatică în nuanțe de roșu și tabla
neagră de la mijlocul dreptunghiului sunt elemente
specifice zonei Moldovei. La femeile în vârstă catrințele erau mai sobre, cu un colorit mai
tern.
Un rol ornamental de podoabă dar și practic o c onstituie bârneața care ajută la
susținerea catrinței pe trup, prin înfășurare în jurul mijlocului cu o bogată gamă coloristică
și înnodată într -o parte. Aceasta, împreună cu cămașa și catrința sunt elemente ce erau purtate
în orice anotimp.
Ca podoabă pe ntru găteala capului, femeile purtau ștergare sau broboade în culori
care se disting în funcție de vârstă.
Cele tinere purtau broboade în culori vii, pe când femeile în vârstă își acopereau
capetele cu broboade în culori închise cum ar fi negru și maro. F etele nemăritate umblau cu
capul descoperit până la momentul căsătoriei când îmbroboditul miresei reprezenta un
moment marcant în ceremonialul nunții.
Femeile proaspăt măritate purtau broboada legată cu nodul la ceafă „pe dinapoi ”, cele
între două vârste își legau broboada sub barbă lăsând fruntea liberă iar cele în vârstă o
prindeau pe sub barbă și cu nod la ceafă, cu două cute în dreptul urechilor, astfel încât să
acopere fruntea.
În picioare se purtau opincile din piele de porc, pentru zilele de lucru și din piele de
vită pentru zilele de sărbătoare. Ca și la bărbați se legau de picior cu nojițe din lână neagră
peste ciorapi de lână și obiele din pânză de in sau de cânepă. În timp din încălțămintea
tradițională au dispărut obielele și opincile introduc ându -se încălțămintea modernă: ghetuțe
și bocanci și ciorapii de bumbac.

„Un aport deosebit la modificarea costumelor populare îl aduce moda urbană prin
costumele confesionale, profesionale, militare și meșteșugărești ca și adaptarea tehnicii
înveșmântări i la cerințele crescânde ale civilizației”7.
Femeile purtau pe timp de iarnă sumanul confecționat din postav gros de lână țesut
în casă. Lâna avea proprietatea de a face ca țesătura să se strângă și postavul să devină
impermeabil. Sumanul era închis la cu loare, maro și uneori, negru.
Pe lângă suman se purta și cojocul din piele de oaie. Pieile erau prelucrate în gospodării. Din
păcate puțini cojocari se mai întâlnesc astăzi.
Un alt element important de îmbrăcăminte este bundița cu prim de miel care este
asemănătoare cu cea a bărbatului. De remarcat este decorul floral compus din roze numit
„ruje”.
Traista este un element anexă costumului popular fiind purtată și de bărbați și de
femei, mai ales la sărbători și la drum lung. Aceasta era țesută din lână având culori specifice:
roșu și negru. Se folosea pentru a ușura transportul de merinde și a altor obiecte dar se purta
și în scop decorativ.
De mergeai la târg sau la hora satului, ori cu ocazia unor sărbători puteai asista la o
adevărată paradă a costum elor populare ce încânta prin multitudinea formelor, prin
intensitatea cromatică și prin bogăția ornamentelor. Acestea se mai îmbracă și astăzi cu
bucurie însă doar la anumite sărbători și cu anumite ocazii, după cum spunea și Ion Creangă:
„Îmbrăcați cu că meșuice cusute cu bibiluri și albi cum e helgea, cu bondițe mândre, cu ițari
din țigaie și încălțați cu opincuțe”8.

7 Romulus Vulcănescu, 1966, Etnografia: știința culturii populare, Ed. Științifică, București, p. 61
8 Ion Creangă , 1987 , Amintiri din copilărie, Ed. Minerva, București, colecția Biblioteca pentru toț i

1.2. PRECIZĂRI TEORETICE ȘI CONSTATĂRI REFERITOARE LA
FOLCLORUL DIN VÎNĂTORI -NEAMȚ

1.2.1. FOLCLORUL COPIILOR

Folclorul copiilor constituie un gen de sine stătător care însoțește pe copil în toate
manifestările sale, dezvoltându -se în relație cu jocurile lui și cu educația în familie. Prin
cântec și joc, copilul ia contact cu mediul înconjurător, străduindu -se să -l cunoască, să și-l
apropie ori să -l domine. Dorințele, bucuriile, supărările, impresiile și le exprimă el prin
intermediul acestui „gen cu funcții multiple: psihică, educativ -formativă și distractivă”9.
Dorinței de joc, de mișcare, de cunoaștere, de acțiune, capacități uimitoare de
observație și invenție, de învățare prin imitare și parodiere le corespund creații artistice cu
un conținut propriu exprimat într -un stil specific, ce se caracterizează prin simplitate,
muzicalitate și plasticitate. Prin “Cântecul soarelui” :
“Luci soare luci
Că ți -oi da un sac cu nuci
Și-o pereche de papuci,
Și-un cățel de usturoi
Din grădină de la noi.”
se observă invocarea, dorința copilului ca în jurul său să fie numai căldură, lumină, căci
toți au nevoie de ele :
“Adă Doamne soarele
Pe toate ogoarele
Adă-l Doamne și pe -aici
Că și -aici copiii -s mici.”
Capacitatea copiilor de creație artistică și lingvistică este foarte mare. Întâlnim în
jocurile lor asocieri de cuvinte fără sens, dar cu ri mă, tratarea fantezistă a cuvintelor sau
repetarea ultimelor silabe ale cuvintelor :
“Mămăruță – ruță
veveriță – riță
ochi – baraochi.”

9 Emilia Comișel , 1982 , Folclorul copiilor. Studiu și antologie , Educația Muzicală, București, p.62

În cadrul folclorului copiilor apar câteva specii :
a. Cântece -formulă – care invocă soarele, luna, ploaia, speci i de vietăți și plante.
Copilul invocă luna pentru a -i da sănătate și bani, dar folosește elemente
realiste (luna nouă) :
“Lună, lună nouă
Taie pâinea -n două
Și ne dă și nouă
Ție jumătate,
Nouă sănătate.”
După scăldat copilul invocă unele elemente fantastice pe care le îmbină cu elemente
realiste din viața socială și cântă, sărind într -un picior :
“Auraș, păcuraș
Scoate -mi apa din urechi
Că ți -oi da parale vechi
Scoate -mi-o din amândouă “”
Că ți -oi da parale nouă. ”
Când unui copil îi cade un dinte îl aruncă peste casă zicând :
“Cioară, cioară
Na-ți un dinte de os
Și dă -mi altul mai frumos.
Na-ți un dinte de fier
Și dă -mi unul de oțel.”
b. Recitativele -numărători (grup de versuri recitate, într -o ritmică precisă) – au scop
de a se alege prin eliminare copilul care va avea un anumit rol în joc. Recitarea
este însoțită de gesticulația specifică, deci se observă preocuparea copilului de a
asocia imagini din lumea apropiată și dragă lui :
“1, 2, 3, 4, 5,
Mama cumpără opinci
Una-i ruptă, alta -i goală
Dumneata să ieși afară! ”
Realitatea familială este prinsă în imagini plastice vii:
“Una, două, trei
Baba la bordei
Curăță ardei

Pentru Moș Andrei.” sau :
“Unu, doi, trei, patru
Am pornit cu căutatu’.
Cine nu -i gata
Îl iau cu lopata!”
Imagini din lumea animală apar în formă de descrieri naive :
“Vine rața de la b altă
Cu codița răsfirată
Și face un oușor
Și i-l dă lui Nicușor…”
c. Literatura propriu -zisă cuprinde : versuri cântate care însoțesc dansul, versuri
recitate , cu sau fără rimă, care însoțesc jocurile cu desfășurare complexă, formule
cumulative , păcăleli , cimilituri , frământări de limbă . Dintre toate acestea, cele mai
iubite de către copii sunt frământările de limbă care produc hazul celor din jur și
au rol stimulativ pentru aceia dintre ei care au defecte de vorbire, spre a se corecta :
“Ga, ga, ga
Gâsca găgăie așa
Găgăie la poartă
Găgăie la baltă
Găgăie de -o necăjește
Găgăie de o gonește.”
Ele solicită participanților o atenție deosebită, încordată :
“Bou breaz, barlo -breaz….
Barlobrezatura barlobrezenilor…” sau :
“Vine stârcul de la baltă
Cu cinci stârgiogatei
Stârc, stârgiogățel,
M-ai stârgiogățel nițel”.
Toate acestea se spun cu mare rapiditate și bine răspicate. Ele sunt sucite, încâlcite și
învârtite într -adins, ca cel ce le spune să -și frământe limba pentru a le spune corect :
“Capra neagră -n piatră calcă,
Piatra -n patru bucăți crapă,
Așa să crape capul caprei,
Cum a crăpat piatra -n patru.”

“Bucură -te cum s -a bucurat Bucuroaia de bucuria lui Bucurel, când a venit
bucuros din București”.
Păcălelile și luările în râs sunt des folosite în cazul jocurilor independente, pe ulițele
satului :
“Nicol ae, clop de paie
Hai cu mine la bătaie” sau ca urări :
“Noapte bună, somn ușor
Șapte purici pe -un picior
Șapte și pe celălalt
Să te tragă jos din pat !”
Cântecele din folclorul nou al copiilor sunt izvorâte din noile și frumoasele
realizări ce au schimbat viața satului, din noile condiții de viață și trai ale copiilor.
“ Frunză verde de trifoi
Ce frumos e pe la noi,
La Cetatea Neamțului,
La Casa Arcașului
Și când intri – n Humulești
Unde Creangă – a scris povești
Vezi mândria satului
Sub Cetatea Neamțului.
De la Humulești la vale,
Întâlnești Ozana -n cale,
Apa-n care s -a scăldat
Ion Creangă fost băiat.”
Așadar, folclorul copiilor, parte integrantă din patrimoniul cultural al poporului
nostru, „se afirmă ca un gen aparte, cu co nținut și un mod de realizare artistică proprii”10.
Șlefuit de -a lungul secolelor prin contribuția generațiilor, folclorul infantil, prin
forma lui artistică dar și prin conținut, cultivă simțul estetic și moral al copiilor.

10 Emilia Comișel, 1964, Folclorul copiilor , Editura Academiei R.S.R., București, p.64

1.2.2. NAȘTEREA

Momentele cele mai importante din viața omului conțin elemente de credință
străvechi și practici legate de logica magică, rituri menite să -l apere pe om sau să consacre
situația nouă prin care acesta trece. Obiceiurile acestea realizate prin acte cu caract er
ceremonial stimulează dezvoltarea elementelor de spectacol. La naștere s -a constatat destul
de consistent planul magico -ritual legat de grija și teama familiei pentru destinul noului
născut. Nunta este în primul rând un mare spectacol, iar înmormântarea este dominată de
secvențe ceremoniale.
Nașterea reprezintă trecerea din lumea necunoscută într -o alta cunoscută; domină
grija pentru integrarea perfectă în această lume.
Ceremonialul de naștere nu conține preocupări pentru lumea neagră din care vine
copilul. Această lume neagră nu este funcțională, nu are nicio implicație asupra factorilor
care hotărăsc destinul nou născutului.
Obiceiurile de naștere presupun interdicții care trebuie respectate cu strictețe. Sunt
numeroase rituri de purificare a lehuziei . Se practică de asemenea o serie de gesturi ce
vizează venirea pe lume a unui nou născut.
Nu este bine să stea tânăra nevastă pe prag că va naște greu. Nu este bine să treacă
peste o funie că se va sufoca copilul cu cordonul ombilical. Să nu se uite la i ncendii, la
schilozi etc.
Dintre practicile ritual ceremoniale îndătinate după naștere amintim scăldușca și
cumetria, considerate rituri de consacrare. La scăldușcă participă numai femei. Se săvârșesc
foarte multe rituri de purificare: încălzirea apei înt r-o oală de lut, ca sa aibă copilul glas
frumos, nu se fierbe ca să fie un om liniștit.
Apa în care avea să fie scăldat copilul trebuia să fie neîncepută și adusă de o fecioară
în zori de zi. În această apă se punea: un ban de argint, pâine, sare, busuioc, lapte dulce,
creion, pene, ou, boabe de grâu. Această apă se arunca într -un loc curat la rădăcina unui pom
sau pe un strat cu flori ca să fie iubit.
Cumetria era și este o petrecere socială la care se adună unele daruri. La cumetrie se
rostesc strigături care conțin mesaje erotice sau aluzii obscene la adresa moașei, sau a nașilor.
Lehuzele primeau ajutor de la moașa satului, o femeie mai în vârstă foarte pricepută.
Femeile asistate aveau datoria să -i dea moașei așa -zisele mâneci: o bucată de pânză de 2
metri cu care moașa se ștergea pe mâini. Aceasta se dă în amintirea gestului făcu t de Maica
Domnului față de Crăciuneasă.

Numele copilului este dat de părinți. El respectă o continuitate familială. Preoții altă
dată erau obligați să impună un nume creștin celui mai apropiat sfânt de data de naștere.

1.2.3. CÂNTECUL DE LEAGĂ N

Cântec ul de leagăn este o specie a cântecului liric care a luat naștere prin necesitatea
de a crea o atmosferă de liniște, de monotonie necesară adormirii copilului mic. Procedeele
și mijloacele de expresie poetico -muzicale, caracterizate prin simplitate și muzi calitate, cu
bogate valori afective, dovedesc experiența de veacuri a poporului, „care a observat efectul
liniștitor al ritmurilor kinestezice”11 și al muzicii.
Tematica literară exprimă, uneori în forme idilice, dragostea duioasă și profundă a
mamei, speranțele și visele ei legate de viitorul copilului, ca și stările sufletești intime,
sentimentele și gândurile sale, adevărate documente artistice indispensabile p entru studierea
psihologiei femeii și a vieții poporului din epocile trecute.
Prin natura sa intim -lirică și prin libertatea interpretării solistice, cântecul de leagăn
se adaptează la diversitatea temperamentelor individuale, suferind continue transformă ri și
înnoiri.
În cântecele de leagăn contemporane apar imagini noi, legate de noile condiții de
viață, de traiul îmbelșugat.
Prin conținutul său, cântecul de leagăn aparține marelui complex de cântece care
oglindesc relațiile de familie. În forme ce nu diferă esențial de la un loc la altul, mamele își
exprimă în cântec dragostea pentru cei mici, dorinmța de a le asigura o copilărie liniștită și
o viață liniștită.
„Culcă -mi-te mititel
Și te scoală măricel
Să te duci cu vacile
Pe câmpul cu fragile ;
Să te duci cu oile
Pe câmpul cu florile
Să te plouă ploile.”

11 Emilia Comișel, 1968, Curs de folclor muzical, vol. I, Ed. Muzicală, București, pag. 169

1.2.4. NUNTA

Spectacolul nunții se impune prin amploarea sa și implică toate domeniile creației
populare: muzica populară, literatura populară, orații la despărțirea de casa părintească, la
masă, la înhobotat, la deshobotat, și strigăturile de nuntă.
Obiceiurile de nu ntă percep câteva momente foarte importante și anume de la
alegerea pețitorului până la împăcare și de aici până la uncrop și calea primară. Nunta
presupune un proces de înstrăinare, de trecere dintr -o stare în alta, de la cea de fecior / fată
la cea de go spodar / nevastă.
În perioada premaritală se produce inițierea tinerilor și anume să iasă la joc, să aibă
o găteală anume. Fetele trebuie să -și dovedească hărnicia, iar flăcăii practică diferite
meșteșuguri. Se săvârșeau și unele vrăji în seara ajunului An ului Nou, a Crăciunului.
Obiceiurile nupțiale au trei secvențe:
Prima secvență este dominată de sentimentul despărțirii; mireasa își ia rămas bun de
la tot ceea ce a însemnat cadrul obișnuit al existenței ei de până acum. Această secvență
cuprinde etapele: luatul zestrei, iertăciunile și drumul spre casa mirelui. Impor tant este
momentul când mireasa își cere iertăciune de la părinți pentru unele greșeli și cere
binecuvântare pentru căsătorie, iar părinții rostesc:
„Poftim, plecați, să fiți binecuvântați
Să fiți fericiți
Și-n liniște să trăiți.”
A doua secvență este dominată de sentimentul trecerii, de conștiința schimbării
modelului de comportament. Fata își părăsește podoabele (inele, cercei) care nu mai
corespund noii sale condiții.
Se poate încadra etapa numită deshobotatul miresii, când mireasa trece la o no uă
stare, cea de nevastă. Mireasa este ascunsă și în locul ei vine o bătrână care reprezintă
spiritele moșilor și strămoșilor ce iau asupra lor posibile nenorociri.
A treia secvență este dominată de sentimentul integrării în noua stare, implicând
resemnar ea totală la bucuriile vârstei tinere. Noua stare este așteptată ca un infern, în care
încetează cântecul și horele. Putem enumera câteva etape: uncropul, calea primară la o
săptămână de la nuntă și îmbisericirea la 40 de zile după nuntă.
Într-o căsnicie există spații sacralizate: vatra care semnifică statornicia, poarta și
pragul care reprezintă locuri de trecere într -un spațiu consacrat și fântâna fiind simbol al
purității și al regenerării.

Cu o perioadă destul de mare înainte de nuntă se încep pregăti rile.
Fata ce urma a deveni mireasă trebuia să fie scoasă la Hora satului. Acest lucru îl
făcea unul dintre cei mai de seamă flăcăi ai satului sau chiar fratele fetei. După ce se încheia
dansul, fata care ieșea pentru prima dată la horă invita lăutarii și pe cel ce a scos -o la horă
acasă la masă.
Din acel moment fata putea participa la toate horele din sat alături de celelalte fete.
Acolo era observată și analizată de flăcăii din sat.
Obiceiul de nuntă ține de la alegerea starostelui și împăcare până la uncrop și cale
primară.
Nunta facilitează trecerea tinerilor dintr -o stare în alta dintr -o familie în alta dar și
schimbarea statutului social al celor doi tineri. Starostele este cel care mediază căsătoria;
poate fi un bărbat, o femeie, sau un cuplu de g ospodari, oameni respectați discreți și având
capacitatea de a conduce interlocutorii în acea misiune. În caz că eșuează, inițiativa celui
care l -a trimis trebuie să rămână anonimă.
Datul mâinii sau croitul nunții este cel în care părinții mirilor cad de a cord asupra
pornirii nunții și pecetluiesc această înțelegere prin datul mâinii atât de către miri cât și de
părinți.
Datul mâinii era un legământ sacru care se consfințea prin mărturia starostelui care
trebuia sa taie mâinile – ca la pariu – cu care cei i mplicați se legau.
Din acest moment mireasa începe să pregătească elementele de nuntă.
Momentul cel mai important îl constituie logodna numită și așezare, este un preludiu
al nunții. Este vorba de o petrecere cu muzică, la care alături de rude sunt invit ați și prietenii,
vecinii. Acum se numesc vorniceii și domnișoarele de onoare – druștele. Se aleg nașii de
cununie care pot fi cei de botez sau alții. Druștele trebuie să coase batiste pentru a le pune la
mână la vornicei. Nașii nu trebuie să fie rude cu n iciunul din miri. Se alege vornicul de masă
cel care dirijează treburile la nuntă.
Nașul avea obligația să aibă grijă ca toate cele trebuitoare nunții să fie pregătite.
Mireasa coase un costum pentru mire iar mirele straie frumoase pentru mireasă.
Mirel e venea la mireasă de unde pleca la casa lui cu zestrea acesteia. Zestrea trebuia
plătită mai mult simbolic unor rude ale miresei.
Plata rituală este bararea drumului sau la poartă când mirii plecau de la casa miresei.
Acest dar se chema „vulpe”, doar cân d mirii erau din sate vecine. Plata se făcea prin băutură
sau bani.

Înhobotatul miresei este un ceremonial ce se realiza de un grup de fete de vârsta
miresei, sau de un grup de femei măritate, în fruntea lor aflându -se nașa mare. El reprezenta
înveșmântar ea miresei cu rochie, coroniță, voal, buchet.
Muzicanții cântă cântece de despărțire a miresei de familie, de fete.
Bărbieritul mirelui era realizat mai demult de un grup de flăcăi, apoi de naș, iar acum
de un profesionist. Acest ritual marca momentul când mirele își dădea jos barba de flăcău.
Drumul mirilor este presărat cu gesturi, acte magice menite să asigure bunăs tarea și
fericirea cuplului, să -i ferească de tot felul de necazuri.
Masa tinerilor numită masa de mire este ultima petrecere la care mirele și mireasa
participă împreună cu cei de vârsta lor. Este un act care consfințește despărțirea definitivă de
cei de vârsta lor.
Masa de primire este o masă în curtea mirelui la care se așează pe masă 2 colaci
închinați mirilor – pentru a avea belșug, unul din colaci se dă înapoi pentru a nu se pierde
mâna darului.
Masa cea mare sau ospățul este deschisă de vornic prin tr-o orație. Orația a fost
înlocuită de o rugăciune. La final, după închinat se aduce o găină pregătită pe care nașul o
joacă semnificând consumarea căsătoriei.
Deshobotatul miresei marchează finalul nunții. Acum are loc și furatul miresei. Se
aducea de ob icei, întâi o bătrână sau o fetiță mică. Apoi nașa îi scoate voalul miresei pe care
îl înlocuiește cu o basma, astăzi pălărie sau floare. Este momentul culminant – trecerea la
statutul de nevastă. A doua zi se face cale primară numită și ciorba miresei.
Nunta este unul dintre cele mai interesante obiceiuri ale unei familii. Spectacolul
popular este aproape fabulos. Actele de căsătorie sunt menite să aducă prosperitate,
înmulțire, fericire și integrare socială a tinerei familii. În contextul obiceiurilor fa miliale
nunta are un statut privilegiat. Este un buchet de tradiții și obiceiuri cu o masă mare, unde
oamenii stau alături și cinstesc un pahar cu vin, dansează o horă ținându -se de mâini. Bucuria
întemeierii unei familii este sărbătorită cu alai și lăutar i. Nunta începe duminica dimineața
când se pleacă de la socrul mare cu muzică și alai la nuni, iar de acolo la mireasă.
O zicală spune: cine nu își construiește o casă, nu crește un copil, nu sapă un puț, și
nu plantează un copac, degeaba mai trăiește. De aceea satele din zona Vînătoriului sunt mai
verzi, casele tot mai frumoase și se pot vedea puțuri de -a lungul străzilor.

1.2.5. ÎNMORMÂNTAREA

Moartea unei persoane este marcată în folclorul românesc de un complex de rituri
funebre. Marea despărțire de lumea vie este o trecere ireversibilă în lumea de dincolo. În
mentalitatea populară lumea de dincolo este o lume funcțională reprezentată printr -un model
caracteristic fiecărei culturi. Aceasta este înțeleasă ca un tărâm în care starea persoanei
depinde de comportamentul moral avut în viața pământească. Lumea morților este opusă
lumii vii dar nu este străină de aceasta.
Apropierea unui deces afectează spațiul în care se află cel însemnat cu pecetea morții,
evenimentul funest fiind precedat de cele întâmp late în jur: se sparge oglinda pe neașteptate,
sticla de la ferestre sau uși plesnește fără motiv, icoanele sau tablourile de pe pereți cad ori
se răsucesc, trosnesc grinzile casei, masa pocnește din senin etc. De asemenea, membrii
familiei presimt la rând ul lor apropierea sfârșitului celui bolnav sau a unui membru bătrân
din familie. Pe degete sau în palmă le apare o mică pată galbenă sau chiar semnul lumânării.
Apropierea de geam a unei păsări sălbatice, cucuveaua sau bufnița este un alt semn
prevestitor.12
Când cineva moare, rudele au obligația mai întâi să anunțe preotul satului, iar acesta
trimite dascălul să citească mortului psaltirea, sau cum spun sătenii, să citească „stâlpii”. În
această zonă se obișnuiește ca defunctul să fie scăldat de către pers oane care nu -i sunt rude
și sunt de același sex. După scăldat este îmbrăcat cu haine noi, așezat în sicriu, făcându -i-se
un balsam dacă este cazul, apoi se aduce sfeșnicul de la biserică. La cap i se pune o lumânare
aprinsă, făcută din ceară curată, având lungimea mortului, ce poartă numele de „toiag”. Pe
piept este așezată o icoană mică și două buchete de flori, iar cei care vin să -i aducă un ultim
omagiu îi pun pe icoană bani și flori. Mortul este ținut trei zile în casă, după care este dus la
biserică și apoi la groapă.
Moartea unei persoane produce un dezechilibru în viața de familie și implicit în viața
comunității folclorice. De aceea la moartea cuiva participă nu numai rudeniile ci întreaga
colectivitate. Participarea în număr mare sau restrâns la o înmormântare este determinată de
legăturile de familie, situația socială sau reputația profesională și vârsta. De obicei la
înmormântarea persoanelor răpuse de o moarte năprasnică sau o moarte fulgerătoare
participă întreaga colectivitate.

12 Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român (1915), ediție îngrijită de Iordan Datcu, Editura
Grai și suflet – credința națională, București, 2003, p.148

Înmormântarea s e face sub formă de nuntă. Ceremonialul funerar este dominat de
rituri care marchează deplina integrare a defunctului în lumea morților.
În drumul spre cimitir convoiul funebru face cele douăsprezece opriri în special la
poduri, la răscrucile drumurilor, unde se așază punțile. La fiecare oprire se citește câte una
din cele douăsprezece Evanghelii. Printre opririle obligatorii se numără și acelea de la pragul
și poarta casei, de la ușa bisericii, intrarea în cimitir, peste care nu se trece decât dacă au fos t
întinse bucăți de pânză, covoare și lucruri ce alcătuiesc așternutul. Toate acestea se dau de
pomană.
La biserică, după terminarea slujbei, preotul ține o cuvântare în care povestește câte
ceva din viața defunctului.
Ajungând la cimitir, sicriul este coborât în groapă pe două bucăți de pânză sau
cearșafuri albe care apoi sunt date groparilor. Tot un obicei înrădăcinat în Moldova este datul
găinii peste groapă, a unei căni cu vin și lumânării celui ce a săpat groapa pen tru ca sufletul
celui mort să fie ușor ca pasărea. Preotul pecetluiește groapa definitiv aruncând peste sicriu
câteva lopeți cu pământ, după care se stropește sicriul cu vin, făcându -se semnul crucii peste
groapă.
Actul bocirii se bazează pe o credință st răveche după care sufletul mortului simte ce
se petrece în jurul lui și ar constata prin bocet că este regretat de rude și prieteni, ceea ce l –
ar mulțumi. Conceput ca o conversație continuă cu mortul, bocetul, are de cele mai multe ori
o formă dialogată: s e adresează rugămintea de a reveni la comportamentul firesc din viață,
este întrebat pentru ce s -a gătit așa frumos sau pentru ce pleacă. Se realizează o evocare
cvasibiografică a defunctului, sunt amintite împrejurările în care a murit, jalea lăsată în
familie.
Bocetul exprimă într -o măsură mai mare sau mai mică, conștiința dureroasă
pricinuind imposibilitatea de a depăși misterul morții, limitele impuse de destin.
Impresionantă este imaginea poetică ce se referă la putrezirea corpului.
Sub aspect stilisti c, cea mai evidentă caracteristică a bocetelor o formează frecvența
mare a versurilor de invocare a defunctului prin folosirea diminutivată a apelativului familiar
sau a gradului de rudenie: puiul meu, bunul meu, tătuca meu, mândra mamei, draga mamei
mires ucă, măicuță miluța noastră.

1.2.6. OBICEIURI DE IARNĂ

În ciclul de obiceiuri tradiționale românești ce conțin o varietate de datini și
manifestări, cu o amplă desfășurare în viața satului, un loc deosebit îl ocupă obiceiurile de
iarnă.
Modalitățile de sărbătorire sunt foarte numeroase, de o deosebită bogăție, implicând
participarea întregii colectivități, inclusiv a copiilor. Dacă multe dintre aceste manifestări
tradiționale par a fi aparținut în trecut categoriei de vârstă a tineretului , altele par a fi fost
practicate doar de către copii. Grija maturilor a fost dintotdeauna să -i facă pe copii să
cunoască și să practice aceste frumoase obiceiuri. Astfel, obiceiul de a umbla în această
perioadă în grupuri organizate, mai mult sau mai puți n numeroase, pentru a adresa urări de
belșug, sănătate și prosperitate membrilor colectivității ne apare present în egală măsură și
în repertoriul copiilor.
Perioada de desfășurare a acestora este de la 23 decembrie până la 7 ianuarie,
perioadă în care se derulează sărbătorile creștine -ortodoxe de iarnă.
În folclorul nostru, cele 12 zile care formează sărbătoarea Anului Nou este cel mai
important ciclu sărbătoresc popular tradițional, cel mai bogat și colorat prilej de manifestări
folclorice.
Repertoriul obiceiurilor de Anul Nou cuprinde, sub forma lor tradițională colinde
(colindele de copii, plugușorul, buhaiul), jocuri cu măști (capra, ursul), teatru popular cu
temă haiducească (Banda lui Bujor, Banda lui Jianu, Pacea Generală, Arnăuții).
Cu durată di ferită în timp și cu variate forme de realizare, chiar cu variații în
cuprinderea repertoriului, obiceiurile de Anul Nou sunt variate regional. Deosebirile
regionale corespund și etapelor diferite în care se găsea în dezvoltarea lui, folclorul
diferitelor ținuturi. Răspândirea geografică a obiceiurilor oglindește în acest fel și
dezvoltarea lor istorică, dar, de multe ori, aceste deosebiri nu se datorează numai
schimbărilor care au intervenit în cursul procesului de dezvoltare, ci au existat chiar de la
început, din momentele în care s -au închegat, în diferite ținuturi, comunitățile sociale locale.
Pe lângă colindat, plugușorul, buhai, jocuri cu măști și teatrul cu tematică
haiducească, cărora le asigură întreaga solemnitate tradițională, există obiceiul de a se
organiza petreceri și jocuri care, în perspectiva câșlegilor, nu erau indiferente tinerilor și nici
chiar bătrânilor, părinților. Acum vor face parte din cete tinerii care intră în rândul flăcăilor
și fetele care intră la horă.

COLINDATUL

Colindatu l deschide, de obicei, ciclul celor 12 zile ale sărbătorii Anului Nou. El
începe în seara de Ajun și continuă uneori chiar până în ajunul Anului Nou. La colindat
participă tot satul tradițional, deși efectiv colindă doar copiii. Colindele copiilor sunt scu rte,
vestesc sărbătoarea, urează belșug în miei, viței, purcei și cer în versuri pline de haz darurile
cuvenite: mere, pere, colaci.
Cuprinsul colindului este variat, dar, totuși, două categorii se disting mai bine : cele
care au conținut religios și alte le cu un conținut lumesc. Colindul copiilor are un repertoriu
restrâns, alcătuit din texte mici și ușor de memorat, texte -urări recitate.
Ajunși în seara de 24 decembrie, colindătorii îmbrăcați în straie de sărbătoare,
pornesc pe ulițele satului. Ei merg, în grupuri de 3 -4, din casă în casă, având un săculeț în
care își pun darurile. În ajunul Crăciunului se mănâncă turte cu nucă sau cu julfă. Acestea
sunt făcute din făină și semnifică scutecele Mântuitorului.
Urarea de Moș Ajun sau colinda din seara de 24 decembrie are menirea de a aduce
mângâiere, desfătare sufletească obștei, de a vesti sărbătorirea Nașterii Domnului nostru
Iisus Hristos, duc gând de belșug și lumină în inima gospodarilor.
Colindele pe care copiii vânătoreni le cântă, nu diferă de cel e cântate în alte regiuni,
deoarece se alătură celor tradiționale, închinate acestor sărbători. Cele mai cântate colinde
sunt : „Trei păstrori”, „O, ce veste minunată”, „Florile dalbe” sau „Sculați gazde, nu
dormiți” :
„Sculați gazde, nu dormiți
Vremea e să vă treziți.
Casa să o măturați
Masa să o încărcați.
Noi umblăm și colindăm
Și pe Domnul lăudăm
Că s-a născut Domn prea bun
În lăcașul lui Crăciun.
S-a născut un Domn frumos
Numele lui e Hristos.
Nu dormim în astă seară,
Ci ședem în privegheală.
În seara lui Moș Ajun

Vin copiii lui Crăciun
Să cânte, să colindeze
Viață lungă să ureze,
Tuturor ce stau în casă
Si se veselesc la masă.”

PLUGUȘORUL ȘI JOCURILE CU MĂȘTI

Plugușorul este un străvechi obicei agrar. În ajunul Anului Nou, ceata de urători
formată din 2 până la 20 de urători, pleacă din casă în casă să ureze cu plugușorul, sau să
„hăiască”. Urarea se înfăptuiește prin prezentarea dramatică a muncilor agricole n ecesare
obținerii pâinii : arat, semănat, secerat, treierat, măcinat, frământat, menită să aducă belșug
în agricultură, felicitând pe cei ai casei urându -le belșug și fericire, bunăstare pentru anul
care vine. Pentru desfășurarea urării se folosesc clopoțe lul, buhaiul, biciul și doba. Urătura
era însoțită demult de un plug în miniatură, împodobit cu flori artificiale, având un clopoțel
între coarne și însoțit de diferite instrumente muzicale. Buhaiul este confecționat dintr -o
putină mică. Aceasta se înfundă la unul din capete cu o piele bine întinsă. Printr -un orificiu
se introduce o șuviță de păr de cal cu nod la capăt, pentru a nu putea ieși oricât s -ar trage de
ea. Copilul care trage buhaiul își udă mâinile cu borș și astfel se produce un sunet asemănător
cu răgetul buhaiului sau taurului.
„Mâine anul se -noiește
Plugușorul se pornește
Plugușor cu șase boi,
Plugușor mânat de noi
Urați flăcăi, mânați, măi !
Boii, boii dinainte
Cu cornițe poleite
Boii, boii din mijloc
Cu cornițele de foc
Urați flăcăi, mânați, măi !
Mai cu bine, mai cu rău
Am ajuns de Anul Nou
Dacă nu vă supărăm
Ne dați voie să urăm ?

Si acum, cinstită gazdă
Ne-nvoiți să tragem brazdă ?
Nu forțat, ci cu tocmeală
Si cu bună rânduială !
Seara bine a -nserat
În ogradă v -am intrat,
Di păreți ne-am rezemat,
Di urat ne -am apucat.
Dați-vă pe la fereastră
Și-ascultați urarea noastră!
Lipiți -vă de perdele
Și-ascultați vorbele mele!
Mânați, măi!
Asta-i seara de pe urmă
Vin plugarii de vă ură
Si vă zic întru mulți ani
Săltărașul plin cu bani
Ocoalele cu juncani,
Hambarele pline cu grâne,
Mesele pline cu pâine.
Mânați, măi !
De urat am mai ura
Că mai știm câte ceva
Dar ni -i teamă c -o-nsera
Că suntem cam mititei
Si ne latră câinii răi.
Nu suntem de la Mitoc
Unde -ngheață apa -n tioc
Și găluștele pe foc.
Nici de la Ciuca -Buca
Unde -i mămăliga cât nuca
O păzesc doisprezece cu măciuca.
Suntem de la Vînători
Unde -s oameni muncitori.

Dediței și clopoței
Înc-o roată, măi flăcăi.
Hopuri, hopurele
La mulți ani cu viorele !
Hopuri, hopurate
La mu lți ani cu sănătate !
La picioare zurgălăi,
Opriți plugul, măi flăcăi !”
Plugul era altădată un plug adevărat, frumos împodobit cu crengi de brad și cu
panglici sau hârtie colorată, tras de doi sau patru boi, de asemeni împodobiți și ei cu panglici.
Plugușorul a evoluat treptat și a ajuns la formele spectaculare, sărbătorești, de astăzi. Prin
înmulțirea momentelor de umor și ironie, acesta devine o poveste versificată menită mai mult
să distreze decât să provoace rodire, cum credeau țăranii satelor patriarhale.
Un alt obicei este umblatul cu capra. Asemeni altor jocuri cu măști și în jocul caprei,
pe lângă măștile clasic e (capra, ciobanu l,vrăjitoarea) există și măști mai puțin plăcute, care
prin strigăte, chiote și mișcări caraghioase stârnesc umorul și veselia. Jocul „Caprei” este un
ritual menit să aducă rodnicie anului care u rmează și spor la animale, de aceea oamenii
așteaptă cu nerăbdare ca acest joc să le treacă pragul porții. Flăcăii joacă pe stăpâna casei și
pe fete, invitându -le astfel la balul care are loc în seara de Sfântul Vasile. Masca folosită în
jocul Caprei este împodobită cu hurmuz, confecționat prin răsucire, cu mărgele și panglici
colorate. Botul este din lemn, iar maxilarul inferior este mobil, fiind tras de o sfoară, în
timpul jocului el „clămpănește” și dansează precum i se cântă :
„Ța, ța, ța, căpriță, ța
Și la dreapta tot așa
Sus, sus, sus căpriță sus
De la munte te -am adus
Cu cercei și cu hurmuz
Cu cercei și cu mărgele
C-așa-i place mândrei mele.
La stejarul retezat
Capra noastră s -a culcat
Ș-o strâgat la vânător:
– Împușcați -mă să mor!
Cheamă baba vrăji toare

Să vadă capra ce are.
– Leană, codileană
O lingură de apă ai vrea?
– Nu !
– Dar un joc ai mai juca ?
– Da !
Asta-i capră adevărată
Si la spate coadă lată
Căprița -i din Vînători
Și-i iernată cu strujăni
Si-i varată cu tărâțe
Nu-i curg ochii ca la mâțe.
Hai, căpriță să jucăm
Cu toți să ne bucurăm
Si la anul care vine
Să ne întâlnim cu bine !
La anul și la mulți ani !”
Versurile folosite la acest joc sunt ritmate, hazlii, cu tentă satirică, amuzante și îi
antrenează pe copii.
O altă mască folosită în jocurile de Anul Nou și foarte îndrăgită de tinerii satului este
ursul. Pentru confecționarea acesteia se folosesc bucăți de blană sau piele de oaie care,
asamblate cu răbdare și migală dau înfățișarea cât mai apropiată de realitat e. Ca și la capră,
capul ursului se împodobește cu hurmuz și mărgele. I se pune o verigă în nas și lanț, iar în
labă o bâtă în care se sprijină. Ursarii bat doba și cântă, repetând strigăturile de joc ale
ursului :
„La o parte, faceți loc
Să intre Martin în joc.
Vine ursul de la munte
Cu țărțămurile -n frunte
Numa -n coate și genunche.
Ia te urcă pe ciomag
Ca fasolea pe harag
Si te-arunc -odată -n sus
Să semeni a pui de urs !

Usturoi căpățânos
Asta-i ursul cel frumos
Rămâi gazdă sănătos !
Și să ne vedem cu b ine
Și la anul care vine .”
Cântecele de stea și sorcova sunt alte tradiții la care copiii participă în mod obișnuit.
Acestea se desfășoară în prima zi a Anului Nou, în ziua de Sfântul Vasile și au aceeași
menire : de a ura gospodarilor zile senine, sănăta te, spor la toate, casă îmbelșugată, veselie
și fericire și numai împliniri, iar garanție a acestor urări să fie semănătura lor :
„Sorcova,
Vesela,
Să trăiți,
Să-mbătrâniți
Ca merii,
Ca perii,
In mijlocul verii,
Ca vița de vie,
La Sfânta Mărie.
Anul Nou ce vine
Cu zile senine
Si cu sănătate
Si cu spor la toate.
La anul și la mulți ani !”

TEATRUL F OLCLORIC

Aproape fiecare regiune a avut în trecut un haiduc al său pe care poporul l -a socotit
luptător pentru libertatea socială. Imaginația populară a atribuit haiducilor calități deosebite,
uneori supranaturale, care i -au ajutat să iasă întotdeauna biruitori. În jurul figurii haiducului,
poporul a concentrat, în chip legendar, toată revolta sa, toate speranțele în viitor, tot
optimismul său. Aceasta est e „temelia socială a teatrului cu tematică haiducească, prin ea se
explică rolul pe care l -a căpătat această categorie în folclorul nostru”13. Teatrul popular cu

13 Mihai Pop, 1999, Obiceiuri tradiținale românești , Editura Univers, București

tematică haiducească este răspândit în toată Moldova. În Vînători -Neamț, alături de Banda
lui Jianu, Banda lui Bujor, se mai întâlnesc și piese în care apar și alte personalități istorice,
alături de haiduci : Pacea Generală, Banda Codrenilor. In toate aceste piese apar și arnăuții,
care au rolul de a aduce veselia în casele oamenilor, prin jocul sp ecific zonei. Ei sunt cei ce
invită fetele gazdei la dans, dar și la balul din seara Sfântului Vasile.
Piesa Banda lui Bujor începe prin
prezentarea haiducilor, care -și așteaptă
căpetenia. După apariția acestuia, apare
îndată potera. Urmează o dispută î ntre
comandantul poterei și căpetenia
haiducilor care este prinsă și legată în
lanțuri. Haiducii tratează cu potera pentru
eliberarea conducătorului lor. Obțin
aceasta pe diferite căi, fie convingându -i
să adere la lupta lor, fie cumpărându -i. Piesa se ter mină printr -o scenă în care căpetenia
haiducilor, eliberată, este sărbătorită. In desfășurarea dramatică a piesei, care se joacă de la
casă la casă, deci fără de cor, printre replicile vorbite apar deseori cântece cu tematică socială
sau cântece haiducești din repertoriul folcloric tradițional. Acestea constituie, de fapt, miezul
întregii piese și servesc atât la caracterizarea situațiilor, cât și a personajelor. Alături de
cântecele cu caracter folcloric, teatrul cu tematică haiducească cuprinde și o serie de cântece
care poartă amprenta cărturărească.
Analiza textelor de teatru popular cu tematică haiducească „ne arată legăturile lui cu
jocurile dramatice populare mai vechi, dar și cu teatrul cărturăresc de la începutul literaturii
noastre dramatice”14.
La închegarea diferitelor variante de teatru popular cu tematică haiducească, care
circulă astăzi în folclorul nostru au contribuit vechile forme de teatru popular din cadrul
obiceiurilor de Anul Nou, cântecele tradiționale de luptă socială, cântecele haid ucești epice
și lirice, dar și teatrul cult cu tematică haiducească de la începutul secolului trecut, broșurile
în proză și versuri despre viețile haiducilor, precum și baladele haiducești publicate în
colecțiile de literatură populară.

14 Mihai Pop, 1976, Obiceiuri tradiționale românești, Institutul de Cercetări etnologice și dialectologice,
București, p. 83 -84

1.2.7. CÂNTECUL P ROPRIU -ZIS

În cadrul liricii neocazionale cântecul propriu -zis este genul cu cea mai mare
răspândire și de cea mai intensă circulație. El s -a dovedit a avea totodată o mare viabilitate,
reieșind în mod evident din capacitatea sa de a se înnoi permanent, d e a se adapta
schimbărilor ce se petrec în gustul popular. Permanenta înnoire explică numărul foarte mare
de tipuri melodice existente în repertoriu.
Stilul modern al cântecului propriu -zis s-a format în primele decenii ale secolului
XX, răspândindu -se foarte rapid în întreaga țară. Una din sursele sale a fost cântecul de stil
vechi cu substrat pentatonic, cu afirmarea paralelismului major -minor.
Tendi nța de trasformare se manifestă în mod unitar în mai multe trăsături. Unele
rânduri sunt amplificate cu refrene de sprijin sau la măsura versului dublu ; ultimul rând
deseori se cântă pe refren, nu o dată cu un mare număr de silabe. Structura ritmică din
parlando rubato s -a transformat în giusto, păstrând prelungirile de la cezuri, în valori lungi,
măsurabile ; unele prelungiri din interiorul rândurilor s -au transformat în formule ritmice
fixe. Ornamentația a dispărut.
Procesul de transformare a cânteculu i nu s -a încheiat. Se întrevede cristalizarea unui
strat contemporan, cu melodii înrudite cu cântecele de joc.

1.2.8. SUPERSTIȚII, CREDINȚE, OBICEIURI

Religia predominantă a locuitorilor din comuna Vînători -Neamț, în principiu, este
cea creștină, ortodoxă, amestecată pe alocuri cu diferite credulități mitice străine, rezultat al
fricii de necunoscut precum și al lipsei de instrucție. Femeile însă – și cu deosebire cele
lipsite de orice educație – posedă o credință cu mult mai tenace, mai îndărătnic ă și mai
nețărmurită în acest domeniu necunoscut, decât bărbații.
Ele au un fel de calendar al lor propriu tipărit într -o fecundă imaginație pe care prin
ereditate îl transmit copiilor și prin grai și fapte celorlalte ființe cu care stau pe același grad
intelectual. Nimic nu le poate scoate din credința lor și orice încercare este ridiculizată;
pentru că dacă în vreuna din „zilele oprite și cu primejdie” ar întreprinde oricine ceva și dacă
întâmplarea ar aduce cu sine un ce extraordinar, atunci acel ce este atribuit faptului, că
lucrarea s -a efectuat într -una din zilele nefaste și în consecință ca o justă pedeapsă a lui
Dumnezeu ori a sfântului ce nu a fost prăznuit cu o adevărată cinste.
Fondul tuturor superstițiilor este numai religios. Astfel, vom însemna câteva:

Lunea trebuie început orice lucru de ispravă, pentru ca Dumnezeu să ajute a se
termina curând și cu bine; în această zi mulți postesc pentru diferite boli; nu este bine să se
dea bani din casă și cu deosebire dimineața.
Marțea nu este bine de ple cat la drumuri îndelungate nici a începe vreun lucru de
căpetenie.
Joia nu trebuie să se spele cineva pe cap, pentru că este rău de năpaste, ci sâmbăta
pentru că toate bolile și durerile de cap se duc pe „apa sâmbetei”.
Duminica este păcat a se tăia chiar și un lemn de pus pe foc, pentru că se dă cu toporul
(barda, cuțitul) în Maica Domnului.
În ziua de Spolocanie nu trebuie să se mănânce nimic, precum nici să se facă altceva
decât a spăla blidele.
Noaptea nu este bine de măturat și cu atât mai mult de a d a gunoiul afară; ci, dacă
este, să se strângă în dosul ușii de la tindă și să se presare sare mărunțică.
La 10 noiembrie încep sărbătorile Filipilor, care sunt în număr de șapte și la 24
noiembrie se termină prin serbarea lui Filip Șchiopul, care este și c el mai mare dintre toți.
De 1 martie pun un ban la gât sau la mână (mărțișor), legat cu fir de ață roșie împletit
cu albă, pentru a fi frumoase și a nu -și pierde rumeneala obrajilor peste an. Iar pe data de 1
mai pun ața pe trandafiri și banul îl beau pe i arbă verde.
La 9 martie este Joimărița. În această zi aprind bucăți de cârpe noi și se afumă prin
casă; se fac focuri cu gunoaie măturate de prin ogradă; și după cum se pierde fumul în aer,
așa să se piardă Joimărița și să nu nimerească casa aceea.
Cele no uă marți după Paști sunt sărbătorite, pentru a înlătura răzmerițele, războaiele
și vărsările de sânge, care aduc multă pagubă, multă scârbă și multe lacrimi.
La 17 martie se sărbătoresc Alexiile, cărora li se mai zice și Alexi – Boji (Omul lui
Dumnezeu); a tunci trebuie să se afume prin case, grădini, etc. și fiindcă în această zi „înviază
toți șerpii” ieșind la drumuri, să se păzească a omorî vreunul căci este mare primejdie peste
an și nu mai are leac la descântec.
Tot în martie, baba Dochia ține de la 1 până pe 12, căci trebuie să -și scuture cele 12
cojoace. În acest interval orice om alege o zi și după cum va fi timpul în acea zi (frumos ori
urât), așa va fi și traiul celui ce o alege peste anul acela.
Vinerea celor 12 vineri, trebuie să se postească de mâncare cu desăvârșire.
Ropotinul, serbare mare ca și paștele, cade în cele trei marți de după Paști.

Luni (după Duminica Tomei) sunt paștele „blajinilor”. În ziua aceasta se dau pe apă
cojile de ouă roșii, ciocnite în ziua învierii, care fiind văzute de către Blajini, aceștia cred
atunci că au sosit paște de la români și se apucă și ei de sărbătorit.
Asemenea Paștelor, mai sunt cele nouă joi consecutive Învierii, dintre care a opta
numită joia iepelor și a noua numită joia verde au primordialitate celorla lte șapte, sărbătorite
mai puțin. O parte țin vinerile în locul joilor, pentru ca roadele pământului să se poată urzi
și să nu le bată grindina; tot pentru acest cuvânt țin și ziua de 19 iunie, când cade Iuda
purtătorul tuturor vânturilor și a furtunilor, care bântuie ogoarele și semănăturile cu grindină.
Felul practicilor magice și a superstițiilor este imens: pentru bărbat, pentru femeie,
pentru bine și rău, pentru măritat, pentru urât, pentru boală, moarte, ploaie, etc. Religiile le
condamnă însă. Cauzel e apariției lor sunt asemănătoare cu ale religiilor, dar ele se păstrează
exclusiv prin tradiție și obișnuință.
În zona Văii Ozanei se păstrează obiceiuri arhaice, bine conservate, cu motive și
elemente ale mitologiei populare, în care se împletește fantas ticul cu realitatea
înconjurătoare, văzută prin prisma comunității sătești.
Copilul care plângea era considerat deocheat și i se descânta de „făcătură”,
considerându -se că era atins de duhul cel rău. Practica descântecului cere folosirea apei
„neîncepute” , care să fie luată din fântână înainte de răsăritul soarelui și pe nemâncate. Se
invocau cifrele 3, 7, 9, în descântece (de exemplu, 9 cărbuni, ape din 7 izvoare). După ce s –
au aruncat cărbuni aprinși într -o oală cu apă, bătrâna ce descânta, spunea, făcân d semnul
crucii deasupra apei, cu un obiect ascuțit:
„Fugi deochi, dintre ochi
Că te -ajunge soarele
Și-ți taie picioarele.
Fugi, deochi
Din fața obrazului
Din zgârcitul nasului
Din grumajii gâtului
Din creierii capului…
Din splină
Din inimă
Să ieși și să te duci
Că eu te -am descântat
Cu mâna ți -am luat

Și-n vânt te -am aruncat
Să rămâie (Vasile….Ion) curat
Luminat
Ca floarea câmpului
Ca roua dimineții
Ca bucuria vieții.”
Celui descântat i se dădea să bea de patru ori din vasul cu apă descântată, apoi era
frecționat pe frunte, față, gât cu acea apă. Și astfel, duhurile cele rele fugeau și copilul se
liniștea, adormind.

Capitolul al II -lea: PROIECT PENTRU CURRICULUM LA DECIZIA ȘCOLII –
CUNOAȘTEREA ȘI VALORIFICAREA REPERTORIULUI TRADIȚIONAL
ROMÂNESC DIN ZONA VÎNĂTORI -NEAMȚ, JUDEȚUL NEAMȚ

2.1. PROGRAMA ȘCOLARĂ PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL GIMNAZIAL

Disciplina: CUNOAȘTEREA ȘI VALORIFICAREA REPERTORIULUI
TRADIȚIONAL ROMÂNESC DIN ZONA VÎNĂTORI -NEAMȚ, JUDEȚUL NEAMȚ

STRUCTURA PROGRAMEI
Programa școlară are următoarea structură:

– care asigu ră identificarea locului acestui curs opțional în ansamblul
planurilor -cadru de învățământ;
ționale;
Valori și atitudini care contribuie la studiul folclorului în gimnaziu;

2.1.1. NOTA DE PREZENTARE

În ansamblul său, ca proces complex și unitar ce se desfășoară st adial, educația
muzicală are drept scop dezvoltarea sensibilității estetice a elevilor, a capacităților de

exprimare și receptare muzicală, prin activități practice de cântare (vocală și instrumentală)
și prin audiții muzicale. În acest context, studierea folclorului muzical reprezint ă o extindere
a competențelor dobândite în acest domeniu.
În Dicționarul de termeni muzicali al Academiei Române, Institutul de Istoria Artei
„G. Oprescu”, apărut la Editura Enciclopedică în anul 2010, este explicat pe larg termenul
folclor. Acesta provine din limba engleză și derivă din folk „popor” și lore „știință,
înțelepciune”, deci, „știința, înțelepciunea poporului” și a fost adoptat, treptat, de majoritatea
popoarelor europene. La români, cuvântul folclor a fost accep tat la sfârșitul sec. 19 (Hașdeu –
1885, G. Ionescu -Gion -1883, Iorga -1893) cu grafia folklore. Astăzi, termenul definește
„totalitatea operelor de artă create de popor, având trăsături de conținut și formă specifice.
Parte integrantă a culturii naționale, fo lclorul reprezintă prima etapă a culturii spirituale, în
care se reflectă în chipul cel mai direct și mai sincer spiritualitatea unui popor, modalitățile
de simțire și gândire, concepțiile despre lume și societatea acestuia”15. În ansamblul său,
folclorul cuprinde acele manifestări artistice din diverse domenii: domeniul literar (folclorul
literar), muzical (folclorul muzical), coregrafie (folclorul coregrafic) și dramatic (teatrul
folcloric). Conceptul în sine nu are o accepțiune unilaterală din partea fol cloriștilor români.
Astfel, unii înglobează în acest termen întreaga cultură materială și spirituală a unui popor,
alăturând celor enunțate mai sus și etnografia și arta plastică. Trăsăturile fundamentale ale
folclorului sunt : caracter ul colectiv (deși cre at inițial de un individ, reprezentant al
colectivității, produsul folcloric este preluat apoi de ceilalți membri care au libertatea de a -l
transforma), este anonim, oral, accentuat tradițional, sincretic (îmbinare a textului poetic cu
melodia și dansul sa u numai cu melodia), funcțional.
Având în vedere toate aceste aspecte legate de noțiunea de folclor, ne vom raporta în
cele ce urmează la folclorul muzical și importanța descoperirii, păstrării și transmiterii
acestuia prin intermediul tinerei generații. Și dacă acesta poate reprezenta scopul
fundamental al unor proiecte educaționale sau obiectivul general al unor discipline de
specialitate studiate în liceele vocaționale, folclorul poate îmbunătăți și oferta
Curriculumului la decizia școlii în cadrul înv ățământului gimnazial.
Disciplina op țională denumită „Cunoașterea și valorificarea repertoriului tradițional
românesc din zona Vînători -Neamț, județul Neamț” reprezintă o provocare pentru
învățământul gimnazial, în studiul folclorului muzical dintr -o arie geografică restrânsă la

15 Dicționar de termeni muzicali , 2010, Academia Română, Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu”, Editura
Enciclopedică

teritoriul comunei Vînători -Neamț din județul Neamț. Programa de față reprezintă o adaptare
pentru învățământul gimnazial , potrivit particularităților de vârstă și intelectuale ale elevilor,
a Programei școlare pentru clasa a IX -a filiera vocațională, profilul artistic, specializarea
muzică, secția folclorică, „Etnografie și folclor muzical” (curriculum diferențiat), aprobată
prin ordinul ministrului nr. 3458/09.03.2004, dar și o continuare firească și extinsă a
programelor școlare pentru disciplina „Educație muzicală”, învățământ gimnazial, aprobate
prin ordinul ministrului nr. 5097/09.09.2009.
Noul curriculum promovează o abordare diferită a studierii muzicii prin intermediul
folclorului muzical, cu scopul de a crea elevilor condi ții optime descoperirii și valorificării
propriilor disponibilități intelectuale și afective, în vederea atingerii performanței.
Potrivit anexei nr. 1 la ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr.
3458/09.03.2004, din programa școlară pe ntru disciplina „Etnografie și folclor muzical”,
finalitățile care vor sta la baza acestui curriculum pot fi următoarele:16
– investigarea, explicarea și interpretarea fenomenului muzical folcloric, utilizând
concepte specifice;
– asimilarea unui repertoriu rep rezentativ pentru genurile studiate;
– realizarea și valorificarea corelațiilor dintre folcorul muzical, cel literar, dramatic și
coregrafic;
– manifestarea unei atitudini pozitive și responsabile față de tradițiile și creațiile
folclorice.
Structura și conțin utul actualei programe va oferi profesorului o mare libertate în
selectarea acelor demersuri didactice, metode, mijloace și procedee care să conducă la
îndeplinirea scopului propus. O la fel de mare importanță o are implicarea elevilor în
culegerea și sele ctarea acelor materiale muzicale care vor fi studiate, dar, mai ales,
promovarea acestora prin diverse manifestări culturale.

2.1.2. COMPETENȚE GENERALE

16Conform Anexei nr.1 la ordi nul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 3458/
09.03.2004 1. Investigarea fenomenului muzical folcloric
2. Exprimarea în plan artistic, prin intermediul folclorului muzical

2.1.3. VALORI ȘI ATITUDINI

1. Conștientizarea contribuției muzicii la constituirea fondul ui cultural comun al
societății
2. Atitudinea reflexivă asupra valorii muzicii în vi ața individului și a societății
3. Gândirea autonomă și critică dobândită prin receptarea și in terpretarea creațiilor
muzicale
4. Disponibilitatea de a transfera valori estetice în viața socială, alternativă la
manifestările de tip kitch

2.1.4. COMPETENȚE SPECIFICE ȘI EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI/
CONȚINUTURI

Competențe specifice Exemple de activități/conținuturi
1.1. cântarea după auz și/sau descifrare
a unor cântece populare aparținând
unor genuri diferite, cu
descoperirea intuitivă a elementelor
de limbaj muzical – elemente de limbaj specifice cântecului
popular (linii melodice, ritmuri etc.)
– termeni de specialitate legați de
cântecele interpretate (doină, cântec, joc
ș.a.)
– vocabular arhaic desprins din textele
cântecelor
1.2. formularea unor enunțuri cu
caract er general despre folclor,
utilizând termeni de specialitate – Folclorul – definiție, etimologie:
 valori (documentară, artistic ă,
educativă)
 caracteristici (caracterul popular,
specificul național, caracterul
colectiv, oralitatea, anonimatul
etc.)
 sincreti smul 1. Investigarea fenomenului muzical folcloric

1.3. clasificarea genurilor muzicii
populare, prin conștientizarea
criteriilor de clasificare – criterii de clasificare:
 vocal sau instrumental
 ocazional sau neocazional
 ocupația
 vârsta
– genuri specifice folc lorului muzical
(cântecul propriu -zis, cântecul de joc,
colinda, doina, balada)
1.4. diferențierea auditivă a unor
genuri ale muzicii populare în
audiții, selectând elementele
specifice acestora – genuri specifice folclorului muzical
(cântecul propriu -zis, cântecul de joc,
colinda, doina, bal ada)
1.5. recunoașterea auditivă a unor
cântece din folclorul zonal local – genuri specific e zonei etnofolclorice
aparținătoare
1.6. descrierea unor obiceiuri și tradiții
populare – datini ale sărbătorilor de iarnă
– datini de primăvară și vară
– nunta ș.a.

Competențe specifice Exemple de activități/conținuturi
2.1. interpretarea vocală, fluentă și
expresivă a unui repertoriu vocal
din folclorul muzical reprezentativ,
respectând specificul acestuia – cântarea monodică
– deprinderi specific de c ânt (emisie,
respirație, dicție, intonație, frazare)
– elemente de limbaj muzical cunoscute și
rolul lor expresiv: melo die, ritm, tempo,
nuanțe, frazare
2.2. corelarea conținutului de idei al
textului unor cântece cu caracterul
melodiei, în interpretare – elemente specific e cântecului – melodia
și textul în relație unitară a expresivității 2. Exprimarea în plan artistic, prin intermediul folclorului muzical

2.3. exprimarea opiniilor per sonale
legate de câ ntecele audiate,
utilizând terme ni de specialitate – genuri muz icale folclorice
– mari interpreți ai cântecului popular
2.4. relevarea corespondențelor între
genuri din folclorul muzical și
literar, în comentarii și interpretări
artist ice – doina, balada ș.a.
2.5. culegerea de folclor muzical local – genuri ale folclorului muzical local

2.1.5. LISTA CONȚINUTURILOR PROPUSE

I. Elemente de etnografie a Comunei Vînători -Neamț
I.1. Arhitectura specifică zonei
I.2. Arta decorativă și meșteșugurile
I.3. Portul popular
II. Folclorul copiilor
II.1. Prezentare generală
II.2. Exemple din folclorul copiilor
III. Cântecul de leagăn
IV. Nunta. Orațiile și cântecele de nuntă
IV.1. Obiceiuri specifice nunții
IV.2. Orațiile de nuntă
IV.3. Cântece reprezentative din Vînători -Neamț
V. Înmormântarea. Bocetul
V.1. Obiceiuri specifice zonei etnofolclorice Vînători -Neamț
V.2. Exemple de bocete
VI. Repertoriul specific sărbătorilor de iarnă
VI.1. Colinda
VI.2. Steaua
VI.3. Plugușorul
VI.4. Jocurile cu măști: ursul, capra
VI.5. Teatrul folcloric
VII. Doina
VII.1. Doina – specie literară și muzicală

VII.2. Exemple reprezentative din zona V înători -Neamț
VIII. Balada
VIII.1. Elemente specifice baladei ca specie literară și muzicală
VIII.2. Exemple reprezentative
IX. Cântecele de ostășie, păstorești, de șezătoare
IX.1. Repertoriul specific
X. Romanța
X.1. Caracteristici ale romanței
X.2. Exemple
XI. Cântecul propriu -zis
XI.1. Prezentarea generală a cântecului propriu -zis
XI.2. Exemple reprezentative din folclorul local
XII. Cântec ul vocal de joc
XII.1. Caracteristici specifice genului
XII.2. Exemple reprezentative din folclorul local

2.2. SUGESTII METODOLOGICE

În vederea centrării actului educativ pe elevi și pentru asigurarea formării
competențelor specifice prevăzute de cursul opțional se vor concepe activități de învățare
care:

-participative (învățarea prin descoperire, jocul de ro l,
brainstormingul etc.); activitățile care decurg din folosirea acestor metode se vor desfășura
preponderent în clasă (de exemplu cele legate de învățarea cântecelor reprezentative din
folclorul zonal, realizarea audițiilor), dar și în afara clasei (reali zarea propriu -zisă a activității
de culegere de folclor)
date, realizarea scenariilor unor serbări și spectacole );
fășurată prin organizarea și participarea la
activități de valorificare și promovare a folclorului tradițional din comuna Vînători -Neamț
(spectacole, concursuri și festivaluri de gen);

-învăț are: înregistrări audio –
video, folosirea reportofoanelor digitale, a camerelor video, descărcarea fișierelor, crearea
arhivei audio -video, stocare, prelucrare audio -video, montaj, utilizare soft transcriere,
realizarea fișelor de înregistrare în vederea st ocării și arhivării etc.

Un alt element inovator al cursului îl constituie faptul că elevii vor fi implicați
deopotrivă în cercetarea propriu -zisă, în teren, a folclorului muzical, prin identificarea și
înregistrarea unor cântece populare autentice inter pretate de rapsozi populari ai zonei.
Astfel, prin cântarea vocală și implicit prin audițiile propuse, elevii vor fi stimulați
să descopere și să conștientizeze valoarea folclorului autentic, prin comparație cu
interpretările și influențele nefaste care a lterează fenomenul folcloric din zilele noastre.
Cântarea vocală va ocupa un loc important în învățarea folclorului la această vârstă, iar
repertoriul atractiv și consistent de cântece va asigura fondul muzical necesar investigațiilor
propuse, dar și atrac ția elevilor spre creația autentică, prin descoperirea adevăratelor valori
din muzica populară.
Audiția muzicală se va constitui dintr -un repertoriu valoros și autentic din muzica
folclorului național și local, iar selecția acestora va avea în vedere ilus trarea conținuturilor
precizate în programă. Ca pondere, aceasta va avea alocat un buget de timp important, ea
devenind parte componentă a lecției. Procesul audiției trebuie permanent controlat sub
aspectul concentrării și dirijat prin explicații, sugestii de natură muzicală și estetică.
Analiza cântecelor interpretate sau audiate se va concentra pe descoperirea unor
elemente legate de genuri și specificul lor, pe plan național și local.

2.3. MODALITĂȚI DE EVALUARE

1. Pe parcurs, prin:
Observarea continuă și sistematică a activității și a comportamentului elevilor: în timpul
activității didactice desfășurate la clasă, profes orul obține informații diverse și complete cu
privire la gradul de implicare și calitatea muncii elevi lor, atât individual cât și în activitatea
de grup . Observarea trebuie însoțită de aprecierea verbală asupra activității/răspunsurilor
elevilor , a prestațiilor artistice ale acestora, individual sau colectiv .
Realizarea unor portofolii: exersează lucrul în echipă, cooperarea cu pe rsoane care provin
din medii sociale, culturale etc. diferite, în vederea stimulării spiritului tolerant. Ele apropie

actul educativ de viața reală, dezvoltă abilități necesare secolului XXI: gândire critică,
comunicare și colaborare, asumarea responsabili tății în luarea deciziilor.

2. Sumativă, prin realizarea unor spectacole la sfârșitul fiecărui semestru, cu un repertoriu
sugerat de către profesor sau ales de către elevi. Astfel, e valuarea sumativă urmărește
exersarea abilităților și aplicarea cunoștin țelor acumulate de elevi într -o perioadă mai lungă
de instruire.

2.4. RESURSE

În ceea ce privește resursele didactice pe care le poate folosi p rofesorul, acestea sunt
următoarele:
1. Materiale didactice:
– reprezentate în primul rând de piesele muzicale reprezentative pentru folclorul din
zonă, ce se regăsesc în culegerea de folclor realizată de acesta, pe parcursul activității
didactice în școlile din comuna Vînători -Neamț
– flip-chart, foi de flip -chart, markere
– prezentări PowerPoint
– CD-uri cu piesele mu zicale culese
– materiale audio pentru audițiile propuse
– instrumente muzicale: acordeon, fluier românesc
– CD-player, reportofon, calculator
2. Mijloace didactice – reprezentate de instrumentele care vor asigura înțelegerea
conținuturilor, accesibilizarea informa țiilor transmise și vor conduce la îndeplinirea
obiectivelor propuse. Un loc aparte îl vor ocupa s ofturile necesare prelucrării audio
a înregistrărilor efectuate :
– Audacity (pentru prelucarea audio a cântecelor înregistrate de către elevi prin
intermediul reportofonului digital : http://audacity.sourceforge.net/?lang=ro );
– ExpressScribe ( http://www.nch.com.au/scribe/index.html );
– InqScribe ( http://www.inqscribe.com/ );
– Dragon Naturally Speaking ( http://www.nuance.com/dragon/index.htm ) pentru
facilitarea transcrierilor versurilor acestora ;
– Sibelius (pentru notarea , prelucrarea și salvarea partiturilor cântecelor
http://en.softonic.com/s/free -sibelius -full-version );

– AdobeAudition (pentru imprimarea pe CD a unui repertoriu reprezentativ pentr u
folclorul din Vînători -Neamț, interpretat de elevii participanți la acest curs opțional:
https://www.adobe.com/es/products/audition.html ).

2.5. ANEXE

2.5.1. GLOSAR DE TERMENI

Diseminare : acțiuni prin care rezultatele înregistrate pe parcursul cursului ajung la un
public mai larg.
Portofoliu : materialele realizate și colectate de fiecare elev pe parcursul cursului .
Prelucrare a materialului muzical -folcloric : înregistr ările sunt cur ățate de zgomote de
fond, pauze tehnice, întreruperi etc.
Stocare a informațiilor : interviurile înregistrate audio -video sunt transferate de pe
instrumentul de înregistrare pe un suport electronic.
Transcriere a textelor literare culese : fișierul aud io/video este transcris, pe baza unor
reguli clare, care să reflecte cât mai fidel oralitatea discursului, fie în fișier Word, fie
manuscris.

2.5.2. BIBLIOGRAFIE

1. Programa școlară pentru clasa a IX -a pentru ciclul inferior al liceului, Etnografie și
folclor muzical (curriculum diferențiat), filiera vocațională, profil artistic,
specializarea muzică, secția folclorică, aprobată prin ordin al ministrului nr. 3458/
09.03.2004
2. Programele școlare pentru clasele I -VIII, Educație muzicală , aprobate prin ordin al
ministrului nr. 5097/ 09.09.2009
3. Dicționar de termeni muzicali, Academia Română, Institutul de Istoria Artei „G.
Oprescu”, Editura Enciclopedică, 2010
4. Emilia Pavel , Portul popular moldovenesc, Editura Junimea, 1976
5. George Bră escu, Panorama Teatrului Folcl oric, Editura Nona, 200 0
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Folclorul_rom%C3%A2nesc
7. http://tineriortodocsi.webs.c om/Informatii/craciun -iarna.html

Capitolul al III -lea: PLANIFICĂRI CALENDARISTICE ȘI PROIECTĂRI
SECVENȚIALE ALE UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE

3.1. PLANIFICARE CALENDARISTICĂ

Școala: Liceul Tehnologic „Arhimandrit Chiriac Nicolau” Vînători -Neamț
Profesor: Borș -Humulescu Nicolae -Ciprian
Disciplina: „ Cunoașterea și valorificarea repertoriului tradițional din comuna Vînători –
Neamț, județul Neamț”
Număr ore pe săptămână: 1

Unități de
învățare Competențe
specifice Conținuturi Nr. ore
alocate Săpt. Obs.
Arta
populară și
folclorul 1.2. Introducere în studiul
disciplinei opționale:
– Prezentarea elementelor
de conținut și a
competențelor specifice
cursului
– Arhitectura specifică
zonei Vînători -Neamț
– Portul popular 1 I
SEMESTRULL I
Cântecul –
oglinda
vieții 1.1.
1.2.
2.1.
2.2.
2.5. Prezentarea generală a
evenimentelor importante
din viața omului și
repertoriul specific
acestora:
– Nașterea. Cântecele de
leagăn
– Cântece din folclorul
copiilor
– Nunta. Cântecele de
nuntă 5 II-VI

– Înmormântarea. Bocetul
Sărbători
de iarnă la
Vînători –
Neamț 1.1.
1.2.
1.6.
2.1.
2.2. Datini și obiceiuri păstrate
din străbuni la Vînători –
Neamț:
– Colinda
– Steaua
– Plugușorul
– Jocul caprei
– Jocul ursului 8 VII-XIV
Moștenite
din bătrâni 1.4.
2.1.
2.3.
2.4. – Doina
– Balada
– Repertoriul păstoresc
– Cântecele de ostășie 4 XV-
XVIII
Fragmente
din
tezaurul
vânătorean 1.1.
1.5.
2.1.
2.2. Prezentare generală a
cântecului propriu -zis din
folclorul vânătorean:
– Exemple din repertoriul
cântecelor propriu -zise
– Cântece de ș ezătoare
– Romanțe 8 XIX-
XXVI
SEMESTRUL al II -lea
Cântec, joc
și voie bună 1.1.
2.1.
2.2. Cântecul vocal de joc 6 XXVII –
XXXII
Invitație la
amintiri! 1.4.
2.1. Recapitulare și evaluare
finală: realizarea unui
spectacol de folclor
autentic vânătorean 3 XXXIII –
XXXV

3.2. PROIECTĂRI SECVENȚIALE ALE UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE

3.2.1. SEMESTRUL I

Școala : Liceul Tehnologic „Arhimandrit Chiriac Nicolau” Vînători -Neamț
Disciplina opțională: „Cunoașterea și valorificarea repertoriului tradițional din zona
Vînători -Neamț, județul Neamț”
Nr. ore săptămânal: 1
Unitatea de învățare 1: „Arta populară și folclorul”
Nr. ore alocate: 1
Săptămâna : I

Conținuturi
(detalieri) Compe –
tențe
specifice Activități de învățare Resurse Evaluare
Introducere
în studiul
disciplinei 1.2. – prezentare generală a
cursului opțional propus,
a competențelor specifice
și a finalităților urmărite
– exerciții de comunicare
orală privitor la
elementele specifice zonei
etnografice Vînători –
Neamț
– exerciții d e identificare a
elementelor arhitecturale
și meșteșugărești specifice
zonei
– exerciții de identificare a
elementelor definitorii ale
costumului popular
specific localității natale a.materiale : caiet,
fișe de portofoliu
b.procedurale :
conversația,
explica ția,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală

observare
sistematică

aprecieri
verbale

Matrice de evaluare : Arta populară și folclorul

COMPETENȚE
SPECIFICE INSTRUMENTE DE EVALUARE
PROBĂ
ORALĂ PROBĂ
PRACTICĂ PROBĂ
SCRISĂ TEMĂ DE
LUCRU ÎN
CLASĂ OBSERVAREA
SISTEMATICĂ
1.2. X

Școala : Liceul Tehnologic „Arhimandrit Chiriac Nicolau” Vînători -Neamț
Disciplina opțională: „Cunoașterea și valorificarea repertoriului tradițional din zona
Vînători -Neamț, județul Neamț”
Nr. ore săptămânal: 1
Unitatea de învățare 2: „Cântecul – oglinda vieții ”
Nr. ore alocate: 5
Săptămâna : II-VI

Conținuturi
(detalieri) Compe –
tențe
specifice Activități de învățare Resurse Evaluare
Repertoriul
specific
evenimentelor
din viața
omului.
Cântecele de
leagăn 1.1.
1.2.
2.1. – valorificarea
experiențelor proprii în
identificarea și
reproducerea repertoriului
specific evenimetelor din
viața omului
– exerciți i de respirație,
emisie, dicție, exerciții de
intonație
– interpretare vocală la
unison a cântecelor de
leagăn „Haida lin, lin a.materiale : fișe
de portofoliu,
mp3-player, CD
b.procedurale :
conversația,
explicația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate

observare
sistematică

probă
practică

puiule” și „Somn îi maică
ochilor”
– audiție muzicală a unor
cântece de leagăn:
Wolfgang Amadeus
Mozart – Wiegenlied
(Lullaby), K. 350 ,
Johannes Brahms –
Wiegenlied (Cradle Song)
Lullaby , Maria Tănase –
Cântec de leag ăn, Sofia
Vicoveanca – Cântec de
leagăn ( 1973 ) individuală (proba
orală și practică )
Folclorul
copiilor 1.1.
2.1.
2.5. – valorificarea experienței
personale în prezentarea
caracteristicilor specifice
folclorului copiilor
– exerciții de respirație,
dicție, frazare
– interpretarea la unison a
unor cântece cunoscute
din folclorul copiilor:
„Barbă, bărbărie”, „Un
pahar cu apă rece”
– audierea unor elemente
din folclorul local al
copiilor, culese de elevi a.materiale : fișe
de portofoliu,
mp3-player, CD
b.procedurale :
conversația,
explicația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală (proba
orală și practică )

observare
sistematică

probă
practică
Nunta.
Cântecele de
nuntă 1.2.
2.1.
2.2. – exerciții de identificare a
elementelor specifice
ritualului nunții în
comunitatea vânătoreană,
prin valorificarea
informațiilor obținute în a.materiale : fișe
de portofoliu,
mp3-player, CD
b.procedurale :
conversația,
explicația,

observare
sistematică

urma unei documentări în
familie
– interpretarea vocală, la
unison a unor cântece
specifice nunții :
„Cântecul miresei”, „Ia -ți
mireasă ziua bună”,
„Astăzi joc la nunta mea”
– audiție muzicală:
cântece vocale și
instrumentale specifice
ritualului de nuntă interpretarea
vocală cu
acompaniament
muzical
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală (proba
orală și practică )

probă
practică
Cântecele de
nuntă 1.2.
2.1.
2.2. – prezentarea unor orații
de nuntă specifice acestui
eveniment: iertăciunea,
închinăciunea
– exerciții de intonație,
frazare, dicție
– exerciții de identificare a
structurii unui cântec:
strofă, refren
– interpretarea cu solist și
cor a cântecelor cu refren
– interpretarea la unison a
unor melodii specifice
nunții, cu acompaniament
muzical a.materiale : fișe
de portofoliu,
mp3-player, CD
b.procedurale :
conversația,
explicația,
interpretarea
vocală, cu
acompaniament
muzical
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală (proba
orală și practică )

observare
sistematică

probă
practică
Înmormân –
tarea. Bocetul 1.1.
2.1.
2.2. – valorificarea experienței
personale în identificarea
datinilor și obiceiurilor a.materiale : fișe
de portofoliu,
mp3-player, CD
b.procedurale :

specifice înmormântării în
zona Vînători -Neamț
– valorificarea
informațiilor obținute în
urma documentării și a
cercetării de teren
efectuate
– exerciții de intonație,
frazare, dicție, interpretare
– interpretarea vocală a
unui bocet: „Bocet la
mamă”
– audiție muzic ală: bocete
culese de la bocitoarele
din Vînători -Neamț
„Bocet la bărbat”, „Bocet
la fată” (pe suport
electronic) conversația,
explicația,
interpretarea
vocală
c.forme de
organizare a
colectivu lui:
activitate frontală,
activitate
individuală (proba
orală și practică ) observare
sistematică

probă
orală,
practică

Matrice de evaluare : Cântecul – oglinda vieții

COMPETENȚE
SPECIFICE INSTRUMENTE DE EVALUARE
PROBĂ
ORALĂ PROBĂ
PRACTICĂ PROBĂ
SCRISĂ TEMĂ DE
LUCRU ÎN
CLASĂ OBSERVAREA
SISTEMATICĂ
1.1. X
1.2. X
2.1. X
2.2. X
2.5. X

Școala : Liceul Tehnologic „Arhimandrit Chiriac Nicolau” Vînători -Neamț
Disciplina opțională: „Cunoașterea și valorificarea repertoriului tradițional din zona
Vînători -Neamț, județul Neamț”
Nr. ore săptămânal: 1
Unitatea de învățare 3: „Sărbătorile de iarnă la Vînători -Neamț ”
Nr. ore alocate: 8
Săptămâna : VII-XIV

Conținuturi
(detalieri) Compe –
tențe
specifice Activități de în vățare Resurse Evaluare
Repertoriul
specific
sărbătorilor
de iarnă.
Colinda –
„Noi
umblăm să
colindăm” 1.1.
1.6.
2.1. – prezentarea obiceiurilor
și datinilor specifice
sărbătorilor de iarnă la
Vînători -Neamț în urma
cercetării în teren a
fenomenului folcloric
specific
– exerciți i de respirație,
emisie, dicție, intonație
– interpretare vocală la
unison a repertoriului de
colinde cunoscut
– însușirea colindei „Noi
umblăm să colindăm”
folosind tehnicile
cunoscute: interpretare în
grup, individual, în
grupuri mici, colectiv a.materiale : fișe
de lucru, fișe de
portofoliu
b.procedurale :
conversația,
explicația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală (proba
orală )

portofoliul

observarea
sistematică

aprecieri
verbale
stimulative

– audiție muzicală:
colinde populare din
Moldova și Ardeal
(distingerea
caracteristicilor specifice
fiecărei zone)
Colinda –
„Înaintea
cestor curți” 1.1.
1.6.
2.1. – valorificarea
informațiilor culese din
teren referitor la
specificul sărbătorilor de
iarnă
– exerciți i de respirație,
emisie, dicție, intonație
– interpretare vocală la
unison a unor colinde
cunoscute
– însușirea colindei
„Înaintea cestor curți”
folosind tehnicile
cunoscute: interpretare în
colectiv, în grupu ri mici,
colectiv
– audiție muzicală:
colinde populare din
Moldova a.materiale : fișe
de lucru, fișe de
portofoliu
b.procedurale :
conversația,
explicația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală (proba
orală)
portofoliul

observarea
sistematică

aprecieri
verbale
stimulative
Colinda –
„D-ale cui
aceste case” 1.1.
1.6.
2.1. – exerciți i de respirație,
emisie, dicție, intonație
– interpretarea vocală la
unison a colindelor
învățate
– însușirea colindei a.materiale : fișe
de lucru, fișe de
portofoliu
b.procedurale :
conversația,
explicația,
exercițiul

observarea
sistematică

aprecieri
verbale
stimulative

„D-ale cui aceste case” pe
traseul: colectiv, grupuri
mici, colectiv
– audiție muzicală:
colinde populare din
Moldova c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală (proba
orală)
Cântecul de
stea –
„Steaua” 1.1.
1.6.
2.1. – exerciți i de respirație,
emisie, dicție, intonație
– interpretarea vocală la
unison a colindelor
învățate
– însușirea cântecului
„Steaua” pe traseul:
colectiv, grupuri mici,
colectiv
– audiție muzicală:
cântecul de stea în
interpretări celebre a.materiale : fișe
de lucru, fișe de
portofoliu
b.procedurale :
conversația,
explicația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală (proba
orală)

observarea
sistematică

aprecieri
verbale
stimulative
Plugușorul 1.1.
1.6.
2.1. – exerciți i de respirație,
emisie, dicție, intonație,
frazare
– însușirea textului
urăturilor culese de elevi
– interpretarea
plugușoarelor învățate cu
fondul muzical specific
zonei
a.materiale : fișe
de portofoliu
b.procedurale :
conversația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală (proba
orală)

observarea
sistematică

aprecieri
verbale
stimulative

Jocurile cu
măști –
„Capra” 1.1.
1.6.
2.1. – familiarizarea cu textul
specific acestui tip de joc
– exerciții de respirație,
dicție, frazare
– exerciții de identificare
a ritmului impus de text
și interpretarea lui
– interpretarea jocului
Caprei utilizând
acompaniamentul
profesorului, dar și
instrumente muzicale
simple: fluier, dobe,
clopoței a.materiale : fișe
de portofoliu
b.procedurale :
conversația,
explicația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală (proba
practică )

observarea
sistematică

aprecieri
verbale
stimulative
Jocurile cu
măști –
„Ursul” 1.1.
1.6.
2.1. – familiarizarea cu textul
specific acestui tip de joc
– exerciții de respirație,
dicție, frazare
– exerciții de identificare
a ritmului impus de text
și interpretarea lui
– interpretarea jocului
Ursului utilizând
acompaniamentul
profesorului, dar și
instrumente muzicale
simple: fluier, dobe,
clopoței a.materiale : fișe
de portofoliu
b.procedurale :
conversația,
explicația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală (proba
practică )

observarea
sistematică

aprecieri
verbale
stimula tive
Sărbătorile
de iarnă la
Vînători –
Neamț 1.1.
1.6.
2.1.
2.2. – recapitularea
repertoriului specific
sărbătorilor de iarnă
– realizarea scenariului
pentru un spectacol de a.materiale :
instrumente
muzicale, aparat
foto
b.procedurale :

observarea
sistematică

datini și obiceiuri
specifice localității
Vînători -Neamț
– interpretarea
repertoriului propus interpretare voc ală
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală aprecieri
verbale
stimulative

Matrice de evaluare : Sărbătorile de iarnă la Vînători -Neamț

COMPETENȚE
SPECIFICE INSTRUMENTE DE EVALUARE
PROBĂ
ORALĂ PROBĂ
PRACTICĂ PROBĂ
SCRISĂ TEMĂ DE
LUCRU ÎN
CLASĂ OBSERVAREA
SISTEMATICĂ
1.1. X
1.2. X
1.6. X
2.1. X
2.2. X

Școala : Liceul Tehnologic „Arhimandrit Chiriac Nicolau” Vînători -Neamț
Disciplina opțională: „Cunoașterea și valorificarea repertoriului tradițional din zona
Vînători -Neamț, județul Neamț”
Nr. ore săptămânal: 1
Unitatea de învățare 4: „Moștenite din bătrâni ”
Nr. ore alocate: 4
Săptămâna : XV-XVIII

Conținuturi
(detalieri) Compe –
tențe
specifice Activități de învățare Resurse Evaluare
Doina –
„Foicica
fagului” 1.4.
2.1.
2.3.
2.4. – exerciții de cultură
vocală
– exerciții de intonație ,
frazare a.materiale : fișe
de portofoliu
b.procedurale :
conversația,
explicația,

observarea
sistematică

– exerciții de reproducere,
comparare și recunoaștere
a înălțimii sunetelor
muzicale
– identificarea
corespondențelor între
doinele aparținând
folclorului literar și celui
muzical, prin exemple
reprezentative
– însușirea doinei „Foicica
fagului” pe traseul
colectiv, grupuri mici,
individual, c olectiv
– interpretare vocală la
unison a doinei cu
respectarea elementelor de
limbaj muzical cunoscute:
melodie, ritm, tempo,
nuanțe
– audiție muzicală: Ioan
Bocșa – Jele-i tare
codrului , Ciprian Istrate –
Inimă de putregai,
Gheorghe Zamfir (nai) –
Doină de jale – Ciocârlia demonstrația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală, pe
grupe

aprecieri
verbal e
stimulative
Balada –
„Trăia
odată -ntr-o
pădure” 1.4.
2.1.
2.3.
2.4. – exerciții de reproducere,
comparare și recunoaștere
a înălțimii sunetelor
muzicale
– identificarea
corespondențelor între
baladele aparținând a.materiale : fișe
de portofoliu
b.procedurale :
conversația,
explicația,
demonstrația,
exercițiul

observarea
sistematică

folclorului literar și celui
muzical, prin exemple
reprezentative
– însușirea baladei „Trăia
odată -ntr-o pădure” pe
traseul colectiv, grupuri
mici, individual, colectiv
– interpretare vocală la
unison a baladei cu
respectarea elementelor de
limbaj muzical cunoscute:
melodie, ritm, tempo,
nuanț e
– audiție muzicală:
Nicolae Sulac și Orchestra
Folclor – Balada Mioriț a,
Floarea Calota – Balada
lui Iancu Jianu , Zorina
Bălan – Balada : Gruia lui
Novac c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală, pe
grupe
aprecieri
verbale
stimulative
probă
orală,
practică

aprecieri
verbale
stimulative
Repertoriul
păstoresc –
„Eu sunt
ciobănaș la
oi” 1.4.
2.1.
2.3.
2.4. – exerciți i de respirație,
emisie, dicție, intonație
– interpretarea vocală la
unison a unor doinei și
baladei învățate
– însușirea cântecului din
repertoriul păstoresc
„Eu sunt ciobănaș la oi”
pe traseul: colectiv,
grupuri mici, colectiv
– audiție: Gheorghe
Zamfir ( nai) – Horă ca la
caval (Dansul a.materiale : fișe
de portofoliu
b.procedurale :
conversația,
explicația,
demonstrația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate

observarea
sistematică

probă
orală,
practică

aprecieri
verbale
stimulative

păcurariului) , Grupul din
Orlat – Cântece p ăstoreș ti individuală, pe
grupe
Cântecul de
ostășie 1.4.
2.1.
2.3.
2.4. – exerciți i de cultură
vocală
– interpretarea vocală la
unison a cântecului
păstoresc învățat anterior
– însușirea unui „Cântec
de ostășie” pe traseul:
colectiv, grupuri mici,
colectiv
– audiție muzicală: Sofia
Vicoveanca – Cântec
vechi de cătănie , Grigore
Leșe – Cântec de cătănie ,
Ionut Fulea – Cântec de
cătănie a.materiale : fișe
de portofoliu
b.procedurale :
demonstrația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală (probă
practică)

observarea
sistematică

aprecieri
verbale
stimulative

Matrice de evaluare : Moștenite din bătrâni

COMPETENȚE
SPECIFICE INSTRUMENTE DE EVALUARE
PROBĂ
ORALĂ PROBĂ
PRACTICĂ PROBĂ
SCRISĂ TEMĂ DE
LUCRU ÎN
CLASĂ OBSERVAREA
SISTEMATICĂ
1.4. X
2.1. X
2.3. X
2.4. X

3.2.2. SEMESTRUL al II -lea

Școala : Liceul Tehnologic „Arhimandrit Chiriac Nicolau” Vînători -Neamț
Disciplina opțională: „Cunoașterea și valorificarea repertoriului tradițional din zona
Vînători -Neamț, județul Neamț”
Nr. ore săptămânal: 1
Unitatea de învățare 5: „Fragmente din tezaurul vânătorean ”
Nr. ore alocate: 8
Săptămâna : XIX-XXVI

Conținuturi
(detalieri) Compe –
tențe
specifice Activități de învățare Resurse Evaluare
Cântecul
propriu -zis –
„De vrei
maică să mă
ai” 1.1.
1.5.
2.1.
2.2. – exerciți i de respirație,
emisie, dicție, intonație ,
frazare
– exerciții de reproducere,
comparare și recunoaștere
a înălțimi i sunetelor
muzicale
– identificarea genurilor
din folclorul muzical
– identificarea tematicii, a
caracteristicilor
cântecului propriu -zis
– interpretare a vocală , la
unison , individual și în
grup a cântecului „De
vrei maică să mă ai” din
folclorul vânătorean
– audiție muzicală:
cântece din zone
etnografice diferite a.materiale : fișe
de portofoliu,
acordeon, CD –
player
b.procedurale :
conversația,
demonstrația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală (probă
practică)

observarea
sistematică

aprecieri
verbale
stimulative

probă
orală,
practică

Cântecul
propriu -zis –
„Și iar Verdi
murili” 1.1.
1.5.
2.1.
2.2. – exerciți i de respirație,
emisie, dicție, intonație ,
frazare
– exerciții de reproducere,
comparare și recunoaștere
a înălțimi i sunetelor
muzicale
– identificarea genurilor
din folclorul muzical
– identificarea tematicii, a
caracteristicilor
cântecului propriu -zis
– interpretare a vocală , la
unison , individual și în
grup a cântecului „Și iar
verdi murili” din folclorul
vânătorean
– audiție muzicală:
cântece din zone
etnografice diferite a.materiale : fișe
de portofoliu,
acordeon, CD –
player
b.procedurale :
conversația,
demonstrația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală (probă
practică)

observarea
sistematică

aprecieri
verbale
stimulative
Cântecul
propriu -zis –
„Amărâtă
turturică” 1.1.
1.5.
2.1.
2.2.
2.3. – exerciți i de respirație,
emisie, dicție, intonație ,
frazare
– interpretare a vocală , la
unison , individual și în
grup, cu acompaniament
a cântecului „Amărâtă
turturică” din folclorul
vânătorean
– audiție muzicală:
cântece din zone
etnografice diferite a.materiale : fișe
de portofoliu,
acordeon, CD –
player
b.procedurale :
conversația,
demonstrația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate

observarea
sistematică

aprecieri
verbale
stimulative

– identificarea genului
muzical și a interpreților
în audițiile propuse individual ă (probă
practică)
Cântecul
propriu -zis –
„Omul când
îi necăjit” 1.1.
1.5.
2.1.
2.2.
2.3. – exerciți i de respirație,
emisie, dicție, intonație ,
frazare
– interpretare a vocală , la
unison , individual și în
grup a cântecului „Omul
când îi necăjit”
– interpretarea cântecului
cu acompaniament
instrumental
– audiție muzicală:
cântece din zone
etnografice diferite
– identificarea genului
muzical și a interpreților
în audițiile propuse a.materi ale: fișe
de portofoliu,
acordeon, CD –
player
b.procedurale :
conversația,
demonstrația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală (probă
practică)

observarea
sistematică

probă
orală,
practică

aprec ieri
verbale
stimulative
Cântecul
propriu -zis –
„Fă Ileană” 1.1.
1.5.
2.1.
2.2. – exerciți i de cultură
vocală
– interpretarea cu
acompaniament
instrumental a cântecelor
învățate
– interpretare a vocală , la
unison , individual și în
grup a cântecului „Fă
Ileană” din repertoriul
cântecului propriu -zis
– audiție muzicală:
cântece din zone
etnografice diferite a.materiale : fișe
de portofoliu,
acordeon, CD –
player
b.procedurale :
conversația ,
demonstrația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate

observarea
sistematică

aprecieri
verbale
stimulative

– identificarea genului
muzical și a interpreților
în audițiile propuse individuală (probă
practică)
Cântecul
propriu -zis –
„Noapte
bună
Mărioară” 1.1.
1.5.
2.1.
2.2. – exerciți i de respirație,
emisie, dicție, intonație ,
frazare
– interpretare a vocală , la
unison , individual și în
grup, cu acompaniament,
a cântecului „Noapte
bună Mărioară”
– interpretarea cu solist și
cor a cântecului cu refren
– audiție muzicală:
cântece din zone
etnografice diferite
– identificarea genului
muzical și a interpreților
în audițiile propuse a.materiale : fișe
de portofoliu,
acordeon, CD –
player
b.procedurale :
conversația,
demonstrația,
exercițiul
c.forme de
organizar e a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală (probă
practică)

observarea
sistematică

probă
orală,
practică

aprecieri
verbale
stimulative
Cântecul
propriu -zis –
„Romanța” 1.1.
1.5.
2.1.
2.2. – exerciți i de cultură
vocală
– identificarea
caracteristicilor romanței
– stabilirea relațiilor între
genurile muzicale
învățate
– interpretare a vocală , la
unison , individual și în
grup a „Romanței”
– identificarea genului
muzical și a interpreților
în audițiile propuse a.materiale : fișe
de portofoliu,
acordeon, CD –
player
b.procedurale :
conversația,
demonstrația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate

observarea
sistematică

aprecieri
verbale
stimulative

individuală (probă
practică)
Cântecul
propriu -zis.
Recapitulare.
Evaluare 1.1.
1.5.
2.1.
2.2.
2.3. – exerciții de respirație,
emisie, dicție
– exerciții de intonație
– recapitularea cântecelor
propiu -zise învățate
– interpretarea vocală, cu
acompaniament muzical,
în colectiv și individual, a
repertoriului învățat
– recunoașterea genului
muzical și a interpretului
din audițiile propuse a.materiale : fișe
de portofoliu,
acordeon, CD –
player
b.procedurale :
conversația,
demonstrația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală (probă
practică)

observarea
sistematică

probă
orală,
practică

aprecieri
verbale
stimulative

Matrice de evaluare : Fragmente din tezaurul vânătorean

COMPETENȚE
SPECIFICE INSTRUMENTE DE EVALUARE
PROBĂ
ORALĂ PROBĂ
PRACTICĂ PROBĂ
SCRISĂ TEMĂ DE
LUCRU ÎN
CLASĂ OBSERVAREA
SISTEMATICĂ
1.1. X
1.5. X
2.1. X
2.2. X
2.3. X

Școala : Liceul Tehnologic „Arhimandrit Chiriac Nicolau” Vînători -Neamț
Disciplina opțională: „Cunoașterea și valorificarea repertoriului tradițional din zona
Vînători -Neamț, județul Neamț”
Nr. ore săptămânal: 1

Unitatea de învățare 6: „Cântec, joc și voie bună ”
Nr. ore alocate: 6
Săptămâna : XXVII -XXXII

Conținuturi
(detalieri) Compe –
tențe
specifice Activități de învățare Resurse Evaluare
Cântecul
vocal de joc –
„Frunzuliță
și-o lalea” 1.1.
2.1.
2.2. – exerciții de respirație,
emisie, dicț ie
– exerciții de intonație,
frazare
– însușirea cântecului
vocal de joc „Frunzuliță
și-o lalea” prin tehnicile
cunoscute: interpretare în
colectiv, individual, pe
grupe
– identificarea
elementelor caracteristice
cântecului vocal de joc
– interpretare a cu
acompaniament
instrumental a cântecului
– executarea unor mișcări
și pași de dans pecifici
– audiție muzicală:
cântece rep rezentative ale
genului
– identificarea genurilor
specifice folclorului
muzical a.materiale : fișe
de portofoliu,
acordeon, CD –
player
b.procedurale :
conversația,
explicația,
demonstrația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală (proba
orală și practică ),
activitate pe grupe

observare
sistematică

aprecieri
verbale

probă
orală,
practică

evaluare
reciprocă
Cântecul
vocal de joc – 1.1.
2.1. – exerciții de cultură
vocală a.materiale : fișe
de portofoliu,

„Dușumeaua” 2.2. – însușirea cântecului
vocal de joc
„Dușumeaua” pe traseul:
colectiv, grupuri mici,
colectiv
– identificarea
elementelor caracteristice
cântecului vocal de joc
– interpretare a cu
acompaniament
instrumental a cântecului
– executarea unor miș cări
și pași de dans pecifici
– audiție muzicală:
cântece reprezentative ale
genului acordeon, CD –
player
b.procedurale :
conversația,
explicația,
demonstrația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală (proba
orală și practică ),
activitate pe grupe observare
sistematică

aprecieri
verbale

probă
orală,
practică

evaluare
reciprocă
Cântecul
vocal de joc –
„Vine Leana
de la grâu” 1.1.
2.1.
2.2. – exerciții vocale
– însușirea cântecului
vocal de joc „Vine Leana
de la grâu” pe traseul:
colectiv, grupuri mici,
colectiv
– interpretare a cu
acompaniament
instrumental a cântecului
– executarea unor mișcări
și pași de dans pecifici
– audiție muzicală:
cântece reprezentative ale
genului a.materiale : fișe
de portofoliu,
acordeon, CD –
player
b.procedurale :
conversația,
explicația,
demonstrația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontal ă,
activitate
individuală (probă
orală și practică ),
activitate pe grupe

observare
sistematică

probă
orală,
practică

aprecieri
verbale

Cântecul
vocal de joc –
”Frunzuleană
mărăcine” 1.1.
2.1.
2.2. – exerciții de respirație,
emisie, dicț ie
– exerciții de intonație,
frazare
– însușirea cântecului
vocal de joc
„Frunzuleană mărăcine”
prin tehnicile cunoscute:
interpretare în colectiv,
individual, pe grupe
– interpretare a cu
acompaniament
instrumental a cântecului
– executarea unor mișcări
și pași de dans pecifici
– audiție muzicală:
cânte ce reprezentative ale
genului
– identificarea genurilor
specifice folclorului
muzical a.materiale : fișe
de portofoliu,
acordeon, CD –
player
b.procedurale :
conversația,
explicația,
demonstrația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală (proba
orală și practică ),
activitate pe grupe

observare
sistematică

aprecieri
verbale

probă
orală,
practică

evaluare
reciprocă
Cântecul
vocal de joc –
„Hai Ileană la
poiană” 1.1.
2.1.
2.2. – exerciții de respirație,
emisie, dicț ie
– exerciții de intonație,
frazare
– însușirea cântecului
vocal de joc „Hai Ileană
la poiană” prin tehnicile
cunoscute: interpretare în
colectiv, individual, pe
grupe a.materiale : fișe
de portofoliu,
acordeon, CD –
player
b.procedurale :
conversația,
explicația,
demonstrația,
exercițiul

observare
sistematică

aprecieri
verbale

– interpretare a cu
acompaniament
instrumental a cântecului
– executarea unor mișcări
și pași de dans pecifici
– audiție muzicală:
cântece reprezentative ale
genului c.forme de
organizare a
colectiv ului:
activitate frontală,
activitate
individuală (proba
orală și practică ),
activitate pe grupe probă
orală,
practică

evaluare
reciprocă
Cântecul
vocal de joc –
„Frumos
cântă
primăvara” 1.1.
2.1.
2.2. – exerciții de respirație,
emisie, dicț ie
– exerciții de intonație,
frazare
– însușirea cântecului
vocal de joc „Frunzuliță
și-o lalea” prin tehnicile
cunoscute: interpretare în
colectiv, individual, pe
grupe
– identificarea
elementelor caracteristice
cântecu lui vocal de joc
– interpretare a cu
acompaniament
instrumental a cântecelor
vocale de joc învățate
– executarea mișcărilor și
pașilor de dans specifici
fiecărei piese
– audiție muzicală:
cântece reprezentative ale
genului a.materiale : fișe
de portofoliu,
acordeon, CD –
player
b.procedurale :
conversația,
explicația,
demonstrația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală (proba
orală și practică ),
activitate pe grupe

observare
sistematică

aprecieri
verbale

probă
orală,
practică

evaluare
reciprocă

Matrice de evaluare : Cântec, joc și voie bună

COMPETENȚE
SPECIFICE INSTRUMENTE DE EVALUARE
PROBĂ
ORALĂ PROBĂ
PRACTICĂ PROBĂ
SCRISĂ TEMĂ DE
LUCRU ÎN
CLASĂ OBSERVAREA
SISTEMATICĂ
1.1. X
2.1. X
2.2. X

Școala : Liceul Tehnologic „Arhimandrit Chiriac Nicolau” Vînători -Neamț
Disciplina opțională: „Cunoașterea și valorificarea repertoriului tradițional din zona
Vînători -Neamț, județul Neamț”
Nr. ore săptămânal: 1
Unitatea de învățare 7: „Invitație la amintiri ”
Nr. ore alocate: 3
Săptămâna : XXXIII -XXXV

Conținuturi
(detalieri) Compe –
tențe
specifice Activități de învățare Resurse Evaluare
Recapitulare
finală 1.4.
2.1. – exerciți i de respirație,
emisie, dicție, intonație ,
frazare
– realizarea unui scenariu
sugestiv pentru un
spectacol de folclor
cuprinzând piese învățate
pe parcursul anului școlar
– interpretare vocală la
unison a unui repertoriu
reprezentativ de cântece
din folclorul vânătorean
– interpretarea cu
acompaniament muzic al a a.materiale : fișe
de portofoliu,
acordeon, CD –
player
b.procedurale :
conversația,
explicația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate

probă
orală,
practică

cântecelor, însoțite de
mișcări și pași de dans individuală (proba
orală și practice ă) observare
sistematică
Recapitulare
finală 1.4.
2.1. – exerciți i de respirație,
emisie, dicție, intonație ,
frazare
– pregătirea unui spectacol
de folclor cuprinzând
piese învățate pe parcursul
anului școlar
– interpretare vocală la
unison a unui repertoriu
reprezentativ de cântece
din folclorul vânătorean
– interpretarea cu
acompaniament muzical a
cântecelor, însoțite de
mișcări și pași de dans a.materiale : fișe
de portofoliu,
acordeon, CD –
player
b.procedurale :
conversația,
explicația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activitate
individuală (proba
orală și practice ă)

probă
orală,
practică

observare
sistematică
Evaluare
finală.
Spectacol –
„Invitație la
amintiri” 1.4.
2.1. – exerciți i de respirație,
emisie, dicție, intonație ,
frazare
– susținerea unui spectacol
de folclor cuprinzând
piese învățate pe parcursul
anului școlar
– interpretare vocală la
unison a repertoriului
stabilit de cântece din
folclorul vânătorean
– interpretarea cu
acompaniament muzical a
cântecelor, însoțite de
mișcări și pași de dans a.materiale : fișe
de portofoliu,
acordeon, CD –
player
b.procedurale :
conversația,
explicația,
exercițiul
c.forme de
organizare a
colectivului :
activitate frontală,
activi tate
individuală (proba
orală și practice ă)

probă
practică

spectacol

observare
sistematică

Matrice de evaluare : Invitație la amintiri

COMPETENȚE
SPECIFICE INSTRUMENTE DE EVALUARE
PROBĂ
ORALĂ PROBĂ
PRACTICĂ PROBĂ
SCRISĂ TEMĂ DE
LUCRU ÎN
CLASĂ OBSERVAREA
SISTEMATICĂ
1.4. X X
2.1. X

Planificarea calendaristică și proiectările secvențiale pentru unitățile de învățare sunt
întocmite cu respectarea prevederilor prevăzute în Ghidul metodologic pentru aplicarea
programelor din aria curriculară Arte pentru clasele I -XII, elaborat de Consiliul Național
pentru Curriculum – 2002 și are la bază Proiectul de programă școlară propus pentru
disciplina opțională Cunoașterea și valorificarea repertoriului tradițional românesc din
zona Vînător i-Neamț, județul Neamț

Capitolul al IV -lea: REPERTORIUL MUZICAL CULES DIN ZONA VÎNĂTORI –
NEAMȚ, JUDEȚUL NEAMȚ

4.1. CÂNTECE DE LEAG ĂN

4.2. FOLCLORUL COPIILOR

4.3. REPERTORIUL DE NUNTĂ

1. Ia-ți mireasă, ziua bună,
De la tată, de la mumă;
De la frați, de la surori,
De la grădina cu flori. 2. Te-ai grăbit la măritat
Ca floarea la scuturat.
Floarea înflorește -odată
Dar tu nu te mai faci fată.

Și iar verde trei măsline,
Bună seara, domnul mire !
Când am pus briciul pe barbă
Lacrimile mă doboară,
Scot batista să le șterg,
Ele își fac pârâu și trec.
Plânge -mă maică cu dor
Căci și eu ți -am fost fecior
Și-am scos boii din ocol,
Pe Călin și pe Bujor,
Și i-am pus la plugușor. Nicio brazdă n -am brăzdat,
Potera m -o-nconjurat
Și la oaste m -a luat.
Vinde maică boii toți
De mă scapă de la sorți,
Vinde maică și vițelul
De cinstește colonelul
Să nu -mi taie perișorul,
Părul meu cel gălbior
E la maior sub picior.
De la sorți și de la moarte

Maica nu te poate scoate.
Ies afară, calc pe piatră,
Rău îi D oamne făr’ de tată,
Ies afară, calc pe brumă,
Rău îi doamne făr’ de mumă. Fecioraș de om bogat
Te-ai silit la însurat
Ca frunza la scuturat;
Frunza se mai face – odată
Iar tu flăcău, niciodată.

Astăzi joc la nunta mea

2. Mirele -i harnic, frumos
Și la muncă e voios
Nici mireasa nu se dă
În fruntea fetelor stă. 3. Rupe strunele cobzare
Fiindcă -s bucuroasă tare
C-am ajuns să fiu mireasă
Să am o nuntă frumoasă.

Mă găteam seara de nuntă

2. Mi-a zis mama să -i dau zor
Că mirele -i în pridvor
Și-a venit cu vătășeii
De acasă să mă ieie. 3. Lasă să m -aștepte, lasă
Să știe c -are mireasă
Asta sunt și dacă -i place
Alta mama nu mai face.

4.4. REPERTORIUL DE ÎNMORMÂNTARE

Dragu nieu soțâor bunu
Io mă rog la dumneata
Sî leși nila undeva.
Dragu nieu, puiuțu nieu
Șii-ț’ nilî și di mini.
Nu ma măi lasa străinî î, Că n -am nilî die la nimi
Dragu nieu, puiuțu nieu.
Draga mie vorba șei dulși
Draga mie vorba șei bunî
Nu-i o sarî sî -nsăriezu
Să nu plâng, sî nu oftiezu.

Nu-i sarî, nu -i dimineațî
(m), Ca sî n -am lăcrimi pi fațî
î, Cân’ pui masa sî mănâncu
m, Ti -a mânca dragă pământu
Pi mini dragă urâtu. î, Cî io mult m -oi măi uita
Ca sî ti văd undeva.
î, Sî-n răcoresc inima
Dragu nieu, puiuțu nieu.

Draga mia mămucî bunî
Lasî nila undiava
S-o găsascî copiii.
Cî ii mult s -or mângâia
Cu nila di la mata
Draga mie mămucî bunî.
Ardî-ti-ar focu di brad
Cî digrabî ti -ai uscat
Ii făcu mămucî pat.
Pi ista pat cini șădi
Nu măi calcî iarbî vierdi
Draga mie, mămucî bunî.
Șî niși vierdi, niși uscatî
Niși nu măi vi i nișiodatî Draga mie mămucî bunî.
ai, da, Nu ti da drăguțî dusî
C-aista drum șine -l fași
Înapoi nă -l măi întoarși.
Ti-a mânca dragî pământu
Șî pi noi dragî urâtu
Draga mie mămucî bunî.
Nu ti da drăguțî dusî
î, C-acolo tari -i urât
Nu îi ploaie, nu -i niși vânt.
Numa aburi di pământ
Draga mie, mămucî bunî
Draga noastrî nilî bunî.

Draga mamii ciniricî
î, Cân’ ț -o fost mai drag pi lumi
Ti-ai dus dagî -n ceie lumi.
Nu ti -ai dus sî ciniriești
Ti-ai dus dragî sî putrizăști
Draga mamii ciniricî.
î, Bucurî -ti țintirimu,
Îți vini dragî -un trandașiru.
Nu vini ca sî -nfloreascî
î, Vini ca sî putrizascî
Draga mamii tiniricî.
Ai vini’ moarti la pragu
Ni-ai luat ci ni -o fost dragu.
Draga mamii ciniricî î, Cân’ ț -o fost dra g să trăiești
Tu ti -ai dus sî putrizăștiu.
Nu ț-o fost nilî di mini
M-ai lasat dragă străinî
Draga mamii, vorbî dulci.
Tari ți -era nilî di mini, dragu
mamii,
î, Cum dragă ti -ai înduratu
Pi mini di m -ăi lăsatu.
Draga mamii tiniricî
Te-i dus dragă -n șieia lumi
Nu ti -ai dus ca să trăieștiu
Ti-ai dus ca sî putrizăștiu
Draga mamii tiniricî.

4.5. REPERTORIUL SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ

4.5.1. COLINDE

Noi umblăm să colindăm,
Noi umblăm să colindăm
Asta-i seara, seara de An Nou
Când boierii nu -s acasă
Când boierii nu -s acasă
Asta-i seara, seara de An Nou.

Înaintea cestor curți,
Înaintea cestor curți,
Cestor curți, cestor domnii,
Cresc doi meri, mari înfloriți
Cresc doi meri, mari înfloriți.

D-ale cui aceste case

Refren: Florile dalbe (se cântă după fiecare vers)
D-le cui aceste case
D-așa-nalte, minunate,
Prin afară văruite,
Prin-năuntru zugrăvite,
Zugrăvite, visuri scrise,
Visuri scrise, mese -ntinse
Dar la mese cine șade?
Șade Bunul Dumnezeu
Dar al doile a cine șade? Șade Ion, Sfântul Ion.
Dar al treilea cine șade?
Șade bătrân Moș Crăciun.
Al patrulea cine șade?
Șade Petru, Sfântul Petru.
Al cincilea cine șade?
Șade gazda cestor case,
Nu șade, ci mi se -nchină
C-un pahar de vin în mână.

Steaua

2. Că astăzi Curata, Preanevinovata
Fecioara Maria naște pe Mesia.
3. Magii cum zăriră steaua și porniră
Mergând după rază pe Hristos Să -l vază.
4. Și dacă porniră îndată -l găsiră La dânsul intrară și se închinară
5. Cu daruri gătite lui Hristos menite
Luând fiecare bucurie mare.
6. care bucurie și aici să fie
De la tinerețe pân -la bătrânețe.

4.5.2. URĂTURI

PLUGUȘOR

Foaie verde de mărar,
Bună seara, gospodari,
Ce stați triști și supărați ?
Scoală -te frumos din pat, Trage lampa, fă -o mare,
Și vezi cum ară plugarii.
Mânați măi ! Hăi, hăi.
Și te-apropie de noi,

Să vezi plugul tras de boi,
C-am venit din Cîmpulung,
Și-am pus șase boi la plug;
Din tot satul câte -un bou,
Să urăm de Anul Nou.
Mânați măi ! Hăi, hăi.
Că suntem urmașii lui Dragoș Vodă,
Vodă cel viteaz și mândru
Ce-a scăpat țara de zimbru,
Căci cu ghioaga și cu vorba
A întemeiat Moldova.
Mânați măi ! Hăi, hăi.
Și-a lăsat așezăminte
Și tradițiile sfinte
Rămase de la daci, de la romani,
Urate de mii de ani.
Noi și astăzi le păstrăm
Și-am venit să le urăm.
Mânați măi ! Hăi, hăi.
Că urăturile frumoase
De la bătrâni sunt rămase;
De la Traian, împăratul,
De când a zidit tot statul
De atunci a rămas uratul.
Mânați măi ! Hăi, hăi.
Că noi de sute de ani de zile
Urăm pe Sfântul Vasile.
Să-l urăm cu bucurie,
Să-l urăm cu veselie,
Pân’ la anul nu se știe.
Mânați măi ! Hăi, hăi.
Cine știe și gândește La anul de mai trăiește…
Nu vezi anii cum se du c,
Timpul tace și tot trece,
Și lumea se tot petrece.
Mânați măi ! Hăi, hăi.
Tot încet și se strecoară
Ca grăunțele la moară,
Și până când moartea vine,
Unul pleacă, altul vine,
Pământul, pământ rămâne.
Mânați măi ! Hăi, hăi.
Ori e tânăr, ori bătrân,
Când moare, toate rămân
Omul pe pământ e mare,
Omul pe pământ e tare,
Strângi averi și faci comori,
Gândești că nu mai mori.
Mânați măi ! Hăi, hăi.
Dar nu se poate să trăiască,
Că așa -i legea cerească;
Că așa -i legea făcută
De o mână nevăzută,
Omul din lut e făcut,
Ș- apoi iar se duce -n lut.
Mânați măi ! Hăi, hăi.
De urat am mai ura
De mi -i că om însera
Pe la poarta dumneavoastră
Departe de casa noastră.
Opriți plugul măi flăcăi
Mânați măi ! Hăi, hăi.

(cules de la Maria Gaman , Vînători Neamț)

PLUGUȘOR

Aho, aho,
Bună sara gazdă bună,
Sântem iară împreună
C-o vinit vremea de -asară,
Să scot plugu’ din cămară.
Și când acolo ce -am pățit,
Plugu’ tot a ruginit,
Și strâg fuga la nevastă
Să-mi dea cheia din fereastră
Ș-o bucată de slănină
Să ung plugu’ di rugină.
Până plugu’ am reglat
Noi ne -am cam întârziat
C-a fost boi -n deal la fân;
Până am ajuns,
Până i -am înjugat,
Noi cu tățu -am însărat
La fereastră dumneavoastră
Să vă spun urarea noastră.
Hăi, Hăi !
Vine anu’ nou cu uratu’,
Noi vom merge în tot satu’;
Mama m -o batjocorit
Să stau acasă liniștit,
Să nu mai umblu prin sat,
Parcă sunt copchil stricat,
Că lumea s -o modernizat,
Obiceiul l -o uitat,
Nu mai știe de urat.
Într-o zi umblând prin pod
Numai iaca doba văd, Parcă mă ruga, vai Doamne,
Hai cu uratu’, Ioane !
Vai saraca dobușoară,
Ni-o chicat la inimioară
Cum vă chică dumneavoastră
Câte-o fetiță frumoasă;
Când o vezi cu fustă mini
Îți vine s -o iei cu tini.
Mânați măi…hăi, hăi !
Am scos cojocu’ din ladă,
Ca mama să nu mă vadă,
M-am încălțat cu opinci,
Și cu mulți copchii voinici.
Oleacă cum o -nsarat
Noi cu plugu’ am plecat
Noi acasă dacă -om sta
Pe dumneavoastră, cin’ v -o ura?
Cine stă acasă -n pat
N-are anu -mbelșugat
Mânați măi…hăi, h ăi …
În seara lui Vasile sfântu, di -nsărăm,
Cu toții ne bucurăm,
Că-n 2006 intrăm.
Da-ntr-o seară pi -nsărat
La TV o arătat
Că o găină s -o ouat
Ș-o făcut un ou ciudat
Babeli o -nceput a plânge tăti
Că sfârșitu’ îi pe -aproape,
C-așa spune la cartea sfântă
Că după anu’ 2000

Sfârșitul lumii va fi
Mânați măi…hăi, hăi !
Da Dumnezeu s -o îndurat
Ș-o iertat lumea de păcat
Sfârșitul l -o amânat
Șă-n mileniul III am intrat;
Lumea s -o modernizat
Chiar în cosmos s -a plimbat,
Da când o fost de sămănat,
Tot cu boii am arat,
Cu caii am treierat
Grâu -n poduri l -am urcat,
Șoarecii tot l -o mâncat,
Și noi grâu am importat.
Mânați măi…hăi, hăi …
Anu’ o trecut rapid
Spre Occident ne -am grăbit
Și în NATO ne -o primit.
Fetili s -o bucurat,
Di striptis s -o apucat,
Că n-aveau di îmbrăcat,
Că măsa nu le -o-nvățat
Să țăsă pânză și sumani,
Ne-aduc second hend germani
Blugi, cămăși și chiar chiloți
Și ne -a îmbrăcat pe toți
Mânați măi…hăi, hăi …
În târgu din Humulești
Numai vechituri găsești,
Și se strâng multi cucoani
Și-ncep a cumpăra haini,
Să-ntreabă una pi cealaltă:
Cumătră asta -i purtată ?
Ies a doua zi pi stradă Ca lumea tătă s -o vadă,
Că ș-o luat haină nouă,
Are cam un kil sau două.
Mânați măi…hăi, hăi …
Dacă într -o zi, cumva,
Ștefan Vodă s -o-nturna,
În cetate s -o urca,
Pi plăieși i -o buciuma,
La ascultări i -o chema,
Noi cu ci ne -om îmbrăca?
Își face 100 de cruci
Când ne -o vide în blugi,
Noi atunci l -am ruga
Ștefane, Măria ta ,
Tu la Cotroceni de -i sta,
Țara di greu ai scăpa.
Ca să vezi ce -o făcut ,doamne,
Am dat tot grâul la turci
Și ne -o dat perechi de blugi
Iar la vara care vini,
Importăm de la turci pâni.
Cobori, Vodă, la Arcaș
Să-i vezi pi ai tăi urmași
Cu mobilele în mână,
Chiar di nimenea nu -i sună,
Pun telefonu’ la gură,
Și vorbesc sânguri pi drum
Ca oamenii cei nebuni.
Mânați măi…hăi, hăi …
În anul 2006 mă frate,
An cari va veni
La alegeri anticipate
Cu toți la vot vom ieși.
Vă uitați pi listă bini,

Dacă mă videți scris pi mini,
BLEBEANU IONU Ț,
Vă primesc la vot desculț.
Îndesați ștampila iute,
Să am voturi cât mai multe
Cu grupul Șezătoarea -n frunte,
Din 2006 – nainte
Să vă fiu eu președinte !
Mânați măi…hăi, hăi …
Dacă mă votați pi mini
O s-o duceți mult mai ghini,
Arați cu telemo bile,
Și la orice colț de stradă,
Orice câine, cât de mic,
Va fi -n coadă cu -n covrig.
Ș-am să merg să fac tratate
Chiar cu ceea de pe Marte,
Vacile să nu dea lapte,
Să deie euro și dolari,
Să-i îmbogățesc pe țărani.
Viața să v -o ușurăm,
Ca să mâne bietul om
Vacile din avion
Ș-a să zâcă că -i patron.
Mânați măi…hăi, hăi …
Ș-am să -i ajut pe țărani,
Să fie tăți gospodari,
Mașâni să nu li trebuiască,
Șobolani voinici să crească,
Purici și păduchi di rasă
Că pe ei nu plătesc taxă.
Ș-am să fac tot eu, țăranul,
Leul mare cât dolarul
Pi Ozana o să curgă Bani mulți, voi să stați la pândă,
Numai să -i puneți în pungă,
Și cu ei să cumpărați
Pupăza din tei, măi frați!
Mânați măi…hăi, hăi …
Doamnelor și domnișoarelor,
Am să fac tren direct pe Marte,
Vă trimit acolo pe toate,
Să nu mai fiți înjurate
Și de bărbați exploatate;
Vă trimit acolo, sus
Bani pentru creme și ruj,
Că ruj avem din ce faci
Prindem căinii cu colacii .
Mânați măi…hăi, hăi …
Ș-am să fac pe orășăni,
Să stea numa -n pijămăli
Să zică că -s marțieni;
Și nica să nu mănânce
Ca să ne aliniem cu dânșii,
Că dacă stau nemâncați,
Se suie mintea la cap
Și văd pe cine -o votat.
Mânați măi…hăi, hăi …
Di urat am mai ura,
Da ni -i că vom înnopta,
D-apoi noi c u Șezătoarea
Umblăm prin toată țara
Să videm cum merge treaba
Și urăm la tătă baba.
Noi suntem din Vînători,
Unde -s casâli cu flori,
Și fetili frumușeli,
Și nevesti hărniceli,

Și cu oameni gospodari
Opriți plugu, măi plugari, La anu și La mulți ani !
(cules de la Ansamblul Folcloric Șezătoarea, Vînători -Neamț)

4.5.3. JOCURI CU MĂȘTI

JOCUL URSULUI

Foaie verde și -o lalea
Uitați -vă pe șosea
Cum vine dihania.
Sunt trei săptămâni trecute
De când am pornit la munte,
De la muntele cel mare –
Tot pe râpi și pe cărare.
La tulpina bradului
A fătat ursoaica pui,
A fătat și mici și mari
Și i-a dat pe la ursari.
Mai în sus la Zimbrărie
Mi-a lăsat unul și mie
Și i-am pus veriga -n bot
Ca să nu mă dea sub pod.
Foaie verde brebenei
Eu și cu ursarii mei Fac cu ursul tot ce vrei.
Purtăm pene -n pălărie –
Toată lumea să ne știe,
Avem favoriții mari
Ca cozile la măgari.
Am venit din Valea Sacă
Să v-arăt ursul cum joacă,
Am venit din Pipirig
S-auziți la el cum strig.
Foaie verde untdelemn
La pământ să ne lăsăm,
Matahala s -o jucăm.
La pământ cu talpa goală
Să sară zeama din oală.
Sai, Martine, drept în sus
Și ne -arată că ești urs,
Și aruncă -te pe par

Că primești un creițar.
Dați-mi un bacșiș frumos Să nu chice ursul gio s.

JOCUL URSULUI

Hai ferea, ferea, ferea,
La o parte pe dreapta
Să intre dihania
Care mă hrănesc cu ea
Din copilăria mea.
Dar vă rog foarte frumos
Să dați carnea pe la dos
Că ursu -i periculos
Și v-o împrăștie pe jos.
Pe fetele frumușele
Băgați -le sub scăunele
Că se dă ursul la ele,
Că nu -i urs obișnuit,
Ci-i naiba în el vârât
Și vine să -l ascultați
Că vă bagă în sperieți.
La o parte, faceți loc
Să intre namila -n joc.
Și-am zis verde untdelemn,
La pă mânt să ne lăsăm,
La pământ cu talpa goală
Să sară zama din oală,
Să rămâie oasele,
Să le roadă fetele
Să le crească țățele
Ca vara, căprițele.
Văleleu, ce am pățit:
Ursul meu s -a-mbolnăvit.
Vino, babă vrăjitoare, De vezi ursul meu ce are
Că nu merge pe picioare.
Vino cu ghiocul tău
Să se scoale ursul meu,
Ursul meu de s -o scula
Pe tine te -o lăuda.
BABA:
Măi, Martine, puturos,
Ia mai scoală -te de jos.
Pune laba pe ciomag
Ca fasolea pe harag
Și te ciorsăie pe el
Ca să -l faci mai subțirel,
Subțirel și ușure l
Ca să poți juca cu el.
URSARUL:
Șapte văi și -o vale adâncă,
Văleu, ursul mă mănâncă.
Ursule, nu mă mânca
Pân’o răsări luna,
Numai luna și o stea
Ca să vezi a mă mânca.
Pe ulița -ntunecoasă
Nimerii la altă casă
Și bărbatul nu -i acasă:
A plecat la chirurgie,
Ducă -se și nu mai vie.
Frunză verde trei castani,
La anu’ și la mulți ani!

(cules de la Dumitru Gaman , Vînători -Neamț)

JOCUL URSULUI

Hai, ferea, ferea, ferea,
Că vin eu cu namila.
De trei săptămâni trecute
Vin cu ursul de la munte,
Tot în coate și -n genunchi,
De la muntele cel mare,
De la bradul din cărare.
Și s-apropie de sat
Fiindcă sunt oi de mâncat:
Oi cornute și mioare
Că moare ursul de foame.
La tulpina bradului
A făcu t ursoaica pui;
Și erau micuți de tot
Când le -am pus veriga -n bot.
Nu era chip de lăsat
Că mâncau porcii din sat,
Porcii și găinile
La toate vecinele.
Foaie verde untdelemn,
La pământ să ne culcăm,
La pământ cu talpa goală
Să sară zama din oală,
Să rămână oasele
Să le roadă fetele.
Hai ferea că vine ursu
Și eu mă ieu după dânsu.
La stejarul cel stufos,
Ursul meu o chicat jos. Vine -o babă vrăjitoare
Să vadă ursul ce are:
Babă cu ghiocul tău
Fă să joace ursul meu!
Ursul meu de s -o scula
Pe tine te-o lăuda.
DESCÂNTEC:
Gugulai, gudulai,
Spune ursule ce ai ?
Un pahar de vin, ai be ?
O bucată de zahăr, ai mânca ?
Dar un joc frumos ai, juca ?
Ia mai saltă -odată -n sus
Să semeni a pui de urs.
Saltă ursule -n picioare,
Să vedem cât ești de mare.
Pune laba pe ciomag,
Ca fasolea pe harag
Și te ciorsăie pe el,
Ca să -l faci mai subțirel,
Șapte văi și -o vale adâncă
Văleu, ursul mă mănâncă,
Pe ulița -ntunecoasă
Nimerii la altă casă
Și bărbatul nu -i acasă
A plecat la chirurgie,
Ducă -se să nu mai vie.
Frunză verde trei castani,
La anul și la mulți ani.

(cules de la Ion Vâju, Vînători -Neamț)

JOCUL CAPREI
Ța, ța, ța
Căpriță, ța
Ești cu lapte și -a fata
Și c-un ied alăturea.
Ța, ța, ța
Căpriță -n sus,
De la munte te-am adus
Cu cercei și cu hurmuz;
Cu cercei și cu mărgele
Cașa -i place mândrei mele.
Capra noastră cea fudulă
S-o-necat c -o barabulă,
Capra noastră cea frumoasă
S-o-necat c -un vârf de coasă.
La stejarul cel frumos,
Capra noastră s -o pus jos
Vine -o babă v răjitoare
Să vadă capra ce are. Descântec:
Leancă, Leancă, codârleancă,
Cu lingura și cu măciuca
Crapa -ți-aș ochii și gura.
Cu lingura și cu acu
Crapa -ți-aș ochii și capu’.
O bucată de zahăr ai mânca ?
Un pahar de vin ai be ?
Da un joc mândru ai juca ?
La stejarul cel rotat
Capra noastră s -o sculat,
S-o sculat cu cerga -n cap
Și s-apucă de jucat.
Capra noastră de la Neamț
Paște iarbă de pe șanț
Și frunză de sub Cetate
La mulți ani cu sănătate.

(cules de la Ion Vâ ju, Vînători -Neamț)

4.6. DOINA

1. Foicica fagului
Greu i -o fost haiducului,
Tot pe calea codrului
În răscrucea vântului.
Tot pe calea codrului
În răscrucea vântului. 2. Vreme bună, vreme rea,
El din frunză tot doinea.
Vreme caldă, vreme rece,
El cu doina și -o petrece.
Vreme caldă, vreme rece,
El cu doina și -o petrece.

4.7. BALADA

Trăia odată într -o pădure
Un moș bătrân cu baba lui
Trăiau săraci ca vai de lume
În adâncimea codrului.

Dar timpul se -ndură de babă
Și-un pui de cerb îi dărui
Un pui de cerb cu stea în frunte
Gonit din codri și rănit.

L- a sărutat pe frunte m oșul
Sfioasă baba l -a spălat
Și-au îngrijit cu mare milă
Și cerbul mi l -au vindecat.

Dar într -o zi trecu pe acolo
Feciorul unui Împărat
Cu întrega curte și cu arme
Și cu ogarii l -au vânat.

Recitat:
– Dă-mi mie cerbul tău , bătrâne !
– Nu pot. Chiar de mi -ați da
Comorile împărătești Sunt prea bătrân să le primesc .
Dar dacă cerbul vrea să vină
Atuncea…eu vi -l dăruiesc.

Dar cerbul se uită la dânșii
Și-ntreaga viață și -o văzu
Și clătinând încet din coarne
Frumos și mândru spus e: NU.

Nu vreu să vin la curtea voastră
Atuncea cerbul a vorbit –
Tu mă dorești ca pe -o comoară,
Ei sufletul mi l -au dorit.

Tu m -ai rănit la vânătoare
Ei rănile mi le -au legat
În măreția curții tate
Eu m -aș simți încătușat.

Mai trebuie să ai un suflet
Tăcut și blând și iubitor
De vrei să fii iubit de oameni
Și de podoaba codrilor.

4.8. REPERTOR IUL PĂSTORESC

Vin și vânturi vin și ploi
Eu sunt ciobănaș la oi.
Vin și vânturi vin și ploi
Eu sunt ciobănaș la oi.

Când răsare mândrul soare
Eu cu turma la mulsoare bâr, oiță, bâr
Când răsare mândra lună
Eu cu turma pe coline bâr, oiță, bâr
Și cu mândra lângă mine.

Eu cu turma la verdeață
Și cu mândruța pe brațe
Vin și vânturi vin și ploi
Eu sunt ciobănaș la oi.

4.9. CÂNTEC DE OSTĂȘIE

Iubitul meu ce -mi jurase
Că pe veci va fi al meu
A plecat în lumea -ntreagă
Și nu știu nimic de el.
Volgă, Volgă, dragă Volgă,
Oare cum te -am fermecat
Eu mereu am fost nemernic
Iar tu suflet delicat.
Și când văd lunca -nverzită
Oglindind în valul tău
Tot aștept ca să apară
Printre trestii chipul tău.
Valul tău cu nepăsare
Curge lin, șoptind ușor
Îngânând fără -ncetare
Jalea sufletului meu.
Volgă, Volgă, dragă Volgă
La iubitul mergi ușor
Și să -i spui să vină iute
Înapoi la cuibușor.

4.10. CÂNTECUL PROPRIU -ZIS

Ai, hai…
De vrei maică să mă ai
Prin străini să nu mă dai;
Că străinii -s oameni răi
Și sărută ochii mei.
Mi-i sărută și mi -i lasă
Ș-apoi mi -i trimite -acasă.
Foaie verde ca aluna,
Sunt la maica numai una
Cum e soarele și luna.
Singur ică-s la părinți
Cum e luna între sfinți;
Părinții n -aveau avere,
Mă țineau ca mângâiere.
Și iar verde matostat,
Sunt fată de măritat,
Mi-ai venit flăcăi din sat
Și părinții nu m -au dat,
Și-a venit unul din lume,
La părinți le -a părut bine.
După două sau trei zile,
A făcut nuntă cu mine
Și m-am dus în sat străin, Numai -n jale și suspin,
După două luni de zile,
Vine maica pe la mine
Și mă -ntreabă de -o duc bine.
Eu de silă de rușine,
I-am spus mamei c -o duc bine.
Dacă, fată, o duci bine,
Unde -i carnea de pe tine ?
Mi-o mâncat -o bărbățelul
Cu sticla și păhărelul !
Du-te maică înapoi
Și-mi adă un car cu boi.
Să-mi aduc zestrea’ napoi,
Și s-o pun între hotară
Ca s-o ard -un foc și -o pară;
Și să plângă pietrele
Ce noroc au fetele;
Și să plângă bolovanii
Ce noroc au băietanii,
Să plângă și maica mea,
Să se -nvețe -a mărita,
Fete prin străini a da.

Și iar verdi murili
Și iar verdi murili
Bate vântu vârfurlii
Bate vântu vârfurlii.
Codrule te -aș îngrădi
Codrule te -aș îngrădi Să nu poți, mândro ieși
Să nu poți, mândro ieși.
Șî l-aș îngrădi cu flori
Șî l-aș îngrădi cu flori
Să te văd de sărbători.
Să te văd de sărbători.

Amărâtă turturică
Când rămâne singu rică,
Cât trăiește, tot jelește
Pe cel drag nu și -l găsește.
Tra, la, la…
Cât trăiește, tot jelește
Pe cel drag nu și -l găsește.
Tra, la, la… Zboară prin pădure – adâncă,
Nici nu bea nici nu mânâncă.
Zboară, zboară, pân’ce cade
Pe lemn verde ea nu șade,
Tra, la, la…
Iar de șade câteodată
Tot pe ramură uscată.
Tra, la, la…

Și-unde vede apă lină,
Ea fuge parcă -i străină.
Și-unde vede apă rea
Ea o tulbură și -o bea.
Tra, la, la…
Și-unde vede apă rea
Ea o tulbură și -o bea.
Tra, la, la… Și-unde vede vânătorul
Acolo -și îndreaptă zborul
Ca s-o vadă, s -o lovească,
Să nu se mai chinuiască.
Tra, la,la…
Ca s-o vadă, s -o lovească,
Să nu se mai chinuiască.
Tra, la,la…

Omul când e necăjit
Se cunoaște pe pășit.
Căci pășește încetinel
Cu necazul după el.

Nu gândi bade gândi
Căci ca tine -oi mai găsi .
Numai valea dacă -i trece
Ai găsi ca tine zece.

Nu gândi bade în tine
Că ți -i bate joc de mine.
De-mi ajută Dumnezeu
Mai curând mi -oi bate eu.

Fă, Ileană, fă, Ileană, fă Ileană, fă,
Vin’ colea pe iarbă verde,
Fă Ileană, fă.
Că bătrânul nu ne vede,
Fă, Ileană, fă.
Ba zău lasă -mă bădiță
Ia șăzi binișor,
Nu pot, nu pot că mă vede
Tata din pridvor.

Dacă vii îți iau mărgele
Fă, Ileană, fă.
Și-și voi dat tot ce mi -i cere
Fă, Ileană, fă.
Ba zău lasă -mă bădiță,
Pune -ți pofta -n cui.
Să nu -ți joace pe spinare
Coada săpii lui.

Noapte bună, Mărioară,
Că și luna s -a culcat;
Pe Gheorghiță -n astă seară
În zadar l -ai așteptat.
Mâine când vei toarce -n prag
O să-ți fie și mai drag
Și o să -l pui la inimioară;
Mâine seară tot la fel
O să-ți fie dor de el,
Noapte bună, Mărioară.

Refren: Ghiocel, bujor și levănțică,
Ți-ai pus mândră aseară în ulcică.
Gândul tu i l -ai vrăjit, Dar Gheorghiță n -a venit,
Poate că ți l -au furat
Țigăncușele din sat.

Noapte bună, Mărioară,
Că și luna s -a culcat;
Pe Gheorghiță -n astă seară
În zadar l -ai așteptat.
Mâine când vei toarce -n prag
O să-ți fie și mai drag
Și o să -l pui la inimioară;
Mâine seară tot la fel
O să-ți fie dor de el,
Noapte bună, Mărioară.

4.11. ROMANȚ E

Primăvara înflorește
Florile de pe câmpii
Frunza –n codru înverzește
Numai glasuri de copii.

Dar eu sunt mică orfană
Tatăl meu e mort de mult
Iar măicuța e bolnavă
Eu sunt oarbă și nu văd.

Frățioru -i dus departe
Nu l-am mai văzut demult
În închisoare stă și zace
Și-l doresc atât de mult.
Surioara mea cea mare
S-a dus cu flori de vândut
Ca să -i cumpere măicuței
Leacul acela mult dorit.

Dar când n e-am întors acasă
Veste tristă am aflat
Că măicuța noastră dragă
Din viața a încetat.

Am jelit mai multă vreme
La mormântu -i mult iubit
Dar măicuța noastră dragă
Zace acuma în mormânt.

Iubitul meu în grabă te vestesc
C-am părăsit căminul părintesc
Să-ți spun iubite ce de azi
N-ai să mai vezi
Surâsul în pervaz.
Iubitul meu nestăvilit talaz
Cu genele te mângâi pe obraz
Când bate vântul dinspre țara ta
Ca pe -un iubit în brațe l -aș lua.
Când bate vântul p rintre văi și
ulmi
Ca o gazelă eu alerg pe culmi
Ca de gazelă pașii ușurei
Ca luna strălucea obrajii ei.
Voi n -o cunoașteți pe iubita mea
În zvelte ierburi n -o zăriți pe ea
Ca mesteacănul alb
Mai alb e trupul dragului meu.

Și cavalul se aude
Departe trist și vag,
E o doină de la stână
Jalea unui dor pribeag.
Tra ,la ,la.
Pe cărările pădurii
Mergeam singur visător,
M-am oprit s -ascult pe malul
Unui limpede izvor.
Ca o lacrimă de aur
Cade în haos câte -o stea
Nu știu pentru ce atunci Plâng și mă gândesc la ea.
Tra, la, la.
Luna razele -și răsfrânge
Prin desișul unui fag,
Iar cavalul se aude
De departe trist șirag.
Tra, la, la.
Numai eu oprit pe malul
Celui limpede izvor,
Stau înmărmurit sărmanul
Ascultând cântec de dor.
Tra, la, la.

Lunecând e bolt -albastră
Am văzut căzând o stea
Și mi -am zis atunci în sine
Să trăiești, e ziua ta! Am văzut și -o rândunică
Chiar lângă fereastra mea
Ciripind a vrut să-mi zică
Să trăiești, e ziua ta.

4.12. CÂNTECE VOCALE DE JOC

Frunzuliță și -o lalea, Ilenuțo fa,
Spunei mâne -ta așa, Ilenuțo fa,
Să-și închidă grădina, Ilenuțo fa,
Să-și închidă grădina, Ilenuțo fa. Tot cu parii de cireș, Ilenuțo fa,
Ca să ne vedem mai des, Ilenuțo fa,
Tot cu parii de stejar, Ilenuțo fa,
Ca să ne vedem mai rar, Ilenuțo fa.

Frunzuliță și -o lalea, Ilenuțo fa,
Arde inimioara mea, Ilenuțo fa, Și n-o pot astâmpăra, Ilenuțo fa,
Pân’ n -ai fi nev asta mea, Ilenuțo fa.

Vai de mine și -am uitat
Dușumeaua n -am jucat.
Dușumeaua ca la munte,
Aș juca -o și n -am unde.

Frunză verde trei măsline
I-ascultați comanda bine
Frunză verde și -unh dudău
Tot c -o fată și-un flăcău. C-așa jucau babili
Când videu paralili
C-așa jucau moșnegeii
Când videu gologăneii.

Ni-o zâs mama sî joc sus
Da di furcî nu ni -o zâs.
Eu când văd furca șî fusu’
Parcî văd lupu’ șî ursu’.

Vine Leana de la grâu
Cu catrința prinsă -n brâu
Cu cămașa albioară
Și cu dor la inimioară.
Semn cu mâna mi -o făcut
La poteca de demult
Unde -i grâul mai înalt Și cu spor la secerat.
Da-apoi o venit și toamna
Și apoi s -a coace și poama
Și om bea vin roșu cu cana
Și apoi și cu tamingeana.
Și-om cânta și -om chiui,
Trei zile ne -om veseli.

Frunzuleană mărăcine
Cine -a zice mărăcine
Mândru în vine
Are un galben de la mine;
Hm, hm, hm, hm.
Dacă -aș ști că ar veni
Cărărușa aș plivi
Și de iarbă și de nalbă
Ca să fiu bădiței dragă; Dar cărarea -i neplivită
Și nu este îngrădită
Nici cu pari, nici cu nuiele,
Numai cu cuvinte rele;
Foaie verde flori mărunte,
Vorbe mi -au ieșit cam multe,
Lasă -mi iasă că nu -mi pasă;
Hm, hm, hm, hm.

Hai Ileană la poiană,
Hai Ileană, hai,
Să săpăm o buruiană,
Hai Ileană, hai,
Buruiana macului
Hai Ileană, hai,
Ca s-o dăm bărbatului
Hai Ileană, hai,
Ca să doarmă somnul dus
Hai Ileană, hai,
Până ce -o fi soarele sus
Hai Ileană, hai,
Și să doarmă somnoros
Hai Ileană, hai,
Până ce –o fi soarele jos
Hai Ileană, hai.
Cum n -aș merge -n poieniță
Măi bădiță, măi,
Dar nu -mi e după voință
Măi bădiță, măi,
Căci bărbatul rău mă teme
Măi bădiță, măi,
Nici de -un pas el nu -mi dă vreme
Măi bădiță, măi,
Mai stai până s -o scula Măi bădiță, măi,
Și cocoșul a cânta
Măi bădiță, măi,
De l-asămui c -ai pleca
Măi bădiță, măi,
Și-ai pune în locul meu
Măi bădiță, măi,
Ca să doarmă somnul greu
Măi bădiță, măi.

107

Frumos cântă primăvara
Cucul în zăvoi
Ară plugul sus pe coastă
Plug cu patru boi.
Ară plugul sus pe coastă,
Plug cu patru boi.

APRECIERI FINALE

Lucrez acum la astea si le voi atasa ca document separat !!!!

ANEXE

ANEXA 1 – GLOSAR DE TERMENI
ANEXA 2 – LISTA INFORMATORILOR
ANEXA 3 , 4,5, 6 – PROIECTE DIDACTICE

BIBLIOGRAFIE

108