UNIVERSTATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU FACULTATEA DE MEDICINĂ SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ LUCRARE DE LICEN ȚĂ COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :… [626187]

UNIVERSTATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE MEDICINĂ

SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
Ș. L. DR. SITTERLI NATEA CARMEN NARCISA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

UNIVERSTATEA „LUCIAN B LAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE MEDICINĂ

SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ

ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU
DIABET ZAHARAT

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Ș. L. DR. SITTERLI NATEA CARMEN NARCISA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

3
CUPRINS
MOTTO ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 6
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 7
PARTE GENERALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 9
CAPITOLUL 1: ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PANCREASULUI ………………………….. 10
1.1. Configurație externă ………………………….. ………………………….. …………………………. 10
1.2. Structura pancreasului ………………………….. ………………………….. ………………………. 10
1.3. Funcția pancreasului ………………………….. ………………………….. ………………………… 13
1.4 Vascularizația și inervația pancreasului ………………………….. ………………………….. … 15
CAPITOLUL 2: DIABETUL ZAHARAT – BOALĂ CU IMPACT SOCIAL ……………… 17
2.1. Definiție ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 17
2.2. Etiopatog enie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 17
2.2.1. Etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 ………………………….. …………………….. 17
2.2.2. Etiopatogenia diabetului zaharat de tip 2 ………………………….. …………………….. 18
2.3. Clasificare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 19
2.4. Diagnostic pozitiv ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 20
2.5. Tablou clinic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 21
2.6. Investigații de laborator ………………………….. ………………………….. …………………….. 22
2.7. Diagnostic diferențial ………………………….. ………………………….. ……………………….. 23
2.8. Tratament ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 23
2.8.1. Controlul glicemic ………………………….. ………………………….. ……………………… 24
2.8.2. Tratamentul nefarmacologic ………………………….. ………………………….. ………… 24
2.8.3. Tratamentul farmacologic ………………………….. ………………………….. ……………. 25
2.9. Complicațiile diabetului zaharat ………………………….. ………………………….. …………. 28
2.9.1. Complicații acute ………………………….. ………………………….. ……………………….. 28

4
2.9.2. Complicații cronice ………………………….. ………………………….. …………………….. 29
CAPITOLUL 3: ÎNGRIJIREA PERSOANEI CU DIABET INTERNATE: CAZ
VECHI/CAZ NOU ȘI MĂSURAREA GLICEMIEI ………………………….. ……………………. 31
3.1. Etapele procesului de îngrijire a pacientului nou diagnosticat cu diabet ……………… 31
3.1.1. Evaluarea pacientului ………………………….. ………………………….. ………………….. 31
3.1.2. Diagnostic de îngrijire ………………………….. ………………………….. ………………… 32
3.1.3. Probleme de colaborare și complicații potențiale ………………………….. ………….. 32
3.1.4. Planificare și obiective ………………………….. ………………………….. ………………… 32
3.2. Etapele procesului de îngrijire a pacientului cunoscut cu diabet în spital ……………. 33
3.2.1. Evaluarea pacientului ………………………….. ………………………….. ………………….. 33
3.2.2. Tratamentul cu antidiabetice în spital – particularități: ………………………….. ….. 34
3.2.3. Valoarea țintă a glicemiei conform recomandărilor ADA: ………………………….. 35
3.2.4. Diagnostice de îngrijire ………………………….. ………………………….. ……………….. 35
3.2.5. Planificarea îngrijirilor ………………………….. ………………………….. ………………… 36
3.3. Intervenții de nursing ………………………….. ………………………….. ……………………….. 36
3.3.1. Îmbunătățirea stării de nutriție ………………………….. ………………………….. ……… 36
3.3.2. Nutriția enterală ………………………….. ………………………….. …………………………. 36
3.3.3. Igiena ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 36
3.3.4. Pacienții vârstnici ………………………….. ………………………….. ………………………. 37
3.3.5. Evaluarea rezultatelor îngrijirii ………………………….. ………………………….. …….. 37
3.4. Măsurarea glicemiei ………………………….. ………………………….. …………………………. 37
3.4.1 Componentele Glucotestului: ………………………….. ………………………….. ………… 37
3.4.2. Tehnica de recoltare a sângelui pentru Glucotest: ………………………….. …………. 38
3.4.3. Prelevarea picăturii de sânge: ………………………….. ………………………….. ……….. 38
3.4.4. Aplicarea picăturii de sânge ………………………….. ………………………….. …………. 38

5
PARTE PRACTICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 40
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 41
CAPITOLUL 4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 42
4.1. Motivația alegerii temei ………………………….. ………………………….. ……………………. 42
4.2. Scopul lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 43
4.3. Mat erial și metodă ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 43
CAPITOLUL 5: REZULTATE ȘI DISCUȚII ………………………….. ………………………….. .. 44
5.1. REZULTATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 44
5.2. DISCUȚII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 61
CAPITOLUL 6: CAZ CLINIC ………………………….. ………………………….. ……………………. 64
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 70

6

MOTT O:
„Mă angajez solemn în fața lui Dumnezeu și -n prezența acestei adunări să duc o viață
integră și să -mi îndeplinesc cu credință îndatoririle profesiei mele. Nu voi lua și nu voi
administra nici un remediu periculos. Voi face totul pentru creșterea profesiunii mele și voi
păstra cu o totală discreție lucrurile private care -mi vor fi încredințate și toate secretele de
famili e, pe care practica serviciului meu mi le va face cunoscute. Voi ajuta din toate
puterile mele și în mod cinstit medicul în munca sa și mă voi dedica bunăstării celor care
sunt lăsați în grija mea”.
Florence Nightingale – jurământul profesional

7
INTRODUCERE
Diabetul este o boală declanșată doar atunci când valorile glucozei din sânge cresc
peste limitele normale (în general se situează între 70 și 110 miligrame per decilitru). Fiind
principalul glucid care se găsește în sânge, această substan ță are un rol esențial, pentru că
reprezintă cea mai importantă sursă de energie pentru organism. [6]
În procesul de distribuire a glucozei în celulele din corp, pancreasul este primordial,
deoarece sintetizează și eliberează în sânge un hormon numit insulină. Aceasta ajută la
menținerea nivelului de glucoză din sânge în limite standard. În cazul unui diabet,
organismul nu mai produce cantitatea suficientă de insulină sau, pur și simplu, ea nu își mai
poate îndeplini sarcina, ceea ce înseamnă că glucoza rămâne în sânge. [6]
Sunt trei forme principale de DZ recunoscute de specialiștii din acest domeniu:
diabet de tipul 1, diabet de tipul 2 și diabetul gestațional (care apare în ti mpul sarcinii), cele
mai frecvente forme la nivel mondial fiind primele două menționate. Pentru a clarifica
noțiunile, este important de amintit faptul că diabet zaharat tip 1 a înlocuit mai mulți
termeni vechi precum diabet juvenil și diabet insulino -depe ndent . La fel, denumirea
de diabet zaharat tip 2 a substituit diabet insulino -independent (non insulino -dependent) .
[6]
Fiind o boală întâlnit ă în toate colțurile lumii și la persoane de vârste diferite,
diabetul este considerat o “epidemie mondială” de către Organizația Mondială a
Sănătății. Deși, în trecut, era văzut drept o boală a adulților, acesta apare din ce în ce mai
frecvent la copii, odată cu creșterea ratei obezității în rândul lor, așa că este foarte important
ca orice persoană să știe care sunt simptomele diabetului . [6]
Nu contează că este vorba despre diabetul de tip 1 (caracterizat prin distrugerea
celulelor pancreatice producătoare de insulină, fapt care duce la un deficit de insulină) sau
despre diabetul de tip 2 (apărut din cauza unui stil de viață sedentar, al abunde nței calorice
a dietelor , a fumatului sau a nivelului ridicat de colesterol), simptomele clasice sunt
asemănătoare în ambele cazuri. [6]

8
În lume, se estima la sfârșitul anului 2012 un număr de peste 371 de milioane de
persoane cu DZ, în Europa, numărul persoanelor cu DZ este de peste 55 de milioane, iar in
România, la sfârșitul anului 2012 erau în evidență peste 800.000 de pacienți cu DZ. [20]
DZ este important pentru că:
a) Are o prevalență crescută, peste 4% din populația României are DZ ;
b) Scade durata de viață, în medie cu 5 -10 ani, dinre pacienții cu DZ, 50% ;
decedează prin evenimente cardiovasculare, iar 10 -15% prin complicații
directe legate de boală ;
c) Este însoțit de numeroase complicații, în țările dezvoltate DZ este cauza
principală de insuficiență renală cronică, de cecitate și de amputații
netraumatice ale membrelor inferioare ;
d) Crește riscul de boală coronariană și de accident vascular cerebral (AVC) de
1,5-4 ori, iar i nsuficiența cardiacă de 2 -6 ori;
e) Presupune costuri mari, directe și indirecte, deoarece este nevindecabil și are
o evoluție cronică. [20]

Figura nr. 1 Cercul albastru universal, simbol al diabetului

9

PARTE GENERALĂ

10
CAPITOLUL 1
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PANCREASULUI

1.1. Configurație externă
Pancreasul este un organ glandular situat retroperitoneal, transversal, în dreptul
primelor două vertebre lombare. [10]
Este o glandă voluminoasă anexată duodenului și prezintă o funcție dublă, exocrină
și endocrină. [15]
Are o formă neregulată, fiind alungit în sens transversal și turtit în sens antero –
posterior. Cântărește aproximativ 80 g, lungimea este de 15 -20 cm, înălțimea de 4 -5 cm iar
grosi mea de 2cm. [14]]
Este format din: Cap, Col, Corp și Coadă.
a. Capul: este partea cea mai voluminoasă, d e formă ovală, înconjurat de
duoden, iar în partea inferioară există o prelungire, procesul uncinat;
b. Colul: este o porțiune îngustă care leagă capul de corp, iar pe marginea
inferioară are o scobitură, incizura pancreatică;
c. Corpul: este o porțiune alungită a pancreasului , cu o poziție aproximativ
perpendiculară pe axul vertical al corpului. Are form a unei prisme
triunghiulare;
d. Coada: este porțiunea terminală și mobilă a pancreasului care vine în contact
cu splina. [14]
1.2. Structura pancreasului
Pancreasul este constituit:
a. La exterior de o capsulă conjunctivă, slab dezvoltată, care se continuă la
interio r printr -o stromă ;
b. Parenchimul exocrin (99% din glandă), format din acini ce alcătuiesc
lobulii;
c. Parenchimul endocrin, care conține insulele Langerhans. [17]

11

Figura nr. 2 Configurația pancreasului

Pancreasul exocrin:
Este o glandă tubuloacinoasă, acoperită cu o capsulă fibroasă care trimite spre
interior pereți care împart glanda în lobi și lobuli. Lobulii sunt formați din acini glandulari,
iar acinii din celule pancreatice c e secretă sucul pancreatic. [14]
Fiecare acin prezintă un canalicul excretor și prin unirea canaliculelor secretoare se
formează canale excretoare care se vor deschid e în două canale colectoare mari:
a. Canalul W irsung , care se întinde de la coadă la cap și se deschide în duoden
prin ampula V ater în caruncula mare;
b. Canalul S antorini , este un canal mic, care s -a format în regiunea capului. El
comunică cu canalul W irsung , și se deschide în caruncula mică, situată la 2
cm mai sus de caruncula mare. [14]

12

Figura nr. 3 Pancreasul exocrin
Pancreasul endocrin:
Pancreasul ocupa doar 2% din masa organului și este forma t din insulele lui
Langerhans. Ele s unt răspândite difuz prin tot pancreasul exocrin, numarul total al acestor
insule variază între 500.000 și 2.000.000, iar diametrul lor nu depășește 400 d e micrometri.
[11]
Insulele sunt f ormate din cordoane celulare, care sunt separate prin capilare și
produc doi hormoni: insulina și glucagonul, de o foarte mare importanță în metabolismul
glucidic. [14]

Figura nr. 4 Pancreasul endocrin

13
1.3. Funcția pancreasului
Secreția exocrină:
Pancreasul exocrin are o structură similară cu structura glandelor salivare
(pancreasul fiind denumit glanda salivară a abdomenului), el este format din acini secretori
și ducte ce pătrund printre lobuli și care confluează, formând două canale excretoare mari:
Wirsung – care este canalul principal și Santorini – care este canal accesor. Canalul
Wirsung se deschide în duode n (prima porțiune a intestinului subțire) printr -un orificiu
comun cu canalul coledoc. Orificiul mai este denumit ampula lui Vater, care este prevăzut
cu sfincterul lui Oddi. Sucul pancreatic este secreția exocrină a pancreasului.
Sucul pancreatic este un lichid clar, vâscos, cu pH alcalin, este secretat în cantitate
de 1.000 -1.500 ml/24h. În compoziția sa, se gasesc atât substanțe organice cât și
anorganice, dar pri ncipalul component este apa (ea reprezintă mai mult de 90% din
componența sucurilor digesti ve). Dintre toate substanțele anorganice, un rol important îl are
anionul bicarbonic și, ionul de sodiu acestea două formând bicarbonatul de sodiu, care
asigură alcalinitatea sucului pancreatic, iar substanțele org anice sunt simbolizate de enzim e,
care au acțiune asupra glucidelor, lipidelor și proteinelor. [11]
Secreția exocrină a pancreasului, sucul pancreatic, este un lichid incolor, cu caracter
bazic, care conține numeroase enzime digestive, printre care: tripsina, amilaza și lipaza.
[10]
Secreția endocrină:
Insulele Langerhans, răspândite prin întreg parenchimul pancreatic, primesc 20%
din vascularizația pancreatică totală . Celulele secretoare de insulină sunt distribuite uniform
și sunt, deobicei, localizate în centrul fiecărei insule, reprezentân d 60-80% din celule. La
periferie, sunt înconjurate de o coroană de alte tipuri de celule care sunt specializate în
secreția de glaucom (15 -20% din celulele insulare), de somatostatină (5 -10%) sau a
polipeptidului pancreatic (15 -20%). [18]
Insulina: numele provine de la originea sa – Insulele lui Langerhans, deși inițial era
denumită pancreină de către Paulescu, în anul 1921. [11]
Este un peptid cu 51 de aminoacizi, format din două lanțuri polipeptidice. Ea este
secretată de către celulele ß, prin intermed iul unui precursor, proinsulina. [18]

14
Insulina acționează, în principiu , asupra metabolismului glucidic, adica, reduc e
nivelul glucozei din sânge. Insulina declanșează anumiți receptori de la suprafața celulei,
care la rândul lor, vor activa o serie de pro teine transportoare –GLUT 1, GLUT 2, GLUT 3,
GLUT 4 și GLUT 5. Proteine le acestea se găsesc in diferite celule din corp, unele în creier,
altele în celula musculară striată, iar dupa activare, ele se vor mobiliza spre suprafața
celulei, unde vor capta glucoza din sânge. Astfel încât scade ca ntitatea de glucoză
circulantă, de aici rezultând – efectul hipoglicemiant al insulinei. [11]

Figura nr. 5 Procesul de formare a insulinei

Glucagonul: este un hormon pancreatic, care contribuie și el la reg larea echilibrului
glicemic, dar spre deosebire de insulină, ce avea efecte hipoglicemiante, el are efecte
hiperglicemiante. Efectul hiperglicemiant al glucagonului este foarte puternic , în
comparație cu alți hormoni ce au printre efecte și creșterea glice miei (adrenalină, cortizol).
[11]

15

Figura nr. 6 Acțiunea glucagonului
Somatostatinul: un alt hormon pancreatic, care este secretat de către celulele de tip
D din insulele lui Langerhans, are o acțiune scurtă ca durată, în sânge, doar două minute, iar
la nivelul pancreasului, somatostatinul inhibă secreția de insulină și glucagon. La nivel
gastro -intestinal, somatostatinu l poate scă dea absorbția nutrimentelor și inhibă secreția
sucurilor digestive (sucul pancreatic , gastric și intestinal ). [11]
Polipeptidul pancreatic: este al hormon pancreatic, care este secretat de către
celulele de tip PP insulare, această secreție fiin d stimulată de câți va hormoni – VIP, GIP,
secretină , bombezină și inhibată de somatostatin. Principala sa acțiune este inhibarea
secreției de suc pancreatic și creșterea motilității gastrice și in testinale, dar nu este complet
cunoscută acțiunea completă a PP-ului. [11]
1.4 Vascularizația și inervația pancreasului
Arterele pancreasului, provin din artera hepatică, artera mezenterică superioară și
artera splenică.
Venele pancreasului, se adună în vena splenică și mezenterică superioară, care
ulterior se varsă în vena portă.
Inervația pancreasului, se realizează prin filete nervoase simpatice și parasimpatice,
care vin pe traiectul vaselor, din plexul celiac. [14]

16

Figura nr. 7 Vascularizația pancreasului

17
CAPITOLUL 2
DIABETUL Z AHARAT – BOALĂ CU IMPACT SOCIAL

2.1. Definiție
Este o boală metabolică cu evoluție cronică, datori tă carenței relative sau absolute
de insulină eficientă , caracterizată prin tulburarea primară a metabolismului glucidic și
secun dară a metabolismului proteic, lipidic, acido -bazic și hidromineral, a cărei evoluție
este grevatată de riscul dezvoltării complicațiilor acute și cronice. [2]
Diabetul zaharat, odată aparut, se menține toată viața și de aceea din momentul
depistării trebuie permanent tratat și control at. [3]
Etiologia , cuvântul ui ,,diabet” provine din limba greaca (,,diabeiu” = a se scurge ca
printr -un sifon) și face referință la poliuria pacienților cu DZ. [20]
2.2. Etiopatogenie
2.2.1. Etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1
2.2.1.1. Diabetul zaharat tip 1 autoimun
DZ tip 1 autoimun este cel mai frecvent, el apare, de regulă, în copilărie și
adolescență, dar poate apărea la orice vârstă. Predispoziția genetică, autoimunitatea și
factorii de mediu sunt principalii factori declanșatori .
a. Predispoz iția genetică: din punct de vedere genetic, DZ tip 1 este o afecțiune
poligenică, fiind identificate atât gene favorizante, cât și gene protectoare.
Modul de transmitere genetică a DZ tip 1 nu este cunoscut, cel mai probabil
fiind cel poligenic sau multifu ncțional. [16]
b. Autoimunitatea: rolul său în inițierea și întreținerea distrugerii celule lor ß a
fost sugerat în 1965, câ nd Gepts a descris complet insulina, procesul
histopatologic caracteristic DZ tip 1 . [16]
c. Factorii de mediu: dintre toți factorii de mediu, cea mai mare importanță a
fost acordată:
 Infecțiilor virale, cele mai frecvent incriminate în DZ tip 1 sunt:
virusul rubeolei congenitale, virusul Coxsackie B4, virusul urlian.

18
 Substanțelor chimice, (pyrimidin, pentamidină, streptozotocin, etc.)
 Alimentației, cele mai discutate și plauzibile par să fie două anomalii
alimentare:
 Carența de nicotină , nicotinamida previne diabetul experimental
indus de streptozotocină și favorizeaz ă regenerarea celulelor ß
dupa pancreatectomie, iar administrarea acestei vitamine în doză
de 3g/24 de ore la pacienții cu DZ tip 1 recent (1 -5 ani)
favorizează prelungirea perioadei de remisiune.
 Laptele de vacă , ar favoriza dezvoltarea bolii, dacă este i ntrodus
în alimentația sugarului în locul celui de mamă, ma i devreme de
luna a IV -a de via ță. [16]
2.2.1.2 Diabetul zaharat tip 1 idiopatic
Cazurile de D iabet Zaharat tip 1 , în care nu există niciun marker de autoimunitate,
au fost denumite ”idiopatice”. Ele reprezintă o minoritate față de DZ tip 1 autoimun, cele
mai multe cazuri fiind întâlnite la subiecții de origine africană și asiatică. Unii dintre acești
pacienți au insulinopenie permanentă și ”tendință” spre episoade repetate de cetoacidoză. În
aceas ta formă, ereditatea este foarte puternic exprimată. [16]
2.2.2. Etiopatogenia diabetului zaharat de tip 2
Diabetul Zaharat tip 2 este un termen folosit atât pentru pacienții care prezintă
insulinorezistență, dar și deficit relativ de insulină, dar în proporție diferită între ele, după
caz. În principiu , DZ tip 2 este însoțit de obezitate cu dispoziț ie predominant abdominală.
Cetoacidoza poate apărea, mai rar, când există factori predispozanți ca infecțiile și situațiile
de stres organic (infarc miocardic, AVC, etc.) [16]
a. Predispoziția genetică: Aceasta este mai importantă în DZ tip 2, deoarece în
cazul gemenilor monozigoți, fenomenul de concordanță este de aproape
100%, iar rudele de gradul I ale pacientului, prezintă un risc de 20 -30% de a
dezvolta afecțiunea pe parcursul vieții . [16]
b. Obezitatea: Studiile epidemiologice arată că mai mult de 80% dintre
pacienții cu DZ tip 2 sunt sau au fost obezi, iar 40% dintre obezi sunt
diabetici, dacă sunt depistați activ (glicemie à jeun și/sau TTGO). [16]

19
c. Stresul psihic : Are rol în exagerarea hiperglicemiei și, poate, chiar în
producerea DZ tip 2, din m oment ce acest tip este mai frecvent la subiecții
cu profesii deosebit de stresante, dar problema nu este definitiv clarificată .
[16]
2.3. Clasificare
2.3.1. În funcție de etiologia și manifestările clinice ale bolii, DZ este clasificat
în 4 tipuri:
a. Diabetul zaharat tip 1;
b. Diabetul zaharat tip 2;
c. Diabetul gestațional;
d. Alte forme specifice de diabet.
Diabetul zaharat de tip 1 – este rezultat ul unei deficiențe absolute a secreției de
insulină, apărută, ca urmare a distrugerii celulelor betapancreatice.
Diabetul zaharat de tip 2 – este rezultat ca urmare a asocierii rezistenței crescute la
insulină cu un răspuns compensator inadecvat al secreției de insulină.
Diabet gestațional – diagnosticat în timpul sarcinii.
Alte tipuri specifice de diabet – apar prin alte cauze, ca de exemplu : defecte
genetice ale celulelor betapancreatice, defecte genetice ale procesului de acțiune al
insulinei, boli ale pancreasului exocrin, endocrinopatii, diabetul indus prin medicamente
sau substanțe chimice . [7], [13]
2.3.2. Din punct de vedere al vârstei la care debutează boala
a. Diabetul zaharat infantil (juvenil) sau al copilului – între 0 -14 ani;
b. Diabetul zaharat al tânărului, între 14 -24 ani;
c. Diabetul zaharat al adultului, între 25 -64 ani;
d. Diabetul zaharat al vârstnicului, dup a 65 de ani. [5]

20

Figura nr. 8 Clasificarea diabetului zaharat
2.4. Diagnostic pozitiv
Acesta se bazează pe semne le clinice și pe explorări le de laborator.
Circumstanțele de diagnostic pozitiv al DZ sunt variate:
a. În prezența semnelor clinice revelatoare, diagnosticul fiind de regulă tardiv;
b. Întâmplător, când bolnavului I se efectuează un set de analize de laborator,
între care și glicemia, semnele clinice fiind discrete sau absente;
c. În prezența complicațiilor DZ, diagnostic de asemenea tardiv;
d. Activ, la persoanele cu risc crescut de DZ . [16]
Diagnosticul de diabet NU se stabilește pe baza glicemiilor determinate cu
glucometrul. Acestea pot ridica o suspiciune care necesită confirmare prin recoltarea de
sânge venos! [13]
Confirmarea diagnosticului de diabet zaharat, se face OBLIGATORIU de către
specialistul diabetolog, de obicei fiind nevoie de repetarea analizelor, atunci cănd semnele
clinice sunt absente. După confirmare, fiecare pacient cu diabet zaharat este luat în evidență

21
de către medicul specia list, care va stabili regimul alimentar, tratamentul medicamentos și
programul de controale periodice. [13]
2.5. Tablou clinic
Tabloul clinic este același în aproximativ 50% dintre cazuri, în rest fiind puțin
exprimat sau absent. DZ se poate dezvolta la orice vârstă. [20], [13]
DZ tip 1: apare ca urmare a distrugerii celulelor beta din pancreas, ceea ce duce la
scăderea totală sau aproape totală a secreție i de insulină. Debutează la copi i și tineri, acut,
cu simptome majore – polidipsie, poliurie, polifagie, pierdere ponderală, astenie. Singurul
tratament în prezent este administrarea insulinei. Tratamentul va fi permanent, trebuie
instituit cât mai rapid, fiind necesar pentru supraviețuirea persoanei afectate. Dupa 10 -20 de
ani de la debut, aproxim ativ 90% dintre pacienți, prezintă cel puțin unul din tipurile de
leziuni vasculare, sub formă de microangiopatii – retinopatie, nefropatie, neuropatie. [13],
[12]
DZ tip 2: este caracteristic persoanelor adulte (peste 30 -35 de ani), dar poate să
apară și la tineri, iar mai recent chiar și la copii, în special cei cu obezitate. La debut
prezentând acuze de micoză, furunculoză, prurit, paradontoză, epidermofiție, ca
simptomatologie. De asemenea poate debuta cu comă hiperosmolară. În aproximativ 1/3
cazuri, s e diagnostichează pe baza complicațiilor (neuropatie, retinopatie, cardiopatie
ischemică). Evoluează fără simptome pe parcursul mai multor ani, dar poate fi depistat din
timp prin controale periodice ale glicemiei. La început, tratamentul constă în dietă,
exercițiu fizic, medicamente pe cale orală sau injectabile non insulinice. Reprezintă marea
majoritate a cazurilor de diabet (peste 90%). [13], [12]
Principalele semne clinice:
a. Poliuria , caracterizată prin diureză >2000 ml/24 h. Este produsă prin
mecanism osmotic, fiind cauzată de prezența glucozei în urină (pragul renal
al glucozuriei corespunde unei glicemi de aproximativ 180 mg/dl). De regulă
este moderată (2 -4 l/24H), dar uneori, în dezechilibrele glicemice marcate,
depășește 5 l/ 24h; [20]

22
b. Polidipsia, creșterea consumului oral de lichide, se însoțește de senzație
imperioasă de sete, determinată de creșterea osmolarității plasmatice și de
deshidratare, inițial extracelulară, iar ulterior și intracelu lară. Se asociază cu
xerostomie; [20]
c. Scăderea pondera lă, este consecința exagerării catabolismului proteic,
lipidic și a deshidratării. Ea este un semn de insulinopenie marcată ; [20]
Aceste trei semne clinice majore ( poliuria, polidipsia și scăderea ponderală) sunt
considerate semnele hipocratice ale DZ. [20]
d. Astenia, fatigabilitatea, scăderea forței fizice și intelectual ; [20]
e. Polifagia, ingestia anormal de mare de alimente, este deseori însoțită, în mod
paradoxal, de scăderea în greutate; [20]
f. Semne ale complicațiilor infecțioase, cele mai frecvent întâlnite având sediu
cutanat (furuncul, carbuncul, abces, foliculită), genital (balanopostită,
vulvovaginită) și urinar (pielonefrită acută sau cronică, cistită, bacteriurie
asimptomatică); [20]
g. Simptome și semne ale complicațiilor acute metabolice ale DZ (CAD, comă
diabetică hiperosmolară, acidoză lactică); [20]
h. Simptome și semne ale complicațiilor cronice degenerative: tulburări de
vedere , parestezii, gangrenă a membrelor inferioare . [20]
2.6. Investigații de laborator
Examenele de laborator confer ă certitudinea existenței DZ. Ele sunt:
a. glicemia din plasmă , recoltată à jeun (pe nemâ ncate, la cel puțin 8 ore de la
ultima masă ):
 glicemie <110mg/dl = normal
 glicemie 110 -125 mg/dl = AGJ ( Alterarea glicemiei à jeun )
 glicemie ≥ 126 mg/dl = DZ [20]
b. glicemia din plasmă, recoltată intâmplător (în orice moment al zilei,
indiferent de intervalul de timp față de ultima masă):
 glicemie <140 mg/dl = normal

23
 glicemie ≥200 mg/ dl = DZ . [20]
c. TTGO – se indică în următoarele situ ații: când glicemia à jeun este între 110
și 125 mg/dl, la personae cu risc de DZ crescut, indiferent de valoarea
glicemiei à jeun (ereditate diabetică certă, obezitate, femei care au născut
copii cu greutate peste 4000g), pentru diagnosticul DZ gestațional și în orice
altă situație ce r idică suspiciunea de DZ. El nu se efectuează dacă glicemia à
jeun este ≥126 mg/dl, când diagnosticul de DZ este clar. [20]
2.7. Diagnostic diferențial
Nu este necesar în cazul prezenței hiperglicemiei.
Rareori, unele simptome, semne sau investiga ții din DZ necesită diagnostic
diferențial:
a. Poliuria poate apărea în diabetul insipid , în care există o diureză ce poate
atinge 10 -20 litri/24h, densitatea urinei în jur de 1.000 (densitatea apei),
glucozuria este absent ă, iar glicemia este normal ă. Poliuria poate să mai
apară în insuficiența renală cu poliurie compensator ie, în
hiperaldosteronismul primar (sindrumul Conn), în boli psihice (dipsomania)
etc. [20]
b. Glucozuria poate să apară în boli ale tubillor renali, cu scăderea capacității
maximale de transport al glucoz ei, glicemia fiind normală; [20]
c. În cazul lipsei de specificitate a metodei de determinare, glucozuria poate fi
confundată cu alte melliturii (eliminarea urinară a altor zaharuri decât
glucoza): lactoză, galactoză, fructoză, manoză, maltoză. [20]
2.8. Tratament
În primul rând, trebuie spus și repetat faptul că DZ este o boală cronică, ceea ce
implică un tratament de lungă durată, pentru tot restul v ieții. De asemenea, trebuie
implementată ideea că tratamentul acestei afecțiuni trebuie să fie individualizat pentru
fiecare pacient în parte. [16]
Obiectivele tratamentului sunt reprezentate de:

24
a) Obținerea unor valori glicemice căt mai apropiate de a fi considerate
normale, pe tot parcursul zilei și pentru toată viața;
b) Suprimarea simptomelor;
c) Prevenirea complicațiilor;
d) Atingerea unui profil lipidic normal;
e) Asigurarea unei calități bune de viață, comparabilă cu cea a persoanelor
nediabetice. [16]
2.8.1. Controlul glicemic
Acesta se definește printr -o serie de criterii, dintre care esențiale sunt valorile
glicemiei, cu valoare între 80 – 140 mg% în orice moment al zilei, la care se adaugă absența
glucozuriei și o hemoglobină glicozilată (HbA 1c) sub 6,5%. [16]
2.8.2. Tratamentul nefarmacologic
Optimizarea stilului de viață (OSV), include un regim alimentar adecvat,
combaterea sedentarismului, abandonarea fumatului, scăderea consumului de alcool,
reducerea ingestiei de sare, combaterea stresului psihic. [1]
2.8.2.1. Nutriția medical -terapeutică presupune:
a) Un necesar caloric adaptat la greutatea fiziologică și consumul energetic;
b) Un raport al principiilor nutritive apropiat de cel normal: 50 -55% hidrați de
carbon, 25 -30% lipide și 15 -20% proteine (din care 5 0% sunt de origine
animală) ;
c) Consumul de alimente cu hidrați de carbon în cantitate redusă sau cu indice
redus;
d) Ritmicitatea meselor se adaptează la terapia hipoglicemiantă, în general 5
prize alimentare/zi;
e) Pacientul va fi instruit să evalueze cantitatea de glucide din alimente: Paste,
orez, griș, cartofi (20% glucide); Pâine (50% glucide); Mere, portocale (10%
glucide); Lapte, iaurt, caș , urdă (4% glucide) etc. [1]
2.8.2.2. Exercițiu fizic sistematic (150 min/săptămână) favorizează scăderea
ponderală, ameliorează insulinorezistența și controlul metabolic și riscul cardiovascular.

25
Intensitatea exercițiului fizic este individualizată în funcție de prezența complicațiilor.
Pacienții vor fi instruiți ca, î n caz de exercițiu neplanificat, să ingere suplimentar glucide.
[1]
2.8.3. Tratamentul farmacologic
2.8.3.1. Medicamente antihiperglicemiante orale și injectabile noninsulinice
a) Biguanidele (BG) (metformin) reprezintă prima opțiune terapeutică în DZ
tip 2, datorită efectelor de reducere a insulinorezistenței periferice, reducere
a producției hepatice de glucoză și reducere a lipotoxicității; doza de
metformin este de 1000 -3000 mg/ zo, în monoterapie sau asociat cu celelalte
clase; [1]
b) Sulfonilureicele (SU) (glibenclamid, glipizid, gliclazid etc.) își exercită
efectul hipoglicemiant prin mecanisme pancreatice (creșterea secreției de
insulină) și extrapancreatice (creșterea sensibilit ății periferice la insulină,
reducerea producției hepatice de glucoză; [1]
c) Metiglinidele (MG) (repaglinidă, nateglinidă) au mecanism de acțiune
similar cu sulfonilureicele, cu durată mai scurtă, fiind utilizate pentru
corectarea hiperglicemiei postprandial e; [1]
d) Tiazolidindionele (TZD) (pioglitazonă) reprezintă agoniștii PPAR -gama și
acționează prin ameliorarea sensibilității la insulină la nivelul ficatului,
țesutului adipos și țesutul ui muscular ; [1]
e) Inhibitori alfa -glucozidazei (IAG) (acarboză, miglitol) acționează prin
reducerea scindării oligozaharidelor la nivelul enterocitelor, cu reducerea
absorbției acestora și scăderea glicemiei postprandiale; [1]
f) Incretinmimeticele (IM) includ inhibitorii dipe ptidil -peptizadei -4
(sitagliptin, saxagliptină, vildagliptin, lingaliptin) și analogii receptorului
GLP -1. Efectele hipoglicemiante se datorează ameliorării secreției de
insulină, dependentă de glucoză, reducerii apoptozei beta -celulare, reducerii
sintezei de glucagon, reducerii golirii gastrice, etc. [1]
2.8.3.2. Insulinoterapia

26
1. Indicațiile insulinoterapiei
a) DZ tip 1 – insulina este, până în prezent, singurul medicament care
asigură supraviețuirea . [1]
b) DZ tip 2, în cazul:
 Eșecului terapiei cu antidiabetic e neinsulinice, în doze maxime
tolerate;
 Contraindicațiilor antidiabeticelor neinsulinice (afectare
hepatica, renala, etc.);
 Toleranț ei reduse a antibioticelor neinsulinice, datorată reacțiilor
adverse ale acestora;
 Episoade de stres metabolic acut (infecț ii, abdomen acut, infarct
miocardic, AVC, etc.) pre -, intra – și postop erator;
 Complicațiilor acute ale DZ (cetoacidoza diabetică, starea
hiperglicemică hiperosmolară). [1]
c) Sarcina și lactația. [1]
d) DZ gestațional. [1]
2. Tipuri de insuline
a) Insuline prandiale – ( în realație imediată cu mesele) sunt reprezentate
de analogii de insulină cu acțiune rapidă și de insulinel e cu durată
scurtă de acțiune. Ele s e pot administra subcutanat și sunt singurele
care se pot administra intravenos, intramusc ular și în pompele de
insulină. [13], [1]
b) Insulinele bazale – sunt reprezent ate de insulinele cu durată
intermediară și analogi cu durată lungă de acțiune. Se administrează de
1-2 ori pe zi, independent de mese, rolul lor este de a asigura un nivel
constant al insulinemiei și a limita producția hepatica de glucoză. [20],
[1]
c) Insulinele premixate – sunt amestecuri de insuline rapide sau analogi
rapizi cu insu line intermediare. [13]

27
3. Administrarea insulinei
Administrarea subcutanată a preparatelor de insulină trebuie să se efectueze în
stratul profund al țesutului subcutanat, dar nu intramuscular. Zonele recomandate pentru
injectarea insulinei sunt:
a) regiunea abdominală, cu excepția unei zone circulare cu diametrul de
4cm în jurul ombilicului;
b) fețele anterioare și laterale ale brațelor;
c) fețele anterioare și laterale ale coapselor;
d) regiunile fesiere în cadranul supero -extern. [13]
Insulina se administrează utili zănd:
a) Seringi de plastic;
b) Pen-uri de insulină;
c) Pompe de insulină. [13]
ATENȚIE! Dispozitivele de administrare a insulinei sunt de uz strict individual. Nu
lăsați dispozitivele de insulină la îndemâna altor persoane, mai ales a copiilor. [13]

Figura nr. 9 Seringi de plastic pentru administrarea insulinei

28

Figura nr. 10 Stilou pentru administrarea insulinei
4. Complicațiile tratamentului cu insulină
a) Hipoglicemia – la pacienții cu insulinoterapie poate fi datorată:
excesului de insulină prin erori de administr are, efort fizic neprevazut,
erori alimentare, etc; [1]
b) Lipodistrofia – poate apărea la locul de injectare a insulinei dacă nu
este respectată recomandarea de rotire a locului de administrare a
insulinei. La nivelul zonelor de lipohipertrofie este modifica tă
absorbția insulinei; [1]
c) Creșterea în greutate – poate apărea datorită: reducerii glicozuriei,
efectul anabolizant al insulinei, ingestiei excesive de hidrați de carbon
de teama hipoglicemiilor; [1]
d) Alergia la insulină – poate fi localizată sau generali zată (urticarie,
angioedem, șoc anafilactic). [1]
2.9. Complicațiile diabetului zaharat
2.9.1. Complicații acute
1. Cetoacidoza diabetică
Este o urgență metabolică care poate pune viața pacientului în pericol și necesită
internare de urgență. Se caracterizează prin triada hiperglicemie, cetoză și acidoză. Ea

29
apare când glucoza nu mai poate fi folosi tă ca sursă de energie pentru organism, fiind
catabolizate în schimb proteine și lipide, producându -se în exces acizi grași și corpi
cetonici . Este mai frecventă în DZ tip 1 dar și în anumite cazuri de DZ tip 2, când valorile
glicemiei sunt foarte mari. [19]
2. Stări hiperosmolare
Ele reprezint ă 11-30% dintre urgențele hipoglicemice, mai frecvente în DZ tip 2,
mai ales la adulți ți vârstnici. Sunt definite ca fiind hhiperglicemii importante în absența
cetoacidozei, iar prezența hiperosmolarității plasmatică, este de peste 350 mOs/l.
Mortalitatea este de 30% . [19]
3. Acidoza lactică
Este o complicație rară a DZ, dar cu o mortalitate de peste 30%. Poate fi produsă de
tratamentul cu biguanide, la pacienți vârstnici. [19]
4. Hipoglicemiile
Hipoglicemia este definită prin triada Whipple (scăderea glicemiei sub 70 mg/dl,
simptome și semne specifice și remisia simptomatologiei după aportul de glucide).
Hipoglicemiile la diabetici sunt, practic un efect secundar al tratamentului cu insulină sau
cu sulfonilureice. [19]
2.9.2. Complicații cronice
1. Ret inopatia diabetică
Este cea mai adesea cauză de orbire la adulții între 20 -74 de ani. Prevalența este de
26-35%, fiind principala cauză de orbire între vârstele 20 -60 de ani. Nu produc întotdeauna
alterarea acuității vizuale, ceea ce face necesar screeningul periodic al pacienșilor cu DZ.
[19]
2. Nefropatia diabetică

30
Este o cauză de deces și invaliditate în diabet, atât prin insuficiență renală cât și
prin creșterea riscului pentru boli cardiovasculare. ND constituie o indicație tot mai
frecventă pentru dializa extrarenală (hemodializă sau dializă peritoneală). [19]
3. Neuropatia diabetică
Se definește p rin prezența simptomelor și/sau semnelor de suferință a nervilor
periferici la pacienții cu diabet, dupa excluderea altor cauze. [19]
4. Piciorul diabetic
Este un sindrom care reunește diverse modificări al căror element comun este riscul
pentru leziunile (ulcerații) ale picioarelor și apoi amputații ale membrelor inferioare.
Piciorul diabetic nu este un diagnostic propiu zis – se diagnostichează de fapt, fiecare
element competent atunci când este prezent, fiind în primul rând un concept foarte util în
practică. [19]

Figura nr. 11 Complicații ale diabetului zaharat

31
CAPITOLUL 3
ÎNGRIJIREA PERSOANEI CU DIABET INTERNATE: CAZ
VECHI/CAZ NO U ȘI MĂSURAREA GLICEMIEI

Îngrijirea pacientului cu DZ implică o abordare complexă a necesităților
fundamentale somatice, psihice, intelectuale, socioculturale, religioase și spirituale. Gradul
de dependență în satisfacerea acestora este influențat de starea de sănătate, dacă pacientul
este nou diagnosticat sau dacă se internează pentru o altă problemă de sănătate. Pacientul
cu diabet trebuie să stăpânească concepte și deprinderi necesare tratamentului și prevenirii
complicațiilor cronice, de aceea educația este necesară pentru asigurarea autoîngrijirii. [13]
Pacienții internați în spital cu hiperglicemie pot fi împărțiți în 3 categorii:
a) DZ diagnosticat anterior și cunoscut de medicul curant al pacientului;
b) Hiperglicemie: glicemie à jeun ≥ 126 mg% sau orice glicemie ≥200 mg%,
care apare în cursul spitalizării și este confirmată ca DZ după spitalizare prin
criteriile de diagnostic.
c) Hiperglicemie intraspitalicească: glicemie à jeun ≥126 mg% sau orice
glicemie ≥200 mg%, care apare în cu rsul spitalizării și care revine la normal
după externare. [13]
3.1. Etapele procesului de îngrijire a pacientului nou diagnosticat cu diabet
3.1.1. Evaluarea pacientului
Anamneza și examenul fizic: se concentrează pe căutarea semnelor și simptomelor
hiperglicemiei. Nu trebuie neglijați factorii fizici, sociali și emoționali care pot afecta
capacitatea de învățare și de autoîngrijire a pacientului. [13]
Monitorizarea glicemiei cu posibilitatea administrării de insulină trebuie inițiată la
orice pacient care nu se știe cu diabet, dar care primește o terapie asociată cu un risc crescut
de hiperglicemie sau la inițierea nutriției enterale sau parenterale. În cazul prezenței
compli cațiilor acute, procesul de îngrijire se centrează pe tratamentul acestora, după
rezolvarea lor îngrijirea se concentrează pe managementul pe termen lung al DZ. [13]

32
Evaluarea pacientului pentru identificarea problemelor ce ar putea afecta învățarea
și des fășurarea deprinderilor practice de autoîngrijire, cuprinde: recunoașterea tulburărilor
de vedere; a deficitelor în coordonarea motorie și a deficitelor neurologice. [13]
Evaluarea statutului social pentru identificarea factorilor ce ar putea influența
planul de îngrijire, cuprinde următoarele elemente: vârstă, sex, nivel de instruire, grad de
școlarizare, apartenență etnică sau culturală, ocupație, statut socioeconomic, etc. [13]
Evaluarea stării emoționale se realizează prin observarea limbajului corporal și a
comportamentului. Dacă educația începe atunci când pacientul este pregătit emoțional,
există o șansă mai bună de a fi antrenat în procesul de învățare. [13]
3.1.2. Diagnostic de îngrijire
În urma evaluării pacientului se pot formula diagnostice de îngrijire (NANDA –
Asociația Nord Americană pentru diagnosticul de Nursing):
 Managementul individual eficient/ineficient al recomandărilor terapeutice;
 Alterarea stării de nutriție;
 Interes pentru ameliorarea stării de nutriție
 Incapacitate de autoîngriji re la domiciliu, determinată de disfuncții fizice sau
factori sociali;
 Anxietate legată de lipsa de control, frica de a nu se putea îngriji,
dezinformarea cu privire la boală, frica de complicații. [13]
3.1.3. Probleme de colaborare și complicații potențiale
Face referire la schimbările apăru te în evoluția stării de sănătate a pacientului
îngrijit, care trebuie imediat semnalate medicului, deoarece implică reevaluarea și
modificarea schemei terapeutice: hipergl icemie, cetoacidoza, hipoglicemie,
hipo/hiperpotasemie, edem cerebral. [13]
3.1.4. Planificare și obiective
Obiectivele majore ale îngrijirii includ menținerea echilibrului hidroelectrolitic,
controlul optim al glicemiei, ameliorarea stării de nutriție, capacitatea de a efectua
activitățile de autoîngrijire, căderea anxietății, precum și prevenția complicațiilor . Înaintea

33
externării, pacientul și/sau însoțitorul vor fi educați în ceea ce privește măsurile de
supraviețuire:
 Valoarea normală a glicemiei;
 Factorii care cauzează hiper și hipoglicemie;
 Modalități majore utilizate pentru controlul diabetului (dietă, e xerciții fizice,
monitorizare, medicație, educație);
 Tehnica de pregătire și injectare a insulinei (inclusiv amestecarea a două
tipuri de insulină);
 Doza și orarul injecțiilor, acțiunea de vărf și durata de acțiune a insulinei;
 Modalitați de păstrare a ins ulinei;
 Grupe de alimente, orarul meselor și al gust ărilor și cunoașterea
echivalent elor glucidice;
 Tehnica corectă de monitorizare a glicemiei;
 Semnele și simptomele hipo/hiper glicemiei, factorii favorizanți și
tratamentul adecvat;
 Circumstanțele adecvat e pentru a contacta medicul. [13]
3.2. Etapele procesului de îngrijire a pacientului cunoscut cu diabet în spital
3.2.1. Evaluarea pacientului
În orice moment 10% -25% din pacienții cu afecțiuni medicale și chirurgicale din
spital au DZ. Pacienții cunoscuți cu DZ pot fi internați din următoarele motive:
 Complicații metabolice acute amenințătoare de viață: cetoacidoză diabetică,
comă hiperosmolară, hipoglicemie severă;
 Controlul metabolic precar, care necesită o monitorizare atentă a pacientului
în vederea st abilirii cauzei dezechilibrului metabolic și a modificării
conduitei terapeutice;
 Complicații cronice severe care necesită tratament intensiv;
 Afecțiuni nelegate de diabet care afectează controlul glicemiei sau a căror
evoluție este complicată de diabet ;

34
 Controlul precar al glicemi ei la gravidele cu diabet gestaț ional sau
preexistent sarcinii;
 Intensificarea insulinoterapiei sau instituirea tratamentului cu pompa de
insulină. [13]
Toți pacienții internați în spital trebuie să renunțe la controlul asupra unor aspecte
legate de autoîngrijire, ceea ce pentru pacientul implicat activ în controlul DZ, poate fi
deosebit de dificil. Este important ca asistenta să implice pacientul cât mai mult posibil în
planul de îngrijire. Dacă pacientul nu este de acord cu an umite aspecte ale îngrijirii
medicale legate de diabet, asistentul medical trebuie să comunice acest aspect altor membri
ai echipei de îngrijire și să facă modificări în planul de îngrijire. [13]
Evaluarea pacientului cunoscut cu DZ cuprinde:
 Cunoașterea t ipului de diabet și a duratei bolii;
 Evaluarea nutrițională (dieta recomandată, complianța în respectarea
recomandărilor, modificările greutății în ultimele 6 luni);
 Evaluarea activității fizice;
 Cunoașterea medicației (insulină – tip, doze, frecvența admi nistrării,
antidiabetice orale, alte medicamente);
 Evaluarea controlului metabolic (tipul glucometrului, frecvența monitorizării
glicemiilor, rezultatele automonitorizării, HbA 1c, perioade de cetoză);
 Frecvența orarului și simptomele hipoglicemiilor. [13]
3.2.2. Tratamentul cu antidiabetice în spital – particularități:
 Sulfonilureice – au durată lungă de acțiune și risc crescut de hipoglicemie în
cazul în care pacientul nu are aportul alimentar necesar.
 Meglitinide – au un risc de hipoglicemie mai scăzut ca al sulfonilureicelor.
 Biguanidele – limitarea utilizării lui în mediul intraspitalicesc este dată de
contraindicațiile specifice legate de riscul de acidoză lactică.
 Tiazolidindionele – nu sunt adecvate ca tratament în spital, datorită instalării
tardive a efectului terapeutic. Acestea pot crește volumul intravascular, cu
efect negativ la pacienții cu insuficiență cardiacă și la pacienții cu tulburări

35
hemodinamice corelate cu diagnosticul la internare sau cu investigațiile
practicate în spital. [13]
Tratam entul cu insulină subcutan, este indi cat la maj oritatea pacienților cu DZ
internați. Insulinoterapia subcutană trebuie să acopere nevoile bazale și pe cele prandiale și
este constituită din insulinoterapia programată și din insulina suplimentară. Singura i nsulină
potrivită administrării intravenoase este cea cu durată scurtă de acțiune. Indicațiile
administrării insulinoterapiei intravenoase sunt: cetoacidoza diabetică și coma
hiperosmolară; îngrijirea pre -, intra – și postoperatorie; șocul cardiogen; exacer bările
hiperglicemice asociate corticoterapiei în doze mari; pacienți care nu se pot alimenta. [13]
3.2.3. Valoarea țintă a glicemiei conform recomandărilor ADA:
 Pacienți chirurgicali în stare critică – glicemia trebuie menținută cât mai
aproape de 110 mg% și în general sub 140 mg%;
 Pacienții critici fără intervenție chirurgicală – administrarea insulinei i.v.
vizând menținerea glicemiei între 100 și 140 mg% a avut ca efect scăderea
morbidității și a mortalității;
 Pacienți care nu sunt în stare critică – nu există recomandări clare pentru
valorile țintă ale glicemiei. Se recomandă menținerea glicemiei à jeun sub
126 mg% și a glicemiilor aleatorii sub 180 -200 mg%.
Hiperglicemia poate să apară la pacientul internat, c a urmare a bolii care a dus la
internare. În plus, o serie de alti factori pot contribui la hiperglicemie, cum ar fi: modificări
în regimul de tratament obișnuit; administrarea unor medicamente; perfuzii cu soluții
glucozate; lipsa sincronizării între masî și administrarea insulinei. [13]
3.2.4. Diagnostice de îngrijire
În urma evaluă rii pacientului se pot formula diagnostice de îngrijire:
 Managementul individual eficient/ineficient al recomandărilor terapeutice ;
 Managementul familial ineficient al recomandărilor terapeutice;
 Comportament prosanogen; deteriorarea mobilității; stil de viață sedentar;
 Alterarea integrității cutanate și risc ul crescut pentru alterarea integrității
cutanate d atora t de imobilizarea la pat și de neuropatie;

36
 Alterarea stări i de nutriție; interes pentru ameliorarea stării de nutriție;
 Deficit de spălare/igienă personală; deficit de hrănire;
 Incapacitate de autoîngrijire la domiciliu, determinată de disfuncții fizice sau
de factori sociali;
 Deficiențe de cunoștințe despre DZ și de abilități de autoîngrijire. [13]
3.2.5. Planificarea îngrijirilor
Obiectivele majore pentru pacient includ îmbunătățirea stării de nutriție, menținerea
integrității tegumentelor, capacitatea de a efectua îngrijirile de bază, prevenirea
complicațiilor cronice ale DZ.
3.3. Intervenții de nursing
3.3.1. Îmbunătățirea stării de nutriție
Dieta are ca scop principal controlul glicemiei. Regimul alimentar trebuie să ia în
considerare problemele de sănătate, stilul de viață, nivelul de activitate și preferințele
alimentare ale pacientului. [13]
3.3.2. Nutriția enterală
Formulele de hrănire enterală conțin mai multe glucide simple și mai puține
proteine și grăsimi decât dieta tipică, acest lucru determinând hiperglicemie. Este important
ca dozele de insulină să se administreze la intervale regulate de timp. Asistentul medical
trebuie să discute cu echipa medicală orice planuri de întrerupere temporară a alimentării
(de exemplu, pe parcursul transportului pacientului). În cazul în care apar probleme în mod
neașteptat, trebuie anunțat de urgență medicul. [13]
3.3.3. Igiena
Asistentul trebuie să se concentreze asupra igienei orale și a îngrijirii tegumentelor.
Igiena orală trebuie asistată, deoarece, pacienții cu DZ au un risc crescut pentru boala
parodontală. Pentru pacientul cu DZ imobilizat la pat, trebuie să subliniem necesitatea
prevenirii escarelor în punctele de presiune. Picioarele ar trebui să fie curățate, uscate,
lubrifiate cu loțiune și inspectate în mod frecvent. [13]

37
3.3.4. Pacienții vârstnici
Indiferent de tipul sau durata diabetului, obiectivele tratamentului pot fi modificate
în cazul persoanelor în vârstă. Accentul se pune pe aspecte legate de calitatea vieții și pe
menținerea independeței de îngrijire. Unii dintre pacie nții vârstnici nu pot urma un plan
detaliat de îngrijire, alți pacienți ar putea prefera regimuri mai complexe care să permită o
mai mare flexibilitate în mese și programul de zi cu zi, unii pacienți vor întâlni bariere de
învățare și autoîngrijire, datori ta scăderii acuității vizuale, pierderii auzului, tulburării de
memorie, depresie, singurătate, resurse financiare limitate, pentru toate aceste probleme și
bariere, este important stabilirea unui plan de tratament și a unor activități educaționale
pentru toate tipurile de pacienți. [13]
3.3.5. Evaluarea rezultatelor îngrijirii
Internarea în spital a pacientului cu DZ, reprezintă pentru asistent, o oportunitate
pentru a evalua nivelul de cunoștințe despre boală și gestionarea acestora de către pacient.
Asistenta analizează cunoștințele pacientului privind planul terapeutic, inclusiv
monitorizarea glucozei din sânge, administrarea de medicamente, regimul alimentar,
exerciții fizice, precum și strategii de prevenire a complicațiilor diabetului zaharat pe
termen lung și scurt. [13]
3.4. Măsurarea glicemiei
Glucotestul este un sistem folosit pentru inve stigarea nivelului de glucoză din
sânge. El e ste utilizat de pacienții cu diabet zaharat la domiciliu, dar și în condiții de spital,
pentru determinarea rapid ă a glicemiei pacientului . Are la bază o tehnologie avansată care
permite monitorizarea glicemiei simplu și precis, intr -un tim p foarte scurt. [8]
3.4.1 Componentele Glucotestului :
 Glucometru – dispozitiv electronic care citește glicemia dintr -o mostră de
sânge;
 Benzi de testare – p bandă specială care absoarbe sângele și este introdusă în
glucometru;
 Dispozitiv de înțepare – un instrument care ține o lanțetă;
 Lanțete – ace care înțeapă pielea. [9]

38
3.4.2. Tehnica de recoltare a sângelui pentru Glucotest:
 Pentru început , mâinile pacientului trebuie să fie spălate cu apă caldă și
săpun iar apoi să fie șterse și uscate;
 Apoi s oluțiile antiseptice nu se folosesc deoarece influențează negativ
rezultatul;
 Pasul al 3 -lea, s e scoate o bandeletă de test din folie, după prealabila
verificare a etalonării cu bandeleta – martor;
 Pasul al 4 -lea, c apătul cu cele 3 liniuțe negre al bandeletei de test se
introduce în fanta pentru bandeletă și se împinge înauntru până când se
oprește, iar acest lucru pornește automat glucom etrul;
 Și pasul al 5 -lea, când glucometrul va afișa ora, luna, ziua și mesajul
”Aplicați proba de sânge” , de obicei sub forma grafic ă ”picătură de sânge”,
iar acest lucru indică faptul că glucometrul este pregătit să se aplice proba de
sânge pe bandeleta d e test pentru glicemie . [8]
3.4.3. Prelevarea picăturii de sânge:
 Înainte de a incepe procedur preleva re a unei picături de sânge din pulpa
degetului, locul prelevării trebuie să fie uscat, curat și cald. Pentru a încălzi
locul, se poate freca pielea energic timp de câteva secunde sau se aplică o
compresă caldă.
 Se va utilizeaz a dispozitivul de înțepare pentru a putea o bține o picătură de
sânge;
 Nu se stoarce locul înțepârii;
 Proba prelevată se aplică imediat pe bandeleta de test.
 Lanțetele sunt de unică folosință și se utilizează o nouă lanțetă la fiecare
monitorizare; la aruncarea lanțetelor folosite, se respectă norme le în vigoare
privind gestionarea deșeurilor rezultate din practica medicală. [8]
3.4.4. Aplicarea picăturii de sânge pe bandeleta de test
 Se așează picătura de sânge p e zona albă din capătul bandeletei de test;
 În acel moment sângele v a fi absorbit în bandeletă și aparatul începe
testarea;

39
 Pe ecranul de afișaj se poate observa numărătoarea inversă; dacă nu se
observă nimic , înseamnă că nu s -a aplicat o cantitate suficientă de sânge pe
bandeletă;
 În acest caz, s e aplică o a doua picătură de sânge pe band eletă la cel mult 30
de secunde de la prima aplicare; dacă nici acum nu începe numărătoarea și
au trecut mai mult de 30 de secunde, se aruncă bandeleta, se oprește
glucometrul și se încearcă din nou cu o nouă bandeletă;
 Rezultatul testării glicemiei apare pe ecranul de afișaj și este stocat în
memoria glucometrului.
Valoarea normală a glicemiei la un om sănătos este între 90 -120 mg glucoză la 100
ml sânge! [8]

Figura nr. 12 Glucometru,benzi de testare, lanțete

40

PARTE PRACTICĂ

41
INTRODUCERE
Conform O.M.S (Organizația Mondială a Sănătății) și Consiliul Internațional al
Nurselor (ICN), nursingul este o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătății,
cuprinzănd:
1) Promovarea sănătății;
2) Prevenirea bolii;
3) Îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, psihic, handicapați) de toate
vârstele, în toate unitîțiile sanitare, așezările comunitare și în toate formele de
asistență socială. [4]
Procesul de îngrijire este o metodă organizată și sistematică ce permite acordarea
de îngriji i ndividualizate . [4]
Procesul de nursing este un instrument de diagnostic și management care
direcționează practica nursing și care trebuie adus la zi cu regularitate, în funcție de
evoluția stării pacientului. Acest proces ulilizează un mod de abordare ști ințific de
rezolvare a problemei prin: culegerea de date pentru identificarea problemelor pacientului,
selectarea intervențiilor corespunzătoare și aprecierea rezultatelor. [4]
PROCESUL DE NURSING se desfășoară în 5 etape:
1) Culegerea de date;
2) Analiza și int erpretarea lor (probleme, diagnostice de îngrijire);
3) Planificarea îngrijirilor (obiective);
4) Realizarea intervențiilor (aplicarea lor) – Implementare;
5) Evaluarea. [4]
În concepția Virginiei Henderson, rolul esențial al asisten tului medical constă în a
ajuta individul, fie el bolnav sau sănătos, să -și afle calea spre sănătate sau recuperare, să -l
ajute să -și folosească fiecare acțiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea, cu
condiția ca acesta să aibă tăria, voința sau cunoașterea necesară pentru al fa ce să -și poarte
singur de grijă, cât mai curând posibil. [4]

42
CAPITOLUL 4
4.1. Motivația alegerii temei
Păstrarea sănătății și lupta împotriva bolilor, se înscriu printre cele mai vechi
preocupări ale omului.
Organizația Mondială a Sănătății a dat o definiție oficială a sănătății:
,,Sănătatea este acea stare de complet bine fizic, mintal și social, ș i nu constă numai
în absența bolii sau a infirmității”.
În momentul de față, Diabetul Zaharat, reprezintă o cauză import antă de mortali tate
în lume și consider că un rol important în scăderea mortalității îl are asistentul medical, care
trebuie să informeze pacientul asupra necesității tratamentului, să educe pacientul privind
măsurile de profilaxie primară și secundară și sa acorde pacie ntului un suport psihologic.
Datorită ignoranței, lipsei de educație sanitară, spaimei de diagnostic dar și lipsa
unor programe de prevenție, fac ca în țara noastră diagnosticul bolii să se realizeze în stadii
avansate, când tratamentul rămâne doar paliati v și foarte scump, în această situație,
suferința paciențiilor fiind foarte mare.
Am optat pentru ,,Îngrijirea pacientului cu Diabet Zaharat”, întrucât este o boală
care afectează tot mai mulți oameni. Pentru a face mai ușor și mai eficient tratamentul,
pacienții trebuie sa participe și ei la prevenirea sau tratarea corectă a acestei boli. De
asemenea, asistentul medical trebuie să aibă o b ună pregătire profesională, ast fel încât să fie
competent să recunoască de la început semnele și simptomele diabetului zaharat pentru a
aplica cât mai rapid tratamentul adecvat prevenind astfel apariția complicațiilor sau chiar
decesul, salvând astfel viața pacientului.

43
4.2. Scopul lucrării
Diabetul zaharat este o boală cu incidență crescută iar prin cunoașterea și
combaterea factorilor de risc: dislipidemie, obezitate, stres, sedentarism, riscul apariției
diabetului zaharat poate fi redus.
Pacientul cu diabet zaharat necesită o îngrijire și un tratament special pe toată durata
spitalizării dar și la domiciliu. Asistentul medical are un rol important în educația
pacientului cu diabet zaharat și trebuie sa fie alături de el atât fizic cât și psihic,
demonstrând respect, căldură și înțelegere empatică.
Scopul aceste i lucrări este de a prezenta c âteva dintre cele mai importante date
științifice referitoare la diabetul zaharat. Sper ca prin activitatea mea viitoare, voi putea
interveni util în îngrijirea acestor suferinzi.
4.3. Material și metodă
Acest studiu a fost efectuat în cadrul Compartimentul ui de Diab et, Nutriție și Boli
Metabolice din incinta Spitalului Clinic Judetean de Urgență Sibiu, în perioada 01.09.2016
– 15.12.2016.
Pentru efectuarea acestui studiu au fost utilizate două metode de analiză: 1 – a fost
selectat un lot de 30 de pacienți, internați în perioada 01.09.2016 – 15.12.2016 , din cadrul
compartimentului de Diabet, cărora le -au fost culese date, prin efectuarea anamnezei și din
foile de observați e. Iar metoda 2 – printr -un chestionar, adresat unui lot de 50 de pacienți
internați în perioada 01.09.2016 – 01.03.2017, având în vedere impactul diabetului zaharat,
în viața de zi cu zi.
Prima metodă utilizează ca și materiale următoarele: sexul, vârsta, mediul de
proveniență, activitatea profesională, tipul de diabet cu care au fost diagnosticați,
complicații ale DZ, complicații acute, complicații cronice, diagnostic e secundar e ale DZ tip
1 și diagnostic e secundar e ale DZ tip 2.
A doua metodă utilizează un chestionar, care cuprinde 15 întrebări adresa te
paciențiilor pe parcursul internării.

44
CAPITOLUL 5
REZULTATE ȘI DISCUȚII

5.1. REZULTATE
Metoda 1 – Interpretarea datelor și analiza acestora în urma culegerii datelor
din foile de observație și din efectuarea anamnezei.

5.1.1. Analiza lotului studiat în funcție de sex
Din totalul celor 30 de pacienți, 16 (53%) sunt de sex masculin și 14 (47%) sunt de
sex feminin. (Tabelul I)

Tabelul I: Repartiția pacienților pe sexe
Sex Masculin Feminin
Număr pacienți 16 14
Procentaj 53% 47%

Grafic nr. 1 Distribuția procentuală a pacienților în funcție de sex

Reparti ția pe grupe de sexe
Masculin
Feminin47%
53%

45

5.1.2. Analiza lotului în funcție de mediul de proveniență
Din totalul celor 30 de pacienți, 21 de pacienți (70%) sunt din mediu urban, iar 9
pacienți (30%) din mediu Rural.

Tabelul II: Repartiția pacienților în funcție de mediul de proveniență
Mediul de proveniență Urban Rural
Număr pacienți 21 9
Procentaj 70% 30%

Grafic nr. 2 Repartiția procentuală a pacienților în funcție de mediul de proveniență

5.1.3. Analiza lotului în funcție de vârstă
Din totalul de 30 de pacienți, 2 pacienți au vârsta cuprinsă între 18 -30 de ani (7%),
8 pacienți au vârst a cuprinsă între 31 -49 de ani (27 %), 17 pacienți au vârsta cuprinsă între
50-69 de ani (5 6%) și 3 pacienți cu vârsta de peste 70 de ani (10%).

Tabelul III: Repartiția pacienților în funcție de vârstă
Vârstă 18 – 30 31 – 49 50 – 69 Peste 70
Număr pacienți 2 8 17 3
Procentaj 7% 27% 56% 10%

Mediul de provenien ță
Urban
Rural30%
70%

46

Grafic nr. 3 Repartiția procentuală a pacienților pe grupe de vârstă

5.1.4. Analiza lotului în funcție de activitatea profesională
Din totalul de 30 de pacienți, unul este elev/student ( 4%), 12 sunt salariați (40%), 4
sunt fără ocupație (13%) și 13 sunt pensionari (43%).

Tabelul IV: Repartiția pacienților în funcție de activitatea prof esională
Activitatea
profesională Elev/Student Salariat Fără ocupație Pensionar
Numar pacienți 1 12 4 13
Procentaj 4% 40% 13% 43%

Grafic nr. 4 Distribuția procentuală a pacienților în funcție de activitatea profesională

Reparti ția pe grupe de vârstă
18 –30 ani
31 –49 ani
50 –69 ani
Peste 70 ani
27%56%
7%10%
Activitatea profesională
Elev/Student
Salariat
Fără Ocupație
Pensionar
40%13%
43%
4%

47
5.1.5. Analiza lotului în funcție de tipul de diabet
Din totalul de 30 de pacienți, 9 (30%) au DZ tip 1, iar 21 (70%) au DZ tip 2

Tabelul V: Repartiția pacienților în funcție de tipul de diabet
Tipul de diabet DZ tip 1 DZ tip 2
Număr pacienți 9 21
Procentaj 30% 70%

Grafic nr. 5 Distribuția procentuală a pacienților în funcție de tipul de diabet

5.1.6. Analiza lotului în funcție de complicațiile DZ
Din totalul de 30 de pacienți, 12 prezintă complicații acute (40%), 5 pacienți
prezintă complicații cronice (17%) și 13 pacienți nu prezintă nicio complicație

Tabelul VI: Repartiția pacienților în funcție de complicațiile DZ
Complicații Acute Cronice Fără complicații
Număr pacienți 12 5 13
Procentaj 40% 17% 43%

Grafic nr. 6 Repartiția procentuală a pacienților în funcție de complicațiilor DZ
Tipul de diabet
DZ tip 1
DZ tip 270%
30%
Complicații
Da, complicații acute
Da, complicații cronice
Fără complicații43%
17%40%

48
5.1.7. Analiza lotului de 12 pacienți cu complicații acute
Din totalul cleor 12 pacienți cu complicații acute, un pacient prezintă Cetoacidoză
diabetică, iar alt pacient prezintă Com ă hiperosmolară și 10 pacienți prezintă Hipoglicemie.
Tabelul VII: Repartiția celor 1 2 pacienți în funcție de complicațiile acute
Complicații acute Cetoacidoză
diabetică Comă
hiperosmolară Hipoglicemie
Pacienți 1 1 10
Procentaj 7% 7% 86%

Grafic nr. 7 Distribuția procentuală a pacienților cu complicații acute

5.1.8. Analiza lotului de 5 pacienți cu complicații cronice
Din totalul de 5 pacienți, un pacient prezintă Retinopatie diabetică (20%) , alt
pacient prezintă Nefropatie diabetică (20%) , alt pacient prezintă Boală coronariană acută
(20%) , iar 2 pacienți prezintă Manifestări cutanate (40%) .

Tabelul VI II: Repartiția celor 5 pacienți în funcție de complicațiile cronice
Complicații
cronice Retinopatie
diabetică Nefropatie
diabetică Boală
coronariană
acută Manifestări
cutanate
Pacienți 1 1 1 2
Procentaj 20% 20% 20% 40%

Complicații acute
Cetoacidoză diabetică
Comă hiperosmolară
Hipoglicemie7% 7%
86%

49

Grafic nr. 8 Disribuția procentuală a pacienților cu complicații cronice

5.1.9. Analiza diagnosticelor secund are ale pacienților cu DZ tip 1
Din totalul de 9 pacienți diagnosticați cu DZ tip 1, fiecare a prezentat unul sau mai
multe diagnostice secundare. Mai jos sunt prezentate câteva dintre cele mai frecvente.
Tabel IX: Diagnostice secundare aparute la pacienții cu DZ tip 1
Diagnostice
secundare Hipertensiune
esențială Polineuropatie
diabetică Hipocalcemie Hipovolemie Tireotoxicoză
Număr
pacienți 3 3 3 1 2

Grafic nr. 9 Repartiția procentuală a diagnosticelor secundare apărute
la pacienții cu DZ tip 1
Complica țiicronice
Retinopatie diabetică
Nefropatie diabetică
Boală coronariană acută
Manifestări cutanate
20% 20%20% 40%
3 3 3
12
00.511.522.533.5
Hipertensiune
esențialăPolineuropatie
diabeticăHipocalcemie Hipovolemie TireotoxicozăDiagnostice secundare

50

Tabel X: Diagnostice secundare aparute la pacienții cu DZ tip 1
Diagnostice
secundare Bronș ită
cronică
nespecifică Obezitate Hipercolestero lemie
esențială Hipopotasemie Cardiopatie
hipertensivă
cu
insuficiență
(cognitivă)
a inimii
Număr
pacienți 2 1 2 2 2

Grafic nr. 10 Repartiția procentuală a diagnosticelor secundare apărute
la pacienții cu DZ tip 1

2
12 2 2
00.511.522.5
BC nespecifică Obezitate Hipercolesterolemie
esențialăHipopotasemie Cardiopatie
hipertensivă cu
insuficiență
(congenitivă) a
inimiiDiagnostice secundare

51
5.1.10. Analiza diagnosticelor secundare ale pacienților cu DZ tip 2
Din totalul de 21 de pacienți cu DZ tip 2, un pacient a prezentat unul sau mai multe
diagnostice secundare. Mai jos sunt prezentate câteva dintre cele mai frecvente.
Tabel XI: Diagnostice secundare aparute la pacienții cu DZ tip 2
Diagnostice
secundare Hipertensiune Hiperlipidemie Obezitate Infec ție a
tractului urinar
Număr de
pacienți 12 8 12 6

Grafic nr. 11 Repartiția procentuală a diagnosticelor secundare apărute
la pacienții cu DZ tip 1

12
812
6
02468101214
Hipertensiune
esențialăHiperlipidemiei
mixtăObezitate Infecție a tractului
urinarDiagnostice secundare

52
Tabel XII: Diagnostice secundare aparute la pacienții cu DZ tip 2
Diagnostice
secundare Polineuropatie
diabetică Angiopatie
periferică fără
gangrenă Retinopatie de
fond Cataractă
diabetică
Număr
pacienți 15 6 2 2

Grafic nr. 12 Repartiția procentuală a diagnosticelor secundare apărute
la pacienții cu DZ tip 2

15
6
2 2
0246810121416
Polineuropatie
diabeticăAngiopatie
periferică fără
gangrenăRetinopatie de
fondCataractă diabeticăDiagnostice secundare

53
Chestionar cu 15 întrebări , privind îngrijirea și educația primită, atenția acordată de personalul
medical și auxiliar și atenția primită în spital de la personalul medical , adresat e unui lot de 50 de
pacienți .
1. Cu ce tip de diabet ați fost diagnosticat?
a) DZ 1
b) DZ 2
2. Cunoașteți metoda de măsurare a glicemiei și
valorile normale ale acesteia?
a) Da
b) Nu
3. Țineți regim alimentar?
a) Da
b) Nu
4. Consumați produse alimentare recomandate
diabeticilor?
a) Da
b) Nu
5. Considerați ca produsele recomandate diabeticilor
sunt semnalizate corespunzător și îndeajuns de
vizibil e din punct de vedere al poziționării în
magazin?
a) Da
b) Nu
6. Obișnuiți sa citiți info rmațiile de pe etichetă,
înainte de a achiziționa un astfel de produs?
a) Da
b) Nu
7. Ce produse alimentare specifice diabeticilor
abișnuiți să cumpărați?
a) Dulciuri fără zahar
b) Produse de panificație și cereale hipoglucide
c) Alte alimente cu îndulcitori artificiali
d) Sucuri și alte băuturi fără zahăr
e) Nu cumpăr produse destinate diabeticilor
8. Ați fost info rmat în legătu ră cu regimul
alimentar, care va trebui să -l urmați?
a) Da b) Nu
9. Ați fost informat în legătură cu exercițiul fizic
care este indicat timp de 30 de minute, zilnic?
a) Da
b) Nu
10. Aveți cunoștințe despre cum puteți ține sub
control diabetul zaharat?
a) Da
b) Nu
11. Cunoașteți complicațiile bolii?
a) Da
b) Nu
12. Cunoașteți modul de administrare a medicației
antidiabetice (insulină)?
a) Da
b) Nu
13. Cunoașteți complicațiile tratamentului cu
insulină?
a) Da
b) Nu
14. Cum apreciați calitatea alimentelor și modul cum
au fost distribuite pe durata spitalizării?
a) Foarte mulțumit
b) Mulțumit
c) Satisfăcător
d) Nemulțumit
15. Cum ați fost tratat în spital de către personalul
medical și cel auxiliar?
a) Foarte bine
b) Bine
c) Satisfăcător
d) Rău
e) Foarte rău

54
În baza chestionarului de 15 întrebări privind îngrijirea și educația primită, atenția
acordată de personalul medical și auxiliar și atenția primită în spital de la personalul
medical, pe un lot de 50 de pacienți, am ajuns la urmatoarele date statistice:

1) Cu ce tip de diabet sunteți diagnosticat/(ă)?

Grafic nr, 13 Repartiția procentuală a pacienților diagnosticați cu DZ tip 1 și DZ tip 2

2) Cunoașteți metoda de măsurare a glicemiei și valorile normale ale acesteia?

Grafic nr. 14 Repartiția procentuală a pacienților care cunosc/nu cunosc metoda de
măsurare a glicemiei și valorile normale ale acesteia

DZ 1
DZ 220%
80%
Da
Nu26%
74%

55

3) Țineți regim alimentar?

Grafic nr. 14 Distribuția procentuală pacienților care țin/ nu țin regim alimentar

4) Consumați produse alimentare recomandate diabeticilor?

Grafic nr. 15 Repartiția procentuală a pacienților care consumă/nu consumă alimente
recomandate diabeticilor

Da
Nu
84%16%
Da
Nu
86%14%

56

5) Considerați că produsele recomandate diabeticilor sunt semnalizate
corespunzător și îndeajuns de vizibil e din punct de vedere
al poziționării în magazin?

Grafic nr. 16 Repartiția procentuală a pacienților care consideră/nu consideră,
ca produsele recomandate diabeticilor sunt semnalizate corespunzător
și îndeajuns de vizibile din punct de vedere al poziționării în magazin

6) Obișnuiți să citiți informațiile de pe etichetă, îna inte de a achiziționa
un astfel de produs?

Grafic nr. 17 Distribuția procentuală a pacienților care citesc/nu citesc informațiile
de pe etichetă, înainte de a achiziționa un astfel de produs

Da
Nu37%
63%
Da
Nu12%
88%

57

7) Ce produse alimentare specifice diabeticilor obișnuiți să cumpărați ?

Grafic nr. 18 Distribuția pacienților în funcție de produsele alimentare specifice
diabeticilor, obișnuiesc să cumpere

8) Ați fost informat în legătură cu regimul alimentar, care va trebui să-l urmați?

Grafic nr. 19 Repartiția procentuală a pacienților care au fost/nu au fost informați în
legătură cu regimul alimentare care va trebui urmat 12
49718
02468101214161820
Dulciuri fără
zahărProduse de
panificație și
cereale
hipoglucideAlte alimente
cu îndulcitori
artificialiSucuri și alte
băuturi fără
zahărNu cumpăr
produse
destinate
diabeticilorRăspunsuri
Da
Nu
88%12%

58

9) Ați fost informat în legătură cu exercițiul fizic care este indicat, timp de 30 de
minute, în fiecare zi?

Grafic nr. 20 Repartiția procentuală a pacienților care au fost/nu au fost informați în
legătură cu exercițiul fizic, care este indicat timp de 30 de minute, zilnic

10) Aveți cunoștințe despre cum puteți ține sub control diabetului zaharat?

Grafic nr. 21 Repartiția procentuală a pacienților care cunosc/nu cunosc
cum pot ține sub control diabetul zaharat

Da
Nu
68%32%
Da
Nu
74%26%

59

11) Cunoașteți complicațiile bolii?

Grafic nr. 22 Distribuția procentuală a pacienților care cunosc/nu cunosc
complicațiile bolii

12) Cunoașteți modul de administrare a medicației antidiabetice (insulină)?

Grafic nr. 23 Distribuția procentuală a pacienților care cunosc/ nu cunosc
modul de administrare a medicației antidiabetice

Da
Nu
86%14%
Da
Nu
92%8%

60

13) Cunoașteți complicațiile tratamentului cu insulină?

Grafic nr. 24 Repartiția procentuală a pacienților care cunosc/nu cunosc
complicațiile tratamentului cu insulină

14) Cum apreciați calitatea alimentelor si modul cum au fost distribuite pe durata
spitalizării?

Grafic nr. 25 Distribuția pacienților în funcție de calitatea si distribuția
alimentelor pe durata spitalizării

Da
Nu
68%32%
35
9
42
0510152025303540
Foarte mulțumit Mulțumit Satisfăcător NemulțumitRăspunsuri

61

15) Cum ați fost tratat în spital de către personalul medical și cel auxiliar?

Grafic nr. 26 Distribuția pacienților în funcție de tratamentul primit pe durata
spitalizării de către personalul medical și cel auxiliar

5.2. DISCUȚII
În urma prelucrării datelor statistice ale pacienților din Compartimentul Diabet,
Nutriție și Boli Metabolice al Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, am constat
următoarele:
1) Repartiția pe sexe, este mai mare în rândul barbaților (53%), față de cel al femeilor
(47%) ;
2) Repartiția pacienților pe mediul de proveniență, indică faptul că sunt mai mulți
pacienți cu DZ în mediul urban (70%) față de cei din rural (30%) ;
3) Grupa de vârstă 50 -69 de an i are inciden ța cea mai mare (56 %), urmată de grupa
31-49 de ani (27%), apoi cei peste 70 de ani (10%) și în cele din urmă grupa de
vârstă 18 -30 de ani (7%) ;
4) În funcție de activit atea profesională, se observă că cei mai mulți sunt pensionari
(43%), s alariați (40%), făr ă ocupație (13%) și în cele din urmă, elev/student (4%); 36
5 5
13
0510152025303540
Foarte bine Bine Satisfăcător Rău Foarte răuRăspunsuri

62
5) Pacienții cu DZ tip 1 prezintă un procent de 30% iar cei cu DZ tip 2, prezintă un
procent de 70% ;
6) Din lotul de 30 de pacienți, 43% (13) dintre pacienți nu au prezentat complicații,
pe când 40% (12) au prezentat complicații acute, iar 17% (5) complicații cronice ;
7) Din cei cu complicații acute 40% (12), cea mai întâlnită complicație este
Hipoglicemia (86%) (10), urmată de Cetoacidoza diabetică (1) și Coma
hiperosmolară (1), cu câte 7% fiecare ;
8) Din pac ienții cu complicații cronice 17% (5) , 40% dintre aceștia, prezintă
Manifestări cutanate (2), 20% (1) prezintă Nefropatie, Retinopatie diabetică 20%
(1), iar 20% (1) prezintă Boală coronariană acuta ;
9) Din cei 9 pacienți cu DZ tip 1, fiecare pacient a prez entat unul sau mai multe
diagnostice secundare. Printre cele m ai evidențiate diagnostice sunt:
Hipertensiunea esențială, prezentă la 3 pacienți; Polineuropatia di abetică, prezentă
la 3 pacienți; Hipo volemie, prezentă la un pacient; Tireotoxicoză, prezentă la 2
pacienți; Obezitate prezentă la un pacient; Hipopotasemie prezentă la 2 pacienți;
Hipocalcemie, prezentă la 3 pacienți; Hipercolesterolemie es ențială, prezentă la 2
pacienți; BC la alți 2 pacienți, iar Cardiopatie hipertensivă cu insuficiență
(cogniti vă) a inimii la 2 pacienți ;
10) Din cei 21 de pacienți cu DZ tip 2, fiecare pacient a prezentat unul sau mai multe
diagnostice secundare. Printre cele mai evidențiate diagnostice sunt
Polineuropatie diabetică, prezentă la 15 pacienți; Retinopatie de fond, prez entă la
2 pacienți; Angiopatie periferică fără g angrenă, prezentă la 6 pacienți; Cataractă
diabetică, prezentă la 2 pacienți; Hipertensiune esențială, prezentă la 12 paci enți;
Infecție a tractului urinar, prezent la 6 persoane; Hiperlipidemie mixtă, prezen tă
la 8 persoane și Obezitate prezentă la 12 persoane.
În urma chestionarului de 15 întrebări adresate lotului de 50 de pacienți, privind
îngrijirea și educația primită, atenția acordată de personalul medical și auxiliar și atenția
primită în spital de la personalul medical, am constatat următoarele:
1) 20% dintre pacienți au fost diagnosticați cu DZ tip 1 iar 80% cu DZ tip 2;

63
2) 74% dintre aceștia cunosc metoda de măsurare a glicemiei și valorile normale ale
acesteia, pe când 26% nu cunosc;
3) 84% păstrează cu strictețe un regim alimentar;
4) 86% consumă produse alimentare recomandate diabeticilor;
5) Doar 37% consideră că produsele recomandate diabeticilor sunt semnalizate
corespunzător și îndeajuns de vizibile din punct de vedere al poziționării în
magazin, față de cei 63% care nu consideră la fel.
6) Doar 12% citesc informațiile de pe etichete;
7) 88% au fost informați în legătură cu regimul alimentar care trebuie urmat;
8) 68% au fost informați în legătură cu exercițiul fizic, 30 de minute/zi;
9) 74% cunosc informații despre cum pot ține sub control diabetul zaharat ;
10) 86% cunosc complicațiile bolii;
11) 92% cunosc modul de administrare al insulinei;
12) 68% cunosc complicațiile tratamentului cu insulină;
13) 35 de pacienți, au afirmat că au fost mulțumiți de calitatea și modul cum au fost
distribuite alimentele pe secție, pe durata internării, 9 pacienți au fost mulțumiți,
4 satisfăcător iar 2 pacienți au fost nemulțumiți;
14) 36 de pacienți au afirmat că au fost foarte mulțumiți de tratamentul primit pe
durata spitalizării de către personalul medical și cel auxiliar, 5 bine, 5
satisfăcător, 1 rău și 3 foarte rău.

64
CAPITOLUL 6
CAZ CLINIC
Nume: I. L.
Data nașterii: 19.04.1954
Vârstă: 62 ani
Mediu: Urban
Ocupație: Pnesionară
Data internării: 22.9.2016
Data externării 31.9.2016
Diagnosticul de internare:
 Diabet Tip 1 Insulinotratat
 Astm Bronșic persistent
 Istoric personal de alergii la Metamizol și Acid Acetil -Salicilic
Motivul internării:
 Astenie
 Adinamie
 Valori glicemice crescute
Anamneză:
 AHC: – fără importanță;
 APP:
o DZ tip 1 de aprox. 30 de ani;
o Astm bronșic persistent;
o Rinită complicată – operații multiple;
 Condiții de viată: – salubre;

65
 Comportament (fumat, alcool, etc.): – neagă;
 Medicație pe fond administrată înaintea internării (inclusiv preparate
hormonale și i munosupresoare):
o Spiriva 1x/zi – capsule;
o Tarosin 3x/zi – comprimate;
o Symbicort 160/4 – 2 puf/zi – pulbere de inhalat;
o Tavanic 4 zile 2×1/zi – comprimate filmate;
Istoricul bolii: Pacientă în vârstă de 63 ani, cunoscută cu Diabet zaharat tipul 1 de
aproxim ativ 30 de ani și astm bronșic persistent, se prezintă pentru valori glicemice
crescute, astenie și adinamie, pe fondul acutizării patologiei respiratorii. Din APP reținem:
multiple intervenții chirurgicale în sfera ORL (rinită complicată).
Examen clinic general: Afebrilă
Examen obiectiv:
 Stare generală: influențată;
 Stare de nutriție: supraponderală; Talie: 160cm; Greutate: 70kg;
 Stare de conștiență: păstrată;
 Facies: necaracteristice;
 Tegument: palide, fără edeme;
 Fanere: onicoeutrofice ;
 Țesut conjunctiv -adipos: bine prezentat ;
 Sistem ganglionar: supericial nepalpabil ;
 Sistem muscular: hipoton;
 Sistem osteo -articular: integru ;
Aparat respirator:
 Sp O 2: 94%;
 Murmur vezicular diminuat;
 Raluri sibilante difuze torace posterior ;

66
Aparat cardiovascula r:
 AV = 72/min ;
 TA = 120/70 mmHg ;
Aparat digestiv
 Abdomen nedureros la palpare;
Ficat, căi biliare, spilnă:
 Ficat la rebord;
 Giordano negativ bilateral;
 Splină nepalpabilă;
 Loje renale libere;
Sistem nervos, endocrin, organe de simț:
 OTS – sistem osteo -tendinos
 Cooperantă

Plan de îngrijire
Nevoia
afectată Diagnostic
nursing Obiective Intervenții Evaluări
1. Nevoia de
a respira Murmur
vezicular
diminuat global,
cu expir
prelungit și
raluri sibilante. Pacienta să
prezinte o bună
circulație și o
bună respirație. Aerisirea
salonului; Repaus
în poziție semi –
șezână;
Monitorizarea
respirației;
Măsurarea
tensiunii arteriale
și notarea acesteia Pacienta să
prezinte o bună
respirație și o
bună circulație;
Menținerea
valorii
glicemice în
limite normale.

67
în foaia de
temperatură;
Efectuarea
exercițiilor de
respirație;
Pregătirea fizică
și psihică pentru
efectuarea
analizelor.
2. Nevoia de
a bea și a
mânca Supraponderabil
itate Pacienta să
beneficieze de
o alimentație
adecvată
conform
regimului
impus. Măsurarea
greutății
corporale la 2 -3
zile și notarea în
foaia de
observație; Rație
alimentară la 24h,
constând în 3
mese principale și
2-3 gustări.
Regimul
alimentar constă
în funcție de
conținutul în
glucide, astfel
avem: 1.
Alimente fără
restricție (carn e,
pește, brânză
telemea, etc); 2.
Alimente
interzise (zahăr, Pacienta să
beneficieze de
condiții optime
de a limentație
adecvată,
confor,
regimului
impus și
necesarul
hidric.

68
miere, ciocolata,
etc.); 3. Alimente
permise prin
cântărire (pâine,
cartofi, paste
făinoase, etc.);
Efectuarea
toaletei bucale,
după fiecare
masă.
3. Nevoia de
a se mișca Alterarea
miscării datorită
asteniei,
adinamiei și a
sistemului
muscular
hipoton. Mobilizarea
pacientei cât
mai precoce. Mobilizarea
pacientei prin
schimbare și
alternare de
poziție (decubit
dorsal cu
semișezând). Pacienta se
mobilizează
ușor.
4. Nevoia de
a fi curat Rinită
complicată –
operații multiple
ale sferei ORL;
Tegumente
palide. Pacienta să
prezinte
mucoase
integre
morfologic și
funcționale; Să
aibe o stare de
bine psihic și
fizic; Să poată
comunica
eficient verbal;
Sa nu prezinte
complicații. Repaus la pat și
aerisirea
încăperii; Aportul
crescut de lichide
calde; Învățarea
pacientei să -și
evacueze
secrețiile nazale
fără violență, pe
fiecare nară;
Asistentul
participă la
puncția și
spălătura sinusală Pacienta
prezintă
mucoase
integre
morfologic și
funcțional; Are
o stare de bine
psihic și fizic;
Poate comunica
eficient și nu
prezintă
complicații.

69
efectuată de către
medic;
Administrarea
tratamentului
recomandat de
medic.
5. Nevoia de
a învăța
cum să -și
păstreze
sănătatea Dificultate de a
învăța prin lipsa
de cunoaștere a
bolii și evoluției
acesteia .
Pacienta să
dobândească
noi cunoștințe
Se menține un
nivel de
comunicare
efecient cu
familia și
pacienta;
Informăm
pacienta asupra
evoluției și
eventualelor
complicații care
pot apărea; Se
cere sprijinul
familiei; Se
asigură suport
moral; Se
întocmesc
documentele de
externare cu
recomandările
aferente. Pacienta și
familia să fie
mulțumiți de
atitudinea
adoptată de
către cadrele
medicale și cele
auxiliare și de
informațiile
primite.
Pe parcursul internării, pacientei i se fac numeroase analize, i se indică regim
alimentar și se învață pacienta cum să ia medicația. La externare se face educația pacientei
privind respectarea regimului alimentar și al tratamentului.

70
Bibliografie
1. Anastasiu D., Aniței M. G., Axente L, Badiu C., – Compendiu de specialități
medico -chirurgicale: Util pentru intrarea în rezidențiat, Vol. 1, Editura Medicală,
București, 2016
2. Antohe I. – Nursing clinic: note de curs, Editura Gr. T. Popa, U.M.F Iași 2009
3. Bala C. (Șef lucr. Dr.), Minea Anca (Asist. Princ.), Moța M. (Prof. univ. dr.) – Ghid
pentru persoanele cu diabet, Bucureș ti, 2013
4. Beldean L., Coldea L., Natea C.N., Diaconu C. – Nursing – Caiet de lucrări
practice, Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu 2001
5. Foia L., & Toma V., – Patologia parodontală în diabetul juvenil, Editura Gr. Y.
Popa, Iași, 2008
6. http://favio.ro/symptoms -diabetes -can-diagnosed/ accesat la data de 17.08.2017
7. http://ghidurimedicale.ro/guidelines/ghid -dz2.pdf accesat la data de 10.08.2017
8. http://salvezidacastiisaactionezi.blogspot.ro/2016/01/masurarea -glicemiei.html
accesat la data de 14.07.2017
9. http://viatacudiabet.ro/controlul -diabetului/despre -glicemie/cum -sa-iti-masori –
corect -glicemia -50 accesat la data de 14.07.2017
10. http://www.pancreas.ro/anatomie -si-fiziologie/ accesat la data de 12.08.2017
11. http://www.scientia.ro/biologie/corpul -omenesc/338 4-pancreasul -structura -si-
rol.html accesat la data de 24.07.2017
12. https://www.slideshare.net/veaceslavmoshinjr/endocrinologie -diabetul -zaharat
13. Moța M.(coord). – Ghidul educatorului pentru educația terapeutică a pacientului cu
diabet, Editura ILEX, 2010
14. Niculescu V., Niculescu M., Adamescu A., Cebzan C., & Petrescu C., – Anatomia
omului: Compendium, Litografia U.M.F. Victor Babeș, Timișoara, 2004
15. Niculescu V., Nicul escu M., Farca Ureche M., & Matu C., – Anatomia
Abdomenului, vol. II, Litografia U.M.F. Victor Babeș, Timișoara, 2005
16. Romulus T., Vlad A., Sima A., – Boli metabolice: pentru studenții Facultății de
Medicină, specializarea Fiziokinetoterapie, Editura Victor Babeș, Timișoara 2013
17. Șerban I. L., Șerban D. N. – Fiziologie Umană: Glandele endocrine, Editura Gr. T.
Popa, U.M.F. Iași 2013

71
18. Shires, Spencer, Daly, Fischer, Galloway – Schwartz, Principiile chirurgiei,
Volumul 2, Seventh Edition/Prima ediție în limba ro mână, Editura Teora, București,
2005
19. Suciu G. C. – Diabetul zaharat: Curs, Litografia U.M.F. Târgu Mureș 2005
20. Timar R., Vlad A., & Sima A. – Diabet, nutri ție și boli metabolice: Curs pentru
studenții Facultății de medicină, Editura Victor Babeș, Timișoara , 2013

21. Figura 1 – http://iasifun.ziaruldeiasi.ro/ziua -mondiala -a-diabetului -sarbatorita -la-
iasi/75022/
22. Figura 2 – http://www.corpul -uman.com/wp –
content/uploads/2011/04/corpulumananatomieimaginipoze -3.jpg
23. Figura 3 – http://vladutcelmic.blogspot.ro/2012/10/pancreasul -functii -si-
remedii.html
24. Figura 4 – http://vladutcelmic.blogspot.ro/2012/10/pancreasul -functii -si-
remedii.html
25. Figura 5 – http://anatomie.romedic.ro/pancreasul
26. Figura 6 – https://bodygeek.ro/glucagonul -hormonul -catabolic -din-organism -creste –
nivelul -de-zahar -din-sange
27. Figura 7 – http://anatomie.romedic.ro/pancreasul
28. Figura 8 – http://www.romedic.ro/diabetul -zaharat
29. Figura 9 – http://diabet -si-nutritie.ro/tag/insulina/
30. Figura 10 – http://diabet -si-nutritie.ro/tipuri -de-insulina/
31. Figura 11 –
http://3.bp.blogspot.com/_CehamWqsB7s/TN_o y23iALI/AAAAAAAAAJQ/v6iLo
er_Tg0/s1600/consecintele_diabetului.jpg
32. Figura 12 – https://imunitas.ro/products/glucometru -accu-chek-activ -60teste -cu-
ace-aparatul-gratis