Studiu cu privire la folosirea structurilor de joc în [626166]

1
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI”
DIN BACĂU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE MIȘCĂRII,
SPORTULUI ȘI SĂNĂTĂȚII

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Lector univ. dr. Ciocan Cătălin

Absolvent: [anonimizat]

2017

2
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” BACĂU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE MIȘCĂRII,
SPORTULUI ȘI SĂNĂTĂȚII

Studiu cu privire la folosirea structurilor de joc în
predarea jocului de baschet la clasele gimnaziale

Coordonator științific:
Lector univ. dr. Ciocan Cătălin

Absolvent: [anonimizat]

2017

3
PLANUL LUCRĂRI

CAPITOLUL 1 Introducere în problematica cercetării ……….pag. 4
1.1. Prezentarea temei…………………………………………………pag. 4
1.2. Actualitatea temei și motivația alegerii temei……………..……pag. 5
1.3. Analiza bibliografică a temei…………………………………….pag. 6

CAPITOLUL 2 Fundamentarea teoretică………………..…… .pag. 7
2.1. Stadiul actual al cunoașterii rezultat din documentarea la
nivel național referitor la structurile de joc din scoala ……………..pag. 7
2.2 Baschetul școlar – mijloc de acționare………………………….. pag. 9
2.3 Caracteristici specifi ce baschetului la nivelul stadiului de
învățare……………………………………………………..…… pag.13
2.4 Particularități anatomo funcționale și psihice ale elevilor din
ciclul gimnazial…………………………………………..…….. pag.30

CAPITOLUL 3 Organizarea și desfășurarea cercetării…..…pag.32
3.1. Scopul și sarcinile cercetării…………………………………….pag.32
3.2. Ipoteza cecetării…………………………………………………pag.32
3.3. Metode de cercetare folosite………………………………….…pag.32
3.4. Locul și perioada desfășurării antrenamentului………….………pag.34
3.5. Desfășurarea cercetării………………………………….………pag.38

CAPITOLUL 4 Rezultatele cercetării și înterpretarea lor…..pag.39
4.1. Prezentarea și analiza datelor……………………………….…..pag.39
4.2. Înterpretarea datelor……………………………………….……pag.44
CAPITOLUL 5 Concluzii………………………………… …..pag.50

BIBLIOGRAFIE……………………………………….………pag.51

ANEXE…………………………………………………………pag.53

4
CAPITOLUL I
INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA CERCETĂRII

1.1. Prezentarea temei

În prezent jocul de baschet se află într -o continuă dezvoltare, atât din punct
de vedere al pregătirii sportivilor, cât și al dinamicii propriu -zise, datorită
progreselor care se înregistrează în pregătirea fizică, selecția metodicii, pregătirea
tehnico -tactică și strategia concursurilor.
Prezentarea echipelor de baschet de la un campionat la altul, cu un joc cât
mai dinamic și spectaculos trebuie să fie premisa de la care trebuie să se plece în
instruirea jucătorilor și a echipelor de performanță de la toate nivelurile și în
special să se înceapă de la selecția și instruirea copiilor și junior ilor.
Aspectele cheie din jocul competițional de baschet reies din situațiile
concrete în care se confruntă echipele și jucătorii în timpul meciurilor și al cărui
scop este câștigarea jocului.
Procesul instructiv – educativ organizat și desfășurat pentru p regătirea
baschetbaliștilor trebuie să înceapă cu învățarea jucătorilor cum pot câștiga
mingea și finaliza acțiunea prin gol, implementând eficient fiecare acțiune de joc.
Pregătirea jucătorului de baschet, obligă antrenorul / profesorul ca
exersarea ac țiunilor de joc să se facă după niște parametri calitativi și cantitativi.
Aspectul cheie al jocului de baschet este câștigarea meciului. În practica de
instruire eceasta poate fi echivalent cu eficiența fiecărei acțiuni.
Jocul de baschet este constituit din structuri, ordonate pe baza parametrilor
de frecvență și eficiență.
Eficiența este apreciată în procente privind execuțiile reușite din totalul
execuțiilor fiecărei acțiuni de joc în parte.
Prin înregistrările pe care specialiștii F.I.B.A. le efectue ază la marile
competiții, scot în evidență aspectele „cheie” de esență a jocului de baschet,
prezentând: procentaje de câștig sau de pierderi a acțiunilor respective, calculate
pe baza unor formule de eficiență specifică fiecărei acțiuni de joc în parte.
În timpul jocului competițional, structurile jocului de baschet se repetă sub
forma unor fragmente de joc. Structurile de joc sistematizează jocul în: joc –
partidă, reprize de joc, situații fundamentale de joc – atacul și apărarea, faze de joc
și acțiuni de joc.
Structurile jocului de baschet pot fi luate ca repere de învățare.
Determinarea structurilor de joc ale baschetului permite obiectivizarea instruirii
în concordanță cu valorile de frecvență și eficiență oferite de jocul competițional.
Prin acest stud iu încerc abordarea unor aspecte foarte importante privind
tendințele, caracteristicile, modul și eficiența implementării structurilor de joc în
predarea baschetului la clasele de gimnaziale. Am început cu învățarea tehnicii
jocului cu sau fără minge, co nsolidându -le în faze de atac sau apărare. Jocul
bilateral, ca mijloc integrator al tuturor structurilor lui, l -am inclus obligatoriu în
fiecare lecție.

5
Strategia pe care o propun pune accent, în primă fază, pe dezvoltarea
aptitudinilor psihomotrice, prin exerciții diversificate cu prioritate de natură
creativă, iar în faza a doua, să se treacă la însușirea propriu -zisă a acțiunilor
tehnico -tactice în conformitate cu metodologia prezentată de literatura de
specialitate și adaptate nivelului de pregătir e a elevilor și bazei didactico –
materiale existente.
Scopul lucrării constă în îmbunătățirea procesului instructiv -educativ la
disciplina baschet, din ciclul gimnazial, prin crearea și aplicarea creativă a unor
exerciții specifice pentru formarea și dezvol tarea aptitudinilor psihomotrice, în
conformitate cu particularitățile de vârstă a elevilor și condițiile materiale
existente.

1.2. Motivarea alegerii temei

Preocupările mele pentru aceasta temă, au apărut odată cu începuturile
exersării profesionale ca student practicant, acumulând o mică experiență
didactică, uneori de o reală satisfacție.
Studiul de față s -a conturat dintr -o necesitate practică privind găsirea unor
soluții la unele din cauzele ce determină slaba pregătire a unor elevi, a interesului
scăzut față de această disciplină, în ciclul gimnazial, precum și modalități concrete
pentru rezolvarea lor.
Valorificarea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor motrice nu constă
în utilizarea lor spontană și mecanică, ci în aplicarea creatoare, cu sc opul adaptării
și readaptării în cadrul procesului de învățământ, și în afara lui, după absolvirea
școlii.
În derularea unei lecții de educație fizică am observat că se alocă prea mult
timp dezvoltării calităților motrice, rămânând prea puțin pentru deprin deri motrice
și jocuri sportive. Jocurile sportive datorită atractivității ridicate sunt foarte
solicitate de către elevi.
Deoarece este necesară o dezvoltare a capacității de percepere a spațiului și
timpului, a spiritului de observație, intuiției și imag inației, datorită solicitărilor de
ordin intelectual în perioada actuală, am considerat jocul sportiv ca fiind o cale de
a oferi elevilor o anumită independență, personalitate.
Totodată am dorit să observ în ce mod se pot dezvolta calitațile motrice de
bază prin mijloacele, procedeele și structurile specifice jocului de baschet.
Motivele principale pentru care am ales aceasta tema în vederea elaborării
lucrarii de licență sunt urmatoarele:
 respectarea unor deziderate ale pedagogiei didactice și învățământului
românesc, privind contribuția activităților școlare și extrascolare la formarea
personalitătții elevilor;
 timpul insuficient acordat disciplinei educației fizice și sportului școlar în
planul de învațământ, (2 ore/săptămână pentru un elev fă ră aptitudini și
preocupări – permite în foarte mică măsură realizarea unor efecte fiziologice și
psihosomatice de care elevii au nevoie în școală, și apoi în viață);

6
 valorificarea întregului potențial al timpului de activitate didactică școlară și
extrașc olară, valorificarea potențialului motric și de condițiile materiale de
care dispune unitatea de învățământ, în vederea realizării unei educații
sănătoase pentru realizarea obiectivelor educației fizice școlare; (elevii din
ciclul gimnazial provin din clas ele I-IV unde nu toate învățătoarele predau
calificat această disciplină, motiv pentru care aceștia au o dezvoltare relativ
normală, dar aspectul motric lasă de dorit;)
 afinitățile și cerințele elevilor, atractivitatea pe care o prezintă activitățile
extra școlare pentru ei; (indiferent de numărul de ore de educație fizică și ore
de activități sportive, un profesor trebuie să realizeze o multitudine de activități
școlare și extrașcolare care să compenseze deficiențele din planul de
învățământ, aceste ore fii nd foarte îndrăgite de marea majoritate a elevilor din
școală).
 motivația profesională bazată pe experiența de viață acumulată ca elev și
student și necesitatea aprofundării acestui sport.

Baschetul cuprinde un număr însemnat de elemente și procedee tehni ce, de
la cele mai simple la cele mai complexe și de o mai mare dificultate. Stăpânirea
acestora, dezvoltă un mare număr de aptitudini psiho -motrice necesare vieții.
Datorită eficienței, a accesibilității și a spectaculozității ce caracterizează
acest sp ort, consider că ar trebui să fie primit cu mare interes de elevii claselor
gimnaziale, să se bucure de o mare răspândire în școli, chiar și în acele unități
unde baza materială este modestă.

1.3. Analiza bibliografică a temei

Pentru realizarea document ării privind tematica acestei cercetări am
consultat și studiat următoarele tipuri de materiale bibliografice: manuale, studii,
statistici, documente cu caracter metodic și organizatoric, programe școlare,
cursuri, articole, studii și cercetări de speciali tate din literatura națională și
internațională.

7
CAPITOLUL 2
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A PROBLEMEI STUDIATE

2.1 Stadiul actual al cunoașterii rezultat din documentarea la nivel național
referitor la structurile de joc din școală

Baschetul este un joc sportiv colectiv (de echipă), făcând parte din
categoria jocurilor sportive inventate. Calitatea sa de joc sportiv îl încadrează ca
subdo meniu specializat al culturii și educa ției sportive, al civilizației sportive.
Jocul de baschet este „un mod specific de manifestare și totodată de
practicare cu caracter ludic și sportiv a activit ății corporale si a exercițiului
fizic, la care participanții constituiți în două echipe a către cinci jucători, aflați
temporar într -un raport de adversitate neostil ă, tipică jocurilor sportive,
denumită rivalitate sportiv ă, luptă pe un teren special amenajat cu coșuri de
baschet, pentru obținerea victoriei, fiecare încercând să realizeze mai multe
arunc ări reușite în coșul adversarilor, efectuate cu ajutorul mingii de baschet
manevrate în cond iții prevăzute în regulamentul jocului ". (L. Teodorescu, T.
Predescu, L. Vasilescu , 1979).
Baschetul poate fi practicat ca sport de masă, sport pentru baza de masă
a perfor manței, sport de perfor manță și de mare perfor manță. În acest context, el
putând fi practicat la toate vârstele (pe categorii) atât de bărbați, cât și de femei.
Baschetul romanesc, alături de acela din alte peste 200 de țări ale căror
federații naționale sunt afiliate la Federația Internațională de Baschet Amator
(F.I.B.A.), are statut de discipli nă sporti vă, deoarece în țara noastră există o bază
instit uționalizată pentru activitatea de baschet.
Baschetul ca ramură sportivă obligatorie, are o pondere însemnată în
programele de educație fizică școlară la toate ciclurile de învățământ.
Dintre toate jocurile sportive, baschetul este frecvent utilizat ca sport
complementar, nu numai în metodologia antrena mentului celorlalte sporturi, dar
și in aceea a celorlalte jocuri sportive.
Calitatea de sport complementar este o consecință a valorii lui educative
multilaterale, respectiv a influențelor practicării baschetului asupra calităților
motrice și psihice, inclusiv prin aspectele morale și de voință.
Evoluția jocului de baschet este stimulată alături de alți factorii și de
Regulamentul Oficial al jocului elaborat de Federaia Internațională de Baschet
Amator (F.I.B.A.);
Jocul de baschet este un joc colectiv ale cărei caracteristici decurg din
scopul final al acțiunilor jucătorului și anume introducerea mi ngii în coș. Jocul
constă în confruntarea dintre două echipe alcătuite din 5 jucători, care prin
deplasări cu sau fără minge, prin pase între ei, urmăresc să introducă mingea în
coșul echipei adverse.
Ca sistem, jocul de baschet este un tot organizat pe ba za unor structuri
tehnico -tactice individuale, efectuate de atacanți împotriva unor acțiuni ale

8
jucătorilor echipei adverse aflate în defensivă, acțiuni reglementate de
regulamentul jocului.
Aceste acțiuni tehnico -tactice pot fi: acțiuni individuale și co mbinații de 2
și 3 jucători care se desfășoară în cadrul unor dispozitive numite sisteme.
O structură de joc este alcătuită din elementele sale și relațiile interne ale
elementelor respective. Structurile nu se substitue componentelor jocului, ci le
ordone ază și le sistematizează după succesiunea, eficiența și frecvența lor.

Structurile jocului de baschet :
 Partida de baschet – jocul , reprezintă structura cea mai generală. Un joc poate
cuprinde una sau mai multe reprize.
 Repriza de joc este formată din mai multe situații de joc, în atac și în apărare
 Situații fundamentale de joc, cuprind fazele de joc subordonate sarcinilor de
joc: atacul și apărarea.
 Faza de joc , cuprinde acțiuni de joc legate în mod unitar și subordonate unei
sarcini de joc, în atac sau a părare.
(Exemplu: ducerea mingii în terenul de atac – prinderea mingii – dribling –
oprire – fentă de pasă – pasă.)
 Acțiunea de joc cuprinde toate elementele necesare execuției unei sacini
speciale de joc: analiza, pregătirea, deplasarea, decizia, execuția propriu –
zisă, subordonate toate sarcinii de joc.
Orice acține de joc este: parte dintr -o situație de joc, în apărare sau atac; parte
dintr -o fază de joc specifică apărării sau atacului.
 Elementele de joc se referă la mecanismul de bază al mișcări lor specifice (ex:
aruncarea la coș).

Procedeul tehnic reprezintă concretizarea și adaptarea la joc a elementului
tehnic, executat conștient, într -o succesiune rațională și într -un scop precis.
Când numărul de procedee tehnice simple sau complexe însușite este
mare, atunci jucătorul va rezolva ușor, repede și favorabil situații de joc dificile,
caz în care putem vorbi de structuri de procedee tehnice sau de complexe de
procedee tehnice.
Exec uția acțiunilor tehnico -tactice individuale, precum "depășirea,
urmărirea și recuperarea mingii la panou" sau „marcajul", reprezintă exemple de
structuri de procedee tehnice.
Fiecare categorie de structură, situație, fază de joc, acțiune de joc , cuprinde
toate componentele jocului: tehnic, teoretic, tactic, fizic, psihologic.
În timpul jocului competițional, structurile jocului de baschet se repetă sub
formă de fragmente de joc intercalate de:
– apariția unor sarcini de joc;
– întreruperi date de regulament;
– schimbarea posesiei mingii.
Modelul de joc cuprin de toate structurile jocului prelucrate matematic
cantitativ și calitativ, pe baza aspectelor cheie specifice jocului de baschet.

9
Determinarea modelului de joc asigură modelarea instruirii în conformitate cu
competiția, ceea ce determină exerciții obligato rii în vederea instruirii.
Structura jocului și structura de joc a jucătorului determină și
sistematizează exercițiile din procesul de instruire în vederea asigurării legăturilor
unitare dintre elementele tehnice și acțiunile tactice ale jocului.

În baza studiilor, a înregistrărilor și a cercetărilor efectuate la jocurile
oficiale au fost determinate următoarele structuri specifice sarcinilor de joc:
 Structuri pentru prinderea – ținerea – protecția și pasarea mingii;
 Structuri pentru conducerea mingii – driblinguri;
 Structuri pentru aruncarea la coș;
 Structuri pentru recuperarea mingii la panou;
 Structuri pentru jocul în atac – demarcajul, depășirea, pătrunderea, dă și du –
te, blocajul, încrucișarea;
 Structuri pentru marcaj – acțiune tactică individuală de apărare (apărarea
om la om);
 Structuri pentru atac și contraatac;
 Structuri pentru pregătirea fizică specifică.

Introducerea structurilor de joc în instruire, în lecțiile de educație fizică și
sport, în lecțiile de antrenament cu echipele reprezentative școlare, asigură
creșterea eficienței lecțiilor de baschet. Jocul bilateral trebuie să fie permanent
prezent la lecții deoarece este un mijloc integrator a tuturor structurilor lui.

2.2. Baschetul școlar – mijloc de acționare

În lecțiile de educație fizi că, jocul de baschet este cuprins în programa
școlară a disciplinei de educație fizică și sport, (inclusă în trunchiul comun și
orarul săptămânal al școlii).
Baschet este prezentat alături de alte jocuri sportive ca mijloc de realizare
al obiectivelor e ducației fizice școlare la toate clasele.
Folosirea în lecțiile de educație fizică a acțiunilor specifice jocului de
baschet, precum și a jocului integrat trebuie să asigure în primul rând îndeplinirea
obiectivelor educației fizice școlare și anume:
 dezvol tarea multilaterală a personalității elevilor;
 întărirea sănătății și mărirea capacității de efort;
 dezvoltarea calităților motrice de bază;
 dobândirea unui sistem de deprinderi, priceperi și cunoștințe motrice;
 formarea capacității de practicre sistematică și independentă a exercițiilor
fizice în timpul liber tot restul vieții.

O serie de caracteristici ale jocului de baschet, printre care faptul că
necesită un spațiu redus, echipamente simple precum și că poate fi aplicat după
însușirea a una sau două dintre acțiuni principale ale jocului (aruncarea la coș,
driblingul) recomandă baschetul ca pe un mijloc al educației fizice școlare dintre

10
cel mai eficiente, fiind în același timp și un sport foarte îndrăgit de elevii de toate
vârstele.
Sisteme le de acționare bazate pe structurii motrice ale jocului de baschet
pot fi prezente în aproape toate verigile lecției de educație fizică. Folosirea lor
este benefică pentru elevi, contribuind atât la rezolvarea sarcinilor legate de
dezvoltarea fizică armon ioasă (tonifierea musculaturii extensoare a spatelui,
tonifierea articulațiilor și ligamentelor), dezvoltarea calităților motrice de bază (
viteză, detentă, îndemânare) cât și la formarea unor deprinderi și priceperi motrice
specifice.
Programa școlară pre vede la capitolul dedicat dezvoltării calităților motrice
folosirea unor structuri ale jocului de baschet pentru dezvoltarea îndemânării și a
jocurilor pregătitoare și sportive pentru dezvoltarea rezistenței.
De asemenea programa școlară actuală prevede î nsușirea acțiunilor
tehnico -tactice de bază ale jocului și formarea capacității de aplicare a acțiunilor
de bază în joc cu efectiv redus și reguli simplificate, în clasele a V -a , a VI -a
respectiv capacitatea de a desfășura joc bilateral cu efectiv complet și cu
respectarea principalelor reguli, începând cu clasa a VII -a.
Cerințele programei sunt aplicabile și pot fi realizate în condițiile oricărei
școli, iar în funcție de anumiți factori care țin conțițiile materiale și de priceperea
profesorului aceste c erințe pot fi depășite.
Pentru a asigura o instruire eficientă profesorul va avea în vedere limitativi
care pot apare în cadrul instruirii și va lua măsuri de înlăturare a acestora.

Principalii factori limitativi pot fi:
 Neasigurarea materialului didactic , în special a unui număr suficient de mingi;
 Planificarea unor modele de joc greoaie, care nu sunt în concordanță cu nivelul
de pregătire al colectivului de elevi;
 Însușirea necorespunzătoare a acțiunii de executare a driblingului, aruncarea
la coș, marcajul, demarcajul, etc.;
 Folosirea acțiunilor de joc în lecție, fără ca acestea să fie aplicate în joc
bilateral;
 Folosirea unor exerciții și forme de organizare a colectivului puțin eficiente,
fără corespondență cu jocul.

Optimizarea instruirii se poa te realiza prin:
 Asigurarea unor condiții optime de exersare a acțiunilor în timpul lecției
(timpul afectat pentru realizarea obiectivelor specifice jocului de baschet este
de 15 -20 minute iar numărul de elevi dintr -un colectiv este mare). Se impun
măsur i de organizare a colectivului astfel încât să se realizeze un număr cât
mai mare de repetări. Se recomandă organizarea pe grupe valorice stabile,
stabilirea unor elevi instructori, exersarea în coloană, folosirea suveicilor,
ștafetelor;
 Structurarea mode lelor de joc și raționalizarea conținutului tehnico -tactic, în
funcție de condițiile concrete din școală, de timpul avut la dispoziție, numărul
de elevi și nivelul lor de pregătire;

11
 Folosirirea jocurilor pregătitoare, cu efectiv redus și pe teren cu dimens iuni
reduse, fapt care oferă posibilitatea exersării timpurii a acțiunilor de bază în
condiții de joc, contribuind la creșterea interesului elevilor pentru jocul de
baschet, la dezvoltarea combativității, a spiritului de echipă și la formarea
caracterului și personalității elevilor.
 Sistemele de acționare vor fi alese astfel încât exercițiile simple să fie grupate
în structuri care să cuprindă un exercițiu de bază și 2 -3 variante, economisindu –
se timpul de explicare și organizare a colectivului;
 Stimularea activităților independente, formarea la copii a obișnuinței de a -și
extinde exersarea acțiunilor însușite în lecție în activitatea independentă. În
cadrul lecțiilor vom folosi jocuri de mișcare și pregătitoare pe care elevii le vor
juca cu plăcere și în t impul liber;
 Organizarea unor competiții interne stabile la nivelul claselor încă din primul
an de instruire. În primii ani de instruire aceste competiții se vor organiza la
nivel de jocuri pregătitoare și jocuri cu efectiv redus , cu reguli simplificate.
Pe măsura progresului realizat de elevi jocul se va apropia din ce în ce mai
mult de forma competițională cu reguli obișnuite. Elevii vor fi instruiți în
privința regulamentului și a organizării competițiilor pentru a fi capabili să -și
organizeze și singur i aceste întreceri.

Trăsătura principală a baschetului o constituie caracterul formativ, de
pregătire, în concordanță cu cerințele formulate pentru întreaga activitate de
educație fizică.
Valențele formative ale jocului de baschet se manifestă prin trei d irecții:
a. direcția recreativ – distractivă;
b. direcția compensatorie, de refacere neuro – psiho – motrică;
c. direcția formativă asupra personalității și caracterului elevilor.

Conform curriculei școlare, cele trei direcții menționate sunt implementat e
la clasă cu ajutorul obiectivelor operaționale specifice disciplinei.

Obiective operaționale recreativ -distractive
 Satisfacerea nevoii de recreere și de distracție prin introducerea stăriii generale
de bine prin joc și mișcare;
 Satisfacerea nevoilor de a acționa autonom, individual în fața colegilor de
echipă și de a câștiga prin mișcare și joc;
 Mutarea centrilor de interes psiho -social în timpul zilei de școală.

Obiectivele operaționale compensatorii și de refacere
 Combaterea stresului prin eliberarea și mutarea prin joc a centrilor de
concentrare psihică maximă realizând refacerea neuro – psihică la nivel central;
 Întărirea stării de sănătate generală;
 Combaterea stării psihice negative prin joc autoimpus și autonom;
 Combaterea sedentarismul ui prin joc, realizând refacerea neuro – motorie la
nivel periferic.

12
Obiective operaționale privind formarea caracterului și personalității
 Formarea și consolidarea trăsăturilor de caracter și personalitate;
 Formarea liderilor, a capacității de conducere ( jucători de elită, căpitani de
echipă, arbitri, organizatori);
 Formarea și consolidarea deprinderilor de a acționa în echipă;
 Formarea și dezvoltarea capacităților morale și de voință.
Resurse utilizate:
 resurse materiale: terenuri cu mărimi reduse, echipa mente ușor de
manevrat, sigure în exploatare și mingi suficiente pentru fiecare elev;
 existența regulamentelor de joc, respectarea strictă a lui;
 condiții autonome de practicare: autoorganizare, autoarbitrare;
 forme diverse de practicare a jocului adecvat e diverselor grupuri de
elevi;
 didactică modernă, flexibilă bazată pe atragerea și colaborarea elevilor.

Practicarea jocului de baschet, dezvoltă la elevi voința, dârzenia, atenția
distributivă, capacitatea de anticipare, obligă jucătorii la o comportare demnă de
fair-play.
Evaluarea elevilor, notarea lor privind însușirea practicării jocului de
baschet, trebuie să fie realizată în funcție de respectarea și aplicarea
regulamentului de joc sau de competiție.
Baschetul ca mijloc al educației fizice are un c aracter obligatoriu,
conținutul și cerințele aplicării lui trebuie să aibă un caracter de accesibilitate
pentru toți elevii cuprinși în activitatea respectivă.
Curricula baschetului școlar cuprinde și motivația elevilor ca parte
componentă activă a întregu lui proces. Elaborarea conținutului și a formelor de
practicare trebuie să țină seama de opțiunile elevilor practicanți.

2.2.1. Baschetul – ora de activități sportive
Disciplina sportivă baschet este un joc sportiv colectiv, având un
regulament de joc, conținut și forme de pregătire unitară. Este încadrat într -un
sistem competițional național și internațional, fiind practicat în cadrul secțiilor
asociațiilor și cluburilor sportive deferențiat pe categorii: copii, juniori, seniori,
masculin și feminin. Ca mijloc al educației fizice jocul de baschet se practică în
învățământul de toate gradele, sistematizarea lui fiind cuprinsă în conținutul
programelor de educație fizică și sport.
Teoria jocului de baschet constitue un ansamblu de cunoștințe ordonate
sistematic care apreciază și stabilește conținutul real al jocului competițional,
formulează și elaborează concepția de joc care va fi aplicată pe plan național de
toate echipele, analizează într -o abordare sistemică tehnica și tactica jocului.
Obiectivele d isciplinei baschet ca activitate sportivă constă în studiul:
 apariției și dezvoltării jocului;
 conținutului jocului (tehnica și tactica, caracteristicile lor, descrierea execuției
acțiunilor de joc cu implicațiile de ordin biomecanic, de utilizare, etc.);

13
 metodica de învățare și de antrenament;
 selecționarea și orientarea copiilor spre practicarea jocului de baschet
 condițiile materiale și organizatorice, regulamentul de joc ;

Ora de activități sportive este o activitate prevăzută în planul de învățământ,
în cadrul ei prezentându -se elevi pentru competițiile sportive prevăzute în ciclul
gimnazial. La acest nivel sunt doua ore săptămânale pentru o echipă.
Între teoria și practica jocului există o strânsă interdependență și o
permanentă condiționare reciprocă. Teoria, care reprezintă generalizarea
activităților practice, determină modificarea și îmbunătățirea conținutului
metodicii, care la rândul ei influențează favorabil activitatea practicii viitoare.
Pentru a obține rezultate cât mai bune, ora de activități sportive seamănă cu
ora de antrenament sportiv, Această activitate are perioade de pregătire și perioade
competiționale. La nivelul școlilor gimnaziale activitatea competițională cuprinde
un număr mic de întreceri (faza pe școală, municipiu, ju deț și zonă).
În cadrul antrenamentului cu elevi trebuie atinse toate componentele
antrenamentului sportiv, care vor fi adaptate particularităților fizice și psihice ale
elevilor de această vârstă.
La baza antrenamentului este exercițiul fizic la care se adaugă și alte
mijloace specifice cum ar fi aparatura de antrenament (bănci, mese medicinale,
scară fixă) și mijloace nespecifice sau asociate, ca factor natural de călire.
Atunci când luam în discuție conținutul antrenamentului sportiv, trebuie să
avem în vedere elementele fundamentale ale procesului instructiv -educativ, adică
pregătirea teoretică și practică. În cadrul pregătirii echipei reprezentative a școlii
aceste componente se găsesc într -o strânsă legătură și independență.

2.3. Caracteristici spec ifice baschetului la nivelul
stadiului de învățare

Baschetul este jocul sportiv ce poate fi practicat de copii ș i tineri de ambele
sexe, atât în scop competițional, cât și ca activitate fizică recreativă, de întreținere
sau ludică.
Baschetul oferă condiții deosebit de favorabile pentru dezvoltarea complexă a
deprinderilor și aptitudinilor psiho -motrice necesare în viață. El înglobează acțiunile
motrice ale procesului educației fizice: mersul, alergarea, săritura și aruncarea
mingii.
Jocul de basche t reprezin tă un mijloc excelent al educației fizice și implicit al
educației într-un spirit democratic al celor ce-l practi că, educare ce trebuie să se
realizeze permanent în activitatea de educație fizică și sporti vă, atât în lecțiile de
clasă, în antrena mente cât și prin joc.
 Jocul de baschet se caracterizează prin atractivitate și accesibilitate , nu
necesită condiții organizatorice și materiale complicate, poate fi practicat în sală și
în aer liber. El dă posibilitatea gradării efortului corespunzător vârstei și gradului
de pregătire și are influență pozitivă asupra întăririi sănătății practicanților.

14
 Dinamism și rapiditate – dimensiunile relativ reduse ale terenului de joc și
numărul mic de jucători care se întrec, determină deplasări ra pide ale acestora și o
circulație foarte rapidă a mingii. Regula mentul de joc, prin regulile de 3, 5, 8
și 24 de secunde, deter mină un dinamism al desfăș urării fazelor de joc, din
primul și până în ultimul minut al unei partide.
 Creativitate – posibilitatea oferită jucătorilor de a – și etala fantezia și
capacitatea inventivă de a rezolva anumite faze de joc. Complexitatea și
diversitatea sistemelor de joc impun utilizarea unor strategii menite să dezvolte
gândirea tacticii și creativitatea jucătorilor și antrenorilor. Valoarea educati vă a
jocului se datorează și regula mentului său, care-l obligă pe jucător la o
comportare demnă, la sportivitate, la "fair-play", creându -i deprinderi morale
deosebite.
 Măiestrie. Datorită unui permanent și continuu proces de selec ție,
instruire și pregătire, desfășurat pe baze ș tiințifice din ce în ce mai riguroase,
asistăm astăzi la o continuă creștere a nivelului măiestriei, atât individuale a
jucătorilor cât și colective a echipelor în practica jocului competițional.
 Înterdisciplinaritate. Teoria jocului de baschet studiază legătura cu
celelale științe biomecanica, psihologia, fiziologia, pedagogia, precum și cu alte
ramuri sportive. Jucătorii trebuie să fie la fel de eficienți în atac sau apăra re, în
aruncările la coș de pe orice post, în conducerea mingii sau în recuperarea ei la
panou.

2.3.1. Caracteristicile generale ale jocului de baschet
Jocul de baschet este o activitate complexă, predominant motrică și
emoțională, desfășurată spontan, după reguli prestabilite, în scop recreativ și
sportiv.
Jocul este o activitate atractivă, liberă, spontană, totală, creativ –
compensativă.
Pentru definirea noțiunii de joc sportiv se analizează trei elemente:
 activitatea jucătorului;
 concepția de joc – identificarea celor mai potrivite modalități de acționare,
a unui sistem de principii și reguli de acționare care stabilesc ce au de
făcut jucătorii.
 regulamentul de joc – act normativ oficial care precizează toate detaliile
necesare privind organizarea și d esfășurarea jocului.
„Toate elementele sunt dinamice, supuse perfecționării, evoluției și se
găsesc într -o strânsă corelație”.(I. Bota, D. Colibaba,1998).
Jocul se desfășoară pe un teren dreptunghiular având dimensiunile de 28/15
metri sau 26/14 metri – (aprobare FIBA).
Jocul constă în confruntarea dintre 2 echipe formate din 5 jucători, care prin
deplasări cu și fără minge, prin pase între ei, urmăresc să introducă mingea în coșul
echipei adverse sau să împiedice cealaltă echipă să intre în posesia mingii . După
dispunerea în teren, în atac și apărare, posturile pe care acționează jucătorii sunt:
pivot, centru, extremă și conducător de joc. Echipa este compusă din maxim 12

15
sportivi cu drept de joc. Pe teren fiecare echipă are obligația să prezinte 5 jucăt ori.
Mingea poate fi pasată, aruncată, lovită, rostogolită în orice direcție, în
limitele stabilite de regulament.
Valoarea unui coș înscris din acțiune este de 2 sau 3 puncte, iar în cazul
aruncării libere este de un punct.
Durata jocului este de 4 perio ade (sferturi) a câte 10 minute fiecare. Va
exista o pauză de 2 minute între perioadele 1 -2 și 3 -4 și înaintea fiecărei prelungiri.
Între reprize pauza este de 15 minute.
În caz de egalitate jocul va continua cu 2 prelungiri de 5 minute sau cu câte
prelun giri sunt necesare pentru a decide învingătorul.
Forul de specialitate care conduce activitatea baschetbalistică în Romînia
este Federația Română de Baschet (F.R.B. )
Direcții de dezvoltare a jocului de baschet
Jocul de baschet a suportat în timp profunde mutații, fapt marcat prin
evoluția dinamicii jocurilor disputate în cadrul turneelor finale ale diferitelor
competiții organizate pe plan european sau mondial (Jocurile Olimpice).
Selecția riguroasă a jucătorilor în vederea formării echipelor de perfor manță,
pregătirea temeinică bazată pe aportul ș tiințelor "de graniță" ale antrena mentului
sportiv (psiho -pedagogia, fiziologia, biochi mia, etc.), modifi cările operate de
Federația Internațională de Baschet (FIBA) în regula mentul jocului și îmbunătățirile
aduse în do meniului metodologiei antrena mentului sportiv, au transfor mat profund
aspectul jocului competițional de mare perfor manță.
Baschetul este jocul sportiv ce dispune de una dintre cele mai bogate ga me
de procedee tehnice, de acțiuni tehnico -tactice de la cele mai simple pană la cele
mai complexe. Acest fapt solici tă practica nților o pre gătire contin uă și perseverentă,
iar profesorilor, eșalonarea treptată în predare a succesiunii de învățare și
perfecționare a tehnicii și tacticii acestui joc, lucru care contribuie la conferirea
unei note sporite de spectaculozitate.
Principale caracteristici ale jocului actual, sunt următoarele:
 Lupta pentru imprimarea ritmului și a tempoului de joc, variații de ritm în
funcție de evoluția scorului;
 Creșterea importa nței și folosirea tot mai frecvent ă a jocului aerian in lupta
pentru recuperarea mingii deter minate de creșterea gabaritului, staturii și a
detentei jucătorilor;
 Apariția cuplurilor" stabile de 2 și 3 jucători.;
 Simplificarea construirii atacului colectiv deter minată de:
 finalizarea acțiunilor de luptă directă cu adversarul (rela ția de 1 contra 1 și
dublare a atacantului);
 accelerarea vitezei de execuție în faza finală a acțiunii de finalizare;
 creșterea ponderii contraatacului și a atacului rapid;
 generalizarea aruncării la coș din săritură și a frecve nței finalizărilor de 3
puncte.
 Creșterea eficienței apărării prin combinarea sistemelor de a părare, prin
agresivitate per manentă, generalizarea pressingului te mporar, creșterea

16
ponderii interce pției și a inchiderii pătrunderilor, tactici speciale împotriva
superju cătorilor sau a liderilor echipei adverse.

În relația atacant – apărător se caută permanent a se realiza o superioritate
de plasa ment sau numerică.
Ca urmare a unui permanent și continuu proces de selec ție, instruire și
pregătire, asistăm astăzi la o continuă creștere a nivelului măiestriei, atât individuale
a jucătorilor cât și colective a echipelor în practica jocului competițional.
Multitudinea și varietatea fazele de joc, alternarea rapidă a situațiilor ofensive
cu cele de apărare, diferitele rezolvări tactice ale fazelor de joc, aruncările acrobatice
la coș și pasiunea întrecerii, oferă jucătorilor, dar în special publicului spectator,
momente de o deosebită spectaculozitate.
Dimensiunile relativ reduse ale terenului de joc, precum și numărul mic de
jucători ce se întrec pe teren (mai recent, legiferarea jocului de 3 contra 3 sub for ma
street -basket -ului"), deter mină deplasări ale acestora și o circul ație a mingii foarte
rapide, jucătorii participând permanent și în egală măsură atât la desfășurarea atacului,
cât și a apărării.
Varietatea mare de procedee tehnice oferă mari posibilități de studiu practico –
teoretic, în vederea lărgirii bagajului de cunoști nțe atât pentru jucători cât și pentru
antrenori. Ca atare, pregătirea teoreti că devine o necesitate a procesului de instruire
și antrena ment.
Pe plan tehnic se preconizează dezvoltarea jocului de baschet în viitor pe baza
următorilor factori:
 Ridicarea nivelului de măiestrie tehnică individuală în parale cu încadrarea și
armonizarea ei în angrenajul de acționare colectiv;
 Creșterea gradului de stabilitate tehnică în condiții de grele de joc;
 Modificarea structurii motrice și a ritmului de execuție în funcție de situațiile
de joc;
 Însușirea și perfecționarea unui număr mare de variante de execuție asociate cu
particularitățile individuale ale jucătorilor.
În plan tactic , factorii care pot contribui la perfecționarea și dezvoltarea
aspectelor tactice sunt:
 Creșterea gradului de premeditare și anticipare a comportamentului tactic în
funcție de punctele slabe sau puternice ale echipei adverse;
 Dezvoltarea inteligenței operațională și rezolvarea eficientă a situațiilor de joc;
 Dezvoltarea posibilităților de a impune adversarului maniere incomode de joc;
 Dezvoltarea capacității de disimulare a intențiilor de acționare.
Capacitatea de adaptare a pregătirii fiecărei echipe față de aceste tendi nțe,
rămane un factor de mare importanță în orientarea pregătirii, începând chiar cu
etapa inițierii copiilor.

17
2.3.2. Metodica predării jocului de baschet și formele de organizare a
colectivului de elevi

Explicarea și demonstrarea acțiunilor se va realiza în condiții cât mai
apropiate de cele ale jocului, insistându -se pe demonstrație, cu accent pe
ansamblul acțiunii și sublinierea momentelor „cheie”. Pe parcursul exersării se va
reveni cu explicații în funcție de necesitățile concrete ale colectivului.
Acțiunile de bază vor fi predate folosindu -se metoda globală, iar mijloacele
folosite vor fi alese după criteriul eficienței și a legăturilor cu structura jocului.
Exersarea în condiții ușoare va fi prezentă în etapa de învățare, locul ei fiind
apoi luată progresiv de exersarea în condiții apropiate de joc în etapa de fixare și
consolidare .
Lucrul pe părți se folosește pentru exersarea unor dominante din tehnica
de execuție sau în cazul în care se observă dificultăți de însușire corectă a
mecanismului mișcării.
Metoda exersării frontale, cu tot colectivul clasei este recomandată, cu
condiția ca numărul de mingi să fie suficient (o minge la 2 -4 elevi). În cazul în
care colectivul este foarte bine instruit se poate folosi lucrul pe ateliere și pe grupe
valorice.
Circuitul, ca metodă de exersare se poate utiliza pentru consolidarea unor
deprinderi și mai ales pentru dezvoltarea calităților motrice.
La colectivele disciplinate, se pot introduce forme de autopregătire și
autoconducere apelând la elevi – instructori special pregătiți.
Se recomandă organizarea clasei pe grupe stabile atât pe parcursul lecțiilor
cât și a desfășurării unor minicompetiții.

MODELUL DE JOC – pentru clasa a V -a
Stabilirea clară a modelului de joc constitue o cerință de bază a obținerii
performanțelor la orice nivel. El trebuie să cuprindă dispozitivele de așezare în
teren și acțiunile de bază în atac și apărare.
Modelele intermediare trebuie stabilite în concordanță cu modelul final. În
pregătire se va acorda atenție mărită acțiunilor de bază.
Când colectivul are un nivel bun de pregătire sau pentru anumiți elevi c are
au un grad de dezvoltare al calităților și deprinderilor motrice mai dezvoltat,
se pot introduce acțiuni suplimentare care vor fi folosite pe linia pregătirii
individualizate.
Modelul de joc pentru clasa a V -a: joc 4×4, pe teren redus; prinderea și
aruncarea mingii cu două mâini; aruncarea la coș – de pe loc, din deplasare și din
săritură.
Caracteristicile pregătirii – MINIBASCHET
Minibaschetul este un joc sportiv derivat din baschet, adaptat posibilităților
copiilor, care se poate desfășura în sală ș i în aer liber. Această adaptare se referă
la unele reguli privind dimensiunile terenului, înălțimea coșului, caracteristicile
mingii, simplificarea regulilor.

18
Minibaschetul se adresează copiilor de 10 -14 ani. Este un joc în care efortul
poate fi variat î n funcție de nivelul pregătirii tehnico -tactice și a acțiunilor de joc.
Solicită integral și benefic activitatea psihică a copiilor. Poate fi folosit ca mijloc
de recreere sau odihnă activ
În general obiectivele lecției pot fi grupate în patru grupe princi pale:
1. Învățare : jucătorii trebuie să învețe și să perfecționeze deprinderi noi,
sau deprinderi pe care nu le stăpânesc, din tehnica fundamentală (pase, dribling,
aruncare) dar și decizii tactice (1×1, 2×2, 3×3).
2. Repetare : consolidarea deprinderilor ( abilităților) deja cunoscute,
perfecționarea lor în condiții schimbătoare (aruncări serii de 20, alergare și pase
timp de 10').
3. Exersarea în condiții de joc: condiții stresante, apărător, trasee conform
modelului combinațiilor de atac, etc.
4. Pregătire a specifică de joc: pregătirea echipei pentru a se confrunta cu
un adversar.
Echipa minibaschet – obiectivele sunt de învătare predominant și mai puțin
de repetare;
Echipa 13 -14 ani – învățarea și repetarea (consolidarea), plus exersarea în
condiții nestre sante de joc;
Echipa 15 -18 ani – învățare, repetare, exersare în condiții de joc, și pregătire
specială pentru un adversar.
Conținut și mijloace (exerciții)
Conținutul lecției trebuie să corespundă cu obiectivele;
Exemplu:
 perfecționarea mișcărilor picioarelor în apărarea 1×1;
 repetarea paselor deja însușite.
În general trebuie alternat (combinat) conținutul și obiectivele de apărare cu cele
de atac, dar va trebui să decidă și întărească unul sau altul.

Caracteristicile principale ale exercițiilor
 Explicați înaintea fiecărui exercițiu – scopul , foarte scurt și la obiect, și ce
trebuie să facă jucătorii;
 Controlul stimulilor antecedenți :
 stimuli relevanți prezenți în exercițiu (poziția pe teren, organizarea
jucătorilor, mingi, coșuri etc.);
 înlăturar ea stimulilor irelevanți, (micșorarea terenului pe care se execută
exercițiul, lucru cu grupe mici, limitarea acțiunilor permise).
 Exercițiul cu o structură simplă , ajută jucătorii să se concentreze mai bine
asupra scopului și conținutul exercițiului. Exer cițiile cu o structură complexă
forțează jucătorii să -și dirijeze atenția asupra structurii în detrimentul
concentrării asupra aspectelor cheie;
 Reguli specifice de lucru: exercițiile pot fi complicate numai prin adăugarea
regulilor de lucru care să servea scă focalizând atenția jucătorilor spre scopuri
(joc 3×3 , au voie doar dribling cu mâna stângă);

19
 Varierea exercițiilor în ceea ce privește structura sau scopurile, sau ambele;
 Succesiunea exercițiilor, rotația dintre ele:
 Ex.1. Un exercițiu cu un singur scop și un număr limitat de stimuli: în
perechi, spațiu redus, o minge la pereche; jucătorii se mișcă cu minge și
pasează unul celuilalt; cel care primește mingea amenință coșul în timp ce
cel care a pasat va schimba poziția.
 Ex. 2. Exercițiu are același s cop dar cu adiționare de stimuli: 2×2 pe arie
extinsă dar limitată; atacanții se demarcă pentru a primi mingea, dacă
apărătorii vor intercepta mingea, ei vor trece în atac; scopul rămâne pentru
atacanți amenințarea coșului și schimbarea poziției;
 Ex.3. Exe rcițiu cu structură asemănătoare, dar cu un scop diferit: 2×2, dar
scopul este să înscrie folosind mâna stângă pentru aruncarea de sub coș din
dribling;
 Ex.4. Exercițiu cu aceeași structură dar combinând cele două scopuri
anterioare: 2×2, dar jucătorii tr ebuie să facă cel puțin trei pase înainte de a
arunca (lay -up) cu mâna stângă după ce a amenințat;
 Ex. 5. Exercițiu cu structură schimbată, cu aceleași scopuri, dar adăugând
mai mulți stimuli: 4×4, ½ teren; jucătorul care primește mingea trebuie să
ameninț e coșul, jucătorul care a pasat trebuie să -și schimbe poziția, să se
facă minimum 5 pase înainte de a se arunca la coș cu mâna stângă.

Exercitii competitive
Jucătorii să concureze cu ei înșiși sau cu alți jucători – creșterea motivației
și con centrării:
 împarte echipa în patru grupe, câte doi la fiecare coș, concurs cine marcă mai
multe goluri de sub cos în 3 minute;
 împarte echipa în grupe de trei jucători, fiecare execută pasă cu două mâini de
la piept alergând de la un coș la celălalt (3 – 4 pase) terminând cu aruncare de
sub coș; fiecare coș marcat este de 2 puncte, se pierde 1 punct pentru fiecare
pasă greșită, exercițiul durează 5 minute, câstigă echipa care înscrie mai multe
puncte;
 2 jucători joacă 1×1 (cu reguli specificate de lucru) pâ nă ce unul înscrie 3
puncte;
 pe perechi, împărțiți la toate coșurile, concurs de aruncări; jucătorul care
aruncă, recuperează și pasează celuilalt; în 3 minute ei trebuie să înscrie
maximum de puncte; dacă numărul coșurilor marcate propus este realist și d acă
nu se execută prea des, exercițiul crește motivația și învață jucătorii să se
obișnuiască cu concursul.

Exerciții distractive (plăcute)
 Antrenamentul serios nu este incompatibil cu cel plăcut;
 Exercițiile nu trebuie să descurajeze, sau să fie neproduc tive;
 Exerciții atractive pentru jucători, relaxante, nestresante, care să permită
jucătorilor să simtă plăcere, ele trebuie să aibă un scop, reguli de lucru, și să
pretindă un nivel de performanță;

20

Exercitiu: un grup de jucători, fiecare cu mingea, trebu ie să dribleze și
fiecare trebuie să încerce să scoată mingea celorlalți fără a o pierde pe a lui;
ultimul dribler rămas, câstigă.

Durata exercițiilor
 Exercițiile atractive pot fi mai lungi;
 Exercițiile mai puțin atractive, de rutină, trebuie să fie scurte;
 Exercițiul trebuie să dureze destul pentru ca jucătorii să aibă timp să -l înțeleagă
și să asimileze conținutul, dar nu trebuie să dureze prea mult deoarece scade
concentrarea și productivitatea.

Solicitarea atenției
 Folosirea exercițiilor cu înalt nivel de concentrare într -o lecție, determină
oboseala și scăderea concentrării.
 Trebuie programate perioade de odihnă a atenției, pauze totale sau exerciții cu
nivel scăzut al atenției.

Participarea jucătorilor
 În exercițiu toți jucătorii trebuie să par ticipe frecvent (să nu aștepte rândul în
șir mult timp).
 Antrenorul trebuie să se adapteze resurselor existente și împărțind echipa în
grupuri mici 3 -4 ateliere, să le dea sarcini distincte alternând lucrul cu mingea
la coș, cu lucrul fără minge (apărare, pivotare), cu lucrul cu mingea care nu
necesită aruncări la coș.
 Dacă numărul de jucători este mai mare decât cel necesar jocului (4×4, 5×5)
cei care rămân pe margine primesc alte sarcini și sunt schimbați prin rotație.

Exerciții test
Sunt de regulă exerciții noi, complexe, ce includ mai mulți stimuli, jucătorii
trebuie să se concentreze asupra mai multor cerințe. Dacă în această situație
complexă ei nu pot aplica abilitățile pe care le -au învățat, rezultă că nu stăpânesc
aceste deprinderi și că trebu ie să le repete mai mult.
Exemplu: în exercițiile anterioare, jucătorii au avut ca scop luarea de
decizii pentru aruncarea cu mâna stângă din dribling. Ei au lucrat 2×2 cu aruncare
cu mâna stângă. Acum exercițiul test va fi 4×4, 1/1 și va înregistra de cât e ori
jucătorii vor folosi mâna stângă sau mâna dreaptă.

Evaluarea lecției de antrenament
La sfârșitul antrenamentului, antrenorul trebuie să facă o scurtă evaluare
despre ce s -a întâmplat în lecție, pentru a avea un control mai bun asupra
procesului de a ntrenament.

21

2.3.3. Traseul metodic al învățării și consolidării tehnicii în jocul de baschet

Învățarea și consolidarea tehnicii jocului de baschet presupune:
 pregătirea teoretică;
 pregătirea practică.

Pregătirea teoretică cuprinde:
 prezentarea elementului sau procedeului tehnic;
 caracteristicile de execuție;
 prezentarea greșelilor frecvente de execuție;
 utilizarea tactică.
 demonstrarea reală și regizată a tehnicii de execuție;
Pregătirea tactică se realizează prin:
 exerciții pregătitoare;
 exerci ții specifice.

Pregătirea tactică reprezintă acea „componentă a antrenamentului, prin
care jucătorii își însușesc modalitatea organizării pregătirii și desfășurării
acțiunilor de atac și apărare, potrivit unei anumite concepții de participare în
concursuri pentru obținerea succesului sportiv”. (I. Siclovan, ).
Exercițiile specifice urmăresc următoarea structură:
 exerciții analitice executate în condiții optime obișnuite și variate;
 învățarea procedeelor tehnice în cadrul unor structuri complexe d e
exrciții – secvențe de joc;
 învățarea procedeelor tehnice în acțiuni apropiate de joc – complexe
de acțiuni tactice;
 Predarea tehnicii în condițiile efortului specific.

A. Prinderea mingii – protecția mingii – pasarea mingii

Componentele tehnice vizate sunt:
 prinderea mingii;
 ținerea mingii cu protecție;
 transmiterea mingii direct sau cu pământul;
 oprirea;
 pivotarea;
 fente de aruncare, de pasă, de plecare;
 acoperirea mingii.

Prinderea mingii se poate efectua:
 după modul efectuării prinderii: cu o mână, cu două mâini.
 după poziția în momentul prinderii: de pe loc, din alergare, din
săritură.

22
Ținerea mingii:
 cu ambele mâini: la piept, deasupra capului, în față.
 cu o mână.

Pasarea mingii:
 după modul efectuării: cu două mâini, cu o mână
 după momentul efectuării: de pe loc, din alergare, din saritură.

Fente: de pasare, de aruncare la coș, de plecare în dribling.
Lucru de brațe: mișcări pentru protecția mingii prin schimbarea locului de
ținere.

Metodica învățării prinderii, ținerii și pasării mingii
În unele cazuri ale instruirii atât la școală cât și la antrenamentul sportiv, se
vor învăța sau corecta procedeele principale de prindere, protecția și pasarea
mingii. Exercițiile se vor executa la început, individual, pe perechi, în formație
de două linii față în față, la distanțe de 2 -3 metri.

Indicații metodice generale a învățării prinderii și ținerii mingii
Controlul ținerii mingii (a prizei) se realizează prin:
 Alunecarea palmelor și a degetelor pe mingea aflată pe sol;
 Ridicarea mingii d e pe sol, priza directă corectă;
 Schimbarea locului de ținere a mingii;
 Preluarea mingii (de sus, de jos) din mâinile partenerului, controlul ținerii.

Învățarea ținerii mingii cu două mâini, la piept – priza simetrică, se face
prin următoarele exerciții d e bază:
1. Explicarea și demonstrarea ținerii mingii;
2. Luarea poziției corecte (trunchiul ușor flexat, cu palmele în prelungirea
antebrațelor, într -o flexie radio -dorsală din articulația pumnului, degetele
desfăcute și așezate pe minge cu toată suprafața l or, coatele puțin depărtate de
corp);
3. Imitarea ținerii mingii cu două mâini la piept, fără minge;
4. Ținerea mingii în mâini, efectuarea de corectări a poziției, a degetelor, brațelor,
trunchiului și picioarelor;
5. Pasări și prinderi ale mingii, d e pe loc (se poate executa individual sau în
grupuri de 2 -3 elevi);
6. Idem exercițiul anterior după deplasare și oprire.

Indicții metodice generale cu privire la învățarea paselor
Învățarea paselor începe cu pasa cu două mâini de la piept și varianta cu
pământul, pasa cu două mâini de deasupra capului și cu o mână de la umăr. O dată
cu învățarea paselor se consolidează prinderea și și ținerea mingii.
În învățarea pasei de pe loc se recomandă folosirea metodei globale,
insistându -se doar asupra lucrului d in articulațiile pumnului.

23
În învățarea pasei din deplasare apare ca element suplimentar coordonarea
dintre lucrul picioarelor și cel al brațelor.
La început distanța de pasare va fi mică (3 -4 metri), urmărindu -se
corectitudinea execuției, treptat se va tr ece la pase executate rapid concomitent
cu mărirea distanței dintre jucători.
Se recomandă ca prinderea mingii să nu se facă în poziție statică.

Exerciții de bază (fără minge), pentru învățarea paselor de pe loc și
urmate de deplasare:
1. de pe loc, imit area pasei cu două mâini de la piept, insistând asupra mișcărilor
finale, de biciuire, din articulația pumnului;
2. din mers și apoi ușoară alergare, săritură imitând prinderea mingii, aterizare pe
ambele picioare, pasa;
3. executarea paselor în formații c u căpitan în formație în linie, semicerc, cerc.
4. executarea paselor în formații fără căpitan: pe perechi, în triunghi, în pătrat, în
cerc, două linii față în fața;
5. circulația mingii spre stânga, sau dreapta.

Exerciții de bază (fără minge), pentru î nvățarea paselor din deplasare:
1. pe perechi la distanța de 3 metri unul de altul, jucătorii își pasează mingea
alergând pe loc;
2. jucătorii așezți în cerc, cu căpitan la centru, se deplasează primind mingea pe
raza cercului;
3. jucătorii în șir, paseaz ă din alergare, succesiv stânga dreapta și reprimind
mingea, se reîntorc în dribling la coada șirului;
4. pase în 2 -3 jucători care se deplasează înainte;
5. pase în 3 jucători cu schimb de locuri.

Exerciții de consolidare a însușirii paselor:
 Prindere, pivotare, pasă deplasare;
 Prindere, dribling, oprire, pasă, deplasare;
 Prindere, fentă, pivotare dribling, oprire, pasă și deplasare;
 Alergare, prindere, dribling, pasă de deplasare.

B. Driblingul (conducerea mingii)
Driblingul reprezintă o acțiune tactică individuală fundamentală de atac
prin care jucătorul se deplasează în teren realizând un demarcaj cu mingea.

Clasificarea driblingului
 după momentul efectuării: pe loc, din mers, din alergare;
 după modul de execuție: înalt, mediu, jos.

Metodica î nvățării driblingului
Învățarea driblingului se va efectuat cu ambele mâini, obișnuind elevul să
privească înainte. Mingea este împinsă spre sol printr -o mișcare de extensie a
antebrațului pe braț și de flexie a palmei de antebraț.

24
Exerciții de bază :
1. Prezentarea tehnicii: jucătorul ocupă poziția fundamentală, ține mingea
cu două mâini în dreptul pieptului, trece mingea în mâna dreapta și o împinge pe
sol oblic spre înainte;
2. Dribling: de pe loc, din mers, din alergare, cu mâna dreaptă, cu mâna
stângă ;
3. Dribling: spre înainte cu ocolire de obstacole, cu spatele, ghemuit;
4. Dribling: cu trecerea mingii pe la spate, printre picioare, piruete, cu
schimbare de direcție.

Jocuri pregătitoare
 Ștafete combinate cu dribling – pase, dribling – aruncări la co ș, dribling cu
schimbări de direcție;
 Leapșa în dribling individual și pe perechi;
 Mingea pe cărare, etc.

C. Aruncarea la coș
Aruncarea la coș reprezintă acțiunea tehnico – tactică individuală de atac
prin care un jucător încearcă să înscrie puncte în co șul advers.
Clasificarea aruncărilor la coș:
1. După poziția jucătorului:
 de pe loc:
– cu o mână: de la umăr, de sus;
– cu două mâini: de la piept, de deasupra capului;
– semicârlig;
 din deplasare:
– cu o mână:
– de sus din dribling;
– de sus din alergare;
– din semicârlig.
 din săritură.
2. după distanță:
 din apropierea coșului (2 m);
 de la semidistanță (2 -5 m);
 distanță (peste 5 m);

Metodica învățării aruncării la coș de pe loc
Prezentarea modelului de aruncare la coș cu două mâini de deasupra
capului:
Jucătorul aflat în poziție fundamentă, ține mingea în priză simetrică
deasupra capului. Brațele cu antebrațele formează prin flexia coatelor un unghi
apropiat de 90 grade, coatele sunt orientate înainte și ușor obli c în exterior.
Aruncarea începe prin împingerea mingii în sus spre înainte ca urmare a
mișcării de extindere a articulațiilor coatelor, urmată de o mișcare de biciuire
efectuată de articulația pumnului.

25

Exerciții pentru învățarea aruncării la coș de pe lo c
 aruncarea mingii de la distanță mică (1 metru), din unghi de 45 grade
față de panou, cu o singură mână;
 aruncarea mingii din trei unghiuri de bază diferite (dreapa, stânga, față);
 aruncarea mingii de la 2 -3 metri , cu atenție la traiectoria mingii.

Exerciții și jocuri pregătitoare
 Ștafeta cu dribling și aruncare la coș;
 Cine înscrie mai multe coșuri în 30 secunde, 40 secunde, 60 de secunde;
 Cine marcă mai multe coșuri din 20 de aruncări de pe loc sau din
dribling.

Metodica învățării aruncării la co ș din deplasare
Abordează separat însușirea aruncării la coș din alergare și din dribling,
insistând pe respectarea regulilor pașilor și a coordonării dintre brațul de aruncare
și piciorul din partea opusă, în momentul aruncării.

Exerciții imitative (fără minge):
 Alergare, desprindere pe un picior, lovire cu palma mâinii opuse piciorului
de impulsie a unui obiect suspendat (panou, plasa coșului);

Învățarea aruncării la coș din dribling
 De la distanța de 1,5 metri, din unghi de 45 de grade față de panou, c u
mingea în poziție asimetrică ținută în 2 mâini, se execută pășirea pe piciorul stâng,
desprindere în săritură și aruncare la coș.
 Același exercițiu de la distanța de 2,5 metri de coș, dar cu aterizare pe
ambele picioare.

C. Recuperarea mingii la panou
Recuperarea mingii la panou reprezintă acțiunea tactică individuală
fundamentală de reintrare în posesie a mingii prin luptă la un panou ca urmare a
pierderii ei printr -o aruncare la coș nereușită.

Jocuri pregătitoare
 cine execută mai corect recuperarea m ingii și aruncarea la coș din săritură
sau vole;
 cine execută mai multe recuperări în 60 de secunde;
 ștafeta baschetbalistului.

26
2.3.4. Metodica învățării jucării mingii (a instruirii acțiunilor de joc)

În învățarea jucării mingii, este necesar să se țină seama de încadrarea
acțiunilor de joc în structurile specifice jocului. Când se începe învățarea,
exercițiile și mijloacele se vor încadra într -o ordine prestabilită, obligatorie
corespunzătoare jocului, astfel:
 exerciții pentru învățarea acțiunil or de joc;
 exerciții pentru învățarea fazelor de joc (structuri de joc specifice);
 exerciții pentru învățarea situațiilor de atac și apărare;
 exerciții pentru învățarea jocului.
Învățarea jucării mingii, se realizează pentru fiecare acțiune de joc prin:
exerciții izolate (analitice), exerciții complexe, jocuri (școală, cu temă, de
pregătire, cu efectiv redus sau normal) și competiții.

Stadiile și cerințele învățării jocului de baschet
Instruirea jocului de baschet cuprinde mai multe stadii. Instruirea pe rmite
studierea în profunzime a caracteristicilor și priorităților privind conținutul final
al instruirii. Aceste stadii sunt: învățarea (inițierea), corectarea, fixarea –
consolidarea și perfecționarea. Ele trebuie înțelese ca etape mentale didactice
menite să rezolve sarcinile operaționale. Pentru fiecare stadiu trebuie respectate o
serie de cerințe și recomandări necesare în procesul de instruire.

a. Cerințe și recomandări pentru stadiile de învățare (inițierea) -corectare:
 se pune accent pe demonstrație (solicită intens analizatorul vizual);
 se supraveghează atent exersarea pentru a nu forma deprinderi greșite;
 exerciții optime, bine alese, repetate aproximativ în aceeași ordine;
 se stabilesc un număr optim de repetări, cu pauze dese, active, cu jocuri
dinamice, simple, ușor de organizat care să stimuleze și să încurajeze
permanent elevii;
 accent de la începutul învățării fiecărei acțiuni pe exersarea globală;
 folosirea mingii încă de la începutul instruirii.

b. Cerințe și recomandări pentru stadiile de fixare – consolidare și
perfecționare:
 se va urmări dezvoltarea capacității de concurs;
 se va pune accent pe constanță, precizie și pe eficiența acțiunii de joc;
 se va consolida mai întâi aspectul dominant al execuției, apoi al detaliilor,
perfecționarea realizându -se în aceeași ordine;
 se va pune accent pe exersarea multiplă în cadrul exercițiilor complexe, în
cadrul jocurilor școală și cu temă;
 competiția să reprezinte mijlocul de bază pentru consolidarea și perfecționarea
acțiunilor de joc, în lecția de educație fizică.

27
Etapele însușirii acțiunilor de joc în baschet
Acțiunea de joc, element structural de bază al jocului de baschet cuprinde
toate componentele jocului și al pregătirii, respectiv: fizică, tehnico -tactică,
teoretică, psihică, etc, structurate în elemente, după cum urmează: sarcina parțială,
analiza, pregătirea – deplasarea, decizia și execuția propriu -zisă. Pentru însușirea
eficientă a acțiunilor de joc este necesar să se parcurgă toate elementele acesteia.

Învățarea – corect area acțiunilor de joc, poate fi realizată parcurgând
următoarele etape:
a. Etapa condițiilor izolate de joc (etapa exercițiilor și corectărilor analitice
a acțiunilor de joc);
b. Etapa condițiilor apropiate de joc ( etapa execuției acțiunii în faze și
structuri de joc);
c. Etapa condițiilor de joc (etapa execuției acțiunilor în jocuri și competiții).

a. Etapa condițiilor izolate de joc
 reprezintă etapa execuțiilor și corectărilor în condiții analitice a acțiunii
de joc;
 este specifică tuturor stadiil or de pregătire și urmărește în principal
însușirea corectă a aruncării la coș și însușirea corectă a structurilor de bază (a
mecanismului de bază a aruncării), a acțiunilor de joc, corelată cu jucarea
specifică a mingii (elementele acțiunii de joc);
 proce deele specifice acțiunii de joc care urmează a fi învățate sunt scoase
din acțiunile și fazele de joc, pentru a se insista asupra mecanismului de bază a
execuției.
Obiective operaționale:
 să cunoască execuția corectă a acțiunilor tactice, a scopului, efic ienței și
randamentului acestui joc;
 să execute corect fiecare element de joc.
Procedee metodice -mijloace:
1. Explicarea și demonstrarea fiecărui element de joc.
Se poate realiza prin:
– exerciții realizate de profesor sau de un elev mai avansat;
– vizionarea jo curilor și antrenamentelor de baschet;
– vizionări de casete, filme, chinograme, etc.
2. Execuția izolată a elementelor de joc.
Se poate realiza prin:
– exersarea fragmentară a execuției;
– exersarea integrală a execuției;
– exersarea integrală a execuției cu accent pe aspectele cheie sau pe fiecare
element al acțiunii de joc.
3. Execuții în condiții ușurate a acțiunii de joc.
Se poate realiza prin repetarea izolată a acțiunilor de joc în formații de 2,3 sau
mai mulți jucători.

28
b. Etapa condițiilor apropiate de joc
Reprezintă etapa execuțiilor în faze și structuri de joc și urmărește
încadrarea elementelor de joc în acțiuni de joc și a acestora în faze specifice
structurilor fundamentale din care fac parte.
Obiective operaționale:
 să execute corect elementele de joc în acțiunea de joc specifică;
 să execute procedeul tehnic cu atributele solicitate de acțiunea de joc din
care face parte – direcție, forță, viteză;
 să repete acțiunea de joc în condițiile corespunzătoare efortului specific
jocului și a realizării constante a acestuia;
 să repete acțiunile de joc încadrate în faze, structuri, situații fundamentale,
în condiții variate și mereu schimbătoare;
 să repete acțiunile de joc în prezența adversarilor, în condiții cât mai
apropiate jocului.

Procedee metodice – mijloace
1. Exerciții complexe și structuri de exerciții specifice fazelor, situațiilor
fundamentale de joc, a reprizelor;
2. Exerciții cu mai multe mingi, pentru repetarea acțiunilor de joc în tempoul
jocului;
3. Exerciții și structuri localizate la coș și în ter en, pe zone.
Exercițiile complexe și structurile de joc vor fi alcătuite după nivelul de joc
specific nivelului de pregătire și în concordanță cu formația de joc.

c. Etapa condițiilor de joc
Această etapă este denumită și etapa execuției acțiunilor în jo curi și
competiții, deoarece mijloacele folosite sunt în exclusivitate jocurile.
În această etapă se urmărește încadrarea acțiunilor de joc, în joc.
Obiective operaționale:
 să încadreze acțiunile de joc în faze de atac și apărare;
 să încadreze acțiunile de joc în situațiile fundamentale;
 să încadreze acțiunile de joc în partide și jocuri;
 să încadreze acțiunile de joc, fazele și situațiile fundamentale în sistemul
de joc al echipei (formația de joc);
 să încadreze acțiunile în evoluția jocului sub aspectul scorului;
 să folosească acțiunile jocului cu adversari cu pregătire diferită;
 să încadreze acțiunile de joc în cadrul jocurilor oficiale.

Procedee metodice – mijloace
Sunt concepute ca exerciții complexe sub formă de joc, fiind constituite din
jocuri pre gătitoare care să asigure repetarea multiplă a acțiunilor specifice în
condițiile jocului bilateral. Principalul mijloc specific al acestei etape sunt
jocurile.

29
Sistematizarea jocurilor
1. Jocuri dinamice. Sunt jocuri cu elemente din jocul de baschet în care
repetarea unei acțiuni de joc se face în cadrul exercițiilor cu caracter de întrecere
individuală sau pe echipe (ex.: cine înscrie cele mai multe coșuri din 20 de
aruncări);
2. Jocurile școală. Aceste jocuri se organizează de obicei între două echipe
din același colectiv, fie cu efectiv normal, fie cu efectiv redus (1×1, 2×2, 3×3, 4×4,
5×5), pe teren normal sau redus.
Caracteristica principală a acestor jocuri este faptul că evoluția scorului nu
interesează, profesorul sau antrenorul putând interveni o ri de câte ori este cazul
întrerupând jocul, pentru aprecieri, observații sau corectări.
În cadrul acestor jocuri se stabilesc sarcini sau se creează condiții care să
permită repetarea multiplă și în condiții de joc a acțiunilor ce urmează a fi învățate,
repetate sau perfecționate.
3. Jocurile cu temă. Constituie o formă mai evoluată a jocului școală.
Caracteristica principală a acestor jocuri constă în faptul că tema modifică
regulamentul, ceea ce înseamnă că, la nerespectarea temei de joc, acesta se
întrerupe ca la orice greșeală regulamentară.
Tema care se fixează are menirea de a favoriza repetarea multiplă și în
condiții de joc a acțiunilor care urmează a fi consolidate sau perfecționate.
Jocurile cu temă se organizează între echipe din cadrul aceluiași colectiv,
cu efectiv normal sau redus, pe teren redus sau pe teren normal.
După începerea jocului nu se poate interveni pentru corectări, indicații,
decât în condițiile stabilite de regulament.
4. Jocurile de antrenament. Jocurile de antrenament au un ca racter mai
complex. Ele se vor organiza de obicei cu echipe cu efectiv normal și au ca scop
atât repetarea acțiunilor de joc în cadrul strict al jocului regulamentar, cât și
verificarea nivelului de pregătire și de încadrare a acțiunilor de joc în cadrul
jocului cu efectiv normal pe teren normal. Desfășurarea acestor jocuri presupune
fixarea unor sarcini pe linia prfecționării, ce cuprind de regulă acțiunile de joc
cuprinse în instruire. După începerea jocului profesorul sau antrenorul nu mai
poate interve ni decât în situația jocului întrerupt (minut de întrerupere sau pauză
între reprize).
5. Jocuri cu verificare (amicale). Sunt jocuri cu un caracter complex, fiind
organizate cu echipe din afara colectivului (schimburi bilaterale cu alte echipe,
cupe amica le, competiții cu scop de pregătire). Aceste jocuri au ca scop principal
verificarea nivelului de pregătire a echipei într -o anumită perioadă de instruire,
modul de instruire și posibilitățile de aplicare a diferitelor combinații în atac, a
diverselor schi mbări în sistemul de atac sau apărare a echipei, a integrării unor
jucători în angrenajul echipei, etc.
Desfășurarea acestor jocuri presupune fixarea anumitor sarcini concrete pe
oameni și zone, în fazele de atac și de apărare în vederea asigurării unei re petări
și verificări eficiente. Aceste sarcini se fixează în sedințe de pregătire a jocurilor.

30
După începerea jocului nu se mai poate interveni decât în situația jocului
întrerupt. În timpul jocului se notează cele mai semnificative situații reușite sau
nereușite, cauzele lor. Unele dintre acestea vor face obiectul discuțiilor din
minutele de întrerupere și pauzele dintre reprize, altele vor fi prezentate în sedința
de analiză a jocului. Concluziile care se desprind după joc, vor fi valorificate în
următo area perioadă de pregătire.
Un aspect deosebit de important al jocurilor de verificare îl constituie
alegerea adversarului pentru fiecare joc, care se face în funcție de etapa de
pregătire, valoarea și particularitățile acestuia și mai ales în funcție de n ecesitățile
echipei proprii.
6. Jocurile oficiale. Sunt jocurile care se desfășoară în timpul competițiilor
oficiale interne sau internaționale, de diferite nivele de vârstă. În aceste jocuri
scopul principal al fiecărei echipe este de cele mai multe ori v ictoria. Există
situații când, în cadrul acestor jocuri se urmărește câștigarea unei singure reprize,
sau a unui număr coșuri, suficiente pentru a trece într -o etapă viitoare a unei
competiții, deci pentru realizarea unui obiectiv.
De asemenea sunt jocuri, care datorită diferenței mari de valoare dintre
echipe, se poate urmări în cadrul jocului în mod special perfecționarea unor
acțiuni care interesează instruirea în etapa următoare.

2.4. Particularități anatomo – funcționale și psihice ale elevilor
din ciclul gimnazial
2.4.1. Dezvoltarea morfo – funcțională la 11 -14 ani
Între 11 -14 ani copilul parcurge o etapă deosebit de dinamică în creștere și
dezvoltare, fiind perioada de încheiere a copilăriei și începerea transformărilor
care duc la maturizare.
Procesele de creștere și dezvoltare somatică și sexuală sunt mai accentuate
decât în perioada anterioară. Asistăm la o etapă de accentuare a procesului de
osificare în care toracele se dezvoltă accentuat.
Ligamentele și articulațiile sunt slab dezvoltate fiin d puțin rezistente la
tracțiuni și întinderi.
Creșterea taliei și greutății cunoaște o alternanță sezonieră, cu maximul în
perioada aprilie -iulie. (Fachini F., 2004). Asistăm la o perioadă de modificări
importante ale proporțiilor corporale și accentuare a dimorfismului sexual.
Fetele cresc mai repede (cl. VI – VII), iar băieții mai târziu (VII – VIII) și
datorită acestor pusee, rezultă o înfățișare nearmonioasă (brațe lungi, piept îngust,
picioare lungi etc.). Există pericolul unor deformări ale coloanei vertebrale.
Prin prelungirea segmentelor și a fibrelor musculare oboseala se instalează
rapid în timpul efortului fizic, copiii având și o capacitate de coordonare scăzută.
Spre sfârșitul perioadei la băieți, se dezvoltă musculatura, iar la fete încep
depu nerile de țesut adipos mai ales în jurul bazinului. Forța mușchilor flexori este
mai mare decât cea a extensorilor.

31
Sistemul nervos cunoaște, la nivelul scoarței cerebrale, puține modificări,
menținându -și plasticitatea. Predominantă este excitația, dar i nhibiția se dezvoltă
rapid favorizând procesele de analiză și sinteză. Reflexele condiționate și
stereotipurile devin mai stabile existând tendința de iradiere a proceselor de
excitație, aceasta făcând dificilă învățarea mișcărilor noi. Educația fizică și sportul
sunt inestimabile din acest punct de vedere perfecționând procesele nervoase,
sporind randamentul intelectual și fizic al copiilor.
Se înregistrează o creștere a funcției respiratorii dublată și de mărirea
capacității vitale, a debitului respirator maximum și minimum care, la sfârșitul
perioadei, măresc capacitatea de efort și rezistență. Greutatea plămânilor este de
660 gr. la 12 -13 ani (față de 1000 gr. la un adult). Capacitatea vitală atinge 3500
cm3.
Dezvoltarea aparatului cardio – vascular se f ace în ritm lent, dar continuu
existând diferențieri între băieti și fete. Există și o mare labilitate a funcționării
aparatului cardio -vascular, care poate duce la dereglări funcționale. Volumul
inimii crește mult față de dezvoltarea vaselor sanguine. Se mărește numărul
globulelor roșii și cantitatea de hemoglobină din sânge. Valorile sistemului
sistolic și debitul cardiac maxim sunt mult diferite față de adult.
Tabloul general al dezvoltării cunoaște „furtuna vegetativă”. Prin acțiunea
anabolizantă a horm onilor sexuali și prin apariția în sânge a unor metaboliți acizi,
noi, care conduc la o hiperexcitabilitate cortico -viscerală marcată.

2.4.2. Dezvoltarea psihică

Dezvoltarea psihică are, în această perioadă, un caracter complex și
contradictoriu. Copiii se angajează cu entuziasm în diverse forme de activitate
dezvoltându -și astfel aptitudinile și talentul.
Gândirea în progres evident, reclamă în orice act de învățare și înțelegere
sprijinirea pe intuiție: atenția este instabilă, posibilitățile de concentrare sunt
restrânse, voința slab dezvoltată.
Spiritul de imitație este puternic: emoțiile au un caracter solid, copilul este
ușor impresionabil, cu dispoziții labile ce alternează rapid de la voioșie la apatie
care se exteriorizează cu usurință în c onduita lui. Alături de activitatea școlară,
sunt preferate jocurile dinamice, deși, datorită insuficienței dezvoltării, a inhibiției
condiționate, copilul nu respectă cu strictețe regulile.
Conduita e caracterizată prin voiciune, printr -o tendința irezist ibilă spre
mișcare; copilul este gata oricând să se joace, se atașează cu usurință de adult și
se străduiește să execute cât mai corect și fără obiecții sarcinile; simte nevoia să
fie apreciat și lăudat.
Apar unele fenomene negative, în comportamentul vârs tei, băieții având
tendințe de supraapreciere, îngâmfare, spirit vindicativ, vedetism, iar fetele având
tendințe de subestimare, demobilizare, lipsă de curaj și hotărâre etc.

32

CAPITOLUL 3.
ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

3.1. Scopul și sarcinile cercetării

Subiecții cercetării sunt elevii clasei a VI C.
Cercetarea s -a realizat pe un număr de 22 elevi, (9 băieți și 13 fete). La
începutul cercetării (15.09.2016) au fost parcurse testele inițiale care au reflectat
stadiul capacității motrice al ele vilor.
Cercetarea s -a încheiat cu testarea finală (26.05.2017) care a scos în
evidență un progres față de testarea inițială.
Scopul cercetării este să compar rezultatele obținute prin diferite metode de
instruire, folosind anumite tehnici de pregătire. Lucrul pe care l -am vizat a fost să
scot în evidență plusul pe care îl aduc folosirea structurilor de joc în predarea
jocului de baschet la clasele gimnaziale.

3.2. Ipoteza cercetării

În studiul nostru am pornit de la premiza că introducerea structurilor de joc
în cadrul lecției de educație fizică și sport asigură creșterea eficienței lecțiilor de
baschet și atingerea facilă a obiectivelor vizate.
Folosirea structurilor tehnice de joc, concepute de cadrul didactic împreună
cu elevii contribuie la formarea și dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice și la
învățarea jocului de baschet mai repede, la elevii din ciclul gimnazial.

3.3. Locul și perioada desfășurării studiului

Cercetarea s -a desfășurat în perioada 19.09.2016 – 26.05.2017 la Școala
Gimnazială „Constantin Platon” Bacău.
Cercetarea din lucrare am efectuat -o pe mai multe etape, după cum
urmează:
 Etapa I – alegerea temei, am efectuat -o în luna mai 2016;
 Etapa a II -a, a constat în alcătuirea indexului bibliografic și studiul
bibliografiei: (manu ale, studii, statistici cu problema temei, documente cu caracter
metodic și organizatoric, programe școlare), și s -a desfășurat în luna septembrie
2016, la Biblioteca universității ’’Vasile Alecsandri’’, Bacău;
 Etapa a -III-a, s-a materializat în alegere a eșantionului de subiecți.
În această etapă am urmărit:
 stabilirea eșantionului (10 -14.10.2016);
 testarea inițială (TI) (pretextul) privind nivelul de dezvoltare a
capacității unor aptitudini psihomotrice, prin bateria de teste,
(17 – 28.10.2016)
 Etapa a-IV-a, experimentală (propriu -zisă), a cuprins perioada
1.-18.11. 2016 și 13.02. -12.05.2017.

33

În această etapă au fost create și aplicate exerciții specifice dezvoltării
aptitudinilor psihomotrice și exerciții de natură creativă în cadrul disciplinei
baschet.
Pe parcursul experimentului s -au efectuat testări intermediare, corective
de tip feed -back, pentru optimizarea și corijarea factorului experimental .
 Etapa a -V-a, postexperimentală a cuprins perioada 15.05 – 26.05.2017 și
a avut urmă toarele obiective:
 testarea finală (TF) prin aplicarea bateriei de teste (15.05. -19.05.2017).
 întabelarea, ordonarea și analiza datelor obținute, (22.05 -26.05.2017);
 înregistrarea statistico -matematică a rezulatelor obținute și
interpretarea acestora: 22.05 – 26.05.2017;

Eșantionul de subiecți

Tabel 3.1.
Nr.
crt. Numele și prenumele
elevilor Vârsta
(ani) Înălțimea
(cm) Greutate a
(Kg)
1. A. Mihai 13 1,56 52
2. A. Georgiana 13 1,50 48
3. B. Andrei 12 1,58 49
4. B. Ilinca 12 1,50 43
5. B. Maria 12 1,53 45
6. C. Bianca 12 1,49 48
7. C. Maria 12 1,52 35
8. D. Andrei 13 1,53 38
9. G. Ana 12 1,54 46
10. L. Neculae 13 1,59 49
11. O. Ștefăniță 12 1.53 42
12. I. Alesia 12 1,48 40
13. M. Smaranda 11 1,58 48
14. R. Miruna 12 1,49 41
15. R. Vlăduț 12 1,52 44
16. P. Ramona 12 1,46 48
17. M.Ștefania 12 1,50 46
18. N. Andreea 12 1,56 48
19. S. Ștefan 13 1,57 49
20. S. Gicu 12 1,48 43
21. Ț. Andreea 12 1,45 37
22. U. Sorin 12 1,53 48

34
3.4. Metode de cercetare folosite

În studiul pentru lucrarea de față am folosit următoarele modele de
cercetare:

1. Studiul bibliografic
Pentru realizarea documentării privind tematica acestei cercetări am
consultat și studiat următoarele tipuri de materiale bibliografice: cărți, articole,
studii și cercetări de specialitate din literatura națională și internațională.
Această metoda de cercetare presupune o informare temeinică și
permane ntă asupra “producției” știintifice a domeniului care urmează a fi cercetat,
din care poate să reiasă și tendința evoluției ulterioare a cercetăriii.
Studiul bibliografic presupune o analiză critică a literaturii științifice,
expunerea ideilor mai importa nte și a surselor de proveniență.
Analiza și generalizarea materialelor documentare reprezintă prima etapă a
lucrului asupra unui anumit domeniu care urmează să fie cercetat constituind o
metodă valoroasă de cercetare științifică.
La conceperea lucrării am studiat cărți despre: jocul de baschet cu
componentele tehnice specifice acțiunilor de joc, structurile de joc aplicabile,
particularitățile antrenamentului la această vârstă, metodologia de cercetare și
prelucrarea statistică a datelor.
Materialul stu diat mi -a oferit importante puncte de reper în alcătuirea
lucrării, cum ar fi:
 obiectivele urmărite în cadrul instruirii;
 obiectivele pregătirii fizice, tehnice, tactice, psihologice și teoretice;
 caracteristicile jocurilor de mișcare pregătitoare și a bas chetului;
 modele de joc și componența echipei;
 particularitățile morfo -fiziologice și psihice ale perioadei antepubertare;
 aspecte privind rolul educativ al jocului de baschet;
 influențele practicării jocului de baschet asupra organismului.

2. Ancheta sub formă de chestionar
Chestionarul reprezintă un mod de realizare a anchetei.
Ancheta urmărește studiul opiniilor, motivelor, aptitudinilor, obiceiurilor,
manierelor de a lua decizii și de a se comporta, a indivizilor sau a grupurilor
specifice.
Pentru ușurarea muncii am folosit un formular tipărit.
Chestionarul m -a ajutat să observ dacă tema cercetării are căutare în rândul
copiilor. Am întocmit un chestionar pentru copii (Anexa 1). Pe baza răspunsurilor
primite am luat decizia de a începe lucrarea cu i deea de a atinge punctele sensibile,
rezultate din rezolvarea chestionarelor.

35
3. Observația
’’Observația este considerată primul moment al cercetării experimentale.
Este contemplarea intenționată a unui obiect, document, fenomen, proces.’’(Paul
Fraiss e, 1988).
Scopul și sarcina observației este culegerea de date concrete care să permită
o analiză știintifică la finalul cercetării generalizare.
Observația reprezintă o metodă de cercetare foarte des utilizată, prin care
am urmărit și consemnat modul în care subiecții reacționează la sarcinile propuse,
modul în care își organizează acțiunea, felul în care abordează situația tactică,
modul în care își coordonează acțiunile de joc, reacțiile subiective la propriul
comportament, la randamentul său, la eșec sau la succes.
Această acțiune am structurat -o astfel:
 Preliminar am observat:
 componența echipei;
 omogenitatea echipei;
 nivelul de dezvoltare fizică;
 nivelul capacității motrice;
 nivelul calităților motrice;
 frecvența participării individuale;
 interesul de participare la lecție;
 calitatea lectiei de educație fizică și sport.
 În timpul cercetării am observat:
 modul de execuție al comenzilor;
 receptivitatea elevilor;
 influența efortului specific asupra subiecților;
 evoluția clasei experiment;

4. Metoda experimentală reprezintă un sistem complex de cunoaștere a
realității care verifică o relație presupusă (dată de ipoteză) dintre două fenomene,
prin provocarea și controlul acestora de către experimentator.
Experimentul este alcătuit pe baza variabilelor e xperimentale.
a. Variabila independentă
Factorul manipulat de către experimentator se numește variabila
independentă.
În cadrul acestui experiment, variabila independentă e construită dintr -un
program de exerciții care formează structuri specifice sarcini lor de joc, precum:
 Structuri pentru prinderea – ținerea – protecția și pasarea mingii;
 Structuri pentru conducerea mingii – driblinguri;
 Structuri pentru aruncarea la coș;
 Structuri pentru recuperarea mingii la panou;
 Structuri pentru jocul în atac – demarcajul, depășirea, pătrunderea, dă și
du-te, blocajul, încrucișarea;
 Structuri pentru marcaj – acțiune tactică individuală de apărare (apărarea
om la om);

36
 Structuri pentru atac și contraatac;
 Structuri pentru pregătirea fizică specifică.

b) Variabila dependentă
Factorul modificat de către variabila independentă se numește variabila
dependentă.
Variabila dependenta în cadrul cercetării de față o constituie îmbunătățirea
adusă jocului de baschet prin introducerea structurilor de joc în antrenament.

Variabila dependenta a fost determinata prin intermediul urmatoarelor
teste/probe de control:
1. Proba de dribling – se parcurge traseul din diagrama de mai jos dus –
întors, realizându -se 32 schimbări de direcție, folosind obligatoriu, pe rând,
ambele mâini.

Fig. 3.1. Traseu – probă dribling
2. Proba de aruncare la coș – se execută 10 aruncări libere la coș, de pe loc,
de la distanța de 4 m față de panou.
3. Proba de apărare – se parcurge traseul din diagramă cu plecarea
jucătorului de la punctul 1 către 2 cu piciorul drept înainte, din 2 la 3 cu pași
adăugați, din 3 la 4 cu piciorul stâng înainte, cu pași adăugați din 4 la 1. Întregul
traseu se repetă de 3 ori, realizându -se în fond 4 trasee complete.

Fig. 3.2. Traseu – proba de apărare
4. Naveta – se transportă 4 cuburi dintr -un cerc cu  50 cm, în altul aflat la
10 m distanță între ele. Se pleacă din cercul gol.

1 2
3 4

37
5. Testarea
Testarea e o probă standardizată în ceea ce privește administrarea,
interpretarea și cotarea ei și ca re furnizează date asupra anumitor caracteristici
psihofiziologice sau psihice ale anumitor sarcini.
Testele reprezintă instrumente de lucru standardizate cu valoare de model
elaborate pe cale experimentală în scopul evaluării capacităților fizice ale
subiecților aflați în aceeași situație.
Testele m -au ajutat să evaluez munca depusă și s -o eficientizez căutând
mijloacele optime pentru desfășurarea procesului de instruire.
Am realizat o testare inițială (TI) și o testare finală (TF) care a indicat
progres ul și îmbunătațirea dezvoltării capacității motrice a elevilor.

6. Metoda statistică este o metodă de prelucrare și interpretare a datelor
rezultate în procesul de cercetare fiind indispensabilă oricărui cercetător sau
specialist al domeniului.

Media aritmetică
S-a calculat cu scopul de a servi ca indicator comparativ și pentru a fi
introdusă în formula de calcul a semnificației dintre medii.
S-a calculat după formula:
Σ – suma;
X – valorile individuale obținute;
n = numărul de cazur i.

Procentul de progres individual:
Formula de calcul pentru procent:

P = [100 – (TF x 100 / TI)] / 100;

unde: P = procent;
TF = timp Testare Inițială;
TI = ti mp Testare Finală.

7. Metoda grafică
Reprezentarea datelor prin metoda grafică, se folosește în strânsă legătură
cu metoda statică și are ca scop principal o mai bună prezentare în urma analizei
statistice a rezultatelor obținute la sfârșitul analizei co mparative.

38

3.5. Desfășurarea cercetării

Acest studiu l -am realizat pe parcursul anului școlar 2016 – 2017, la Școala
Gimnazială „Constantin Platon”, din Bacău, unde subiecții studiului nostru își
desfășoară lecțiile de educație fizică și sport.

În cursul cercetării am mi -am proiectat activitatea astfel:
 În perioada noiembrie – decembrie 2016, am urmărit să dezvolt calitățile motrice
de bază și să inițiez subiecții în procedeele specifice jocului cu și fără minge.
Jocul bilateral dă posibilitate a elevilor să -și manifeste și compare calitățile și
priceperile/deprinderile motrice dobândite.
 În perioada (16.01.07 – 07.04.07) m -am axat pe continuarea dezvoltării calităților
motrice de bază și pe consolidarea procedeelor tehnice cu mingea. Am introdu s
în cadrul procesului de instruire și acțiunile tactice individuale/colective de
atac/apărare. Acestea au fost exersate cu precădere în cadrul jocurilor bilaterale,
jocuri care nu au lipsit de la nici o oră.
 În ultima parte a cercetării (19.04.07 – 12.05. 07) prioritare în procesul de instruire
au fost acțiunile tactice individuale/colective de atac și apărare. Concomitent cu
acestea, dintre calitățile motrice am pus accent doar pe dezvoltarea îndemânării.
Din punct de vedere tehnic m -am ocupat de consolida rea procedeelor specifice
jocului cu mingea.
 Cercetarea se încheie cu o testare finală care confirmă îndeplinirea cu succes a
ipotezei lucrării.

39
CAPITOLUL 4
REZULTATELE CERCETĂRII ȘI ÎNTERPRETAREA LOR

4.1. Prezentarea și analiza datelor :

Tabel 4.1. Rezultate – testare inițială (TI)

Nr.
crt. Numele si
prenumele Proba de
dribling
(sec.) Proba de
apărare
(sec.) Aruncare
(nr. coșuri) Naveta
(sec.)
1. A. Mihai 48,3 23,4 3 24,5
2. A. Georgiana 47,2 21,7 2 25,3
3. B. Andrei 52,3 22,8 4 24,7
4. B. Ilinca 44,2 22,6 1 24,3
5. B. Maria 43,9 23,0 3 26,5
6. C. Bianca 47,3 21,3 4 25,2
7. C. Maria 48,5 24,0 3 25,0
8. D. Andrei 44,4 20,5 5 26,0
9. G. Ana 47,0 23,6 4 25,0
10. L. Neculae 48,1 26,1 3 23,1
11. O. Ștefăniță 43,2 25,0 6 25,0
12. I. Alesia 42,8 22,0 5 26,0
13. M. Smaranda 42,5 22,6 3 25,6
14. R. Miruna 43,6 23,3 3 22,5
15. R. Vlăduț 42,8 21,4 2 21,9
16. P. Ramona 53,4 27,5 1 24,5
17. M.Ștefania 52,7 28,2 1 26,3
18. N. Andreea 47,8 26,6 3 23,6
19. S. Ștefan 42,6 21,4 4 22,6
20. S. Gicu 43,6 25,7 3 24,5
21. Ț. Andreea 47,3 23,9 1 26,5
22. U. Sorin 43.5 24.4 3 24,7

40

Tabel 4.2. Rezultate – testare finală (TF)

Nr.
crt. Numele și
prenumele Proba de
dribling
(sec.) Proba de
apărare
(sec.) Aruncare
(nr. coșuri) Naveta
(sec.)

1. A. Mihai 44,5 22,0 5 22,0
2. A. Georgiana 45,0 21,1 4 24,0
3. B. Andrei 48,5 21,8 5 22,2
4. B. Ilinca 42,2 21,3 6 24,1
5. B. Maria 41,5 22,0 2 25,5
6. C. Bianca 46,1 20,6 5 23,2
7. C. Maria 44,4 23,0 6 24,6
8. D. Andrei 40,3 19,5 7 24,0
9. G. Ana 45,5 22,5 5 25,0
10. L. Neculae 46,0 24,2 4 20,1
11. O. Ștefăniță 41,2 23,0 6 23,6
12. I. Alesia 40,8 21,0 5 23,0
13. M. Smaranda 42,0 22,1 4 24,1
14. R. Miruna 41,4 21,3 5 20,3
15. R. Vlăduț 40,8 21,1 5 21,2
16. P. Ramona 48,3 25,5 3 23,5
17. M.Ștefania 51,7 26,1 2 24,5
18. N. Andreea 46,3 26,1 3 22,4
19. S. Ștefan 41,2 21,1 4 22,3
20. S. Gicu 41,7 23,7 5 23,5
21. Ț. Andreea 44,3 22,7 4 24,4
22. U. Sorin 41.5 22.4 5 23,7

41

Tabel 4.3. Centralizator teste de evaluare

Nr.
crt
Numele si
prenumele
Proba de
dribling (sec.) Proba de
apărare (sec.) Aruncare
(nr.cosuri) Naveta (sec.)
TI TF TI TF TI TF TI TF
1. A. Mihai 48,3 44,5 23,4 22,0 3 5 24,5 22,0
2. A. Georgiana 47,2 45,0 21,7 21,1 2 4 25,3 24,0
3. B. Andrei 52,3 48,5 22,8 21,8 4 5 24,7 22,2
4. B. Ilinca 44,2 42,2 22,6 21,3 1 6 24,3 24,1
5. B. Maria 43,9 41,5 23,0 22,0 3 2 26,5 25,5
6. C. Bianca 47,3 46,1 21,3 20,6 4 5 25,2 23,2
7. C. Maria 48,5 44,4 24,0 23,0 3 6 25,0 24,6
8. D. Andrei 44,4 40,3 20,5 19,5 5 7 26,0 24,0
9. G. Ana 47,0 45,5 23,6 22,5 4 5 25,0 25,0
10. L. Neculae 48,1 46,0 26,1 24,2 3 4 23,1 20,1
11. O. Ștefăniță 43,2 41,2 25,0 23,0 6 6 25,0 23,6
12. I. Alesia 42,8 40,8 22,0 21,0 5 5 26,0 23,0
13. M. Smaranda 42,5 42,0 22,6 22,1 3 4 25,6 24,1
14. R. Miruna 43,6 41,4 23,3 21,3 3 5 22,5 20,3
15. R. Vlăduț 42,8 40,8 21,4 21,1 2 5 21,9 21,2
16. P. Ramona 53,4 48,3 27,5 25,5 1 3 24,5 23,5
17. M. Ștefania 52,7 51,7 28,2 26,1 1 2 26,3 24,5
18. N. Andreea 47,8 46,3 26,6 26,1 3 3 23,6 22,4
19. S. Ștefan 42,6 41,2 21,4 21,1 4 4 22,6 22,3
20. S. Gicu 43,6 41,7 25,7 23,7 3 5 24,5 23,5
21. Ț. Andreea 47,3 44,3 23,9 22,7 1 4 26,5 24,4
22. U. Sorin 43.5 41.5 24.4 22.4 3 5 24,7 23,7
Media 46,227 43,872 23,681 22,459 3,035 4,545 24,695 23,236

42
Tabel 4.4. Prezentarea procentului individual de îmbunătățire pentru fiecare din cele 4 probe de control
Nr.
crt.
Numele
și prenumele Proba de dribling
(sec) Procent
îmbunătățire
% Proba de apărare
(sec) Procent
îmbunătățire
% Aruncare
(nr. coșuri) Procent
îmbunătățire
% Naveta (sec) Procent
îmbunătățire
%

TI TF TI TF TI TF TI TF
1. A. Mihai 48,3 44,5 7,864 23,4 22,0 5,982 3 5 40 24,5 22,0 10,204
2. A. Georgiana 47,2 45,0 4,661 21,7 21,1 2,764 2 4 50 25,3 24,0 5,138
3. B. Andrei 52,3 48,5 7,265 22,8 21,8 4,385 4 5 20 24,7 22,2 10,121
4. B. Ilinca 44,2 42,2 4,524 22,6 21,3 5,752 1 6 83,33 24,3 24,1 0,823
5. B. Maria 43,9 41,5 5,466 23,0 22,0 4,347 3 2 -50 26,5 25,5 3,773
6. C. Bianca 47,3 46,1 2,536 21,3 20,6 3,286 4 5 20 25,2 23,2 7,936
7. C. Maria 48,5 44,4 8,453 24,0 23,0 4,166 3 6 50 25,0 24,6 1,600
8. D. Andrei 44,4 40,3 9,234 20,5 19,5 4,878 5 7 28,57 26,0 24,0 7,692
9. G. Ana 47,0 45,5 3,191 23,6 22,5 4,661 4 5 20 25,0 25,0 0
10. L. Neculae 48,1 46,0 4,365 26,1 24,2 7,279 3 4 25 23,1 20,1 12,987
11. O. Ștefăniță 43,2 41,2 4,629 25,0 23,0 8,000 6 6 0 25,0 23,6 5,600
12. I. Alesia 42,8 40,8 4,672 22,0 21,0 4,545 5 5 0 26,0 23,0 1,538
13. M. Smaranda 42,5 42,0 1,176 22,6 22,1 2,212 3 4 25 25,6 24,1
5,855

43
14. R. Miruna 43,6 41,4 5,045 23,3 21,3 8,583 3 5 40 22,5 20,3 9,777
15. R. Vlăduț 42,8 40,8 4,672 21,4 21,1 1,401 2 5 60 21,9 21,2 3,196
16. P. Ramona 53,4 48,3 9,550 27,5 25,5 7,272 1 3 66,66 24,5 23,5 4,081
17. M.Ștefania 52,7 51,7 1,897 28,2 26,1 7,446 1 2 50 26,3 24,5 6,844
18. N. Andreea 47,8 46,3 3,138 26,6 26,1 1,879 3 3 0 23,6 22,4 5,084
19. S. Ștefan 42,6 41,2 3,286 21,4 21,1 1,401 4 4 0 22,6 22,3 1,327
20. S. Gicu 43,6 41,7 4,357 25,7 23,7 7,782 3 5 40 24,5 23,5 4,081
21. Ț. Andreea 47,3 44,3 6,342 23,9 22,7 5,020 1 4 75 26,5 24,4 7,924
22. U. Sorin 43.5 41.5 4,597 24.4 22.4 8,196 3 5 40 24,7 23,7 4,048

44

4.2. Înterpretarea datelor

Grafic 1

45

Proba 1 – Dribling cu schimbări de direcție

Analizând rezultatele obținute la această probă (tabelele 4.1. și 4.2., graficul
1), constatăm că la testarea inițială s -a înregistrat o medie de 46,227 secunde, iar
la testarea finală media a fost de 43,872 secunde.
Creșterea între cele două testări a fost de 2,355 secunde, o creștere
semnificativă pentru o probă de viteză în regim de îndemânare.
După cum se observă în graficul 2, procentul individual de îmbunătațire
(tabelul 4 .4) este cuprins între 1,176 si 9,55 %, cu diferențe de evoluție destul de
mari între elevii testați.
Grafic 2.

7,864
4,6617,265
4,5245,466
2,5368,4539,234
3,1914,3654,6294,672
1,1765,045
4,6729,55
1,8973,1383,2864,3576,342
4,597
024681012Procent de îmbunătățire pentru proba dribling

46

Proba 2 – Proba de apărare

Analizând rezultatele obținute la această probă (tabelele 4.1. si 4.2., graficul
1), constatăm că la testarea inițială s -a înregistrat o medie de 23,681 secunde, iar
la testarea finală media a fost de 22,459 sec.
Creșterea între cele două testări a fost de 1,222 sec., o creștere semnificativă
pentru o probă de viteză în regim de îndemânare (orientare spa țio-temporală).
După cum se observă în graficul 3, procentul individual de îmbunătățire
(tabelul 4.4) este cuprins între 1,176 si 9,55 %, diferențele individuale de evoluție
caracterizând complexitatea probei.
Grafic 3.

7,864
4,6617,265
4,5245,466
2,5368,4539,234
3,1914,3654,6294,672
1,1765,045
4,6729,55
1,8973,1383,2864,3576,342
4,597
024681012Procent de îmbunătățire -proba de apărare

47
Proba 3 – Aruncări libere (4 m.)

Analizând rezultatele obținute la această probă (tabelele 4.1. și 4.2., graficul
1), constatăm că la testarea inițială s -a înregistrat o medie de 3,035 coșuri marcate,
iar la testarea finală media a fost de 4,545 coșuri reușite.
Creșterea între cele două testări a fost de 1,51 aruncări reușite, o creștere
semnificativă pentru o probă de îndemânare (precizie și concentrare).
După cum se observă în graficul 4, procentul individual de îmbunătațire
(tabelul 4.4) pleacă de la o valoare negativă -50% și ajunge la o valoare maximă
de 83, 33 %, procente ce demonstrează creșterea semificativă a îndemânării și
preciziei pe perioada exp erimentului, acestă probă caracterizând de fapt
chintesența jocului de baschet – marcarea punctelor.

Grafic 4.

4050
2083,33
-502050
28,57
2025
0025406066,66
50
004075
40
-60-40-20020406080100Procent de îmbunătățire -proba de aruncări la coș

48
Proba 4 – “Naveta”

Analizând rezultatele obținute la această probă (tabelele 4.1. si 4.2., graficul
1), constatăm că la testarea inițială s -a înregistrat o medie de 24,695 secunde, iar
la testarea finală media a fost de 23,236 secunde.
Creșterea între cele doua testări a fost de 1,459 secunde, o creștere
semnificativă pentru o probă de viteză în regim de îndemânare (orient are spațio –
temporală).
După cum se observă în graficul 5, procentul individual de îmbunătățire
(tabelul 4.4) este cuprins între 0 și 12,987 %, diferențele individuale de evoluție
caracterizând complexitatea probei.
Grafic 5.

10,204
5,13810,121
0,8233,7737,936
1,67,692
012,987
5,6
1,5385,8599,777
3,1964,0816,844
5,084
1,3274,0817,924
4,048A.M.
A.G.
B.A.
B.I.
B.M.
C.B.
C.M.
D.A.
G.A.
L.N.
O.Ș.
I.A
M.S.
R.M.
R.V.
P.R.
M.Ș.
N.A
S.Ș.
S.G.
Ț.A.
U.S.02468101214Procent de înbunătățire -proba naveta

49

Analiza chestionarelo r adesate elevilor

Analizând chestionarele am observat următoarele:
 majoritatea copiilor (62%) au spus ca jocurile de mișcare sunt distractive,
unii (23%) cred că ele dezvoltă spiritul de colaborare, iar alții (15%) că te fac mai
puternic;
 aproape jumătate (54%), cred că respectă regulile și sunt corecți când se
joacă, unii (31%) încearcă să nu se certe și să nu se supere, iar alții (15%) sunt
calmi și cuviincioși;
 mulții copii (69%) îi identifică drept conducători pe aceia dintre ei care stiu
să conducă și să organizeze grupul, unii (23%) pe cei care sunt bine pregatiți și
mai puternici, iar altii (8%) pe aceia care cunosc și respectă regulile jocului;
 majoritatea copiilor (62%) cred că jocurile de baschet au reguli pentru a
evita certurile și di scuțiile, unii (30%) afirmă că regulile asigură o bună
desfășurare a activității, iar alții (8%) cred că fără ele nu se poate desfășura jocul;
 majoritatea copiilor (54%) cred că în jocurile de baschet ies învingători cei
care își doresc mai mult victoria și sunt uniți, unii (38%) cred că învingători sunt
cei care știu să se joace și care sunt corecți și buni, iar alții (8%) îi văd învingători
pe cei mai bine pregătiți și care cunosc și respectă regulile.
 majoritatea copiilor (46%) se gândesc în timpul joc urilor cum să câștige
cinstit, unii (31%) se gândesc cum să colaboreze cu colegii pentru a caștiga, iar
alții (23%) cum să facă să câștige.

50
CAPITOLUL 5.
CONCLUZII

Concluzii:
Analiza, prelucrarea statistico -matematică și interpretarea datelor obținute,
oferă un material valoros pentru a prezenta următoarele concluzii:

1. Dezvoltarea motricității este condiționată de factori interni (necunoscuți
în caracterele ereditare și în activitatea marilor funcțiuni ale organismului) și
factori externi ( condițiile de viață, de educație, de mediu, de solicitările
organismului și diversele sale activități).
2. Aptitudinile psihomotrice se formează și se dezvoltă prin crearea și
aplicarea unui număr optim și eficient de exerciții specifice;
3. Calitățile mot rice care condiționează bunele rezultate în baschet sunt
dominate de îndemanare în toate compartimentele sale: coordonare neuromotorie;
orientarea corpului și a segmentelor în spațiu; simțul echilibrului. Această
îndemanare trebuie completată de o bună vit eză de execuție și de deplasare,
mobilitate articulară, detentă, rezistență.
4. Dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice contribuie de asemenea, la
accelerarea însușirii elementelor tehnice și acțiunilor tactice de baschet cuprinse
în programa școlară și con tribuie totodată și la dezvoltarea capacității de a crea
complexe tehnico -tactice, prin înlănțuiri de procedee și elemente tehnice;
5. Indicatorii calităților motrice, cât și cei ai deprinderilor și priceperilor
motrice, au înregistrat un real progres, fun damentat pe baza rezultatelor obținute
la probele de control finale, fapt evidențiat în capitolul precedent. În urma
prelucrării datelor obținute la testarea finală, rezultă că valorile obținute sunt
superioare la toate probele;
7. Sprijiniți de datele obț inute putem afirma cu certitudine că, exercițiile
create și aplicate la clasa – subiect, sunt eficiente și contribuie la învățarea ușoară
a jocului de baschet la această vârstă.

Consider că indicatorii statistici care au fost aplicați (media aritmetică,
procentul de înbunătățire) mi -a permis să obțin rezultate valide și semnificative,
care au stat la baza interpretării rezultatelor acestei cercetări.
Introducerea structurilor de joc în instruire, în lecțiile de educație fizică și
sport, în lecțiile de an trenament cu echipele reprezentative școlare, asigură
creșterea eficienței lecțiilor de baschet.
Această cercetare, prin strategia folosită și prin rezultatele obținute
confirmă ipoteza de la care s -a plecat, contribuind la eficientizarea procesului
instru ctiv-educativa a elevilor ciclului gimnazial (clasele a V -a și a VI -a), la
disciplina baschet.

51

Bibliografie

1. CIOCAN C., CIOCAN D. (2007) Baschet – Caiet de lucrări practice, Editura
Pim, Iași;
2. CIOCAN C., (2007) Tehnica și tactica jocului de baschet, Edi tura Pim, Iași;
3. CIOCAN C., ( 2004) Îndrumar metodico -practic, Editura Alma Mater, Bacău;
4. CÂRSTEA G .,( 1997), Teoria și metodica educației fizice și sportului, ANEFS
București;
5. COLIBABA -EVULEȚ D. BOTA I., (1998), Jocuri Sportive – Teorie și
metodică, București, Ed. Aldin;
6. CUCOȘ C., BALA B., B ONCU Ș., COSMOVICI A ., COZMA T., CREȚU C .,
DAFINOIU I., IOCOB L ., MOISE C., MOMANU M., NECULAU A., RUDI CĂ
T., (2005), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice,
Editura Polirom;
7. DRAGNEA A., BOTA A., (1999), Teoria activităților motrice, Editura
Didactică și Pedagogică, R.A., București;
8. EVULEȚ -COLIBABA, D. (1977) Model de joc și pregătire pentru echipa
reprezentativă de baschet, București, Edit. IEFS.
9. HRIȘCĂ A., NEGULESCU C. (1981), Baschet, Tehnica și tactica individuală,
Metodica învățării, București, Edit. Sport – Turism;
10. LUCA GH., PAVELESCU D. (1998) , Baschet , Iași, Edit. Univ. Al. I. Cuza;
11. RAȚĂ G., (2008), Didactica educației fizice școlare, Editura Alma Mater,
Bacău;
12. RAȚĂ G., RAȚĂ B.C., (1999), Aptitudinile motrice de bază – probleme
teoretice, Editura Plumb, Bacău;
13. RAȚĂ G., RAȚĂ GHE. (2008), Educația fizică și metodica predării ei,
Editura Pim, Iași;
14. SCARLAT E., SCARLAT M. B. (2002), Educație fizică și sport, Editura
Didactică și Pedag ogică București;
15. *** Dicționarul explicativ al limbi române, (1998), Academia Română,
Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic;
16. *** Programa de educație fizică pentru învățământ gimnazial și liceal,
(1999), E.C.T. București.
17. *** Regulamentul jocului de baschet, F.R.B. 2000;

52
18. *** Terminologia educației fizice și sportului, (1974), Edit. Stadion.
București;
19. *** Microsoft Excel;
20. *** Microsoft Word;
21. *** http://www.frbaschet.ro/ ;
22. *** http://www.didactic.ro/files/14/pregatireaechipelorscolare.doc

53

ANEXE

ANEXA 1 – Chestionar pentru elevi

Data :
Locul : Școala Gimnazială „Constantin Platon” Bacău
Subiect:

1. Îți plac jocurile de mișcare ? De ce ?
a. Da, pentru că sunt distractive;
b. Da, pentru că te fac mai puternic ;
c. Da, pentru ca dezvoltă spiritul de colaborare.

2. Cum te comporți în joc ?
a) respect regulile, sunt corect;
b) sunt calm și cuviincios;
c) nu mă cert și nu mă supăr.

3. Care parteneri sunt de preferat ca responsabili în jocul de baschet ?
a) cei care cunosc și respectă regulile ;
b) cei care știu să conducă și să organizeze;
c) cei mai bine pregătiți și mai puternici.

4. De ce crezi ca au reguli jocurile?
a) pentru că fără ele nu se poate desfășura jocul;
b) pentru a evita certurile și discuțiile;
c) pentru a se asigura o bună organizare a activității.

5. Cine învinge atunci când jocurile au caracter de întrecere?
a) cei mai bine pregatiți care cunosc și respectă regulile;
b) cei care știu să joace, care sunt corecți și buni;
c) cei care -și doresc mai mult victoria și sunt mai uniți.

6. La c e te gândești când participi la un joc de baschet?
a) cum să fac să câștig;
b) cum să câstig cinstit;
c) cum să colaborez cu colegii pentru a câstiga

54
ANEXA 2
Structuri de joc folosite în procesul de învățare a baschetului
(C. Ciocan, Baschet, Îndrumar metodologic, 2004).

1. Structuri de joc pentru prinderea – ținerea – protecția și pasarea mingii

1. Ținerea mingii – pivotarea prin pășire și prin întoarcere – cu protecția
mingii;
2. Aruncarea mingii în sus – prinderea mingii – pivotare prin pășire cu
protecția mingii – fentă de plecare – pasă;
3. Prinderea mingii pe loc – pivotare cu intoarcere cu protecția mingii – fentă
de pasă – pasă;
4. Prinderea mingii pe loc – ținerea cu protecție – fentă de pasă – plecarea în
dribling – oprire – fentă de pasă – pasă;
5. Pase în doi din deplasare fără schimb de locuri;
6. Pase în doi din deplasare cu schimb de locuri;
7. Pase în trei din deplasare fără schimb de locuri;
8. Pase în trei din deplasare cu schimb de locuri;
9. Deplasarea spr e minge – prinderea mingii – oprire – pivotare – mânuirea
mingii cu protecție – fentă de plecare în dribling – pasă;
10. Deplasare spre minge – prinderea mingii – oprire – pivotare cu protecție –
pasă;
11. Demarcaj – prinderea mingii – oprire – pivotare cu p rotecție – fentă de
pasă – pasă – deplasare – reprimirea mingii – pasa din deplasare;
12. Deplasare spre minge – prinderea mingii – oprire – pivotare cu protecție –
fentă – pasă – demarcaj – reprimirea mingii – oprire – ținere de protecție – fentă de
pasă – aruncare la coș de pe loc.

2. Structuri de joc pentru conducerea mingii (driblinguri)

1. Deplasarea spre minge -prinderea mingii -dribling cu schimbări de
direcție;
2. Deplasare spre minge – prinderea mingii – dribling cu schimbări de
direcți e – pasă din dribling;
3. Ținerea mingii cu protecție – pivotare – fentă de pasă – plecare în dribling
– pasă din dribling;
4. Ținerea mingii – dribling cu schimbări de direcție – oprire – pasă;
5. Prinderea mingii pe loc – sprint în dribling – dribling cu piruetă – oprire –
fente – aruncare la coș de pe loc;
6. Deplasare spre minge – prinderea mingii – oprire – fentă de pasă – sprint
în dribling – pasă din dribling;
7. Ținerea mingii – fentă de placare – pasă – deplasare – reprimirea mingii –
dribling cu p iruete – oprire – fentă de pasă – aruncare la coș;

55
8. Ținerea mingii – pasă – demarcaj – reprimirea mingii – fentă de pasă –
dribling – oprire -aruncare la coș de la semidistanță – recuperare;
9. Recuperare defensivă -dribling spre colțul terenului -pasă-sprin t-
reprimirea mingii -dribling cu schimbări de direcție -aruncarea la coș din dribling;
10. Deplasarea spre minge – prinderea mingii – oprire – pivotare – fentă –
dribling – oprire – aruncare la coș din săritură – recuperare ofensivă – dribling spre
tușa later ală a terenului – pasă;
11. Dribling cu schimbări de direcție – pasă din dribling – demarcaj –
reprimirea mingii – dribling – aruncarea la coș din dribling – alergare cu spatele
spre terenul de apărare;
12. Pase în doi din deplasare până în centrul terenulu i – jucătorul cu mingea
sprint în dribling – aruncare la coș cu dribling – urmărire.

3. Structuri de joc pentru aruncarea la coș

a. Pentru aruncarea la coș de pe loc:
1. Ținerea mingii – fentă de pasă – aruncarea la coș de pe loc;
2. Deplasare spre minge – prinderea mingii – oprire – aruncarea la coș de pe
loc;
3. Ținerea mingii cu protecție – fentă de pasă – dribling – oprire – prinderea
mingii – aruncare la coș de pe loc;
4. Dribling cu schimbări de direcție – oprire – prinderea mingii – pivotare
îninte – înapoi – fentă de aruncare la coș – fentă de pasă – aruncare la coș de pe loc;
5.Ținerea mingii – fentă de plecare – plecare în dribling – oprire – prinderea
mingii – pivotare cu protecție – fentă de pasă – aruncare la coș de pe loc;
6. Ținerea mi ngii – pivotare cu protecție – pasă – demaraj – reprimirea mingi –
oprire – aruncare la coș de pe loc;
7. Deplasare spre minge – oprire – prinderea mingii – ținerea cu protecție și
pivotare – fentă de pasă – demarcaj – reprimirea mingii – oprire – pivotare cu
protecție – fentă de plecare – aruncare la coș de pe loc;
8. Alergare pe contraatac – prinderea mingii – dribling – oprirea – aruncarea
la coș de pe loc;
9. Recuperare defensivă – pasă la intermediar lateral – sprint pe contraata –
prinderea mingii – oprire – aruncare la coș de pe loc;
10. Pase în 2 sau 3 jucători cu schimb de locuri – prinderea mingii – oprire –
aruncare la coș de pe loc.

b. Pentru aruncarea la coș din dribling din deplasare:
1. Aruncarea mingii în sus – prinderea mingii – oprire – pivotare cu protecție
– fentă de pasă – fentă de plecare – dribling – aruncare la coș din dribling;
2. Deplasare spre minge – prinderea mingii – dribling – aruncarea la coș din
dribling;
3. Demarcaj – prinderea mingii – oprire – fentă de aruncare la coș – dribling
– aruncare la coș din dribling;

56
4. Deplasare spre minge – prinderea mingii – oprire – pivotare cu protecție –
fentă dublă de plecare – dribling -aruncare la coș din dribling – recuperare;
5. Recuperare defensivă – pasă – alergare – prinderea mingii – dribling –
aruncarea la coș din dribling;
6. Sprint pe contraatac – prinderea mingii – dribling – aruncarea la coș din
dribling;
7. Pase în trei din deplasare cu schimb de locuri – aruncare la coș din
deplasare;
8. Deplasare spre minge – prinderea mingii – oprire – fentă de plecare – pasă
– demaraj – reprimirea mingii – aruncarea la coș din deplasare;
9. Prinderea mingii pe loc – ținerea cu protecție – pasă – deplasare – prinderea
mingii – aruncare la coș din deplasare;
10. Prinderea mingii la panou (recupe rarea defensivă) – dribling – oprire –
pivotare cu protecție – pasă – demarcaj – reprimirea mingii – aruncare la coș din
deplasare.

4. Structuri de joc pentru recuperarea mingii la panou

1. Aruncarea mingii în panou – recuperarea ei din săritură – ateriza re;
2. Ieșire la minge – prindere – oprire – aruncare la coș – recuperare – pasă;
3. Ieșire la minge – prindere – oprire – pasă – prindere – aruncare la coș –
recuperare – pasă;
4. Aruncarea la coș de pe loc (2 -3 metri) urmărirea mingii – recuperare din
săritură;
5. Pas adăugat înapoi – joc de picioare și lucru de brațe – săritură peste capac
– piruetă spre înapoi – săritură pentru recuperare;
6. Aruncarea mingii în panou – săritură – recuperare – aterizare – pasă –
alergare – prindere – aruncare la coș – recuperare – dribling – pasă;
7. Pe perechi se efectuează 2 -3 pese – aruncare la coș de pe loc – amândoi
jucătorii luptă pentru recuperarea mingii;
8. Două șiruri la panou, se execută ieșirea la minge – prindere – oprire –
aruncare la coș – recuperare – aruncare la coș din vole;
9. Aruncarea mingii în sus – săritură cu desprindere de pe un picior sau pe
ambele picioare – recuperarea mingii – aterizare – oprire;
10. Dribling cu schimbări de direcție – pasă din dribling – deplasare –
prinderea mingii – aruncar e la coș din deplasare – recuperare – pasă;
11. Recuperare defensivă – pasă – deplasare – prinderea mingii – oprire –
fentă de pasă, de plecare – pasă sprint – reprimirea mingii – aruncare la coș din
deplasare – recuperare ofensivă;
12. Aruncarea mingii în panou – săritură – recuperare – aterizare – aruncarea
la coș din săritură.

57
5. Strucruri de joc pentru marcaj

1. Alergare laterală – deplasare cu pas adăugat în diferite direcții – frânare;
2. Pas adăugat oblic înapoi -piruetă – săritură pentru capac;
3. Alergare laterală dreapta – pas adăugat înapoi – alergare laterală stânga –
pas adăugat înainte – frânare;
4. Alergare înainte – alergare cu spatele – joc de picioare și lucru de brațe
activ – piruetă – trei sărituri la panou pentru recuperare;
5. Alerg are cu spatele – oprire – joc de picioare și lucru de brațe – pas adăugat
oblic înapoi – frânare – joc de picioare și lucru de brațe activ – smulgerea mingii
de la atacant;
6. Alergare cu spatele – frânare – alergare laterală dreapta – oprire – joc de
picioare și lucru de brațe activ – smulgerea mingii de la atacant;
7. Alergare cu vârful de contraatac – săritură pentru capac – aterizare –
săritură pentru recuperare;
8. Joc de picioare și lucru de brațe – piruetă pentru înapoi – alergare –
săritură pentru re cuperare;
9. Alergare cu spatele – pas adăugat oblic înainte stânga – pas adăugat lateral
dreapta cu lucru de brațe – oprire – joc de picioare și lucru de brațe activ – pășire
pentru intercepție;
10. Alergare înainte – alergare laterală stânga – alergare î napoi în poziție
fundamentală joasă – scoaterea mingii din dribling;
11. Pas adăugat înapoi – joc de picioare și lucru de brațe – săritură pentru
capac – piruetă spre înapoi – săritură pentru recuperare – sprint pe contraatac;
12. Pas adăugat lateral dreap ta cu lucru de brațe – pas adăugat înapoi cu
lucru de brațe – frânare.

6. Structuri de joc pentru demarcaj

1. Pornirea bruscă – alergare;
2. Fentă de plecare – pornire bruscă – alergare;
3. Alergare – oprire – piruetă – sprint;
4. Fentă de corp sau de picioare – sprint – alergare cu schimbări de direcție;
5. Pornire bruscă – oprire – sprint și alergare cu schimbare de direcție;
6. Alergare în ritm variat – fente de corp, frânare – pornire bruscă;
7. Desprindere bruscă – piruetă – alergare – frânare – fentă de plecare spre
stânga – alergare spre dreapta;
8. Start – alergare șerpuită – piruetă – alergare cu spatele;
9. Deplasare cu pași adăugați lateral – sprint – schimbări de direcție – sprint;
10. Alergare în ritm variat – piruete – alergare cu schimbare de direcție –
frânare – sprint – sărituri la panou pentru recuperare ofensivă;
11. Alergare normală – piruete 180 grade – schimbări de direcție – sprint.
12. Recuperare defensivă – alergare cu schimbare de direcție – sprint.

58
7. Structuri de joc pentru d epășire

1. Ținerea mingii – fentă de pasă – fentă de aruncare la coș – pasă sau
aruncare la coș;
2. Ținerea mingii – fentă de plecare – plecarea în partea opusă – dribling cu
schimbări de direcție – oprire – pasă;
3. Deplasare spre minge – prinderea mingi i – oprire – sprint în dribling –
aruncare la coș din dribling;
4. Alergare cu schimbări de direcție – piruetă – prinderea mingii – oprire –
fentă de aruncare, de plecare – plecare în dribling – aruncare la coș din dribling;
5. Ținerea mingii cu protecție – pasarea mingii – alergare cu schimbare de
direcție – prinderea mingii – oprire – fentă de pasă – dribling – aruncare la coș din
dribling;
6. Ieșirea la minge – prinderea mingii – oprire – depășire în fața unui adversar
pasiv sau semiactiv pe partea dreaptă – dribling – aruncare la coș din dribling.
7. Ținerea mingii cu protecție – fentă de aruncare – plecare în dribling –
oprire – aruncare la coș din stop – săritură – recuperare;
8. Demarcaj – prinderea mingii – oprire – fentă dreapta (stânga) – plecare în
dribling – aruncare la coș din dribling – săritură pentru recuperare;
9. Pas în doi din deplasare pe lungimea terenului cu aruncarea din dribling.
10. Ieșire la minge – prindere – oprire – fentă dreapta – plecare în stânga în
dribling și aruncare din driblin g – recuperare;
11. Ieșire la minge -prinderea mingii – oprire – fentă de aruncare – pasă –
demarcaj – prinderea mingii – oprire – fentă stânga placare în dribling pe partea
dreaptă – aruncare din dribling;
12. Alergare cu schimbări de direcție – prinderea mingii – oprire, fentă dublă
de plecare – dribling – aruncare la coș din dribling.

8. Structuri de joc pentru pătrundere

1. Fentă de plecare – sprint pe partea opusă;
2. Plecare falsă – schimbare de direcție cu frânare pe un picior;
3. Fentă dublă de ple care – sprint;
4. Piruetă dreaptă – sprint în partea opusă;
5. Alergare cu variații de ritm și sprint;
6. Alergare cu schimbare de direcție – cu frânare pe un picior sau cu piruetă
prin înapoi;
7. Alergare – prinderea mingii -oprire -fentă de pasă – aruncare la coș de pe
loc;
8. Alergare cu schimb de ritm – alergare cu schimbare de direcție – prinderea
mingii – aruncare la coș din deplasare;
9. Alergare cu schimbare de direcție – prinderea mingii – oprire – fentă de
pasă -1 dribling – aruncare la coș din sări tură;

59
10. Ieșire la minge – prinderea mingii – oprire – fentă stânga – plecare în
dribling spre stânga – dribling – aruncare la coș din dribling;
11. Ținerea mingii – fentă de aruncare – fentă de plecare – pasă – sprint –
reprimirea mingii – aruncarea la co ș din deplasare;
12. Ieșire la minge – prinderea mingii – oprire – fentă de aruncare – pasă –
alergare – reprimirea mingii – aruncare la coș din deplasare – recuperare.

9. Structuri de joc pentru „dă și du -te”

1. Alergare laterală dreapta – pas adăugat î napoi – alergare laterală stânga –
pas adăugat înainte – frânare;
2. Aruncarea mingii în sus – prinderea mingii – oprire – pivotare cu protecție –
fentă de pasă – fentă de plecare – dribling – aruncare la coș din dribling;
3. Demarcaj – prinderea mingii – oprire – fentă de aruncare la coș – pasă –
deplasare – reprimirea mingii – aruncare la coș din deplasare;
4. Deplasarea spre minge – prinderea mingii – oprire – pivotare cu protecție –
fentă dublă de plecare – dribling – pasă prin dribling – pătrundere – arunca re la coș
din deplasare;
5. Recuperare decisivă – pasă – alergare – prinderea mingii – dribling –
aruncarea la coș din dribling;
6. Șprint prin contraatac – prinderea mingii – dribling – aruncarea la coș din
stop – săritură;
7. Pase în trei din deplasare cu schimb de locuri și aruncări la coș din
deplasare;
8. Pase în doi din deplasare fără schimb de locuri și aruncare la coș din
deplasare;
9. Deplasare spre minge – prinderea mingii – oprire – fentă de plecare – pasă-
demarcaj – reprimirea mingii – aruncarea la coș din deplasare;
10. Prinderea mingii pe loc – ținerea cu protecție – pasă – deplasare –
prinderea mingii – aruncarea la coș cu deplasare;
11. Deplasare spre minge – prinderea mingii – oprire – fentă – demarcaj –
reprimirea mingii – aruncarea la coș di n deplasare.

10. Structuri de joc pentru plecarea din blocaj

1. Plecare falsă – schimbarea direcției cu frânare pe un picior;
2. Fentă dublă de plecare – sprint;
3. Piruetă dreaptă – sprint în partea opusă;
4. Alergare cu variații de ritm și sprint;
5. Dribling cu schimbări de direcție – pasă din dribling – demarcaj –
reprimirea mingii – dribling – aruncare la coș din dribling – alergare cu spatele spre
terenul de apărare;

60
6. Pase în doi din deplasare până la centrul terenului – jucătorul cu minge
sprint în dribling – aruncare la coș din dribling – urmărire;
7. Ținerea mingii – fentă de plecare – plecare în dribling – oprire – prinderea
mingii – pivotare cu protecție – fentă de pasă – aruncare la coș de pe loc;
8. Ținerea mingii – pivotare cu protecție – pasă – demarcaj – reprimirea
mingii – dribling – aruncare la coș din dribling;
9. Deplasare spre minge – oprire – prinderea mingii – ținere cu protecție și
pivotare – fentă de pasă – demarcaj – reprimirea mingii – oprire – pivotare cu
protecție – fentă de plecare – aruncare la coș de pe loc.
10. Pase în trei din deplasare cu schimb de locuri – aruncare la coș din
deplasare;
11. Deplasare spre minge – prinderea mingii – oprire – fentă de plecare –
pasă – demarcaj – reprimirea mingii – aruncarea la coș din de plasare;
12. Prinderea mingii pe loc – ținere cu protecție – pasă – deplasare – prinderea
mingii – aruncarea la coș din deplasare.

11. Structuri de joc pentru apărare om la om

1. Alergare laterală – deplasări cu pas adăugat în diferite direcții -frânare ;
2. Sprinturi cu fața, cu spatele, pe lungimea terenului;
3. Pas adăugat oblic înapoi – piruetă – săritură – capac;
4. Alergare laterală dreapta – pas adăugat înapoi – alergare laterală stânga –
pas adăugat înainte – frânare;
5. Alergare înainte – alergare cu spatele – joc de picioare și lucru de brațe
activ – piruetă – trei sărituri la panou pentru recuperare;
6. Alergare cu spatele – oprire – joc de picioare și lucru de brațe – pas adăugat
oblic înapoi – joc de picioare și lucru de brațe – saritură pentru capac;
7. Alergare cu spatele – frânare -alergare laterală dreapta – oprire – joc de
picioare și lucru de brațele – pas adăugat înapoi – săritură pentru capac;
8. Alergare cu spatele – pas adăugat oblic înainte stânga – pas adăugat lateral
dreapta c u lucru de brațe – oprire – joc de picioare și lucru de brațe activ -pășire
pentru intercepție;
9. Alergare înainte – alergare laterală stânga – alergare înapoi – alergare
laterală dreapta – pas adăugat înapoi în poziție fundamentală joasă – scoaterea
ming ii din dribling;
10. Pas adăugat înapoi – joc de picioare și lucru de brațe – săritură pentru
capac – piruetă spre înapoi – săritură pentru recuperare – sprint pe contraatac;
11. 1×1 în oglindă;
12. 1×1 pe lungimea terenului atacantul execută exerciții de deplasare în
teren specifice, apărătorul la distanța de 1 metru joc de picioare și lucru de brațe
foarte activ fără să permită depășirea.

61

12. Structuri de joc pentru contraatac

1. Ieșirea la minge – prindere – oprire – aruncare la coș – pasă;
2. Arunca rea mingii în panou – săritură – prindere – aterizare – pasă -alergare
– prindere – aruncare la coș – dribling – pasă;
3. Pase în doi jucători din deplasare cu schimb de locuri;
4. Pase în trei jucători cu schimb de locuri;
5. Două șiruri la panou, se exec ută ieșirea la minge – prindere – oprire –
aruncare la coș – recuperare – pasă;
6. Dribling cu schimbări de direcție – pasă din dribling – deplasare –
reprimirea mingii – aruncarea la coș din deplasare – recuperare – pasă;
7. Ieșire la minge – prindere – oprire – pasă – reprimirea mingii – aruncare la
coș – recuperare – pasă;
8. Alergare înainte – alergare cu spatele – joc de picioare și lucru de brațe
activ – piruetă – trei sărituri la panou pentru recuperare;
9. Alergare cu spatele – frânare – alergare late rală dreapta – oprire – joc de
picioare și lucru de brațe – pas adăugat înapoi – săritură pentru capac;
10. Alergare cu vârful de contraatac – săritură pentru capac – aterizare –
săritură pentru recuprare;
11. Pas adăugat înapoi -joc de picioare și lucru de brațe – săritură pentru
capac – piruetă spre înapoi – săritură pentru recuperare – sprint pe contraatac;
12. Desprinderea bruscă – piruetă – alergare – frânare – fentă de plecare
spre stânga – alergare spre dreapta.