Predut Razvan -Madalin [626264]

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE ELECTRONICĂ, COMUNICAȚII ȘI CALCULATOARE
DEPARTAMENTUL ELECTRONICĂ, CALCULATOARE ȘI INGINERIE ELECTRICĂ
PROGRAMUL DE STUDII ELECTROMECANICĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Absolvent: [anonimizat]:
sef lucrari dr.ing. Stoica Constantin

Pitești
Sesiunea iulie 2017

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI FACULTATEA DE ELECTRONICĂ, COMUNICAȚII
ȘI CALCULATOARE DEPARTAMENTUL ELECTRONICĂ, CALCULATOARE ȘI
INGINERIE ELECTRICĂ
PROGRAMUL D E STUDII ______________________

PROIECT DE DIPLOMĂ
PROIECTAREA SI REALIZAREA UNUI SISTEM DE ACTIONARE A UNUI
ASCENSOR DE MATERIALE

Absolvent: [anonimizat] 2017
Cuprins

Capitolul 1 :
1.1 Introducere in masinile de transport si ridicat de tip ascensor ……………… …………….. 7
1.2 Proiectarea ascensoarelor ……………………………… ………………… ………………. …………… 8
1.3 Procesul de prelucrare ……………………………………………………………….. …………. …….10
1.4 Componente de securitate …………. ………………………………………………………….. …….11
1.5 Construirea S i Montarea Ascensoarelor ………………………… ………………………… ……11
Capitolul 2 :
2.1 Ascensoar e electrice ……………………………………………………. ……………………… ………14
2.2 Eficienta din punct de vedere energetic ………………………………………………….. ……..15
2.3 Cablurile liftului …………………………………………………………………………….. ………….. 20
2.4 Aparete de c omanda folosite la ascensoare ………………………. ………………………. …..23
Capitolul 3:
3.1 Ascensoare hidraulice …………………………………………………………………………… …….25
3.1.1 Pompa, inima unității de alimentare …………………………………. ……………….. …..25
3.1.2 Valva, creierul unității de alimentare ………………………………. ……………………… 27
3.1.3 Supapă de control al debitului ……………………………………………….. 28
3.1.4 Motorul, puterea în unitatea de alimentare ……………….. ……………………….. ……29
3.1.5 Cilindrul ascensoarelor hidraulice …………………………………………………………. 30
3.1.6 Robinetul de rupere a țevilor, parașutul unei lift hidraulic ………………………… .30
Capitolul 4:
4.1 Ascensoare pneumatice …………………………………………………………………………….. 32
4.2 Elementele componente ale unui ascensor pneumatic ……………………………. …….. 33
4.2.1Compresor ……………………………………………………. …………………………. ………… 33
4.2.2 Regulatoare de presiune ………………………………………………………………………. 36
4.2.3.Cilindru pneumatic ……………………………………………………………………….. …….40
4.2.4 Distribuitoare ……………………………………………………… ……………………….. ……44
4.2.5 Contactorul ………………………….. ………………………….. …………………………. …….51
4.2.6 Drosele …………………………………………………………………….. ……………………….58
Capitolul 5:
5.1 Macheta experimentala ……….. …………………………………………. ……………………….61
5.2 Schema electrica ……………………………………………………………. ……………………….64
Bibliografie ………………. …………………………………………………………………………. ……………………….65

Lista figurilor

Figura 2.1 : Prezentarea unui ascensor electric…………………………………….… …..……….. 13
Figura 2 .2: Consumul si producer ea de energie………………………….………… …..………… 16
Figura 2.3 : Consumul si producerea de energie……………………………………… …..……… 17
Figura 2.4: Totalul energiei consummate………………………………………………… …..….17
Figura 2.5: Schema unui ascens or electric………………………………………… …… ………..18
Figura 2.6: Cablu rotund………………………………………………………………… ……….20
Figura 2.7: Cabluri plane………………………………………………………………… ………21
Figura 2.8: Limitatoare de cursa……………………………………………………………………. ………………… 22
Figura 3.1 : Sistemul de actionare al unui ascensor hidraulic………………………………… ……………… 24
Figura 3.2: Pompă cu șurub……………………………………………………………………….. …………………… 25
Figura 4.1: Schema unui ascensor pneumatic………………………………………………….. ………………… 32
Figura 4.2: Schema unui compressor pneumatic…………………………………………….. ……….. ……….. 33
Figura 4.3: Ciclul u nui compresor……………………………………………………………… ………… …………. 34
Figura 4.4 : Regulatorul cel mai simplu incorpora t cu un arc de reglare (care nu este pilotat) și
o talpă neechilibrată. Nu are o cameră separată a diafragmei și nu este ușoară… …………………… .36
Figura 4.5 : Regulatorul cu un arc de reglare și o talpă neechilibrată…………………… …….. …37
Figura 4. 6: Regulatorul cu o tavă echilibrată și o cameră separată a diafragmei cu aspirator …….38
Figura 4.7 : Cilindrul cu simplu efect…………………………………………………………… ………. …………. 40
Figura 4.8 : Schema unui cilindru cu dublu effect………………………………… ……….. ………………….. 41
Figura 4. 9: Conectarea unui cilindru la distribuitor………………………………. ……………………………. 42
Figura 4.10 a): Distribuitor cu sertar rectiliniu cilindric comutat in pozitia extrema dreapta ……45
Figura 4.10 b): Distribuitor cu sertar rectiliniu cilindric comutat in pozitia extrema stanga… ……45
Figura 4.11 a): D istribuitor rectiliniu cu sertar plan cu sertar comut at spre dreapta………… ………46
Figura 4.11 b): Distribuitor rectiliniu cu sertar plan cu sertar comutat spre stanga…………. ……….46
Figura 4.12 : Distribuitor cu sertar rotativ plan 4/3 cu centru inchis cu retinere pe pozitie
comnadat manua l cu parghie……………………………………………………………………………… …….. …….47
Figura 4.13 : Distribuitor cu sertar rotativ cilindric 2/2 cu actionare manuala……………… …..47
Figura 4.14 : Distribuitor cu supapa 3/2 no rmal inchis actionat mecanic cu revenire cu arc ….…48
Figura 4.15 a): Distribuitor 3/2 normal inchis actionat mecanic cu rola pilotat pneumatic…. …..49
Figura 4.15 b): Distribuitor 3/2 normal deschis actionat mecanic cu rola pilotat pneumatic.. …..49
Figura 4.16 : Distribuitor actionat mecanic cu rola montata pe parghie articulate…………… …49
Figura 4.17 a): Distribuitor cu supape 5/2 monostabil necomandat…………………………. ….50
Figura 4.17 b): Distribuitor cu supape 5/2 monostabil comandat…………………. ………………. ……..50
Figura 4.18 : Contactor electric…………………………………………………………………………………. …….51
Figura 4.19 : Structura unui contactor………………………………………………………. ……52
Figura 4.20 : Verific area contactorului…………………………………………………………………………. …..54
Figura 4.21 : Contactori NC si NO………………………………………………………… ….…54
Figura 4.22 : Verificarea unui contact auxiliar de ieșire………………………………………………. ………55
Figura 4.23 : Trasarea firelor………………………………………………………………… …..55
Figura 4.24 : Pregatirea firelor pentru conector………………………………………… ….……. 56
Figura 4. 25 : Introducerea firelor in conector………………………………………… ….……… 56
Figura 4.26 : Inserarea firelor in contactori……………………………………………………………….. ………57
Figura 4.27 : Schrma unui drosel de cale…………………. …….. ……………………………….. ………………. 57
Figura 4.28 : Drosel de reglare a presiunii……………………………………………… ….……. 58

Figura 4.29 : Schema unei supape duble……………………………………………………….. ………….. …….. 58
Figura 4.30 : Supapa dubla………………………………………………………… …..………… 58
Figura 5.1: Proiectare a machetei……………………………………………………… ………… 60
Figura 5.2: Elementele componente…………………………………………………….. ………………………. ….61
Figura 5.3 Cilindru cu acțiune dublă ………………………………………………………..……62
Figura 5.3: Schema electrica…………………………………………………….. ……………………….. …………… 63
Figura 5.4: Schema electrica la urcare…………………….. ………………………. ……………………….. …….. 63
Figura 5.5: Schema electrica la coborare………………………………. ……………………….. ………………… 64

Lista tabele

Tabelul 1 : Distribuitoare. …………………………………………………………………………………………………45
Tabelul 2 : Drosele ……………………………………………………………………………………….. …………………60

CAPITOLUL I

1.1. Introducere in masinile de transport si ridicat de tip ascensor

Mașinile de ridicat și transport joacă un rol foarte important în diferitele ramuri de
producție. Actualmente, la aceste ma șini, este folosită aproape exclusiv acționarea electrică.
Acționarea electrică a contribuit în mare măsură la perfecționarea instalațiilor de ridicat și
transport din punctul de vedere al siguranței în funcționare și al product ivității. Un lift este o
platformă, fie deschisă, fie închisă, utilizată pentru ridicarea persoanelor sau a transportului de
marfă la etajele superioare ale unei clădir ii.
Ascensoarele reprezintă o parte standard a oricărei clădiri comerc iale sau rezidențiale
înalte. Manerele cu ridicare manuală au fost utilizate pentru ridicarea mărfurilor în depozite și în
fabricile de producție încă din anii 1600 . Primele ascensoare au fost exploatate de puterea cu
aburi pentru a roti butoaiele de cablu ri. În 1871, primele lifturi hidraulice au fost introduse
folosind presiunea apei ca sursă de energie. La început, berbeții hidraulici erau dintr -o singură
bucată, ceea ce însemna că o gaură trebuia să fie săpată sub arborele ascensorului la fel de adânc
ca ascensorul să fie ridicat. Ulterior, ramificațiile hidraulice telescopice cu secțiune multiplă au
permis găuri mai groase. În multe orașe, energia hidraulică pentru aceste ascensoare precoce a
fost furnizată de companiile energetice care au instalat și î ntreținut rețele de conducte hidraulice
în întreg orașul. Primul lift electric cu succes comercial a fost instalat în 1889, iar energia
electrică a devenit rapid sursa de energie acceptată.
Ascensoarele electrice au oferit două avantaje semnific ative. În primul rând, puterea
electrică devenea în mod evident disponibilă universal, iar orice clădire care ar putea fi echipată
cu un ascensor ar avea de asemenea energie electrică. În al doilea rând, ascensoarele hidraulice
erau foarte limitate în înăl țimea la care puteau crește, în timp ce ascensoarele electrice, folosind
un sistem simplu de cabluri și scripeți, nu aveau practic nici o limită de înălțime. De mulți ani,
elevatoarele electrice au utilizat fie motoare de curent continuu , fie motoare cu c urent alternativ
. Astăzi, aproape toate elevatoarele utilizează unul dintre cele două tipuri de motoare de curent
alternativ: cele mai frecvente sunt motoarele cu acționare pentru elevatoare care se deplasează la
viteze de până la 500 pe minut (153 m / mi n), în timp ce motoarele cu direcție directă sunt
utilizate pentru ascensoare. Unele ascensoare moderne de mare viteză se mișcă la o viteză de
până la 2.000 pe minut (610 m pe minut). Sistemele de control ale ascensoarelor timpurii au
cerut operatorilor um ani să regleze viteza ascensiunii și coborârii, să oprească ascensorul la
fiecare etaj și să deschidă și să închidă ușile. În anii 1950, sistemele automate de control ale
butoanelor au înlocuit controalele manuale. În anii '70 controalele electromecanice a u fost
înlocuite treptat cu controale electronice. Călătorind într -o cutie mică de sute de metri în aer ar fi
o experiență deconcertantă dacă cineva nu ar fi convins de siguranța sa.
Elevatoarele electrice sunt echipate cu două mecanism e principale de siguranță: un
regulator care controlează viteza ascensorului prin controlul vitezei rolelor de cablu și frâna de
siguranță care constă din fălci care prindă șinele de ghidare ale ascensorului în eventualitatea
ruperii cablurilor. Ascensoare le includ, de asemenea, blocări electromecanice ale ușilor pentru a
împiedica funcționarea ascensorului dacă ușa nu este complet închisă și pentru a proteja
pasagerii de a fi prinși de ușa de închidere. Aceleași blocări ale ușii împiedică deschiderea ușilo r
exterioare dacă ascensorul nu este prezent. Cele mai multe ascensoare sunt echipate cu un telefon

și, uneori, o ușă de capcană în tavan, astfel încât pasagerii pot apela pentru ajutor dacă un
ascensor se blochează între etaje.

1.2. Proiectarea ascens oareler:

Condiția de bază pe care trebuie să o îndeplinească proiectarea ascensoarelor de
construcție specială pentru materiale este as igurarea funcționării acestora în condiții de siguranță
pe toată perioada de utilizare prevăzută în docum entația tehnică. Ascensoarele sunt dispozitive
simple, iar sistemele de bază de ridicare nu s -au schimbat prea mult în peste 50 de ani. Cu toate
acestea, sistemele de control s -au schimbat în mod substanțial pentru a îmbunătăți siguranța și
viteza de funcț ionare.
Ascensoarele sunt proiectate pentru o clădire specifică, luând în considerare factori
precum înălțimea clădirii, numărul de persoane care călătoresc la fiecare etaj și perioadele de
utilizare. Cele mai multe lifturi utilizează cont ragreutăți care echivalează cu greutatea
ascensorului plus 40% din sarcina nominală maximă. Această contragreutate reduce greutatea pe
care trebuie să o ridice motorul și asigură că ascensorul nu poate scăpa de sub control în timp ce
cablul este intact. În tr-o instalație de cilindru de ridicare, un cablu de ridicare curge de la un
tambur de acționare atașat la motorul de ridicare, în jurul unei roți mari în partea superioară a
ascensorului, până la o a doua rolă agățată de acoperișul arborelui ascensorului și în jos până la
contragreutate. Într -o instalație cu tambur de tracțiune, cablul trece de la lift, în sus și o dată în
jurul unui tambur de acționare atașat la motorul de ridicare, apoi înapoi la contragreutate. Cablu
rotește scripetele regulatorului la o viteză direct proporțională cu viteza automobilului. În cazul
unei viteze excesive a mașinii, folosește un alt cablu pentru a activa fălcile de frână de siguranță,
care prinde șinele de ghidare și încetinesc autovehiculul. O bară pe partea laterală a arb orelui
ascensorului activează o serie de întrerupătoare pe partea exterioară a mașinii pentru a încetini și
a opri mașina la podeaua corespunzătoare. Pe măsură ce mașina se apropie de podea, rampa
activează comutatorul de încetinire, care semnalizează moto rul de ridicare pentru a reduce viteza.
Când autovehiculul este aliniat cu deschiderea ușii exterioare, rampa activează un întrerupător de
limitare pentru oprirea mașinii. Dacă întrerupătorul de blocare a ușii simte, de asemenea, că
autovehiculul se află î n poziția corectă, motorul electric de deschidere a ușii este activat pentru a
deschide atât ușa interioară a mașinii cât și ușa exterioară a podelei.
Cladirile comerciale moderne au de obicei lifturi multiple cu un sistem unic de contro l.
Obiectul sistemului de control este de a minimiza timpul mediu petrecut de orice pasager de la
apăsarea butonului de apel al liftului până la s osirea primului lift disponibil . Cele mai simple
sisteme utilizează un singur buton în sus și în jos pe fiecar e etaj, indiferent de numărul de
ascensoare. Când un pasager solicită un ascensor, controlorul trimite cel mai apropiat ascensor
care călătorește în direcția dorită. Abordarea unei mașini ascensorului este semnalizată de o
săgeată iluminată deasupra ușii a scensoarelor orientate în sus sau în jos.

În sistemele mai sofisticate, controlerul monitorizează sistemul de comandă a ascensorului
pentru un set sau o bancă de elevatoare care operează una lângă alta. Zona de operare a acestor
ascensoa re este împărțită în sectoare, fiecare sector fiind alcătuit din etaje adiacente. Atunci când
o mașină a răspuns unui apel și a finalizat rularea desemnată, devine disponibilă pentru a
răspunde la un alt apel. În acest moment, în funcție de programarea con trolerului, mașina poate fi
returnată la o podea ua desemnată "acasă" sau poate fi trimisă în sectorul cel mai îndepărtat de
alte mașini de operare sau disponibile pentru a acoperi acest sector. Când se primește un apel,

controlerul compară automat locația tuturor mașinilor din bancă și trimite la cel mai apropiat.
Controlorii pot fi de asemenea programați să răspundă diferit la momente diferite ale
zilei. De exemplu, controlerul ascensorului într -o clădire de birouri ocupată va primi o
prepond erență de apeluri de la parter dimineața, când muncitorii sosesc și trebuie să meargă la
locurile lor de muncă la etajele superioare. În acest caz, controlorul va fi programat să trimită
toate autoturismele neasociate la parter, mai degrabă decât să -i revi nă la un etaj interior din
sectorul lor. Mai târziu, un set diferit de instrucțiuni poate fi folosit pentru a trimite ascensoare
neasociate în sectoare diferite, deoarece pasagerii care părăsesc clădirea vor fi distribuiți mult
mai uniform pe podea decât d imineața. Toate ascensoarele moderne dispun, de asemenea, de
controale speciale de trecere pe care pompierii le pot activa cu o cheie pentru ca ascensoarele să
meargă direct la o anumită destinatie fără opriri intermediare.

Proiectantul tre buie să -și asume responsabilitatea privind concepția soluțiilor
constructive, alegerea materialelor, calculul de rezistență al tuturor elementelor instalațiilor și
componentelor, potrivit condițiilor de funcționare date precum și pentru stabilirea metodelo r
pentru încercări și verificări tehnice.
La proiectarea elementelor (de rezistență) ale ascensoarelor de construcție specială pentru
materiale, proiectantul trebuie să țină seama de solicitările ce apar în cazul încercărilor statice și
solicitările seism ice ce pot apărea în construcțiile respective conform zonării seismice.

Cabina liftului în sine este construită cu un cadru din oțel pe ntru durabilitate și rezistență .
O structură de oțel, numită prașă, se extinde pe părțile laterale a le mașinii de pe capul cruce și
leagă podeaua sau platforma. Partea laterală a unei mașini ascensor de pasageri este de obicei
realizată din tablă de oțel și este tăiată în interior cu panouri decorative. Podeaua mașinii poate fi
acoperită cu faianță sau c ovorată. Balustradele și alte amenajări interioare pot fi fabricate din oțel
inoxidabil pentru aspect și uzură. Un tavan suspendat este de obicei atârnat sub partea superioară
a cabinei și poate conține iluminare fluorescentă deasupra panourilor de difuzie din plastic.
Comenzile ascensorului, butoanele de alarmă și telefonul de urgență sunt cuprinse în
spatele panourilor din fața mașinii, lângă ușă. Șinele de ghidare sunt, de asemenea, din oțel și
sunt atașate pereților interiori ai puțului a scensorului care curge de la partea superioară a clădirii
până la fund.

Mecanismul frânei de siguranță constă din două fețe de strângere care pot fi acționate
împreună de o pană pentru a se strânge pe șina de ghidare. Pivotul este activat de un șurub întors
de un tambur atașat la cablul de urgență. Ascensorul este una dintre acele invenții a căror "efect
de rupere" este adesea trecute cu vederea. Gândește -te la practicitatea oricărei clădiri de peste opt
sau zece etaje fără un lift . Imaginați -vă apoi un oraș modern, fără clădiri de peste zece etaje.
Împreună cu oțelul structural și betonul armat, ascensorul era esențial pentru dezvoltarea zgârie –
noriului modern și, astfel, pentru forma comună a centrului urban modern. Impactul pract ic al
liftului a fost aproape echivalent cu impactul său simbolic. Valoarea de 1880 $ a fost de ani de
creștere urbană imensă, iar afluxul de persoane nou -venite în orașe a inclus oameni de carieră de
clasă mijlocie și muncitori din fabrică. Având în veder e că valori ale proprietăților cresc în orașe,
familiile de clasă mijlocie nu și -au putut permite singure case familiale. Proprietarii clădirilor de
apartament au promovat un apartament cu anunțuri de facilități de înaltă tehnologie: apă curentă
caldă și r ece, sisteme telefonice, gaz central pentru gătit și iluminat, băi complet echipate și
lifturi.

Ascensorul a fost chiar apreciat ca un contribuitor la democrație. Într -o clădire echipată
cu lift , fiecare etaj a fost la fel de accesibil. În schi mb, în Europa, familiile bogate se găseau, în
general, la etajele de mijloc unde nu trebuiau să urce mai multe etaje . Familiile mai sărace au
fost, de obicei, limitate la subsol sau la etajele superioare. Cablul de ridicare este alcătuit, de
obicei, din șase sau mai multe fire, fiecare dintre ele constând dintr -un număr de fire separate de
oțel. Lanțurile pot fi răsucite în jurul unui centru de cânepă care servește ca o pernă și conține, de
asemenea, un lubrifiant. Motoarele electrice de ridicare sunt spe cial concepute pentru a servi
liftul și pot conduce tamburul de ridicare printr -o cutie de viteze, ambele fiind părți achiziționate.

1.3. Proces de prelucrare.

1. Autovehiculele ascensorului sunt construite la uzina fabricantului de ascensoare
folosind tehnici standard de tăiere, sudare și formare a metalelor. Dacă autovehiculele vor fi
expuse vremii în timpul construcției, amenajările interioare pot fi instalate după terminarea
clădirii.
2. Restul liftului es te asamblat pe șantier. Proiectarea clădirii integrează arborele
ascensorului de la început, iar arborele crește odată cu ridicarea clădirii. Pereții arborelui sunt
turnați din beton, iar rigiditatea arborelui și alte dimensiuni sunt monitorizate cu atenți e pe
măsură ce fiecare nivel se ridică.
3. Șinele de ghidare, rampele de comandă, scările de serviciu și echipamentul de susținere
similar sunt fixate în arbore după ce pereții arborilor sunt compleți, dar înainte ca arborele să fie
acoperit.
4 În timp ce arborele este încă deschis în partea superioară, o macara ridică contragreutatea
spre partea superioară a clădirii și o coboară în arbore de -a lungul șinelor.
5. Macaraua ridică apoi cabina ascensorului și o introduce în parte în arbore. Roțile de
ghidare conectează autovehiculul la șinele de ghidare, iar autovehiculul este coborât cu atenție în
partea inferioară a arborelui.
6. Arborele este apoi acoperit, lăsând o sală de mașină deasupra arborelui. Motorul de
ridicare, re gulatorul, controlerul și alte echipamente sunt montate în această cameră, cu motorul
situat direct deasupra rolei automobilului ascensorului.
7. Cablurile ascensorului și regulatorului sunt strânse și atașate, conexiunile electrice
terminate și co ntrolerul programat.

1.4. Componente de securitate

Ascensoarele de construcție specială pentru materiale trebuie prevăzute cu următoarele
componente de securitate:

– paracăzătoare;
– limitator de viteză;
– întreruptor de sfârșit de cursă;
– contacte electrice pentru controlul închiderii ușilor de acces la puț, cabină sau chepeng;
– contacte electrice pentru controlul zăvorârii ușilor de acces la puț;
– contact electric al limitatorului de viteză ;
– contact electric la paracăzătoare;
– contact electric pentru controlul slăbirii cablurilor de tracțiune (contact de cablu moale);

– contact electric al întinderii cablului limitatorului de viteză;
– opritoare sau tampoane amorti zoare;
– dispozitiv de limitare a vitezei de coborâre în caz de spargere a conductelor la ascensoarele
acționate hidraulic.

De asemenea , ascensoarele de construcție specială pentru materiale trebuie să fie
prevăzute și cu următoarele :

dispozitiv de semnalizare acustică și optică;
butoane care să acționeze întrerupătorul de avarie;
buton de „STOP” pe pupitrul de comandă.

Ascensoarele de construcție specială pentru materiale pot să nu fie prevăzute cu
limitatoare de cur să; întrerupătoarele de sfârșit de cursă sunt obligatorii; la ascensoarele la care
troliul este prevăzut cu tambur se admite ca întrerupătorul de sfârșit de cursă să fie acționat de
troliu. Ascensoarele de construcție specială pentru materiale cu platformă , pot să nu fie prevăzute
cu limitator de viteză și paracăzătoare.
La ascensoarele de construcție specială pentru materiale, la care accesul în puț la stația
superioară se face prin chepeng, cutia de comandă trebuie să se amplaseze numai la sta ția
superioară, asigurându -se o bună vizibilitate a cabinei sau platformei ascensorului; comenzile
trebuie să poată fi executate numai atât timp cât butonul este apăsat. Cutia de comandă trebuie să
fie prevăzută cu posibilități de încuiere

1.5. Construire a Si Montarea Ascensoarelor

Condiția de bază pe care trebuie să o satisfacă construirea și montarea ascensoarelor de
construcție specială pentru materiale este asigurarea funcționării în condiții de securitate pe toată
perioada de utilizare p revăzută în documentația tehnică a ascensorului. Construirea și montarea
ascensoarelor de construcție specială pentru materiale trebuie să fie efectuată de agenți
economici care dispun de mijloacele tehnice corespunzătoare, personal tehnic calificat și
autorizați.
Pentru fiecare instalație construită, agentul economic care construiește ascensorul
(denumit în continuare producător) trebuie să completeze și să remită beneficiarului, odată cu
instalația ,,Cartea ascensorului de construcție speci ală pentru mat eriale – partea de construcție” .
Numărul de evidență din registrul constructorului pe care îl poartă cartea ascensorului se va
înscrie și pe placa de fabricație care se va aplica în loc vizibil, pe instalație (pe jug, pe panoul de
comandă etc.). Cartea ascensorului de construcție specială pentru materiale – partea de
construcție se completează de către producător, pe răspundere proprie, pentru fiecare ascensor în
parte.
La lucrările de constru ire și montare se vor respecta nor mele t ehnice de protecția
muncii specifice și Normele Tehnice pentru prevenirea și stingerea incendiilor valabile. La
terminarea lucrărilor agentul economic care efectuează lucrările de montare (denumit în
continuare montator) trebuie să efectueze verifica rea și reglarea întregii instalații. Punerea în
funcțiune a ascensorului de construcție specială pentru materiale, se va face numai după ce au
fost îndeplinite următoarele condiții:

a) toate lucrările de montare au fost terminate;
b) lucrările puțului sau căilor de ghidare și a camerei sau împrejmuirii mecanismului de
acționare au fost finisate;
c) s-au montat toate componentele de securitate;
d) s-a asigurat ungerea tuturor elementelor componente ale ascens orului de construcție
specială pentru materiale, supuse frecării;
e) au fost îndepărtate toate elementele străine de instalație din puț și din camera sau
împrejmuirea mecanismului de acționare (scule, schele, dispozitive etc.);
f) instalația a fost legată electric la pământ, acest lucru fiind atestat printr -un buletin de
măsurări.
Înainte de prezentarea ascensorului la verificare în vederea autorizării funcționării,
montatorul trebuie să efectueze încercările de casă verificând concordanța instalației cu
documentația tehnică și prezenta prescripție tehnică, calitatea execuției și funcționarea corectă a
instalației; rezultatele trebuie să se consemneze într -un proces -verbal de probe de casă. Pentru
fiecare instalație mo ntată montatorul trebuie să completeze și să remită beneficiarului, imediat
după terminarea lucrărilor ,,Cartea ascensorului de construcție specială pentru materiale – partea
de montaj” care va purta un număr de evidență din registrul montatorului și tre buie să cuprindă
următoarele:

a) documentul din care să rezulte că lucrările de montare s -au executat în conformitate cu
documentația tehnică și instrucțiunile de montare;
b) certificatul de calitate privind execuția construcției puțul ui;
c) certificatele de calitate ale mecanismelor care se asamblează la locul de montaj;
d) certificatele (buletinele) măsurătorilor izolației și verificării instalației de protecție
împotriva tensiunilor de atingere precum și buletinul rezistenței prizei de legare la pământ;
e) fișa de măsurători dimensionale ale spațiilor de siguranță inferior și superior și a
distanței dintre contragreutate și pereții puțului respectiv cabina;
f) procesul verbal de efectuare a înc ercărilor de casă. În cazul în care atât construirea cât și
montarea sunt executate de o singură firmă se admite să se livreze beneficiarului numai ,,Cartea
ascensorului de construcție specială pentru materiale – partea de construcție” în care se vor
îngloba și documentele menționate la aliniatele a, b și c.

Ascensoarele nu s -au schimbat substanțial de mai mulți ani și este puțin probabil să o
facă în viitorul apropiat. Controalele electronice vor continua să se îmbunătățească în moduri
care s unt evolutive. Sunt dezvoltate sisteme de control care vor învăța din modelele anterioare de
trafic și vor folosi aceste informații pentru a anticipa nevoile viitoare pentru a reduce timpul de
așteptare. Controalele cu laser intră în folosință, atât pentru a măsura viteza și distanța mașinii,
cât și pentru a scana pardoselile pentru potențialii pasageri.

CAPITOLUL II

2.1 Ascensoare electrice

Fig.2.1. Prezentarea unui ascensor electric .

– sistem de control ;
– echipament de tractare motor;
– camera ascensorului ;
– sina de ghidare ;

– dispozitiv de siguranta auto ;
– ghidaje petru rolele de contragreutate ;
– contragreutatea ;
– sina de ghidare contragreutate ;
– cabluri de compensare ;
– scripete ;
– tampon pen tru contragreutate ;
– tampon pen tru cabina ;
– cabluri ;
– pragul cabinei ;
– cabluri de ridicare ;
– grinzile cabinei ;

Într-o mașină de tracțiune fără angrenaj, șase până la opt lungimi de cabluri de sârmă,
cunoscute sub numele de cabluri de ridicare, sunt atașate la partea superioară a ascensorului și
înfășurate în jurul scripeții de antrenare în caneluri speciale. Celelalte cape te ale cablurilor sunt
atașate la o contragreutate care se deplasează în sus și în jos în traversă pe propriile ghiduri.
Greutatea combinată a cabinei ascensorului și a contragreutății presează cablurile în
canelurile roții de antrenare, asigurâ nd tracțiunea necesară pe măsură ce se întoarce scripetele.
Pentru a reduce sarcina pe motor, contragreutatea este calculată pentru a se potrivi cu
greutatea automobilului și o jumătate de sarcină a pasagerilor. Odată cu ridicarea mașinii,
contr agreutatea coboară, echilibrând încărcătura. Acest lucru reduce consumul de energie,
deoarece motorul trebuie să ridice în orice moment greutatea unei jumătăți de sarcină auto.
Șaiba cu caneluri în acest sistem tradițional fără angrenaje este de stul de mare, de la 0,6 la
1,2 metri (2 – 4 ft) în diametru. Motorul electric care o execută trebuie să fie suficient de pute rnic
pentru a transforma aceasti scripeți de mare viteză la 50 -200 rotații pe minut pentru a deplasa
ascensorul la viteza corespunz ătoare.
Siguranța este asigurată de un dispozitiv de comandă care antrenează frânele mașinii, în
cazul în c are ascensorul începe să cadă. O c lemă puternică îmbină cablul regulatorului de oțel,
care activează două cleme de siguranță amplasate sub mașină. Fălcile de oțel mobile se prind pe
elementele de ghidare până când se exercită o forță suficientă pentru a aduce mașina la o oprire
lină.

2.2. Eficienta din punct de vedere energetic

O mare parte din agenda "verde" se concen trează pe reducerea consumului de energie.
Clădirile consumă aproximativ 40% din energia mondială și elevatoare reprezintă 2% -10% din
consumul de energie al unei clădiri. Pe parcursul orelor de vârf de utilizare, ascensoarele pot
folosi până la 40% din en ergia clădirii. Glen Pederick, 2014, explică faptul că în fiecare zi există
mai mult de 7 miliarde de călătorii cu lift efectuate în clădiri. Și ca atare, ascensoarele cu
economie de energie vor reduce semnificativ consumul de energie. Din fericire, noile tehnologii
și cele mai bune practici care implică motoare, convertizoare de regenerare, control software -ul,
optimizarea contragreutăților și iluminarea cabinei pot aduce economii semnificative. Lifturile
oferă câștiguri de eficiență de aproximativ 30 -40% față de clădirile cu lifturi mai vechi .
Cercetătorul Patrick Bass scrie despre exemple recente de tehnologii ThyssenKrupp care oferă
economii de energie aproximativ 27% și o economie de spațiu de aproximativ 30% . Cercetarea

privind eficiența energetică e fectuată de De Almeida si colegii sai au aratat ca exista potentialuri
semnificative de eficienta tehnica pentru ascensoare (mai mult decât 60%). Ei scriu "Prin
îmbunătățirea eficienței energetice a echipamentelor existente și noi, ascensoarele și scările
rulante pot contribui la obiectivele actuale privind energia și schimbările climatice din Europa "
Studiile privind consumul de energie al tehnologiilor de ascensoare mai vechi sunt în curs
de desfășurare să evalueze valoarea noilor tehnologii. În acest sens, standardele ISO 25745 -2:
2015 sunt folosite pentru a ajuta si estima consumul de energie. Aceste standarde furnizează
valori și calcule măsurate pe o bază anuală pentru diferite tipuri de ascensoare și să prezinte
datele în funcție de clasific area diferită a energiei sisteme lor pentru lifturi noi, existente și
modernizate. Cu toate acestea, cercetar ea de către De Almeida și colaboratorii e xplică lipsa de
conștie ntizare a ascensorului "verde" t ehnologiile a împiedicat implementarea deplină a ace stor
tehnologii. Pentru simplitate, noile tehnologii ale ascensorului sunt discutate în două categorii:
hardware -ul eficient din punct de vedere energetic (De exemplu, puterea de alimentare cu curent
alternativ, tehnologia mașinii fără cameră, mecanismele de regenerare, cablurile ascensorului,
sistemele TWIN, Lifturi cu dublă punte și iluminare cu LED); Și un software eficient din punct
de vedere energetic (de exemplu, dispecerizarea destinației sisteme, soluții pentru fluxul de
persoane și soluții de rezer vă). Alte tehnologii legate de ascensoare sunt discutate în secțiunea
următoare. Pentru a asigura continuitatea dezvoltării, discuția începe prin menționarea pe scurt a
inovațiilor eficiente din punct de vedere energetic și apoi trecerea rapidă la cele mai recente.

Unul dintre progresele semnificative în tehnologia ascensoarelor a fost înlocu irea
sistemelor convenționale (curent conti nuu) cu motoare mai eficiente (curent alternativ ). Inainte
de 1990, sistemele de ascensoare s -au bazat pe motoarel e de curent continuu deoarece era mai
ușor să controleze a ccelerația ascensorului, d ecelerarea și oprirea cu această formă de putere .
Unitățile de regenerare reprezintă un alt progres remarcabil în ceea ce privește tehnologia
ascensorului eficient di n punct de vedere energetic, Oferind capacitatea de a recicla energia. Ei
lucrează pri n capturarea și c onversia energiei utilizate la frânare pentru a menține viteza
ascensoarelor. Mai precis, ascensoarele folosesc o contragreutate pentru a echilibra greut atea
mașinii liftului și a pasagerilor. Contragreutate este dimensionat într -un mod optim, aproximativ
la o mașină încărcată la 40% -50% din capacitate. Ipotetic, dacă contragreutatea este prea grea
sau prea ușoară, atunci ascensorul va suprasolicita motor ul și frâna sistem ului. În schimb, o
greutate de mijloc este eficientă la utilizarea energiei nivelare în ambele direcții în sus și în jos.
Când autovehiculul ascensorului este încărcat mai puțin sau mai mult decât capacitatea de 50%
(călătoria cu autovehi culele este ușoară sau călătoriile care se deplasează în jos sunt grele)
ascensorul aplică frânele pentru a -și menține viteza nominală. Frânarea este a sigurată prin faptul
că permite ca motorul (curent alternativ) să funcționeze ca generator, transformând energia
mecanică în energie electrică energie care este disipată ca căldură prin rezistențe speciale de
căldură. Unitatea regener ativă captează această energie s i o canalizează înapoi în clădire sau în
rețeaua electrică a orașului . Hughes, explică faptul că unitatea regenerativă poate să valorifice și
să economisească energie în mai multe moduri .
– Ori de câte ori un ascensor gol sau ușor încărcat se ridică, ascensorul aplică frânele de
întreținut viteza nominală. Ca și în cazul încetinirii, ac eastă energie este de obicei pierdută, dar
regenerativă unitatea o cuplează. Mai mult, atunci când un elevator gol sau ușor încărcat se
ridică, motorul se rotește dar contragreutatea liftului face cea mai mare parte a muncii. Unitatea
de regenerare foloseș te acest lucru transformând energia mecanică în energie electrică .

– Atunci când un ascensor greu coboară, acționează frânele pentru a menține viteza
dorită. Într -un mod convențional sistemului, energia creată de sistemul de frânare este pier dută.
Unitatea regenerativă utilizează această energie. Mai mult, atunci când un ascensor greu coboară,
motorul se rotește, dar gravitatea face toata munca. Regimul de regenerare recoarce din nou
energia care se rotește prin transformarea puterii mecanice in energie electrica.
– Exista economie suplimentară de energie care rezultă din eli minarea necesității de
răcire a echipamentului care se expune la excesul de căldură generat de motoarele convenționale.
-Prin proiectare, unități le de regenerare utilizează mai puțină energie decât unitățile non –
regenerative, deoarece acestea sunt mult mai mici, mai compacte și mai eficiente.
– Atunci când un ascensor încărcat puternic se apasă, se aplică frânele pentru a menține
viteza dorită. În sistemul convențional, energia produsă de sistemul de frânare este pierdută.
Regimul de regenerare folosește acea energie. Mai mult, atunci când un ascensor puternic
încărcat coboară, motorul se rotește, dar gravitatea face cea mai mare pa rte a muncii. Unitatea
regenerativă recoace din nou energia care se rotește transforma puterea mecanica în energie
electrică.
– Când un ascensor gol sau ușor încărcat se ridică, liftul aplică frâne pentru a menține
viteza nominală. Această energ ie se pierde în ascensoarele convenționale, dar unitatea
regenerativă o utilizează. Mai mult, atunci când un elevator gol sau ușor încărcat se ridică,
motorul se rotește, dar contragreutatea liftului face cea mai mare parte a muncii. Sistemele de
antrenar e regenerative fac ca energia să se rotească transformand puterea mecanica în energie
electrică.

Fig. 2 .2 Consumul si producerea de energie .

Fig.2.3 Consumul si producerea de energie.

De-a lungul timpului, aceste cantități mici de en ergie exploatată și salvată pe o bază zilnică
se adaugă la valori semnificative economiei de energie. În general, un dispozitiv de regenerare
poate reduce consumul de energie între 20% și 40%. Valoarea finală a economiilor de energie
depinde de mai multe v ariabile, inclusiv: lungimea călătoriilor, frecvența și tipul de utilizare și
vârsta echipamentului . În ansamblu, cu cât sunt mai lungi distanțele parcurse și cu atât este mai
mare distanța parcursă si numărul de călătorii duce la creșterea energiei gener ate.

Fig.2.4 Totalul energiei consummate.

Cabina ascensorului este o componentă esențială a ascensoarelor de tracțiune deoarece
conectează motorul ascensorului cu cabina, scripeți și contragreutate. În mod convențional,
cablurile sunt fabrica te din oțel, care sunt suficient de puternic pentru a ține cabinele. Cu toate
acestea, în clădirile foarte inalte , deoarece aceste funii devin mai lungi, ele devin extrem de
grele – greutatea coardei crește exponențial cu înălțimea. În clădiri foarte înal te, frânghiile se pot
întinde prea mult timp, adăugând zeci de tone de greutate suplimentară care pot duce la ruperea
franghiei. În clădiri foarte înalte, aproape 70% din greutatea lif tului este atribuită cablului însu și,
iar când frânghia devine prea lun gă, ea nu își poate susține propria greutate.

Johannes de Jong, șeful Tehnologiei la KONE, 2014, explică faptul că gre utatea totală a
coardei pentru un l ift cu o încărcătură nominală de 2000 kilograme la o distanță de deplasare de
500 m poa te fi de aproximativ 27.000 kg. Acest a greutatea trebuie să fie accelerată și decelerată,
iar curenții de pornire și consumul de energie cresc rapid cu creșterea înălțimii .O altă problemă
semnificativă cu cabluri foarte lungi este că, în timpul vânturilor puternice, ele se suprapun și
vibrează . In consecinta, cablurile lungi cauzeaza deteriorarea arborelui si pentru sine. De
exemplu, in fosta Turnuri Twin Towers, cablurile ascensoarelor se învârteau înainte și înapoi,
peste decenii, mișcările lor au dus la purtarea găurilo r profunde în pereții arborilor.
Ca răspuns la aceste probleme, companiile de ascensoare lucrează la îmbunătățirea
capabilităților de cablu. De exemplu, Schindler a inventat frânghia din fibră aramidă, care este
mai puternică și mai ușoară decât oțelelul convențional. În mod similar, Otis a proiectat
ascensoarele compacte care înlocuiesc coarda de oțel cu o bandă de cabluri ultra -subțiri
încapsulate într -o teacă poliuretanică. Potrivit lui Otis, noul sistem de centuri este mai pu ternic și
se bucură de o longevitate mai mare decât cablurile de oțel originale . În același fel, Mitsubishi a
fabricat o frânghie mai puternică și mai densă, care încorporează sârmă din oțel cu straturi
concentrice. Aceste cabluri mai puternice și mai ușo are necesită mai puțină energie pentru a
mișca și a transporta cabinele ascensorului, ceea ce duce la economii semnificative de energie.

Fig. 2.5. Schema unui ascenspor electric.

2.3 Cablurile liftului

Cablul liftului este o legăt ură vitală între cabina ascensorului și controler. La ascensoarele
convenționale, toate informațiile despre putere și semnal sunt transmise prin cablul de deplasare.
Marea majoritate, de până la 95%, a sârmei și a cablului produs va fi instalată într -o loc ație fixă.
Restul va fi folosit acolo unde este necesară o mișcare. Multe dintre aceste cabluri sunt ușor de
înlocuit, fără consecințe grave din cauza defecțiunilor. Restul cablurilor flexibile – aflate în
mișcare în timpul funcționării, cum ar fi cabluril e miniere, cablurile de perforare a puțului,
cablurile de macara și cablurile de călătorie ale liftului – sunt de așteptat să dureze. Cablul de
ridicare este un cablu multi -conductor specializat continuu în mișcare și trebuie să dureze mulți
ani. O durată de viață general acceptată este de 20 de ani – sau 3 000.000 de cicluri flexibile.

Considerații privind proiectarea cablurilor

Unele considerații în proiectarea cablului ascensorului sunt forța cablurilor, flexibilitatea,
echilibrul torsiunii , rezistența la abraziune, rezistența la flacără și performanțele la temperaturi
scăzute. Cablul trebuie să fie proiectat pentru o presiune minimă asupra conductorilor de cupru.
Un mijloc primar de a limita acest lucru este prin utilizarea unui element de sprijin din oțel.
Suportul de oțel este utilizat în mod obișnuit ca element central într -un cablu rotund ca si
elemente integrale de susținere în construcții plate .În construcțiile plate, suportul poate fi
încorporat în stratul de plastic sau ca element d e susținere al unui grup de conductori izolați.
Flexibilitatea cablurilor este realizată prin selectarea materialelor utilizate și a metodei de
construcție a cablurilor. Conductorii de cupru din cablurile de călătorie ale liftului au o
construcție foarte flexibilă. De exemplu, un conductor de 0.75mm2 este de fapt construit din 30
de fire de 0.18 mm diametru sârmei. Materialele de izolare a firelor și acoperirea completă a
cablului sunt formulate pentru a ajuta la flexibilitatea produsului. La fel d e importante sunt și
tehnicile de construcție utilizate pentru asamblarea cablului complet, fie rotund, fie plat.
Sunt utilizate diferite tehnici pentru a minimiza prezența torsiunii în cablurile de călătorie
ale liftului. Pentru cablurile rotunde , pentru elementul central de susținere din oțel este selectat
un cablu cu torsiune mică. În plus, direcția de strângere a fiecărui strat al unui cablu rotund cu
mai multe straturi este alternată. În cele din urmă, accentul este pus pe raportul matematic a l
lungimii de așezare a conductorului la diametrul cablului pentru a asigura o performanță optimă
a cablului.
Torsiunea este redusă la minim în cablurile de deplasare plane prin alternarea direcției
firului mai multor subunități conductor. Atunci c ând este necesar, elementele de sprijin din oțel
cu torsiune redusă sunt plasate în poziții exterioare și au lanțuri opuse. În cele din urmă,
manipularea corectă pe parcursul fabricării și instalării este esențială pentru echilibrarea torsiunii
în configur ații atât rotunde cât și plate.
Rezistența la abraziune, rezistența la flacără și performanțele la temperaturi scăzute sunt
abordate în principal prin materialul utilizat pentru izolarea și învelirea cablului. Clorura de
polivinil este un termopla stic utilizat pe scară largă, care are o performanță relativ bună în aceste
zone și este rentabil. Când sunt necesare caracteristici speciale de performanță, pot fi utilizați și
alți polimeri pentru o anumită aplicație. În unele cazuri, în cazul în care es te necesară o rezistență
extraordinară la abraziune, o acoperire exterior poliuretanică sa dovedit a fi eficientă. În unele
locuri de muncă municipale, materialele halogenate sunt interzise, necesitând utilizarea
compușilor speciali de poliolifină pentru fabricarea unui cablu de călătorie fără halogeni.

Proiectarea produsului:

Cablul de deplasare necesar pentru ascensoarele sofisticate de astăzi nu seamănă foarte mult
cu cablul de acum 25 de ani. Cablurile mai vechi au conținut, probabil, 20 -30 conductori de 16
AWG sau 1mm2. Cablurile de astăzi pot conține o varietate de mărimi de fire și componente
pentru anumite scopuri. Un cablu tipic va avea conductoare de 14 AWG (1.5mm2) pentru
circuite cu curent continuu, 18 conductori AWG (0.75mm2) pent ru circuite de semnalizare, 20
conductoare AWG (0.5mm2) cu ecranare pentru circuite de telecomunicații și circuite de date, Și
poate un cablu coaxial pentru televiziunea cu circuit închis. Protecția fibrei optice împotriva
interferențelor electrice și elec tromagnetice face ca acesta să fie un mijloc excelent de
transmitere a semnalelor de înaltă calitate către și de la mașină. Fibrele optice s -au dovedit a fi
foarte fiabile în mediul încovoiator al cablului de călătorie al liftului, cu unele instalații de p este
10 ani.
O variație a cablului rotund este o construcție de cabluri sau unitati.Acesta este fabricat prin
plasarea unui număr de miezuri mici de cabluri rotunde pentru a forma un cablu mare. Această
construcție prezintă avantaje deosebite în a numite situații speciale;
De exemplu, cu o buclă relativ mică, ar putea fi folosită în zonele înguste. Componentele
de rezistență pot fi adăugate la miezurile mici ale unității, oferind cablurilor terminale rezistențe
generale ridicate, care pot fi necesare în cazul în care cablul se deplasează sau este expus unei
alte condiții mecanice extreme.

Fig.2.6 Cablul rotund.

Cablurile plate pot fi clasificate, în general, fie ca fiind plane paralele, fie că sunt plane
unite . Plăcuța p aralelă este construită prin montarea conductorilor și / sau a componentelor unul
lângă altul și aplicarea unei jachete sau a unei cămăși. Pentru cablurile plate unite, mici miezuri
de cabluri rotunde (la fel ca în construcția de cabluri) sunt așezate în p aralel și acoperite cu un
înveliș sau sacou general.

Fig.2.7. Cabluri plane

Concluzie

Sunt disponibile mai multe modele de cabluri de ridicare și tehnici de instalare.
Antreprenorul liftului trebuie să colaboreze îndeaproape cu inginerii de aplicație ai
producătorului cablurilor pentru a asigura utilizarea celui mai bun produs pentru aplicație.

2.4 Aparete de comanda folosite la ascensoare :

Limitatoarele de cursa . Limitatoarele de cursa folosite la ascenso arele electrice sunt de
tipul obisnuit. Ascensoarele se echipeaza in mod curent cu l imitatoare de cursa conectate in
circuitul de comanda, care trebuie sa opreasca cabina in pozitiile limita ale parcursului ei de
lucru, precum si cu un limitator de siguran ta, conectat in circuitul de forta pe doua din faze., care
limitea za ambele curse ale cabinei, ata t cea de ridicare cat si cea de coborire. Limitatoarele de
cursa sunt acționate de o instalație în mișcare sau o parte mobilă a unui aparat, dacă acesta
ajunge într -o anumită poziție (de exemplu capătul cursei). În această situație limitatorul poate
deschide, închide sau deschide și închide simu ltan circuite electrice.
Sistemul de acționare al limitatorului este prevăzut cu diferite capete (rolă, arc, braț) pentru a
asigura utilitatea la diferite aplicații.
Gama prezentată a limitatoarelor se poate utiliza în circuite electrice la lifturi , macarale, benzi
rulante și multe altele.
– Limitator de cursă capsulat cu braț de lungime fixă și rolă ;
– Limitator de cursă capsulat cu braț de lungime variabilă și rolă ;
– Limitator de cursă capsulat cu braț flexibil ;
– Limitator de cursă capsulat cu braț în V cu reținere ;
– Limitator de cursă capsulat cu braț și camă ;
– Limitator de cursă capsulat cu braț și rolă ;
– Limitator de cursă capsulat cu braț și rolă mărită ;
– Limitator de cursă capsulat cu braț și tijă ;
– Limitator de cursă capsulat cu tijă axială cu cap sferic ;
– Limitator de cursă capsulat cu tijă laterală cu cap sferic ;
– Limitator de cursă capsulat cu tijă și rolă ;
– Limitator de cursă capsulat cu tijă tip resort ;
– Limitator de cursă cu pârghie și rolă ;
– Limitator de cursă cu pârghie tip furcă ;
– Limitator de cursă cu rotație ;
– Limitator de cursă cu tijă și rolă cu acționare liniară ;
– Limitator de cursă necapsulat cu tijă axială ;

Fig. 2.8. Limitatoare de cursa.

Contactele de blocare: Constructia este similara cu a unui limitator de cursa destinat a
fi conectat in circuitul de comanda.
Traductoare de pozitie . La unele ascensoare, cum sunt, de exemplu, as censoarele
rapide si cele exprese, este necesar ca in timpul deplasarii ca binei sa se emita diferite semnale de
comanda. Emiterea acestor semnale trebuie sa aiba loc in tr-un moment precis, cand cabina se
gaseste intr -un anumit loc al putului. Pentru emiterea acestor semnale se folosesc traductoare de
pozitie, formate dintr -un magnet per manent fixat de cabina si una sau mai multe bobine fixate de
put in locurile unde tre buie sa se emita semnalele respective. Prin trecerea magnetului permanent
in dreptul bobinei respective, la bornele ei apare o t.e.m. de inductie care constituie semnalul
primar respectiv.
Dispozitivul de copiat . La unele ascensoare in l ocul comutatorului de etaj se
foleseste asa -zisul dispozitiv de copiat
Comutatorul de etaj . Comutatoarele de etaj se instaleaza cate unul la fiecare etaj,
si anume in zona de oprire a cabinei.

CAPITOLUL III

3.1 Ascensoare hidraulice

Un ascensor hidraulic este alimentat de o unitate de putere cea mai mare parte găsită în
camera mașinii sau în subsolul clădirii sau, uneori, chiar în arborele ascensorului. Indiferent de
forma pe care unitatea o poate avea și cât de diferită ar putea să arate, în principiu ar avea un
rezervor (rezervor de ulei), o supapă de control al debitului, o supapă de închidere, o pompă, o
supapă de motor și o siguranță în forma sa cea mai de bază.

Fig.3.1. Sistemul de actionare al unui ascensor hidraulic

În funcție de furnizor, buteliile pot sau nu pot face parte din unitatea de alimentare. În
acest caz, componentele utilizate în unitatea de putere vor fi analizate individual pe baza
criteriilor de selecț ie, a funcțiilor și a cerințelor .

3.1.1 Pompa, inima unității de alimentare
Ca o inimă umană care pompează sânge prin corpul nostru, o pompă hidraulică pompeaz ă
ulei prin circuitul hidraulic . O pompă hidraulică convertește energia mecanica în energie
hidraulică. Când o pompă hidraulică este acționată, acțiunea acesteia creează un vid parțial la
intrare, permițând fluidului (uleiului) să intre în pompă. Pompa prinde acest fluid în interiorul
cavităților sale și o transportă și o forțează în si stemul hidraulic, deplasând astfel uleiul și

generând curgerea. Pompele nu generează presiune; Presiunea este generată de rezistența la
debitul în circuitul hidraulic.
O pompă submersibilă cu șurub este cea mai utilizată și cea mai bună aleg ere pentru o
unitate de putere a ascensorului, deoarece forțele axiale și radiale de pe rotoare sunt echilibrate
hidraulic și nu există un contact metal -metal între rotor și v olan. Pompele cu șurub (Figura 3.2 )
sunt cunoscute pentru a produce vibrații meca nice scăzute, flux fără pulsații și funcționare
silențioasă, chiar și la viteze mari. Pompele cu angrenaje sunt utilizate în cea mai mare parte
pentru motoare de mașini și de ridicare a bunurilor cu debite mai mici de 30 litri pe minut (lpm)
și unde zgomot ul pompei nu este de interes primar. Pe măsură ce debitul devine mai mare,
pompele cu roți dințate devin costisitoare și mai zgomotoase și își pierd locul în cazul pompelor
cu șurub pentr u aplicațiile pentru călătorii rezidențiale. O comparație directă înt re uneltele de
viteză și pompele cu șurub este prezentată în tabelul 1.

Trebuie remarcat faptul că puterea pompei variază în funcție de presiune. Este important să
verificați ieșirea pompei la presiunea maximă (sarcina maximă a c abinei ascensorului), de
exemplu, o pompă cu șurub care ar oferi 75 lpm ar da 80 lpm la 10 bar și 68 lpm la 80 bar.
Eficiența generală a pompei poate fi calculată utilizând următoarea ecuație:

600**
WQPnp ;

Unde: P = presiune (bar),
Q = debit (lpm)
W = puterea de intrare (kW)

Fig.3.2 : Pompă cu șurub

3.1.2 Valva, creierul unității de alimentare

Creierul nostru comandă corpul nostru și ne instruiește pă rțile corpului să acționeze. În
mod similar, o supapă de control al debitului într -o unitate hidraulică a ascensorului hidraulic
joacă un rol important în reglarea debitului de ulei către cilindru, care deplasează cabina în sus și
în jos. Deoarece unitățil e hidraulice de ridicare hidraulice utilizează pompe cu funcționare
continuă care furnizează o putere fixă pe minut, este necesară o supapă de control pentru
controlul debitului de ulei; Acest lucru permite o pornire lentă, o accelerare blândă în viteză
maximă, deplasarea cu viteză maximă, decelerarea în viteză de nivelare și oprirea ușoară a
ascensorului la nivelul podelei. În absența unei supape de comandă, cabina ascensorului va trage
ca o rachetă la pornirea motorului pompei și se va opri cu un țipăt brusc care s -ar putea simți ca
un cutremur .
O supapă de reglare a debitului reglează fluxul de ulei, permițând reîmprospătarea fluxului
de ulei înapoi în rezervor în timpul etapelor de by -pass, accelerare, decelerare și nivelare,
permițând presiun ii să se dezvolte ușor și să cadă treptat, oferind pasagerilor o experiență mai
lină. O supapă de control utilizată într -un ascensor hidraulic trebuie să fie în poziția de a:

– Controla debitul uleiului din cilindru în ambele direcții în sus și în jos;
– Avea un mijloc de identificare a comutării arborelui (în general realizat prin utilizarea
unor supape electromagnetice);
– Avea o supapă de presiune și o supapă de control;
– Avea o funcție de coborâre manuală pe ntru a aduce ascensorul în caz de urgență
– Avea un manometru pentru a monitoriza presiunea și un port de inspecție pentru testarea
periodică de către inspectori ;
– Oferi posibilitatea de a regla calitatea călătoriei prin controlarea vitezelor de nivelare și
de oprire în ambele direcții pentru o plimbare mai ușoară ;
– Împiedica ascensorul ui să depășească viteza în direcția descendentă ;
– Include o supapă de siguranță pentru a preveni o situație de frânare în siste mele
hidraulice rotative. Un produs de calitate ar oferi multe alte funcții / posibilități în plus față de
acestea, cum ar fi: amortizare încorporate, posibilitatea de conectare / montare a accesoriilor,
cum ar fi supapele de închidere suplimentare și supa pele inferioare, coborârea automată de
urgență în caz de întrerupere a alimentării sau a defecțiunilor sistemului, posibilitatea de a atașa
pompe de mână (pentru a ridica ascensorul în caz de urgență), supape de închidere,
întrerupătoare de presiune etc.

3.1.3 Supapă de control al debitului

Având în vedere un diametru al pistonului, viteza ascensorului este derivată din debitul
pompei; Prin urmare, fluxul și presiunea sunt doi factori importanți care determină tipul și
dimensiunea supapei de contro l care poate fi utilizată. Este important să verificați dacă supapa de
comandă poate manevra debitul maxim cu pierderi minime de presiune și presiunea maximă a
sistemului pe care ar avea ascensorul hidraulic.
Confortul la călătorie determină funcțiil e pe care o supapă de control ar trebui să le ofere.
Selectarea a două supape de viteză (nivelare și viteză maximă) pentru orientarea în sus și în jos
este sensibilă pentru ascensoarele de călători, în timp ce vanele cu o singură treaptă cu
amortizare cons truită sunt mai bune pentru mărfuri și ascensoare pentru parcarea autoturismelor.

Compensarea presiunii este necesară în cazul aplicațiilor în care raportul de greutate între
un vehicul încărcat și un vehicul încărcat depășește de două ori și jum ătate până la trei ori.
Locurile de parcare și ascensoarele de marfă sunt exemple clasice de astfel de instalații, în care
cabina / platforma încărcată este de trei până la patru ori mai grea decât cea descărcată. O supapă
hidraulică (mecanică) ajustată pe ntru o astfel de ridicare nu ar da caracteristicile de deplasare
dorite fără a utiliza metode de compensare a presiunii
Contaminarea uleiului hidraulic este de multe ori cauza principală a defectării sistemului.
Prin urmare, supapele de control ar trebui să ofere filtre de auto -curățare ca un grad suplimentar
de protecție, extindând astfel durata de funcționare și durata de funcționare a componentelor
supapelor. Trebui verificat dacă supapa de control are filtre încorporate și autocurătoare pentr u o
durată mai lungă de viață
O supapă de prindere a cablului este o caracteristică importantă de siguranță; O supapă de
comandă fără această siguranță nu ar trebui utilizată niciodată în instalații indirecte (torsiune).
Verificați dacă supapa de control oferă o supapă de siguranță pentru cabluri pentru instalații
indirecte.
Verificați dacă piesele de schimb ale supapei de comandă sunt disponibile imediat,
pentru o întreținere fără probleme.
Verificați dacă supapa de co mandă și accesoriile selectate sunt proiectate pentru
industria de transport vertical și certificate și testate conform codurilor și directivelor de
siguranță. Practica utilizării mai multor valve modulare disponibile în segmentul hidraulic
industrial pent ru a îndeplini funcțiile individuale menționate anterior are ca rezultat pierderi de
presiune foarte mari, performanțe slabe de deplasare și proceduri dificile de reglare. Astfel de
supape ar putea fi bune pentru aplicații industriale, dar nu pentru indust ria de transport vertical.
În plus, ele nu sunt concepute pentru a manipula pasageri, nici pentru ascensoare. Ei nu au
funcțiile de siguranță pe care le -ar oferi o supapă de control a debitului ascensorului.

3.1.4 Motorul, puterea în unitatea de alimentare

Într-un sistem hidraulic de ridicare, rolul motorului este de a furniza puterea pompei, care
(la un anumit număr de rotații pe minut [rpm]) asigură descărcarea necesară (lpm). Un grup de
motoare hidraulice poate avea două tipuri de moto are: interne (scufundate) sau externe.
Indiferent de tipul motorului utilizat, puterea pe care trebuie să o genereze pentru a conduce
pompa rămâne aceeași. Selectarea unui motor cu o putere de putere corectă este importantă,
deoarece un motor subevaluat nu ar livra, nu mai rămâne și se va uza, în timp ce un motor
supraevaluat are o creștere a costurilor, dimensiunilor și consumului de energie. În al doilea rând,
practica obișnuită de supradimensionare (suprapunere) a unui motor are ca rezultat o funcționare
mai puțin eficientă a motorului. De exemplu, un motor care funcționează la o sarcină de 35%
este mai puțin eficient decât un motor mai mic, adaptat la aceeași sarcină, de asemenea,
generează căldură inutilă.
Motoarele de calitate concepute pentru u nitățile hidraulice de putere pot fi, de obicei,
supraîncărcate cu până la 20% pentru o perioadă scurtă de timp, fără a fi deteriorate. Dacă vom
compara costul motorului cu costul de funcționare, ar fi imediat evident că costul energiei
electrice pentru a funcționa un motor pe întreaga sa durată de viață este, în general, de multe ori
costul motorului însuși. Chiar dacă motoarele standard funcționează eficient, cu eficiență tipică
de 83 -92%, motoarele eficiente din punct de vedere energetic funcționează sem nificativ mai
bine. Creșterea eficienței de la 92% la 94% duce la o reducere cu 25% a pierderilor.

Elevatoarele hidraulice nu utilizează nicio putere în direcția descendentă, deoarece coboară
din cauza gravitației. Trebuie avut în vedere faptul că u n motor utilizat într -o unitate hidraulică
nu ar fi în funcționare continuă. De asemenea, ascensorul nu este întotdeauna ocupat în totalitate,
nici motorul nu este întotdeauna complet încărcat.
În climatele calde, motoarele externe sunt de obicei preferate. Un motor trifazat cu
funcționare silențioasă este ideal pentru instalarea hidraulic -elevator. În funcție de cerință, po ate
fi selectat un motor cu doi sau patru poli. Un motor cu doi poli , cu o viteză de 3000 rpm, este
puțin mai puternic decât u n motor cu patru poli care are 1500 rpm. Este evide nt însă că un motor
cu doi poli care conduce o pompă ar oferi mai multă descărcare de ulei decât un motor cu patru
poli care conduce aceeași pompă datorită turației mai mari. De exemplu, pentru a compensa
descărcarea, un motor cu patru poli poate fi utilizat pentru a executa o pompă de 150 litri pentru
a obține în mod eficient 75 lpm, în loc să ruleze un motor cu doi poli cu o pompă de 75 lpm.
Selectarea unui motor:
-Selectați rotația co rectă a motorului și tipul ac estuia (submersibil sau extern);
-Verificați dacă dimensiunea motorului este adecvată pentru sarcina și sarcina
ascensorului;
-Verificați eficie nța motorului la sarcină maximă;
-Verificați cât timp și cât poate fi supraîncărcat în siguranță motorul ;

Metode de pornire a motorului pentru o ascensoare hidraulică:

Deși este adevărat că un motor utilizat pentru un ascensor hidraulic ar trebui să ofere
cuplul necesa r pentru a furniza puterea sistemului, trebuie luată în considerare modul în care se
realizează acest lucru. Adesea, începătorii care se află într -un ascensor hidraulic își găsesc
rădăcinile în tehnici de pornire necorespunzătoare a motorului. Cele mai com une metode de
pornire sunt:

-Start direct pe linie (DOL) ;
-Pornirea stea -triunghi ;
– Începerea soft -starter ;

3.1.5 Cilindrul ascensoarelor hidraulice

Cilindrii de tip push -up utilizați în ascensoarele hidraulice sunt în cea mai mare parte
plunger tip (în cazul în care pistonul și tija piston sunt aceleași), astfel diferă puțin cu omologii
lor utilizate în segmentul hidraulic industrial. Cilindri i cu împingere cu acționare uni că sunt
cilindrii cei mai frecvent utilizați pent ru aplicațiile ascensorului. Ei sunt mai ieftini și mai ușor de
fabricat. Aproape toate societățile producătoare de oțel au tuburi din oțel fără sudură disponibile
pe o gamă largă de dimensiuni. Dacă este di sponibilă o materie primă de calitate, este nevoie de
puțină prelucrare pentru a face tuburile pregătite și utilizabile. În mod alternativ, în instalațiile de
ascensoare pot fi văzute și cilindrii de tip "pull".

Elementele de bază care trebuie notate la selectarea cilindrilor tip push sunt:

Diametrul pistonului este direct proporțional cu lungimea cursei, ceea ce înseamnă că
durata mai mare a cursei liftului, cu cât diametrul pistonului tre buie să fie mai mare, pentru a
preveni flambarea.
Presiunea într -un sistem hidraulic este invers proporțională cu diametrul pistonului, ceea
ce înseamnă că, cu un diametru în creștere, presiunea va fi mai mică (având o sarcină constantă).
Cu cât este mai mare pistonul, cu atât este mai mare descărcarea pompei necesară pentru
a atinge o viteză dată. Prin urmare, dimensionarea pompei are o legătură directă cu dimensiunea
cilindrului.
Un ascensor cu un cilindru cu acțiune directă poate fi fie o gaură, fie un tip fără gaură. În
cel de -al doilea, cilindrul este deasupra solului, în timp ce în fosta instalație, cilindrul este
îngropat în pământ, sub cabina ascensorului. Proiectele vechi au avut, de obicei, construcții cu un
singur fund și o protecție destul de limitată la coroziune. Cilindrii noi cu gauri au duze duble și
manșoane mai avansate din polimeri, care oferă o protecție mai bună împotriva coroziunii și a
problemelor de electroliză.

3.1.6 Robinetul de rupere a țevilor, parașutul unei lift hidraulic

Ce face un parașutism pentru un scafandru de aer, supapa de rupere a țevii face pentru un
ascensor hidraulic în eventualitatea unei rupturi a țevii furtunului. În absența unei supape de
rupere a țevii (și a sistemelor de frânare la o viteză mai mare), se poate aștepta o cădere liberă a
cabinei datorită unei căderi bruște de presiune care apare când țevile de furtun care leagă supapa
de comandă și cilindrul explodează.
Robinetul de rupere a ț evilor din lifturile hidraulice este un dispozitiv de salvare a
vieții și este obligatoriu. Un ascensor hidraulic de călători nu ar fi certificat de autoritățile de
control în absența acestei supape. În cazul unei defecțiuni la linia principală a cilindrul ui sau în
cazul în care viteza de deplasare depășește limitele admise, supapa de rupere se închide, aducând
automobilul la o oprire lenta . Ventilele cu reglaj opțional pentru coborârea cabinei liftului la
nivelul podelei, atunci când a fost încetinită, mer ită luate în considerare, deoarece a r aduce în
siguranță pasagerii jos fără a trebui să aștepte salvarea.
Lucruri de luat în considerare atunci când se ocupă cu o supapă de rupere a liftului:
– Proiectarea și certifi carea pentru industria ascensoarelor: Normele de
siguranță ale liftului prezintă în mod clar proiectarea și funcțiile unei supape de rupere a
conductei. În cazul ruperii unei țevi, presiunea dintre supapa de comandă și supapa de ruptură
scade la zero, în t imp ce pe cealaltă parte, presiunea bruscă se extinde între supapa de rupere și
cilindru. Presiunea de vârf după supapa de rupere (între cilindru și supapa de rupere) trebuie să
fie, în toate cazurile, mai mică sau egală cu trei ori și jumătate presiunii s tatice . Prin urmare, este
important să selectați un produs proiectat și certificat pentru industria ascensoarelor. Pot exista
soluții alternative eficiente din punctul de vedere al costurilor, dar utilizarea acestora ar
compromite siguranța pasagerilor și ascensorilor ;
-Montarea ventilului: Producătorii reputați oferă o gamă largă de opțiuni în
conexiuni și modul în care poate fi montată o supapă de rupere pe cilindru. Producătorii de
cilindri oferă, de obicei, diferite posibilită ți de conectare cu produsele lor; De exemplu, unele pot
furniza un port de filetare standard pentru țevi, în timp ce unii pot oferi unul cu fire de filet sau

cu o conexiune de flanșă a Societății Automotive Engineering. Prin urmare, este esențial să
verifi cați opțiunile de cuplare înainte de a comanda;
-Capacitatea unei supape pentru cilindri dubli: insta lațiile de ridicare în care doi
cilindrii funcționează în tandem necesită două supape de rupere. Cu toate acestea, aceste două
supape de siguranță trebuie să fie conectate între ele astfel încât să poată funcționa și în tandem.
Aceasta se face prin conectarea celor două camere de presiune ale ventilelor individuale cu
tubulatură pentru a asigura închiderea simultană a ambelor valve în cazul ruperii țevilor. Testele
cuprinzătoare au arătat că acest sistem foarte simplu este eficient chiar și atunci când supapele
sunt ajustate la diferite fluxuri de închidere. Legătura dintre cele două supape de rupere asigură
că ambele valve se închid aproape simultan. Se recomandă, de obicei, ca diametrul tubului să fie
cel puțin la fel de mare ;
Ascensoarele sunt adăugate obligatorii la clădirile rezidențiale și comerciale, deoarece
permit o mobilitate sporită. De fapt, astăzi au trecut dincolo de a fi simple utilități pentru a fi
elemente de modă de arhitectură. Prin urmare, ele sunt folosite din ce în ce mai mult nu numai
pentru utilitatea lor, ci și pentru estetica lor. Ascensoarele de astăzi sunt în principal diferențiate
în patru ti puri diferite, pe baza modului lor de funcționare. Acestea sunt :
– ascensoare hidraulice care au cilindri plasați fie deasupra sau dedesubtul solului, fie
folosesc o combinație de cilindru deasupra solului și un sistem de cabluri din oțel pentr u a
acționa ascensoarele;
– ascensoare de tip tracțiune care utilizează rolele pentru rularea cablurilor de ridicare din
oțel cu sau făr ă ajutorul unei cutii de viteze;
– ascensoare de alunecare care utilizează o combustie cu autopro pulsie sau un motor
elect ric pentru a deplasa ascensorul;
– Elevatoare pneumatice care utilizează presiunea aerului pentru ridicarea și coborârea
ascensoarelor. În timp ce fiecare are avantajele și dezavantajele specifice, ele sunt, fără îndoia lă,
cele mai interesante dintre toate tipurile de ascensoare.

CAPITOLUL IV

4.1 Ascensoare pneumatice

Aceste tipuri de ascensoare sunt ridicate și coborâte prin controlarea presiunii aerului
creată cu ajutoru l pompelor de vid sau a turbinelor într -un compartiment plasat, de obicei,
strategic sub elevator. Construirea presiunii aerului duce la ridicarea ascensorului, în timp ce
eliberarea treptată a acelorași rezultate duce la coborârea ascensorului. De asemene a, cunoscute
sub denumirea de lifturi de vid, ele sunt astfel operate fără cabluri și pot fi instalate rapid și ușor.
Ele sunt în general construite folosind secțiuni transparente prefabricate, relativ mai înguste
decât celelalte arbori de ridicare. Aceste secțiuni permit o vizualizare de 360 de grade, care este
în același timp de respirație și minunat pentru pasager. Cu forma sa alungita și făcute în
întregime din sticlă, este, probabil, singurul lift, care arată în mod efectiv ca un balon care merge
în sus și în jos .

Avantajele lifturilor pneumatice

Aceste ascensoare sunt ușor de instalat, de operat și de menținut decât celelalte tipuri
tradiționale de lifturi. Aceasta reprezintă cel mai mare avantaj al său. De asemenea, proiectarea
compac at al ascensorului de vid facilitează instalarea acestuia chiar și în casele deja construite.
Aceasta este o propunere dificilă pentru ascensoarele tradiționale care necesită excavarea unei
groapă pentru instalarea lor. Deoarece ascensorul de vid fo losește reglarea presiunii aerului
pentru a funcționa, instalarea sa nu necesită, de asemenea, prezența unor utilaje costisitoare și
grele. Aceasta reduce considerabil costul de instalare.
Din punct de vedere estetic, aceste ascensoare su nt foarte elegante și foarte atractive,
făcându -le să se amestece cu ușurință cu orice locuință sau unitate. Acestea sunt dispozitive de
întreținere redusă care au în mod literal zero consum de energie în timpul coborârii. În timp ce
urcă, necesită utiliza rea unei turbine de 220volți. Aceasta face să fie unul dintre cele mai
eficiente din punct de vedere energetic dispozitive ale timpului modern și, de asemenea, să își
asigure menținerea costurilor reduse.

Siguranța este o altă zonă în care ascens oarele pneumatice depășesc celelalte tipuri
tradiționale de ascensoare. Principiile și legile simple ale fizicii care sunt utilizate pentru
proiectarea acesteia fac aproape imposibil să se supună unei caderi libere sau să se blocheze între
etaje. Nu ar fi greșit să spunem că un elevator pneumatic pur și simplu nu poate cădea, făcându -l
cel mai sigur ascensor pentru a instala și utiliza. Chiar și în timpul unei întreruperi de tensiune,
ascensorul coboară automat la parter, deoarece nu necesită nicio putere p entru coborâre.
Aceste ascensoare sunt, de asemenea, ecologice, deoarece lasă urme de carbon minime.
Cantitatea de încărcătură pe care o poate lua la un moment dat este de aproximativ 450 de
kilograme, echivalentă cu aproximativ cateva persona e . Aceasta este o alegere perfectă pentru
instalarea în case sau clădiri mici, cu o înălțime mai mică de 3 etaje

Fig. 4.1 Schema unui ascensor pneumatic.

4.2 Elementele componente ale unui ascensor pneumatic:

4.2.1 Compresor

Un c ompresor de aer este o mașină capabilă să transforme energia electrică în energie
cinetică, în special prin util izarea aerului comprimat. Când acest aer este eliberat într -o explozie
rapidă, acesta eliberează o cantitate de energie cinetică care poate fi u tilizată pentru mai multe
scopuri, inclusiv activarea pneumatică a dispozitivului, transferul de aer (cum ar fi umplerea unei
anvelope) și operațiunile de curățare.
Compresoarele de aer funcționează în două faze: operația de comprimare și operația de
eliberare. Există mai multe metode de comprimare a aerului, incluzând pistoanele cu piston,
șuruburile rotative și compresia centrifugală. Comprimarea sau eliberarea aerului variază de
asemenea și este măsurată în picioare cubice pe minut. În general, c u cât este mai multă putere
pe care un compresor o are, cu atât este mai puternică livrarea aerului.

Fig.4.2 . Schema unui compressor pneumatic.

Metode de comprimare a aerului

Compresoarele cu deplasare pozitivă sunt cele mai obișn uite tipuri de compresoare de aer
disponibile pentru pasionați, aplicații la scară mică și aplicații industriale, deși alte tipuri,
inclusiv compresoare cu rotor rotativ, sunt încă utilizate în mod obișnuit. Un compresor cu
deplasare pozitivă se bazează în mod esențial pe o parte a dispozitivului care efectuează un aport
de aer și apoi la minimizarea spațiului din cameră pentru a presuriza moleculele de aer. Când
aerul este eliberat, se deschide o supapă și aerul comprimat se descarcă rapid.
Compr esoarele cu piston sunt destul de comune. Aceste compresoare utilizează mișcarea
unui piston pentru a introduce aerul într -o cameră printr -o supapă de admisie. Un piston de tip
auto este un exemplu clar. Un piston de tip auto constă dintr -un arbore cotit c onectat la o tijă,
care este acoperită de un cilindru în interiorul altui cilindru. Baza arborelui cotit se învârte într –
un cerc mic. Tija de legătură rămâne în poziție fixă în raport cu arborele cotit, dar funcționează
în formă de articulație cu cilindr ul, permițând cilindrului să rămână orientat vertical sau orizontal
în orice moment. Când arborele cotit se află la cel mai mic punct de rotație, tija picătură și
cilindrul. Când arborele cotit se rotește mai departe, tija se ridică, împingând cilindrul în sus.
Această mișcare constantă perpetuează o cale în sus și în jos pentru cilindru și permite admisia și
eliberarea aerului.

Fig. 4.3. Ciclul unui compresor.

Cilindrul exterior este acoperit cu un orificiu de intrare, un orificiu de evacu are și două
supape amplasate în tre i camere. O cameră este camera de admisie, o cameră este camera de
evacuare, iar între ei este camera cilindrică a pistoanelor. Când pistonul scade, orificiul de intrare
permite aerului să umple spațiul din camera cilindr ică printr -o supapă de admisie. Când pistonul
se ridică, orificiul de intrare nu permite aerului să treacă înapoi în camera de admisie, astfel încât
aerul trece prin vana de ieșire în camera de evacuare. Repetarea acestui proces forțează din ce în
ce mai m ult aer în camera de evacuare, provocând o mai mare compresiune. Atunci când
utilizatorul eliberează camera de evacuare, apare o livrare a aerului.
Alte compresoare cu deplasare pozitivă utilizează o altă metodă de comprimare a
camerelor lor d e aer. Compresoarele cu șurub compresor creează o cameră de aer între șuruburile
elicoidale și carcasa acestora. Când șuruburile se rotesc, volumul camerei de aer se reduce,
comprimând aerul între șuruburi. Compresoarele constau dintr -un rotor cu crestătur ă în interiorul
unui slăbitor, zona fixă a carcasei pentru rotor. Datorită orientării lamei pe rotor, rotația rotorului
împinge aerul într -o cameră și lucrează pentru a comprima volumul cu fiecare rotire laterală a
lamei.
Majoritatea compresoar elor cu deplasare pozitivă utilizează ulei ca lubrifiant pentru
mișcarea compresorului, precum și o garnitură solidă pentru aerul comprimat. Toate aceste
dispozitive trebuie să țină cont de introducerea acestui ulei prin îndepărtarea uleiului înainte de
eliberare. Dacă uleiul nu este separat de aerul comprimat, contaminarea poate să apară sub forma
"transportului de ulei". Un exemplu de compresor fără deplasare pozitivă este un compresor
centrifugal, care utilizează compresia dinamică în funcționare. Un com presor centrifugal rotește
un rotor, un tip de rotor, pentru a accelera aerul în interiorul acestuia și apoi un difuzor pentru
decelerarea aerului. Această decelerare determină creșterea presiunii în aer. Acest aer se
încălzește în timpul procesului și tre buie răcit de un intercooler.

Utilizarea compresoarelor

Compresoarele de aer sunt utilizate într -o varietate de aplicații comerciale și industriale.
În mod tipic, compresoarele comerciale de aer sunt proiectate să funcționeze cu d ispozitive de
prindere diferite pentru a asigura o putere pneumatică. O varietate de unelte electrice folosesc
compresorul de aer, incluzând pistoale bloo, pistoale de unghii, capsatoare de aer, mașini de
măcinat cu aer, pistoale de pulverizare și nisipuri . Aceste instrumente au, de obicei, atașamente
standard din industrie, astfel încât acestea să poată fi conectate la o varietate de mărci de
compresoare de aer. Compresoarele de aer pot fi de asemenea fo losite pentru a umple
anvelopele .Compresoarele de aer cu rezistență industrială sunt utilizate pentru a acționa unelte
industriale asemănătoare soiurilor comerciale, dar ele pot fi, de asemenea, utilizate pentru
alimentarea mașinilor și aplicațiilor mai mari. De exemplu, petrolul este adesea "cocsat", când
particulele de carbon cunoscute sub denumirea de cocs sunt introduse pentru a schimba
comportamentul petrolului din motive de eficiență. Pentru a coca cantități mari de petrol,
compresoarele de aer sunt folosite pentru alimentarea procesului. Compresoarele de aer sunt, de
asemenea, utilizate în aplicații în care sistemele de purjare sunt necesare pentru îndepărtarea
particulelor nedorite.

4.2.2 Regulatoare de presiune

Controalele pneumatice de presiune se încadrează în categoria supapelor de reducere a
presiunii, denumite în mod obișnuit regulatoare de aer. Este, de asemenea, esențial ca, odată ce o
presiune a sistemului a fost selectată pentru a îndeplini o sarcină, aerul respectiv să fie alimentat
la presiune constantă către dispozitivul de acționare, indiferent de variațiile debitului și presiunii
din amonte. Astfel, este important să se adauge la un sistem pneumatic un regulator de presiune
care:
• furnizează aer la presiune constantă, indiferent de variația debitului sau pre siunea din
amonte,
• ajută la funcționarea mai economică a sistemului prin minimizarea cantității de aer sub
presiune care este irosit. (Acest lucru se întâmplă când sistemul funcționează la presiuni mai
mari decât este necesar pentru lucrare) ;
• ajută la promovarea siguranței prin acționarea servomotorului la presiune redusă,
• prelungeste durata de viata a componentelor deoarece functioneaza la presiuni mai mari
decat cele recomandate creste viteza de uzura si reduce durata de viata a echipamentului,
• produce presiuni variabile ale aerului ușor controlate acolo unde este necesar;
• mărește eficiența de funcționare

Tipuri de autorități de reglementare

Tambur neechilibra t, fără pilot – Figura 4.4 prezintă cel mai simplu tip de regulator de
talpă neechilibrat. În mod normal, presiunea de alimentare intră în regulator și curge în jurul
tetierei, care este așezată, blocând curgerea.
Rotirea șurubului de reglare pentru a comprima arcul de reglare forțează diafragma în jos.
Împinge trunchiul în jos și capătul descoperă orificiul. Pe măsură ce crește presiunea din aval,
aerul de presiune acționează pe partea inferioară a diafragmei, echilibrând forța exercitată de
arcul d e reglare. Coborârea dentară a orificiului permite limitarea debitului și producerea
presiunii dorite. Deoarece cererea de flux în aval variază, regulatorul repoziționează în mod
automat capacul în raport cu orificiul. Arcul de sub talpă asigură faptul că regulatorul se va
închide la zero. Această regula re nu este ușoară.

Fig. 4.4. Regulat orul cel mai simplu incorporat cu un arc de reglare (care nu este pilotat) și o
talpă neechilibrată. Nu are o cameră separată a diafragmei și nu este ușoară.

Tăviță ne echilibrată, nepilotată cu cameră de diafragmă – Regulatorul d in Figura 4.5 este mai
mare (și mai scump) decât modelul din Figura 4.4. De asemenea, are o cameră de diafragmă care
izolează diafragma de fluxul principal de aer pentru a reduce efectele aerului abraziv asupra
diafragmei

Fig. 4.5 . Regulatorul cu un arc de reglare și o talpă neechilibrată. Are o cameră separată de
diafragmă care conține un tub de aspirație care conectează la orificiul de presiune redusă. Este
auto-eliberare.

Un tu b aspirator conectează camera diafragmei și camera de evacuare. Pe măsură ce curge
prin regulator crește, tubul creează o presiune ușor mai mică decât cea de ieșire în camera
diafragmei. Presiunea de putere sub diafragmă îl deflectă în jos, forțând talpa m ai departe de
orificiu. Arcul de reglare se extinde pentru a deschide orificiul talpului fără a reduce în mod
semnificativ presiunea de ieșire. Efectul este același ca creșterea setării de reglare și, prin

urmare, reducerea scăderii la debite mai mari.
Această zonă a diafragmului mult mai mare a regulatorului produce forțe mai mari și, prin
urmare, îl deplasează mai mult cu o schimbare dată în presiunea redusă. Diafragmele mai mari
cresc răspunsul și sensibilitatea regulatorului.

Tăvătuță ech ilibrată, fără pilot, cu cameră diafragmă – Acest regulator, Figura 4.6, are
aceeași construcție internă generală ca și tipul anterior. Cu toate acestea, are un orificiu
considerabil mai mare pentru a permite un debit mai mare. În plus, pentru a menține o bună
stabilitate, balustrada este echilibrată sub presiune. Adică, poppet -ul vede aceeași presiune
redusă atât pe suprafețele superioare cât și pe cea inferioară. Astfel, efectele produse de
fluctuațiile de presiune redusă se anulează, iar sens ibilitatea ș i răspunsurile sunt mult
îmbunătățite. Aceast regulator de capacitate foarte mare are un declin scăzut.

Fig. 4.6 . Regulatorul cu o tavă echilibrată și o cameră separată a diafragmei cu aspirator. Acesta
este operat fără pilot.

Controlat la di stanță, cu pilot, echilibrat – În unele aplicații, regulatorul trebuie instalat
acolo unde nu poate fi ușor reglat. Mecanismele de reglare și de stabilire a presiunii sunt apoi
separate. O linie mică de pilot de aer conectează regulatorul (în conducta de a er în punctul de
utilizare) la mecanismul de reglare de la distanță, care poate fi montat în orice loc convenabil.
Mecanismul de reglare de la distanță este un regulator mic care produce un semnal de
control al aerului. Semnalul este trimis la un regulator pilotat, echilibrat, ca regulatorul anterior,
cu excepția faptului că partea superioară este înlocuită cu o capotă scurtă, etanșă la presiune,
pentru a recepționa semnalul de comandă de la micul regulator de reglare de la distanță. În loc să

lucreze împotriva unei forțe create de un arc comprimat, regulatorul de comandă acționează
împotriva unei forțe create de presiunea aerului – adică un arc de aer.
Arcul de aer menține o forță constantă pe partea superioară a diafragmei regulatorului
comandat de pilot, deoarece regulatorul de reglaj de la distanță ține semnalul de comandă la
presiune constantă. Astfel, scăderea în acest regulator este mică.

Pistol intern, pilotat, echilibrat – Acest regulator folosește de asemenea principiul pilotat
pentru a produce un regulator de precizie. Atât regulatorul de reglare a presiunii, cât și
regulatorul de comandă pilot sunt combinate într -o singură carcasă. Se aplică același principiu de
echilibrare a forței ca și în regulamentul anterior. Pe m ăsură ce presiunea crescută a aerului pe
diafragma superioară deschide scaunul flexibil, presiunea de deasupra diafragmei inferioare
scade și determină ca talpa să se apropie de orificiul primar, reducând debitul, apoi presiunea. Un
orificiu de evacuare a scaunelor de evacuare se scurge prin centrul diafragmei. Acest regulator
are, de asemenea, o supapă de siguranță deasupra mecanismului pilot, care evacuează rapid orice
suprapresiune foarte mare

4.2.3. Cilindru pneumatic

Cilindrii pneumatici s unt componente pneumatice care schimbă energia aerului comprimat
în energie mecanică (forță sau cuplu), iar sistemele pneumatice sunt un grup de cilindri și sunt
adesea folosite pentru a conduce mașini, echipamente și sisteme de control al aprovizionării ș i
pentru automatizarea proceselor tehnologice.
Cilindrii pneumatici sunt folosiți pe scară largă pentru a genera forță și mișcare pe o gamă
largă de echipamente. Acestea pot muta produsele direct sau indirect prin împingere, tragere,
ridicare, cob orâre sau rotire și pot să le mențină în mișcare, fixându -le în poziție.
Acceptarea largă vine în mare parte deoarece cilindrii sunt simpli, economici, rezistenți și
ușor de instalat. Ei pot produce forte mari pe o gamă largă de viteze; Ciclu la viteze mari fără
supraîncălzire; Și stânjeni fără deteriorări interne. Și tolerează cu ușurință condiții dificile, cum
ar fi umiditatea ridicată, mediile cu praf și spălările repetate de înaltă presiune. Cilindri de aer
sunt oferite într -o varietate de for me, dimensiuni și tipuri – fără a menționa multitudinea de
opțiuni standard disponibile. La prima vedere, numărul de permutări poate fi un pic copleșitor.
Vestea bună este că fiecare tip de dispozitiv și configurație are un loc în mediul de automatizare
centrat pe mișcare.

Proiectarea cilindrilor

Cilindrul industrial de bază, în formă de tija, este alcătuit dintr -un tub etanșat cu capace de
capăt. O tijă atașată la un piston intern se extinde printr -o deschidere sigilată în unul dintre
capete. Cilindr ul se fixează pe o mașină, iar tija pistonului acționează asupra încărcăturii.
Clasificare
După tipul constructiv, se poate face o clasificare generala a cilindrilor :

Cilindri cu simplu efect:
– cu revenire cu arc;
– cu revenire sub acțiunea unei forțe rezistente.

Cilindri cu dublu efect:
– cu tijă unilaterală;
– cu tijă bilaterală.

Cilindri în tandem:
– cu amplificare de forță;
– având cursa în douã trepte.

După posibilitatea de frânare la cap de cursă:
Cilindri cu frânare la cap de cursă:
– reglabilă;
– nereglabilă
Cilindri fără frânare la cap de cursă.

Sectiune printr -un cilindru cu simplu efect cu revenire cu arc :
1-cămașa (corpul) cilindrului;
2-capacele cilindrului
3-tija
4-resortul de revenire;
5-pistonul;
6-etanșarea pistonului față de cămașă;
7-etanșarea tijei cilindrului;
8-bucșă de ghidare a tijei.

Fig. 4.7. Cilindrul cu simplu efect.

Sectiune printr -un cilindru cu simplu efect cu revenire cu arc:

1-cămașa (corpul) cilindrului ;
2-capacele cilindrului ;
3-tija ;
4-Piston cu garnituri și magnet ;
5-pistonul ;
1 2 3 4 5 2 6 78

6-piston inel de ghidare;
7-Sigiliul tijei pistonulu i cu racleta;

Fig. 4.8. Schema unui cilindru cu dublu effect

Parametrii tehnici de bază care descriu cilindrii pneumatici:

– Diametrul cilindrului pneumatic de la 8 mm la 320 mm (diametrele mai mari sunt
considerate neobișnuite);
– Cursa variază de la 1 mm la aprox. 3000 mm (datorită disponibilității manșonului);
– Forțele utile atunci când se execută o presiune standard de 0,63 MPa de 5 daN până la
5000 daN;
– Presiune de lucru de 0,05 MPa la 1,6 Mpa;
– Intervalul de temperatură de funcționare de la -20 la + 180 ° C (în funcție de sigiliile
utilizate);
– Mediu de lucru – aer comprimat pentru curățarea min. 40 microni, ceață de ulei
lubrifiată sau nemulțumită de aer cură țată (necesită o filtrare exactă de aproximativ 20 microni)

Este necesară confirmarea acționării ciclului de sarcină, cilindrul este utilizat cu ajutorul
unui magnet încorporat în piston. Acest lucru permite senzori de proximitate fără contact.
Acestea sunt componentele care utilizează un câmp magnetic pentru a genera semnale electrice
reprezentând informații despre starea obiectului în sistemele de control și reglare. Senzorii sunt
utilizați în formă de stuf sau electronici (semiconductori) mont ați direct pe cilindru sau în formă
de manșon, folosind parantezele corespunzătoare. Acest tip de semnalizare se numește poziția
pistonului de detectare.
Există, de asemenea, soluții în care sunt utilizate semnalele și, în special, pentru a
confirma utilizarea senzorilor inductivi de lucru în trafic.

Tipuri de cilindri si unde se folosesc:

– Cilindri care operează în medii deosebit de dificile, expuse la substanțe corozive, apă
dulce și apă de mare, agenți și pro duse alimentare, care operează într -o atmosferă explozivă.
Industriile de bază care utilizează acest tip de butelii sunt: industria alimentară, chimică și
farmaceutică, dispozitivele care operează pe nave și aviație, industria de apărare;

– Cilindri pentru temperaturi scăzute sau înalte: in acest tip de varietăți de butelii, se
pot folosi sigilii speciale care să reziste la temperaturi ambientale extrem de ridicate sau scăzute,
inclusiv condiții climatice extreme. Cel mai des folosit mater ial de etanșare este Viton (un tip de
cauciuc sintetic) și Teflon. Industriile de bază care utilizează acest tip de cilindri sunt: industria
alimentară (rece), criogenică, metale feroase și metale neferoase, tratarea termică și tratarea
suprafețelor meta lelor, turnarea, căile ferate, vehiculele militare, vehiculele pentru construcția
drumurilor, fabricile de bitum;
– Cilindri cu capace și manșoane din oțel. Aceste butelii sunt proiectate pentru a fi
condiții de lucru deosebit de dificile , în care există riscul deteriorării mecanice a dispozitivului,
cilindrii care lucrează în atmosferă cu praf și exploziv. Acestea sunt utilizate în industria
extractivă a cărbunelui, petrolului și gazelor naturale, offshore, mori de oțel, construcții și
drumuri;
– Cilindrii speciali și neobișnuiti: tipuri de acționări pneumatice dedicate soluțiilor,
mașinilor și echipamentelor specifice. Cilindrii de acest tip sunt fabricați pentru clienți specifici
cu cerințe neobișnuite pentru dimensiun ile generale, soluțiile de proiectare, garniturile aplicate
sau cilindrul este echipat cu accesorii suplimentare, cum ar fi cele externe. Supapele de supapă,
supapele pentru controlul vitezei de mișcare a tijei pistonului, etc. Amortizarea pneumatică;

Cilindrii pneumatici se caracterizează prin mișcarea de mare viteză a tijei pistonului.
Aceasta se traduce într -o energie cinetică, care poate duce la contact direct cu suprafața
capacului pistonului. Pentru a proteja cilindrii cu componente interne echipați cu o amortizare
care acționează pe o pernă de aer generată între suprafețele pistonului și capac. Amortizarea este
supapa reglabilă
Un orificiu de la un capăt al cilindrului furnizează aer comprimat pe o parte a pistonului,
determinând -o (și tija pistonului) să se miște. Portul de la celălalt capăt permite aerului de pe
partea opusă a pistonului să iasă de obicei în atmosferă. Inversarea rolurilor celor două porturi
face ca pistonul și cursa să fie în direcția opusă. Cilindrii în stilul b enzii funcționează în două
moduri:
-Buteliile cu acționare dublă utilizează aer comprimat pentru a alimenta atât mișcările
de întindere cât și retragerea, deplasând tija înapoi și înapoi. Acest aranjament le face ideale
pentru împingerea și tragerea încărcăturilor. Controlul ratei la care evacuările de aer determină
viteza tijei.

Fig.4.9. Conectarea unui cilindru la distribuitor

Buteliile cu acțiune singulară au aer comprimat furnizat doar unei părți a pistonului;
Cealaltă par te a gurilor pe ntru atmosferă. În funcție de faptul dacă aerul este direcționat către
capăt sau capătul tijei, determină dacă tija se extinde sau se retrage. Cel mai obișnuit tip este
extins sub presiune, cu un arc intern care readuce pistonul în poziția i nițială atunci când aerul
evacuează. În alte modele, gravitația sau o arc exterioară alimentează cursa de întoarcere.
Buteliile pot fi realizate în întregime din oțel inoxidabil sau din oțel. Din motive economice,
adesea doar unele dintre cele mai vulnerab ile la condițiile adverse sunt componente din oțel de
calitate (bucșe, tije, piulițe).

Modelele cilindrilor:

Cilindrii compacți se încadrează în spații mai mici, unde este necesară doar o cursa scurtă. Ei
sunt utili zati în aplicații mai ușoare, datorită suprafeței mici de susținere pe care se deplasează
tija. Ei vin în principal în versiuni cu un si ngur efect, dar sunt disponibili și stiluri cu dublă
acțiune.
Cilindrii ghidați au tije de ghidare și blocuri de ghidare montate paralel cu tija pistonului sau
tije cu pistoane duale. Acestea împiedică rotirea pistonului și asigură o mișcare liniară precisă și
controlată – în special atunci când unitatea este supusă încărcăturilor laterale ridicate. În astfel de
cazuri, ghidajele reduc îndoirea tij ei și pistonului și uzura etanșării inegale. Acestea sunt
recomandate în aplicații cu încărcături offset mari sau necesită ca încărcătura să fie ghidată, de
exemplu, în jos pe un transportor.
Unitățile rack -pinion convertesc o mișcare liniară a cilin drului la o rotație unghiulară care
poate depăși 360 °. Servomotoarele rotative – cu suportul montat pe tija – sunt adesea folosite în
industria prelucrătoare pentru a acționa supapele cu patru roți.

4.2.4 Distribuitoare:

Sunt elemente pneuma tice cu rolul de a dirija energia pneumatică pe anumite circuite, în
concordanță cu comenzile pe care le primește. Distribuitoarele sunt de neînlocuit, practic
neexistând circuit pneumatic (sau hidraulic) fără să aibă minim un distribuitor. Orice distribui tor
se compune din două părți principale: partea de distribuție și partea de comandă. Partea de
distribuție are rolul de a realiza conexiunile între racordurile distribuitorului conform schemei de
comutare la primirea unei comenzi.
Partea de comandă are ro lul de a determina comutarea etajului de distribuție conform comenzilor
date.
Etajul de distribuție are în compunere o parte fixă, care este corpul distribuitorului și o parte
mobilă, care este organul de distribuție. După forma constructivă de baz ă a organului de
distribuție avem următoarea schemă de clasificare:

1
DISTRIBUITOR 2/2 NORMAL INCHIS

2
DISTRIBUITOR 2/2 NORMAL DESCHIS

3
DISTRIBUITOR 3/2 NORMAL INCHIS

4
DISTRI BUITOR 3/2 NORMAL DESCHIS

5
DISTRIBUITOR 4/2

6
DISTRIBUITOR 5/2

7
DISTRIBUITOR 4/3 CU RACORDUL P INCHIS SI
CONSUMATORII VENTILATI

8
DISTRIBUITOR 4/3 CU RACORDUL P C ONECTAT
LA CONSUMATORI. (CU CENTRUL FLOTANT)

9
DISTRIBUITOR 4/3 CU CENTRUL INCHIS

10
DISTRIBUITOR 4/3 CU CENTRUL VENTILAT

11
DISTRIBUITOR 4/3 CU RACORDUL P VENTILAT

12
DISTRIBUITOR 6/3

13
DISTRIBUITOR PROPORTIONAL CU DOUA
POZITII FINALE

14
DISTRIBUITOR, REPREZENTARE
SIMPLIFICATA. IN EXEMPLU, CU PATRU CAI

Tabelul 1 . Distribuitoare.

Distribuitoare cu :

 sertar rectiliniu – cilindric;  sertar rotativ – plan;
– plan; – conic;
– cu supape

1 23 45 141 2 3
1 23 45 14 121 2 3
1 23 45 14 12 1 23 45 14 12

Fig.4.10 a) Fig.4.10.b)
Distribuitor cu sertar rectiliniu Distribuitor cu sertar rectiliniu
cilindric comutat in pozitia extrema dreapta cilindric comutat in pozitia extrema stanga

Distribuitor cu sertar rectiliniu cilindric:

În figura 4.10.a se poate vedea secțiunea simplificată printr -un distribuitor 5/2 bistabil
comandat direct, pneumatic.
1 – corpul distribuitorului;
2 – elementul mobil (sertarul), care, prin deplasare rectilinie real izează schema de comutare
din figură.
3 – capace.

Pe umerii sertarului, în canale special practicate se introduc garniturile de etanșare ce asigură,
în condițiile mișcării sertarului față de corp, izolarea între orificiul de presiune și cele af late la
presiunea atmosferică. În figura 1.a se observă că sertarul a fost împins în poziția extremă
dreapta de presiunea din racordul 12. În acest timp racordul 14 trebuie să fie ventilat (conectat la
atmosferă) pentru a nu apărea o forță de presiune care să se opună deplasării sertarului. Se poate
constata că absența oricărui resort determină staționarea sertarului pe ultima poziție atinsă, chiar
și după încetarea comenzii. Racordul 1 este conectat la consumatorul 2, iar consumatorul 4 este
conectat la o rificiul 5, deci la atmosferă. Generarea unui impuls de presiune, în racordul 14, după
ce racordul 12 a fost ventilat, determină comutarea distribuitorului pe a doua poziție, unde
racordul 1 se conectează la 4, iar 2 la 3.

Distribuitor rectiliniu cu sertar plan:

În figura 4.11.a,b se poate vedea un distribuitor rectiliniu cu sertar plan 4/2 bistabil, comandat
electric, pilotat pneumatic, cu posibilitate de comandă manuală.

12 14 1
4 2 312 14 1
4 2 31234
5,6

Fig.4.11.a Fig.4.11.b
Distribuitor rectiliniu cu sertar plan Distribuitor rectiliniu cu sertar plan
cu se rtar comutat spre dreapta cu sertar comutat spre stanga

Etajul de distribuție este format din: corpul 1, capacele 2, în car e se află elementele de
comandă manuală 3, pilotul 4 și sertarul plan 5. Când orificiul de com anda 12 este alimentat
(figura 4.11.a), forta de presiune apasa în capul pilotului 4, care este împins spre dreapta.
Depla sarea pilotului determină și deplasarea sertarului plan 5, cele două elemente fiind solidare
pe direcția axială. Resortul 6 realizează o forță de apăsare a sertarului pe suprafața plană a
distribuitorului, asigurând etanșarea între orificii și compensarea automată a uzurii sertarului.
Observație: pilotul și corpul distribuitorului sunt realizate din aliaje de Al, iar sertarul 5 este
din material plastic.
Deplasându -se spre dreapta, sertarul deconectează orificiul 1 de la orificiul consumatorul ui 4
si îl conectează la orificiul consumatorului 2, după ce acest orificiu a fost izolat față de orificiul
de evacuare 3. Alimentarea racordului 14 determină deplasarea spre stânga a ansamblului mobil
pilot-sertar realizând schema de comutare corespunzăto are celei de -a doua poziții (figura 4.11.b).

Distribuitor cu sertar rotativ plan:

Distribuitorul este 4/3 cu centrul închis, cu reținere pe poziție, comandat manual cu pârghie;
acesta este alcătuit din corpul C și sertarul rotativ plan S, solidar cu pârghie de a cționare.(figura
4.12) Este un distribuitor simplu și robust. În corp sunt practicate orificiile 1, 2, 3 și 4, iar în
sertarul plan sunt practicate frezări ce permit conectarea orificiilor conform schemei de

123
4
123
44 2
3 1
123
4
123
4C Sdistribuție specifică fiecărei p oziții ocupată de sertar. Acest element este întîlnit deseori instalat
în amonte de unitatea de preparare a aerului comprimat atașată consumatorului.

Fig. 4.12
Distribuitor cu sertar rotativ plan 4/3 cu centru inchis cu retinere pe pozitie c omnadat manual cu
parghie

Distribuitor cu sertar rotativ conic:

În figura 4.13 este reprezentat un distribuitor cu sertar rotativ cilindric 2/2 cu acționare
manuală.În corpul 1 este practicat un alezaj conic, în care se montează sertarul r otativ 2, acționat
de pârghia 3. Distribuitorul este reprezentat în poziția deschis, când racordul P este legat la
consumator și în poziția închis, când cele 2 racorduri sunt izolate.
Este un distribuitor robust, simplu și compact ce își găsește largi util izări în pneumatică, instalații
de alimentare cu gaze, etc.
123

Fig. 4.13
Distribuitor cu sertar rotativ cilindric 2/2 cu actionare manuala

Distribuitoare cu supape:

La aceste distribuitoa -re realizarea schemelor de conectare se realizează prin închiderea sau
deschiderea unor orificii interne distribuitorului cu elemente de etanșare de tip supapă.În figura
4.14 este prezentat un distribuitor 3/2 normal închis acționat mecanic, cu revenire cu arc
(monostabil). În po ziția de repaus, racordul P este închis datorită ciupercii de cauciuc 2, care sub
efectul forței de presiune și a resortului inferior se sprijină pe scaunul practicat în corpul
distribuitorului. Apăsând pistonul 1, într -o primă etapă se comprima resortului superior, iar
pistonul apasă asupra ciupercii și izolează racordul A față de R. În a doua etapă, (apăsarea plun
pistonului continuă) resortul inferior este comprimat, supapa se deschide și racordul P este
conectat la consumator, prin spațiul dintre piston și alezajul din corpul distribuitorului. Când
apăsarea asupra pistonului încetează, forța de presiune și resortul inferior determină închiderea
supapei, (elementele mobile se deplasează în sus) iar resortul superior determină conectarea
racordului A la at mosferă.

Fig. 4.14
Distribuitor cu supapa 3/2 normal inchis actionat mecanic cu revenire cu arc

Distribuitor 3/2 normal închis acționat mecanic cu rolă, pilotat pneumatic:

Acest tip de distribuitor este larg utilizat ca element de s emnalizare a capătului de cursă a
cilindrilor pneumatici (fig. 4.15 a,b). Când elementul mobil apasă prin intermediul rolei pârghia
1, aceasta apasă, la rândul ei plunjerul pilotului 2, deschizând accesul aerului în camera
sertarului 3. Forța de presiune determină coborârea acestui sertar, care se lipește de plunjerul 4,
izolând orificiul A față de orificiul R. Apăsarea se menține, iar plunjerul 4 coboară (arcul 5 este
comprimat) și permite accesul aerului de la orificiul P la orificiul A.

AR P
ARP
ARP3
4
51
2
6

Fig. 4.15.a Fig. 4.15.b
Distribuitor 3/2 normal inchis actionat Distribuitor 3/2 normal deschis actionat
mecanic cu rola pilotat pneumatic mecanic cu rola pilotat pneumatic

Când pârghia 1 este eliberată, supapa 2 se închide, iar camera pilotului se ventilează.
Resortul 5 și forța de presiune din racordul A determină izolarea racordului P față de A și
conectează orificiul A la a tmosferă. Se bserva că prin rotirea capacului 6 distribuitorul poate fi
transformat din normal închis în normal deschis (fig. 4.15.b). Se întâlnesc adesea situații când
este necesar ca distribuitorul acționat mecanic cu rolă să fie activat numai pe o curs ă a cilindrului
(avans sau revenire). Pentru aceasta, rola montată pe pârghie este articulată față de aceasta (fig.
4.16). De exemplu, la cursa de avans a cilindrului distribuitorul este acționat, însă la cursa de
revenire rola “se culcă”, ieșind din câmpu l de acționare al elementului mobil (camă).

Fig. 4.16
Distribuitor actionat mecanic cu rola montata pe parghie articulata

Distribuitor cu supape 5/2 monostabil, comandat pneumatic, cu posibilitate de
comandă manuală:

Spre deosebi re de distribuitoarele discutate până acum, unde etanșarea elementelor mobile
față de cele fixe se făcea prin garnituri, la distribuitoarele din figura 4.17 a, b etanșările se fac
prin intermediul membranelor. Prezența membranelor asigură reducerea forțelo r de frecare și a
timpului de comutare, însă ele sunt mai pretențioase în exploatare. Membranele pot fi metalice
sau din elastomeri. În figura 4.17.a distribuitorul este neacționat; orificiul 1 este conectat la
consumatorul 2, iar consumatorul 4 este conec tat la atmosfera. Se poate observa ca orificiul 2
este izolat fata de atmosfera datorita membranei 5, care este presata pe scaunnul ei de catre

resortul 6. Cind este alimentat orificiul 12, (figura 4.17.b) forta de presiune ce apare pe
membrana 1 impinge s ertarul 3 catre stinga, comprimind resortul 6. Elementul de etansare 4 se
deplaseaza solidar cu sertarul si se sprijina pe scaunul din stinga, izolind orificiul 1 fata de
consumatorul 2 si conectindu -l la consumatorul 4. In acelasi timp, membrana 2 este li pita de
scaun, izolind orificiul 5 fata de consumatorul 4. Cind inceteaza alimentarea orificiului de
comanda 12, resortul 6 readuce sertarul in pozitia initiala, conexiunile fiind cele din figura
4.17.a. Butonul 7 permite resetarea manuala a distribuitorul ui in cazul blocarii sertarului.
Elementul de comutare manuala, situat in partea dreapta a acestuia, nu este vizibil in sectiune, el
aflindu -se in alt plan.
12 2 1 5 3 41 2 4 12 3 512 345 67

Fig. 4.17 a,b a) distribuitor cu supape 5/2 monostabil necomandat
b) distribuitor cu supapa 5/2 monostabil comandat

4.2.5 Contactorul

Contactorul este un dispozitiv electric utilizat pentru închiderea și deschid erea frecventă
(până la 1500 de operațiuni pe oră) a circu itelor electrice care poartă curent continuu sau
alternativ. Contactorii sunt utilizați pe scară largă pentru controlul la distanță al mașinilor și
aparatelor în instalații de curent continuu și alternativ la tensiuni de până la 500 -650 volți și
curenți pâ nă la 600 amperi. Un contactor este un comutator electric comandat pentru comutarea
unui circuit de putere, similar unui releu, cu excepția unor valori mai mari ale curentului. Un
contactor este controlat de un circuit care are un nivel de putere mult mai scăzut decât circuitul
comutat.
Contactorii sunt clasificați ca unipolari sau multipolari, în funcție de numărul de perechi
de contacte la circuitul de alimentare. Un contactor unipolar are o pereche de contacte, dintre
care unul este fix, ia r celălalt este mobil. Contactul mobil este fixat pe armătura unui
electromagnet (cu o bobină de aspirație montată pe miez). Când curentul de control curge prin
bobină, armătura este atrasă de miez și contactele sunt închise. Contactorii sunt de obicei ech ipați
cu un dispozitiv de atenuare a arcului, care întrerupe arcul electric care apare la separarea
contactelor (întreruperea unui circuit electric care poartă un curent). Un contactor este închis prin

apăsarea unui buton furnizat în circuitul de alimentar e al bobinei de aspirație. Se face distincție
între contactele de închidere, ale căror contacte sunt în mod normal deschise și contactele de
deschidere ale căror contacte sunt în mod normal închise.
Bobina de aspirație a unui contactor atrag e un curent care este nesemnificativ în
comparație cu curentul în circuitul care este comutat. Atât bobina de aspirație cât și sistemul de
contact dintr -un contactor pot funcționa pe curent continuu sau ambele pot funcționa pe curent
alternativ. Există, de asemenea, contactori care au un sistem de contact pentru curent alternativ și
o bobină de aspirație pentru curent continuu. Într -o serie de modele, contactele sunt blocate în
poziția lor închisă de un zăvor. Contactele de blocare, care sunt conectate stru ctural la zăvor,
deconectează automat alimentarea cu bobina de aspirație atunci când contactele principale sunt
închise. În acest caz, poziția închisă a contactorului nu depinde de faptul dacă energia este
conectată la bobina de aspirație. Pentru a deschid e contactele principale ale acestui tip de
contactor, este necesară o bobină de deschidere separată. Contactorii sunt capabili să efectueze
câteva milioane de operații de comutare. Contactorii sunt fabricați ca dispozitive independente,
montate independent și ca dispozitive încorporate în demaroare magnetice și instalații
industriale.

Fig. 4.18. Contactor electric.

Caracteristicile contactorilor:

– Un contactor este un releu care este uti lizat pentru comutarea energiei;
– De obicei, se ocupă d e încărcături foarte grele, cum ar fi un motor electric, echipamente
de iluminat și de încălzire și așa mai departe ;
– Deși producția lor este utilizată pentru comutarea încărcărilor foarte mari, ele sunt
controlate de un circuit cu o putere foarte mică;
– În fun cție de încărcăturile pe care le manipulează, acestea variază în funcție de mărime ;
– Deși sunt utilizate în scopuri de comutare, nu întrerup un curent de scurt -circui t ca un
întrerupător de circuit;
– Acestea au valori care variază de la un curent de rupere d e câtiva amperi și de la 24 de
volți DC la mii de amperi cu multe kilovoltoni;

Contactor – Proiectare și construcție
Componente contactor:

1. Contact;
2. Arc;
3. Electromagnet;

Fig. 4.19. Structura unui contactor.

Partea de contact a contactorului include contactele de alimentare precum și contactele
auxiliare. Contactele de putere câștigă puterea contactorului și contactele auxiliare sunt utilizate
pentru a aduce o buclă cu restul celorlalte dispozitive pe care este atașat. Aceste contacte sunt
conectate la arcurile de contact.
Contactele sunt controlate de electromagnet. Acesti electromagneți dau forțe inițiale
contactelor și le închid. Contacte și electromagnetul sunt închisi într-un cadru care este, de
obicei, realizat din materiale izolante. Materialele izolatoare utilizate în mod uzual sunt nailon 6,
materiale plastice termosetabile și așa mai departe. Acestea sunt utile, deoarece acestea izoleaza
complet contactele și ajută la prevenirea atingerii contactelor. Pentru cont actori i de vârf, este
utilizat în mod obișnuit un contactor cu cadru deschis. Aceasta va oferi o protecție mai mare
împotriva prafului, a vremii și, de asemenea, a exploziei. Tipul carcasei de cadru utilizat poate
diferi de asemenea în funcție de tensiunea utilizată. Cele menționate mai sus sunt restricționate
până la o anumită tensiune. Dacă contactorii sunt utilizați pentru a gestiona volți mai mari de
1000 volți, gazele inerte și, de asemenea, vidul sunt utilizate ca carcasă de cadru.
Pentru a e conomisi energie într -un contactor când este închis, este introdus și un circuit de
economizor. Acest circuit ajută la reducerea curentului bobinei. Există o diferență în cantitatea
de energie necesară pentru a închide contactorul și pentru ca acesta să fie închis. Este necesară o
putere mai mare pentru a o închide. Acest circuit va ajuta de asemenea să rămână mai rece.

Funcționarea contactorului

Pe măsură ce contactorii sunt utilizați pentru aplicații cu sarcină ridicată, acestea sunt
proie ctate pentru a controla și a reduce arcul produs atunci când curenții de motor sunt
întrerupți. În afară de contactele cu curent scăzut, acestea sunt, de asemenea, configurate cu
contacte în mod normal deschise. Acestea sunt dispozitive care manipulează m ai mult de 20
amperi curent și peste 100 de kilowați putere. Contactorul are o intrare cu bobina acționată prin
alimentare AC / DC. Acest lucru va depinde de cerință. Această bobină va fi în mare parte
controlată de un PLC cu tensiune mai mică. Acestea pot fi, de asemenea, controlate de tensiunea
motorului. Motorul poate avea o serie de bobine conectate pentru a controla accelerația sau chiar
rezistența.
Când curentul trece prin contactor, electromagnetul începe să se dezvolte, producând un
câmp ma gnetic. Astfel, miezul contactorului începe să se încheie. Acest proces ajută la
energizarea contactului în mișcare. Astfel, contactele mobile și fixe fac un scurtcircuit. Astfel,
curentul trece prin ele către circuitul următor. Bobina de armatură aduce cu rent înalt în poziția
inițială. Acest lucru se reduce imediat ce miezul metalic intră în bobină. Atunci când curentul
este oprit, bobina devine dezactivată și, prin urmare, contactele sunt deschise în circuit.

Punerea in functiune a unui contactor:

Pasul 1: Asigurați -vă că contactele contactorului sunt evaluate atât în funcție de tensiune,
cât și de curent pentru a face față încărcării așteptate care va fi necesară de către echipamentul
alimentat. Contactorii sunt disponib ili de la magazinele de construcții și de construcție, precum și
de la magazinele de hardware mai mari.

Fig. 4.20. Verificarea contactorului.

Pasul 2 : Informațiile producătorului vor identifica cei 2 pini de intrare pentru comanda AC de 120
volți. Pot fi doua sau mai multe seturi de contacte de ieșire identificate. Aceste contacte pot fi indicate pe
etichetă ca fiind normal deschise (NO) și în mod normal închise (NC). Aceste contacte pot fi afișate și ca
desen al unei linii de la un cont act care se termină într -un punct (contactul NC) și al unei alte linii de la un
alt contact apropiat de punct, dar nu atinge punctul (contactul NO).

Fig. 4.21. Contactori NC si NO.

Pasul 3: Unii contactori asigură un contact de ieșire auxiliar ca semnal pentru partea izolată a
circuitului pe care contactorul a fost alimentat. Acest contact auxiliar nu va fi evaluat la
tensiunea mai mare. În schimb, acesta ar trebui să fie evaluat la 120 volți AC.

Fig.4.22. Verificarea unui contact auxiliar de ieșire .

Pasul 4: Rulați toate firele de intrare și ieșire către contactor. Aceste fire ar trebui evaluate
în informațiile producătorului. Utilizați decapanți de sârmă pentru a reduce lungimea excesivă a
capetelor firului, asigurându -vă că fir ele sunt suficient de lungi pentru a ajunge la contactul dorit.
Dispozitivele de stripare a cablurilor sunt disponibile la magazinele de hardware și magazinele
de alimentare electrică.

Fig.4.23. Trasarea firelor.

Pasul 5: Utilizați ștergătoa rele de sârmă pentru a lăsa o jumătate de inch (13 mm) de la
capetele fiecărui fir. Dacă firul este blocat, răsuciți firul expus pentru a vă asigura că nici un fir
nu este lăsat agățat. Liniile stricate pot face contact neintenționat cu o piesă a echipamen tului și
pot provoca daune.

Fig.4.24. Pregatirea firelor pentru conector.

Pasul 6: Utilizați o șurubelniță pentru a slăbi șuruburile de fixare din blocurile de contact
pentru fire. Introduceți firele numai în așa fel încât nici o izolație să nu fie împinsă în zona de
contact a blocului. Asigurați -vă că nu sunt excluse niște fire de la blocul de contact. Strângeți
șuruburile de pe blocurile de contact.

Fig.4.25. Introducerea firelor in conector.

Pasul 7: Puneți capătul despicat al fiecărui fir în blocul de contact corespunzător după ce ați
slăbit șurubul blocului. Asigurați -vă că nici un fir de sârmă rătăcitor nu iese din blocurile de
contact. Strângeți șuruburile blocurilor de contact.

Fig.4.26. Inserarea firelor in contactori .

4.2.6 Drosele:

Drosele sunt elemente ce permit reglarea presiunii care intra si iese din cilindru.
Funcționarea droselelor se bazează pe var iația secțiunii de curgere a fluidului, ceea ce duce la
modificarea debitului vehiculat prin dros el.
Droselele sunt de obicei reglabile și se întâlnesc în două variante:

• drosele simple – reglează debitul de fluid indiferent de sensul de curgere al acestuia;
• drosele de cale – permit variația debitului pentru un singur sens de curgere

Introducand o rezistenta pneumatica (drosel) in circuitul de evacuare al unui motor pneumatic,
acesta se va deplasa cu o viteza mai mica deoarece aerul comprimat trebuie sa treaca printr -o
sectiune mai mica. Astfel, prin utilizarea unui drosel de cale se rea lizeaza reglarea vitezei de
operare al unui motor pneumatic.

Fig.4.27. Schrma unui drosel de cale.

Fig.4.28 Drosel de reglare a presiunii.

O supapa dubla este utilizata pentru realizarea functiei logice SAU in pneumatica. Aceasta
permite ca do ua intrari sa fie conectate la o iesire si oricare dintre ele sa controleze iesirea.
Aceasta functioneaza prin intermediul unei bile care poate bloca una dintre intrari.

Fig.4.29. Schema unei supape duble.

Fig.4.30. Supapa dubla

Aparate pentru reglarea debitului:

1
DROSEL NEREGLABIL

2
DROSEL REGLABIL

3
DROSEL REGLABIL ACTIONAT
MANUAL

4
DROSEL REGLABIL ACTIONAT
MANUAL

5
DROSE L REGLABIL ACTIONAT
MECANIC

6
DROSEL REGLABIL ACTIONAT
MECANIC

7
DROSEL REGLABIL CU SUPAPA DE
OCOLIRE

Tabelul 2 . Drosele

Capitolul V

5.1 Macheta experimentala

Scopul principal al machetei experimentale a vizat proiectarea si realizarea unui sistem de
actionare de tip ascensor.
Eu am ales sa realizez un sistem de actonare pneumatic de tip ascensor. Aerul comprimat
poate fi utilizat în multe scopuri diferite, de exemplu ca aer activ pentru transportul materialelor.
Prin urmare, aparatele pneumatice reprezinta doar o mica parte a aplicatiilor generale de aer
comprimat. Sistemele pneumatice traditionale functioneaza adesea cu suprapresiune de 6 bari,
ceea ce înseamna ca presiunea din interiorul lor este de aproximativ 7 ori presiunea atmosferica.
Nivelul de presiune în retelele de înalta presiune pentru aplictii pneumatice cu o cerinta de forta
ridicata poate fi de pâna la 18 bari. Totusi, în acest caz, trebuie folosite componente speciale,
furtunuri si conectori care sunt capabili sa reziste acestei presiuni ridicate.

Fig.5.1. Proiectarea machetei.

Elementele compnente ale machetei experimentale :
– Distribuitor cu 2 bobine;
– Regulator de presiune;
– 2 Co ntactori;
– Sursa de tensiune;
– Drosel pneumatic;
– Cilindru pneumatic;
– 2 Limitatori de cursa;
– Compresor;
– 6 Butoane;

Fig.5.2. Elementele compinente.

Presiunea aerului si calculul fortei exercitate:

Fig. 5.3 Cilindru cu acțiune dublă

Forța exercitat ă de cilindrul pneumatic cu dublă acțiune la ieșire poate fi exprimată ca :

4/) (*2
22
1 2 dd Fp 

4/) ((** / ( )012,0()02,0 102 2 2 6  mN

KNN
8,084,803


P=10 bari=
Pa106
mmmmmm
DDD
CTP
341225


d1
diametrul complect al pistonului = 0.02 m
d2
diametrul tijei pistonului =0,012 m

5.2 Schema electrica :

Fig.5.3 Shema electrica

Fig.5.4 Shema electrica la urcare

• Pentru a urca cabina ascensorului se procedează astfel:
Se apasă butonul S1

 Se alimenteaza bobina km1 A1 -A2 din circuitul de comanda;

 Se inchide contactul normal deschis KM1 13 -14 (automentinerea) din circuitul de
comanda;

 Se inchide contactul normal deschis KM1 23 -24 din circuitul de comanda;

 Se alimenteaza bobina distribuitorului KM3 A1 -A2 din circuitul de comanda;

 Cabina ascensorului urca.

Fig.5.5. Schema electrica la coborare.
• Pentru a cobora cabina ascensorului se procedează astfel:
Se apasă butonul S2

Se alimenteaza bobina KM2 A1 -A2 din circuitul de comanda;

Se inchide contactul normal deschis KM2 13 -14(automentinerea) din circuitul de
comanda;

Se deschide contactul normal inchis KM2 11 -12 din circuitul de comanda;

Se inchide contactul normal deschis KM2 23 -24 din c ircuitul de comanda;

Se alimenteaza bobina distribuitorului KM4 A1 -A2 din circuitul de comanda;

Cabina ascensorului coboara.

Bibliografie

http://library.automationdirect.com/valves -for-pneumatic -cylinders -actuators/
Elevator Technology. Published for the International Association of Elevator Engineers by Ellis
Horwood. Halsted Press, 1986.
Ford, Barbara . The Elevator. Walker and Company, 1982.
http://www.electrical -knowhow.com/2012/04/basic -elevator -components -part-two.html
http://www.elevatorbooks.com/Content/Site125/FilesSamples/179617pdf_00000088492.pdf
http://www.hydraulicspneumatics.com/hydraulic -valves/understand -valve -versatility -better –
designs
http://www.engineeringtoolbox.com/pneumatic -cylinder -force -d_12 73.html
http://library.automationdirect.com/valves -for-pneumatic -cylinders -actuators/
http://www.encyclopedia.com/science -and-technology/technology/technology -terms -and-
concepts/elevator
Ascensoare electrice – intretinere, reparatii, montaj: Constantin State si Cristian Jianu
Victor Craciunoiu – Ascensoare electrice
Ascensoare electrice de C.C uciureanu , D. M ateescu , 1985