ABREVIERI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 3… [626164]

1

CUPRINS
ABREVIERI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 3
INTRODUCERE ÎN INVESTIGAREA ȘTIINȚIFICĂ ………………………….. ………………………. 5
STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ………………………….. ………………………….. …………… 16
CAPITOLUL I – GLOBALIZAREA COMUNICĂRII INTERNAȚIONALE
POLIȚIENEȘTI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 30
1.1.Delimitări conceptuale ………………………….. ………………………….. ………………….. 31
1.2.Comunicarea în limba străină – un imperativ al globalizării ………………………… 35
1.3.Limba engleză – limba globalizării ………………………….. ………………………….. …. 36
1.4.Limba oficială și limbile minoritare în România – coordonate geopolitice ale
globalizării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 38
1.5. Consecințele globalizării la nivelul activității și comunicării polițienești …….. 41
1.6. Standardizarea comunicării polițienești – anglicismele în comunicarea
polițienească ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 42
CAPITOLUL II – COOPERARE POLIȚIENEASCĂ PRIN COMUNICARE
STANDARDIZATĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 48
2.1. Instituții cu atribuții în cooperarea polițienească internațională …………………. 51
2.1.1. Centrul de Cooperare Polițienească Internațională ………………………….. ………………… 52
2.1.2. Centrul Sud -Est European de implementare a legii SELEC ………………………….. ……. 57
2.2. Activități de cooperare internațională ………………………….. …………………………. 59
2.3. Paradigmele comunicative ale cooperării polițienești ………………………….. …… 66
CAPITOLUL III – CORELAREA INSTRUMENTELOR STANDARDIZATE DE LUCRU
LEGISLATIVE ȘI TERMINO LOGICE ÎN DOMENIUL COMUNITAR AL POLIȚIEI
DE FRONTIERĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 70
3.1. Multilingvismul în legislația comunitară ………………………….. …………………….. 81
3.1.1. Izvoarele multi lingvismului ………………………….. ………………………….. …………………… 82
3.1.2. Forme de manifestare a multilingvismului ………………………….. ………………………….. .. 84
3.1.3. Avantajele și dezavantajele multilingvismului ………………………….. ……………………… 87
3.2. Regimului lingvistic al legislației comunitare ………………………….. ……………… 89
3.2.1.Standardizarea, un deziderat în cadrul legislației comunitare ………………………….. …… 89
3.2.2.Limbi oficiale și limbi de lucru în cadrul Uniunii Europene ………………………….. ……. 94
3.2.3. Servicii lingvistice, direcții de traduceri și interpretari at ………………………….. ………… 95
3.3. Instrumente terminologice folosite în aplicarea legislației europene …………… 98
3.3.1. Limbajul comunitar polițienesc standar dizat în domeniul poliției de frontieră ………. 98
3.3.2. Standardele instrumentelor legislative cu caracter obligatoriu ………………………….. . 101
3.3.3. Stan dardele instrumentelor legislative cu caracter neobligatoriu ……………………….. 104
3.3.4. Studiu de caz bilingv ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 106

2 CAPITOLUL IV – STANDARDIZAREA COMUNICĂRII POLIȚIENEȘTI ÎN MISIUNI
INTERNAȚIONALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 114
4.1. Tipuri de misiuni internaționale ………………………….. ………………………….. ….. 122
4.1.1. Abordare istorică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 125
4.1.2. Tipuri de misiuni în funcție de forul organizator ………………………….. ………………… 127
4.1.3 Tipuri de misiuni în funcție de mandat ………………………….. ………………………….. …… 132
4.2. Necesitatea standardizării comunicării în misiuni internaționale ………………. 138
4.2.1.Tipuri de comunicare în misiuni ………………………….. ………………………….. ……………. 140
4.2.2. Abordarea terminologică a limbajului polițienesc folosit în misiunile internaționale
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 164
4.3. Standardizarea reflectată în experiența de misiune ………………………….. ……… 178
4.3.1. Pregătirea polițienească în domeniul limbajului ………………………….. ………………….. 179
specializat în limba străină pentru misiuni internaționale ………………………….. ………………. 179
4.3.2. Probleme de comunicare – cauze și soluții ………………………….. …………………………. 186
CAPITOLUL V – STANDARDIZAREA COMUNICĂRII ÎN PREGĂTIREA
POLIȚIENEASCĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 190
5.1. Sinergii în pregătirea polițienească în domeniul limbilor străine la nivel
național și internațional ………………………….. ………………………….. …………………….. 193
5.1.1. Instituții implica te în pregătirea polițienească ………………………….. ……………………. 193
în domeniul limbilor străine la nivel național ………………………….. ………………………….. ….. 193
5.1.2. Instituții implicate în pregătirea polițienească în domeniul limbilor străine la nivel
internațional ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 196
5.2. Metodologie aplicată în domeniul predării limbilor străine ……………………… 201
5.2.1. Delimitări conceptuale ………………………….. ………………………….. ………………………… 201
5.2.2. Standardizare la nivelul documentelor de învățământ necesare pregătirii
învățământului polițienesc ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 203
5.2.3. Exemplu de bune practici ………………………….. ………………………….. …………………….. 206
5.3. Recunoașterea/echivalarea cunoștințelor la nivel european ………………………. 208
5.3.1.Metode de promovare a învățării, predării, evaluării standardizate în domeniul
limbilor străine ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 209
5.3.2. Beneficii ale recunoașterii internaționale a nivelului de limbă străină ………………… 218
ORIGINALITATEA, CONTRIBUȚIILE INOVATIVE ALE TEZEI ȘI MODALITĂȚILE
DE VALIDARE A CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE ………………………….. ………………………….. . 225
CONCLUZII ȘI PROPUNER I ………………………….. ………………………….. ………………………….. 233
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 238
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 314

3 ABREVIERI

Acronim Denumire
ASRO Asociația de Standardizare din România
BCN Birou de Contact Național
CCPI Centrul de Cooperare Polițienească Internațională
CE Comunitatea Europ eană
CEN/CENELEC Comitetul European de Standardizare
ETSI Institutul European de Standardizare pentru
Telecomunicații
EURODAC sistem de amprentare digitală având acces la baza de
date europeană de amprente pentru identificarea
solicitanților de azil și a imigranț ilor ilegali
EUROJUST agenție a Uniunii Europene, înfiin țată în 2002, pentru
a crește eficiența autorităț ilor competente din statele
membre î n anchetarea ș i punerea sub urmărire penală
a cazurilor de infrac ționalitate transfrontalieră ș i de
crimă organizată
EUROPOL – (European Police
Office) Oficiul European de Poliț ie
EUROSUR (European Border
Surveillance System) Sistemul european de supraveghere a frontierelor
FRONTEX (European Agency for
the Management of Operational
Cooperation at the Ext ernal Borders
of the Member States ofthe
European Union) Agenț ia Europeană pentr u Managementul Cooperării
Operaț ionale la Frontierele Externe ale Statelor
Membre ale Uniunii Europene
GIRMIFS Grupul Interministerial Român pentru Managementul
Integrat al Fr ontierei de Stat
IATE (Interactive Terminology for
Europe) Instrument terminologic standardizat
IGPR Inspectoratul General al Poliției Române
ISA (International Federation of
Natural Standardising Associations) Federația Internațională a Asociațiilor de
Standardizare
ISO-(The International
Organization for Standardization) Organizația Internațională de Standardizare
OIM Organizaț ia Internațională pentru Migrație
OIPC Organisation internationale
de Police Criminelle/ ICPO
International Crim inal Police
Organisation INTERPOL -Organiza ția interna țională de poli ție de
investiga ții criminale.
ORI Oficiul Român pentru Imigrări
OTAN / NATO ( The North
Atlantic Treaty Organization) Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
ONU Organizația Națiu nilor Unite
PE Parlamentul European
PESC Politica Externă și de Securitate Comună
PNF Punctul Național Focal

4 SECI (Southeast European
Cooperative Initiative)
SELEC (Southeast European
Cooperative Initiative) Inițiativa de Cooperare Sud -Est Europeană

Centrul Sud -Est European de Implementare a Legii
S.I.E.N.A. Canalul de C ooperare al Europol
SINS Sistemul informatic national de semnalări
SIRENE (Supplementary
Information Requested at National
Entries) Sistem de schimb de informații
SIS (Schengen Inf ormation
System) Sistemul informatic Schengen

TETRA (Terrestrial Trunked Radio
(TETRA ) (formerly known as
Trans -European Trunked Radio) Aparatură de comunicare Tetra
UE Uniunea Europeană
VIS (Visa Information System) Sistemul informatic VISA

5 INTROD UCERE ÎN INVESTIGAREA ȘTIIN ȚIFICĂ
"International communication takes place on the level of countries or nations,
which is to say accross frontiers"1

Într-o Europă globalizată se poate remarca tendința de unificare în multe
arii ale existenței: geografică , politică, legislativă, a cunoașterii tehnologice și,
bineînțeles, terminologică. Dinamica schimbărilor geopolitice și economice
impune un ritm alert de adaptare a instituțiilor statului la noul context. În
consecință, organizarea institu țională a poliții lor naționale trebuie să răspundă la
fel de prom pt nevoilor de armonizare internațională, dar și nevoilor interne de
specificitate. Standardizarea terminologică este un domeniu de in teres într -o
Europă globalizată unde se simte nevoia armonizării legislati ve și proced urale în
domeniul Justiției și Afacerilor I nterne.
Terminologia domeniului polițienesc prezintă o specificitate în sistemul
limbii care reflectă un anumit domeniu al cunoașterii. Imperativul standardizării
acestuia printr -un proces de unifica re în plan terminologic răspunde nevoilor de
pregătir e și de cooperare polițienească, cât și celor de armonizare a legisla ției
naționale cu cea europeană.
Alegerea temei se justifică în primul rând prin actualitatea subiectului,
deoarece comunicarea inte rnațională standardizată este o necesitate pentru a putea
înțelege și implementa politicile comune, pentru a putea pregăti poli țiști
competitivi care să poată participa la misiuni interna ționale și să coopereze cu
partenerii lor interna ționali.
În demersu l nostru științific am ales să abordăm tema “Standardizării
comunicării internaționale polițienești” datorită nevoii de adaptare a comunicării
din domeniul polițienesc la cerințele internaționale. În plus, standardizarea
limbajelor de specialitate în conte xtul globalizării reprezintă o tendință de strictă
actualitate pe plan național și internațional, determinată atât de dinamica
organizării la nivel european, cât și de nevoia de cooperare, care poate preveni
creșterea fenomenului infracțional cu grad spori t de pericol social. În Europa unită
există un “eurojargon”, un limbaj juridic specific legislației comunitare și
funcționarilor din statele membre. Pentru a nu fi abstract și neclar publicului larg,
acesta trebuie să respecte anumite principii, printre ca re și cel al accesibilității,
preciziei și brevilocvenței, asigurând cetățenilor statelor membre un tip de
comunicare standardizat și ușor de înțeles.
Un alt motiv care a stat la baza alegerii acestei teme este experiența
didactică în domeniu care mi -a pe rmis studiul detaliat al fenomenului
standardizării în domeniul polițienesc. În plus, pot menționa participarea la
numeroase cursuri internaționale unde am înțeles importanța comunicării eficiente
într-o limbă străină pe o temă de specialitate. Aceste cur suri au vizat îmbunătățirea

1 Jerrold J. , MERCHANT , International Interactions: Empirical and Theoretical Research in International
Relations, 2008, p. 40 . “Comunicarea internațională se desfășoară între țări sau națiuni, adică aceasta depășește orice
granițe” – traducerea autoarei

6 abilităților de scriere, citire, comunicare activă și ascultare, integrând tematicii
alese și obiectivului de dezvoltare a abilităților de limbă implementarea unui limbaj
funcțional care să răspundă cerințelor activităților de cooperare internațională. De
asemenea , misiunile și delegațiile la care am luat parte mi -au permis să analizez
limbajul și să observ în ce măsură subiectul de specialitate impune un numitor
comun în comunicare pentru participan ții interna ționali.
Un alt argument favorabil alegerii acestei teme a fost activitatea de
traduce re în munca de cercetare. Publicarea articolelor în străinătate implică o
boga tă și asiduă muncă de traducere care trebuie să respecte limbajul standardizat
al domeniului specializat. A desea însă traducătorul nu este un ju rilingvist care să
cunoască legislația din domeniu sau nu are pregătire poli țienească , de unde și
problemele legate de echivalarea terminologică. În acest sens , utilizarea băncilor
de date recunoscute, a glosarelor de t erminologie specializată și a unui corpus de
texte din domeniul respectiv reprezintă priorități pentru lingvistul care face o
traducere în domeniul polițienesc. Aceste instrumente de lucru sunt de asemenea
utile polițistului care cunoaște foarte bine termi nologia specifică legislației
românești, însă nefiind lingvist, trebuie să caute termenul ech ivalent într -o sursă
autorizată : dicționar, manual în limb ă străină sau articol de specialitate. Provocarea
cu care m -am confruntat încă de la începutul activități i didactice într -o instituție a
MAI a fost faptul că operam cu termeni specializați pe care la început îi
decontextulizam, necunoscând cadrul conceptual care a motivat alegerea
termenului.
Tema standardizării comunicării internaționale polițienești este relevantă
atât din perspectiva cooperării internaționale în domeniul vizat, cât și pentru
lingviștii care studiază evoluția limbajelor de specialitate. Preocuparea mea în
domeniul terminologic este susținută de experiența de profesor de limbă străină, cu
o pregătire filologică, domeniul de analiză ales fiind de interes atât pentru
activitățile profesor ului de limbaj specializat, cât și pentru calitatea de ofițer de
poliție implicat în activitățile de cooperare internațională, interes dovedit prin
participar ea la mai multe conferințe și prin articolele publicate în diverse reviste de
specialitate.
Încă de la alegerea temei, am gândit cerințele impuse de acest subiect.
Astfel, cercetarea acestui domeniu implică un studiu interdisciplinar axat pe
probleme lingv istice, legislative, de procedură și , nu în ultimul rând , metodice și
didactice. Limbajul este abordat sistematic, însă studiul nu se vrea exhaustiv
lingvistic, acesta răspunzând unei analize multiple, limbajul polițienesc fiind
condiționat atât social, co ntextual, cât și din punct ul de vedere al domeniului de
cercetare abordat. Abordarea acestei teme implică o înțelegere interdisciplinară a
fenomenului standardizării terminologice, în strânsă legătură cu evoluția istorică,
culturală, socială și geopolitică .
Incă de la inceput s -au prefigurat unele semne de întrebare legate de
generalitatea studiului. Aria studiului comunicării interna ționale poli țienești este
generală, de unde nevoia li mitării câmpului de investigație la analiza aprofundată
circumscrisă do meniului poliției de frontieră, pregătirii poli țienești, misiunilor

7 interna ționale și cooperării interna ționale. Limbajul de specialitate este abordat
sincronic, analiza vizând sfârșitul secolului XX, și începutul secolului XXI.
Despre subiectul general al temei alese standardizarea comunicării , pot
afirma că anterior a fost atent dezbătut din punct de vedere social, psihologic,
lingvistic și terminologic. Însă nu a existat un studiu care să argumenteze existența
unui limbaj specializat de poliție de fron tieră, însuși limbajul polițienesc ca limbaj
de specialitate fiind un demers relativ recent. De asemenea, legislația specifică
activității de frontieră, cât și cea specifică cooperării interna ționale sau participării
la misiuni interna ționale a fost analiz ată în mod detaliat atât din perspectiva acquis –
ului comunitar, cât și din prisma aderării la spațiul Schengen. Până acum nu s -a
avut însă în vedere această abordare deopotrivă terminologică, legislativă și
procedurală.
Studiul dezvoltă o ipoteză principa lă de cercetare căreia i se subsumează
mai multe subipoteze . Demersul nostru de cercetare demonstrează că domeniul
vast al limbajului specializat poli țienesc este standardizat reflectând instituția
Poliției în toate dimensiunile sale. Provocarea cu care m -am confruntat inițial a
fost în cadrarea terminologiei specifice limbajului polițienesc de frontieră în
schema limbii , ca subsistem al limbajului poli țienesc , respectând profilul acestui
stil func țional distinct conform unor studii recente.
Alegerea limba jului polițienesc comunitar și pe cel al misiunilor
interna ționale ca subdomeniu de analiză se justificã prin argumente de ordin
practic și teoretic: pe de o parte, pentru că în cadrul stilurilor funcționale ale limbii
literare limbajul comunitar polițiene sc are o strânsã legătură cu viața socială, iar pe
de altă parte , datorită faptului cã nu am găsit o descriere sincronică a struct urii și
funcționării limbajului polițienesc utilizat în misiunile interna ționale, ceea ce m -a
încurajat în încercarea de a abo rda un domeniu nou din punctul de vedere al stilului
funcțional. Abordarea susține această ipoteză dovedind cauzele fenomenului,
efectele sale pe termen lung și scurt și beneficiile implementării unei comunicări
internaționale eficiente. În plus, se poate remarca un interes deosebit al ofi țerilor de
poliție pentru misiunile interna ționale prin prisma oportunită ților de carieră pe care
le oferă.
O primă subipoteză argumentează standardizarea drept consecin ță a
globalizării la nivelul limbajului poli țienesc.
O altă subipoteză implică demonstrarea utilității comunicării standardizate
în contextul cooperării polițiene ști la nivel global.
A treia subipoteză privește necesitatea unei comunică ri internaționale
standardizate la nivelul vocabularului specific poliț iei de frontieră în limba
engleză. Acesta presupune utilizarea consecventă și unitară a unor termeni și
structuri convenționalizate.
O nouă subipoteză abordează standardizarea în domeniul comunicării în
cadrul misiunilor interna ționale și în cursul desfăș urării activităților operative care
facilitează cooperarea interna țională.

8 O ultimă subipoteză vizează abordarea integrată a comunicării
standardizate la nivelul pregătirii și formării în domeniul limbilor străine în
institu ții de învă țământ poli țienesc.
Cercetarea științifică abordează standardizarea comunicării interna ționale
urmărind cinci direcții de cercetare: globalizarea comunicării internaționale
polițienești prin standardizare, cooperarea polițienească internațională prin
standardizarea terminol ogică, instrumentele legislative de lucru standardizate,
standardizarea comunicării internaționale în misiunile interna ționale,
standardizarea la nivelul pregătirii profesionale polițiene ști în domeniul limbilor
străine.
Desigur că aprofundarea fiecărei d irecții de cercetare vizează obiective
specifice și metode diferite.
Prima direc ție abordează problematica comunicării standardizate ca formă
de manifestare a fenomenului globalizării prin demonstrarea unei rela ții de
cauzalitate între globalizare și util izarea unei limbi străine comune. Limba engleză
se bucură în prezent de un statut de lingua franca în domeniul specializat al
comunicării poli țienești în context interna țional, însă această pozi ție privilegiată
poate fi devansată de alte limbi internaționa le, fenomen ce se reflectă în
schimbările geopolitice ale lumii. De aceea nu numai limbile minoritare care se
bucură adesea de favoritisme geopolitice trebuie protejate prin legisla ție
comunitară , ci și limbile na ționale.
Globalizarea a determinat schimbă ri profunde în esența mediului
internațional, ceea ce a avut consecințe și asupra fluxurilor comunicaționale. Din
punctul de vedere al prevenirii faptelor infrac ționale , comunicarea trebuie privită
ca un proces ce trebuie administrat și monitorizat îndeapr oape. Noile situa ții de
comunicare necesită cunoa șterea unui limbaj interna țional func țional și
standardizat care să poată fi adaptat contextului.
Standardizarea terminologică prin influența limbii engleze este asociată de
critici unui tip de colonialism c ultural. În acest sens , la nivel na țional trebuie luate
măsuri de protejare a limbii na ționale, de evitare a anglicismelor atunci când
acestea nu sunt motivate de noi realită ți, evitarea traducerii prin calc și a
barbarismelor.
Următoarea direc ție a studiu lui prezent abordează tema cooperării
polițienești prin standardizarea comunicării internaționale. Comunicarea
internațională este vitală în activitatea operativă de cooperare pentru combaterea
infrac ționalită ții interna ționale . Conform Codului Schengen, cooperarea operativă
se realizează prin asisten ță reciprocă și schimb de informa ții, supravegherea și
urmărirea transfrontalieră, în țelegeri și acorduri bilaterale la frontiera externă,
utilizarea sistemului informatic comun și a biroului SIRENE, prin insti tuirea
institu țiilor ofi țerilor de legătură și a ata șaților de interne. Aceste activități necesită
proceduri armonizate, dar și o comunicare standardizată într -o limbă străină. Există
un set clar de standarde și de instrumente de măsurare care să poată in dica
relevanța unei informații în domeniul operativ.

9 Standardizarea terminologică își dovedește eficiența în cadrul utilizării
unor instrumente internaționale ca mandatul european de urmărire și de
supraveghere externă, semnalarea în Sistemul de Informa ții Schengen, cererea de
asisten ță, implementarea Sistemului Integrat pentru Securitatea Frontierei (SISF) .
Comunicarea internațională standardizată este utilă cooperării transfro ntaliere
intensificate realizate prin schimbul reciproc de in formații despre da te biometrice ,
profiluri ADN și amprente.
Un alt obiectiv pe care studiul îl atinge în abordarea celei de -a treia direcții
de cercetare a instrumentelor standardizate în aplicarea legislației Schengen este
observarea aplicării regimului lingvistic comunit ar standardizat utilizat de
instituțiile europene prin analiza unor instrumente de lucru. În acest sens,
cercetarea analizează unele politici, strategii și regulamente care prezintă un
caracter universal în ceea ce privește limbajul . Studiul prezintă Acqui s-ul
Schengen din perspectiva de zideratului multilingvismului.
Ca drept supranațional, dreptul comunitar are o forță juridică mai mare
decât actele legislative naționale, de unde și apropierea sistemelor de drept ,
reflectată și în standardizarea terminolog ică.
În cazul legislației Schengen , este remarcabilă standardizarea lexicală,
echivalarea termenilor cu referent în realități diferite. Astfel, deși problemele cu
care se confruntă poliția de frontieră britanică, de exemplu, sunt diferite de cele ale
poliției de frontieră din România, având în ve dere contextul geopolitic diferit ,
totuși limbajul juridic comunitar standardizat vizează cooperarea transfrontalieră în
cadrul unei Europe unite. În felul acesta , limbajul juridic comunitar își îndeplinește
funcți a de bază referențială și conativă.
În u rmătorul subcapitol al studiului argument ăm existența unu i limbaj
specializat comunitar polițienesc, ca instrument de lucru în cadrul legislației
Schengen. Standardizarea este un instrument care asigură receptarea ș i utilizarea
identică, de către toți vorbitorii, a semnificației noțiunilor . Acest limbaj specializat
se caracterizează prin trăsături distincte față de limbajul comun. Dorina Chiș
înțelege prin standardizarea terminologică „acțiunea prin care un organism oficial
impune uzului folosirea preferențială sau exclusivă a unui termen…2”. Astfel, se
poate vorbi de normă terminologică atunci când există un consens la care ajung
organismel e mandatate, formate atât din lingviști, terminologi, cât și din specialiști
ai diferitelor domenii de acțiune. Limbajul Uniunii Europene și implicit
terminologia acestuia impun o creștere a inventarului la nivelul împrumuturilor și
al calcurilor, în sectorul cuvintelor internaționale, prin acestea vehiculându -se
concepte, principii , proceduri și practici europene. În spațiul cultural comunitar se
remarcă tendința de simplificare a textului juridic în vederea asigurări i clarității și
accesibilității, deoarece se adresează publicului larg, deci unor receptori
nespecialiști. Un instrum ent util în abordarea legislației comunitare este “Ghidul
stilistic de traducere în limba română pentru uzul traducătorilor acquis -ului
comunitar”3 care oferă exemple de traducere standardizată.

2 Dorina, CHIȘ , Standardizarea, Universitatea Tibiscus, Timișoara, 2003, p . 1.
3 http://publications.eur opa.eu/code/ro/ro -000100.htm Ghidul stilistic

10 În plus, analiza eurojargonului în contextul legislației comu nitare și a l
traducerilor documentelor care fac parte din acquis -ul comunitar vizează și niște
constrângeri formale, exemplificate prin regulamenul Nr. 562/2006 al
Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind crearea unui
Cod c omunit ar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulații a persoanelor peste
frontiere, așa -numitul Cod al frontierelor Schengen.
Această direc ție răspunde obiectivului de a analiza standardizarea
comunicării prin observarea unor norme stricte pe care legisl ația comunitară
trebuie să le respecte. Varianta tradusă în limba română a oricărui text de lege
comunitar respectă aceleași standarde formale și de conținut ca textul sursă. Astfel ,
orice act normativ, regulament, directivă sau decizie prezint ă niște trăs ături
standardizate care se reflectă uniform în orice traducere a textului sursă în limba
unui stat membru.
În cadrul acquis -ului Schengen , diversitatea limbilor, multilingvismul și
încercarea de uniformizare la nivelul conceptelor au reprezentat deziderat e încă de
la început. Limbajul comunitar trebuie să reflecte diversitatea culturală și
lingvistică din cadrul Uniunii Europene, făcând ca instituțiile europene să fie mai
accesibile și mai transparente pentru cetățenii europeni prin legisla ție în limba lor
maternă.
In spațiul Uniunii Europene, termenul de “multilingvism” capată sensul
suplimentar de principiu fundamental care respectă egalitatea tuturor limbilor
oficiale, principiu care descrie regimul lingvistic al Uniunii în sens larg, incluzând
și ansam blul de norme existente. Multilingvismul implică mondializarea actelor
comunitare, o standardizare, dar dovedește și tendința opusă de păstrare a
identității culturale reflectate în traducerea în limba națională a fiecărui stat
membru.
În următoarea direc ție de cercetare am abordat necesitatea standardizării
comunicării în misiunile interna ționale sub egida ONU, UE, OSCE, ISAF, NATO ,
Agenției Europene pentru Managementul Cooperării Operaționale la Frontierele
Externe și formele sale de manifestare în comu nicarea scrisă și orală, oficială și
colocvială. De asemenea , abordarea limbajului poli țienesc folosit în misiunile
interna ționale aduce noi dovezi în sprijinul ipotezei standardizării comunicării prin
niște particularită ți ale limbajului: utilizarea terme nilor strict specializa ți și a celor
de confluen ță cu domenii conexe, a sintagmelor și a construc țiilor fixe, a codurilor
și a abrevierilor, a eufemismelor și a termenilor corec ți din punct de vedere politic.
În u ltima direcție a studiului am analizat pregătirea profesională
polițienească în domeniul limbilor străine. Această direc ție are ca obiective de
cercetat : standardizarea pregătirii în cadrul instituțiilor de formare polițienească în
domeniul limbilor străine la nivel național și internațional, stan dardizarea
comunicării în domeniul limbilor străine prin abordarea unei tematici și a unor
metodologii comune. În ceea ce privește pregătirea inițială, medie și continuă în
domeniul limbilor străine, se dorește o armonizare la nivelul Uniunii Europene.
Astfel se g ândesc în prezent strategii, planuri de învă țământ și programe analitice
care răspund unor nevoi comune de recrutare, de pregătire, de evaluare și de

11 certificare. Un exemplu de bune practici în domeniul pregătirii poli țienești
standardizate este p regătirea personalului poliției de frontieră potrivit
Curriculumului Comun de Pregătire de bază pentru polițiștii de frontieră și a
Curricu lumului de nivel mediu , Common Midlevel Curriculum , standarde realizate
de echipe de exper ți sub coordonarea Agenției Europene pentru Managementul
Cooperării Operaționale la Frontierele Externe .
În această direc ție am abordat dificultă țile recunoașterii și echivalării
diplomelor la nivel european și solu țiile propuse , adică realizarea unor protocoale
de cooperare între ac ademiile de p oliție care pregătesc polițiști , în așa fel încât
stagiile de practică în alt stat membru să fie executate cu un tutore străin. Sistemul
de învă țământ trebuie să se adapteze necesității unei pregătiri practice a lucrătorilor
de poli ție, pentru ca ace știa să poată face fa ță infracționalității transfrontaliere. În
acest sens , studiului limbii străine trebuie să i se acorde locul, timpul și dotarea
necesară pregătirii unor ofițeri și agenți de poliție competitivi pe plan internațional.
Direcțiile de cercetare susțin tema prin interpretarea datelor ob ținute prin
metodele de cercetare științifică utilizate: ancheta prin interviu și chestionar,
observa ția și analiza documentelor, focus grupul și studiul de caz.
Premisa standardizării terminologice ca factor de îmbunătă țire a cooperării
interna ționale este sus ținută și prin realizarea unui glosar de termeni specifici
misiunilor interna ționale, util în munca de poliție atât în activitatea operativă, cât și
în cadrul pregătirii de specialitate . Astfel, e xplicitarea terminologică poate face
accesibile materialele care nu au fost traduse, prin implementarea unor metode de
lucru care să se constituie în instrumente utile, atât în traduceri cât și în translații,
prin realizarea unui corpus de texte de lucru c omparabil.
Anexele cu care se finalizează studiul conțin un miniglosar al termenilor
străini împrumuta ți folosi ți în munca de poli ție, modele de echivalare
terminologică în domeniul poli ției de frontieră , un corpus de termeni colecta ți prin
observarea doc umentelor, întrebările utilizate în cadrul interviului structurat,
chestionarul administrat, tipologii ale comunicării în misiuni interna ționale,
modele de rapoarte ca exemplificări ale limbajului sta ndardizat, grile de evaluare a
comunicării în limbă stră ină și propuneri de evaluare a nivelului de limbă străină
specializată pentru domeniul misiuni lor interna ționale, modele de documente de
învățământ standardizate.
Pornind de la etimologia cuvântului, [< lat., gr. methodos < gr. meta – după ,
hodos – cale.] ,4 metoda reprezintă o cale care prescrie un anumit mod de a acționa
într-o cercetare printr -un sistem de principii, reguli și mijloace de cunoaștere și
transformare a realității.
Domnul profesor Septimiu Chelcea explică metoda ca “mod de cercetare,
sistemul de reguli și principii de cunoaștere și de trans formare a realității
obiective.”5 Această organizare metodică asigură coerența și log ica oricărui studiu
de cercetare.

4 http://www.webdex.ro/online/dictionarul_etimologic_roman/complet
5 Septimiu, CHELCEA, Tehnici de cercetare sociologică , Comunicare.ro, București, 2001, pp. 17 -18.

12 Metodele de cercetare științifică care se potrivesc acestui demers științific
sunt variate. După identificarea temei și formularea ipotezei de cercetare, a urmat
etapa ra ționării deductive a ipotezei, pentru a analiza im plica țiile sale și pentru a
stabili metodele de lucru, cât și tehnicile aferente. Metodele de culegere a datelor
potrivite pentru demonstrarea ipotezei sunt ancheta prin cele două tehnici
specifice chestionarul și interviul structurat, metode transversal e, deoarece
analizează fenomenul standardizării la un moment dat și sunt cantitative, deoarece
oferă rezultate cuantificabile, analiza documentelor, focus grupul și studiul de caz.
Observa ția prin analiza documentelor se regăsește la intersecția dintre
cercetarea calitativă și cantitativă, permițând o interpretare comparativă a datelor.
Am folosit această metodă mai ales în colectarea datelor pentru a verifica ipoteza
conform căreia legisla ția comunitară Schengen este una standardizată.
Ancheta prin chesti onar a servit atingerii obiectivului de a dove di
standardizarea terminologică atât la nivel ul legisla ției comunitare , cât și la nivel ul
pregătirii polițienești în domeniul limbilor străine în contextul aderării la spa țiul
Schengen. Pentru demonstrarea sta ndardizării terminologice la nivelul legisla ției
comunitare am administrat un chestionar subiec ților lucrători în cadrul poli ției de
frontieră române pentru a observa în ce măsură termenii colecta ți din analiza
documentelor sunt folosi ți în comunicarea pro fesională cotidiană. Un alt obiectiv
atins a constat în administrarea unui chestionar prof esorilor de limbă străină care
își desfă șoară activitatea în institu ții de învă țământ poli țienesc din alte țări membre
Schengen și non Schengen. Datele colectate pri n chestionar ne -au permis să
analizăm în ce măsură metodele de recrutare, documentele de învă țământ și
metodele de evaluare, de certificare și de validare sunt standardizate. Depă șind
barierele legate de comunicare a directă a cercetătorului cu acei profes ori, cât și de
disponibilitatea și promptitudinea acestora, studiul s -a dovedit util în constatarea
necesită ții standardizării în pregătire.
Ancheta prin interviu ne -a facilitat colectarea datelor care servesc la
demonstrarea subipotezei standardizării com unicării poli țienești în misiunile
interna ționale și a cooperării interna ționale prin comunicare standardizată în limbă
străină în activitatea operativă. Interviul s -a dovedit o metodă utilă pentru a
observa standardizarea comunicării poli țienești în cazul ofițerilor de poli ție care au
participat la misiuni interna ționale. Admi țând limitele metodei, interviul structurat
a oferit informa ții despre gradul de standardizare a limbajului poli țienesc în
misiuni, însă nu a putut reda fidel comunicarea naturală di n timpul activită ților
operative. Bineîn țeles că o observare directă a limbajului folosit în timpul
activită ților din teren ar fi fost sursa cea mai relevantă pentru a atinge obiectivul
dovedirii necesită ții standardizarii limbajului în misiuni le interna ționale. Dar o
astfel de cercetare ar fi implicat fie prezen ța cercetătorului în teren, în cadrul
activită ților operative, fie înregistrarea subiec ților în timpul misiunilor. I nterviul
structurat a produs totu și informa ții comparabile și analizabile și s-a dovedit
relevant pentru colectarea unor răspunsuri spontane și personale. Am utilizat
interviul fa ță în fa ță, cât și interviul telefonic, virtual și prin operator de interviu.

13 Afirma țiile subiec ților duc la concluzia generală a standardizării comunicării
interna ționale poli țienești în misiuni le interna ționale.
O altă tehnică abordată, complementară interviului individual , a fost focus –
grupul, util colectării datelor în urma interac țiunii dintre subiec ții lucrători în
cadrul B iroului Frontex. Studiul dialo gului dintre ace știa pe tema experien ței lor
acumulate în urma misiuni lor interna ționale și a modului în care au colaborat cu
partenerii străini, analiza dificultă ților de limbaj întâmpinate și cum au fost acestea
depă șite au fost util e pentru colectarea unor structuri de limbă, termeni utili care
i-au ajutat pe subiec ți în comunicarea zilnică în timpul misi unii. Analiza
comunicării interna ționale poli țienești prin fo cus-grup a condus la rezultate
prompte, deoarece metoda prezintă avantajul de a reliefa date din mediul concret
unde subiec ții își desfă șoară activitatea, de unde și gradul înalt de validitate al
metodei .
O altă metodă științifică de colectare a datelor , utilă cercetării prezente, cât
și ulterioare , este studiul de caz, clasificat de domnul profesor Septimiu Chelcea
ca metodă calitativă longitudinală, deoarece permite analiza fenomenului
standardizării în evoluția sa .6 Am utilizat această tehnică în vederea abordării
subipotezei conform căreia standardizarea terminologică conduce la o
îmbunăt ățire a comunicării în misiuni le interna ționale. Activitatea de colectare a
datelor va fi utilă și unor demersuri viitoare de cercetare.
În stabilirea metodelor utile în vederea verificării ipotezei de plecare, am
luat în calcul accesibilitatea studiului și a abordării subiec ților, termenul de început
și de încheiere a cercetării, dificultă țile din teren legate de administrarea anchetei,
stabilirea subiec ților care urmează a fi investiga ți, alcătuirea e șantionului.
Teoria enunțată inițial – aceea a stan dardizării comunicării internaționale
polițienești – este argumentată atât cu date cantitative, cât și calitative. Demersul
vizează o teoretizare a rezultatelor cu un grad mare de generalitate. În ciuda
faptului ca demersul prezent urmează pașii unei cer cetări cantitative , plecând de la
ipoteze și urmând un proces de operaționalizare, de colectare a datelor care sunt
ulterior interpretate și validate, consider că cercetarea se încadrează și în criteriile
tradiției calitative prin viziunea amplă, prin semn ificațiile culturale, prin
construirea realității sociale cu ajutorul limbajul ui de specialitate și prin analiza
tematică, centrată pe procese interactive.
Studiul terminologiei standardizate dintr -un anumit domeniu este o
activitate interesantă, dar deos ebit de pretențioasă , deoarece presupune consultarea
unei bibliografii vaste , a unor lucrări de înal tă ținută științifică, a reviste lor de
speci alitate, a apariții lor periodice, a publicațiilor sesiunilor de comunicări,
întocmirea de fișe, confruntarea cu dicționare generale sau de specialitate,
consultarea cu specialiști, alegerea subiecților, colectarea de date, interpretarea lor
cantitativă și calitativă .
Un rezultat concret al acestui demers de cercetare îl reprezintă realizarea
unui glosar terminolo gic bilingv, englez -român care cuprinde un număr de
aproximativ 150 de termeni d in domeniul poliție de frontieră, organizați alfabetic,

6 Septimiu, CHELCEA, Tehnici de cercetare so ciologică , Comunicare.ro, București, 2001, p. 18 .

14 dar și pe câmpuri conceptuale și care să aibă ca punct de plecare anexele 3, 4, 5 și
schemele conceptuale corespondente . De altfel, structurarea termenilor standardizați
din glosar sub forma arborelui conceptual , ajută la delimitarea domeniului și la
punerea în evidență a raporturilor care există în cadrul sistemului noțional. Acest
glosar răspunde unei nevoi de armonizare la nivelul limbajului polițienesc de
frontieră, putând fi util atât în pregătirea individuală, cât și în cazul unor cursuri
ghidate de formatori. Consider că un astfel d e demers este util profesorilor care
predau limbă străină, deoarece poate oferi noi metod e de abordare a lexicului
specializat.
Glosarul va fi , bineînțeles , accesibil și polițiștilor de frontieră d in sectorul
operativ care se confruntă permanent cu situații în care denaturarea unui cuvânt
poate cauza abuzuri. Schimbul de informații s -ar efici entiza, dacă ar exista un cod
de comunicare în limba engleză, astfel încât să poată fi elimina ți intermediari i care
să facă traducerea. Neconcordanțele terminologice pot duce la confuzii semantice
care distorsionează transmiterea informațiilor. Astfel, num ai o corectă interpretare
a noțiunilor, definirea completă a conceptelor și clarificarea diferențelor dintre
limbajul general și l imbajul specializat de poliție pot oferi precizie comunicării.
Alte rezultate ale studiului prezent sunt reflectate în glosaru l de termeni
standardiza ți utili comunicării în misiuni interna ționale , un instrument de lucru util
pentru poli țiștii care î și doresc participări la misiuni interna ționale. În plus,
cercetarea confirmă teoria existen ței unui stil func țional independent , cel al
limbajului poli țienesc care cuprinde două limbaje de specialitate distincte : cel al
misiunilor interna ționale și cel al poliției de frontieră.
Rezultatele studiului vizează unele propuneri argumentate de măsuri de
eficientizare a activității de comu nicare poli țienească internațională. O pregătire
standardizată la nivel european ar duce la o evaluare obiectivă și la echivalarea
competențelor, astfel încât să se poată oferi un certificat recunoscut internațional
de cunoaștere a limbii străine specializ ate la un anumit nivel. O astfel de
uniformizare ar implica stabilirea unor standarde și a unor cuantificatori universali.
În plus, studiul se dorește a fi un instrument de lucru în cadrul pregătirii
polițienești standardizate, ceea ce implică un plan de î nvățământ , o programă
analitică și strategii comune în cadrul instituțiilor de învățământ polițienesc.
Bineî nțeles că există neajunsul dotăr ii diferențiate și a l mediului instituțional
diferit , însă considerăm că astfel de instrumente comune pot servi la r ealizarea unei
uniformizări propice cooperării ulterioare în activitatea operativă.
Studiul argumentează de asemenea necesitatea organizării unor cursuri
interna ționale de limbi străine pregătitoare pentru misiunile externe, care să
eficientizeze comunicar ea lucrătorilor de poliție prin expunerea la un mediu
multicultural și la un contex t cât mai apropiat de realitate .
Beneficiarul rezultatelor studiului prezent este polițist ul, sau studentul care
se pregătește pentru munca de polițist, poli țistul de front ieră care lucrează în echipe
mixte, poli țistul care dore ște să participe la misiuni interna ționale, cel care prin
activită țile zilnice colaborează cu parteneri externi, profesorul care predă într -o
unitate de profil, metodistul care este interesat de adap tarea con ținutului predat la

15 noile metode și mijloace didactice disponibile, lingvistul care studiază evoluția
limbii și , nu în ultimul rând , terminologul care , împreună cu terminograful , are
competența necesară de a valida și normaliza termenii.
În conc luzie, studiul prezent se doreș te a fi un instrument de lucru în
domeniul polițienesc prin soluții de optimizare a comunicării internaționale
polițienești prin tr-o standardizare, care să fie utilă pregătiri i temeinice în
domeniul limbilor străine , dar și cooperării transfrontaliere.
Studiul acesta este doar începutul materializării preocupărilor noastre în
domeniul standardizării terminologice. A cest demers poate fi de asemenea
continuat printr -un studiu aprofundat al unui alt sector al limbajului poli țienesc
specializat.

16 STADIUL ACTUAL AL CUNOA ȘTERII

Comunicarea este un subiect care a suscitat interesul multor cercetători ,
invitând la multiple abordări. De -a lungul timpului au existat diferite puncte de
vedere în legătură cu tipurile de comunicare și cu funcțiile comunicării.
Comunicarea este definită în „Dicționarul explicativ al limbii române”
drept „acțiunea de a face cunoscut, a da de știre, a informa, a înștiința, a spune, a
se pune în legătură, în contact cu”. În plus, comunicarea are și sensul de „a
împărtă și cu cineva, a fi împreună cu, a realiza o comuniune de gând, simțire și
acțiune.” Omul poate folosi mai multe forme de a comunica, de a codifica
informații și de a le transmite interlocutorilor, realizând un schimb social.
Comunicarea presu pune un emițător, un receptor și o relație între aceștia, un canal,
un mesaj și un context. Codul, de exemplu o anumită limbă , reprezintă un sistem
de simboluri și de convenții acceptate.
În funcție de natura codificării informației și a canalului de trans mitere a
mesajului, comunicarea poate fi verbală, paraverbală și nonverbală. Sfera studiului
prezent vizează comunicarea verbală a cărei formă de manifestare este cuvântul în
expresie scrisă sau orală.
În funcție de interlocutor, există mai multe tipuri de comunicare:
intrapersonală, interpersonală, de grup sau de masă. Contextul în care apare
comunicarea poate fi interpersonal, organizațional, public, de masă, intercultural,
familial, în domeniul ordinii publice, în domeniul securității naționale. Natura
comunicării este de asemenea influențată de context. În funcție de registru ,
comunicarea poate fi oficială sau neoficială, iar în funcție de int erlocutor po ate fi
pe verticală, ascendentă, când se adresează forurilor superioare sau factorilor de
decizie și descendentă, când se adresează forurilor cu poziție inferioară și pe
orizontală atunci când comunicarea se desfășoară de pe acelea și pozi ții ierarhice7.
Desigur că aceste variabile influențează comunicarea.
Procesul comunicării descris de Roman Jakobson8 conține cinci elemente de
bază și anume : transmițătorul care codifică mesajul, receptorul , mediul, realitatea și
limba, iar un al șaselea le leagă pe toate celelalte: mesajul oral sau scris transmis.
Mesajul redă realitatea cunoscută pe care transm ițătorul dorește să o comunice și
atestă cunoașterea unor norme sociale de utilizare a limbii, convenții de exprimare
și de reprezent are în anumite forme standardizate. Intenția transmițătorului
condiționează de asemenea forma comunicării, dar aceasta trebuie să î mbrace
mesajul , astfel încât să răspundă așteptărilor pe care transmițătorul crede că le are
receptorul. Receptorii evaluează mesajul conform așteptărilor lor, iar , dacă acesta
corespunde, se consideră că mesajul este transmis cu succes.

7 Costel, DUMITRESCU, Comunicare profesională în domeniul Schengen și psihologie aplicată , București, 2010,
p. 32 .
8 Maria Teresa, CABRÉ, Terminology – Theory, methods and applications , John Benjamins Publ ishing Company,
Amsterdam, 1998, p. 46 .

17 Modelul comunicăr ii elaborat de Roman Jakobson arată că în orice “act de
comunicare verbală” intervin următorii factori: destinatarul mesajului, emițătorul,
mesajul care necesită un context pentru a fi operant, contextul – “referentul”
verbalizat și codul definit ca “ans amblu de semne comun emițatorului și
destinatarului”9. Conform acestei definiții , putem considera limbajul specializat un
cod prin faptul că desemnează conceptele specifice unui domeniu nou al vie ții,
cum ar fi aria misiunilor interna ționale .
Scopul pract ic al terminologiei, înțeleasă ca știință interdisciplinară , este
standardizarea terminologică, elaborarea unor teorii conceptuale care să structureze
domeniul specializat, stabilindu -i termenii specifici.
Spre deosebire de lexicul comun, limbajul speciali zat este folosit de
specialiștii unui anumit domeniu pentru a comunica eficient și pentru a evita
ambiguitățile prin utilizarea termenilor monosemantici specifici unui domeniu
particular de activitate profesională. Utilizarea unui lexic standardizat în dom eniul
respectiv înseamnă folosirea acelorași cuvinte specializate aparținând unui
subsistem lingvistic, termenii caracterizându -se prin univocitate,
monoreferențialitate , non -ambiguitate și relații lexico -semantice proprii.
Comunicarea specializată poli țienească trebuie să respecte trăsăturile
generale ale oricărei comunicări. Astfel , codul comunicării este limbajul care
transmite informația de la emițător la receptor.
Preluând schema c omunicării de la Roman Jakobson în cursul să u,
“Comunicarea”, Simona I ovănuș prezintă elementele de bază ale procesului de
comunicare : emițător, transmițător și mesaj și clasifică comunicarea în funcție de
canalul de comunicare , definit ca „mijlocul fizic de transmitere a mesajului, numit
și “drumul” ipotetic sau “calea” urm ată de mesaj.10
Canalele pot fi tehnologice, comunicarea desfășurându -se la telefon, prin
intermediul computerului, a l camerei video, al stație i radio, al pager ului, scrise ,
comunicarea desfășurându -se prin rapoarte, scrisori, notificări scrise, note inter ne
sau față în față prin conversații, interviuri, prezentări, cursuri. Mesajul se codifică
într-un semnal care va fi decodificat de receptor. În procesul comunicării , rolurile
de transmițător și receptor se schimbă, eficiența comunicării putându -se verific a
prin existen ța feed -back ului din partea interlocutorului.
Comunicarea poli țienească oficială se desfășoară pe canalele reglementate,
prestabilite și conține mesaje legate de activitățile care sunt publice. Mesajele
confidențiale sunt transmise doar de ce i autorizați pe anumite canale la care au
acces doar acei a care trebuie să reacționeze și care trebuie să cunoască conținutul
acestor mesaje. Comunicările oficiale sunt înregistrate și păstrate atât în evidențele
autorității care emite mesajul, cât și în cele ale destinatarului. Bineînțeles că, în
funcție de caz, se rețin copii ale ac estora la emițător, la receptor și la toate birourile

9 Roman, JACKOBSON, Lingvistică și poetică , în “ Probleme de stilistică ”, Ed. Științifică, 1964, apud. Gheorghe,
CRĂCIUN, Introducere în teoria literaturii , Magister / Cartier, Brașov, 1997 , p. 21 .
10 Simona, IOVANUȘ, Comunicarea, Editura Waldpress, 2001, p 7 -8.

18 din organizație care su nt îndreptățite să cunoască și să păstreze informația
respectivă.
Conform modelului lui Jakobson , care prezintă șase elemente de bază ale
procesului comunicării, fiecărui element îi corespunde o funcție de bază a
comunicării. Astfel, contextului îi corespunde funcția referențială, centrată pe
referentul situațional și textual ca fundament al mesajelor . (vezi figura 1 )

Figura 1. Modelul de comunicare al lui Roman Jakobson11

Comunicarea specializată implică o serie de restricții. Astfel, transmițătorul
și receptorul sunt de obicei experți în domeniul respectiv și comunică plecând de la
premisa că împ ărtășesc aproximativ aceeași cunoaștere a domeniului comunicat. În
plus, sfera comunicării este restrânsă, fiind limitată la domeniul specializat și
conceptualizată oficial. Funcția princip ală a comunicării specializate este
referențială, servind rareori a ltor funcții ale comunicării. În acest context, trăsăturile
care primează în comunicare sunt precizia, concizia și adecvarea. Astfel , concizia
servește la evitarea trunchierii mesajului. Precizia se referă la natura tehnică și la
relațiile funcționale ale comunicării între specialiști. Utilizarea unui termen în locul
unei parafraze contribuie la precizia mesajului. Adecvarea se referă la utilizarea
unui mesaj potrivit situației de comunicare, astfel încât mesajul să se adapteze
caracteristicilor și intenții lor interlocutorilor, situației de comunicare și contextului.
Terminologia este foarte importantă pentru comunicarea specializat ă,
deoarece ea face distincția di ntre limbajul general și cel specializat. Pe lângă
funcția cognitivă a terminologiei specializa te de a ordona gândirea prin
conceptualizare, aceasta are și rolul de a transfera cunoștințe specializate în una
sau mai multe limbi străine și de a structura informația conținută în textele
specializate.
Teoria enunțată inițial – a standardizării comunic ării internaționale
polițienești – este argumentată atât cu date c antitative, cât și calitative. Pentru
această abordare mixtă optează și l ingvista Angela Bidu -Vrănceanu. Astfel,
comunicarea specializată utilizează termeni caracterizați de factori de tip lingvistic
semantici, lexicali și textuali, dar și de tip pragmatic determinați de situația de
comunicare, de emițător, de receptor.12
Studiul terminologiei standardizate dintr -un domeniu specializat este o
activitate interesantă și meticuloasă. Demersul imp lică un proces, deoarece

11 http://www.mes05.home.ro/2_Modele.htm
12 Angela, BIDU VRÂNCEANU, Lexic științific interdisciplinar , Editura Universității din București, 2001, p. 20 .

19 colectarea termenilor prin chestionar, interviu, focus grup și studiu de caz este
complementară observației documentelor ,13 consultării unei bibliografii vaste,
întocmirii de fișe, confruntării mostrelor de comunicare cu dicționare generale14 sau
de specialitate ,15 consultării cu specialiști i. Astfel, după ce datele au fost colectate,
acestea trebuie in terpretate din punct de vedere cantitativ și calitativ. Conform
teoriei enunțate de Cabré,16 una dintre funcțiile terminologiei este org anizatorică, iar
terminologia internațională și unificatoare răspunde nevoilor societății moderne și
permite relații internaționale eficiente. Acest studiu interdisciplinar nu este suma
conceptelor din cadrul disciplinelor care îl compun : comunicare, misi uni
internaționale, poliție de frontieră, relații internaționale, ci selectează doar un set de
concepte și elemente, stabilindu -și cu acestea propriul obiect, propriul câmp de
cercetare și propriile relații de subordonare. Conform studiului menționat anter ior,
un termen poate fi descris din punct de vedere lingvistic, cognitiv și în legătură cu
procesul comunicării.17 Cercetarea noastră preia această ultimă funcție
comunicativă a terminologiei.
Exploatarea terminologică a comunicării reprezintă un punct de interes și
pentru specialiștii domeniului cercetat, constituirea unei baze de date corecte
putându -se realiza numai prin colaborarea dintre specialist și lingvist. De altfel,
structurarea termenilor standardizați ai glosarului sub formă de arbori conceptua li
va ajuta în continuare la delimitarea domeniului și la punerea în evidență a
raporturilor care există în cadrul sistemului noțional.
Studiul prezent și -a propus să analizeze trăsăturile comunicării polițienești.
Verificând ipoteza de plecare , ajunge la concluzia că standardizarea este una dintre
trăsăturile de bază caracteristice comunicării polițienești.
În vederea elaborării temei alese numeroase lucrări de specialitate au fost
de referin ță pentru abordarea domeniul ui polițienesc, celui și mai speciali zat
specific poli ției de frontieră și misiunilor interna ționale, a domeniului globalizării
din perspectiva comunicării standardizate, a cooperării interna ționale, precum și a
instrumentelor juridice interne și internaționale, a studii lor de comunicare, de
terminologie, de metodică și de pedagogie.
În demersul de prezentare a globalizării ca un fenomen complex cu impact
puternic la nivelul comunicării în general și al comunicării specializate în domeniul
polițienesc în particular, am urmărit amănun țit docu mentele europene de unde am
extras termenii care sus țin ipoteza noastră, cât și alte demersuri de cercetare în
materie . De exemplu , Actele Colocviului Interna țional „Identitate și globalizare”,
desfă șurat la Bucure ști în 2005 , ne-au facilitat abordarea pre zentă. Pentru
înțelegerea fenomenului complex al globalizării din perspectivă geopolitică ,
lucrările : „Ambi ții imperiale” a lui Noam Chomsky ,18 „The ABC of European

13 http://eur -lex.eur opa.eu
14 gdt.oqlf.gouv.qc.ca) http://gdt.oqlf.gouv.qc.ca/Resultat.aspx
15 http://legeaz.net/dictionar -juridic/comisie -rogatorie
16 Maria Teresa, CABRÉ, Terminology -Theory, methods and appl ications , John Benjamins Publishing Company,
Amsterdam, 1998, p. 14.
17 Ibidem, p. 39.
18 Noam CHOMSKY, Ambiții imperiale , traducere de Henrieta Anișoara Șerban, Editura Antet, Filipeștii de Târg,
2005.

20 Union Law” a profesorului Klaus -Dieter Borchardt ,19 “Geopolitica și geostrategia
în analiza r elațiilor internaționale contemporane ,”20 „Considerații privind
dimensiunea și consecințele globalizării ,”21 lucrările celei de -a IX-a Conferin țe
anuale de studii ale conflictului euro -atlantic , desfă șurată la Bucure ști în perioada
26-28 mai 2009 ,22 au fost de un real ajutor. Am preluat de la Cristoph Wulf23 ideea
transferului cultural ca formă de mimetism și am extrapolat această idee, astfel
încât să afirmăm că utilizarea unei limbi străine implică un transfer cultural și o
schimbare de perspectivă. Limba st răină permite accesul la culturile străine, la
„celălalt ”. În acest sens , sistemul de învă țământ trebuie să se pregătească pentru o
educa ție interculturală și multiculturală .
Un alt punct de inspira ție în vederea realizării studiului a fost lucrarea
„Strat egii identitare și interculturalitate în spa țiul românesc ,”24 coordonată de
Lavinia Bârlogeanu, lucrare ce face parte din colec ția „Cercetare -dezvoltare”, în
cadrul proiectului „Diferen țe culturale, strategii identitare, politici interculturale”.
Studiul p rezent analizează ideea necesită ții unor politici interculturale în educa ție,
idee pe care o dezvoltă Alexandru Cri șan,25 demonstrând că acestea facilitează o
comunicare interna țională eficientă.
Se poate vorbi de globalizarea lingvistică ca o formă modern ă de
coloni alism cultural , dovedind atât forme subtile, cât și o popularitate crescută prin
rețeaua de comunicare facilitată și de evolu ția tehnologiei informa ției. Domeniul
polițienesc presupune adesea folosirea unui limbaj standardizat , mai ales în ceea ce
prive ște comunicarea interna țională. Implica țiile în limbă sunt numeroase, iar
interna ționalismele sau anglicismele stau mărturie acestui fenomen.
În vederea înțelegerii institu țiilor, procedurilor și instrumentelor specifice
cooperării interna ționale polițienești, următoarele lucrări au oferit fundamentul
abordării acestei direc ții tematice: „Cooperarea Polițienească Operațională la
Frontiera Schengen ,”26 „Criminalitatea gravă de dimensiune transfrontalieră ,”27

19 Klaus -Dieter , BORCHARDT, The ABC of the European Unio n Law , Publications Office of the European Union,
Luxembourg, 2010
20 Constantin, HLIHOR, Geopolitica și geostrategia în analiza relațiilor internaționale contemporane , Ed. UNAP
Carol I, București, 2005
21 Andra, GĂINĂ, Considerații privind dimensiunea și c onsecințele globalizării , Revista de Șt iințe Juridice,
București, 2006
22 Harold E. , RAUGH, Jr. (editor), End of Empires : Challenges to Security and Statehood in flux, Papers from the
9th Annual Conference of the Euro -Atlantic Conflict Studies Working Grou p, Bucharest, 26 -28 may 2009 , Military
Publishing House, Bucharest, 2010
23 Cristoph , WULF, Puncte critice în transmiterea și învățarea moștenirii intangibile în Actele Colocviului
Internațional “Identitate și globalizare” 1 -3 iunie 2005, București, Editura Educația 2000+ Humanitas Educational,
p. 17 .
24 Lavinia , BÂRLOGEANU, Strategii identitare și interculturalitate în spațiul românesc , Ed. Educația 2000+
Humanitas Educațional, 2005
25 Alexandru , CRIȘAN, “Politici interculturale în educație și în zone conexe: de la reflecție la practici” în: Lavinia
Bârlogeanu și Alexandru Crișan (coordonatori), Ghid de Politici interculturale , Editura Educația 2000+,
Humanitas Educational, București, 2005
26 Victor , AELENEI (et alli), Cooperarea Polițienească Operațională la Frontiera Schengen , master vol.II, Editura
ProUniversitaria, București 2010
27 Victor , AELENEI (et alli), Criminalitatea gravă de dimensiune transfrontalieră , master vol.IV, Editura
ProUniversitaria, București, 2011; Colectiv, Cooperarea judiciară, schimbul de informații și migrația în context
Schengen , master vol.III, Editura ProUniversitaria, București 2011

21 „Cooperarea judiciară, schimbul de informaț ii și migrația în context Schengen ,”28
publicate de dr. Victor Aelenei împreună cu un colectiv de redacție format din
specialiști în domeniul poliției de frontieră. În plus, lucrările „Tactica cooperării
polițienești între state” 29 și „Cooperarea poli țienească europeană” 30 reprezintă
abordări comprehensive ale fenomenului cooperării din perspectivă operativă la
nivel ul spațiului Schengen, al celui european și interna țional, explicând fenomenul
de criminalitate organizată, necesitatea cooperării poli țienești între state pentru
prevenirea și combaterea criminalită ții organizate, cooperarea judiciară
interna țională în materie penală și instrumentele cooperării. De asemenea , cursul
„Tactici de cooperare poli țienească interna țională”31 adaugă alte instrumente de
cooperare , prezentând noile sisteme de comunicare de care dispune Interpol -ul:
tabloul de bord, sistemul de căutare automată , difuzările interna ționale și
încercarea de standardizare formală a noti țelor care facilitează comunicarea.
Legisla ția europeană în domeniul cooperării poli țienești ne-a familiarizat
cu procedura de cooperare . De exemplu decizia cadru nr.371 din 6 aprilie 2009 a
Consiliului stabile ște înființarea Oficiului European de poli ție (EUROPOL).
Regulamentul Consiliului (CE) nr.2007 din 26 oct ombrie 2004 reprezintă
fundamentul de constituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării
Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene .32
În contextul științific na țional , pregătirea de specialitate în domeniul
poliție i de frontieră și legislației Schengen oferă surse de inspira ție prin lucrarea
“Legislație Schengen ”33 a domnului Victor Aelenei , cât și volumul “Politici,
strategii și management european pentru frontiera externă .”34
Numeroase instrumente juridice interne ș i internaționale au constituit
documentele sursă pentru terminologia din domeniul dreptului comunitar , cum ar
fi: „Tratatul de instituire a Uniunii Europene” și toate tratatele ulterioare care au
fundamentat construcția europeană de azi; pentru terminologia Schengen:
„Acordul Schengen ”35, „Convenția de implementare a Acordului Schengen ,”36
„Cataloagele Schengen ,”37 „Manualul Schengen ,”38 „Codul Frontierelor

28 Victor , AELENEI (et alli), Cooperarea judiciară, schimbul de informații și migrația în context Schengen , master
vol.III, Editura ProUniversitaria, Bu curești , 2011
29 Luca , IAMANDI, Tactica cooperării polițienești între state , Editura Sitech, Craiova, 2009
30 Luca , IAMANDI, Cooperarea polițienească internațională , Editura Sitech, Craiova, 2009
31 Adrian , IACOB, Tactici de cooperare polițienească internațio nală, Ed. Sitech, Craiova, 2007, p. 266 .
32 Regulamentul Consiliului (CE) nr.2007 din 26 octombrie 2004 de constituire a Agenției Europene pentru
Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene FRONTEX (JO
L 349, 25.11.2004, p.1)
33 Victor , AELENEI, Legislație Schengen , Editura ProUniversitaria, București, 2011
34 Victor , AELENEI (et alli), Politici, strategii și management european pentru frontiera externă , master vol.I,
Editura ProUniversitaria, București, 20 10
35 Acordul din 14 iunie 1985 între guvernele statelor uniunii economice Benelux, al Republicii Federale Germania și
al Republicii Franceze privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune, încheiat la Schengen, la 14
iunie 1985
36 Convenți a de implementare a Acordului din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor din Uniunea Economică
Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la
frontierele comune – Convenția Schengen (JO L 239, 22 .09.2000, p p. 19-62)
37http://www.schengen.mira.gov.ro/Documente/utile/catutil/catalog%20cooperare%20politieneasca.pdf
38 http://www.ijpfiasi.ro/schengen/manualul_schengen/manualul_schengen.pdf

22 Schengen ,”39 “Strategia națională privind aderarea la spațiul Schengen ,”40 „Planul
de Acțiune Schengen ,”41 „Planul de Acțiuni pentru intensificarea pregătirii
personalului MIRA în domeniul Schengen ,”42 „Strategia Na țională de
Management Integrat a Frontierei de Stat a Romaniei ,”43 documente ce m -au
familiarizat cu organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră ,44 cu aquis -ul
comunitar .45 De asemenea, studiile “The ABC of Europ ean Union Law ,”46
„Dreptul Uniunii Europene, Partea specială, Politicile comunitare”47 și „Politici și
strategii în domeniul Schengen”48 mi-au facilitat înțelegerea aquis -ului comunitar.
Literatura de specialitate în domeniul misiunilor interna ționale ce a servit
ca punct de plecare demersului actual a constat în lucrări în domeniu, articole și
ghiduri de specialitate ,49 temele cursului de pregătire pentru concursul de monitori
ONU.
Numeroase instrumente juridice interne și externe m -au familiarizat cu
terminologia din domeniul dreptului Uniunii Europene ,50 cu forurile sub egida
cărora se desfășoară misiunile51 și tipurile de misiuni.
În ceea ce privește pregătirea în domeniul polițienesc , am consultat :
“Concepția de dezvoltare a sistemului de formare profesi onală inițială și continuă a
personalului Ministerului Internelor și Reformei Administrative 2008 -2012 , ”52
programul de acțiune privind educația permanentă 2007 -2013, C oncepția integrată
de pregătire a personalului instituțiilor implicate în procesul de ad erare a României
la spațiul Schengen, Strategia privind mana gementul carierei polițistului 2011 –
2014, lucrarea „ Managementul resurselor umane ,53 studiul “Managementul

39 Regulamentul Nr. 562/2006 din data de 15 martie 2006 a Parlame ntului și Consiliului European, de înființare a
unui Cod Comunitar cu privire la regulile care guvernează circulația persoanelor peste frontiere (Codul Frontierelor
Schengen), J.O. L 105, 13.4.2006
40 HG 1314/2007 pentru aprobarea Strategiei naționale privi nd aderarea la spațiul Schengen
41 http://www.europeana.ro/schengen/Planul%20de%20Actiune%20Schengen%202009.htm
42 http://www.schengen.mira.gov.ro/Documente/pas%20romana%202009.pdf
43 Hotarârea nr. 324 din 28 martie 2007 pentru aprobarea Strategiei naț ionale de management integrat al frontierei de
stat a României in perioada 2007 -2010, http://www.europeana.ro/schengen/Strategia%20Nationala%20de%20
Management%20 Integrat %20a%20Frontierei%20 de%20Stat%20a%20Romaniei.htm
44 O.U.G. nr. 104 din 27 iunie 2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române
45 Decizia Comitetului Executiv din 23 iunie 1998 privind o clauză generală care să cuprindă toate aspectele tehnice
ale acquis -ului Schengen (SCH/Com -ex (98) 29 rev
46 Klaus -Dieter, BORCHARDT, The ABC of European Union Law , Publication Office of the European Union, 2010
47Nicoleta, DIACONU, Dreptul Uniunii Europene, Partea specială, Politicile comunitare , LUMINA LEX,
București, 2007
48 Gabriel, Lucian, PEREȘ, Politici și strategii în domeniul Schengen , Editura Sitech, Craiova, 2010
49 Département des opérations de maintien de la paix de l’Organisation des Nations Unies, Manuel de la Police
Civile des Nations Unies , New York, 1995; United Nations Department of Peace -keeping Operations United
Nations Civilian Police Handbook, New York, 1995; United Nations Department of Peace -keeping Operations
English Language Course for United Nations Civilian Police -Student ’s course book , Education Services, 1994
50 Nicoleta, DIACONU, Dreptul Uniunii Europene , Partea specială, Politicile comunitare,
51 NATO Handbook, Public Diplomacy Division, Brussels, Belgium, 2006
Carta Națiunilor Unite, Monitorul Oficial din 26 iunie 1945
„Concluzii le Consiliului privind principalele elemente ale propunerii Comisiei pentru un Regulament al Consiliului
de înființare a Agenției Europene pentru Managementul Cooperării Operaționale la Frontierele Externe ale Statelor
Membre ale Uniunii Europene”, adoptat e în cadrul întâlnirii Consiliului din 27.11.2003
52 http://www.mai.gov.ro/Documente/Cariera/CONCEPTIA%20.pdf
53 A, MANOLESCU, V. LEFTER, A. DEACONU, Managementul resurselor umane , București, Ed. Economică,
2007

23 resurselor umane -Ghid practic ,54 “Management polițienesc ,”55 studiul “ Training
the 21st Cent ury Police Officer. Redefining Police Professionalism for the Los
Angeles Police Department .”56 O altă abordare modernă a carierei de polițist ne
este prezentată în “The Rise of the Modern Police and the European State
System .”57
În domeniul elaborării docu mentelor de învățământ, cursul “Teoria și
metodologia curriculum ului,”58 elaborat de Mușata Bocoș , este definitoriu pentru
domeniul documentelor didactice.
Pregătirea în cadrul FRONTEX59 reprezintă un model de bune practici în
domeniul standardizării doc umentelor de învă țământ prin Planul de învățământ
standardizat pentru pregătirea inițială a polițiștilor de frontieră CCC, cât și prin
Curriculumul pentru nivel mediu , CMC și Standardul Sectorial de Calificare ,
SQF, elaborate de experți din mai multe stat e membre , sub egida Frontex .60
Pentru a în țelege necesită țile de pregătire poli țienească la nivel na țional , am
analizat concepția de dezvoltare a sistemului de formare profesională inițială și
continuă a personalului Ministerului Internelor și Reformei Admi nistrative 2008 –
201261 ce con ține obiective deja depă șite, programul de acțiune privind educația
permanentă 2007 -2013, C oncepția integrată de pregătire a personalului instituțiilor
implicate în procesul de aderare a României la spațiul Schengen, Strategia p rivind
managementul carierei politistului 2011 -2014.
În ceea ce privește curiculumul standardizat de pregătire de bază , am
comparat programele comune CCC, CMC, SQF , elaborate de experți din mai
multe state membre sub egida Frontex ,62 cu rezultatele acestor standarde deja
implementate în programele de învă țământ din România și din alte state membre.
Lucrările de referință în vederea fundamentării metodelor de cercetare și a
celor de colectare a datelo r care se potrivesc acestui demers de cercetare sunt:
„Scientific research in education ,”63 lucrările domnului profesor Chelcea Septimiu
“Inițiere în cercetarea sociologică ,”64 “Tehnici de cercetare sociologică ,”65
„Metodologia elaborării unei lucrări ,”66 lucrările Coferinței științifice
interuniversitară „Științele socio -umaniste și progresul tehnico -științific ,”67 „L’art

54 G. PÂNIȘOARĂ, I.O. ,PÂ NIȘOARĂ, Polirom, Ia și, 2007
55 Ștefan, PRUNĂ, Management polițienesc, Sitech, Craiova, 2007
56 R.V.GLENN, B.R PANITCH, D. BARNES -PROBY, E.WILLIAMS, J. CHRISTIAN, M.W. LEWIS , S.
GERWEHR, D.W. BRANNAN, Training the 21st Century Police Officer. Redefining Police Professionalism f or
the Los Angeles Police Department. Los Angeles: RAND Public Safety and Justice, 2003
57 Hsi-Heuy, LIANG, The Rise of the Modern Police and the European State System, New York: Cambridge
University Press, 1992
58 Mușata, BOCOȘ, Teoria și metodologia cur riculum -ului, forum.portal.edu.ro
59 „Concluziile Consiliului privind principalele elemente ale propunerii Comisiei pentru un Regulament al
Consiliului de înființare a Agenției Europene pentru Managementul Cooperării Operaționale la Frontierele Externe
ale Statelor Membre ale Uniunii Europene”, adoptate în cadrul întâlnirii Consiliului din 27.11.2003
60 http://www.frontex.europa.eu/training/curricula
61 http://www.mai.gov.ro/Documente/Cariera/CONCEPTIA%20.pdf
62 http://www.frontex.europa.eu/training/curricula
63 Research Committee, Scientific research in education, National Academy Press, Washington DC, 2001
64 Septimiu, CHELCEA, Inițiere în cercetarea sociologică , Comunicare.ro, București, 2004
65 Septimiu, CHELCEA, Tehnici de cercetare sociologică , Comunicare.ro, București, 2001
66 Septimiu, CHELCEA, Metodologia elaborării unei lucrări științifice , Comunicare.ro, București, 2003
67 Conferința științifică, Științele socio -umaniste și progresul tehnico -științific, Chișinău, 2008

24 de la thèse, Comment préparer et rédiger un mémoire de master, une thèse de
doctorat ou tout autre travail universitaire á l’ère du net .”68
Dorința de a aborda fenomenul comunicării ne-a condus spre alte referințe
bibliografice , care ne-au ajutat să ne fundamentăm ideea de normă sau standard în
comunicare. Analiza comunicării are la bază niște modele despre care scriu și
Denis McQuail și SvenWindahl în „Modele ale comunicării pentru studiul
comunicări i de masă .”69 Comunicarea este și un fapt de cultură, lucru argumentat
de domnul profesor Grigore Georgiu în „Filosofia culturii. Cultură și
comunicare .”70
În domeniul standardizării în evaluarea limbilor străine, modelul pe care
l-am preluat a fost Ca drul European Comun de Referință pentru Limbi71 și
Portofoliul european al limbilor , modelul acreditat nr.6.2000 în cadrul proiectului
pilot Socrates Lingua1, coordonat de Departamentul P oliticilor Lingvistice al
Consiliului Europei. Aceste documente ne -au ajutat la elaborarea broșurii
informative pentru personalul MAI, care susține testul de limbă engleză nivelul
B1. Acesta este un ghid care oferă candidaților subiecte model și specificațiile
nivelului de limbă conform competențelor ,72 coordonate utile în p rocesul de
standardizare a testării.
Studiul de referință pentru analiza terminologică a subiectului
standardizării comunicării internaționale polițienești este “Terminology, theory,
methods and applications”73 a teoreticianului Maria Teresa Cabré cu expert iză în
domeniul standardizării și normalizării limbajelor specializate. De asemenea ,
studiul “Standardization of technical terminology: Principles and practices”74 ne-a
oferit cadrul general pentru în țelegerea principiilor de bază în pregătirea
standardelor terminologice .
Limbajul de poliție este deja un limbaj specializat consacrat prin lucrarea
“A social history of the English Police Vocabulary ,”75 sursa de inspira ție pentru
provocarea de a delibera dacă există un limbaj specializat specific misiunilor
internaționale ca subdomeniu al limbajului polițienesc. Studiul prezent continuă
acest demers prin argument area existen ței unui limbaj de specialitate de poliție de
frontieră.

68 Michel, BEAUD, L’art de la these, Com ment préparer et rédiger un mémoire de master, une thèse de doctorat ou
tout autre travail universitaire á l’ère du net , La Découverte, 2006
69 Denis, MCQUAIL, Sven, WINDAHL, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă , Editura
Comunicare.ro, București, 2001
70 Grigore, GEORGIU, Filosofia culturii. Cultură și comunicare , Editura Comunicare.ro, 2004
71 http://europass.cedefop.europa.eu/ro/resources/european -language -levels -cefr
72 Direcția Generală Management Resurse Umane, Comisia de testare pentr u limba engleză, Testul de limba engleză
nivelul B1 pentru personalul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Broșură informativă pentru
candidați, Specificații și subiecte model, MIRA, 2007
73 Maria Teresa, CABRÉ, Terminology, theory, methods and applications , John Benjamins Publishing Company,
Amsterdam, 1998
74Helmut, FELBER, Standardization of technical terminology: Principles and practices , Interrante/Heymann, Ann
Arbor, Mich, 1983
75 Ileana Maria, CHERSAN, A social history of the English Pol ice Vocabulary , Sitech, Craiova, 2012

25 În plus , am preluat trăsăturile limbajelor de specialitate din lucrarea
„Limbaje de specialitate”76 și prin studiul “Languages for social cohesion in a
multilingual and multicultural Europe ,”77 scrisă de Newby și Penz. Lucrarea “The
English Language, A guided tour of the language ,”78 scrisă de David Crystal , a
oferit o prezentare diacroni că a evoluției limbii engleze, care a servit scopului
studiului prezent, prin abordarea complexă a subiectului împrumuturilor din limba
engleză în alte limbi.
În ceea ce prive ște clasificarea termenilor ce apar țin limbajului poli țienesc
de frontieră în co ntextul legisla ției Schengen, am aplicat teoria prototipului,
consacrată de studiul “Cognition and categorization” al Eleanorei Rosch și
Barbarei Lloyd. Conform acestei teorii , aplicabilă în multe domenii de activitate
printre care sociologie, psihologie , lingvistică, prin cla sificări accedem la
informații relevante despre categoria respectivă și putem face predicții
terminologice. Conform studiului “Cognition and categorization”, prototipurile
reprezintă “acei membri ai unei categorii care reprezintă ce l mai bine redundanța
categoriei ca un tot .”79 Prototipul definește , în baza experienței proprii și în baza
experienței unei anumite culturi și civilizații la un moment dat, trăsăturile comune
cele mai evidente ale unei categorii. Pe baza acestor caracteris tici se poate afla
dacă un item face parte din clasa respectivă sau nu.
Una dintre trăsăturile reprezentării conceptuale vizează competența
elementelor unei categorii de a reprezenta categoria din care fac parte. Orice
exemp lar al unei categorii trebuie să reprezinte la fel de bine categoria respectivă
ca oricare altul. Dar , conform criteriului frecvenței, unele elemente sunt
considerate mai r elevante pentru o categorie decâ t altele.
În vederea înțelegerii fenome nului complex al standardizării, am studia t
atât lucrările de referință: “Standards: Recipes for Reality”80și “Cognition and
Categorization ,”81 cât și normele ISO care standardizează studiile terminologice .
Acestea uniformizează utilizarea codurilor limbilor străine, sistemele
terminolog ice și conținutul terminologic, referințele biblio grafice în studiul
terminologic și managementul resurselor lingvistice.
Bineînțeles că în elaborarea glosarelor am utilizat instrumente
binecunoscute cum ar fi: „ Dicționarul Uniunii Europene .”82 În analiza comparativă
a termenilor specifici comunicării internaționale am utilizat dicționare
terminologice : “Grand Dictionnaire Terminologique ”, “Trésor de la langue

76 Olga, BĂLĂNESCU, Limbaje de specialitate , Editura Universității din București, capitolul 1, Stilul administrativ,
e-book http://ebooks.unibuc.ro/filo logie/olga/1.htm#12
77 D. NEWBY, H. PENZ, Languages for social cohesion in a multilingual and multicultural Europe , The European
Center for Modern Languages, 2009
78 David, CRYSTAL, The English Language, Aguided tour of the language , Penguin Books, Pearson , 2002
79 Eleanor, ROSCH și Barbara, B. LLOYD, Cognition and categorization , Lawrence Erlbaum Associates, Hillsdale,
New Jearsey, 1978, p. 12 orig. “In short, prototypes appear to be just those members of a category that most reflect
the redundancy structur e of the category as a whole.”
80 Lawrence, BUSCH, Standards: Recipes for Reality , MIT, Massachusetts, 2011
81 Eleanor, ROSCH și Barbara, B . LLOYD, Cognition and categorization , Lawrence Erlbaum Associates, Hillsdale,
New Jearsey, 1978
82 Ferreol, GILLES, Ives Jean BELOEIL -BENOIST, Marc BLANQUET, Dominique BREILLAT, Noel,
FLAGEUL, Dicționarul Uniunii Europene , traducere de Dobos Iuliana -Cristina, Editura Polirom, Iași, 2001

26 française ”, dar și generale cum ar fi “Oxford English Dicti onary ”, precum și bazele
de date terminologice “IATE ” sau programele utile în activitatea de traducere
“MULTITERME ”.
În ceea ce privește traducerea standardizată a limbajelor de specialitate ,
lucrarea “Traduction spécialisée: pratiques, th éories, formatio ns,”83 a constituit un
punct de plecare în analiza practică a teoriilor traducerii în documente le
comunitare. „Ghidul stilistic de traducere în limba română pe ntru uzul
traducătorilor acquis ului comunitar ”84 a constituit un exemplu de instr ument care
asigură o traducere exactă, unificată stilistic și terminologic.
Lucrările științifice au reprezentat principala sursă de documentare, dar , în
același timp, pentru a completa baza de date inițială, am studiat și reviste de
specialitate ,85 apariț ii periodice, publicații ale sesiunilor de comunicări unde am
găsit noutăți specifice domeniului supus analizei.
Contribuția adusă în literatura de specialitate de către analiști, teoreticieni și
profesioniști este de necontestat, însă analiza fenomenului standardizării
comunicării internaționale polițienești ar fi fost imposibil ă fără existența unor
instituții care să preia acest demers meticulos. Autoritățile cu un cuvânt de spus în
domeniul standardizării sunt ISA , Federația Internațională a Asociațiilo r de
Standardizare , predeceso are a ISO și ISO, Organizația Internațională de
Standardizare , instituție non -guvernamentală internațională de stabilire a normelor
în toate domeniile. Fiecare țară membră ISO dispune de un organism de
standardizar e format din experți în domenii diverse, iar limbile oficiale de lucru în
cadrul ISO sunt engleza și franceza . În vederea unei comunicări internaționale
armonizate, Organizația Internațională de Standardizare are capacitatea de a
elabora standarde, care pot deveni referințe de legi – prin acorduri și tratate.
Standardizarea reprezintă „oficializarea unei terminologii de către un organism
autorizat.86”, un instrument care asigură receptarea și utilizarea identică, de către
toți vorbitorii, a semnificației termenilor, având un caracter conștient și rațional.
Standardizarea impli că “o activitate prin care sunt stabilite pentru probleme reale
sau potențiale, prevederi destinate unei utilizări comune și repetate, urmărind
obținerea unui grad optim de ordine într -un context dat ,”87 iar standardul reprezintă
o „normă sau ansamblu de no rme care reglementează calitatea, caracteristicile,
forma unui produs sau documentul în care sunt consemnate aceste norme.”88
Standardul implică recunoașterea de către o autoritate în domeniul respectiv, care
poate e mite reguli de utilizare, trăsături pentru desfășurarea unor activități, în
vederea eficientizării acțiunii .

83 Elisabeth, LAVAULT -OLLEON, Traduction spécialisée: pratiques, theories, formations , Peter Lang, Bern, 2007;
84 Colectiv, Direcția Coordonare Traduceri, Ghidul stilistic de traducere în limba română pentru uzul traducătorilor
acquis -ului comunitar , Institutul european din România, București, 2008
85 www.politiadefrontiera.ro/ ,revista_pdf/ 3_2013 .pdf
www.politiadefrontiera.ro/colaborare_institutionala/ frontex .php,
www.mai.gov.ro/Documente/CCPI /Punctul_National_Focal.pdf
www.crimetime.ro
86 Dorina, CHIȘ , Standardizarea, Universitatea Tibiscus, Timișoara, 2003, p1.
87 Eugenia, AGHINII, Valentin BĂRDEANU , Maruca HUMELNICU , Standardizarea partenerul dumneavoastră ,
ASRO, București, 2006, p. 5
88 www.DEX.ro

27 Dorina Chiș înțelege prin standardizarea terminologică acțiunea prin care
un organism oficial impune uzului folosirea preferențială sau exclusivă a unui
termen.89 Astfel, se poate vorbi de normă terminologică, atunci când există un
consens la care se ajunge în cadrul organismelor mandatate în acest sens și care
sunt de obicei formate atât din lingviști, terminologi, cât și din specialiști ai
diferitel or domenii de acțiune.
Armonizarea terminologică are adesea ca rezultat o recomandare , neavând
caracterul de obligativitate al unui standard . Scopul standardizării terminologice
este clarificarea conceptelor utile comu nicării umane. T erminologia descrie
legăturile di ntre concepte și reprezentările terminologice, legături evidente în
sistemele conceptuale redate grafic prin scheme conceptuale. Această organizare
metodică asigură atât coerența logică internă, cât și conco rdanța conceptelor cu
realitatea obiectivă. Existența omonimiei și sinonimiei într -un domeniu duc la
nevoia armonizării terminologice, care este parte a procesului standardizării. O
funcție principală a terminologiei standardizate este de a indica formele preferate,
admise. Un termen recomandat de un comitet tehnic va fi considerat termen
normalizat.
Standardele ISO sunt adoptate, traduse și făcute publice în România de
ASRO , Asociația de Standardizare din România , care, prin specialiștii săi,
participă în cadrul comitetelor tehnice internaționale ale ISO. Asociația de
Standardizare din România este împuternici tă să gestioneze standardizarea în
România . Înființarea acestui nou organism național de standardizare conform
prevederilor OG 39/98 dovedește interesul național pen tru standardizare, care
răspunde dezideratului politicii europene. Înființarea unui organism național uni c
de gestionare a standardelor prezintă avantaje și dezavantaje. Asociația contribuie
la armonizarea legislației și la dezvoltarea economică, promovâ nd libera circulație
a produselor, a serviciilor și a persoanelor, dar ca unic gestionar al standardelor , nu
încurajează competiția în traducerea standardizată a legislației europene și nici
informarea gratuită a cet ățenilor.
O altă organiza ție cu un rol important în standardizarea terminologică este
Asociația Română de Terminologie TermRom, creată în 1991, ca organizație
știintifică non -guvernamentală. Asociația se ocupă cu stabilirea, dezvoltarea și
standardizarea t erminologiei științifice și tehnice, cu realizarea unui inventar
general al lucrărilor terminologice elaborate în România, cu întocmirea unor glosare
și dicționare terminologice mono, bi și multilingve și crearea unei bănci de date
terminologice. ASRO ela borează și difuzează materiale utile pentru traducerea
textelor tehnice și științifice în vederea schimbului de informații și stabile ște rela ții
de cooperare cu diverse foruri internaționale. Pe viitor , ne propunem o colaborare
cu ace știa în vederea lărgir ii glosarului de termeni poli țienești specifici misiunilor
interna ționale și transformarea acestuia într -un glosar multilingv prin contribuție
națională sau cu parteneri internaționali.
Institutul European din România a coordonat traducerea în limba româ nă a
acquis -ului comunitar adoptat până la 1 ianuarie 2007, la momentul aderării

89 Dorina, CHIȘ , Standardizarea, Universitatea Tibiscus, Timișoara, 2003, p . 1.

28 României la Uniunea Europeană, limba română devenind una din tre limbile
oficiale ale acesteia. Chiar dacă responsabilitatea traducerii acquis -ului adoptat
după 1 ianuarie 2007 revine instituțiilor comunitare, Ghidul stilistic elaborat de
Institutul European din România reprezintă un instrument de bază atât pentru
traducere, cât și pentru un studiu al traducerilor. În plus, deși traducerea textului
juridic nu oferă prea multă libertate traducătorului, consider ăm că și legislația
comunitară t radusă standardizat la nivelul direcțiilor de t raduceri din cadrul
Consiliului European ar putea prezenta unele dificultăți de ada ptare la legislația
națională, permițând îmbunătățiri.
Deși tema comunicării standardizate suscită în prezent un real interes , mai
ales în ceea ce prive ște limbajele specializate, n u există un studiu care să prezinte
misiunile poli țienești interna ționale la care a participat România .
Nu am găsit nicio descriere si ncronică a structurii și funcționării limbajului
polițienesc utilizat în misiunile interna ționale sau în cadrul poli ției de frontieră ,
ceea ce m -a încurajat în încercarea de a aborda un domeniu nou din punctul de
vedere al stilului funcțional.
După cum s -a văzut din suita de studii parcurse e xistă multe studii de
specialitate care au abordat cooperarea poli țienească, dar toate reflectă cooperarea
din punct de vedere juridic sau procedural, în timp ce studiul prezent aduce ca
termen de noutate o abordare i nterdisciplinară.
În plus, există studii multiple care au abordat tema comunicării într-o limbă
străină din punct de vedere metodic, didactic și filologic, însă studiul prezent are
avantajul abordării comparative a trăsăturilor comunicării de specialitate în două
limbi străine .
Lucrarea de fa ță răspunde la mai multe întrebări . De exemplu dac ă
standardizarea terminologică este o formă de manifestare a global izării, î n ce
măsură și prin ce instrumente standardizarea terminologică facilitează cooperarea
intern ațională, î n ce măsură este standardizat limbajul comunitar specific legisla ției
Schengen , în ce măsură este standardizată comunicarea poli țienească în misiuni le
interna ționale, dacă există un limbaj spe cializat de poli ție de frontieră ca subsistem
al limb ajului poli țienesc sau subsistem al limbajului comunitar juridico –
administrativ sau este un limb aj specializat de sine stătă tor, dacă există un limbaj
specializat specific misiunilor interna ționale și care ar fi formele sale de
manifestare, î n ce măsură se poate vorbi de standardizare la nivelul învă țământului
polițienesc din domeniul limbilor străine la nivel na țional și interna țional, c are ar fi
beneficiile standardizării la nivel de evaluare și certificare na țională și
interna țională și care ar fi pa șii de urmat în acest sens .
Există și întrebări la care studiul prezent nu a putut răspunde în totalitate,
deoarece deciziile ce vizează realizarea unui examen standardizat de limbă străină
aparțin autorită ților naționale și uneori chiar interna ționale. Totu și, considerăm
propunerile din finalul acestui studiu utile în vederea realizării unui examen
standardizat de limbă străină . Însă hotărârile care împuternicesc forul organizator
sau pe cel care are autoritatea de a valida certificatele de absolvire apar țin
factorilor de decizie cărora le propunem solu ții prin crearea de consor ții, prin

29 cooperarea interna țională și interes arătat institu țiilor de învă țământ la nivel
interna țional. Considerăm că astfel de propuneri sunt fezabile într -o lume globală,
iar primul masterat polițienesc european organizat sub egida FRONTEX este o
dovadă în acest sens.

30
CAPITOLUL I
GLOBALIZAREA COMUNICĂRII INTERNA ȚIONALE
POLI ȚIENE ȘTI

În primul capitol al studiului dedicat standardizării comunicării
interna ționale poli țienești ne p ropunem să abordăm standardizarea ca pe o
consecin ță a globalizării. Menționăm încă de la început că studiul se limitează la
abordarea globalizării din punctul de vedere al standardizării comunicării
polițienești și nu cuprinde toate aspectele geop olitice, geostrategice, sociale și
economice ale acestui fenomen amplu.
În acest capitol analizăm consecin țele globalizării la nivelul activită ții și al
comunicării poli țienești, care sunt ambivalente , în sensul că prezintă atât avantaje ,
cât și dezavantaje. Dome niul poli țienesc implică , adesea , un limbaj standardizat ,
mai ales în ceea ce prive ște comunicarea interna țională. Implica țiile la nivelul
limbii sunt numeroase, iar interna ționalismele sau anglicismele stau mărturie
acestui fenomen.
Un exemplu pertinent de globalizare lingvistică se poate remarca în cazul
interna ționalismelor sau anglicismelor în limbajul specializat poli țienesc. În final ,
vom analiza concluziile care dovedesc ipoteza și validează rezultatele. Ne vom
opri la aceea și abordare sincronică , observând influen țele prezente ale
standardizării la nivelul comunicării specializate.
Metoda care a servit acestui studiu , ce face parte din demersul nostru
complex de cercetare a standardizării comunicării interna ționale poli țienești, este
observa ția docu mentelor scrise și a unor mostre de comunicare orală. Analiza
documentelor a permis verificarea ipotezei cauzale cum că fenomenul mai extins al
globalizării a avut drept consecință standardizarea comunicării interna ționale
polițienești.
Abordarea subiectu lui globalizării lingvistice este motivată de numărul din
ce în ce mai mare de anglicisme în domeniul terminologiei specializate subscrise
limbajului polițienesc, realitate frapantă în cazul unor texte de specialitate din
domeniu. După analiza terminologie i specifice acestui domeniu putem afirma că
aceasta înregistrează o pondere din ce în ce mai mare de termeni proveni ți din
limba engleză. De un real interes ni s -a părut și faptul că mul ți dintre termenii
împrumuta ți sunt neadapta ți, ceea ce duce la conclu zia cre șterii influen ței limbii
engleze americane în domeniul limbajelor de specialitate. Am acordat o importan ță
deosebită terminologiei utilizate în legisla ția comunitară, textelor standardizate
care se adresează tuturor cetă țenilor Uniunii Europene. Un alt lucru sesizat , după
ce am analizat corpusul de termeni , este faptul că un număr foarte mare dintre
termenii folosi ți frecvent reprezintă de fapt traduceri. În acest context, am
considerat oportun să analizăm și modul cum se realizează calcul și influen ța sa

31 asupra traducerii termenilor. Utilizarea materialelor de specialitate și a
dicționarelor specializate ne -a permis selectarea unui număr de termeni concluden ți
în vederea verificării ipotezei.
După colectarea datelor , prin observarea documentelor și permanenta
consultare a speciali știlor, am analizat termenii , clasificând erorile de traducere di n
documentele oficiale. Din discu țiile cu speciali știi, am extras câteva probleme
identificate de ace știa în comunicarea interna țională și am emis sugestii de
eficientizare a comunicării.
Concluziile vizează posibile căi de urmat în vederea eficientizării
comunicării. Ne punem întrebarea în ce măsură termenii împrumuta ți, specifici
terminologiei poli țienești, sunt utiliza ți corect , atâta vreme cât ace știa nu apar în
dicționarele din limba română sau , dacă apar , nu sunt asimila ți limbii din punct de
vedere morfologic și fonetic. Ritmul foarte rapid al apari ției unor realită ți noi care
descriu inova țiile din domeniu reprezintă factorul extralingvistic care determină
necesitatea utilizării termenului , adesea preluat ca atare fără a mai fi adapta t.
Folosirea unui număr mare de anglicisme neadaptate, utilizarea ostentativă a
termenului englezesc , chiar dacă în limba română există coresponden ți clari,
traducerile imprec ise ale topicii sau terminologiei engleze ști constituie ni ște
posibile caren țe ale comunicării specializate actuale. Demersul în materie nu este
descriptiv, ci argumentativ , aducând precizări legate de grafia termenului,
propuneri de forme și de traduceri din engleză , recomandabile pentru limba
română.
Demersul de cercetare are ca scop argumentarea ipotezei că există o
tendință de standardizare a comunicării interna ționale poli țienești și că această
comunicare standardizată este o consecin ță a globalizării .
Argumentele pe care le aducem în sprijinul acestei teorii țin de utilizarea
interna ționalismelor , fie ele anglicisme sau americanisme și a termeni lor
conven ționali pentru concepte ce denotă proceduri superspecializate.

1.1. Delimitări conceptuale

Pentru a p ăstra caracterul terminologic standardizat al lucrării vom folosi
termenul anglicism care, potrivit DEX , reprezintă „o expresie specifică a limbii
engleze, cuvânt de origine engleză împrumutat, fără necesitate, de o altă limbă și
neintegrat în aceasta .” 90 Adriana Stoichițoiu Ichim91 folosește termenul anglicism
pentru „împrumuturi recente din engleza britanică și americană, incomplete sau
deloc adaptate”, acestea scriindu -se și pronun țându -se la fel ca în limba de origine.
Preluăm acest termen cu precizarea că, uneori , anglicismele sunt necesare datorită
introducerii unor realită ți noi într-un spa țiu unde acestea nu au existat anterior, iar
limba autohtonă nu a găsit un corespondent imediat sau , dacă l -a găsit, ac esta este
o sintagmă prea lungă sau o parafra ză care nu trece testul conciziei. Chiar dacă

90 http://dexonline.ro/definitie/anglicism
91 Adriana , STOICHIȚOIU -ICHIM, Vocabularul limbii r omane actuale: dinamică, influență, creativitate, Editura
All, Bucureș ti, 2001, p. 83.

32 majoritatea împrumuturilor actuale în limba română sunt din engleza americană,
vom adopta termenul anglicism în defavoarea termenului americanism , deoarece
primul sens al cuvântului americanism definit în DEX e ste „fel de a fi, expresie
proprie americană”, iar sensul al doilea descrie o „tendin ță de a imita comportarea
americanilor ,” ceea ce ar cuprinde mai puțin fenomenul pus în discuție. În unele
cazuri , această tendin ță este prezentă, dar , în alte cazuri , apariția unui anglicism în
limba română este motivată de introducerea unei noi realită ți și nu de mimetism. În
plus, dic ționarul Merriam Webster92 define ște americanismul drept un cuvânt sau
sens care este specific englezei americane, dar nu este specific limb ii engleze
vorbite în afara spa țiului Statelor Unite ale Americii. Sensurile secundare ale
cuvântului trimit la trăsăturile caracteristice ale englezei americane , în contrast cu
engleza britanică.
Potrivit DEX, termenul interna ționalism se referă la un element în limbă
care are aceea și sau aproape aceea și structură fonică și acela și con ținut semantic în
mai multe limbi. Termenul englezism este un sinonim al cuvântului anglicism, dar
pentru coeren ță terminologică vom utiliza doar termenul anglicism.
Termenul globalizare este un împrumut de dată recentă în limba română ,
provenit din anglicismul globalization . În plus , răspândirea geografică a
termenului ilustrează interna ționalismul său. Astfel , există termenul
globalizazzione în italiană, globalización în spa niolă, globalizaçao în portugheză,
Globaliesirung în germană. Este foarte interesant de remarcat că în limba franceză
a fost împrumutat prin calc termenul globalisation , inițial în domeniul informaticii
sau filosofiei, în timp ce în domeniul economic terme nul privilegiat este
mondialisation ,93 definit ca ac țiunea de a da cuiva o dimensiune mondială.94
Dicționarul terminologic Le grand dictionnaire terminologique din 2005
define ște termenul în context economic ca “procesul de integrare a pie țelor care
rezultă din liberalizarea schimburilor, a dezvoltării concuren ței și a răspândirii
tehnologiei informa ției la scară mondială .”95 Sintagmele recomandate de acela și
dicționar terminologic sunt mondialisation de l'économie, mondialisation
économique, mondialisation des marchés . Chiar dacă globalizarea ca fenomen a
aparținut ini țial domeniului economic, ace asta s-a extins și în alte domenii: social,
cultural, științific, politic, militar, strategic și lingvistic. De aceea , sintagma
mondialisation de l'économie nu este redundantă. Termenul globalisation din
limba franceză este nerecomandat ca sinonim pentru mondialisation , fiind doar un
calc semantic din limba engleză și un împrumut nejustificat. Totu și, pentru unii
autori , termenul globalisation redă mai bine ideea că piața mondială se unifică și
că este un tot unitar. În acest sens , termenul globalisation ar reda mai bine ideea că

92 http://www.merriam -webster.com/dictionary/americanism : a word or meaning that is common in U.S. English
but is not common in the kinds of English spoken outside the U.S. 1 : a characteristic feature of American English
especially as contrasted with British English -traducerea autoarei
93 http://www.granddictionnaire.com/ficheOqlf.aspx?Id_Fiche=8392789 mondialisation
94 Le Trésor de la langue française Mondialisation , subst. fém. Action, fait de donner une dimension mondiale à
quelque chose. http://atilf.atilf.fr/dendien/scripts/tlfiv5/a dvanced.exe?8;s=2373121290; Étymol. et Hist. 1928 verbe
pronom. (A. THIBAUDET, loc. cit. ); 1964 verbe trans. (PERROUX, loc. cit. ). Dér. de mondial*; suff. -iser*.
95Processus d'intégration des marchés, qui résulte de la libéralisation des échanges, de l'exp ansion de la
concurrence et des retombées des technologies de l'information et de la communication à l'échelle planétaire
http://www.granddictionnaire.com/ficheOqlf.aspx?Id_Fiche=8392789 mondialisation

33 acest fenomen se răspânde ște la nivel mondial.96 În limba franceză se păstrează cei
doi termeni , mondialisation și globalisation, deoarece ex istă diferen țe semnatice.
Astfel , termenul mondializare păstrează conota ții pozitive , subliniind apropierea
dintre oamen i, solidaritatea mondială, pe câ nd globalizarea este un termen încărcat
cu conota ții negative , urmând proiectul politico -economic neolib eral, considerat
nociv. Alteori, prin mondializare se întelege genul, adică procesul de lung ă durată
al schimburilor dincolo de frontiere, iar prin globalizare , specia, adică “etapa
contemporană a mondializarii”.97 Unii văd o diferență de natură între cei d oi
termeni și consideră globalizarea ca „o etapă după mondializare”, care ar depăși -o
și ar consta într -o „disoluție a identităților naționale ,”98 iar al ții consideră că ambii
termeni desemnează aceeași realitate socială, politică, economică, culturală și
militară.99
Pentru a contrazice ideea copierii fidele a termenului englezesc în celelalte
limbi, limba olandeză este, de asemenea , o excep ție, deoarece există termenul
mondialisering cu mici nuan țe de sens.
În descifrarea etimologiei extinse a termenului globalizare ne vom opri la
verbul latin globo, globare cu sensurile de a strânge, a uni , la termenul global
care, ini țial, avea sensul de sferic, rotund , provenind din latinescul globus, i –glob,
sferă și care, conform Oxford English Dictionary , la sfâr șitul secolului XVIII se
îmbogă țește cu sensurile de total, întreg , întreaga lume.
Termenul globalizare apare în anii 1940 la Oliver Reiser și B. Davies, care
îl asociază „umanismului global .”100
Substantivul „globalizare” apare pentru prima dată într-un dic ționar
Webster în 1961. Părin ții termenului pot fi considera ți profesorul Marshall
McLuhan, de la Universitatea din Toronto , și Zbigniew Brzezinski, de la
Universitatea Columbia, care -l folosesc încă din anii 1960.101
Termenul globalizare s-a folosit la început c u referire la firmele
multina ționale. În 1983 , Theodore Levitt propunea acest termen pentru a desemna
convergen ța pie țelor.102 Globalizarea are mai multe accep ții, neexistând o defini ție
unanim acceptată. Astfel , fenomenul globalizării este asociat interna ționalizării
prin rela ții transfrontaliere între state, liberalizării schimburilor prin eliminarea
grani țelor, universalizării , americanizării . ”103 Globalizarea implică de asemenea o

96 La globalisation renverrait, pour ainsi dire, à l'i dée que ce phénomène se globalise, désignant ainsi un état
d'intégration très poussé, lequel caractérise l'ensemble de l'économie mondiale et conduit à l'intensification des
échanges économiques entre les États nationaux auparavant définis en référence à u n territoire.
http://www.granddictionnaire.com/ficheOqlf.aspx?Id_Fiche=8392789 mondialisation
97 M., BOUCHET, La globalisation , Paris, Pearson Education, 2005
98 Petre , DUȚU, Globalizare versus separatism politic , http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/globalizare_versus
_separatism_politic.pdf
99 Petre, DUȚU, Globalizare versus separatism politic , Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”
București, 2010 , p. 12.
100 O., REISER și B., DAVIES, „Planetary Democracy: an Introduction to Scientific Humanism and Applied
Semantics ”, New York, 1944, apud : J. A., SCHOLTE, Globalization – a Critical Introduction , St. Martin's Press,
New York, 2000, p. 43 .
101 Nichita DAN ILOV, Globalizare și culturi naționale , Revista România literară Nr:37, (18/09/2002 – 24/09/2002)
http://www.romlit.ro/globalizare_i_culturi_naionale
102 T, LEVITT, The Globalization of Mar kets, Harvard Business Review, mai -iunie 1983, pp. 92 -93.
103 P. J., TAYLOR , Izations of the World: Americanization, Modernization and Globalization , MacMillan, 2000

34 răspândire imediată ce nu mai ține cont de a șezarea geografică, ci de vecin ătăți
globale”. În “satul global ” al lui Marshal McLuhan un eveniment întâmplat într -o
parte a lumii are un impact imediat asupra unor comunită ți din cealaltă parte a
lumii, iar descoperirile tehnologice și tehnologia informa ției au facilitat fenomenul
de globalizare.
În cartea sa, La mondialisation , Philippe Moreau Defarger afirma:
“Mondializarea pare să deschidă umanită ții două căi e xtreme. Dă oamenilor
impresia că sunt închi și într -o închisoare, pamântul… Sau na ște con știința unită ții
umanită ții….” 104 Din punct de vedere economic și social , globalizarea se referă la
fluxurile de bunuri și de servicii, de persoane prin fenomenul migrației, la fluxurile
de capital și la fluxuri le tehnologice.
Ceea ce nu se po ate nega este certitudi nea că termenul oglinde ște o nou ă
realitate importantă, acesta devenind recunoscut prin frecven ța de utilizare.
În prezent , se folosesc sintagme ca piețe globale, ecologie globală și
cuvinte ca global itate și globalism . Globalitatea , termen folosit de economistul
Yergin ,105 este sfârșitul etapei de globalizare, când procesul de globalizare este
complet.
Dacă ini țial globalizarea a apărut ca un proces generat de dezvoltarea
capitalismul ui, proces care a luat amploare mai ales după destrămarea Uniunii
Sovietice , ca o alternativă viabilă la desființarea sau la redimensionarea vechilor
organizații economice interstatale ,106 astăzi fenomenul globalizării s -a extins de la
sensul economic și la alte domenii ale vieții: social, politic, cultural . Lingvistica
s-a adaptat noului context economic, iar , conform opiniei unor speciali ști lingvi ști,
globalizarea lingvistică “trebuie în țeleasă ca o acceptare deliberată a unui mijloc de
comunicare comun în relațiile econ omice internaționale.”107 Se poate vorbi de
globalizarea lingvistică ca o formă modernă de coloni alism, dovedind atât forme
subtile, cât și o popularitate crescută.
Conform opiniei lui Dan Dediu, termenul standardizare nu este un sinonim
pentru globalizare , deoarece în această situa ție ar trebui să acceptăm ca valabil un
singur set de standarde cu preeminen ță asupra altora, în timp ce globalizarea
reprezintă procesul de ”selecție” naturală a unui singur standard .108 Pe de -o parte,
standardizarea poate fi asoci ată tendinței spre monolingvism cultural, justificat prin
dorința de a comunica direct și eficient, iar la polul opus se regăsește ideea că
limbile naționale sunt cele mai bune instrumente de comunicare, fie într-un limbaj
general, fie î n limbajul specializat.
Nevoia de a -și afirma identitatea culturală justifică atitudinea uneori
defensivă a limbilor mai puțin uzitate în cadrul UE, în comparație cu cele

104 Philippe Moreau , DEFARGER, La mondialisation , Press Universitaire de Frances, 1997, pp. 12 4-125, apud.
Nicoleta , MIHAILESCU, Deconstrucție și idealuri politice în era globalizării http://www.umk.ro/images/
documente/publicatii/Buletin17/19_deconstructie. pdf
105 http://cursdeguvernare.ro/globalizarea -si-globalitatea -intre-succes -si-esec-1.html
106 « Globalisation is the rapid increase in cross -border economic, social, technological exchange under conditions of
capitalism.” (http://www.globali -sationguide.org/ 01.html).
107 Cristina, CĂLĂRAȘU, Globalizare lingvisticăși anglicizare http://ebooks.unibuc.ro/filologie/dindelegan/25.pdf
108 Dan, DEDIU, Acord, Anul III •Nr. 12 Februarie 2012 12 pagini Un iversitatea Națională de Muzică București,
p.1, http://www.unmb.ro/wp -content/uploads/2010/03/acord12_web.pdf

35 dominante care sunt însă departe de a instaura un colonialism lingvistic. În acest
context se fac eforturi guvernamentale de diversificare lingvistică prin proiecte
planificate , prin implicarea profesioniștilor din domeniu. Aceste proiecte trebuie în
același timp să respecte identitatea culturală și să încurajeze relațiile internaționale.
În acest context, standardizarea este un fenomen paradoxal. Procesul de
standardizare lingvistică trebuie să respecte particularit ățile culturale și formale,
dar în același timp să permită comunității lingvistice să se integreze în tipare mai
generale și să nu se izoleze.
Standardizarea națională este un instrument pentru sprijinirea politicilor
europene și pentru simplificarea legislației naționale . Standardele nu sunt perene,
ele necesitând o permanentă actualizare la noile realități.
Un beneficiu al utilizării standardelor rezultă din faptul că standardele
constituie prima cale pentru demonstrarea conformității cu reglemen tările și
legislația în vigoare. Standardele sunt elaborate de experții din domeniile specifice.
În realizarea c onsensului european, mediul academic, reprezentanți ai
organizațiilor nonguvernamentale sunt invitați să contribuie la procesul de
standardizare .
Participa rea la standardizarea europeană se desfășoară numai prin
organismele naționale d e standardizare . Datoria acestora este de a trimite delegații
bine echilibrate din punct de vedere al reprezentării punctului de vedere național,
care să reprezinte interesul național într -un anume proiect de standardizare.

1.2. Comun icarea în limba străină – un imperativ al globalizării

Originile globalizării lingvistice pot fi recunoscute în regimul colonial, care
a impus poporului colonizat limba imperiului prin sistemul administrativ și politic.
Este ai ci cazul limbii franceze vor bite în coloniile din Africa . Limba franceză era
cunoscută în Europa de că tre elite prin impactul pe care cultura franceză îl avea
asupra celorlalte societă ți. Comunicarea în limba franceză era o modă în societatea
românească la sfâr șitul secolului XIX. Fe nomenul de mimetism poate dovedi atât o
notă de snobism, cât și dorin ța de a avea acces la cultura occidentală.
Dezvoltarea economică americană a avut drept consecin ță imediată un
interes arătat limbii engleze americane. Se poate vorbi din nou de dorin ță de
imitare, dar de această dată motivată de considerente economice , de nevoia de
comunica re cu partenerii de afaceri și colegii de muncă, pentru a colabora în mai
multe domenii de activ itate care implicau acțiuni interna ționale și un mijloc de
comunicare c unoscut de to ți participan ții.
O altă cauză care a facilitat impunerea limbii engleze ca lingua franca este
domeniul tehnologiei informa țiilor. Astfel, internetul și noile medii de comunicare
virtuală impun utilizarea unei limbi comune, de cele mai multe o ri aleasă pe
criteriul eficien ței transmiterii mesajului , și nu a corectitudinii gramaticale. Prin
mijloace moderne se comunică la nivel global, utilizându -se un limbaj adesea
codificat, dominat de acronime și de abrevieri.
Este dificil de făcut predic ții cu privire la viitorul globalizării lingvistice. O
uniformizare lingvistică totală este un fenomen greu de imaginat și de acceptat.

36 Comunicarea poate fi percepută ca un schimb de informații realizat între di verși
actori la nivel interuman și statal prin tr ansferul cultural și de civilizație.
Standardizarea poate fi mai ușor percepută la nivel militar, politic și chiar
economic, deoarece aceast a implică reguli și norme care s tau la baza procesului de
interacțiune dintre actori. Comunicarea culturală și spiri tuală transmite însă note
identitare și atunci armonizarea ar șterge acele diferențe care ne definesc în raport
cu ceilalți. Conform studiului Modele ale comunicării există o viziune optimistă
care asociază comunicarea internațională unei modalități de înț elegere la nivel
mondial, „un instrument de modernizare și consolidare a statului -națiune”109 și o
viziune pesimistă care asociază comunicarea în mediul internațional unui
neocolonialism care “atentează la autonomia culturală a statelor și duce la
dependență politică și economică”110. Conform acestei viziuni, în prezent limba
engleză nu are competitor, datorită superiorității economice a Statelor Unite.
În plus, globalizarea lingvistică este un proces într -o continuă dinamică,
suprema ția limbii engleze putând fi rapid depă șită de o altă limbă sus ținută de o
mare putere economică. Această suprema ție actuală a limbii engleze este
conjuncturală, ținând de contextul geopolitic, economic, cultural , tehnico -științific,
și nu trebuie să surprindă , având în vedere dete rminarea cauzală di ntre factorul
economic și domeniul limbii. Spa țiul american, cu vorbitor ii săi de limbă engleză,
marchează evolu ția secolului XX și începutul secolului XXI, de unde și necesitatea
de adaptare a partenerilor europeni la comunicarea în lim ba engleză. Probabil că
evolu ția economică mondială va determina noi răsturnări de situa ție, astfel încât ,
pe viitor , limba mandarină să câ știge teren și să înlocuiască limba engleză .111 În
acest sens , se pot prevedea ni ște muta ții la care chiar și România s ubscrie prin
încercări rapide de adaptare. Există licee în Bucure ști unde se predă limba chineză
ca a treia limbă străină pentru care elevii pot opta.
În prezent , limba engleză permite cel mai bine par ticiparea la economia
mondială și asta deoarece deține anumite avantaje. Engleza este o limbă sintetică,
deține un cod ușor de manipulat și un fonetism accesibil, comparativ cu mandarina.
În plus, engleza este limba utilizată în domeniul tehnologiei informației datorită
cuvintelor nonambigue, scurte și pline de sens : on, off . O altă limbă interna țională
în care s -ar traduce ar încetini ritmul comunicării.
Este adev ărat că puterea economică poate influența alegerea limbii, dar nu
este singurul considerent.

1.3. Limba engleză – limba globalizării

În contextul socia l, economic și geopolitic actual există opinia apocaliptică
a dispari ției limbilor na ționale, de unificare a limbilor și de apari ție a unei limbi
unice cu diverse dialecte. Considerăm această opinie exagerată, deoarece este greu
de imaginat metoda de unifi care a limbilor na ționale. Unificarea poate fi în țeleasă

109 Denis, MCQUAIL, Sven, WINDAHL, Modele ale comunicării pentru stud iul comunicării de masă , Editura
Comunicare.ro, București, 2001, p. 181 traducere Alina Bârgăoanu și Paul Dobrescu ;
110 Ibidem
111 David, GRADDOL, English next , British Council, 2006, p. 24.

37 ca acceptare a unei limbi străine ce nu implică renun țarea totală la limba na țională
și implicit la identitatea na țională a popoarelor mici , din punct ul de vedere al
vorbitorilor.
În prezent , se folo sește sintagma “limbi de circula ție interna țională” pentru
engleză, franceză, spaniolă, germană și italiană, în scopul de a singulariza acele
limbi care apar țin unor culturi cu tradi ție colonială sau care au înregistrat o
dezvoltare economică accelerată.
Limba străină trebuie acceptată ca instrument de comunicare la nivel
interna țional. Dar care să fie aceasta? Chineza este în prezent vorbită de
aproximativ 1,2 miliarde de vorbitori, limba engleză de 478 de milioane, limba
hindi de 437 de milioane, spaniola de 392 de milioane, rusa de 284 de milioane,
araba de 225 de milioane, portugheza de 184 de milioane și franceza de 125 de
milioane.112
Influen țele limbii globale în limba română în contextul anglicizării sunt din
ce în ce mai vizibile. Conform unor opinii pesimiste , limba română cu origini
latine se va transforma într -un hibrid anglo -americano -balcanic. Este adevărat că
limba română a împrumutat termeni noi , motiva ți de contextul geopolitic. Este de
asemenea vizibil rolul mijloacelor de comunicare în masă î n promovarea acestor
neologisme.
Stoichițoiu Ichim , în lucrarea “Vocabularul limbii române actuale.
Dinamică, influențe, creativitate” , clasifică împrumuturile după gradul lor de
românizare în : termeni „ integral adaptați” : lider, miting, a agrea, termeni „în curs
de adaptare ”: board, briefing, speaker/ spicher, speech/spici, staff, summit și
„xenisme ,” cum sunt numele proprii mcdonaldizare sau establishment, leadership,
shadow government, road map .” 113
Anglicizarea se prezintă ca o tendință a limbilor actual e de a lăsa să
pătrundă, mai ales în domeniul vocabularului, influența engleză, aceasta
manifestându -se ca element de superstrat, adică se adaugă ulterior formării limbii
“în urma unui contact de bilingvism foarte strâns cu altă limbă .”114 Fenomenul
angliciz ării s -a generalizat, s -a interna ționalizat , demonstrând că limbile în cauză
nu trebuie să fie structural apropiate, ci doar în contact la nivel global. De și limba
română și limba engleză fac parte din aceea și familie a limbilor indo -europene, ele
sunt str ucturate diferit, româna fiind o limbă latină, în timp ce engleza este o limbă
vest germanică. În contextul globalizării, limba română pare a fi o limbă
predispusă la anglicisme, ceea ce nu implică neapărat o caren ță comunicativă și
expresivă.

112 www.lumeam.ro/nr10_2000/turnul_babel.html .
113 Stoichițoiu, ICHIM, Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influențe, creativitate, Editura All, 2007, pp.
83-111.
114 http://dexonline.ro/definitie/superstrat/paradigma

38 1.4. L imba oficială și limbile minoritare în România –
coordonate geopolitice ale globalizării

În contextul aderării la Uniunea Europeană, există două curente vizibile la
nivel european, unul de uniformizare, de adaptare, de armonizare la toate
nivelurile , inclusiv cel lingvistic, iar altul de păstrare a identită ților na ționale și de
încurajare a diversită ții lingvistice. Astfel , fenomenului de americanizare i se
opune interesu l pentru limba minorită ților, cum ar fi cel acordat limbii maghiare în
România.
Comun icarea într -o limbă străină comună este un factor important în
favorizarea fenomenului globalizării. Însă acestei necesită ți i se răspunde prin
politici de învă țare a limbilor străine, ceea ce nu implică ignorarea limbilor
naționale și a celor ale minorită ților.
În vederea promovării diversității lingvistice și a învățării limbilor străine,
Leonard Orban, comisarul european pentru multilingvism afirmă că politica
lingvist ică susține deviza UE „unitate î n diversitate” . În cadrul Uniunii nu se
dorește creare a unei culturi unice sau promovarea unei singure limbi, ci
diversitatea exprimată prin oportunitatea de a comunica, de a -ți exprima opiniile și
de a promova cultura în limba maternă.115 De asemenea, Comunicarea Comisiei
COM(2008) 566116 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și
Social European și Comitetul Regiunilor din 18 septembrie 2008 prezintă
avantajele multilingv ismului pentru Europa și valoarea diversității lingvistice în
Uniunea Europeană. O dovadă a diversității, ca o nouă dimensiune europeană o
reprezintă cele 24 de limbi oficiale, peste 60 de limbi regionale sau ale
minoritaților și peste 175 de limbi vorbite de către imigranți.
În plus, Comisia își arată interesul de a colabora cu statele membre în
vederea implementării Indicatorului European al Competenței Lingvistice ,117
măsură care dorește o informare exactă bazată pe date precise privind aptitudinile
lingvi stice ale cetățenilor europeni.
Promovarea multilingvismului este modalitatea perfectă de a încuraja
comunicarea între cetățenii Uniunii Europene, de a le asigura accesul la informații
și de a le oferi posibilitatea de exprimare a propriilor opinii.
Politica UE privind limbile regionale și minoritare este consacrată în
articolul 22 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene: „Uniunea
respectă diversitatea culturală, religioasă și lingvistică”. Conform „Cartei europene
a limbilor regionale și mi noritare, " un tratat internațional supervizat de Consiliul
Europei, în U niunea Europeană sunt utilizate limbi regionale și minoritare.
Un alt principiu al Uniunii europene este dezvoltarea limbii migranților, de
unde achiziționarea competențelor de comunic are multilingvă și introducerea
acestora în programele școlare.
Rezoluția Consiliului din 14.02.2002 prom ovează diversitatea lingvistică,
importanța accesului la șanse egale la oportunitățile de învățare a unei limbi

115 http://www.euractiv.ro
116 http://eur opa.eu/legislation_summaries/education_training_youth/lifelong_learning/ef0003_ro.htm
117 http://europa.eu/legislation_summaries/education_training_youth/lifelong_learning/c11083_en.htm

39 străine. Pentru a promova cooperarea ș i mobilitatea în Europa, oferta de limbi
străine trebuie să fie diversificată, incluzând limbile țărilor vecine.
Conform rezultatelor finale ale recensământului din 2011 ,118 publicate pe 4
iulie 2013 , din cei 20,1 milioane de locuitori din Romania, 17,17 mi lioane de
locuitori vorbesc limba oficială, iar limbile minor itare recunoscute sunt: maghiara
vorbită de 1,26 milioane de vorbitori, limba romanes , vorbită de 245.677,
ucraineana, vorbită de 48.910, germana – 26.557, turca – 25.302, tătara – 17.667,
rusa – 18.946, la care se adaugă sârba, slovaca, bulgara , croata, greaca, cehă,
poloneza, italiana, idish, armeana, albaneza, macedoneana, ruteana . Alte limbi
vorbite în România sunt araba și chineza, iar limbile străine vorbite sunt engleza,
franceza, germana, italiana și spaniola.
Deoarece originea etnică, limba oficială și religia au fost men ționate
opțional în cadrul sondajului, doar 18,89 milioane și-au declarat limba maternă ,
iar dintre ace știa 17,17 milioane au declarat român a ca limbă oficială.
Conform studiului „Strategii identitare și interculturalitate în spa țiul
românesc ,”119 din cadrul proiectului „Diferen țe culturale, strategii identitare,
politici interculturale”, limba vorbită poate demonstra opozi ția dintre majoritate și
minoritate în termeni de i erarhizare, domina ție și marginalizare. Centrul României
reprezintă un teren multietnic unde afi șarea de frontiere comunitare implică o
viziune deformată, aceea de a privi doar la propria comunitate. Conform aceluia și
studiu, utilizarea limbii maghiare se asociază ideii de a fi diferit și de a avea o
limbă și o cultură diferită .120 Frontie ra lingvistică impiedică proiectele
interculturale și schimburile culturale. Studiul demonstrează că utilizarea limbii
materne este ostentativă de ambele păr ți, chiar și atunci când se cunoa ște și cealaltă
limbă și când contextul impune folosirea celeilalte limbi. 121
Dacă în regimul comunist se putea vorbi de o uniformizare culturală la
nivel na țional, după căderea regimului comunist reapare ideea alterită ții culturale,
religioase și etnice.122 Renasc tensiuni între comunită țile diferite ca limbă, religie,
mentalită ți și tradi ții. Pe de altă parte , se fac eforturi de adaptare la cerin țele
institu țiilor europene , referitoare la recunoa șterea și interac țiunea diverselor
comunită ți culturale în contexte interculturale. Solidaritatea etnică se reflectă în
dorin ța de educa ție în limba maghiară în institu ții proprii care pot asigura
promovarea drepturilor na ționalită ților și formarea intelectualilor proprii.
Concluziile aceluia și stud iu arat ă că lumea occidentală spre care aspirăm cu
toții a trecut din faza na țională în faza postna țională în care na țiunile se
deconstruiesc și în care principiul regionalismului este cel de la care se a șteaptă
instituirea de noi ordini sociale, compatibi le cu sistemul schimbat de valori al
actualei Europe.123

118 http://www.recensamantromania.ro/rezultate -2
119 Lavinia, BÂRLOGEANU, Strategii identitare și interculturalitate în spațiul românesc , Ed. Educația 2000+
Humanitas Educațional, 2005, colecția Cercetare -dezvoltare, în cadrul proiectului Diferențe culturale, strategii
identitare, politici interculturale, p.7 .
120 Ibidem , p. 9 .
121 Ibidem , p. 66 .
122 Ibidem, p. 9 .
123 Ibidem, p. 112 .

40 Instaurarea unei depline egalită ți a limbilor și a culturilor majoritare și
minoritare , din punctul de vedere al regimului lingvistic institu țional , este
imposibil ă. Este vorba de o cultură română cu m ai multe subculturi. Putem accepta
subcultura maghiară care are propriile sale valori ce țin de limbă, religie,
apartenen ța etnică și care este institu ționalizată în Transilvania,124 însă doar atâta
vreme cât și subcultura acceptă sta tutul culturii dominante române și a limbii
naționale. În studiul întreprins în cadrul proiectului „Diferen țe culturale, strategii
identitare, politici interculturale” , limba este asociată identită ții unui popor și se
constată fixa ția identitar -etnică a maghiarilor , evidentă în d omeniul educa țional
prin insisten ța de a exista învă țământ de toate nivelurile în limba maternă în
România.125 Identificarea etnică prin școală se produce mult mai u șor când se
învață în limba maternă, dar institu țiile de învă țământ cu predare exclusiv
maghi ară, adică doar în limba minorită ților, se opun ideii de inter culturalitate, de
schimburi culturale și de acceptare a diferen țelor. Eliminarea claselor cu predare
în limba română din institu țiile de învă țământ cu predare atât în limba română, cât
și în maghiară , pe motivul că prezen ța lor acolo împiedică transmiterea tradi ției
maghiare , accentue ază diferen țele culturale ,126 opunându -se universalismului
familiei europene.
În paralel cu obsesia limbi lor minorită ților se poate remarca facilitatea cu
care româ nii se ata șează în primu l rând de identitatea europeană prin adoptarea
facilă a limbii globalizării în diverse domenii și prin adoptarea termenilor străini în
detrimentul limbii române, care are echivalen ții săi.
În ceea ce prive ște etnia romă din Transilv ania, aceasta nu insistă pe
dreptul la educa ție în limba romanes, ci pe dreptul la educa ție în general. Sa șii sunt
un exemplu de etnie tolerantă din punct de vedere lingvistic. Școlile săse ști au dat
acces copiilor români la învă țământul în limba germană. Aceștia consideră că este
de datoria lor să înve țe limba română.127 Plurilingvismul sa șilor dovede ște o
deschidere spre vest, spre Europa, spre universalitate. Dacă pentru etnia maghiară
limba este considerată un indicator important al identită ții, pentru co munitatea
săsească utilizarea limbii materne nu este valoarea principală care le define ște
identitatea, ci respectul pentru tradi ții și obiceiuri.
La nivel de Uniune, globalizare a lingvistică ar însemna pierderea factorului
diversită ții. Fenomenul global izării lingvistice este contracarat prin respectul
pentru limbile na ționale și prin politicile de protec ție a limbilor minoritare, cu
trăsăturile lor identitare caracteristice.
Google, principalul motor de promovare a globalizării comunicării, a lansat
proiectul Endangered Languages Project128 care încearcă să conserve în baze de
date peste 3000 de limbi și dialecte pe cale de dispari ție.

124 Lavinia, BÂRLOGEANU, Strategii identitare și interculturalitate în spațiul românesc , Ed. Educația 2000+
Humanitas Educațional, 2005, colecția Cercetare -dezvoltare, în cadrul proiectului Diferențe culturale , strategii
identitare, politici interculturale, p. 116 .
125 Ibidem, p. 41 .
126 Ibidem, p. 63 .
127 Ibidem , p. 95 .
128http://www.wall -street.ro/articol/New -Media/133498/google -incearca -sa-conserve -mai-mult-de-3-000-de-
limbi.html

41 În materie de globalizare lingvistică , am spune că reacția principală a
institu țiilor europene este de contracarare prin strategii de apărare și de dezvoltare
a pluralismului lingvistic, a păstrării suveranită ții lingvistice, a conturării unor
politici lingvistice de apărare a patrimoniului și a diversității culturale. Unele țări
au adoptat legi care să protejeze limba na țională, ca marcă a identită ții unui popor.
Acestea consideră că globalizarea lingvistică nu se poate accepta datorită faptului
că ar însemna o pierdere la nivel de identitate , de spiritualitate și de cultură și ar
implica acceptarea suprema ției unei limbi st răine. Este necesar ca statul să se
implice în controlarea consecin țelor fenomenelor generate de globalizare și,
întrucât nu se poate opune influențelor internaționale, să accepte aceste influen țe
într-un mod controlat.
În “The ABC of European Union Law”129, Klaus -Dieter Borchardt afirmă
că ideea nu este ca statele membre să se “dizolve” în Uniunea Europeană, ci să
contribuie cu calită țile lor individuale. Tocmai această varietate de trăsături și de
identită ți naționale conferă Uniunii Europene autoritatea sa morală, care , în
schimb, se folose ște în beneficiul Uniunii Europene ca un tot unitar”.

1.5. Consecin țele globalizării la nivelul activită ții și comunicării poli țienești

Comunicarea într -un domeniu specializat nu face excep ție de la tavălugul
global izării lingvistice prin limba engleză americană. Astfel, comunicarea
polițiească la nivel interna țional acceptă engleza ca instrument de lucru favorit.
Sistemul de învă țământ a răspuns promt nevoilor identificate, astfel încât
acesta acordă o importan ță crescută limbilor străine. În plus , se poate remarca și
adaptarea la cerin țele europene prin introducerea locurilor speciale pentru etnia
romă și maghiară.
Sistemul de învă țământ poli țienesc s -a adaptat rapid atât nevoilor de
comunicare intrerna țională, câ t și dorin ței poli țiștilor români de a accesa posturi în
organiza ții interna ționale cum ar fi INTERPOL, EUROPOL și FRONTEX și în
misiuni interna ționale sau de ata șați de interne sau de ofițeri de legătură. În acest
sens, descrierile posturilor pe care ace știa le-ar putea accesa sunt în limbă străină,
cel mai adesea engleza.
Limba străină comună facilitează schimburile într -un cadru organizatoric
interna țional cum este cel al ONU, NATO sau UNESCO. Comunicarea este
facilitată de asemenea de standardizare, deo arece urmărirea unor șabloane
recunoscute organizează comunicarea. Aceste tipare în comunicare țin mai mult de
formă, neinfluen țând originalitatea comunicării.

129 Klaus -Dieter, BORCHARDT, The ABC o f European Union Law, p. 24. The idea is not for the Member States to
be “dissolved” into the EU, but rather for them to contribute their own particular qualities. It is precisely this variety
of national characteristics and identities that lends the EU it s moral authority, which in turn is used for the benefit of
the EU as a whole” -traducerea autoarei

42 1.6. Standardizarea comunicării poli țienești – anglicismele în comunicarea
polițienească

Potri vit DEX , anglicismul reprezintă „o expresie specifică a limbii engleze,
cuvânt de origine engleză împrumutat, fără necesitate, de o altă limbă și neintegrat
în acea sta”. Adriana Stoichițoiu Ichim folosește termenul anglicism pentru
„împrumuturi recente din engleza britanică și americană, incomplete sau deloc
adaptate”, acestea scriindu -se și pronun țându -se la fel ca în limba de origine. Vom
utiliza acest termen, deoarece este consacrat în literatura de specialitate, chiar dacă
în prezent majoritatea împrumu turilor provin din limba engleză americană. O
primă clasificare130 se poate face între anglicisme , care reprezintă cuvinte în curs
de asimilare , și xenisme , care s unt cuvintele neadaptate, numite și barbarisme .131
Aceste cuvinte neadaptate î și găsesc totu și motivația extralingvistică prin faptul că
reprezintă realită ți noi prin termeni monoreferen țiali, preci și. Cuvântul de altă
origine, în prima etapă a existenței sale pe teren românesc, este cuvânt străin și
devine împrumut doar când este adaptat specificului limbii în care a ajuns.
Împrumutul este punctul final, rezultatul, încheierea procesului. Dacă procesul de
adaptare nu se finalizează, termenul respectiv este un cuvânt străin și nu un
împrumut.
Utilizarea unor cuvinte englezești în limba română poate fi explicată prin
motiva ția unui termen nou pentru o realitate recent apărută, însă utilizarea se poate
datora și dorin ței de a epata a vorbitorului și de a arăta cunoa șterea unei limbi
străine. În acest caz , utilizarea anglicismelor este nerecomandată, fiin d redundantă.
Conform clasificării făcute de Sextil Pușcariu, împrumuturile din limba
engleză pot fi „necesare” și „de lux” .132 Anglicismele necesare au avantajul
preciziei, al brevilocvenței și nu în ultimul rând al circulației internaționale. Ele
sunt mo tivate de noutatea referentului. Anglicismele ,,de lux” sunt împrumuturi
inutile, care țin de tendința de ordin subiectiv a unor categorii sociale de a se
individualiza lingvistic în acest mod. Asemenea termeni nu fac decât să dubleze
cuvintele românești, fără a aduce informații suplimentare. În categoria termenilor
necesari includem sintagma hot line , cu sensul de linie telefonică prin care
publicul poate contacta poliția sau alte servicii pentru a da informații despre
anumite situații speciale. În învă țământul poli țienesc se folosesc împrumuturile
necesare : curriculum – pentru a desemna programa școlară pentru o anumită
disciplină, grant – cu sensul de sumă de bani nerambursabilă pentru realizarea unei
activități de cercetare științifică sau a unei activi tăți conexe activității științifice,
studii de master – studii de nivelul 7 după studiile de licen ță, ini țialism provenit
din sintagma master of arts , deadline – pentru termen limită , e-mail- pentru poștă
electronică, motivat de avantajul brevilocven ței. Domeniul poli țienesc abundă de

130 Adriana, STOICHIȚOIU -ICHIM, Vocabularul limbii romane actuale: dinamică, influență, creativitate, Editura
All, Bucure ști, 2001, p. 83.
131 http://dexonline. ro/definitie/barbarism
132 Sextil, PUȘCARIU, Limba română. I. Privire generală , București, 1976. Limba română. I. Privire generală ,
București, 1976, apud. Diana, SMÂNTÂNĂ, Problema anglicismelor în limba română actuală, Revista Limba
Română Nr. 5 -6, anul XVI II, 2008, http://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=467

43 anglicisme în legătură cu drogurile , trip sau joint, calcuri semantice – iarbă, verde,
vegetală. Adesea , comunicarea poli țienească prezintă și anglicisme de lux,
nemotivate , deoarece dublează termenul autohton : briefing – informare , Key –
speaker – vorbitor principal, training – pentru pregătire, item – pentru un punct al
unui exerci țiu, test. Acestea sunt introduse în DOOM cu forma din limba engleză,
nefiind asimilate din punct de vedere fonetic limbii române. Conform defini ției
anterioare , acestea sunt cuvinte străine, deoarece nu sunt adaptate limbii române.
Există cuvintele provenite din alte limbi decât engleza, mai ales din latină , care se
pronunță după regulile de pronunție englezești. Este cazul acronimului C.V.
Adesea , engleza influen țează negativ termenul corespondent din limba
română prin calc semantic din engleză. Este cazul termenului românesc locație
derivat din englezescul location, dar care în limba română înseamnă “ închiriere ,
chirie plătită pentru anumite lucr uri luate în folosin ță temporară”. Sensul doi este
de „contract prin care una dintre păr ți se obligă să procure și să asigure celeilalte
părți folosin ța unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de
bani”. Doar sensul trei din limba română al termenului „loca ție” trimite la sensul
din limba engleză “un loc anume, precis determinat.” Termenii a reloca și
substantivul relocare sunt folosi ți abuziv cu sensul de mutare a unor persoane
dintr -un loc în altul. De asemenea , un exemplu de anglicism este și utiliz area
verbului de origine latină, intrat în limba română pe filieră franceză, a aplica , cu
sensul de a depune o cerere, sensurile sale în limba română recunoscute de DEX
fiind: a pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un
corp comun, a pune ceva în practică, a întrebuin ța, a folosi, a face, a administra.
Al treilea context are sens de a administra (un tratament medical), iar al patrulea de
a raporta un principiu general la un caz concret, particular.
Tot o gre șeală de traducere este și utilizarea verbului a intervieva pentru a
ancheta . Termenul a intervi eva din limba română implică ac țiunea de a lua un
interviu referindu -se la o “convorbire între o personalitate politică, culturală și un
ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerile personalită ții în
diverse probleme (de actualitate), în vederea publicării lor în presă sau a difuzării
lor la radio și televiziune” .133 Sensul ini țial s-a extins l a „dialogul angajatorului cu
un candidat la angajare, în vederea testării, a evaluării lui”. Totu și, extinderea
sensului a intervieva pentru a denumi acțiunea de a ancheta un martor sau o
victim ă este nerecomandată.
Conform Dic ționarului explicativ al limbii române, anglicismul hit
denume ște un șlagăr, însă în context poli țienesc termenul s -a specializat pentru a
denumi identificarea, găsirea unei ma șini furate, corelarea datelor.
Utilizarea xenismului background cu sens de „mediu ” reprezintă un
barbarism deoarece DEX -ul define ște acest termen d oar cu sensul de „fundal sonor
(melodie, armonic, ritmic) care susține și completează partea solistică,
instrumental ă sau vocală”. În plus , termenul dublează echivalentul românesc, care
este motivat din punct ul de vedere al preciziei și al economiei.

133 http://dexonline.ro/definitie/interviu

44 Internaționalizarea prin calc a sintagmelor engleze ști, nemotivată de
realitatea na țională , duce la ni ște expresii ilare în limba română. Este cazul
sintagmei poliție criminală pentru criminal police, în loc de poliție de investiga ții
criminale, crimă organiza tă pentru organised crime , în loc de sintagma
criminalitate organizată, migrant ilegal pentru illegal migrant , sintagma smart
borders tradusă prin calc frontiere inteligente , scena crimei pentru crime scene ,
barbarismul trafic de fiin țe umane pentru traffi cking in human beings , în loc de
trafic de persoane . În ceea ce prive ște sintagma poliție criminală , aceasta este
tradusă prin calc din O.I.P.C ., acronim pentru Organisation internationale de
Police Criminelle , Organizația Internațională de Poliție Crim inală , denumire
pentru INTERPOL , sau corespondentul său în limba engleză I.C.P.O. ,
International Criminal Police Organization .
De asemenea , termenul intelligence este adesea folosit ca împrumut
netradus în limba română, datorită dificultă ții de a reda conc eptul corespondent. În
discu țiile cu speciali știi de la Unitatea de Analiză de R isc a IGPF , aceștia au
propus ca echivalent corespondent pentru intelligence – informa ție cu valoare
adaugată. Defini ția termenului intelligence se referă la informația prelucr ată adică
“orice informații primite sau transmise, care au legătură cu una din tre
componentele riscului, respectiv cu o amenințare, cu o vulnerabilitate sau cu un
impact. Mai precis, în contextul controlului de frontieră, informațiile prelucrate se
referă, în mod normal, la informații despre anumite evenimente de trecere a
frontierei (în special, activități ilegale) care pot fi utilizate în scopuri opera ționale .
În schimb , termenul informație se referă la un material neevaluat de orice tip,
inclusiv cel car e provine din observații, rapoarte, presupuneri și zvonuri, fotografii
și alte surse, care , după ce sunt preluctate, pot produce informații prelucrate.
Tot speciali știi au propus pentru sintagma Intelligence analysis parafraza
analiza de informa ții tactic -opera ționale și strategice care implică informa ții cu
valoare adăugată , adică prelucrate . Intelligence process este un flux informa țional
și nu un proces, iar analysis layer este nivelul de analiză și nu stratul de analiză. Și
sintagma common pre -frontier intelligence picture descrie o imagine comună a
informa țiilor prelucrate privind zona prefrontalieră .
Se fac de asemenea confuzii între termenul informant , tradus ca informator,
care oferă informa ție cu valoare adăugată , și informer , pentru cel care oferă orice
fel de informa ție.
De obicei , limba engleză , ca limbă sintetică , poate reda un concept
printr -un termen condensat, în timp ce limba română îl redă printr -o parafrază. De
aceea se justifică împrumutul sintetic care îndepline ște criteriul brevilocv enței și,
dacă acesta are și o utilizare interna țională, este un argument în plus pentru
utilizarea împrumutului în detrimentul unei parafraze autohtone. Este cazul
substantivului intelligence. Există însă și cazuri contrare , când termenul românesc
este ma i concis. De exemplu , pentru sintagma a visit to the scene of the
occurrence , limba română are un termen autohton concis care redă foarte bine
sensul de a descinde , iar pentru sintagma englezească internally displaced people
limba română posedă un adjecti v succint , strămutat.

45 Alteori , calcul redă cel mai bine o realitate. Este cazul sintagmei ethnic
cleansing , tradusă prin epurare etnică . Nu este însă cazul substantivului
investigation care este tradus gre șit prin calcul – investiga ție, în loc de cuvântul
autohton anchetă. Pe de altă parte , calcul poate fi o solu ție ambiguă în cazul
sintagmelor bi-monthly/bi -annual , deoarece , în limba engleză , acestea au atât
sensul de bilunar, bianual , cât și sensul de o dată la două luni și respectiv o dată
la doi ani . De aceea , trebuie verificat contextul pentru a ști dacă se folose ște sensul
1 sau 2 al cuvântului. Calcul nu este o solu ție nici în cazul sintagmelor
severely/ seriously injured care trebuie traduse prin rănit grav. Un alt a șa-zis false
friend este termenul crime care în limba engleză britanică este un termen generic
pentru o faptă care contravine legii. Pentru a exprima gradul de gravitate a faptei se
folosesc termenii petty crime sau summary pentru contraven ție și crime pentru
infrac țiune. Traducerea prin ca lcul crimă este o gre șeală de traducere. La fel este și
traducerea substantivului offence prin ofensă în loc de faptă ilegală. În engleza
americană există termeni distinc ți pentru infrac țiune – fellony și contraven ție –
misdemeanour.
În cazul tra nspuneri i românescului agresiune în limba engleză, există doi
echivalen ți, assault și agression , care se specializează. Astfel, termenul agression ,
pe lângă sensul de “sentiment de furie care te face să dore ști să ataci sau să înfrângi
pe cineva ,”134 are și sensul de „situa ție conflictuală la nivel de țări,”135 în timp ce
assault se referă la o „violen ță fizică l a adresa cuiva” sau la „infrac țiunea de a
ataca fizic pe cineva sau la un atac armat” sau la o critică puternică, o încercare de
a realiza ceva dificil. ”
Un alt calc pe care îl considerăm nepotrivit este înghe țarea și confiscarea
produselor provenite din săvâr șirea de infrac țiuni în UE pentru freezing and
confiscation of proc eeds of crime in the EU. Propunerea noastră de traducere ar fi
interzicerea utilizării pentru termenul freezing .
O trăsătură generală a împrumuturilor ce dovedesc caracterul global al
comunicării poli țienești este preluarea acelor termeni care servesc unei comunicări
concise, exacte, care nu permite ambiguită ți în decodificarea informației
specializate. Se preferă frazele simple în care raporturile sintac tice să aibă
interpretări unice și utilizarea unui lexic speci alizat, bazat pe monosemantism.
Globalizar ea lingvistică prin limba engleză americană este un fenomen care
s-a extins de la țările vest -europene după cel de -al doilea război mondial la țările
est europene după căderea cortinei de fier, în Europa prin Uniunea Europeană și, în
final, s-a mondializat prin organiza țiile interna ționale. Acceptarea acestei realită ți
implică maturitatea de a în țelege avantajele și dezavantajele acestei situa ții și de a
lua măsurile necesare pentru a maximiza beneficiile și pentru a minimiza
dezavantajele. Astfel , în conte xtul globalizării lingvistice a comunicării, fiecare
popor luptă pentru dezvoltarea limb ii sale prin mijloace interne, prin preluarea de
cuvinte din alte limbi și prin integrarea lor optimă în sistemul său de funcționare.

134 “angry feeling that makes you want to attack or defeat someone else” traducerea autoarei http://legal –
dictionary.thefreedictionary.com/assault
135 “a situ ation in which one country attacks another”, traducerea autoarei http://legal –
dictionary.thefreedictionary.com/aggression

46 Pe lângă anglicisme, o altă trăsăt ură ce sprijină ideea de standardizare ca
marcă a globalizării este specializarea extremă a termenilor. Termenii se
specializează printr -o stabilire conven țională a echivalen ței. Astfel , din seria
sinonimică aproape perfectă control și check s-au ales term eni coresponden ți în
limba română în contextul -frontieră , control și verificare .
Oxford English Dictionary define ște termenul control drept „locul de unde
se emit ordine sau locul de unde se fac verificări” .136 Un context posibil în care
apare termenul este „documentele c e sunt verificate în cadrul controlului
pașapoartelor” .137 Conform acestei defini ții, controlul pa șapoartelor este
denumirea generică a etapei care se realizează prin verificarea documentelor.
În limba engleză , verbul to control138 este defini t ca „check” sau „verify ”
și apare în l ocuțiuni ca: in control of, out of control, under control. Echivalentul
propus în limba rom ână este calcul control . Defini ția standard în limba română
pentru control în contextul de frontieră se referă la analiza unei activită ți,
inspec ție, verificare ,139 iar verbul este tradus prin a supune controlului, a verifica,
a inspecta .
Analizând termenul check , remarcăm sensul de „a verifica bagajul pentru
îmbarcare într -un mijloc de transport ”. Contextul în care apare este : „și-a verificat
bagajele și s-a îmbarcat”140, iar sintagma în care apare este in check , cu sensul de
under control or restraint.
Dacă diferen țele dintre cele două ac țiuni nu sunt clare în dic ționarele
generale, documentele de specialitate definesc termenii . Astfel, în Regulamentul
(CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006
de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către
persoane (Codul Frontierelor Schengen) ,141 „controlul la frontier e" este definit ca:
„activită țile efectuate la frontiere, în conformitate cu prezentul regulament și în
sensul acestuia, ca răspuns exclusiv la inten ția de a trece o frontieră sau la trecerea
unei frontiere, indiferent de orice alte considerente, constând în verificări la
frontiere și în supravegherea frontierelor”, iar „verificări la frontiere" înseamnă
„verificările efectuate la punctele de trecere a frontierei pentru a garanta că
persoanele, inclusiv mijloacele acestora de transport și obiectele aflate în posesia
lor, pot fi autorizate să intre pe teritoriul state lor membre sau să îl părăsească. ”142
În plus, conform aceluia și Cod al f rontierelor Schengen , controlul la frontieră
cuprinde nu numai verificările persoanelor la punctele de trecere a frontierei și
supravegherea între respectivele puncte de trecere, ci și o analiză a riscurilor pentru

136 place from which orders are issued or at which checks are made
137Oxford Dictionary Advanced Learner’s Encyclopedic “ papers are check ed as we go through passport control at
the airport” Oxford Dictionary Advanced Learner’s Encyclopedic
138 http://www.merriam -webster.com/dictionary/control
139 http://dexonline.ro/definitie/control
140 To consign (luggage, for example) for shipment on a transpo rtation vehicle: checked her bags and boarded the
plane. http://www.thefreedictionary.com/check
141(http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/free_movement_of_persons_asylum_immigra ti
on/l14514_en.htm)
142 Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a
unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor
Schengen) http://eur -lex.europa.eu/

47 siguran ța internă și o analiză a amenin țărilor susceptibile să compromită siguran ța
frontierelor externe.
Conform acestor documente specializate , control este genul , iar check este
specia. În plus , controlul este termenul generic, iar check este metoda prin care se
realizează controlul alături de supravegherea frontierelor care trimite la ac țiunea
de supraveghere a frontierelor dintre punctele de trecere a frontierei și de
supraveghere a punctelor de trecere a frontierei în afara orarului de func ționare
stabilit, în vederea împiedicării persoanelor să se sustragă de la verificările la
frontiere .143
Sintagmele în care se regăse ște termenul control sunt: controls on perso ns,
tradus ă prin controale asupra persoanelor , travel document control measures ,
tradus ă prin măsurile de control al documentelor de călătorie, control procedures
pentru procedurile de control , reintroduction of border control at internal borders
pentru reintroducerea controlului la frontierele interne , border control tasks
pentru sarcini de control la frontiere , to ensure an efficient, high and uniform level
of control at their external borders pentru să asigure un control eficace, de înalt
nivel și unifor m la frontierele lor externe.

Concluzii
Subiectul acestui capitol a vizat o abordare a globalizării din perspectiva
standardizării comunicării interna ționale poli țienești. Anglicismele sunt o realitate,
o dovadă vie a evoluției limbii. Atitudinea vorbito rilor și a specialiștilor față de
multitudinea de anglicisme din limbajul polițienesc românesc trebuie să fie una
rațională, întrucât e ste necesară măsurarea atât a avantajelor, cât și a
dezavantajelor. Influența limbii engleze nu trebuie să fie considerat ă un fenomen
negativ, nefiind cu nimic mai periculo asă decât alte influențe străine care s -au
manifestat de -a lungul timpului în limba noastră, atâta timp cât nu se exagerează cu
folosirea lor.
În plus, comunicarea eficientă în limba engleză , urmând acele criterii sau
reguli universale , este utilă ofi țerilor de poli ție care astăzi beneficiază de mai multe
oportunită ți de a studia și de a lucra într -un mediu interna țional. De aceea ,
considerăm acest demers de cercetare util atât poli țiștilor, cât și studen ților care se
pregătesc pentru a deveni poli țiști capabili să lucreze într -un mediu interna țional .
Considerăm acest capitol original prin legătura de cauzalitate între
globalizare și standardizarea lingvistică exemplificată în domeniul polițienesc prin
utilizarea anglicismelor și internaționalismelor.

143 Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a
unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Front ierelor Schengen)
http://eur -lex.europa.eu/

48
CAPITOLUL II
COOPERARE POLI ȚIENEASCĂ PRIN COMUNICARE
STANDARDIZATĂ

Acest capitol vizează analiza comunicării poli țienești și a utilită ții
standardizării în vederea eficientizării cooperării poli țienești la nivel interna țional
și mai ales european din perspectiva aderării la spa țiul Schengen. Prin prisma
Conven ției de aplicare a Acordului Schengen, cooperarea interna țională este o
măsură compensatorie pentru desfiin țarea controalelor la frontierele interne.
Această măsură se realizează prin instrumente noi , precum : asisten ța reciprocă și
schimbul de informa ții, ofi țerii de legătură, ata șații de interne, supravegherea
transfrontalieră, urmărirea transfrontalieră, asisten ța mutuală în vederea men ținerii
ordinii și a siguran ței publice, aco rdurile bilaterale la frontieră și crearea unui
sistem de informa ții comun. Aceste instrumente noi implică și anumite paradigme
de comunicare, adică elemente de comunicare standardizată în limbă străină.
Fenomenul criminalită ții are o dimensiune na țională reprezentând suma
infrac țiunilor ce se comit pe teritoriul unui stat și nu comportă aspecte de cooperare
infrac țională transna țională și nici o dimensiune transna țională, respectiv totalitatea
infrac țiunilor care se comit și se consum ă prin cooperarea di ntre infractori i care
acționează pe teritoriul mai multor state.144 Infrac țiunea interna țională este „un act
constând într-o ac țiune sau o omisiune, contrară dreptului interna țional , iar
elementul esen țial al infrac țiunii interna ționale este periculozitatea manifestată
pentru pacea și securitatea interna țională , ceea ce atrage în mod obligatoriu
sancțiunea penală .”145

Figura 2

România este o poart ă de intrare spre Uniunea Europeană, de aceea , prin
poziția ei geopolitică și geostr ategică , resimte la frontierele sale “presiunile

144 Adrian, IACOB (et. alli) Tratat de tactică polițienească , vol II , Ed. Ministerului Administrației și Internelor,
București, 2012, p. 183 .
145 Ibidem , p. 182.

49 criminalită ții organizate tr ansfrontaliere: migra ția, traficul de droguri, traficul de
persoane, traficul de armament, muni ții, materii explozive și radioactive,
contrabanda de bunuri și produse, traficul cu autoturisme de lux, traficul cu
monedă falsă și alte opera țiuni ilegale cu produse interzise .”146
În acest context, cooperarea poli țienească este un imperativ în ceea ce
privește păstrarea unei intrări legitime spre Europa. În plus , cooperarea
polițienească trebuie să fie dublată de cooperarea juridică . Aceasta facilitează o
aplicare armonizată a legii. Conform O.U.G. 103 din 13 decembrie 2006 ,147
dezvoltarea cadrului legislativ și instituțional intern privind cooperarea
polițienească internațională se aplică activităților specifice de cooperare și de
asistență polițienească internațională, potrivit legislației naționale, acordurilor,
convențiilor sau tratatelor internaționale la care România este parte și
instrumentelor juridice relevante ale Uniunii Europene . Legislația românească a
transpus normele documentelor comunitare în domeniul schimbului de date și de
informații operative, al prevenirii, descoperirii și combaterii faptelor prevăzute de
legea penală și al asistenței mutuale. Pentru o în țelegere uniform ă, în O .U.G. 103
din 13 decembrie 2006 sunt explica ți următorii termeni care sunt standardiza ți:
autoritate competentă – autoritate română sau străină care desfășoară activități
specifice de cooperare și de asistență polițienească internațională , autoritat e
solicitantă – autoritatea care formulează o cerere de asistență în domeniile
reglementate de prezenta ordonanță de urgență , autoritate solicitată – autoritatea
căreia îi este adresată o cerere de asistență în domeniile reglementate de prezenta
ordonanță de urgență , cerere de as istență polițienească – solicitarea de date și de
informații operative sau o altă solicitare care corespunde scopului cooperării
polițienești, a șa cum rezultă acesta din tratatele internaționale și din instrumentele
juridice relevan te ale Uniunii Europene , date și informații operative de interes
polițienesc – denumite în continuare date și informații operative, reprezintă orice
informații, documente, evidențe, activități sau rapoarte, indiferent de suport, formă,
mod de exprimare sau de punere în circulație, care sunt destinate utilizării de către
autoritățile competente în scopul prevenirii și combaterii criminalității , agenți –
personalul desemnat din cadrul autorităților române competente și al autorităților
străine similare din st atele membre Schengen, pentru efectuarea activităților de
urmărire transfrontalieră . Schim bul de date și de informații operative este definit
drept transferul efectiv al acestora de la autoritatea solicitată la cea solicitantă, cu
respectarea condițiilor c onvenite între autoritățile respective și a prevederilor legale
aplicabile în materie .
Standardizarea prin crearea unor politici comune a avut un rol important în
cooperarea internațională. Politica europeană de vecinatate urmărește
transformarea noțiunii de graniță într -un spațiu al cooperării și al relațiilor politice,
economice și sociale.

146 Adrian, I ACOB, (et. alli) Tratat de tactică polițienească , vol II , Ed. Ministerului Administrației și Internelor,
București, 2012, p. 188 .
147 http://www.legex.ro/OUG -103-2006 -76230.aspx

50 Politica în domeniul Justitiei și Afacerilor I nterne include libertatea de
mișcare, po litica de azil și imigrație, cooperarea în vederea asigurării unui spațiu
judicia r comun.
Politica în domeniul azilului implică niște principii de bază recunoscute în
întreaga Uniune Europeană, conform cărora să se analizeze cererile de azil și
acordarea unui statut egal, pe tot cuprinsul Uniunii Europene, persoanelor care au
obținut azilul. În acest sens s -au stabilit niște standarde minime pentru acceptarea
solicitanților de azil și pentru acordarea statutului de refugiat. Pentru a crea o
politică comună viabilă în materie de azil și imigrație, Uniunea Europeană trebuie
să implemente ze un sistem eficient de gestionare a fluxurilor de migrație, de
control la frontierele externe și de prevenire a imigrației ilegale. În acest con text, a
fost creat Sistemul de I nformații Schengen (SIS).
În domeniul Justiției și Afacerilor I nterne se dor ește crearea unui spațiu
judiciar comun, lucru posibil prin cooperare instituțională, care poate depăși
problema coexistenței mai multor sisteme juridice diferite. În acest sens s -a realizat
o uniformizare procedurală în domeniul judiciar prin crearea Euro just, organism
central de cooperare, înființat la Haga în anul 2003. Una din misiunile sale este
aceea de a facilita cooperarea între autoritățile naționale de urmărire penală în
cazul anchetelor care implică mai multe state membre. Mandatul european de
arestare, în uz din ianuarie 2004, este folosit pentru a înlocui procedurile
îndelungate de extrădare. Mandatului european de arestare trebuie tradus în limba
oficială sau în limbile oficiale ale statului de executare sau în una, ori mai multe
alte limbi oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene, pe care acest stat le acceptă,
conform declarației depuse la Secretariatul General al Consiliului Uniunii
Europene. De exemplu, mandatul european de arestare transmis spre execut are
autorităților române trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleză
și franceză.
În materie de drept civil, Uniunea Europeană a adoptat o legislație care să
faciliteze aplicarea deciziilor judecătorești în cazuri transfrontaliere, care implică
divorțuri, custodia copiilor și pensia alimentară, astfel încât hotarârile judecatorești
emise într -unul din statele membre să fie aplicabile în oricare alt stat membru.
Uniunea Europeană a pus în aplicare proceduri comune pentru simplificarea și
accelerarea soluționării litigiilor transfrontaliere. Alte subiecte de interes comunitar
care vor fi reglementate sunt pașapoartele, penitenciarele, regimul armelor și al
munițiilor.
Metodele abordate în studiul comunicării necesare cooperă rii poli țienești
sunt observa ția documentelor scrise și interviul semistructurat. Cu ajutorul acestora
am analizat diferite institu ții cu rol în cooperarea interna țională și canalele lor de
comunicare. Astfel, încercăm să clasificăm institu țiile implicate în cooperarea
interna țională în func ție de tipurile de infrac țiuni pe care le previn și combat prin
cooperare.
Plecând de la metoda observa ției documentelor , am postulat o legătură între
standardizarea comunicării și cooperarea poli țienească. După formular ea ipotezei ,
și anume că standardizarea comunicării duce la o cooperare poli țienească mai

51 bună, am trecut la observarea directă sau indirectă a comunicării poli țienești
folosit e în diverse situa ții de cooperare poli țienească. Am analizat diverse
documente scrise, cereri de asisten ță, protocoale, documente oficiale, trecând
ulterior la prelucrarea datelor și la formularea concluziilor. Prin metoda observa ției
am analizat situa țiile de comunicare la un moment dat, dar acest studiu se pretează
și la o analiză a evolu ției fenomenului în timp, pentru a remarca schimbările pe
plan intern și extern. Procedeul folosit a fost foaia de observa ție. Cercetarea acestei
direc ții este preponderent calitativă , deoarece s-au analizat cuvinte și s -au descris
puncte de vedere ale subiec ților, pentru a oferi o viziune de ansamblu, incluzând și
date necuantifica te. În acest capitol, prin analiza calitativă, ne-am propus să
constatăm eficien ța sau ineficien ța standardizării în contextul comunicării
polițienești interna ționale. Stu diul este centrat pe experien ța subiec ților, pe nararea
unor cazuri autentice, prezentate de ace știa.
În interviul semistructurat a m abordat tematica dinainte stabilită a
comunicării poli țienești, dar întrebările și succesiunea lor a fost adaptată
subiec ților. Convorbirea cu subiec ții a fost centrată pe experien ța comună a
cooperării interna ționale și a multiplelor situa ții de comunicare impuse de
activită țile de cooperare. Scopul interviului cu un subiect lucrător la Centrul de
Cooperare Polițienească Internațională (CCPI) a fost de a completa informa țiile
obținute prin alte metode descrise în capitolele următoare. Interviul a fost
nondirectiv, cu număr redus de întrebări, generând răspunsuri complexe , fără o
limită de timp impusă, centrat pe subiectul inte rvievat . În plus, interviul a fost
personal, cercetătorul explicând scopul și obiectivele cercetării și prezentând
institu ția care l -a delegat pentru efectuarea studiului.

2.1. Institu ții cu atribu ții în cooperarea poli țienească interna țională

Cooperare a poli țienească este într-o continuă dinamică, iar instrumentele
sale trebuie adaptate , în așa fel încât să poată contracara fenomenul infrac țional.
Există multe institu ții implicate în cooperarea poli țienească interna țională, însă
Centrul de Cooperare Pol ițienească Internațională (C. C. P. I.) este direcția care
gestionează aceste activită ți.

Figura 3 conform
Organizarea și atribuțiile Centrului de Cooperare Polițienească Internațională
http://www.clr.ro/rep_htm/OUG103_2006.htm

52 2.1.1. Centrul de Coo perare Polițienească Internațională

Centrul de Cooperare Polițienească Internațională CCPI148 este structur a
subordonată Ministerului Afacerilor Interne cu atribuții în „primirea și transmiterea
cererilor de asistență care privesc organizarea și realizarea schimbului de date și de
informații operative , desfășurat între autoritățile competente române și structurile
similare din străinătate, precum și cu organisme ori instituții internaționale ,
realizarea cooperării la nivel operațional în domeniul polițienesc pe segmentul
schimbului de date și de informații, cu respectarea regulilor de confidențialitate și
de protecție a datelor cu caracter personal, precum și a legislație i în domeniu,
informarea autorităților competente române și străine cu privire la traficu l de
droguri, falsificarea de monedă și alte titluri de valoare române sau străine,
furturile de obiecte de artă și autovehicule, activitatea infractorilor străini sau
români urmăriți internațional, conținutul unor documente de identitate străine , în
veder ea prevenirii intrării și ieșirii ilegale a unor persoane, precum și despre orice
alte fapte prevăzute de legea penală pentru luarea măsurilor operative ce se impun
în domeniul prevenirii și combaterii criminalității cu caracter transfrontalier ”.
În plus, CCPI are și atribu ții în dezvoltarea cooperării internaționale în
lupta împotriva criminalității și în coordonarea permanentă a activității atașaților
de afaceri interne și a ofițerilor de legătură români acreditați în străinătate, în
domeniul schimbului d e date și de informații operative . De asemenea , CCPI
coordonează schimbul de date și de informații dintre autoritățile competente
române și străine, în scopul desfășurării unor acțiuni comune care necesită
realizarea de operațiuni pe teritoriul mai multor state. CCPI susține activități le
ofițerilor de legătură români la Centru l SECI , actualul SELEC , și asigur ă schimbul
de experiență cu structurile similare din străinătate.
În desfășurarea activităților specifice, CCPI deține o bază de date proprie în
care implementează, stochează și prelucrează cererile de asistență, în condiții le
legii.149 Principalul instrument de comunicare la nivelul acesta este cererea de
asisten ță care se întocmește în scris și cuprinde: autoritatea de la care emană
cererea și destinata rul cererii , data și numărul de înregistrare al lucrării , obiectul și
scopul cererii, precum și modul de utilizare a informație i, datele persoanelor
implicate, menționate în conformitate cu documentele lor de identitate naționale
sau internaționale, dacă s unt cunoscute , caracterul de urgență și nivelul de
clasificare , descrierea faptelor săvârșite, încadrarea juridică a acestora, conform
legislației în vigoare și/sau prezentarea faptelor de natură penală despre care există
date și informații că sunt pregăti te sau comise , ofițerul de caz și coordonatele
acestuia .150
În caz de urgență, cererea de asistență poate fi transmisă verbal, urmând ca,
în termen de cel mult 24 de ore, autoritatea solicitantă să o confirme și în scris.

148 Organizarea și atribuțiile Centrului de Cooperare Polițienească Internațională conform art. 4 alin.
1http://www.clr.ro/rep_htm/OUG103_2006.htm
149 http://www.legex.ro/OUG -103-2006 -76230.aspx art. 8
150 Ordonanța de urgență nr. 103/2006 privind unele măsuri pentru facilitarea cooperării polițienești internaționale ,
Monitorul Oficial, Partea I nr. 150 din 28.02.2014 .

53 Modalitățile de transmitere a cereri lor de asistență trebuie să asigure respectarea
dispozițiilor legale privind protecția informațiilor clasificate, precum și a celor
referitoare la protecția datelor cu caracter personal.
CCPI este intermediarul principal dintre autoritatea competentă român ă și
cea străină, î nsă, conform art . 9 din OUG nr. 103/2006 ,151 în situații deosebite,
determinate de necesitatea asigurării rapidității schimbului de date și de informații
sau a păstrării confidențialității acțiunilor desfășurate, solicitarea poate fi adres ată
direct autorității competente, române sau străine, situație în care autoritatea română
competentă va informa CCPI în termen de 24 de ore de la primirea, respectiv de la
transmiterea cererii de asistență.
CCPI transmite cererea de asistență formulată d e autoritățile competente
străine către autoritatea română competentă, în funcție de obiectul acesteia. De
asemenea , transmite cererea de asistență formulată de autoritățile române
competente către structurile străine corespondente acestuia ori, după caz, atașaților
de afaceri interne sau ofițerilor de legătură români acreditați în străinătate ori celor
străini acreditați în România, în cel mai scurt timp posibil.
CCPI poate primi cereri privind schimbul de informații de la un stat
membru al Uniunii Europen e care nu este reprezentat prin atașat de afaceri interne
sau prin ofițer de legătură într -un stat terț ori într -o organizație internațională în
care România este reprezentată prin atașat de afaceri interne sau prin ofițer de
legătură. CCPI verifică dacă s olicitarea nu contravine legislației române, comunică
în cel mai scurt timp posibil statului membru solicitant dacă cererea acestuia poate
fi îndeplinită și, dacă este cazul, o transmite atașatului de afaceri interne sau
ofițerului de legătură român. Confo rm art. 16 din OUG 103/2006 privind unele
măsuri pentru facilitarea cooper ării poli țienești interna ționale, republicat ă în
Monitorul Oficial, Partea I , nr. 150 din 28 februarie 2014 , prin tratate bilaterale sau
multilaterale se poate stabili ca atașații de afaceri interne sau ofițerii de legătură
români dintr -un stat terț ori din cadrul unei o rganizații internaționale să asigure și
reprezentarea unuia sau a mai multor state membre ale Uniunii Europene în statul
terț ori în organizația internațională respectivă.
Creat conform HG nr. 306 din 14 aprilie 2005 pentru a probarea strategiei
actualizat e privind reforma institu țională a MAI, C.C.P.I. coordonează patru
servicii: Punctul Na țional Focal (P.N.F), Interpol, Europol și S.I.R.E.N.E . Fiecare
serviciu folose ște un canal diferit de cooperare. (vezi figura 4)
Astfel , Punctul Na țional Focal cooperea ză prin două institu ții, respectiv a
atașatului de interne și a ofi țerului de legătură. Ata șații de interne au statut de
diploma ți începând cu anul 2004 , conform Conven ției de la Viena , având atât
funcție de reprezentare, cât și func ție opera țională. Ata șatul de interne este numit
permanent pentru un mandat de doi ani care mai poate fi prelungit cu doi ani.
Ofițerul de legătură nu se bucură de statutul de diplomat, fiind numit temporar
pentru o perioadă de trei luni și având func ție opera țională. Misiunea a tașatului de

151 OUG nr. 103/2006 M. Of. nr. 1019 din 21 decembrie 2006 http://www.clr.ro/rep_htm/OUG103_2006.htm

54
Figura 4 interne sau a ofițerului de legătură se realizează la nivel bilateral între statul care -l
delegă pe ofițer și statul unde acesta este delegat.

Procedura de cooperare prin PNF se realizează printr -un anumit traseu.
Astfel , Direcția de Combatere a Criminalității Organizate ( DCCO ) face o solicitare
la CCPI pentru a afla informa ții legate de un anume cetă țean străin. Șeful Direcției
CCPI nume ște un lucrător care să se ocupe de caz în func ție de țară și de limba
vorbită. Lucrătorul CCPI contactează ata șatul de interne din statul unde se
presupune că locuie ște cetă țeanul străin, suspect de a fi implicat într -o rețea de
trafic de persoane. Ata șatul român acreditat în respectivul stat prime ște și traduce
solicitarea în limba oficială a stat ului respectiv și o trimite autorită ților. Acestea
oferă un răspuns după ce verifică bazele de date na ționale, răspuns pe care ata șatul
de interne îl traduce în limba română și îl trimite spre CCPI. CCPI înaintează
răspunsul către DCCO. Există cereri de as isten ță care trebuie solu ționate urgent în
maxim 24 de ore.
Înfiin țat la 1 decembrie 2000 cu rang de direc ție în cadrul MAI, în
conformitate cu prevederile O .U.G. nr. 201/ 2000 privind crearea cadrului
institu țional necesar în vederea func ționării Centrulu i Regional SECI pentru
combaterea infrac ționalită ții transfrontaliere, aprobată prin Legea nr. 357/2001,
Punctul Na țional Focal (P.N.F.) desfă șoară activită ți de cooperare cu SELEC,
EUROPOL, Biroul S.I.R.E.N.E. și Biroul N -S.I.S. Cooperarea vizează combate rea
infrac ționalită ții transfrontaliere din MAI și din Ministerul Finan țelor Publice –
Direc ția Generală a Vămilor. PNF prime ște cererea de asisten ță, o înregistrează , o
analizează pentru a stabili gradul de prioritate, o traduce, o transmite și urmăre ște
soluționarea cererilor de asisten ță interna țională adresate ata șaților de afaceri
interne ai MAI , acredita ți în alte state sau organiza ții interna ționale de către
autorită țile române, sau a cererilor de asisten ță primite de la ata șații de afaceri
români acr edita ți în alte state. Din punct ul de vedere al comunicării interna ționale
polițienești, pentru studiul de fa ță interesează doar acea comunicare cu alte state,
facilitată de PNF.
Cererea de asisten ță poate implica solicitarea de informa ții despre
„identita tea persoanelor, a proprietarilor de imobile și vehicule, a posesorilor de
permise de conducere, localizarea re ședinței și a împrejurimilor, identificarea
abona ților re țelelor de telecomunica ții, dacă aceste informa ții sunt accesibile

55 publicului, informa ții de la colaboratorii poli ției, informa ții cu valoare operativă
din bazele de date sau din dosarele poli ției, în conformitate cu prevederile legale,
măsuri de căutare, informa ții despre originea unor bunuri, examinarea probelor și a
pagubelor produse”152. Comunicarea scrisă este transmisă prin e -mail, fax sau prin
orice metodă de transmitere securizată. Excep ție fac urgen țele, atunci când datele
solicitate se pot transmite verbal. Totu și, ulterior , comunicarea verbală trebuie să
fie confirmată în scris.
Atașatul de afaceri interne este acea persoană desemnată de MAI , să
reprezinte MAI în statul de acreditare. Modalitatea de cooperare se realizează prin
atașații de afaceri străini acredita ți în România și prin atașații de afaceri interne
români acredita ți în alte state. În vederea soluționării operative a cazurilor de
criminalitate transfrontalieră, în anul 2002 au fost create noi linii de muncă și noi
instituții :153 cea a atașaților de interne români acreditați de Ministerul
Administrației și Internelor în str ăinătate și a atașaților de interne străini acreditați
în România. În prezent, se poate menționa că atașații de afaceri interne și ofițerii de
legătură sunt în număr de 26, respectiv atașați de afaceri interne și adjuncți de
atașați de afaceri interne numi ți în: Bulgaria, Franța, Germania, Grecia, Ungaria,
Spania, I talia, Olanda, Polonia, Austria, Slovenia, Republica Cehă, Slovacia,
Marea Britanie, Turcia, Ucraina și Moldova.
Atașatul de interne primește cereri prin care organele de aplicare a legii din
statul unde este acreditat solicită informații despre activități infrac ționale în care
pot fi implicați cetățeni din statul de origine al atașatului de interne. Aceștia au
datoria de a asigura traducerea solicitării în limba țării care l -a delegat și de a o
înainta de urgență Punctului Național Focal. În situația în care cererea nu conține
datele corespunzătoare, ofițerul de legătură comunică acest aspect autorității
emitente, solicitând completarea acesteia. După primirea rezultatului verificărilor
de la Pu nctul Național Focal, atașații de interne îl vor înainta, în același regim de
urgență, autorității solicitante. În plus , atașații de interne sunt mandatați să
urmărească finalitatea cauzei pe lângă autoritatea străină și să comunice Punctului
Național Foca l rezultatele concrete obținute în vederea introducerii acesteia în
bazele de date ale unităților competente. Atașații de interne detașați pe lângă
Europol facilitează , și ei, schimbul de informații, potrivit legii naționale.
Ofițerul de legătură reprezint ă persoana desemnată de MAI să execute
activită ți de cooperare interna țională, pentru o perioadă determinată și pe un
domeniu strict de specialitate, în statul de acreditare sau pe lângă o organiza ție
interna țională. Misiunea este temporară în străinătate , pe o durată de maximum 3
luni și poate fi prelungită succesiv la cererea partenerului străin sau în func ție de
rezultatele ob ținute până la durata maximă de 2 ani. Ofițerii de legătură detașați au
misiuni de consiliere și de asistență.
Interpolul coopere ază prin bazele de date la care sunt afiliate astăzi peste
190 de țări, solu ționând cazuri ce vizează urmăriri interna ționale, mandate de
executare, extrădări. Biroul Na țional Interpol România funcționează în cadrul

152 Luca, IAMANDI, Cooperarea polițienească europeană , Sitech, Craiova, 2009, p. 14 .
153 http://www.politiaromana.ro/biroul_afaceri_europene.htm

56 IGPR, constituind punctul de sprijin na țional al cooperării poli țienești
interna ționale, având rol important în depă șirea problemelor legate de diferen țele
de structuri di ntre poli țiile na ționale, barierele linvgistice și diferen țelor de sisteme
juridice. Birouri le de contact na ționale (BCN) asigură schimbul operativ de date
obținute de structurile poli țienești prin transmiterea lor celorlalte BCN -uri și
Secretariat ului General al OIPC -Interpol. Ele d esfășoară pe teritoriul na țional
opera țiuni cerute de alte state membre ale OIPC și prime ște cere rile de informa ții și
de verificări de la alte BCN -uri și de la Secretariatul General Interpol pe care le
transmite unită ților operative competente , dând răspunsul statului solicitant.
Creată în 1923 pentru a facilita urmărirea infractorilor care traversau
frontierele na ționale, astăzi Interpolul acordă asisten ță tuturor organiza țiilor,
autorită ților și serviciilor publice a căror misiune constă în prevenirea și
combaterea criminalită ții interna ționale. Interpolul dispune de un sistem global
unic de com unicații poli țienești, baze de date cu caracter poli țienesc și oferă suport
proactiv pentru opera țiunile poli țienești desfă șurate în toată lumea.
Europol face schimb de date prin canalul de cooperare S.I.E.N.A care
dispune de un sistem securizat. Europol facil itează cooperarea di ntre state le
europene în solu ționarea cazurilor de criminalitate foarte gravă, care implică re țele
de trafic de persoane, de organe sau de droguri. Această o rganiza ție europeană are
ca obiectiv îmbunătă țirea cooperării efective a autori tăților poli țienești competente
din statele membre în domeniul prevenirii și combaterii terorismului, a traficului
ilegal de droguri și a altor forme grave ale criminalității organizate interna ționale.
Europolul gestionează for țele de ordine ale U niunii Eu ropene împotriva
criminalității organizate și a organiza țiilor criminale implicate. Înfiin țat în urma
Tratatului de la Maastricht al Uniunii Europene din 7 februarie 1992, cu sediul la
Haga în Olanda, Europol a început opera țiuni limitate pe 3 ianuarie 199 4 sub
forma Unită ții Europol Antidrog (EDU). A fost înfiin țat la 26 iulie 1995 prin actul
Consiliului European “Conven ția Europol ,” încheiată de către statele membre în
baza Titlului VI al Tratatului Uniunii Europene. Europol răspunde cererii statelor
memb re de a le sprijini în domenii precum criminalitatea informatică și evaluări de
amenin țări pentru mari evenimente interna ționale cum sunt Jocurile Olimpice,
campionatele de fotbal. Unitatea Na țională Europol negociază acorduri operative
bilaterale sau stra tegice cu alte state și organiza ții interna ționale ca: Bulgaria,
Columbia, Banca Centrală Europeană, Comisia Europeană, inclusiv Oficiul
European Anti -Fraudă (O.L.A.F.), Eurojust, Centrul European de Monitorizare a
Drogurilor și Dependen ței de Droguri, Isl anda, Interpol, Norvegia, Elve ția, Turcia,
S.U.A., Biroul O.N.U. privind drogurile și criminalitatea, Organiza ția Mondială a
Vămilor, România și Rusia.
Un alt canal de cooperare este S.I.R.E.N.E (Supplimentary Information
Requested at National Entries) , prin două sisteme , SIS I și SIS II. Aceste sisteme
se ocupă de alerte de urmăriri interna ționale în țările europene și în spa țiul
Schengen. S.I.S. reprezintă o bază de date la nivelul statelor membre ale Acordului
Sche ngen care cuprinde semnalmente referito are la persoane, bunuri și vehicule
care fac obiectul unor căutări în spa țiul Uniunii Europene. Aceast ă bază de date le

57 permite forțelor polițienești și autorităților judiciare să facă schimb de informații
despre bunuri furate sau despre persoanele pe nume le cărora s -a emis un mandat de
arestare sau o cerere de extrădare.
În cooperarea interna țională se respectă un principiu de bază , și anume că
nu se folosesc mai multe canale de comunicare simultan, ci unul singur. Acest
canal este stabilit în func ție de gravitatea cazului de către directorul sau directorul
adjunct al CCPI. Comunicarea cu ata șații este securizată , făcându-se atât pe
internet prin po șta electronică, cât și prin po șta clasică și poșta secretă, curier
diplomatic și prin intranetul IGPR la niv el na țional. În cazul coresponden ței cu
caracter secret , aceasta este criptată, iar lucrătorii care se ocupă de caz trebuie să
aibă autoriza ție de lucru cu documente clasificate.
În concluzie, asisten ța mutuală în vederea cooperării interna ționale se
realizează prin CCPI și, conform Planului de Ac țiune Schengen pe anul 2009 ,
implică schimbul de date, înfiin țarea de centre locale comune de coordonare și de
comandă, numirea și schimbul de ofi țeri de legătur ă și pregătirea comună .154
(figura 5)

2.1.2. Centrul Sud -Est European de implement are a l egii SELEC

Centrul Southeast European Law Enforcement Center (SELEC) , urma șul
Centrului SECI, reprezintă singura organizație din sud -estul Europei care
acționează în domeniul combaterii criminalității transfrontali ere, la nivel
operațional. Cu ocazia reuniunii Comitetului de Agendă al Inițiativei de Cooperare
în Sud -Estul Europei din 15 aprilie 1998, România a propus înființarea la
București a unui Centru Regional pentru Combaterea Infracționalității
Transfrontalier e. Acordul de cooperare pentru prevenirea și combaterea
criminalității transfrontaliere a fost semnat la București, pe 26 mai 1999. Ulterior,
prin Strategia Centrului SECI pentru perioada 2005 -2010 s-a stabilit ca obiectiv
pe termen lung: „ transformarea Ce ntrului Regional SECI într -o organizație
internațională de aplicare a legii, în conformitate cu standardele europene și
internaționale” . Statele Unite ale Americii , care au sprijinit financiar Centrul, au
insistat ca țările europene să se implice financiar în susținerea activității Centrului ,
urmând ca aceasta să treacă, în timp, în subordinea structurilor Uniunii Europene.
În acest context s -a propus un acord oficial de colaborare între Centru și
EUROPOL. În 2005 , a fost adoptată o decizie poli tică de transformare a Centrului
într-o instituție internațională de aplicare a legii, în conformitate cu standardele
europene și internaționale. Statele membre SELEC sunt: Albania, Bosnia și

154 http://www.schengen.mira.gov.ro/Documente/pas%20romana%202009.pdf Figura 5

58 Herțegovina, Bulgaria, Croația, Grecia, Republica Macedonia, Republica Moldo va,
Muntenegru, România, Serbia, Slovenia, Turcia și Ungaria, iar statele cu statut de
observator permanent sunt: Austria, Azerbaidjan, Belgia, Canada, Republica Cehă,
Franța, Georgia, Germania, Israel, Italia, Japonia, Marea Britanie, Olanda, Polonia,
Portugalia, Republica Slovacia, Spania, SUA, Ucraina și organizații internaționale
precum : European Institute for Freedom, Security and Justice -EULEC, United
Nations Mission to Kossovo -UNMIK, United Nations Development Programme –
UNDP, European Union Border As sistance Missi on to Moldova and Ukraine –
EUBAM , Central Asian Regional Information and Coordination Centre -CARICC,
United Nations Office on Drugs and Crime – UNODC. Centrul SELEC este o
structură de cooperare cu participare internațională, cu statut de misi une
diplomatică pe teritoriul României. Organismul executiv principal al Centrului
SELEC este Consiliul care reunește reprezentanți ai statelor membre din cadrul
administrațiilor vamale și poliției. SELEC coordonează opera țiuni specializate pe
tematica ma șinilor furate, a drogurilor, a traficului de persoane , colaborând și cu
statele cu statut de observator , de exemplu SUA , prin FBI și CIA. Colaborarea
implică un anumit circuit de comunicare. Astfel , polițistul român poate face
schimb de date cu autorită țile americane prin CCPI, care , la rândul său , se
adresează Centrului. Centrul contactează ofi țerul de legătură american care , la
rândul său , contactează autorită țile americane. Traseul comunicării este sintetizat
în figura 6:

Figura 6 Fluxul comunică rii

La 26 mai 1999 s -a încheiat la Bucure ști Acordul cadru privind cooperarea
pentru prevenirea și combaterea infrac ționalită ții transfrontaliere, ratificat prin
Legea nr . 208/1999. Acordul S.E.C.I. , numit „Acordul de Prevenire și Combatere
a Infrac ționalității Transfrontaliere în Sud -Estul Europei” a intrat în vigoare la 1
februarie 2000. Convenția pentru stabilirea Centrului Sud-Est European de
Aplicare a Legii a fost adoptată în septembrie 2009 la reuniunea de la Salonic a
Comitetului Comun de Cooperar e și apoi semnată la reuniunea Comitetului de la
București din decembri e 2009. Conven ția a intrat în vigoare la 7 octombrie 2011 ,
după încheierea procedurilor de ratificare în m ajoritatea țărilor participante și a
însemnat transformarea SELEC într-o organi zație internațională de aplicare a legii,
în conformitate cu standardele europene și internaționale .155 Strategia de tranziție a
Centrului SECI la Centrul SELEC a implicat o lărgire a sferei de activită ți, inclusiv
în domeniul cooperării în combaterea terori smului. Centrul Regional al Ini țiativei
de Cooperare în Sud -Estul Europei pentru combaterea infrac ționalită ții
transfrontalier e asigură cooperarea operativă di ntre structurile cu atribu ții pe

155Strategia Centrului SECI pentru perioada 2005 -2010 http://www. mae.ro/node/1497 Polițist
român CCPI SELEC Ofițer de
legătură
american Autorități
americane

59 această linie din MAI și din Ministerul Finan țelor Publice, Dire cția Generală a
Vămilor și agen țiile corespondente din statele membre.

2.2. Activită ți de cooperare interna țională

Globalizarea a determinat schimbări profunde în esența mediului
internațional, ceea ce a avut consecințe și asupra fluxurilor comunicaționa le. Iar
toate aceste situații de comunicare necesită cunoașterea unui limbaj internațional
funcțional, standardizat și oficial, care să poată fi adaptat situației de comunicare.
În acest context, comunicarea trebuie privită ca un proces ce trebuie gestiona t
îndeaproape pentru o bună c ooperare internațională.
Conform articolului "History of International Police Cooperation ,”156
începutul cooperării polițienești internaționale poate fi identificat în Europa încă
din secolul XIX . Trăsăturile specifice ale cooper ării erau definite prin dorința de
expansiune a sta telor naționale și de dependență politică a organizațiilor
polițienești. De atunci tendința generală este de autonomizare, de îndepărtare de
sfera politicului și de accent pus pe lupta comună împotriva in fracțiunilor c are
depășesc granițele statale.
Eforturile de repolitizare ale forțelor de poliție continuă în secolul XX prin
încercările partidului comunist de a guverna cu ajutorul miliției , ca organism intern
de control. Organizația Internațională de Po liție Criminală (ICPO) cunoscută
astăzi drept Interpol a fost înființată în 1923. Această organizație s -a născut din
inițiativa polițiștilor din mai multe țări europene. Eforturile de cooperare s -au
stabilit în baza unor sisteme comune de recunoaștere a infracționalității
internaționale.
Un alt moment important pentru facilitarea cooperării polițienești este
Tratatul de la Maastricht , prin ultimii doi piloni ai săi care vizează Politica
Comună de Securitate și Externe și cooperarea în domeniul Justiției și Afacerilor
Interne. Domeniul Justiție și Afaceri Interne reglementează cooperarea
interguvernamentală în Titlul VI al Tratatului de la Maastricht. Cooperarea implică
nouă puncte de interes gener al ce privesc azilul, trecerea frontierelor externe,
imigrarea, politica privind naționalii din celelalte țări, lupta împotriva drogurilor și
a consumului de droguri, lupta împotriva fraudelor internaționale, cooperarea
judiciară în materie civilă, coopera rea judiciară în materie penală și cooperarea
polițienească și vamală, susținută și prin crearea Europol -ului. Înființarea Oficiului
de Poliție European a promovat cooperarea prin schimbul de informații între
instituțiile de aplicare a legii din Statele Me mbre.
Tratatul de la Amsterdam reînnoiește obiectivele celui de -al treilea pilon
menținând natură interguvernamentală a cooperării polițienești și judiciare în
materie penală. Programul de la Tampere stabilește crearea unor echipe de
intervenție comune car e să combată traficul de persoane și terorismul. Același
program prezintă o propunere de standardizare a definițiilor sancțiunilor și

156 M. DEFLEM, International Police Cooperation —History , 2005 , pp. 795 -798 în The Encyclopedia of
Criminology , edited by Richard A . Wright and J. Mitchell Miller, New York: Routledge.

60 incriminărilor comune și stabilește înființarea Eurojust cu scopul de a ajuta la
coordonarea autorităților de urmărire pen ală.
În prezent cooperarea polițienească este reglementată prin Tratatul Uniunii
Europene ,157 prin crearea Europol cu rol în coordonarea informației operative la
nivel european, a grupurilor europene de lucru formate din șefii din poliție cu rol în
comun icarea internațională operativă. Un alt pas important în cooperarea
internațională a fost înființarea Colegiului European de Poliție (CEPOL) cu rol în
pregătirea internațională a polițiștilor și crearea Forței Europene de Reacție Rapidă
cu rol în operațiunile de menținere a păcii.
La nivel național , România adoptă L egea nr.143/2000 privind combaterea
traficului și consumului ilicit de droguri care prezintă forme moderne de combatere
prin mijloace penale. Legea introduce defini ții de noi infrac țiuni, înăspre ște
pedepsele, protejează legal livrările supravegheate, oferă protec ție juridică
polițiștilor și colaboratorilor sub acoperire, legiferează controlul comunica țiilor
informatice, regimul confiscărilor și cooperarea poli țienească interna țională. De
asemenea , în 2003 , a fost a doptată L egea nr. 39 privind prevenirea și combaterea
criminalită ții organizate care a avut la bază Conven ția Na țiunilor Unite împotriva
criminalită ții transna ționale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie
2000 și ratificată de Par lamentul României prin Legea nr . 565 din 15 noiembrie
2002 .158
În plus , Legea 300/2013 care modifică și completează Legea nr. 302/2 004
privind cooperarea judiciar ă interna țională în materie penală159 vizează extrădarea
și asisten ța juridică prin instrumente c a: audierea prin videoconferin ță,
interceptarea comunica țiilor, dispunerea de produsul infrac țiunii sau de bunurile
confiscate, transferarea persoanelor de ținute sau condamnate, transferul de
proceduri, recunoa șterea hotărârilor, supravegherea și urmărirea transfrontalieră,
anchetele comune și tehnicile speciale de anchetă, comunicarea spontană de
informa ții. 160
Asisten ța juridică include comunicarea de acte judiciare, comisiile rogatorii
și mijloacele moderne de investiga ție: echipele comune de anchetă, li vrările
controlate, transmiterea spontană de informa ții, supravegherea transfrontalieră.161
Alte acorduri de cooperare facilitează cooperarea interna țională
polițienească, cooperarea cu Eurojust, cooperarea dintre România și Oficiul
European de Poli ție, rat ificat de România prin Legea nr. 197/2004. Un pas
important în cooperarea juridică la nivel UE este crearea Eurojust în aprilie 2003,
conform art. 85 din TFEU. O dovadă clară de cooperare este mandatul european de
arestare care este în vigoare din ianuarie 2004. Acesta se poate emite pentru oricine

157 Tratatul Uniunii Europene, art. 29, art. 30. http://eu r-lex.europa.eu
158 Adrian, IACOB , (et. alli) Tratat de tactică polițienească , vol II , Ed. Ministerului Administrației și Internelor,
București, 2012, p. 186.
159 Monitorul Oficial, Partea I nr. 772 din 11 decembrie 2013
160 Ioan, HURDUBAI E, Instrumente ale cooperării internaționale în domeniul valorificării miloacelor
criminalistice de probațiune, Ed. ERA, București, 2006, p . 49 apud Tratat de tactică polițienească, vol II , Ed.
Ministerului Administrației și Internelor, București , 2012, p. 190.
161 Mihai Gheorghe, STOICA și Constantin Cristian, CĂTUȚI, Cooperarea polițienească în România, Editura
Paper Print Invest, București, 2006, p . 30 apud Tratat de tactică polițienească, vol II , Ed. Ministerului Administrației
și Internelor, București , 2012, p. 190.

61 este acuzat de o infrac țiune pentru care pedeapsa minimă este mai mult de un an de
închisoare și poate înlocui procedurile lungi de extrădare .162
Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană cuprinde preved eri
privind cooperarea intensificată, cooperarea poli țienească și juridică în materie
penală. De asemenea , tratatul stabile ște introducerea fu ncției de Înalt Reprezentant
al Uniunii pentru afaceri externe și politic ă de securitate . Totodată, în articolul 8 3
se stabilesc elementele constitutive ale actelor infracționale și pedepsele în
domeniul criminalității organizate, terorismului, tra ficului de persoane, exploatării
sexuale a femeilor și copiilor, traficul ui cu droguri și arme, spălării de bani și
corupț iei.
Cooperarea poli țienească din perspectiva Conven ției de aplicare a
Acordului Schengen se realizează prin: asisten ța reciprocă și schimb de informa ții,
ofițeri de legătură, supraveghere transfrontalieră, urmărire transfrontalieră,
asisten ță reciprocă î n vederea men ținerii ordinii și siguran ței publice, cooperare
polițienească prin acorduri bilaterale la frontieră, operarea unui sistem de date
comun. Armonizarea legisla ției și a procedurilor Uniunii Europene în acest
domeniu a r încuraja schimbul de infor mații operative di ntre structurile participante
la cooperare. Din Conven ția de aplicare a Acordului Schengen , Titlul III, capitolul
1, art. 39 (1) , scopul cooperării poli țienești la nivel european este asisten ța în
vederea prevenirii, descoperirii și inve stigării faptelor ce trebuie pedepsite.
În ceea ce privește schimbul de date prin CCPI, am prezentat deja
instrumentele prin care se face comunicarea și etapele necesare circuitului
informației. Ne vom opri doar la o scurtă prezentare a unui sistem de tran smitere a
mesajelor legate de comunicarea operativă de la frontieră pe care îl considerăm un
exemplu de succes. Creat inițial de Prolingua pentru serviciile de urgență și poliție,
acest sistem s -a extins și a obținut finanțare europeană. Sistemul LinguaNet oferă
unităților de poliție posibilitatea de a comunica în timp real, având asistență în
traducerea mesajelor dintr -o limbă în alta. Polițiștii utilizatori au fost de acord să
folosească mesaje și traduceri standardizate pentru termenii problematici dator ită
sistemelor juridic e diferit e. Pentru fragmentele care nu sunt predefinite, sist emul
compară textul cu alte mesaje anterioa re, iar dacă sistemul identifică structuri de
limbă care au mai fost traduse, informația acelei părți este redată în limba țintă, iar
restul mesajului este lăsat în limba sursă . Sistemul, instalat în 50 de secții de poliție
din Belgia, Franța, Olanda, Spania, Regatul Unit al Marii Britanii, Danemarca și
Germania, este util pentru comunicarea datelor legate de trecerea frontierei.
Traducerea simultană a datelor introduse în sistem ajută la depășirea unor
probleme legate de barierele impuse de o altă limbă, diferența de fus orar,
necunoașterea directă a personalului cu care se cooperează. În plus, sistemul
permite realizarea unei baze d e date cu mesajele trimise. LinguaNet permite
adăugarea în sis tem a glosarelor în mai multe limbi străine. De asemenea ,
producătorul – ProLingua își propune ca pe viitor sistemul să conțină unele
facilități speciale , utile redactării unui raport și chiar c omunicării orale. Putem

162 Adrian , IACOB , (et. alli) Tratat de tactică polițienească , vol II , Ed. Ministerului Administrați ei și Internelor,
București, 2012, p. 129 .

62 menționa exemple de bune practici polițienești, facilitate de acest sistem de
comunicare : patru milioane de euro recupera ți prin descoperirea cazurilor de
mașini furate, anihilarea unei rețele de traficanți de droguri care operau în
Manchester de către jandarmii francezi, descoperirea unui infractor care a comis un
jaf în Berlin prin schimbul de informaț ii dintre poliția din Munchen, Birmingham
și Suffolk163.
Sistemul LinguaNet este util în cooperarea operațională, dispune de baze de
date de limbaj specializat, de traducere automată, de mostre de comunicare în mai
multe limbi, de instrumente de analiză a limbajului, lexicoane și terminologii de
limbaj specializat .
În concluzie, considerăm util un astfel de sistem care să faciliteze sch imbul
de info rmații, complementar altor activități polițienești pe care urmează să le
dezvoltăm.

2.2.1.Urmărire a transfrontalieră

Conform ar t. 17 alin. 1 -4 din OUG nr. 103 din 21 decembrie 2006 privind
unele măsuri pentru facilitarea cooperării poli țienești interna ționale, urmărirea
transfrontalieră reprezintă „ansamblul de măsuri operative întreprinse pe teritoriul
mai multor state în scopul p rinderii unei persoane surprinse în flagrant în timpul
comiterii unei infrac țiuni sau care a participat la comite rea acesteia, ori a unei
persoane care a evadat, aflându -se în stare de arest preventiv sau în executarea unei
pedepse privative de libertate”. Urmărirea transfrontalieră se poate efectua de
autorită țile competente ( Poliția Română și Poliția de Frontieră ) ale unui stat
membru Schengen, pe teritoriul statului român, dacă autorită țile române
competente au fost informate prin mijloace directe de comunica re despre
pătrunderea pe teritoriul României. Conform art. 18 din OUG nr. 103 , urmărirea pe
teritoriul statu lui român poate continua fără informarea prealabilă a autorităților
române competente , dacă situa ția este atât de urgentă încât autoritățile române
competente nu au putut fi informate în prealabil, prin mijloace directe de
comunica re sau atunci când autori tățile române competente nu au putut ajunge la
timp la locul respectiv pentru a prelua acțiunea de urmărire .
Conform art . 65 al Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
interna țională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 377 din 31 mai 2011, darea în urmărire interna țională se solicită și se
dispune pentru identificarea și căutarea unei persoane în scopul localizării și
arestării provizorii în vederea extrădării sau predării în România. În întelesul
acestui articol, prin dare în urmărire interna țională se în țelege : darea în urmărire
prin canalele Organiza ției Interna ționale de Poli ție Crimina lă – Interpol sau prin
introducerea î n Sistemul de Informa ții Schengen a unei semnalări cu privire la o
persoană căutată pentru a fi arestată în vederea extrădării. Darea în urmărire
interna țională se dispune de către Centrul de Cooperare Poli țienească
Interna țională din cadrul Inspectoratului General al Poli ției Române la cererea

163 Prolingua.co.uk/linguanet/index.html

63 instan ței care a emis mandatul de arestare preventivă sau a instan ței de executare.
Centrul de Cooperare Poli țienească Interna țională din cadrul Inspectoratului
General al Poli ției Române comunică în cel mai scurt timp instan ței solicitante data
dării în urmărire interna țională și data introduceri i semnalării în Sistemul de
Informa ții Schengen. În cazul localizării persoanei urmărite pe ter itoriul unui alt
stat, atunci câ nd, potrivit legii statului respectiv sau a tratatului aplicabil, noti ța
roșie sau difuziunea nu echivalează cu o cerere de arest are provizorie în vederea
extrădării, precum și atunci când Biroul Na țional corespondent solicită expres
Ministerul Justi ției, prin direc ția de specialitate, întocme ște și transmite cererea de
arestare pr ovizorie în vederea extrădării.
Conform art. 44 din OUG nr. 103 , în caz de urgență , la cererea motivată a
statului solicitant, persoana urmarită poate fi arestată provizoriu în vederea
extrădării, anterior primirii cererii de extrădare. Noti ța roșie sau difuziunea de
urmărire interna țională prin canalele Or ganiza ției Interna ționale de Poli ție
Criminală – Interpol echivalează cu o cerere de arestare provizorie în vederea
extrădării , dacă se prevede expres în tratatul aplicabil sau dacă există reciprocitate.

2.2.2. Semnalarea în Sistemul de Informa ții Scheng en

Conform art. 82, semnalarea în Sistemul de Informatii Schengen cu privire
la o persoană căutată pentru a fi arestată echivalează cu un mandat european de
arestare în toate cazurile în care se aplică Decizia -cadru 2002/584/JAI a Consiliului
din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare
între statele membre, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L190
din 18 iulie 2002. Atunci cand nu se aplică respectiva decizie -cadru, o semnalare
introdusă în Sistemul d e Informa ții Schengen produce acelea și efecte juridice ca o
cerere de arestare pr ovizorie în vederea extrădării.
Reținerea și arestarea în baza semnalării introduse în Sistemul de Informa ții
Schengen sunt posibile în cazul ob ținerii unui rezultat pozitiv cu privire la o
persoan ă pentru care un alt stat membru a introdus o semnalare în vederea arestării.
Centrul de Cooperare Poli țienească Interna țională din cadrul Inspectoratului
General al Poli ției Române solicită statului membru semnalant să confirme, în
regim de urgen ță, valabilitatea deciziei în baza căreia a fost introdusă respectiva
semnalare. Semnalarea în vederea arestării echivalează cu un mandat european de
arestare.
În cazul ob ținerii unui rezultat pozitiv cu privire la o persoană pentru care
un a lt stat membru a introdus o semnalare în vederea arestării, Centrul de
Cooperare Poli țieneasca Interna țională din cadrul Inspectoratului General al
Poliției Române solicită statului membru semnalant să confirme, în regim de
urgen ță, valabilitatea deciziei în baza căreia a fost introdusă respectiva semnalare
privind reținerea și arestarea .

64 2.2.3. Extrădarea

Conform art . 44 din Legea nr. 302/200, în cererea de arestare provizorie în
vederea extrădării trebuie să se precizeze următoarele informa ții: autor itatea care
solicita arestarea provizorie în vederea extrădării, datele de identificare a
persoanei urmărite interna țional, inclusiv cetă țenia, existen ța unui mandat de
arestare sau a oricărui alt document având acelea și efecte juridice ori a unei
hotărâr i judecatore ști executorii, confirmarea valabilită ții hotărârii judecătore ști,
expunerea faptelor, cu precizarea datei , locul ui unde au fost comise faptele și
gradul ui de participa ție la săvâr șirea lor, dispozi țiile legale aplicabile, inclusiv cele
privin d prescrip ția răspunderii penale sau a executarii pedepsei, confirmarea că va
fi transmisă cererea de extrădare.

2.2.4. Aducerea în tară a persoanei predate

Aducerea în țară și returnarea persoanei solicitate fa ță de care autoritatea
judiciară de execut are a dispus transferarea temporară , se realizează prin Centrul
de Cooperare Poli țienească Interna țională din cadrul Inspectoratului General al
Poliției Romane.
Centrul de Cooperare Poli țienească Interna țională din cadrul
Inspectoratului General al Poli ției Romane stabile ște, împreună cu autorită țile
străine competente, termenul de preluare a persoanei predate și asigură aducerea în
țară sub escortă a acesteia. CCPI informează cu privire la data preluării și locul
unde a fost depusă persoana predată, insta nța emitentă, direc ția de specialitate din
cadrul Ministerului Justi ției, precum și instan ța de executare sau la instan ța pe rolul
căreia se afl ă cauza, dacă acestea din urmă sunt altele decât instan ța emitentă ori
procurorul care efectuează sau supraveghe ază urmărirea penală.

2.2.5. Preluarea sau initierea procedurilor pen ale la cererea unui stat strain

Centrul de Cooperare Politienească Internatională din cadrul
Inspectoratului General al Poli ției Române as igură: transferarea, sub escortă , din
statul e mitent în Romania, a persoanelor condamnate în străinătate, preluarea din
străinătate, sub escortă, a persoanelor condamnate, anterior transferate, fa ță de care
s-a dispus aducerea în România în vederea participării la judecarea căii
extraordinare de atac formulate împotriva hotărârii judecătore ști, în afară de cazul
în care sarcina aducerii în țară revine statului de executare.

2.2.6. Aprobarea tranzitării sau cererea de tranzitare

Tranzitarea teritoriului Romaniei a unei persoane transferate dintr -un stat
membru într -un alt stat memb ru al Uniunii Europene se aprobă de direc ția de
specialitate din Ministerul Justi ției, pe baza cererii statului solicitant. Autoritatea
română competentă să primească cererea de tranzitare este Centrul de Cooperare

65 Politiene asca Interna țională din cadrul Inspectoratului General al Poli ției Române.
CCPI întocme ște un referat cu privire la cererea de tranzit, în termen de cel mult 3
zile de la primirea acesteia. Cererea de tranzitare a teritoriului unui alt stat membru
privind o persoană care urmează să fie transferată din Romania în statul emitent se
formulează de direc ția de specialitate din Ministerul Justi ției, la sesizarea Centrului
de Cooperare Poli țienească Interna țională din cadrul Inspectoratului General al
Poliției Rom âne sau a statului emitent.

2.2.7. Transferarea, sub escorta, a persoanei condamnate

Transferarea din România în statul de executare a persoanei condamnate,
aflate î n executarea pedepsei într -un penitenciar din Romania, are loc la data stabilită
de com un acord de Centrul de Cooperare Poli țienească Interna țională din cadrul
Inspectoratului General al Poli ției Române și autoritatea competentă a statului de
executare, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii date
de autoritat ea competentă a statului de executare. "

2.2.8. Încheierea de acorduri, tratate bilaterale

Cooperarea poli țienească se consolidează pentru a răspunde nevoii de
securitate ,164 ceea ce impune diferite situa ții de comunicare. Tratatele și acordurile
bilatera le reprezintă alte exemple de cooperare poli țienească. Analizând comunicarea
polițieneasc ă utilă stabilirii acordurilor di ntre state, am realizat un interviu cu
lucrători i Serviciul ui Afaceri Europene și Rela ții Interna ționale (SAERI) din cadrul
IGPF. Aces t serviciu dispune de două birouri: Biroul Frontex, PNC și biroul
Topografie, Tratate (vezi figura 7). Biroul Afaceri Europene și Rela ții Interna ționale
este coordonat tot d e SAERI prin biroul Topografie -Tratate. Cooperarea în cadrul
compartimentului Topog rafie se realizează prin colaborarea cu structurile omoloage
din țările vecine. Există tratate de colaborare bilaterală cu: Ungaria, Serbia, Bulgaria,
Ucraina și cu Moldova, dar acesta din urmă nu a intrat încă în vigoare. Un document
de colaborare bilater ală implică un acord pe linie de muncă , de exemplu în vederea
combaterii migra ției ilegale.

figura 7

164 Klaus -Dieter, BORCHARDT, The ABC of European Union Law , p. 24. SAERI

Biroul
Topografie
Tratate
Biroul
Frontex
PNC
Afaceri
Europene și
Relații
Internaționale

66 Intrarea în vigoare a unui tratat de cooperare bilaterală implică mai multe
etape (ve zi figura 8). Biroul Topografie -Tratate din cadrul SAERI redactează un
proiect pe care îl trimite structurilor operative în vederea ob ținerii unor puncte de
vedere. În func ție de aceste puncte de vedere se pot face modificări. Ulterior , se
consultă serviciul juridic. Negocierile se țin în limba română și în limb a țării vecine
cu care se încheie tratatul bilateral de către împuternici ții la frontieră, reprezenta ți de
șefii de structuri, iar procesul verbal al întâlnirilor se întocme ște atât în limba română ,
cât și în limba statului cu care se încheie tratatul de c olaborare și uneori în engleză
pentru a putea fi raportate ulterior Comisiei Europene.
Cooperarea se mai realizează prin punctele comune de contact. În prezent ,
România are șase structuri de contact la frontiera cu: Bulgaria, Ucraina, Ungaria . În
cadrul structurilor de contact la frontieră de la Oradea , de-a lungul timpului , au
existat lucrători poli țiști francezi, spanioli, nem ți, austrieci și italieni.
Există , de asemenea , o comisie mixtă de frontieră pentru punerea în aplicare a
unui document.

Figura 8 Încheierea acorduri lor bilaterale

2.3. Paradigme le comunicative ale cooperării poli țienești

După ce am analizat institu țiile implicate în cooperarea poli țienească și
instrumentele de lucru ale acestora, acest subcapitol tratează unele str ucturi
comunicative folosite în cadrul schimbului de informa ții în limbă străină care
facilitează cooperarea poli țienească. La nivel de CCPI , se face schimbul de
informa ții legate de infrac țiunile comise, descrierea suspec ților și legăturile dintre
aceștia, prevenirea unor fapte ilegale iminente, cât și de precizarea competen țelor
teritoriale și materiale și datele de contact ale poli țiștilor care se ocupă de caz (vezi
figura 9).

Figura 9

Vocabularul necesar pentru transmiterea informa țiilor se referă l a vârstă,
descriere fizică, detalii legate de tiparul de comportament, legăturile dintre suspec ți Proiect
Punct de vedere –
structuri operative
Memorandum de
inițiere a negocierii
Ministerul afacerilor
Europene
Avizare -ministere
Semnat și aprobat de
Prim -ministru
Negocieri pe canale
diplomatice –
finalizate
Alt memorandum
semnat și aprobat pe
canale diplomatice

67 rudenie, prietenie, asocieri, anturaj, modus operandi, pregătirea, tentativa,
comiterea infrac țiunilor, locul, timpul, tipul de infrac țiune, circumstan țe
particulare, victime, obiecte distruse, pagube, metodele de anchetare, legisla ția în
vigoare referitoare la infrac țiunile transfrontaliere, veniturile și bunurile
achizi ționate prin activitatea infrac țională.
În cele ce urmează prezentăm comparativ , în limba r omână, engleză și
franceză , vocabularul util schimbului de date în ceea ce prive ște descrierea
persoanei. Anex a 2 prezintă vocabularul necesar pentru schimbul de informa ții
legate de descrierea persoanei. Câmpurile standardizate din figura sunt alcătuite în
urma consultării fi șei Imagetrak, Guide pratique, 5 langues à l’usage du policier.
Solicitarea de informa ții legate de descrierea persoanei s -a standardizat la nivel
conceptual și, ulterior , la nivel de limbaj.

Figura 10

Majorit atea tipologiilor s -au standardizat în cele trei limbi analizate. (vezi
Anexa 2) Analizând comparativ termenii , putem observa că alias s-a generalizat în
limba română, engleză, dar și în limba franceză. Dacă în limba engle ză există un
acronim care introduc e pseudonimul, a.k.a. – also known as , în limba franceză
rubrica este o sintagmă complex ă „également connu sous le nom ”.
Adesea , răspunsurile sunt predefinite, ofi țerul bifând doar căsu ța
corespunzătoare. Există și rubrici unde informa ția care redă un de taliu nu este
predefinită, iar , pentru completarea sa , ofițerul trebuie să cunoască vocabularul
specializat. Desigur că limbajul este specializat, dar adesea se folosesc și structuri
familiare. De exemplu, pe ntru postura dreaptă a corpului, în limba france ză se Describing people
Face description Age Gender
eyes nose lips hair
chin complexion Clothes
mouth
size colour shape
long short medium dark fair/blond grey brown ginger
curly wavy straight

68 folose ște sintagma se tenir droit comme un I , în timp ce limba engleză este
sintetică descriind pozi ția dreaptă prin adjectivul erect . Utilizarea limbajului
familiar apare în descrieri droit comme un i, î n limba franceză, adus de spate în
română, slouch în engleză. În limbajul familiar fran țuzesc se folose ște costaud
pentru fort, coresponden ții lui hefty și beefy din limba engleză. Termenul familiar
din limba franceză fluet are conota ții negative, referindu -se la o persoană foarte
slabă, corespondentu l lui skinny în limba engleză .
Pentru descrierea rasei , am preluat tipologiile clasice propuse de Johann
Friedrich Blumenbach165 care clasifică cinci rase distincte în tratatul The Natural
Varieties of Mankind : caucazian, mongoloid, etiopian – care mai târzi u, a devenit
rasa negroidă, american -indiană și rasa maya. Conform aceluia și cercetător , rasele
nu sunt distincte, neputându -se delimita clar o rasă de alta . În acela și spirit ,
realizarea unui profil pe considerente rasiale este considerat ă neconstitu țională și o
încălcare a drepturilor civile. Mai mult , profilarea rasială este tratată în Statele
Unite ale Americii ca o formă de rasism institu ționalizat în domeniul ordinii
publice. Desigur că în schimbul de informa ții trebuie evita ți termenii nigger, negro
în limba engleză, iar în franceză noir, gitan , în timp ce negroide și anglicismul
black sunt perfect acceptate în limba franceză.
În plus , în descrierea culorii tenului sunt prefera ți termenii ruddy și sallow
care sunt mai specializa ți decât termenii impre ciși: reddish, yellowish . Încă un
exemplu prin care limba engleză excelează ca limbă sintetică este termenul blotchy
care are corespondent în franceză o întreagă sintagmă couvert de taches sau pimply
– couvert de boutons , care descrie un ten acneic .
Limba română familiară preia din limba franceză sintagma familiară
cheveux coupés en brosse pentru părul tuns scurt periu ță, în timp ce limba engleză
folose ște sintagmele sintetice crew cut sau army haircut .
Interesant de observat este coresponden ța sintagmei familiare poivre et sel
din limba franceză , în limba engleză salt and pepper , pentru a descrie culoarea
grizonată a părului. În limba română nu se folosește această sintagmă , sare și
piper , pentru a descrie o culoare .
Alți termeni de evitat ar fi fran țuzescul au front bas pentru a descrie o
persoană cu fruntea îngustă, deoarece sintagma descrie o persoană care nu este
foarte inteligentă. Acela și lucru se întâmplă cu sintagma square head din limba
englez ă care descrie o persoană mai pu țin dotată din punct de vedere intelectual.
Dacă sintagma avoir les yeux bridés nu are nimic derogativ, coresponden ții săi
engleze ști slanty eyes, slant -eyed, chinese eyes sau japanese eyes sunt
nerecomanda ți în context poli țienesc .
De asemenea , în descrierea gropi ței din barbă , termenul specializat
românesc bărbie bilobată are doi coresponden ți în limba engleză , amândoi
sintetici: dimpled și cleft, iar în limba franceză doar sintagma general ă fossette au
menton .

165 Friedrich, BLUMENBACH, Varieties of Mankind apud. Joseph L, GRAVES, "What We Know and What We
Don't Know: Human Genetic Variation and the Social Construction of Race" , Social Science Research Council, p.
39.

69 Precizia terminologică trebuie să evite termeni subiectivi , cum ar fi fața
plăcută, ochi frumo și, termeni nerelevan ți pentru descriere. În schimb , semnele
particulare sunt foarte importante .

Concluzii
În concluzie, în acest capitol a m argumentat modul prin care comunicarea
standardizată serve ște cooperării interna ționale prin intermediul institu țiilor
acreditate să se ocupe de acest domeniu, prin instrumente specifice. Ulterior , în
studiu am analizat o situa ție practică și anume schimbul de informa ții în cazul
solicitării de date ce privesc descrier ea persoanei. Comunic area int ernațională și
schimbul de date sunt stabilite prin proceduri clare, însă standardizarea
terminologică este necesară pentru a evita orice problemă de comunicare.
Concluzionăm prin reafirmarea necesității utilizării unor sisteme integrate
care să fa ciliteze schimbul de date și care să conțină și instrumente de traducere
automată a informației și structuri predefinite de limbă care să asigure o
comunicare rapidă și utilă, necesară cooperării polițienești internaționale.
Acest capitol a prezentat inst ituțiile implicate în cooperarea polițienească
internațională din perspectiva necesității de comunicare în limbă străină conform
unor protocoale, reguli și standarde. În plus, activitățile de cooperare internațională
implică utilizarea eficientă a unei lim bi străine care să joace rolul de cod în
comunicare. Am prezentat comparativ în română, engleză și franceză exemple de
termeni referitor i la descrierea persoanei . Aceștia sunt utili schimbului de
informații și orice denaturare a sensul cuvântului ar fi imp ardonabilă , atunci când
se face sch imb de informații legate de găsirea unui infractor. În acest sens,
standardizarea terminologică este necesară pentru a face un schimb de informații
rapid și eficient.

70 CAPITOLUL III
CORELAREA INSTRUMENTELOR STANDARDIZATE
DE LUCRU LEGISLATIVE ȘI TERMINOLOGICE ÎN
DOMENIUL COMUNITAR AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ

Legislația comunitară privind frontierele de stat implică activitatea poliției
de frontieră, domeniu în continuă schimbare și adaptare la normele impuse de
organismele i nternaționale. Integrarea în familia europeană a implicat necesitatea
armonizăr ii legislației comunitare și adaptarea la normele impuse de prevederile
Tratatului Schengen.
În acest context, comunicarea internațională armonizată este o condiție
pentru a pu tea înțelege și implementa politicile comune. De exemplu , politica în
materie de trecere a frontierelor se bazează pe o legislație comună adaptată însă
condițiilor geo -politice interne. Legislația comunitară privind controlul frontierelor
implică activita tea standardizată a poliției de frontieră și presupune și o echivalare
terminologică. Cunoașterea limbajului specific domeniului comunitar al poliției de
frontieră în limba română facilitează accesul la legislația comunitară care , de cele
mai multe ori , se găsește tradusă în paralel în toate limbile statelor membre UE,
conform principiului multilingvismului. Accesul la legislația comunitară tradusă
standardizat din punct de vedere terminologic , facilitează deprinderea polițiștilor
români d e frontieră cu acești termeni specializați, relevanți domeniului de
activitate, uneori internaționali, care se impun prin criteriul pragmatic al frecvenței
și aplicativității. Acești termeni standardizați asigură eficientizarea înțelegerii
legislației comu nitare și a folosirii ei unitare.
Cercetarea instrumentelor de lucru standardizate pentru aplicarea legislației
Schengen implică un studiu interdisciplinar axat pe probleme lingvistice,
legislative și de procedură. Această temă necesită o înțelegere inter disciplinară a
fenomenului standardizării terminologice, în strânsă legătură cu evoluția istorică,
culturală, socială, geopolitică.
În studiu l prezent , standardizarea terminol ogică nu se referă la terminologie
ca la știința interdisciplinară care se ocupă de logica cunoștințelor, de ierarhia
conceptelor, de codificarea lingvistic ă și non -lingvistic ă și de problemele creației
de cuvinte, ci ca la un limbaj de specialitate format dintr -un corpus de termeni
corespunzător domeniu lui de activitate analizat. Tema instrumentelor europene
standardizate de lucru este vastă și generală, de aceea se simte nevoia limitării
câmpului de investigații, cu referire doar la o ramură a dreptului comunitar , cea a
legislației Sch engen care vizează standardizarea în domeniul terminologiei poliției
de frontieră, domeniu foarte ofertant din acest punct de vedere.
Obiectivele acestui capitol vizează corelarea instrumentelor de lucru
legislative și terminologice standardizate în domeni ul comunitar al poliției de
frontieră ca urmarea multilingvismului din legislați a comunitară și a aplicării
regimului lingvistic comunitar standardizat utilizat de instituțiile europene . În acest

71 sens, analizăm câteva politici, strategii și regulamente care prezintă un caracter
universal în ceea ce privește limbajul. După abordarea termenilor standardizați
extrași din documente autentice ce aparțin aquis -ului Schengen, cercetarea
continuă cu un studiu de caz care sprijină ipoteza standardi zării terminologiei
specifice poliției de frontieră.
Subipoteza argumentată în acest capitol vizează următorul aspect:
domeniul vast al poliției de frontieră a constituit cadrul formării și evoluției unui
limbaj specific, care r eflectă instituția Poliției de F rontieră în toate dimensiunile
sale. Pornim de la ipoteza generală a existenței limbajului specializat de poliție de
frontieră, care se distinge de limbajul polițienesc prin trăsături proprii. Lucr area de
fațã încearcă plasarea limbajului comunitar polițienesc în configurația stilisticã a
limbajului juridic contemporan. În cadrul ipotezei existenței unui limbaj specializat
comunitar de poliție de frontieră, studiul demonstrează existența unui corp comun
de termeni, folosiți unitar și r ecunoscuți de către specialiști. Cercetarea dovedește
argumentat că acest corp comun, exprimat prin termenii specializați , are
aplicativitate la nivel național și internațional. De asemenea, subdomeniile
categoriei de termeni care aparțin poliției de front ieră au un limbaj specializat
propriu.
Acest studiu demonstre ază necesitatea unei comunicări internaționale
standardizate, la nivelul vocabularului comunitar specific poliției de frontieră în
limba engleză. Acesta presupune utilizarea co nsecventă și unică a unor termeni și a
unor structuri convenționalizate.
Abordarea noastră susține ipoteza existenței unui limbaj specializat de
poliție de frontieră, care răspunde promt nevoii de armonizare , specifice dreptului
comunitar , explicând cauzele fenomenului, efectele sale pe termen lung și scurt și
beneficiile implementării unei comunicări internaționale standardizate.
În cazul legislației Schengen, standardizarea lexicală este evidentă , în ciuda
dificultății echivalării terme nilor cu referent în realități diferite. Astfel, deși
problemele cu care se confruntă polițiile de frontieră din diverse state membre sunt
diferite, având în vedere structura și contextul geopolitic diferit, totuși limbajul
juridic comunitar standardizat reușește să faciliteze cooperarea transfrontalieră în
cadrul Europei unite.
Un prim obiectiv al prezentei direcții de cercetare va fi interpretarea a cquis –
ului Schengen din perspectiva multilingvismului ca deziderat al Uniunii Europene.
Se poate vorbi de un limbaj comunitar încă de la primele încerc ări de a
realiza o piață comună și o uniune vamală, ceea ce a permis circulația mărfurilor, a
capitalurilor și a persoanelor. Acquis -ul comunitar reprezintă întreg ansamblul de
drepturi și de obligații asumate de statele membre ale UE, de norme juridice care
reglementează activitățile comunităților europene.
Sintagma „libertate de mișcare ” reflectă istoria multilingvismului european.
Acesta se definește comp let prin intrarea î n vigoare a C onvenției de Implementare
a Acordului Schengen în anul 1995, când s -au eliminat controalele la frontierele
interne ale statelor membre semnatare. Acordul, Convenția, declarațiile și deciziile
adoptate de Comitetul Executiv Schengen formează ac quis-ul Schengen. În cadrul

72 acquis -ului Schengen , diversitatea limbilor, multilingvismul și încercarea de
uniformizare la nivelul conceptelor au reprezentat deziderate încă de la început.
Limbajul comunitar trebuie reda t în limba fiecărui stat membru, de unde și
provocarea utilizării acestui limbaj de către funcționarii europeni, administrațiile
naționale, terminologi, terminografi și traducători , în contextul standardizării
lingvistice.
Acest limbaj trebuie să reflecte diversitatea culturală și lingvistică din
cadrul Uniunii Europene, făcând ca instituțiile europene să fie mai accesibile și mai
transparente pen tru cetățenii statelor membre. De aici a izvorât necesitatea
multilingvismului, care garantează un mod democrat ic de funcționare a instituțiilor
europene și care permite cetățenilor accesul la legislația comunitară în limba
maternă.
În spațiul Uniunii Europene , termenul de “multilingvism ” depășește
semnificația de dicționar care se referă în principal la abilitatea de a vorbi sau de a
utiliza mai multe limbi și capată un sens suplimentar, acela de politică europeană
care respectă egalitatea tuturor limbilor oficiale, principiu care descrie regimul
lingvistic al Uniunii în sens larg, incluzând și ansamblul de norme existente în
regulamentele interne ale instituțiilor și în deciziile privind limbile în care sunt
concepute tratatele. Conform Regulamentului nr. 1/ 1958, fiecare stat membru și
fiecare persoană din jurisdicția unui stat membru are dreptul să scrie instituțiilor în
oricare dintre limbile oficiale, iar răspunsul îi va fi dat în aceeași limbă, iar ,
conform art . 3 al aceluiași regulament, instituțiile se adresează unui stat membru
sau unei persoane din jurisdicția unui stat membru în l imba acelui stat .166 În plus,
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene este redactat în toate limbile oficiale ale
statelor membre și este disponibil în baza de date Eur -Lex.
Se poate remarca , de asemenea , aplicarea coerentă a regimului lingvistic
comun al instituțiilor Uniunii Europene care respectă îndeaproape principiul
egalității limbilor, toate versiunile de traducere av ând aceeași valoare juridică și
politică. Astfel , în cadrul deliberărilor Consiliului European și ale Consiliului,
reprezentanții statelor membre se exprimă în limba lor, iar buna comunicare orală
în toate limbile este asigurată de către interpreții Direcției Generale Interpretare a
Comisiei Europene. Consiliul European și Consiliul deliberează în baza
documentelor care le sunt prezentate în toate limbile oficial e și de lucru.
Multilingvismul se referă și la dreptul de a presta servicii de interpretariat
și de traduce ri în alt stat membru, conform D irectivei 65 din 2009, care stabilește
recunoașterea diplomei și a profesiei de traducător și interpret. S -a luat a ceastă
măsură pentru a răspunde nevoii de a asigura un proces echitabil tuturor
cetățenilor statelor membre, drept ce a decurs din dreptul la libera circulație.
În ci uda politicii multilingvismului în domeniul d reptului comunitar sau
internațional, engleza își menț ine statutul de “lingua franca” sau limbă a
globalizării, deoarece este , cel mai frecvent , limba de lucru în cadrul instituțiilor
europene.

166 Regulamentul nr. 1 din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Econ omice Europene ,
http://eurlex.europa.eu

73 Multilingvismul impli că m ondializarea actelor comunitare și o
standardizare , dar dovedește și tendința opusă de păstrare a identității culturale,
reflectată în traducerea documentelor în limba fiecărui stat membru. În ciuda
uniformizării, multilingvismul păstrează trasăturile identitare ale vorbitorilor acelei
limbi.
Ca avocat al utilității standardelor ca „rețete ale realității ,”167 considerăm că
standardizarea facilitează coerența comunicării oficiale în UE, eficientizează
promptitudinea cu , care statele m embre sunt informate despre noile măsuri
legislative propuse și își exprimă opinia. Odată aceste norme impuse, fie ele destul
de birocratice, comunicarea standardizată servește cetățeanului membru U.E., care
are acces direct la legislația comunitară în lim ba proprie, se poate adresa
instituțiilor europene în limba maternă, beneficiind de un regim lingvistic
democratic ce oferă șanse egale de comunicare în toate limbile statelor membre
U.E., fără discriminări.
În ceea ce privește a plicarea regimului lingvistic, i nstituțiile Uniunii
Europene au un „regim lingvistic ” standardizat, stabilit de Consiliu în 1958.
Fiecare nouă aderare a impl icat o modificare, astfel încât acest regim prevede în
prezent douăzeci și patru de limbi oficiale. Pentru a asigura funcționarea
Consiliului European și a Consiliului ca instituții multilingve , Secretariatul General
al Consiliului dispune de un Serviciu lingvistic , care cooperează , în ceea ce
privește textele legislative, cu Direcția pentru calitatea legislației din cadrul
Serviciului juridic.168 De asemenea, instituțiile europene au direcți i de traduceri și
interpretariat. Serviciul lingvistic are un rol major în ceea ce privește aplicarea
regimului lingvistic al instituțiilor Uniunii Europene în cadrul Consiliului
European și al Consiliului .
Următorul subcapitol al studiului vizează instrumentele terminologice
folosite în legislația europeană în domeniul poliției de frontieră. În acest sens
studiul de față argumentează existența unui limbaj spec ializat comunitar
polițienesc, ca instrument de lucru în cadrul legislației Schengen. Acesta se
caracterizează prin trăsături distincte față de limbajul comun.
În spațiul cultural comunitar se remarcă tendința de simpl ificare a textului
juridic în vederea asigurării clarității și a accesibilității textului de lege care se
adresează publicului larg, deci unor receptori nespecialiști.
Analizăm în cadrul s tudiul ui prezent unele norme stricte , pe care legislația
comunitară trebuie să le respecte , în ceea ce privește instrumentele legislative ce au
caracter obligatoriu, cum ar fi regulamentul, directiva și decizia , cât și
instrumentele legislative cu caracter neobligatoriu ca recomandările, a vizele,
orientările generale și declarațiile interinstituționale.
Varianta tradusă în limba română a oricărui text de lege comunitar respectă
aceleași standarde formale și de conținut ca textul sursă. Orice act normativ
prezintă niște tră sături standardizate, care se reflectă uniform în orice traducere a
textului sursă în limba unui stat membru.

167 Lawrence, BUSCH , Standards: Recipes for Reality , MIT, Massachusetts, 2011, p. 3.
168 http://www.consilium.europa.eu/contacts/languages -(1)?l ang=ro

74 Ipoteza existenței unui corp terminologic comun, folosit unitar , este
dovedit ă prin studiul de caz, în cadrul căruia s -au comparat termenii standardizați ,
specifici categoriei de termeni de poliție de frontieră , extrași din legislația
comunitară , cu termenii relevanți , selectați conform criteriului frecvenței și
aplicativității , printr -un chestionar administrat unor polițiș ti de frontieră.
Rezultatele arată că subiecții chestionați utilizează termenii specializați
standardizați în limba română, comunicând eficient la nivel național. În ceea ce
prive ște utilizarea termenilor standardiza ți coresponden ți în limba engleză, studi ul
de caz a dovedit că termenii care sunt împrumuta ți din limba engleză, atât
calcurile , cât și acronimele sunt frecvent utilizate în comunicarea interna țională. În
ceea ce prive ște terminologia specializată de poli ție de frontieră care apar ține
categoriei metodelor de control al documentelor, aceasta este cunoscută doar în
măsura aplicativită ții la locul de muncă. Astfel , există termeni în limba engleză
care nu sunt cunoscu ți, din cauza faptului că tehnica respectivă nu se folose ște în
România sau din pric ina echipamentului diferit de la locul de muncă. Concluziile
acestui studiu de caz conduc spre viitoarea direcție de cercetare care va urmări
comunicarea standardizată la nivel internațional prin studiul comparativ al
programelor academiilor de poliție din statele membre și al comunicării ofițerilor
de poliție de frontieră plecați în misiuni internaționale.
Abordez această primă direcție a studiului prin metoda observației ,
concretizat e prin analiza documentelor legislative europene. Instrumentele de
inves tigare și de culegere a datelor sunt și ele standardizate. Observația se
regăsește la intersecția dintre cercetarea calitativă și cantitativă, permițând o
interpretare comparativă a datelor. Am folosit această metodă de colectare a
informați ilor pentru a studia instrumentele de lucru standardizate în cadrul
legislației comunitare Schengen. Observația , ca metodă structurată nonparticipativă
implică selectarea independentă a documentelor pe care le -am analizat și organizat
în vederea verificăr ii ipotezei că terminologia specifică legislației Schengen este
una standardizată.
Documentele sursă, de unde am extras termenii specializați , au fost :
Regulamentul (CE) NR. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din
13 iulie 2009 privind ins tituirea unui cod comunitar de vize intitulat Codul de vize,
varianta în engleză a acestuia fiind Regulation (EC) no. 810/2009 of the European
Parliament and of the Council, Regulament ul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului
European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind crearea unui cod comunitar
asupra regulilor ce stau la baza liberei circulații a persoanelor peste frontiere -Codul
frontierelor Schengen și varianta în engleză a acestuia, „Strategia națională privind
aderarea la sp ațiul Schengen ,”169 „Planul de Acțiune Schengen ,”170 „Acordul
Schengen ,”171 „Convenția de implementare a Acordului Schengen ,”172 „Catalogul

169 HG 1314/2007 pentru aprobarea Strategiei naționale privind aderarea la spațiul Schengen
170 http://www.europeana.ro/schengen/Planul%20de%20Actiune%20Schengen%202009.htm
171 Acordul din 14 iunie 1985 între guvernele statelor uniunii economice Benelux, al Republicii Federale Germania
și al Republicii Franceze privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune, încheiat la Schengen, la
14 iunie 1985

75 Schengen ,”173 „Manualul Schengen ,”174 „Codul F rontierelor Schengen ,”175
„Strategia N ațională de Management Integrat a Frontierei de Stat a Romaniei .”176
Termenii se obțin prin aplicarea unei denumiri unui anumit conce pt și printr -o
procedură de lexicalizare naturală sau artificială, de unde caracterul convențional al
acestora . Termenii aparțin unei structuri ierarhice noționale din interiorul
domeniului analizat , unui anumit sistem terminologic, fiind legați între ei p rin
relații conceptuale.
După ce termenii au fost identificați în contexte, studiul a arătat că domeniul
specific poliției de frontieră dispune de un sistem lingvistic în care termenii se
caracterizează prin univocitate și non-ambiguitate, având un caracter stabil,
monoreferențial, precis.
Termenii trebuie să îndeplinească mai multe condiții: să fie unități lingvistice
integrabile în enunțuri și să aibă un caracter stabil, iar semnificatul unui termen să
se definească în raport cu ansamblul de semnificaț ii aparținând aceluiași domeniu.
În analiza documentelor , am observat inițial conținutul comunicării,
descrierea obiectivă, sistematică și cantitativă a acestuia, structurile repetitive,
șabloanele folosite în t raducere, analiza frecvențelor, tendințelor, urmată de analiza
raporturilor dintre termeni. Am analizat , de asemenea , forma, pornind de la
standardele de așezare în pagină specifice instrumentelor legislative comunitare.
Observația s -a realizat prin analiza directă, nemediată a datelor, urmată de
reflecție în vederea explicării fenomenului, prin inferențele descoperite pe baza
identificării sistematice și obiective a caracteristicilor specifice în cadrul textului
analizat.
În analiza întreprinsă am desfășurat următoarele etape : alegerea temei,
fixarea materialului de analizat, selecția sau eșantionarea unităților de analiză, în
acest caz termenii comunitari de poliție de frontieră din cadrul legislației
Schengen.
După selectarea termenilor , am trecut la etapa sistematizării lor, demers
cantitativ c e a vizat gruparea acestora în scheme conceptuale care să ajute la
înțelegerea legăturilor dintre termeni, relații care pot fi generice, partiti ve sau
asociative. Rezultatele sistematizării sunt hărți conceptuale (vezi figura 10 ), dar și
glosare de termen i (vezi Anexa 3 ), cuprinzând date ordonate după anumite criterii .

172 Convenția de implementare a Acordului din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor din Uniu nea Economică
Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la
frontierele comune – Convenția Schengen (JO L 239, 22.09.2000, p. 19 -62)
173 http://www.schengen.mira.gov.ro/Documente/utile/catutil/cata log%20cooperare%20politieneasca.pdf
174 http://www.ijpfiasi.ro/schengen/manualul_schengen/manualul_schengen.pdf
175 Regulamentul Nr. 562/2006 din data de 15 martie 2006 a Parlamentului și Consiliului European, de înființare a
unui Cod Comunitar cu privire la r egulile care guvernează circulația persoanelor dincolo peste frontiere (Codul
Frontierelor Schengen), J.O. L 105, 13.4.2006
176 HOTARÂRE nr. 324 din 28 martie 2007 pentru aprobarea Strategiei nationale de management integrat al
frontierei de stat a României in perioada 2007 -2010, http://www.europeana.ro/schengen/Strategia%20Nationala
%20de%20Management%20Integrat%20a%20Frontierei%20de%20Stat%20a%20Romaniei.htm

76

77

78

79

Figura 10 – Arbori conceptuali din domeniul poliție de frontieră

80 Atunci când am consultat bi bliografia, am folosit și tehnici de culegere
mediată a datelor, adică am verificat termenii selectați prin observația directă,
comparând u-i cu cei din dicționarele de profil și din glosarele de limbă.
Procedura pe care am aplicat -o pentru a clasifica elem entele relevante ale
subsistemului de termeni de drept comunitar specifici domeniului specializat de
poliție de frontieră a implicat un eșantion de cincisprezece subiecți, ofițeri de
poliție de frontieră, care au fost rugați să bifeze cât mai multe exemple de termeni
comunitari pe care îi folosesc în activitatea lor (vezi anexa 4 ). După înregistrarea
datelor, am constatat că există o anumită repetabilitate a răspunsurilor, de unde am
putut extrage anumiți termeni relevanți pentru domeniul de activitate al poliției de
frontieră , conform criteriului frecvenței și al aplicativității.
Ulterior , am comparat termenii pe care i -am selectat din documentele
comunitare conform criteriului frecvenței (Anexa 3 ) cu termenii menționați de
eșantionul de subiecți (Anexa 4 ) și am remarcat câț iva termeni comuni (Anexa 5 ).
Analizând rezultatele, am reflectat asupra gradului de specificitate a elementelor
categoriei termenilor comunitari specializați în activitatea de poliție de frontieră.
Conform studiului d esfășurat, elementele din Anexa 5 au cel mai mare grad de
tipicitate, putând fi socotiți termeni standardizați, relevanți pentru categoria
respectivă. Pentru a stabili însă elementele prototipice în cadrul categoriilor de
termeni specifici documentelor com unitare și legisla ției comunitare , am recurs la
metoda chestionarului. Am listat termenii colecta ți din documentele oficiale și în
urma listelor de termeni ob ținuți de la subiec ți, am găsit echivalentul lor în limba
engleză atât în baza de date IATE , cât și, prin compara ția textelor bilingve
accesibile pe Eurlex și am aplicat chestionarul celor cincisprezece subiec ți, poli țiști
de frontieră studen ți la masteratul “Managementul opera țional la frontieră.” Pe
lângă aceste criterii de diseminare, c oncluziile au demonstrat variabile în utilizarea
termenilor și conform criteriului func ției avute, pregătirii și vârstei. Însă aceste
variabile nu pot duce la o generalizare teoretică, deoarece e șantionul de subiec ți
chestiona ți nu a fost suficient de vari at și a apar ținut aproximativ aceleia și marje de
vârstă . În ceea ce prive ște pregătirea subiec ților, am remarcat că nu există diferen țe
majore în utilizarea termenilor specializa ți în func ție de pregătirea ofi țerilor de
poliție de frontieră la Academia de Poliție și a agen ților, care ulterior au urmat o
facultate și și-au continuat studiile cu masterate la Academia de Poli ție.
Rezultatele obținute în cadrul acestei direcții de cercetare au fost
reanalizate logic și interpretate conform altor metode în cadr ul următoarelor
direcții de cercetare printr -un proces continuu, realizat pe întreg parcursul
cercetării.
Potrivit teoriei roschiene reprezentarea mentală a categoriei se face prin
aceste exemplare -tip. Conform rezultatelor acestui studiu, când se operea ză mental
asupra categoriei termeni comunitari de poliție de frontieră, termenii prototip sunt:
libera circulație a persoanelor, Statele Membre Schengen , Uniunea Europ eană,
Acordul Schengen , (condiții de) intrare în țară, l ibera circulație a bunurilor,
serviciilor, capitalului, (Procedura de) azil, abolirea controalelor la frontiera
internă, controlul vamal, Punctul Național Focal, a cquis -ul Sc hengen, permis de

81 ședere, Tratatul Schengen . Așadar, reprezentarea mentală a categoriei se face prin
câteva prototipuri ale categoriei respective.
Stabilirea aparteneței unui item la o categorie se realizează prin compararea
acestuia cu prototipurile cate goriei. Dacă elementul se aseamănă prototipului
categoriei respective, atunci acesta face parte din categoria în cauză. De exemplu ,
dacă Acordul Schengen este un termen prototipic pentru categoria poliție de
frontieră, atunci prin comparație putem deduce că și termenul frontieră externă
face parte din aceeași categorie.
Analizând rezultatele obținute în urma administrării chestionarului ,
conform criteriului frecvenței, se poate remarca că există elemente mai relevante
decât altele pentru domeniul analizat.
Acest studiu stabilește clar apartenența termenilor la subsistemul limbajului
comunitar de poliție de frontieră , constituind un corp terminologic comun,
recunoscut de specialiști. Clasi ficarea pe baze conceptuale duce la omogenizarea
clasei, deoarece fiecare exemplar al subsistemului este la fel de reprezentativ
pentru categorie ca oricare altul.
Categorizarea implică selectarea termenilor pe categorii sau clase de
obiecte, gruparea obi ectelor pe baza similaritații, cod ificarea experienței, analiza
relațiilor de subordonare sau de superordonare terminologică în cadrul relațiilor
parte -întreg sau gen -specie. ( figura10 ) Categorizarea tinde să maximizeze
similaritatea în cadrul aceleiași ca tegorii și să minimizeze asemănările între
categorii. Conform teoriei categoriilor terminologice, în cadrul limbajului
comunitar de poliție de frontieră se pot identifica subdomenii care folosesc un
limbaj specializat propriu.
Teoria enu nțată inițial , cea a existenței unui limbaj specializat comunitar de
poliție de frontieră cu aplicativitate la nivel național și internațional , va fi
argumentată printr -un demers complementar cantitativ și calitativ.

3.1. Multilingvismul în legisla ția comunitară

În acest capitol al studiului vom descrie politica lingvistică a UE, pornind
de la izvoarele multilingvismului, continuând cu formel e de manifestare, finalizând
cu unele considerații despre avantajele și dezavantajele multilingvismul ui în
abordarea legislației comunitare.
În articolul său , „Multilingvismul în spațiul comunitar ,”177 Sebastian
Chirimbu notează că termenul de multilingvism este sinonim cu cel de
plurilingvism , amândoi ilustrând dive rsitatea culturală. În revista “Europeea” ,
Sebastian Chirimbu face următoarea diferențiere terminolo gică preluată de la
lingvistul Gazolla , conform căreia multilingvismul definește un context în care se
folosesc mai mult de trei limbi , în timp ce literatur a de specialitate numește
plurilingv un context în care se folosesc trei limbi .

177 Sebastian, CHIRIMBU, Multilingvismul in spa țiul comunitar http://www.europeea.ro/atelierliterar/ index.php?
afiseaza_articol_nelogat=39412

82 Conform definiției de pe pagina de internet a Comisiei Europene,
multilingvismul se referă la “folosirea alternativă a mai multor limbi, a mai multor
sisteme lingvistice, indif erent de statutul acestora: limbi distincte, dialecte ale
aceleiași limbi sau chiar varietăți ale aceluiași idiom.” 178
Multilingvismul ca politică recentă a UE contribuie la stabilirea unei
comunicări interculturale eficiente conducând la coeziune socială și la prosperitate.
Prin multilingvism se pot elimina barierele lingvistice în comunicarea modernă
facilitată de mass -media și de noile descoperiri ale tehnologiei informației, ceea ce
poate contribui la eliminarea discrepanțelor econ omice prin schimbul reciproc de
bune practici în diverse domenii de activitate. Multilingvismul încurajează
învățarea pe tot parcursul vieții, ceea ce este o sursă de sănătate pentru societățile
deschise spre diversitate.
Măsurile și procedurile armonizate în materie de vize, migrație, azil,
precum și cele referitoare la cooperarea polițienească, judiciară și vamală,
împreună cu Acordul Schengen , Convenția de Implementare a Acordului
Schengen, deciziile și declarațiile adoptate de c ătre Comitetul Executiv Schengen
stabilit în 1990, protocoalele și acor durile de aderare care au urmat constituie
acquis -ul Schengen. 179 Inițial, acquis -ul Schengen nu a făcut parte din cadrul
legislativ comunitar , însă o dată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, în data de
2 octombrie 1997 , intrat în vigoare la data de 1 mai 1999, acquis -ul Schengen este
inclus în cadrul legislativ și instituțional al Uniunii Europene, printr -un protocol
atașat Tratatului de la Amsterd am.180 Manualului Schengen , publica t de Direcția
Generală Schengen , Serviciul autoevaluare Schengen menționează că acquis -ul
Schengen face parte din legislația comunitară , fiind transferat în noul Titlu IV –
Vize, azil, imigrație și alte politici legate de l ibera circulație a persoanelor , al
TUE. Grupul de lucru asupra Evaluării Schengen a emis principiile și procedurile
în vederea realizării Catalogului de recomandări pentru aplicarea corectă a aquis –
ului Schengen și a l celor mai bune practici, numit Catalogul recomandă rilor și
celor mai bune practici sau Catalog. Acest catalog detaliază aquis -ul Schengen și
oferă exemple de urmat pentru statele candidate, oferind o prezentare a
standardelor minime de urmat pentru țăril e care doresc să adere la Acordul
Schengen.

3.1.1. Izvoarele multilingvismului

În încercarea de a identifica izvoarele multilingvismului, studiul se va r eferi
atât la momentele cheie care au contribuit la conștientizarea importanței
multilingvismului î n cadrul familiei europene, cât și la stabilirea unei politici
lingvistice în UE.
Tratatul CECA, semnat la Paris în 1951 , nu este un promotor al
pluri lingvismului, deoarece, deși a fost scris în cele patru limbi ale țărilor

178 http://ec.europa.eu/romania
179 Direcția Generală Schengen , Serviciul autoevaluare schengen, Convenția de aplicare a Acordului Schengen din
14 iunie 1985, Manual de prezentare
180 Ibidem

83 participante : Franța, Republica Federală Germană, Italia, Belgia, Olanda și
Luxemburg, numai versiunea în limba franceză a fost considerată oficială. Tratatul
de la Roma din 25 martie 1957 instituie multilingvismul comunitar , deoarece este
redactat în patru limbi, toate fiind oficiale.
Conform studiului lui Sebastian Chirimbu ,181 adevărata noutate este adusă
însă de articolul nr. 190 al Tratatului Euratom care afirmă că: „Le r égime
linguistique des institutions de la Communauté est fix é, sans pr éjudice des
dispositions pr évues par le statut de la Cour de justice, par le Conseil statuant à
l’unanimité” .182 Tratatul menționează pentru prima dată în mod explicit regimul
lingvistic al Comunității.
Un alt moment important care susține necesitatea existenței unui regim
lingvistic al Uniunii Europene din punct de vedere juridic este R egulamentul nr. 1
al Consiliului din 15 aprilie 1958. Articolul 1 instituie cele patru limbi oficiale:
„les langues officielles et les langues de travail des institutions de la Communauté
sont l’allemand, le français, l’italien et le neerlandais” .183 În 1958 , s-a stabilit prin
Regulamentul Consiliului dreptul de recunoaștere a c alității oficiale a limbii
fiecă rui stat membru al Comunității Europene. Treptat, odată cu fiecare aderare ,
numărul de limbi oficiale a crescut de la patru limbi ale celor șase state membre
fondatoare, la cele 23 limbi oficiale vorbite în prezent în cele 27 state membre.
Motivația este simplu de înțeles , și anume nevoia ca cetățenii să înțeleagă legile,
drepturile și obligațiile lor, drept ce răspunde principiilor democrației construcției
europene. Articolu l 6 al regulamentului nr. 1/1958 ambiguizează modalitățile de
aplicare a acestui regim lingvistic . Deoarece termenul „modalități de aplicare” este
greu de definit din punct de vedere juridic, se lasă la latitudinea fiecărei institu ții
să aprecieze tipul de măsuri pe care le poate lua pe plan intern pentru a respecta
acest regulament. Fiecare instituție aplică acest regim într -o manieră proprie,
respectând Regulamentul. Astfel administrațiile comunitare folosesc mai mult
franceza și engleza ca limbi de lucru, în timp ce celelalte limbi oficiale sunt
folosite mai ales în comunicarea verbală între funcționarii care au aceeași limbă
maternă sau de către angajații bilingvi al căror superior vorbește limba respectivă.
În contextul unui di alog între persoane cu limbi materne diferite, se face recurs la o
limbă comună, care este cel mai adesea engleza. În ciuda principiului egalității
tuturor limbilor, funcționarii europeni trebuie să cunoască foarte bine cel puțin încă
o limbă a Comunitățil or, lucru necesar îndeplinirii sarcinilor zilnice.
Un alt moment cheie care a condus la apariția multilingvismului în
contextul dreptului comunitar este Acordul Schengen , încheiat între Germania,
Franța, Olanda , Belgia și Luxemburg în 1985, în dreptul localității Schengen din
Luxemburg. Acest eveniment marchează începutul unei Europe fără granițe interne
și fără controale la frontiera dintre state.

181 Sebastia n, CHIRIMBU, Multilingvismul în spatiul comunitar , http://www.europeea.ro/atelierliterar/
index.php?afiseaza_articol_nelogat=39412
182 Regimul lingvistic al instituțiilor Comunității es te stabilit, fără discriminări prevăzut în Statutul Curții de Justiție,
de Consiliu care -i stabilește unanimitatea
183 Limbile oficiale și limbile de lucru ale instituțiilor Comunității sunt germana, franceza, italiana și neerlandeza,
traducerea autoarei

84 Acordul Schengen a fost urmat de semnare a Convenției de Implementare a
Acordului Schengen, la data de 19 iunie 1990. În momentul intr ării în vigoare, în
anul 1995, C onvenția a eliminat controalele la frontierele interne ale statelor
membre semnatare și a creat o singură frontieră externă, unde c ontroalele se
desfășoară conform unui set de reguli armonizate. De asemenea, s -au stabilit reguli
comune în materie de vize, migrație, azil, precum și măsuri referitoare la
cooperarea polițienească, judiciară și vamală. S -a constatat însă că această libert ate
de mișcare poate fi împiedicată de lipsa competențelor lingvistice, frontieră
invizibilă care constituie încă o barieră în comunicarea eficientă între cetățenii
statelor membre.
Piața unică s -a realizat cu ocazia intrării în vigoare a Actului Unic
Euro pean , la 1 iulie 1987. Acest Act a stabilit data realizării definitive a Pieței
unice , la 31 decembrie 1992 și a reglementat libera circulație a bunurilor, a
serviciilor, a capitalurilor, a plăților și a persoanelor pe tot cuprinsul Comunităților.
Multilingvismul folosit cu sensul de politică europeană este menționat în
comunicarea Comisiei din noiembrie 2005, sub titlul „O nouă strategie cadru
pentru multilingvism ”, completând astfel planul de acțiune privind „Promovarea
învățării limbilor străine și a diversității lingvistice” . Multilingvismul conturează
politica lingvistică a UE ,184 propunându -și să acționeze în trei direcții: „să le
garanteze cetățenilor accesul la legislația, procedurile și informațiile comunitare în
limba maternă, să pună în evidență rolul major pe care limbile și multilingvismul îl
joacă în cadrul economiei europene și să găsească noi modalități de a -l consol ida,
să încurajeze cetățenii europeni să învețe și să vorbească mai multe limbi străine
pentru a contribui la ameliorarea înțelegerii reciproce și a comunicării.”185
Instituțiile europene susțin statele membre în orice demers de elaborare de planuri
național e de promovare a multilingvismului .

3.1.2. Forme de manifestare a multilingvismului

Multilingvismul ca politică europeană este cultivat diferit de statele
membre în vederea atingerii unor obiective comune , cum ar fi sensibilizarea
publicului față de plur ilingvism în Europa, cultivarea diversității culturale și
lingvistice și încurajarea învățării limbilor străine de către toți europenii, în cadru
instituționalizat sau în afara acestuia.
Comunicarea instituțiilor UE cu cetățenii respectă principiul
multili ngvismului. Actele juridice adoptate de Consiliul European și de Consiliu, la
fel ca și tratatele și toate textele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ,
sunt disponibile gratuit, în toate limbile oficiale, în baza de date Eur-Lex.
Toate documentele parlamentare sunt publicate în toate limbile oficiale ale
Uniunii Europene și fiecare deputat are dreptul de a se exprima în limba oficială pe

184 http://eur -lex.europa.eu/LexUriServ/site/en/com/2003/com2003_0449en01.pd COMMUNICATION FROM THE
COMMISSION TO THE COUNCIL, THE EUROPEAN PARLIAMENT, THE ECONOMIC AND SOCIAL
COMMITTEE AND THE COMMITTEE OF THE REGIONS Promoting Language Learning and Linguistic
Diversity: An Action Plan 2004 – 2006
185 http://ec.europa.eu/languages/eu -language -policy/multilingualism_ro.htm

85 care o preferă. Parlamentul European a adoptat o normă prin care este recunoscut
dreptul fiecărui deputat de a consulta documentele parlamentare, de a urmări
dezbaterile și de a se exprima în propria sa limbă.
În plus, orice cetățean al Uniunii se poate adresa în scris oricărei instituții
sau oricărui organism al Uniunii într -una dintre limbile oficiale și poate primi un
răspuns redactat în aceeași limbă.
La nivel european, alin. 3. lit.e. a l art. 6 din „Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăț ilor fundamentale” , intrată în vigoare în data de 3
septembrie 1953 , menționează dreptul la un proces echitabil. Astfel , orice acuzat
are dreptul să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu
vorbește limba folosită la audiere. Ace st drept este întărit de textul Directivei
2010/64/EU privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor
penale, cât și de prevederile dreptului intern , Legea n r. 282 din 24 octombrie 2007
pentru ratificarea Cartei europene a limbilor reg ionale sau minoritare ,186 adoptată
la Strasbourg la 5 noiembrie 1992. Astfel art. 9 privind justiția se referă la
posibilitatea ca , la cererea uneia dintre părți, în cadrul unui proces penal,
tribunalele să își desfășoare procedurile în l imbile regionale sau minoritare, și/sau
să garanteze acuzatului dreptul de a se exprima în limba sa regională sau
minoritară. Conform aceleiași D irective , Curtea trebuie să admită și cererile și
probele, scrise ori orale, formulate într -o limbă regională sau minoritară. În pl us,
instanța trebuie să administreze în aceste limbi regionale sau minoritare, la cerere,
actele în legătură cu procedurile judiciare, dacă este necesar prin recurgerea la
interpreți și traduceri care să nu implice cheltuieli sup limentare pentru cei
intere sați.
În cadrul procedurilor civile, Carta europeană a limbilor regionale sau
minoritare ,187 care a dobândit valoare juridică obligatorie doar în 2009, odată cu
intrarea în vigoare a noului Tratat de reformă de la Lisabona, prevede ca „la
cererea unei părți , tribunalele să își desfășoare procedurile în limbile regionale sau
minoritare; și/sau să permită ca, atunci când o parte la un litigiu trebuie să compară
personal în fața unui tribunal, aceasta să se exprime în limba sa regională sau
minoritară, fără ca prin aceasta să se expună la cheltuieli suplimentare; și/sau să
permită administrarea de documente și de probe în limbile regionale sau
minoritare, dacă este necesar chiar prin recurgerea la interpreți și traduceri .”188
În cazul procedurilor în fața jurisdi cțiilor competente în materie
administrativă , la cerer ea unei părți , procedura se poate desfășura în una dintre
limbile regionale sau minoritare. De asemenea, o parte aflată în litigiu poate să
compară în fața unui tribunal, exprimându -se în limba sa regio nală sau minoritară ,
fără ca pentru aceasta să se expună la cheltuieli suplimentare. În plus , persoana în
cauză poate avea acces la documente și probe în limbile regionale sau minoritare.
Multilingvismul ca necesitate se regăsește și în legislaț ia privind cererile de
asistență judiciară internațională în materie civilă și comercială, Legea nr. 189 din

186 www.dri.gov.ro/documents/Carta%20 limbilor %20RO.doc Carta europeană a limbilor regionale sau
minioritare
187 Ibidem
188 Ibidem

86 13 mai 2003 și în cererile de comisii rogatorii, Legea nr. 302 din 28 iunie 2004
privind cooperarea judiciară în materie penală. Potrivit art. 12 8 alin.(4), C onstituția
asigură folosirea gratuită a interpreților în instanță . Prin mijlocirea interpreților,
comunicarea în limba maternă este posibilă în timpul procesului, iar accesul la
actele cauzei, formularea unor declarații, a unor cereri sau pun erea de conclu zii se
asigură prin interpret.
Art. 6 din Convenția europeană, ratificată de România prin Legea 30 din
1994189 și care , astfel , a devenit normă de drept intern, prevede la par.3, lit.a
obligația asigurării unui interpret în faza de urmărire penală, precum ș i la toate
actele a căror traducere este necesară pentru asigurarea unui proces echitabil.
Obligația se extinde, de asemenea, și asupra asigurării informației ne cesare pentru
introducerea unui recurs. Ea nu se limitează la simpla numire a unui interpret, f iind
necesară asigurarea unui anumit control al calității traducerii efectuate.
Dreptul la o apărare presupune inclusiv posibilitatea de a beneficia de
serviciile unui traducător autorizat în toate etapele procedurale; acest drept fiind
considerat cea mai adecvată punere în practică a drepturilor apărării și a cerinței
echității procedurilor.
Multilingvismul este transpus în legislația internă prin drepturi stipulate
atât în Codul civil, Codul penal și Codul de procedură penală. Astfel , conform art.
8 din Codul de procedură penală , “Părților care nu vorbesc sau nu înțeleg limba
română ori nu se pot exprima li se asigură, în mod gratuit, posibilitatea de a lua
cunoștință de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum și dreptul de a pune
concluzii în inst anță, prin interpret.” De asemenea , prin art. 128 alin. (1) si (2) din
Codul de procedură penală se asigură dreptul unei părți care urmează să fie
ascultate și care nu cunoaște limba română să aibă acces în mod gratuit la folosirea
unui interpret. În plus, conform art . 137 alin . (1) și alin. (3) din Codul de procedură
penală, persoanei reținute sau arestate i se aduc de îndată la cunoștință, în limba pe
care o înțelege, motiv ele reținerii sau ale arestării.
În plus, statele se angajează să facă accesibile în limbile regionale sau
minoritare textele legislative naționale cele mai importante și pe acelea care îi
interesează în mod special pe cei care utilizează aceste limbi, dacă aceste texte nu
sunt disponibile în forma tradusă.
Pentru a oferi drepturi egale cetățenilor Uniunii, Comisia Europeană
colaborează cu guvernele statelor membre, Parlamentul European și alți parteneri
sociali. Instituțiile europene au stabilit obiective centrale ale politicii privind
multilingvismul.
Multilingvismul este susținut prin tr-o colaborare permanentă cu instituțiile
europene, prin elaborarea de proiecte ce au ca scop principal crearea condițiilor
necesare pentru a oferi tuturor cetățenilor posibilitatea de a învăța două limbi
străine, în mediu instituționalizat, prin crearea unui cadru social care să favorizeze
dialogul di ntre comunități și cetățeni, precum și prin întărirea rolului competențelor
lingvistice în sporirea șanselor de a găsi un loc de muncă și de a favoriza

189 Legea 30 din 19 94, A rt. 6, Dreptul la un proces echitabil

87 competitivitatea. Multilingvismu l susține șansele egale de angajare, întărind
obiectivele Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
12 decembrie 2006 privind servic iile în cadrul pieței interne .190
Existența unui comisar european pentru multilingvism demonstrează încă o
dată importanța acordată multilingvismului de către instituțiile europene și
implicarea acestora în susținerea de proiecte în domeniu . În cadrul Școlii de vară
ALDE, Leonard Orban de origine română, comisar european pentru multilingvism
în perioada 2007 -2010, prezintă un program de învățare continuă, în care a fost
integrat programul Erasmus și care a sporit posibilitățile de a pet rece o perioadă de
studiu în străinătate pentru tinerii implicați în formarea profesională. Aceste
programe promovează obiectivul Comisiei Europene de a susține pregătirea
cetățenilor ei, pentru ca aceștia să poată munci și studia în alte țări, fiind
comp etitivi pe piața de muncă internațională. Alte obiective ale Comisiei vizează
încurajarea subtitrării ca metodă eficientă de învățare a limbilor străine, susținerea
proiectelor care implică tehnologii lingvistice și de comunicare, organizare a de
conferințe privind rolul traduce rilor în dialogul intercultural și sprijinul cooperării
administrative transfrontaliere.
În acest sens , în Directiva privind mobilitatea serviciilor se preconizează că
statele membre vor institui ghișe e unice multilingve191 în sprijinul eficientizării
serviciilor transfrontaliere. Directiva obligă statele membre să simplifice toate
procedurile pe care le presupune crearea și realizarea unei activități de servicii,
inclusiv eliminarea cerințelor formale, cum ar fi obligația de a prezenta
documentele or iginale, traducerile sau copiile legalizate.
În ceea ce privește dialogul intercultural, multilingvismul este deosebit de
important pentru relațiile externe ale UE. L imbile europene vorbite în țările terțe ar
trebui valorificate prin promovarea predării și învățării acestora. În acest scop,
Comisia susține cooperarea cu țările terțe în materie de multilingvism și
promovarea limbilor europene în aceste țări .
Conform unui studiu realizat în cadrul unei anchete privind limbile străine
în Uniunea Europeană , s-a constatat că principalul motiv pentru care tinerii învață
limbi străine este „îmbunătățirea oportunităților de angajare” .192
Libertatea de a presta serv icii prevăzută în D irectiva libertății serviciilor
garantează accesul liber la o activitate de servicii și libera exercitare a acesteia pe
teritoriul unui stat membru , fără discriminări.
Strategia m ultilingvismului poate contribui la dezvoltarea regională ,
aceasta fiind în strânsă legătură cu competitivitatea companiilor europene.
3.1.3. Avantajele și dezavantajele multilingvismului

Prin Rezoluția Consiliului din 21 noiembrie 2008 privind o strategie
europeană în favoarea multilingvismului ,193 Consiliul European invită statele

190 Jurnalul Oficial L 376 din 27.12.2006
191 http://ec.europa.eu/internal_market/services/docs
192 http://europa.eu/rapid/press -release_SPEECH -07-472_ro.htm
193 Jurnalul Oficial C 320 din 16.12.2008

88 membre și C omisia să promoveze: multilingvismul, pentru a consolida coeziunea
socială, dialogul intercultural și construcția europeană, învățarea limbilor străine pe
tot parcursul vieții, în special în rândul tinerilor și al profesorilor de limbi străine,
rolul multi lingvismului în competitivitatea economiei europene, precum și în
mobilitatea și inserția profesională a cetățenilor europeni. De asemenea , Comisia
susține diversitatea lingvistică și dialogul intercultural, prin sprijinul și mai mare
acordat traducerilor, astfel încât să se încurajeze circulația operelor artistice ,
răspândirea ideilor și a limbilor Uniunii Europene în lume.194
Strategia europeană în favoarea multilingvismului195 promovează predarea
limbilor străine prin intermediul p rogramelor comunitare rele vante și prin
realizarea unui inventar al celor mai bune practici din domeniul învățării și predării
limbilor străine, pe care îl va pune la dispoziția statelor membre.
Avantajele multilingvismului sunt de necontestat : prin ocuparea
democratică a locurilo r de muncă, mobilitatea pieței muncii, coeziunea socială,
îmbunătă țirea sistemului judiciar, libertatea de a presta temporar servicii
transfrontaliere.
Totuși, din motive practice, economice, multilingvismul în cadrul
Consiliului European și al Consiliului a cunoscut și limite.
Multilingvismul implică costuri suplimentare pentru traducerea
documentelor în limba proprie fiecăru i stat membru și de aceea analiza
documentelor și negocierile care preced hotărârile legisl ative se fac adesea într -o
limbă de lucru accesibilă celor mai mulți funcționari europeni.
În plus, deși politica multilingvismului își propune obiectivul ca cetățenii
UE să aibă acces atât la pregătirea în limba maternă , dar și la cunoașterea altor
două limbi UE, totuși po sibilitățile materiale nu permit atingerea acestui obiectiv în
multe state membre. Bineînțeles că proiectele europene, programul de pregătire
Erasmus, mobilitățile accesibile elevilor și studenților reprezintă un pas important,
dar nu suficient pentru atingerea acestor obiective.
Tratatele europene au ca scop realizarea pe teritoriul statelor membre a unei
piețe unice caracterizată de libera circulație a bunurilor, a persoanelor, a serviciilor
și a capitalurilor , piață unde regulile comunitare să se aplice cu aceeași forță
juridică, cu același înțeles și cu același efect pentru toți cetățenii. În acest sens ,
dreptul comunitar creat de tratatele europene implică o interpretare și aplicare
uniforme. De sigur că dreptul comunitar ține cont de specificul local al statelor
membre, în măsura respectării principiilor fundamentale.
Pentru statele membre, aplicabilitatea directă a dreptului comunitar
înseamnă respectarea acestuia fără inter venții naționale, iar pentru cetațenii statelor
membre înseamnă posibilitatea de a invoca regulile comunitare în fața instanțelor
naționale, cât și dreptul de a le cere judecătorilor naționali să respecte și să mențină
acele drepturi care le sunt conferit e de dreptul comunitar. Dar pentru a -și apăra
drepturile este necesar ca cetățenii statelor U E să fie informați în legătură cu
prevederile dreptului comunitar. În acest sens, politica multili ngvismului își aduce

194 http://eur -lex.eur opa.eu/LexUriServ/Rezoluția Consiliului din 21 noiembrie 2008 privind o strategie europeană în
favoarea multilingvismului (2008/C 320/01)
195 Ibidem

89 o contribuție majoră, permițând accesul cetă țenilor europeni la legislația
comunitară în limba lor maternă.
Ca drept autonom ce se aplică uniform, dreptul comunitar este transpus în
legislația națională. De exemplu , Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European
și a Consiliului European din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor
profesional e este transpusă în România în L egea nr. 200 din 25 mai 2004 privind
recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate
din România. Astfel , confo rm acestei directive , se recunoaște dreptul profesiei de
traducător și de interpret autorizat care poate presta servicii în alt stat membru.
După Consiliul European de la Lisabona din 23 și 24 martie 2000, Comisia adoptă
comunicarea privind „O strategie pe ntru piața internă a serviciilor", al cărei
obiectiv este egalitatea prestării serviciilor în cadrul Comunității. Astfel , diploma
de traducător și de interpret autorizat în România emisă de Ministerul Justiției ,
conform Legii nr. 178/1997 , permite libertat ea de a presta astfel de servicii de
traducere și de interpretariat în statele membre ale UE. Dar argumentul 7 din
Directiva 2006/123 /CE privind serviciile în cadrul pieței interne permite o
discriminare indirectă între traducătorii și interpreții din div erse state membre ale
UE. Această discriminare este explicată prin lipsa unor norme de conduită în
exercitarea acestei profesii care să garanteze calitatea prin respectarea unor
standarde.
Multilingvismul susținut de standardizare poate oferi o soluție pentru
egalitatea de șanse de angajare în statele membre.
Prevederile Tratatului de la Lisabona intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 ,
consfințesc cele patru libertăți comunitare: libera circulaț ie a mărfurilor, libera
circulație a capitalurilor, libera circulație a persoanelor și a serviciilor, libertăți care
evoluează odată cu dezvoltarea multilingvismului ca politic ă europeană.
Comunicarea polițienească din domeniul poliției de frontieră, ca subsistem al
stilului polițienesc , reflectă tendința de standardizare , dar respectă și politica
multilingvismului.

3.2. Regimului lingvistic al legisla ției comunitare

Domeniul legislației Schengen prezintă trăsături le lingvistice g enerale ale
unui limbaj juridic, dar și trăsături specifice limbajului poli țienesc specializat. În
acest capitol vom analiza necesitatea standardizării legislației comunitare,
expunând cauzele, avantajele și dezavantajele comunicării standardizate. Ulterior
studiul prezintă regimul limbilor oficiale și de lucru în cadrul UE, cât și serviciile
lingvistice, direcțiile de traduceri și interpretariat și câteva din instrumentele de
lucru ale acestora.

3.2.1.Standardizarea , un de ziderat în cadrul legisla ției comunitare

Stilul juridic comunitar trebuie să fie înțeles de publicul larg. În consecință,
acesta trebuie să respecte anumite principii, printre care și cel al accesibilității,

90 preciziei și brevilocvenței, asigurând cetățenilor statelor membre un tip de
comunicare standardizat și ușor de înțeles.
În plus, deși limbajul juridic este un stil conservator prin excelență,
terminologia comunitară prezintă câteva împru muturi lexicale. Astfel , se folosește
universal sintagma de “aquis comunitar ”, motivat ă prin criteriul brevilocvenței și al
circulației internaționale. Termenul “Schengen” este un nume propriu împrumutat
în vederea desemnării acordului de trecere a frontierelor semnat de statele m embre
care îndeplinesc condițiile impuse de Uniunea Europeană.
Stilul juridic -administrativ este descris de Dumitru Irimia ca fiind cel mai
conservator, îndeplinind “funcțiile referențial -denominativă și conativă ”.196 De aici
se deduce importanța cunoașterii acestui cod metalingvistic, necesar înțelegerii
textului de lege. In plus, emițătorul mesajului trece în anonimat, destinatarul fiind
cel care organizează și diseminează textul lingvistic. Caracterul impersonal al
textului juridic, fără diferențieri individuale , este motivat prin raportul cetățean –
instituții publice, care se desfășoară unidirecțional. În textul juridic , funcția
expresiv -emotivă lipsește, deoarece semnificatul este doar un vehicul al
semnificație i, limba devenind astfel un instrument acce sibil și transparent de
transformare a realității extralingvistice. Textul juridic vizează funcția
informațională și uneori constrictivă. De aceea reprezentarea scoate conceptul din
sfera abstractului, încărcându -l cu date concrete, cu referință generală. În vederea
anulării oricăror posibilități de ambiguitate, textul juridic elimină dezvoltările
semantice secundare, de unde se deduce semnificația obiectivă. Dumitru Irimia
remarcă “caracterul istoric”197 al semnific ației. Astfel, fiind supusă convenției
sociale, semnificația este constantă, deoarece orice schimbare a contextului de
utilizare ar determina schimbări ale semnificației.
Preocupări le legislative în domeniul standardizării sunt evidente atât în
legislația română, cât și în cea internațională. Prin Hotărârea nr. 733/1991 privind
aprobarea aderării Institutului Român de Standardizare la Comitetul European de
Standardizare (C.E.N.) și Comitetul European de Standardizare Electrotehnică
(CENELEC) și prin Ordon anța nr. 19/1992 privind activitatea de standardizare din
România, se stabilesc coordonatele activității de standardizare în România.
Hotărârea nr. 483/1992 privind funcționarea Institutului Român de Standardizare îl
stabile ște pe ace sta ca organ de specialitate al administrației publice centr ale în
domeniul standardizării. Legea nr. 177/2005 pentru completarea art. 9 din
Ordonanța Guvernului nr. 39/1998 privind activit atea de standardizare națională
stabilesc institu țiile care se ocup ă de standardizare în România.
Implementarea și utilizarea standardelor naționale sunt promovate de actele
normative care oferă modele de referință în vederea asigurării calității în România:
Legea 608/2001 – privind evaluarea conformității, OG nr. 39/1998 – privind
activitatea națională de standardizare . Activitatea de standardizare este atributul
organizațiilor și organismelor de standardizare, care oferă un sistem de calitate de

196 Dumitru,IRIMIA, Structura stilistică a limbii române contemporane, București, Editura științifică și
encic lopedică, 1986
197 Ibidem, p. 232 .

91 referință, recunoscut unanim. Un astfel de model determină competi tivitatea prin
comparație cu standardul recunoscut și consacrat uneori și la nivel legislativ.
ISO, abreviere internațională pentru Organismul Internațional de
Standardizare, este o confederație internațională de stabilire a normelor în toate
domeniile. Principala sa activitate este de a elabora standarde internaționale
utilizate de orice tip de organizații industriale și economice, de guverne și de
organisme de reglementare și de evaluarea conformității, de fur nizorii și de
utilizatorii de servicii și de produse din sectoarele publice și particulare, de public
în general, în dubla calitate de consumator și de utilizator.198
Organismul național de standardizare din România este ASRO. Activitat ea
de standardizare se desfășoară în comitetele tehnice formate din experți din
sectoarele economiei și din mediul de afaceri, adică toți cei interesați în
dezvoltarea de standarde și cei care vor pune în aplicare aceste standarde. Ac ești
experți pot fi însoțiți de reprezentan ți ai agențiilor guvernamentale și ai mediul ui
academic și universitar.
Lucrările de standardizare la nivel național, precum și lucrările de
standardizare internațională și europeană se reali zează de către comitetele tehnice
naționale pe domenii de specialitate.
Apariția unui standard sau revizuirea unuia deja elaborat este generată de o
propunere făcută de orice persoană fizică sau juridică sau de un comitet tehnic.
Propuner ile de teme se transmit la ONS cu o motivare detaliată. Propunerile se
analizează în cadrul comitetelor tehnice în funcție de domeniile de activitate.
Temele acceptate sunt incluse în programul de standardizare al comisiei tehnice
respective și comunicate acestora.
O propunere pentru un standard european poate să apară prin organismele
naționale de standardizare , sau prin Comisia Europeană sau Secre tariatul AELS, la
CEN/CENELEC din țările membre a le Uniunii Europene. Comitetul Tehnic
CEN/CENELEC respectiv va lua o decizie pentru adoptarea propunerii, ținând
seama de necesitatea standardului, de timpul necesar și de resursele disponibile.
Propunerea acceptată este alocată unui grup de lucru , respon sabil în cadrul
proiectului pentru elaborarea proiectului de standard. Dacă propunerea este pentru
un domeniu nou al activității de standardizare, se poate crea un comitet tehnic nou.
În conformitate cu Regulamentul Intern al CEN/CENELEC după ce un
proie ct de standard a fost acceptat, organismele naționale de s tandardizare nu mai
pot să dezvolte un standard național nou pe aceeași tematică ,199 ceea ce permit e o
armonizare europeană. Î n cadrul comitetului internațional se ține cont de inter esul
național și de opiniile experților. Prin a nchetă publică se poate stabili da că
standardele sunt necesare și relevante, iar factorii interesați pot să transmită
comentarii asupra proiectului. Ancheta publică nu mai e necesară în cazul în care
este vorb a de o transpunere identică sau echivalentă a unui standard european sau
internațional.

198 Eugenia, AGHINII, Valentin BĂRDEANU , Maruca HUMELNICU , Standardizarea partenerul dumneavoastră ,
ASRO, București, 2006, p. 6.
199 Ibidem , p. 17 .

92 După aprobarea unui standard , acesta este făcut public și adoptat de către
fiecare organism național de standardizare ca standar d național. Noul standard
elaborat va anula orice standard național existent care este diferit de standardul
european. În acest fel , un standard european devine standard național în toate cele
29 de state membre ale CEN/CENELEC și este pus la dispoziția pu blicului prin
organismul național de standardizare.
Aceste informări se trimit tuturor organismelor internaționale de
standardizare Comitetului E uropean de Standardizare (CEN) și informarea
Comisiei Europene.
Conform HG 1016/2004, î n ASRO a fost creat Centrul pentru schimb de
informații privind standardele, căruia îi revine responsabilit atea gestionării
informațiilor di n domeniul standardizării.
Standardizarea este o activitate de interes general care are un impact
specific a supra e conomiei naționale și unul general asupra societății în ansamblul
ei. În ceea ce privește standardizarea terminologică , există comitetul tehnic 37 care
elaborează standarde care se referă la terminologie, la găsirea resurselor și a
referințelor bibliografi ce, la terminologia computerizată, la asigurarea calității
produselor terminologice, la liniile directoare în construirea sistemului conceptual,
la principiile care trebuie să fie respectate de definițiile terminologice, la principiile
stabilirii desemnări lor și ale formării termenilor, la codificarea limbilor.
Terminologia domeniului specializat analizat nu este o colecție arbitrară de
termeni, ci reprezintă un sistem terminologic coerent care corespunde sist emului
conceptual.
3.2.1.1.Cauzele fenomenului
Tratatele Uniunii Europene au demarat procesul standardizării legislative
începând cu Tratatul de la Paris din 1951. Ulterior, Tratatul de la Roma, semnat la
data de 25 martie 1957 și intrat în vigoare în 1958, punând bazele Pieței Comune și
ale Comunități i Europene a Energiei Atomice, poate fi considerat un precursor al
standardizării legislației comunitare prin măsurile care vizau eliminarea progresivă
a taxelor vamale și a restricțiilor cantitative la intrarea și la ieșirea mărfurilor,
îndepărtarea obsta colelor din calea liberei circulații a persoanelor, capitalurilor și
serviciilor a celor patru libertăți fundamentale proclamate – circulația capitalului,
mărfurilor, serviciilor și persoanelor, aplicarea unor proceduri care să permită
coordonarea politici lor economice și apropierea legislațiilor naționale.
Mai târziu , Actul Unic European intrat în vigoare la 1 iulie 1987 , ridica
problema eliminării barierelor fizice, tehnice și fiscale din calea liberei circulații,
ceea ce presupunea un efort amplu de arm onizare și de simplificare a formalităților
vamale. În privința mărfurilor, la 1 ianuarie 1993 , toate barierele erau eliminate,
dar, în ceea ce privește persoanele, se mai mențineau controalele la frontieră din
motive de fiscalitate. Eliminarea acestor bar iere int erne presupunea mutarea
controale lor la frontiera comună externă a Uniunii, deci armonizarea legislației
europene în aceste domenii, dar și în domeniul imigrării.
Tratatul de la Maastricht , semnat la 7 februarie 1992 , consolidează
procedurile exis tente privitoare la poliție și la justiție pentru a permite libera

93 circulație a persoanelor. Se instituie astfel o cooperare care se referă atât la politica
în domeniul dreptului de azil și de imigrare, cât și la mij loacele de luptă împotriva
terorismului, infracționalității și a traficului de droguri. Tratatul de al Amsterdam
de la 2 octombrie 1997 elimină ultimele obstacole din calea liberei circulații a
bunurilor și serviciilor, fiecare stat fiind nevoit să colab oreze mult mai strâns în
cadrul Europolului.
Tratatul de la Lisabona din 13 decembrie 2007 consolidează cele „patru
libertăți”, precum și libertatea politică, economică și socială a cetățenilor europeni.
Uniunea va beneficia de o capacitate extinsă de acț iune în materie de libertate,
securitate și justiție, ceea ce va aduce avantaje directe în ceea ce privește
capacitatea acesteia de a lupta împotriva criminalității și terorismului. Construcția
unui drept comunitar uniform, care primează asupra dreptului statelor este
indispensabilă oricărei tentative de integrare.
Pașii siguri spre integrarea economică europeană și decizia Comisiei CE de
a da standardelor o valoare decisivă în ceea ce privește libera circulație a
mărfurilor și a serviciilor în cadrul Uniunii au condus la rolul cheie pe care îl joacă
instrumentul n ormativ. Concurența și specializarea pe care le determină vor
conduce la o dezvoltare majoră a schimburilor în cadrul P ieței Unice. Aceste
schimburi trebuie să se conformeze anumitor reguli.
Crearea unor politici comune ale Uniunii Europene a avut , de asemenea , un
rol important în procesul de standardizare : uniunea economică și monetară, politica
agricolă comună, politica comercială comună, politica de concurență, politica de
mediu , politica energetică, politica regională, politica în domeniul transporturilor
care vizează o mobilitate durabilă, integrarea politică extinsă, politica de apărare.
Politica externă și de securitate comună contribuie la standardizare prin apărarea
valorilor fundamentale, comune tuturor statelor membre, prin promovarea
cooperării internaționale.
Existența unui spațiu de libertate, securitate și justiție facilitează atât
coop erarea polițienească și vamală dintre statele membre, cât și cooperarea
judiciară civilă și penală. UE ia măsuri de cooperare între autoritățile judiciare și
polițienești, facilitând accesul la recunoaștera mutuală a deciziilor în materie
penală și civilă.
Dezvoltarea comunicării de masă permite diseminarea extinsă a
terminologiei. Adesea termenii specializați devin comuni prin utilizarea lor de
către mijloacele de comunicare de masă, de unde și apartenența lor la cultura
populară. Este cazul termenului Sch engen.
Standardizarea apare ca o consecință directă a dezvoltării științei și tehnicii,
a dezvoltării domeniului comunicării, a transferului liber de cunoștințe și produse,
a multilingvismului.
3.2.1.2. Argumente pro și contra standardizării
În cartea sa , “Standards: Recipes for Reality ,”200 Busch asociază
standardele puterii. Conform clasificării lui Busch , standardele sunt olimpice ,

200 Lawrence, BUSCH, Standards: Recipes for Reality, MIT, Massachusetts, 2011

94 stabilindu -l pe cel mai bun, filtre , care stabilesc praguri de atins, grade , care
stabilesc o ordine secvențială, diferențe , care dovedesc o ierarhie.
În studiul prezent analiză m standardele ca pe niște filtre care stabilesc
repere de atins. Și , ca orice fenomen complex, standardizarea a adunat atât laude ,
cât și critici.
Standardele sunt niște instrumente de lucru, repere în ev aluarea calității. În
cazul studiu lui prezent , stabilirea unor standarde clare în comunicarea specializată
în domeniul comunitar al poliției de frontieră care să vizeze utilizarea unui corpus
de termeni specializați ar eficientiza comunic area, de unde și rezultatele pozitive în
construirea unor relații durabile în cadrul instituției poliției de frontieră.
Standardele asigură în mod unitar, consecvent și coerent calitatea
serviciilor, deoarece reflectă rezultatele activității desfășurate în comun , ce implică
toate părțile competente , care sunt validate prin consens pentru a reprezenta toate
interesele relevante.
În plus , standardele se bazează pe experiența reală și conduc la rezultate
materiale în practică, reflectând evoluția tehnologică. În cazul comunicării
polițienești de frontieră , standardele reflectă tehnologia prin care informațiile se
transmit rapid și eficient.
Standardele nu sunt obligatorii, acestea având o aplicare voluntară. În
anumite cazuri, implementarea poate fi obligatorie . Acesta este cazul condițiilor
impuse statelor membre pentru aderare la spațiul Schengen.
Standardele au un rol favorabil în inovare datorită transferului de
cunoștințe în urma cercetării temeinice și grație unui sistem educativ eficient. De
exemplu , rezultatele unei teme de cercetare ca aceasta pot fi implementate prin
generarea de propuneri de standarde europene.
O critică la adresa standardi zării ar fi că se poate transforma într -un
instrument de control. Dar acest control poa te fi pozitiv prin impuner ea unu i
standard de calitate care să încurajeze dezvoltarea.
Pentru criticii care percep standardizarea ca pe o colonizare, prin crearea
unui fel de stat federal european, cu norme comune, monedă comună, politică
externă și de securitate comună și chiar o politică comună în domeniul securității și
al frontierelor se pot aduce argumente care să îi contrazică. Scepticii se pot implica
efectiv în activitatea de standardizare europeană și astfel să cunoască din timp
tendințele globalizări i în plan european la care se pot alinia, afirmându -și punctul
de vedere național.

3.2.2.Limbi oficiale și limbi de lucru în cadrul Uniunii Europene

Practica comună folosește termenul de limbi oficiale pentru limbile folosite
în comunicarea dintre insti tuțiile oficiale ale Uniunii și cetățenii acesteia, în timp
ce limbile de lucru se referă la limbile utilizate în interiorul instituțiilor, în
comunicarea interinstituțională și în cadrul reuniunilor la care participă
reprezentanți ai statelor membre și sp ecialiști.

95 Uniunea asigură egalitatea între limbile oficiale și limbile de lucru, așa cum
o arată Rezoluția Parlamentului European din 1995 privind utilizarea limbilor
oficiale în Uniunea europeană. “Parlamentul european își reafirmă atașamentul
față de egalitatea limbilor oficiale și a limbilor de lucru din toate țările care
alcătuiesc împreună Uniunea europeană, filozofia acesteia, astfel ca
multilingvismul reprezintă una din trăsăturile caracteristice ale culturii și
civilizației europene și un element important al pluralității și bogăției culturale ale
Europei ”201
Parlamentul European se opune oricărei tentativă de discriminare între
limbile oficiale și limbile de lucru ale Uniunii Europene, promovând respectul față
de egalitatea între limbi și în conse cință creșterea numărului acestora după fiecare
extindere.
În Uniunea Europeană există 28 de țări, iar multilingvismul joacă un rol
important în activitățile zilnice ale cetățeni lor. Uniunea Europeană numără 24 de
limbi oficiale și de lucru: bulgară, cehă , daneză, engleză, estonă, finlandeză,
franceză, germană, greacă, italiană, irlandeză, letonă, lituaniană, maghiară,
malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și
suedeză.
În prezent, activitatea Comisiei se desfășoară în una din cele trei limbi de
lucru: engleză, franceză și germană.
Pentru a accede la statutul de funcționar european, aspirantul trebuie să
cunoască la perfecție una dintre limbile oficiale ale Comunității și cel puțin la un
nivel satisfăcător a unei alte limbi , în funcție de postul vizat.
Prima condiție este ușor de îndeplinit luând în considerare condiția
naționalității. Remarcăm că prevederea art. 28 lit. f din statutul funcționarului
european se referă la cunoașterea celei de -a doua limbi a comunității în “m ăsura
necesară funcției ce este chemat să o exercite.”202 Este posibil ca particularitățile
funcției ocupate să impună chiar cunoașterea la perfecție și pentru cea de -a doua
limbă pe care o utilizează funcționarul respectiv. Competențele funcționarului
europ ean trebuie să vizeze atât comunicarea scrisă, cât și cea orală.

3.2.3. Servicii lingvistice, direc ții de traduceri și interpretariat

Textele comunitare sunt, î n general, texte de drept, iar dreptul UE este o
formă a dreptului internațional, care se car acterizează prin faptul că țările membre
ale UE își limitează în mod conștient un ele drepturi delegând unele puteri
organelor supranaționale.
Diferența între sistemele juridice proprii diferitelor țări consti tuie problema
majoră din punct de vedere al t raducerii, care presupune transferul realității
juridice -sursă în realitatea juridică -țintă.
Pe de altă parte, evoluția considerabilă a colaborării internaționale face
posibilă și necesară apropierea și influența reciprocă a sistemelor de drept.

201 Rezoluția privind utilizarea limbilor oficiale în instituțiile Uniunii europene, Jurnalul Oficial C 43/20. 2.1995, p.
91.
202 Eur-lex.europa .eu

96 Armoniza rea diferitor sisteme juridice contribuie la unificarea vocabularului
juridic. Însă această unificare este în desfășurare, armonizarea drepturilor naționale
fiind un proces continuu.
Insă, dreptul comunitar este un drept unificat și armon izat și în procesul
traducerii unor asemenea texte nu se pune problema diferenței de sisteme juridice .
Traducătorul poate totu și întâmpina alte probleme cum ar fi: transferul corect și
complet al conținutului, păstrarea formei și stilului propriu pentru te xtul-sursă și,
nu în ultimul rînd, calitatea traducerii în textul -țintă.
De obicei, pentru traducerea termenilor juridici, traducătorul folosește
sursele terminografice specializate bilingve și plurilingve pentru alegerea
echivalentului adecvat, precum ș i contextele de utilizare în vederea confirmării
corectitudinii ter menului ales. Dacă nu se găse ște un echivalent în dic ționare
respectiv lipsește în dicționare, se recurge la tra ducerea descriptiv ă sau se păstrează
termenu l original. Însă traducerea descriptivă ar fi o soluție pentru textele juridice
aparți nînd doar unui stat. D reptul transnațional necesită un transfer al conținutului
prin aceleași concepte, noțiuni și categorii echivalente în tot spațiul unional, deoa –
rece dreptul comunitar se fondează pe valori și principii comune pentru întreaga
arie geopolitică.
În instituțiile europene se traduc documente de natură legislativă, politică și
administrativă , care sunt complexe și extrem de riguroase în ceea ce privește fo rma
și conținutul. În cazul acestui tip de traduceri, repetiția și respec tarea strictă a
structurii și a regulilor stilistice sunt semne d e bună practică în toate cele 24 de
limbi oficiale ale UE.
Traducătorului acquis -ului comunitar îi revine sarcina de a traduce texte
legislative publice tratate, convenții, directive, protocoale care sunt standardizate.
Instrumentele electronice de traducere asistată sunt foarte utile în acest scop.
Un instrument util în abordarea legislației comunita re standardizate este
„Ghidul stilistic de traducere în limba română pentru uzul traducătorilor acquis –
ului comunitar ,” 203 care oferă exemple de traducere standardizată. Traducătorii din
toate instituțiile și organismele UE au la dispoziți e resurse lingvistice generale ,
ceea ce contribuie la armonizarea metodelor de lucru și la uniformizarea
terminologiei folosite.
Limbajul specializat utilizat de UE poate fi caracterizat drept unul cu
domeniu propriu. Această perspectivă conferă terminolo gilor UE un rol esențial,
îndeosebi în ce privește introducerea de noi termeni în IATE .
IATE (InterActive Terminology for Europe ) este un instrument
terminologic fundamental, o bază de date în care sunt introduși termeni în
confo rmitate cu o procedură uniformă pentru toate limbile oficiale. IATE este
alimentat de terminologii instituțiilor UE. IATE a unificat vechile baze de date
terminologice ale diverselor servicii de traducere ale UE (precum Eurodicatom,
Tis, Euterpe). Rezultat ele căutării unui termen sunt însoțite de un cod de fiabilitate.
IATE este o bază de date publică, gratuită, ce conține patru milioane de termeni.

203 http://publications.europa.eu/code/ro/ro -000100.htm Ghidul stilistic

97 QUEST este un instrument de căutare care oferă traducătorului, într -un
timp scurt, soluții term inologice multiple.
Memoriile de traducere reprezintă „zestrea” de sintagme, termeni sau fraze
acumulate de -a lungul anilor. Aceste memorii pot oferi și indicii despre procesul de
cristalizare a terminologiei domeniului comunitar .
EURAMI S (European advanced multilingual information system ) este o
memorie centrală de traducere, ce cuprinde peste 200 de milioane de segmente din
toate limbile oficiale ale UE.
Trados Translator’s Workbench (TWB) este un program care face
disponibile toate resursele lingvistice și frazeologice cuprinse într -o memorie
locală de traducere. Atunci când traducătorul selectează o frază din documentul
original, acesta este ghidat spre segmente similare provenind din traduceri
anterioare. TWB este un instrument foarte util , dat fiind că o mare parte a
documentelor legislative se bazează pe texte anterioare sau pe legislația existentă.
EUR -LEX cuprinde un sistem de arhivare online cu legislația Uni unii
Europene și alte documente considerate publice. Un avantaj al acestui sistem de
arhivare este accesul simultan la legislația tradusă în mai multe limbi.
PreLex cuprinde o bază de date cu proceduri interinstituționale care
permite urmări rea etapelor procesului decizional, de la inițierea acestuia de către
Comisie, urmărirea lucrărilor celorlalte instituții implicate și a stadiilor tuturor
propunerilor , fie ele dosare legislative și bugetare, încheierea unor acorduri
internațional e sau a c omunicărilor Comisiei.
LexExpert este un program care pune la dispoziție o bază de date cu
legislația românească, legislație primară și secundară europeană, jurisprudență
românească și a CEDO. Constrângerile terminologice impuse de LexEx pert
reprezintă pentru traducătorul UE doar premisa unei cercetări terminologice,
această grilă fiind completată cu cea a bazelor de date comunitare.
Evoluția geopolitică a Uniunii Europene și a spațiului Schengen
influențează limba de comunicare între or ganismele și actorii cooperării prin
încercarea de armonizare pe toate nivelurile : instituțional, legislativ, resurse
umane, tehnic și financiar. Numai simpla creare a unor noi instituții și a unor
posturi specifice, cu misiuni și instrumente specifice, r eprezintă concepte noi și,
deci, cuvinte noi și de aici o terminologie nouă în limba engleză, tradusă ulterior în
limbile statelor membre.
Serviciul lingvistic asigură traducerile necesare, astfel încât documentele
înaintate Consiliului European și Consi liului să fie prezentate acestora în toate
limbile oficiale și de lucru. Din 2008, serviciul de traduceri este transferat
Centrului de Traduceri al organismelor Uniunii Europene. Serviciul este organizat
în unități lingvistice care corespund limbilor ofici ale și de lucru ale instituțiilor.
Traducătorii sunt specializați în anumite domenii politice sau tehnice, participând
în acest scop la cursuri specifice sau având dublă specializare. Serviciul lingvistic
cooperează de asemenea cu experții juriști -lingvișt i de la Direcția pentru calitatea
legislației, care este parte integrantă a Serviciului juridic al Consiliului și a cărei
sarcină este revizuirea textelor legislative adoptate de Consiliu.

98 Importanța traducătorilor și interpreților în cadrul instituțiilo r europene este
evidentă și prin numărul de traducători. Astfel , din cei aproximativ 16000 de
angajați ai Comisiei Europene , 2000 sunt traducători.
În cazul Curții Europene de Justiție, limbile oficiale sunt franceza și
engleza, dar cererile pot fi scrise și într -una din limbile oficiale ale statelor
contractante. Odată ce cererea a fost declarată admisibilă, se va utiliza una din
limbile oficiale ale Curții, cu excepția cazului în care președintele camerei va
autoriza folosirea în continuare a limbii în ca re s-a formulat cererea.
În contextul standardizării terminologice și a utilizării unor instrumente
moderne de traducere asistată de calculator, traducătorul își menține încă poziția
de lider, intermediar și bun utilizator al resurselor terminologice exis tente.
În acest subcapitol s -a argumentat standardizarea legislației comunitare,
plecându -se de la cauzele fenomenului. Standardizarea ca fenomen cultural
prezintă unele avantaje și dezavantaje, însă standardizarea terminologică în cadrul
Uniunii Europene este o realitate de necontestat și o tendință de comun acceptată.
Standardizarea nu înseamnă însă o singură limbă utilizată universal, ci redarea
similară a conceptelor unui domeniu specializat prin termeni specifici în limbi
diferite. Cantitatea mare de documente comunitare care trebuie traduse în limbile
oficiale ale statelor membre a implicat o foarte bună organizare a serviciilor și
direcțiilor de traduceri și interpretariat, care își pot eficientiza munca prin
instrumente moder ne de traducere standar dizată.

3.3. Instrumente terminologice folosite în aplicarea legislației europene

În acest subcapitol încadrăm limbajul comunitar de poli ție de frontieră în
cadrul stilurilor func ționale, prezentăm standardele impuse de instrumentele
legislative obligat orii și neobligatorii și le exemplificăm printr -un exemplu concret
Regulamentul Nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului European
privind Codul Frontierelor Schengen.

3.3.1. Limbajul comunitar polițienesc standardizat în domeniul poli ției de
frontieră

Plecând de la ipoteza existenței unui subsistem lingvistic al limbajului
specializat comunitar specific poliției de frontieră am ajuns la predicția încadrării
limbajului specializat comunitar specific poliț iei de frontieră ca o subclasă a
limbajului specific dreptului comunitar, fiind și el o subclasă a limbajului juridic –
administrativ.
Plecând de la abordarea inițială a lui Iorgu Iordan, urmată de configurația
stilistică a limbii prezentată de Ion Coteanu ( figura 1 1), limbajul literar standard se
prezintă ca un sistem având ca variante limbajul artistic, administrativ și științific.
Paula Diaconescu pornește tot de la criteriul socio -cultural, căruia îi asociază

99 criteriul funcționalității l imbii.204 (figura 1 2) Conform acestei abordări, stilul
administrativ are ca variante stilul tehnico -științific, stilul oficial -administrativ,
stilul publicistic, stilul oratoric al limbii române. Stilul administrativ, cu
aplicabilitate bine stabilită într -un mediu socio -profesional distinct, este propriu
comunicării în domeniul relațiilor economice, juridice, diplomatice și al
administrației de stat. Conform acestei abordări în cadrul stilului administrativ am
putea distinge patru subdiviziuni: propriu -zis, j uridic, comercial, diplomatic,
conform criteriului domeniului de activitate, al frecvenței, criteriul statistic și al
tipului de mesaj. (figura 1 3)

Figura 1 1 Ion Coteanu

Figura 1 2

Figura 1 3

Provocarea cu care m -am confruntat in ițial a fost încadrarea terminologiei
specifică limbajului comunitar polițienesc în schema limbii ca subsistem, ca
variantă a limbajului administrativ. În 1860, după cristalizarea stilului științific, se
disting variante ale stilurilor funcționale. Variant a juridică este o parte a stilului
oficial, care conține texte juridice emise de instituții care vizează comportamentul
cetățenilor. Limbajul administrativ la rândul său poate fi subclasificat conform
criteriului domeniului de aplicativitate, ajungându -se la limbajul comunitar , care

204 Olga, BĂLĂNESCU, Limbaje de specialitate, Editura Universității din București, capitolul 1, Stilul
administrativ, e -book http://ebooks.unibuc.ro/filologie/olga/1.htm#12 Limbaj literar standard
Limbaj artistic Limbaj administrativ Limbaj științific

Stilul administrativ
Tehnico -științific Oficial –
administrativ publicistic oratoric
Stilul oficial administrativ
Propriu -zis juridic comercial diplomatic

100 prezintă și el subclase. Astfel limbajul polițienesc Schengen poate fi considerat o
subclasă a sistemului limbajului juridic comunitar. La rândul său, conform
domeniului de aplicare, limbajul polițienesc este ș i el specializat pe domenii. Se
poate distinge o terminologie specifică activității poliției de frontieră, terminologie
specifică domeniul criminalisticii, ordinii publice. Provocarea de a dovedi existența
unui limbaj juridic comunitar polițienesc a făcut obiectul unor studii recente,
cercetarea de față continuând demersul anterior prin dovedirea existenței unui
limbaj specializat domeniului p oliției de frontieră. (figura 1 4).

Figura 1 4

Studiul terminologic își demonstrează încă o dată eficie nța în organizarea
conceptelor redate prin termenii specializați de poliție de frontieră. Astfel ,
terminologia are un rol important în învățarea eficientă a termenilor specifici
legislației Schengen și poate fi folosită chiar și în evaluare.
Traducerea tex telor comunitare specializate presupune standardizarea
limbajelor folosite. Standardizarea poate ușura activitatea traducătorului, deoarece
în procesul traducerii legislației armonizate nu se pune problema diferenței de
sisteme juridice. Însă traducătorul trebuie să fie atent la transferul corect și complet
al conținutului.
Jargonul comunitar este adesea denumit eurolect205, având trăsăturile lui
distincte, acronime și sigle recunoscute. Limbajul Uniunii Europene și implic it
terminologia acestuia impun o creștere a inventarului la nivelul împrumuturilor și a
calcurilor, în sectorul cuvintelor internaționale, prin acestea vehiculându -se
concepte, principii, proceduri și practici europene.

205 Roger, GOFFIN, L'eurolecte: oui, jargon communautaire: n on, în „Meta”, XXXIX, no. 4, Prese de l'Université
de Montréal, Montréal, 1994, p p. 636 -642.)
Limbaj administrativ – juridic

Limbaj comunitar
Limbajul comunitar specific poliției de frontieră

101 3.3.2. Standardele instrumentelo r legislative cu caracter obligatoriu

Normele și procedurile din cadrul procesului decizional al UE sunt
prevăzute în tratate și sunt armonizate. Fiecare nouă propunere de proiect legislativ
european trebuie să aibă la bază un articol specific din tratat, menționat ca „temei
legal .” Astfel se determină procedura legislativă care trebuie urmată, adică:
„consultarea”, „avizul conform” și „codecizia”. În general, Comisia Europeană
propune proiecte legislative noi, dar Consiliul și Parlamentul sunt cele care le
adoptă.
Un proiect de act legislativ comunitar este elaborat de către serviciul sau
direcția generală a Comisiei, coordonatoare pe domeniul în care se reglementează,
după consultarea internă a celorlalte servicii interesate de proiect ul de act
comunitar și consultarea externă a autorităților naționale și a celorlalte păr ți
interesate . Deciziile Comisiei se iau colectiv, pe baza propunerilor de acte
legislative de la membrii Comisiei, responsabili pentru procesul de elaborare a
propune rilor în cadrul serviciilor și direcțiilor generale pe care le coordonează.
De asemenea, Serviciul Juridic al Comisiei, Secretariatul General, D irecția
Generală Bu get și D irecția Generală Administra ție sunt consultate de către direcția
generală sau serv iciul responsabil coordonator. În pregătirea propunerilor
legislative și a inițiativelor sale politice, Comisia Europeană colaborează cu
numeroase grupuri de experți naționali. Deciziile politice revin Comisiei, rolul
grupurilor se limitează la furnizarea de avize specializate Comisiei, care ulterior,
are competența politică și juridică de a propune legislația comunitară. S e aplică
procedura codeciziei în domeniile nediscriminării, a dreptului de reședință, libera
circulație a lucrătorilor, securitatea socială a lucrătorilor migranți, dreptul de
stabilire într -un stat membru, vize, azil, imigrație și alte politici legate de libera
circulație a persoanelor, transporturi, piață int ernă, ocuparea forței de muncă,
cooperare vamală, politica socială, egalitatea de șanse și de tratament, formare
profesională.
Procedura legislativă standardizată implică etapa consultării Comisiei cu
comitetele de comitologie , care emit avize formale. În cazul regulamentelor,
directivelor și deciziilor, Comisia emite și norme de execuție.
Legislația secundară poate fi definită ca ansamblul de instrumente
legislative adoptate de institu țiile europene în baza prevederilor tratatelor.
Legislația secundară cuprinde instrumentele legale obligatorii regulamente ,
directive și decizii și instrumentele neobligatorii rezoluțiile, avizele prevăzute în
Tratatul C omisiei Europene , împreună cu o serie de alte instru mente precum
regulamentele interne ale instituțiilor și programele de acțiune comunitare. În cazul
spațiu lui de libertate , securitat e și justiție, Uniunea are competență partajată cu
statele membre și competențe speciale în domeniul PESC .206 Asta înseamn ă că
Uniunea Europeană nu poate adopta acte legislative în domeniul Politicii Externe
și de Securitate Comună.

206 Tratatul de la Lisabona (TUE), art. 24, www. europa.eu

102 Următoarea etapă a procedurii standardizate de adoptare a unui act
legislativ este cea de aviz motivat, prin care orice parlament național după ce a
analizat documentul în limba națională se poate adresa în aceeași limbă
Parlamentului European, Consiliului sau Comisiei prezentând argumentele pentru
care proiectul legislativ nu respectă principiile U niunii Europene .
Instrumentele leg islative se aleg în funcție de efectele juridice propuse,
generând fie obligații directe prin regulamente sau libertatea statelor membre de a
alege modalitatea de a pune în aplicare un instrument prin directivă sau să
stabilească niște prevederi fără forță juridică obligatorie, prin recomandări. După
tratatul de la Lisabona , actele Consiliului și Comisiei adoptate pentru a pune în
aplicare un act UE cu forță juridică obligatorie conțin în titlu sintagma “care
aplica/pentru aplicarea/de a plicare .”
3.3.2.1. Regulamentul
Regulamentele din dreptul comunitar se transpun în legisla ția na țională,
devenind parte a dreptului intern al statelor membre.
În acest sens, termenul de regulament din dreptul comunitar este folosit cu
înțelesul de act comunitar specific pentru aplicabilitate directă, creator de drepturi
și de obligații în dreptul intern în toate statele membre.
Astfel, regulamentul este principalul izvor al dreptului comunitar ,
exprimând îndeosebi puterea legislativă a Uniunii Europene. Regulamentul conține
prevederi generale și impersonale, exprimarea fiind adesea abstractă, normativă.
Obligativitatea, o altă caracteristică a regulamentului face ca acesta să se
deosebească de a lte categorii de documente, cum sunt recomandările sau avizele,
care nu au un caracter obligatoriu. Regulamentul însă, fiind obligatoriu în toate
dispozițiile sale, interzice orice aplicare incompletă.
Se spune despre regulamentele UE ca au “efect direct ” orizontal. Acest
lucru înseamnă că fiecare cetațean poate sa se bazeze pe drepturile acordate în
relațiile cu ceilalți.
Un regulament este direct aplicabil, ceea ce înseamnă că el creează o lege
care are efect imediat în toate statele membre în același mod ca un instrument
național, fără acțiune ulterioară din partea autoritaților naționale. Adoptat împreună
de Consiliul Uniunii Europene și de Parlamentul European sau doar de Comisia
Europeană, regulamentul este un act general și obligatoriu în toate ele mentele sale.
Regulamentul reprezintă principala sursă a dreptul ui secundar pentru că
este unicul instrument care permite autorităților comunitare să impună obligații sau
să creeze drepturi cetățenilor statelor fără aprobarea guvernelor naționale. În ac est
sens, paragraful 2 al art. 189 TCE, ca și art. 161 TCEEA, prevede că: regulamentul
va avea aplicabilitate generală. Va fi obligatoriu în elementele sale și direct
aplicabil fiecărui stat. Regulamentele conțin prevederi care se adresează atat
statelor, în raporturile lor cu comunitatea, cât și instituțiilor și persoanelor juridice
de drept public sau privat.
Orice regulament se publică î n Jurnalul Oficial și intră in vigoare la data
specificată în cuprinsul său. Dacă o astfel de dată nu este precizată, regulamentul
intră în vigoare la 20 de zile de la publicare.

103 Regulamentele sunt de obicei comparate cu legislația primară sau
secundară elaborată de statele membre, mai ales că au aplicabilitate generală, pe tot
teritoriul statelor membre. Cu toate acest ea, daca regulamentul are implicații
asupra mai multor secțiuni din dreptul național, statele membre trebuie să -și
modifice legislația națională ca să fie în conformitate cu regulamentul. În plus,
statul membru nu poate să emită măsuri care să contravină r egulamentului.
3.3.2.2.Directiva
Tema referitoare la aplicabilitatea directă a directivelor este semnificativă
demersului nostru prin aceea că în situația în care ar fi existat state membre care
până la sfârșitul termenului fixat în directive nu ar fi tra nspus în legislația națională
prevederea respectivă, aceasta ar fi putut fi invocată direct de cetățenii statelor
membre, iar instanțele le -ar fi dat câștig de cauză în temeiul directivei. Cetățenii
persoane fizice nu se pot da în judecată pe b aza unei dir ective UE, pentru că
acestea se adresează statelor membre. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție ,
efectul direct al unei directive poate fi invocat, dacă sunt îndeplinite două cerințe: a
expirat termenul stabilit pentru punerea în aplicare a directive i și statul membru nu
a pus în aplicare directiva sau aplicarea acesteia este eronată.
Directiva , ca document al legislației comunitare este o modalitate de
armonizare juridică, o formulă fondată pe împărțirea de sarcini și pe colaborarea
între nivelul comunitar și cel național. Directiva este mai flexibilă și mai adaptată
particularităților naționale, preferată tocmai pentru că asigură apropierea legislației
naționale de cea comunitară, obiectivul său principal fiind ace la de a realiza
alinierea legislației naționale.
Directivele acordă anumite opțiuni statelor membre în ceea ce privește
transpunerea directivei în legislația națională – de obicei aceasta se realizează prin
adoptarea unuia sau mai multor acte legislative. Din acest moment, cetațenii pot
considera că legea a fost pusă în aplicare.
O directiv ă este obligatorie pentru statele membre în ceea ce privește
rezultatul vizat, însă lasă statelor membre libertatea de a alege forma și metoda pe
care o adopta pentru a îndeplini obiectivele Comunității în ordinea lor juridică
internă.
Directivele sunt puse î n aplicare prin măsuri naționale de punere în
aplicare. Este vorba de unul sau mai multe texte adoptate oficial de statul membru,
prin care dispozi țiile directivei sunt integrate în legislația națională .
Directiva servește la armonizarea legislațiilor naționale, în special în
vederea realizării pieței unice. În acest sens , se poate afirma că directiva este
instrumentul care promovea ză cel mai bine fenomenul standardizării. Măsurile
naționale de punere în aplicare sunt integrate în legislația națională. Pentru a se
conforma directivelor, statele trebuie sa adopte actele normative necesare sau să -și
modifice corespunzator legislația.
Directivele adresate tuturor statelor membre sau adoptate prin procedura
codeciziei trebuie publicate in Jurnalul Oficial. Data intrării în vigoare a
directivelor este fie data specificată în directivă, fie a douăzecea zi de la publicare.

104 Ținând cont de faptul că statele membre au sisteme juridice diferite,
directivele sunt foar te utile atunci când scopul urmă rit este armonizarea
legislațiilor într -un anumit domeniu sau introducerea unor reforme legislative
complexe. Directivele au efect direct, putând f i invocate de persoanele private, cel
puțin în acțiunile împotriva statului și că un stat membru poate fi răspunzator
pentru plata prejudiciilor provocate ca urmare a neaplicării unei directive.
Directivele pot fi emise de Comisia Europeana, Consiliul Uniu nii Europene
sau Parlamentul European și Consiliul UE împreună.
3.3.2.3.Decizia
Termenul de decizie este folosit cu înțelesul de act comunitar ce se
constituie în sursă de drepturi și obligații pentru particulari, persoane fizice sau
juridice. Deciziile din dreptul comunitar se adresează și subiectelor de drept intern
din unele state comunitare.
Deciziile care se adresează particularilor stabilesc pentru aceștia drepturi și
obligații în special în domenii ce vizează concurența, libera circulație și
nediscriminarea pe criterii de naționalitate, egalitate între sexe.
Adoptată fie de Consiliu l European , fie de Consiliu în comun cu
Parlamentul European sau de către Comisie, decizia este instrumentul prin care
instituțiile Comunitații se pronunță într -o anumită problemă . O decizie este o
măsură individuală, iar persoanele cărora li se adresează trebuie specificate
individual. Adoptată fie de către Consiliul Uniunii Europene, fie de căt re Consiliul
UE împreună cu Parlamentul European sau de Comisia Europeană, decizia este
actul prin care instituțiile comunitare se pronunță asupra unor cazuri particulare.
Hotărâre obligatorie, decizia poate viza un stat membru, un cetățea n sau o
întreprindere din UE. Este obligatorie în toate elementele sale pentru destinatarii ei.
Decizia poate fi considerată un act administrativ, adică un act de val oare
juridică limitată la un sector sau caz. Deciziile pot fi emise de catre Comisie sau
Consiliul U.E. și au un caracter individual. Art. 189 din Tratatul CEE prevede ca
decizia este "act obligatoriu în toate elementele sale pentru destinatarii desemnați".
Destinatarii deciziilor pot fi atâ t statele, cât și persoanele fizice s au juridice de
drept public sau privat. Decizia nu prevede numai obiectivul de atins, ci stipulează
și mijloacele, forma juridică de punere în aplicare în cadrul ordinii de drept
naționale.
Uneori, decizia poate fi metoda aleasă de a intro duce un nou domeniu în
politicile comunitare, de exemplu Programul Leonardo da Vinci, care vizează
nevoile de predare și învățare ale tuturor celor implicați în educația și formarea
profesională sau pentru stabilirea unor proceduri generale.

3.3.3. Stand ardele instrumentelor legislative cu caracter neobligatoriu

Instituțiile comunitare nu dispun de puteri proprii în toate domeniile, ci
numai în acelea în care statele au acceptat să -și diminueze suveranitatea.
Recomandările și avizele stau la baza adoptăr ii actelor normative obligatorii. Ele
delimitează subiectul care urmează să fie reglementat. Avizele au un caracter

105 tehnic, iar recomandările constituie un instrument pentru a provoca statele membre
să ia atitudine fața de problematica specifică diferitelo r sectoare comunitare.
3.3.3.1. Recomandările
În domeniile în care nu pot interveni direct, Consiliul UE și Comisia
folosesc recomandările. Prin acestea statele membre sunt îndrumate în vederea
armonizarii legislațiilor lor în anumite domenii, dar recoman dările nu au forță
obligatorie. Consiliul și Comisia adoptă decizii neangajante al căror conținut, așa
cum indică Tratatul de la Roma, nu obligă statele membre.
Recomandarea permite instituțiilor să își comunice punctele de vedere și să
emită un curs de ac țiune fără a impune o obligație juridică celor cărora li se
adresează fie ele state membre, alte instituții sau, în anumite cazuri, cetațenii
Uniuni i.
3.3.3.2.Avizele
Avizele sunt instrumentele care permit instituțiilor să facă o declarație fără
caracter o bligatoriu, adică fără a impune o obligație juridică celor cărora li se
adresează. Obiectivul este de stabili punctul de vedere al unei instituții într -o
anumită problemă.
Comisia emite opinii și avize specializate , contribuind la redactarea unei
propuneri legislative, înainte de finalizarea și adoptarea acesteia în Colegiul
Comisarilor . De asemenea , Comisia Europeană emite avize pe proiecte de măsuri
de execuție a unui act legislativ , înainte ca aceste proiecte să fie prezentate de
Comisie în cadrul comite telor comitologie. Avizel e sunt folosite de către Comisia
Europeană și pot fi adresate statelor membre.
3.3.3.3. Orientările generale
Orientările generale se referă la comunicarile Comisiei pentru a stabili
strategia generală într -un domeniu. Comunicări le și informările se pot găsi la
secțiunea C în Jurnalul Oficial. Ele se adresează păr ților vizate de informarea
respectivă, însă sunt publice și accesibile. Ele au o formă standardizată.
Comunicările se adresează unor anumite entită ți men ționate. De exemp lu, în cazul
comunicării Comisiei C 332/1 publicată în Jurnalul Oficial la 30.10.2012 privind
stabilirea, în contextul regimurilor tarifare preferen țiale, a condi țiilor pentru
informarea operatorilor economici și a administra țiilor statelor membre asupra
cazurilor de „îndoieli întemeiate” cu privire la originea mărfurilor, este precizat
destinatarul, textul având relevan ță pentru SEE.
3.3.3.4. Declarațiile interinstituționale
Declara țiile interinstitu ționale reprezintă a corduri interinstitu ționale
încheiat e între Consiliu, Comisie și Parlamentul European asupra unor subiecte cu
semnificație constituțională, cum ar fi subsidiaritatea, transparența și drepturile de
participare. Astfel de acorduri stau la baza unui act normativ, cum ar fi Acordul
interinstitu țional din 1993 privind subsidiaritatea sau Declarația interinstituțională
din 1993 privind democrația, transparența și subsidiaritatea. Acordurile fac parte
din legislația secundară a Uniunii Europene reprezentând “rezultatul unui acord de
voință între U E și o țară terță sau al unui acord de cooperare între instituțiile

106 europene .”207 Acordurile generează drepturi și obligații. Prin acorduri se înțelege
rezultatul unui ac t de voință încheiat între instituțiile europene sau între acestea și o
parte terță. Tratatele fondatoare men ționează două feluri de acorduri – interna ționale
și interinstitu ționale.
Conform Art.216 din Tratatul privind func ționarea UE, Uniunea poate
încheia acorduri cu una sau mai multe țări ter țe în cazul în care se prevede astfel în
tratat e sau acordul este necesar pentru “realizarea, în cadrul politicilor Uniunii, a
unuia dintre obi ectivele stabilite prin tratate. Acestea pot influența normele
comune ori pot modifica d omeniul de aplicare a acestora. Acordurile internaționale
au o valoare juridică superioară în raport cu actele unilaterale ale legislației
secundare.
Acordurile interinstituționale, intrate în vigoare după Tratatul de la
Lisabona, sunt încheiate între instituțiile europene pentru a organiza și facilita
cooperarea între instit uții. Acordurile interinstituționale pot lua, de exemplu, forma
unor coduri de conduită, linii directoare sau declarații, putând avea caracter
obligatoriu, dacă păr țile implicate î și asumă această obligativitate.

3.3.4. Studiu de caz bilingv

O parte practică a studiului prezent vizează abordarea terminologiei
standardizate specifice legisla ției comunitare care vizează domeniul poli ției de
frontieră având două tipuri de surse: termeni extra și prin analiza documentelor
comunitare care vizează activitatea p oliției de frontieră, termeni colecta ți în urma
listelor de termeni relevan ți pentru categoria respectivă, ob ținuți de la poli țiști de
frontieră care au completat un chestionar. După colectarea termenilor am aplicat
metode calitative de selec ție a termenil or prototipici din categoriile de termeni din
domeniul legisla ției comunitare .
3.3.4.1.Argumente pe baza termenilor extra și din documente comunitare
În vederea analizei practice a terminologiei specifice domeniului
specializat al poliției de frontieră, ce rcetarea a debutat cu analiza documentelor de
poliție de frontieră din care am extras termeni specializați. (vezi anexa 3). Studiind
mai multe documente care fac parte din Acquis -ul Schengen, am remarcat repetiția
termenilor specializați și a unor trăsătu ri unitare pentru fiecare tip de document
studiat.
După listarea și clasificarea termenilor pe domenii și subdomenii,
cercetarea a continuat cu exemplificarea acestor trăsături comune.
Analiza eurojargonului în contextul legislației comunitare și a traduc erilor
documentelor care fac parte din acquis -ul comunitar vizează unele constrângeri
formale. Astfel regulamenul (C E) Nr. 562/2006 al Parlamentului european și al
Consiliului din 15 martie 2006 privind crearea unui Cod Comunitar vizând regulile
ce stau la baza liberei circulații a persoanelor, așa -numitul Cod al Frontierelor
Schengen prezintă aceste constrângeri formale și de conținut terminologic specifice
oricărui regulament.

207 http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/decisionmaking_process/ai0035_ro.htm

107 Regulamentul, ca măsură normativă abstractă , nu se adresează unui anumit
grup de persoane. Acesta este un text legislativ public, iar în cazul de față se aplică
tuturor persoanelor care trec frontierele interne sau externe ale unui stat membru al
Uniunii Europene. În plus, regulamentul reprezintă p rincipala sursă a dreptului
secundar, deoarece permite autorităților comunitare să impună obligații și să creeze
drepturi cetățenilor statelor fără aprobarea guvernelor naționale. În plus, analiza
eurojargonului în contextul legislației comunitare și a tra ducerilor documentelor
care fac parte din acquis -ul comunitar prezintă unele standarde formale. Astfel,
regulamentul analizat păstrează formatul, dar și formulările documentului original.
Se păstrează formula introducti vă care începe cu un rând scris cu majuscule, după
care se pune virgulă. Formula introductivă constă în numele instituției care a emis
regulamentul “EN THE EUROPEAN PARLIAMENT AND THE COUNCIL OF
THE EUROPEAN UNION,/ RO PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL
UNIUNII EURO PENE.” Documentul tradus trebuie să corespundă formal cu
textul sursă pentru ca la o eventuală vizualizare în paralel să se identifice foarte
ușor termenii în variantele de text în două limbi diferite.
De asemenea, se poate remarca organizarea ie rarhică a textului și a
diverselor sale subdiviziuni. Tot în cadrul factorilor formali trebuie menționată
existența unor scheme specifice de organizare textuală, care, prin grafica textului
împărțit pe articole, contribuie la asigurarea coeziunii și coeren ței textului.
Principalele elemente structurale ale actelor comunitare sunt: titlul, preambulul,
care cuprinde for mula introductivă, referirile, considerentele și partea dispozitivă,
care cuprinde dispozițiile generale, dispozițiile de fond, dispozițiile t ranzitorii,
dispozițiile diverse și dispozițiile finale.
Regulamentul analizat prezintă o structură bine organizată debutând cu
titlul, referiri, considerente, continuând cu cele 40 de articole, fiecare având un titlu
specific mai general și 8 anexe. Cele 40 de articole prezintă obiectul și principiile
codului de trecere a frontierelor, continuă cu definiții ale termenilor de poliție de
frontieră, cât și domeniul de aplicare a Codului Schengen, principiile trecerii
frontierelor externe și condițiile de intr are. Anexele conțin documentele
justificative pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de intrare, înregistrarea
informațiilor, modelele de panouri care apar pe diferite culoare ale punctelor de
trecere a frontierei, aplicarea ștampilelor, procedurile p rivind refuzul intrării la
frontieră, modelul uniform de formular pentru refuzul intrării la frontieră,
dispozițiile speciale privind diferitele tipuri de frontiere și mijloacele de transport
utilizate pentru trecerea frontierelor externe ale statelor memb re, dispoziții speciale
pentru anumite categorii de persoane. Se poate remarca faptul că Anexa 8 nu are
un titlu specific spre deosebire de celelalte anexe, care sunt foarte bine organizate
fiecare având un titlu individual, chiar dacă există mai multe păr ți în cadrul
aceleiași anexe.
Regulamentul a fost adoptat prin procedura legislativă obișnuită –co-
decizia , fiind semnat de președintele PE și de președintele consiliului Uniunii
Europene. Acest instrument legislativ este datat, ceea ce es te necesar pentru
autentificare, permițând verificarea competenței autorității care l -a emis.

108 Regulamentul a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene adică
Official Journal of the European Union, denumire ulterioară Tratatului de la Nisa.
Elem entele care fac mai ușor de găsit actele comunitare sunt numărul CELEX
32006R0562 care conține litera R, specifică pentru orice regulament publicat în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, titlul în engleză REGULATION (EC) No
562/2006 OF THE EUROPEAN PARLI AMENT AND OF THE COUNCIL și în
română REGULAMENTUL (CE) NR. 562/2006 AL PARLAMENTULUI
EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI, informațiile privind publicarea prin utilizarea
codului JO pentru a desemna Jurnalul Oficial urmat de litera L 105, număr identic
atât în vari anta originală, cât și în textul tradus, informații frecvente cuprinse în
titlu “establishing a Community Code on the rules governing the movement of
persons across borders (Schengen Borders Code) ”, adică „de instituire a unui Cod
comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul
Frontierelor Schengen) ” numărul paginii la care se găsește actul, locul adoptării
„Adoptat la Strasbourg, 15 martie 2006, ” semnăturile pentru Parlamentul European
și pentru Consiliu.
Referirile prezintă temeiul juridic al actului și enumeră actele procedurale
premergătoare “Having regard to the Treaty establishing the European
Community, and in particular Articles 62(1) and (2)(a) thereof .208” În engleză,
referirile încep întotdeauna cu str uctura “Having regard to” tradusă standardizat
prin „având în vedere”. Regulamentul continuă cu expunerea de motive pentru care
a fost adoptat respectivul act comunitar . De asemenea motivele se referă la
măsurile cerute de tratate și tre buie să exprime clar și fără echivoc raționamentul
folosit de autoritatea UE care a adoptat măsura respectivă. Motivele sunt
întotdeauna introduse în engleză de termenul “Whereas” , iar în română de
„întrucât”:
Whereas: (1) The adoption of measures under Article 62(1) of the Treaty with a view to ensuring
the absence of any controls on persons crossing internal borders forms part of the Union’s
objective of establishing an area without internal borders in which the free movement of persons is
ensured, as s et out in Article 14 of the Treaty.

Întrucât : (1) Adoptarea de măsuri în temeiul articolului 62 punctul 1 din tratat în vederea asigurării
absenței oricărui control asupra persoanelor la trecerea frontierelor interne este un element
constitutiv al obiectivului Uniunii, enunțat la articolul 14 din trat at, de creare a unui spațiu fără
frontiere interne, în care libera circulație a persoanelor este asigurată.
În finalul preambulului, formula introductivă se continuă cu un alt rând
scris cu majuscule atât în document ul original, cât și în traducere: HAVE
ADOPTED THIS REGULATION .209
Termenul de adoptare a actului comunitar este menționat la sfârșitul
regulamentului, printr -o formulare standard :
“This Regulation shall enter into force on 13 October 2006. However, Article 34 shall enter into
force on the day after its publication in the Official Journal of the European Union. ”
„Prezentul regulament intră în vigoare la 13 octombrie 2006. Cu toate acestea, articolul 34 intră în
vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. ”

208 având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 62 punctul 1 și punctul 2 litera
(a).
209 ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT.

109 Locul și data adoptării actului comunitar sunt menționate în formula finală:
“Done at Strasbourg, 15 March 2006. ” / „Adoptat la Strasbourg, 15 martie 2006. ”
Regul amentul este adresat tuturor statelor membre fiind publicat în
secțiunea L a Jurnalului Oficial. În plus apariția regulamentului trebuie notificată
părților interesate în limba oficială a statului membru, dovadă a multilingvismului,
așa cum am arătat anterior.
“This Regulation shall be binding in its entirety and directly applicable in the Member States in
accordance with the Treaty establishing the European Community. ”
„Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele
membre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.
În spațiul cultural anglofon se remarcă tendința de simplificare a textului
juridic în vederea asigurării clarității și accesibilității textului de lege care se
adresează publicului larg, deci unor receptori nespecialiști. Aceeași tendință pare
să se uniformizeze la nivelul traducerii standardizate. Totuși limbajul juridic
păstrează unele conjucții de etimologie latină, exemplificate in textul sur să prin
“thereof”, tradus prin “în acest sens”. In acest caz nu se respectă traducerea
standardizată “în special” sau “cu privire la asta”, propusă în “Ghidul stilistic de
traducere în limba română pentru uzul traducătorilor acquis -ului comunitar .”210 Un
principiu de bază în traducerea textelor comunitare este fidelitatea față de textul
sursă, evitându -se interpretările. Așadar, traducătorul unui document european
trebuie să fie atent să respecte toate formulările standard și structura impusă de
„Ghidul stilistic de traducere în limba română pentru uzul traducătorilor acquis –
ului comunitar .” Regulamentul vizează o anumită temă, de unde și termenii
specializați din acel domeniu: “the definition of common rules on the moveme nt of
persons across borders” pentru „definirea de norme comune”, “the establishment of
a common corpus” pentru „instituirea unui corpus comun”, “consolidation and and
development of the acquis” pentru „consolidarea și dezvoltarea acquis -ului” și
sintagme s pecifice: „acorduri bilaterale”, „dispoziții speciale”, „executarea
mandatului”.
Ghidului stilistic de traducere în limba română pentru uzul traducătorilor
acquis -ului comunitar contribuie la asigurarea unei traduceri exacte, unificate
stilistic și terminologic.
Institutul European din România a coordonat traducerea în limba română a
acquis -ului comunitar adoptat până la 1 ianuarie 2007, la momentul aderării
României la Uniunea Europeană, limba română devenind una din lim bile oficiale
ale acesteia. Chiar dacă responsabilitatea traducerii acquis -ului adoptat după 1
ianuarie 2007 revine instituțiilor comunitare, ghidul reprezintă un instrument de
bază atât în traducere, cât și pentru un studiu al traducerilor.
Analizând trad ucerea regulamentului se poate remarca utilizarea viitorul cu
valoare imperativă“ is to be flanked by other measures”, tradus prin „trebuie să fie
însoțită de alte măsuri”.
Timpul cel mai frecvent utilizat în regulament este prezentul cu valoare
generic ă “neither calls into question nor affects the rights of free movement

210 http://publications.europa.eu/code/r o/ro-000100.htm Ghidul stilistic

110 enjoyed by Union citizens .”211 La nivel gramatical, în partea dispozitivă a
regulamentului, în engleză se folosește verbul modal “shall”, care dovedește
caracterul obligatoriu al actulu i. În română, acesta este redat prin timpul prezent
pentru a arăta caracterul general al dispozițiilor și prin utilizarea formelor
impersonale: „se aplică”.
Alte particularități ale textului de lege sunt inventarierea tuturor situațiilor
prototipice prin serii enumerative exhaustive și prin utilizarea unor structuri lungi,
cumulative:
Member States shall notify the Commission of:(a) the list of residence permits; (b) the list of their
border crossing points;(c) the reference amounts required for the cro ssing of their external borders
fixed annually by the national authorities; (d) the list of national services responsible for border
control;(e) the specimen of model cards issued by Foreign Ministries.212
Se poate remarca și gradul mare de stereotipizare p rin formulele
prefabricate la nivelul propoziției „hotărând în conformitate cu procedurile”.
În plus, deși traducerea textului juridic permite puțină libertate
traducătorului, consider că și legislația comunitară tradusă standardizat la nivelul
direcțiilor de traduceri din cadrul Consiliului European ar putea prezenta unele
dificultăți de echivalare terminologică, permițând îmbunătățiri. Astfel structura
“regular ferry connection” tradus în limba română prin „legături regulate prin nave
de feribot” ar pu tea fi înlocuită prin „legături frecvente ,” evitându -se calcul
lingvistic. De asemenea , exprimarea explicită “persons for whom an alert has been
issued for the purposes of refusing entry” este tradusă printr -o sintagmă neologică
implicită „persoană sem nalată ca inadmisibilă .” De asemenea, considerăm că
supratraducerea este de evitat : “in areas designated for that purpose” redată în
limba română prin „în locurile special amenajate în acest scop.”
Tot articolul 2 cu definiții ale termenilor de poliție de frontieră prezintă o
topică inversată pentru limba română, „în vederea împiedicării persoanelor să se
sustragă de la verificările la frontieră213” enun ț care ar putea fi reorganizat în „ca
să împiedice sustragerea verificărilor la frontiere .”
Traducerea pr in calc ar fi putut fi evitată în următorul exemplu “However,
if circumstances so require, persons may be requested to alight from their
vehicles”214
De asemenea elipsele din traducerea în română prezintă ambiguități putând
ridica probleme la înțelegerea t extului : „numele polițistului de frontieră
responsabil local cu privire la verificările la frontiere și numele celorlalți agenți din
fiecare echipă .”215 Am remarcat de asemenea copierea structurii sintaxice din
limba engleză în limba română prin traducerea cu diateza pasivă în loc de o
structură impersonală în limba română: „Adoptarea de măsuri în temeiul articolului

211 „nu pune în discuție și nu aduce atingere drepturilor în materie de liberă circulație”
212 „Comisiei i se comunică de către statele membre: (a) lista permiselor de ședere; (b) lista punctelor lor de trecere a
frontierei; ( c) sumele de referință necesare pentru trecerea frontierelor lor externe, care se stabilesc anual de către
autoritățile naționale; (d) lista serviciilor naționale responsabile pentru controlul frontierelor; (e) modelele de
permise eliberate de ministerele afacerilor externe”
213 “in order to prevent persons from circumventing border checks”
214 „Cu toate acestea, în cazul în care circumstanțele o impun, acestor persoane li se poate solicita să coboare din
autoturism.”
215 the names of the border guard responsib le locally for border checks and of the other officers in each team;

111 62 punctul 1 din tratat în vederea asigurării absenței oricărui control asupra
persoanelor la trecerea frontierelor interne este un element con stitutiv al
obiectivului Uniunii, enunțat la articolul 14 din tratat, de creare a unui spațiu fără
frontiere interne, în care libera circulație a persoanelor este asigurată. ”216
O altă trăsătură a limbajului specializa t este utilizarea unități lor
terminologice complexe, termeni formați din mai multe unități lexicale. Textul de
lege folosește preponderent singularul generic pentru a demonstra că legea vizează
o aplicare generală. Limba engleză nu suspendă însă opoziția n umăr, astfel încât
structura “persons for whom an alert has been issued” este tradusă prin modulația
„persoana semnalată ca inadmisibilă.” Articolul 2 al legii prezintă definiții ai unor
termeni specifici terminologiei limbajului juridic din domeniul comun itar, cu sferă
de aplicativitate în activitatea poliției de frontieră. În acest caz și limba engleză
folosește singularul pentru a defini un concept generic “border guard means any
public official assigned to a border crossing point or al ong the border”.
Diateza pasivă contribuie la impersonalizarea textului de lege „este
definită”, „a fost inclus”, a conjunctivului pasiv „să fie efe ctuate”, a infinitivului
pasiv „a fi suspendată”.
Aspectul performativ, prescriptiv, de reglementare a comp ortamentului
polițistului de frontieră este redat prin modul conjunctiv alăturat unor verbe care
arată obligația: „trebuie să fie însoțită”, „ar trebui să reflecte”, „ar trebui să
contribuie”, „ar trebui să fie efectuate”, „să fie proporțional cu”.
La niv el morfologic textul juridic abundă în substantive postinfinitivale:
„consolidarea și dezvoltarea acquis -ului comunitar , gestionarea frontierelor
externe, definirea de norme comune.”
Respectarea strictă a structurii și a regulilor stilist ice răspunde nevoii de
uniformizare a textului comunitar redat în limbile UE.
Articolele de lege alese demonstrează trăsăturile definitorii limbajului
juridic comunitar , atât în forma lor asertivă cu valoare normativă, exemplificată în
Articolul II, cât și în forma prescriptivă, imperativă -clar exprimată în Anexa II și
VI.
3.3.4.2. Argumente pe baza termenilor colecta ți în urma administrării
chestionarului
Partea practică a studiului a implicat etapa colectării termenilor (vezi
anexa) prin studiul documentelor de referin ță pentru legisla ția comunitară în
domeniul poli ției de frontieră Regulamentul (CE) NR. 810/2009 al Parlamentului
European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui cod comunitar
de vize intitulat Codul de vize, varianta în engleză a acestuia Regulation (EC) no.
810/2009 of the European Parliament and of the Council, Regulament (CE) nr.
562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind
crearea unui cod comu nitar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulații a
persoanelor peste frontiere (Codul frontierelor Schengen) și varianta în engleză a

216 “The adoption of measures under Article 62(1) of the Treaty with a view to ensuring the absence of any controls
on persons crossing internal borders forms part of the Union’s objective of establishing an area without internal
borders in which the free movement of persons is ensured, as set out in Article 14 of the Treaty.”

112 acestuia, „Strategia națională privind aderarea la spațiul Schengen ,”217 „Planul de
Acțiune Schengen”218, „Acordul S chengen ”219, „Convenția de implementare a
Acordului Schengen”220, „Catalogul Schengen ,”221 „Manualul Schengen ,”222
„Codul Frontierelor Schengen”223 , „Strategia Nationala de Management Integrat a
Frontierei de Stat a Romaniei .”224 Am select at termenii specializa ți conform
criteriului frecven ței.
În vederea stabilirii categoriilor domeniului de termen i comunitari specifici
poliției de frontieră am clasificat termenii ob ținând următoarele subdomenii sau
taxonomii conform criteriului semantic: dotare, acquis Schengen, documente,
persoane implicate, institu ții, sarcini, tipuri de frontieră, mijloace de tr ansport.
Am întocmit liste bilingve de termeni, găsind echivalen ții în limba engleză
fie în legisla ția bilingvă Eurlex, fie în texte de specialitate. Ulterior am diseminat
lista de termeni, primind observa țiile speciali știlor din domeniul poli ției de
frontieră.
Pentru a putea stabili termenii prototipici, am selectat din cadrul acestor
categorii, două care mi s -au părut relevante pentru această direc ție a studiului și
anume termenii care să descrie legisla ția comunitară din domeniul poli ției de
frontieră și termenii care să descrie documente comunitare .
Am realizat un chestionar dispunând termenii bilingvi pe două coloane.
Eșantionul meu de subiec ți a fost format din cincisprezece poli țiști de frontieră pe
care i -am rugat să bifeze în căsu țele corespunzătoa re termenii pe care -i folosesc în
activitatea lor. E șantionul a fost format din zece ofi țeri de poli ție de frontieră și
cinci agen ți. Ace știa își desfă șoară activitatea în cadrul IGPF având func ții diverse:
șef serviciu infrastructură, șef punct de trecere frontieră, șef tură, ofi țer specialist
UMP, ofi țer specialist la Direc ția de combatere a migra ției ilegale și a
infrac ționalității transfrontaliere, agent PPF „Henri Coandă ”. Grupa de vârsta nu
schimbă foarte mult rezultatele, deoarece subiec ții se încadr ează în grupa de vârsta
25-35 ani. Se poate remarca în schimb o variabilitate a datelor în func ție de postul
ocupat. Astfel ofi țerii cu func ții de conducere folosesc terminologia specializată
mai frecvent și mai diversificat.
Termenii prototipici categorii lor analizate conform criteriului aplicativită ții
sunt cei din Anexa 5 . Ace știa sunt termenii care reprezintă cel mai bine categoria

217 HG 1314/2007 pentru aprobarea Strategiei naționale privind aderarea la spațiul Schengen
218 http://www.europeana.ro/ schengen/Planul%20de%20Actiune%20Schengen%202009.htm
219 Acordul din 14 iunie 1985 între guvernele statelor uniunii economice Benelux, al Republicii Federale Germania
și al Republicii Franceze privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune, încheiat la Schengen, la
14 iunie 1985
220 Convenția de implementare a Acordului din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor din Uniunea Economică
Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la
frontierele comune – Convenția Schengen (JO L 239, 22.09.2000, p. 19 -62)
221 http://www.schengen.mira.gov.ro/Documente/utile/catutil/catalog%20cooperare%20politieneasca.pdf
222 http://www.ijpfiasi.ro/schengen/manualul_schengen/manualul_schengen.pdf
223 Regulamentul Nr. 562/2006 din data de 15 martie 2006 a Parlamentului și Consiliului European, de înființare a
unui Cod Comunitar cu privire la regulile care guvernează circulația persoanelor dincolo peste frontiere (Codul
Frontierelor Schengen), J.O. L 105, 13.4.2006
224 HOTARÂRE nr. 324 din 28 martie 2007 pentru aprobarea Strategiei nationale de management integrat al
frontierei de stat a României in perioada 2007 -2010, http://www.europeana.ro/schengen/Strategia%20Nationala%
20de%20Management%20Integrat%20a%20Frontierei %20de%20Stat%20a%20Romaniei.htm

113 respectivă. După compara ția rezultatele am remarcat că unii termeni standardiza ți
de poli ție de frontieră sunt mai pu țin ut ilizați, datorită specializării foarte mari.
Este cazul termenilor care denumesc modurile de falsificare a documentelor
„ștanțare folie de protec ție”, „folie aplicată prin coasere”, „zonă de citire optică”,
„culoare generală suport”, „strat de suprafa ță”, „intaglio inexistent”, „intaglio
imitat prin diferite tehnici de imprimare”, „intaglio imitat cu imprimantă/copiator
laser intaglio imitat prin serigrafie”. Ace ști termeni ar putea constitui o categorie
aparte, foarte specializată, cunoscută doar de cei ca re lucrează în domeniul
controlului documentelor.
De asemenea, cu o excep ție, rezultatele chestionarului au arătat că în
general , cei care utilizează termenii specializați în limba română, cunosc termenii
echivalenți în limba engleză, de unde și dovada vi e a interesului pentru cooperarea
interna țională.

Concluzii
Originalitatea acestui capitol constă în corelarea instrumentelor de lucru
legislative și terminologice standardizate în domeniul comunitar al Poliției de
Frontieră. În acest capitol , studiul a avut ca principal obiectiv, prezentarea
profilului limbajului comunitar de poliție de frontieră în cadrul stilurilor
funcționale ale limbii literare, remarcând standardizarea acestuia atât la nivel de
conținut terminologic, cât și la nive l formal. Cercetarea a analizat standardele
instrumentelor legislative obligatorii și neobligatorii care sunt specifice fiecărui
instrument în parte în funcție de efectele vizate. Ulterior am analizat terminologia
specifică domeniului comunitar specializat din domeniul poliției de frontieră,
demonstrând trăsăturile relevante ale stilului și exemplificând prin argumente din
Codul frontierelor Schengen, analizat comparativ în varianta în limba română și
engleză. Studiul terminologic al legislației comunitare din domeniul poliției de
frontieră este susținut de partea practică de analiză a datelor obținute prin
chestionar și observația documentelor. După ce am identificat termeni i specializați
domeniului analizat , i-am grupat în arbori conceptuali încercând să -i organizez pe
categorii. În final, pentru a verifica ipotezele de debut am comparat termenii
respectivi cu termenii rezultați în urma administrării chestionarului. A cest demers
teoretic este validat prin rezultatele practice, iar analiza terminologică a re prezentat
o incursiune într -o zonă a cărei „frontiere” se limitează la domeniul comunitar
specializat poliției de frontieră .

114 CAPITOLUL IV – STANDARDIZAREA COMUNICĂRII
POLIȚIENEȘTI ÎN MISIUNI INTERNAȚIONALE

Studiul prezent se dorește a fi un instrument d e lucru în domeniul
polițienesc, propunând unele soluții de optimizare a comunicării internaționale
polițienești prin standardizare, utilă atât unei pregătiri temeinice în domeniul
limbilor străine, cât și cooperării transfrontaliere.
Comunicarea repre zintă o condiție definitorie a mediului internațional, iar
cunoașterea particularităților procesului de comunicare și a funcțiilor acestuia ajută
la înțelegerea evoluției mediului internațional contemporan. Specificitatea
comunicării în misiunile internați onale este dată de caracterul sistemic, unitar,
datorită normelor și regulilor stabilite. În ciuda tendinței de omogenizare a
comunicării internaționale există și elemente eterogene, care țin de trăsăturile
culturale și de civilizație distincte, existente la nivelul fiecărui participant la
misiune. Aceste particularități pot influența comunicarea, atât din punct de vedere
a trimiterii, cât și a decodării mesajului. Pentru a putea preveni diferite deformări
ale mesajului, organizațiile internaționale cu che mare universală încearcă să
impună reguli și standarde de comunicare, care să se aplice atât la nivel de formă,
procedură, cât și la nivel de conținut. Aceste norme și reguli devin obligatorii, în
măsura în care statele sunt de ac ord să le respecte .
Dome niul misiunilor internaționale s -a dovedit a fi o oportunitate de carieră
pentru mulți ofițeri români. Studiind acest domeniu, ne-am informat despre tipurile
de misiuni internaționale, apoi am prezentat acele misiuni pe care ofițerii români le
pot accesa, am analizat limbajul specific misiunilor internaționale și în final am
constatat nevoile de pregătire profesională în domeniul limbilor străine pentru
participarea la misiuni internaționale. Acest demers va fi continuat în capitolul
următor prin propuner ea unor sugestii de implementare a unor standarde comune,
capabile să înzestreze viitorii ofițeri de poliție cu competențele necesare colaborării
internaționale viitoare. Rezultatele analizei acestor coordonate sunt prezentate
sistematizat în cadrul anexel or.
Interdisciplinaritatea constă în analiza complexă a fenomenului
standardizării comunicării din perspectiva procedurilor impuse în misiune, în
munca operativă, a legislației în vigoare, a terminologiei specifice acestui limbaj de
misiune și nu în ultimu l rând în abordarea metodică și didactică.
Studiul prezintă particularitățile comunicării polițienești în misiuni
internaționale. Trăsătura definitorie a acestui tip de comunicare vizibilă în diferite
stadii de evoluție este standardizarea, realizată pri ntr-un proces de unificare în
plan terminologic. Înțelegerea acestui fenomen răspunde nevoilor de pregătire
pentru accesarea misiunilor internaționale și de cooperare polițienească.
Cercetarea nu este un studiu eminamente terminologic care să aibă ca uni c scop
realizarea unui glosar de termeni, ci se vrea un ghid de lucru util pentru ofițerul de
poliție care se informează mai întâi despre misiuni și comunicarea în mediul

115 internațional și ulterior despre pregătirea necesară pentru participarea la misiuni ș i
etapele pe care le are de parcurs. De aceea glosarul de termeni de la Anexa 17 nu
este ordonat alfabetic, ci în funcție de misiuni pentru a -i facilita candidatului
accesul la termenii utili pentru o comunicare specializată într -o misiune anume.
Glosarul nu prezintă aceiași termeni în engleză, franceză și română, deoarece unii
termeni sunt folosiți doar în unele misiuni , unde limba de lucru este engleza. Fără
pretențiile unei abordări exhaustive, glosarul dorește să răspundă criteriului
eficienței și al a ccesibilității, prezentând termenii specifici misiunilor internaționale
cu utilizare universală, indiferent de misiune, și ulterior termenii specifici unor
misiuni anume. Cei interesați pot înțelege ce misiune li s -ar potrivi și la ce misiune
ar avea acces conform pregătirii și experienței de lucru.
De asemenea , lucrarea vizează eficientizarea comunicării internaționale în
misiuni, condiție sine -qua-non a unei bune cooperări internaționale. Astfel ,
polițistul detașat ar putea ști să evite unii termeni disc riminatorii și să folosească
abrevierile și codurile specifice misiunii. În acest sens , considerăm utile exemplele
din anexe care prezintă experiența altor polițiști detașați în diverse misiuni,
problemele de comunicare întâmpinate de aceștia, soluțiile pe care le -au găsit.
Subiecții intervievați au fost rugați să vorbească și despre pregătirea temeinică în
vederea participării la misiuni internaționale și formarea unor abilități de
comunicare în acest sens. Considerăm că abilitățile necesare comunicării în limbă
străină în cadrul misiunilor internaționale pot fi dezvoltate încă din timpul
pregătirii inițiale la Academia de Poliție, prin implementarea unor standarde
comune, atât în documentele de învățământ, cât și în testare, evaluare și în final
achiziție.
Am demarat cerecetarea comunicării polițienești în misiuni internaționale
prin studiul documentelor, prin analiza termenilor specializați și selecția acestora
pe baza criteriului frecvenței, monoreferențialității și a formării sintagmelor
specializate.
Tema standardizării comunicării internaționale polițienești în misiuni
internaționale este relevantă din perspectiva cooperării internaționale în domeniul
vizat prin participarea la aceste misiuni. În plus , studiul se poate dovedi util pentru
profesorii c are pregătesc viitori participanți la misiuni internaționale, pentru
lingviști care studiază evoluția limbajelor de specialitate, pentru traducătorii care
au nevoie de de instrumente de lucru specializate cum sunt glosarele.
Obiectivele pe care vreau să le ating în această direcție de cercetare vizează
demonstrarea standardizării comunicării în contextul misiunilor internaționale prin
abordarea trăsăturilor definitorii specifice acestora în funcție de perioada de timp, a
forului organizator, a mandatului. M ediul internațional al misiunilor Organizației
Națiunilor Unite (ONU), Uniunii Europene (UE), Organizației pentru Securitate și
Cooperare în Europa (OSCE), Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperarii
Operaționale la Frontierele Externe ale Statelor Mem bre ale Uniunii Europene
(FRONTEX) impune niște standarde comune în comunicarea zilnică, fără de care
operațiunile comune nu s -ar putea desfășura eficient, luând în calcul punctul de
plecare, educația, cultura și sistemul juridic diferite.

116 Următorul obie ctiv de atins este exemplificarea standardizării în
comunicarea internațională polițienească, fie ea oficială sau colocvială, scrisă sau
orală, cu trăsăturile specifice limbajului polițienesc specializat de misiune prin
utilizarea termenilor strict special izați, dar și a celor de confluență cu limbajul
juridic, administrativ și militar, utilizarea de construcții și sintagme fixe, a
codurilor și abrevierilor, a eufemismelor și a termenilor corecți din punct de vedere
politic. Acest obiectiv vine în ajutor ce lui care vrea să cunoască procedurile
standard de comunicare și să se pregătească.
Al treilea obiectiv pe care ni -l propunem în acest studiu este eficientizarea
procesului de comunicare în misiunile internaționale prin realizarea unor standarde
în domeniul pregătirii profesionale polițienești, care să uniformizeze nivelul de
cunoștințe necesar participării la misiuni, procedurile standard de evaluare a
competențelor de comunicare, de selecție a participanților, cât și de evaluare a
nivelului de comunicare d upă misiune. Utilitatea unor standarde comune în
pregătirea polițienească este dovedită prin argumente de ordin teoretic și prin
exemple de bune practici cum este cazul primului curriculum comun implementat
în planul de învățământ al mai multor instituții de pregătire de poliție din statele
membre UE. Acest curriculum comun de bază pentru pregătirea autorităților de
frontieră în Uniunea Europeană facilitează o pregătire armonizată și în domeniul
limbilor străine. Pregătirea standardizată în cadrul instituț iilor de învățământ își
dovedește ulterior utilitatea în cadrul operațiunilor comune.
Se acordă un interes crescut stabilirii unor standarde de limbă care să
transceadă diferențele regionale și să garanteze inteligibilitatea între ofițerii de
poliție veniț i din diferite colțuri ale lumii. Studiul prezent analizează standardizarea
comunicării în misiunile internaționale ONU, unde se redactează destule
documente în franceză sau spaniolă în funcție de misiune, deși limba principală de
lucru este engleza, iar l imbi oficiale sunt și araba, chineza și rusa. Studiul
abordează și misiunile UE unde din nou limba principală de lucru este engleza, iar
cea de -a doua este franceza. În cadrul misiunilor FRONTEX doar engleza este
limbă de lucru, iar în ceea ce privește mi siunile OSCE , limba engleză primează din
nou. În schimb ofițerii de legătură și atașații de interne trebuie să cunoască limba
țării unde sunt delegați.
Standardizarea comunicării polițienești în misiunile internaționale este un
domeniu de interes la nivel mondial, deoarece forurile organizatoare sunt
supranaționale, iar participanții au nevoie de un standard comun de comunicare și
procedură pentru a funcționa optim.
Direcțiile de cercetare susțin tema prin prezentarea rezultatelor cercetării,
interpretarea datelor obținute prin metodele de cercetare științifică utilizate:
ancheta prin interviu și chestionar, observația și analiz a documentelor .
Limbajul de specialitate este abordat sincronic, analiza vizând secolul XX
și începutul secolului XXI, când standar dizarea devine un fenomen reprezentativ,
iar contextul misiunilor internaționale se diversifică. Această diversificare a
tipologiei, a organizațiilor sub egida cărora se desfășoară, a mandatului lor se
reflectă în schimbările lexicale și de sens. Schimbări le geopolitice survenite în

117 mediul internațional pot fi corelate cu schimbările suferite de limbile naționale.
Impactul globalizării actuale este și mai puternic în limba de lucru a misiunii, care
evoluează în strânsă legătură cu mutațiile istorico -sociale . Standardizarea
comunicării în misiunile internaționale nu implică un limbaj perfect uniform.
Există grade diferite de standardizare conform stilului, registrului, formei scrise
sau vorbite și funcției de comunicare. În analiza standardizării comunicării
polițienești în misiuni internaționale am plecat de la premisa existenței unui limbaj
specializat de poliție, teză dovedită anterior225 și am analizat limbajul de misiune
ca pe un limbaj specializat ce se subordonează limbajului polițienesc și are
trăsături distincte.
Pentru analiza termenilor specifici limbajului polițienesc de misiune am
plecat de la selectarea unui corpus de termeni, din două categorii de surse majore
indirecte reprezentate prin documentele oficiale scrise, atât de specialitate, cât și
lingvistice: manuale, ghiduri, regulamente, proceduri standard, articole de
specialitate din surse de încredere, dicționare generale și specializate și surse
directe: răspunsurile date de subiecți în timpul interviului ș i chestionarului vezi
anexele (8, 9, 10 și 11 ). Am identificat aproape 500 de termeni atât în limba
engleză, cât și în limba franceză, termeni simpli și compuși, sintagme, abrevieri
care apar în glosarul din Anexa 17.
Ipoteza principală a capitolului vizează existența standardizării în
comunica rea polițienească în contextul misiunilor internaționale.
Subcapitolul 4.1 prezintă abordarea integrată a comunicării standardizate în
misiunile internaționale, evoluția acesteia în timp, specificitatea în funcție de forul
organizator și de mandatul fiecă reia. Astfel, deși fiecare misiune are
particularitățile ei, totuși putem identifica un numitor comun în nevoia de
standarde în comunicare și proceduri. Studiul prezent a încercat să stabilească
punctele de reper comune , dar și diferențele între misiuni. D eși prezentarea
misiunilor nu este exhaustivă, ne -am oprit asupra câtorva misiuni care să fie
reprezentative pentru domeniul analizat, astfel încât viitorii candidați la misiunile
prezentate să aibă o idee clară asupra scopului, desfășurării și mandatului unei
operațiuni de menținere a păcii ONU, misiunilor UE, OSCE, NATO sau
FRONTEX . În plus , considerăm că acest domeniu suferă o dinamică mare care
reflectă cel mai bine instabilitatea și mutațiile de putere.
În subcapitolul 4.2. urmărim subipoteza că dacă u na din trăsăturile
comunicării polițienești în misiunile internaționale este standardizarea, atunci
limbajul specific abundă d e termeni, sintagme și structuri fixe, monoreferențiale.
Se folosesc aceleași coduri și abrevieri , atât în comunicarea scrisă , cât și în cea
orală. Cel de -al doilea subcapitol debutează cu beneficiile standardizării
comunicării polițienești aducându -se argumente și exemple de diverse tipuri de
comunicare, începând cu cea din registrul oficial și terminând cu situații de
comunicare co locvială, colegială. Comunicarea polițienească este analizată din
punct de vedere al registrului oficial sau colocvial și din punct de vedere al formei

225 Ileana, Maria, CHERSAN, A social History of the English Police Vocabulary , Editura Sitech, Craiova, 2012, p p.
51-61.

118 scrise sau orale prin diversele sale instrumente. Comunicarea scrisă este
reprezentată prin trăsături s pecifice impuse de reguli clar menționate în ghiduri de
redactare a documentelor oficiale. Astfel , există reguli comune de redactare a
rapoartelor, notelor interne, scrisorilor oficiale, memorandumului sau norme de
comunicare orală prin instrumente ca mesa jul transmis radio, interviul sau ancheta.
Această direcție de cercetare implică de asemenea analiza detaliată a
comunicării la nivel terminologic. Se disting trei categorii de termeni cu trăsături
comune, dar și specifice față de lexicul comun și de alte lexicuri specializate.
Astfel există termeni strict specializați care denumesc gradele, piesele de
echipament, unele abrevieri specifice misiunilor, termeni de confluență,
interdisciplinari, ce se regăsesc și în alte limbaje specializate cum sunt limbajul
juridic, militar sau administrativ și termenii generali cu sens specializat, care se
remarcă prin frecvență și sunt identificați contextual. Standardizarea limbajului
reflectă nevoia de concizie a vocabularului polițienesc și este evidentă în utilizarea
acronimelor , inițialismelor și a codurilor. Comunicarea polițienească s -a îmbogățit
prin eponime nume de arme cum sunt colt sau laser și prin împrumuturi din alte
limbi. Vocabularul specializat a cunoscut schimbări care reflectă mutațiile sociale:
generaliz area, creată de răspândirea unor practici convenționalizate blackmail ,
specializarea, motivată de diversificarea activităților bribery , ameliorarea și
deprecierea sensului. Dacă secolul XX marchează începuturile misiunilor
internaționale, în prezent comuni carea este caracterizată prin specializare și
profesionalizare, vizibilă și în creșterea explozivă la nivelul vocabularului.
Abordarea din subcapitolul 4.3. susține ipoteza inițială, dovedind efectele
standardizării comunicării polițienești pe termen lung și scurt, premisele și
beneficiile comunicării standardizate reflectată în strategiile, politicile și
documentele didactice, în procesul de învățare, de pregătire, de formare. Acesta
trebuie să se alinieze la solicitările naționale și internaționale, înze strând polițistul
cu abilitățile necesare să identifice cauzele unor eventuale probleme de comunicare
și să găsească soluții pentru a le depăși. Standardizarea trebuie să se regăsească și
în metodele și mijloacele de evaluare a competențelor de comunicare polițienească,
care să răspundă nevoilor polițistului în misiuni, în metodele de selectare în
vederea participării la misiuni, în nevoia de recunoaștere și echivalare a
cunoștințelor de limbă străină specializată la nivel național, european și
internaționa l.
Propunem soluții de viitor care ar putea optimiza selectarea participanților
potriviți pentru misiuni internaționale printr -o departajare uniformă și obiectivă,
bazată pe competențe lingvistice.
Anexele conțin în trebările utilizate în cadrul interviulu i structurat în limba
română (vezi anexa 7) și în limba engleză pentru subiecții străini slovac și iranian,
răspunsurile la interviu transcrise și grupate după tipul de misiune, selecția în
limba străină, dacă aceasta a vizat doar limbajul specializat sau și cel general, dacă
testarea a fost relevantă pentru sarcinile următoare din cadrul misiunii. Subiecții au
mai fost întrebați cum s -au pregătit pentru acel test (vezi anexa 8), dacă pregătirea
inițială din cadrul Academiei de Poliție le -a facilitat accesu l la terminologia de

119 specialitate și i -a ajutat în pregătire, dacă au experiența unor cursuri de limbă
străină organizate de instituții naționale sau internaționale, dacă nivelul avut a fost
suficient pentru îndeplinirea sarcinilor avute în cadrul misiunii . Dacă răspunsul era
negativ, subiecții au fost rugați să sugereze modalități de recuperare (vezi anexa 9).
În plus ei au fost rugați să -și autoevalueze competențele de utilizare a structurilor
gramaticale corecte a limbajului specializat, a abilităților d e scriere, vorbire, citire
și audiere. (vezi anexa 9) O altă întrebare a interviului a fost să numească
problemele de comunicare întâmpinate în cadrul misiunii -dacă acestea au existat -și
căror cauze se datorează acestea și cum au fost soluționate. (vezi an exa 10)
Subiecții au mai fost întrebați dacă au participat la cursuri de pregătire în domeniile
limbajului operational de misiune, diversitatea și aprecierea interculturală, cursuri
de negociere, mediere, studii strategice și în ce limbă s -au ținut aceste cursuri.
Subiecții au mai precizat frecvența utilizării limbii străine și forma în care o
utilizau cel mai des. În plus , subiecții au fost rugați să compare nivelul de limbă
străină de la începutul misiunii și cel de la finalul misiunii și să facă niște
considerații legate de evoluția sau involuția abilităților de limbă străină după
misiune. (vezi anexa 10) Subiecții au mai fost rugați să precizeze dacă foloseau
aceleași structuri comunicative ca și colegii lor și să exemplifice aceste șabloane.
(vezi anex a 11) Anexa 12 prezintă alfabetul fonetic și exemple de codificare
folosite de forțele britanice, franceze, germane, italiene și spaniole. Următoarea
anexă prezintă exemple de coduri folosite în comunicarea radio în misiuni
internaționale și sensul lor în limba engleză, franceză și română (vezi anexa 13).
Varianta engleză s -a impus prin frecvența de utilizare și prin faptul că în cele mai
multe misiuni internaționale limba de lucru este engleza. Anexa 15 prezintă un
model de raport, scris în urma unui inter viu cu migranți ilegali . Anexa 16
precizează conținutul unui rapo rt de incident grav. Anexa 17 prezintă glosarul cu
termeni folosiți în diverse misiuni. Acesta debutează cu limba engleză și cu
termenii specializați domeniului misiunilor internaționale în g eneral, urmat de
termenii specifici misiunilor FRONTEX, UE, OTAN, OSCE și de termenii
specifici misiunilor ONU. În limba franceză glosarul prezintă termenii specializați
misiunilor internaționale în general, fiind urmați de cei specializați misiunilor de
colaborare cu Franța și cei specifici misiunilor ONU. Anexa 18 prezintă un tabel
cu abrevieri pentru gradele militare sau de poliție, pentru departamentele din cadrul
unei misiuni, pentru organizații partenere, arme și domenii de activitate. Aceste
categori i au impus utilizarea acronimelor, deoarece sunt folosite frecvent sau
titulaturile sunt prea lungi și s -a simțit nevoia de concizie și economie a
comunicării. Anexele care urmează prezintă grila de evaluare pentru comunicarea
scrisă și orală în cadrul pro belor de selecție a personalului care urmează să
participe la misiunile ONU (vezi anexa 20), descriptorii din cadrul comun
european de referință pentru limbi străine (CEF) (vezi anexa 2 1), adaptați
abilităților de comunicare scrisă și orală necesare poliți știlor care vor să -și cunoscă
nivelul de limbă străină specializată conform unor standarde internaționale.
Misiunile sunt clasificate în funcție de perioada de desfășurare, de
autoritatea organizatoare și de faza de intervenție și prezentate sub formă de arbori

120 conceptuali. De asemenea, schemele conceptuale sunt utile pentru prezentarea
termenilor în limba engleză, clasificați în funcție de subdomeniile: echipament,
atribuții, numele persoanei care le execută, organizare.
Subipoteza dezvoltată în acest cap itol este existența unor particularități
specifice comunicării polițienești în misiuni internaționale. Această subipoteză
demonstrează existența limbajului specializat polițienesc de misiune, care se
distinge de limbajul comun prin trăsături proprii. Se ad uc în acest sens argumente
terminologice, semantico -lexicale și pragmatice în sprijinul susținerii teoriei
existenței limbajul de misiune ca variantă a limbajului polițienesc.
Plecând de la ipoteza existenței unui limbaj specializat polițienesc de
misiune , cercetarea dovedește și că acest limbaj este unul standardizat. Acesta
presupune utilizarea consecventă și unică a unor termeni și structuri
convenționalizate.
Un motiv pentru care considerăm acest demers util este faptul că limbajul
polițienesc utilizat în misiuni internaționale reflectă schimbările din viața socială,
globalizarea.
Studiul debutează cu tipurile de comunicare identificate în diferite misiuni
în funcție de desfășurarea lor cronologică, forul organizator și mandat. Ulterior se
analizează termenii identificați în comunicarea din cadrul acestor misiuni prin
intermediul metodelor clasice de colectare a datelor. Se dovedește utilitatea
standardizării în pregătirea pentru participarea la misiuni internaționale și
verificarea uniformă a abilit ăților de comunicare pentru selecția candidaților
potriviți, premise ale unei comunicări polițienești eficiente în misiuni
internaționale.
Ca metodă de culegere a datelor am folosit ancheta prin inter viul
structurat, metodă transversală , deoarece analizea ză fenomenul standardizării la un
moment dat și este cantitativă , deoarece oferă rezultate cuantificabile. Ancheta ca
metodă de cercetare servește obiectivului de a dovedi o standardizare
terminologică în domeniul limbilor străine în contextul misiunilor internaționale,
cât și a cooperării în activitatea operativă. Atunci când am decis utilizarea anchetei
în vederea verificării ipotezei de plecare, am luat în calcul accesibilitatea studiului
și a abordării subiecților, termenul de debut și încheiere a cerc etării, dificultățile
din teren legate de administrarea anchetei, stabilirea subiecților care urmează a fi
intervieva ți, alcătuirea eșantionului. Dificultatea majoră pe care am depășit -o
printr -o bună organizare este găsirea subiecților disponibili din pun ct de vedere al
timpului și disponibilității de a răspunde întrebărilor interviului.
În ceea ce privește interviul acesta este definit ca o conversație față în față,
în care o persoană obține informații de la altă persoană.226 Am considerat această
metodă potrivită pentru a observa standardizarea comunicării polițienești în cazul
ofițerilor de poliție care au participat la misiuni diferite. Pe lângă interviurile
personale, am folosit de asemenea interviul telefonic sau cel online. Depășind
dificultățile lega te de accesul la cei care sunt incluși în eșantion, considerăm că

226 K, Norman, DENZIN, Handbook of qualitative research , 2000, apud. Lucian TRAȘĂ , Metode si tehnici de
cercetare in psihologie , p. 19.

121 interviul structurat poate fi standardizat, astfel încât să producă informații
comparabile și analizabile. Acesta permite o oarecare flexibilitate și posibilitatea
de a suplimenta o întrebar e cu una adițională în vederea obținerii de răspunsuri
specifice. Un alt avantaj al acestei tehnici de cercetare este colectarea unor
răspunsuri spontane și personale, fără intervenții din exterior. Am utilizat interviul
față în față în cadrul vizitelor de lucru pe care le -am stabilit cu polițiști de frontieră
care lucrează în cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră (IGPF),
polițiști care au participat la misiuni internaționale ONU sau EUPOL și interviul
telefonic cu polițiști străini sau cu polițiști români care se află în prezent detașați în
misiuni în străinătate. Am apelat și la unii operatori de interviu români, care au
administrat chestionarul respectiv colegilor lor de misiune. Aceștia au administrat
interviul conform unui ghid de inte rviu și ne-au trimis înregistrările. Studiul
prezent a vizat interviuri individuale și nu interviuri de grup, deoarece astfel s -au
putut analiza trăsăturile specifice comunicării și nu au existat influențe de grup.
O altă tehnică abordată în studiul prez ent, complementară interviului
individual este focus -grupul. Acesta implică o eșantionare a subiecților conform
unor criterii relevante specificității studiului. Deoarece focus grupul reprezintă o
tehnică de colectare a datelor prin studiul interacțiunii dintre membrii grupului,
am aplicat această tehnică în cadrul întâlnirii cu colegii de la Departamentul
Frontex din cadrul IGPF, studiind dialogul între membrii echipei, rugându -i să
discute despre structurile de limbă cele mai frecvent utiliza te, cei mai utili termeni
care i-au ajutat în comunicarea zilnică în timpul misiunilor, care au fost
dificultățile de limbaj întâmpinate și cum au fost acestea depășite. Dialogul în
cadrul focus -grupului a stabilit un climat favorabil între subiecți, funcția
moderato rului fiind de a înregistra datele și a asigura controlul asupra respectării
subiectului cercetării și a îndeplinirii obiectivelor de cercetat. Analiza comunicării
internaționale polițienești prin focus grup prezintă avantajul de a reliefa date
despre comu nicarea reală în mediul de lucru concret, de unde și gradul înalt de
validitate și promptitudine al rezultatele obținute.
O altă metodă științifică de colectare a datelor pe care am folosit -o este
studiul de caz, clasificat de domnul profesor Septimiu Chel cea ca metodă
calitativă longitudinală, deoarece permite analiza fenomenului standardizării în
evoluția sa.227 Am utilizat această tehnică în sprijinul subipotezei că standardizarea
terminologică conduce la o îmbunătățire a cooperării internaționale. Astfel studiul
prezintă trăsăturile comunicării unui subiect în timpul pregătirii pentru misiuni
internaționale, în timpul primei misiuni de colaborare, după misiunea din Franța,
urmând ca analiza să continue cu mostre de comunicare din misiunea ONU, în
timpul ac esteia și ulterior acesteia. Analiza acestui studiu de caz este incipientă,
rezultatele finale fiind prezentate într -un studiu viitor.
O altă metodă de culegere a datelor potrivită demersului prezent este
observația prin studiul documentelor . Aceasta se re găsește la intersecția dintre
cercetarea calitativă și cantitativă, permițând o interpretare comparativă a datelor.
Voi folosi această metodă mai ales în colectarea datelor pentru a studia

227 Septimiu, CHELCEA, Tehnici de cercetare sociologică , Comunicare.ro, București, 2001, p. 18 .

122 instrumentele de lucru standardizate în cadrul comunicării în misiu ni
internaționale. Deși este o metodă structurată nonparticipativă, analiza
documentelor a servit la verificarea ipotezei standardizării comunicării
internaționale polițienești.
Acest capitol demarează cu o prezentare a diferitelor tipuri de misiuni,
preze ntându -le trăsăturile caracteristice. Ulterior, coordonatele după care studiul
introduce misiunile sunt desfășurarea lor cronologică, începând cu prima misiune
și până în prezent, forurile sub egida cărora se desfășoară și mandatul lor.
Subcapitolul dedica t necesității standardizării comunicării în misiunile
internaționale face trecerea spre analiza tipurilor și a instr umentelor de comunicare.
Ne oprim asupra comunicării oficiale și a trăsăturilor care o disting de comunicarea
colocvială. Prezentăm ulterior trăsăturile comunicării scrise și a celei orale și a
instrumentelor de comunicare specifice pentru fiecare. Abordarea terminologică
servește aceluiași scop de a înțelege trăsăturile comunicării specializate în misiuni
internaționale și de a învăța utiliza rea corectă a termenilor domeniului, adică a
termenilor strict specializați, monoreferențiali, a termenilor de confluență, care se
regăsesc și în limbajele juridic, administrativ, diplomatic și a termenilor care se
remarcă prin frecvență și structuri combi natorii fixe și sunt preluați din lexicul
general. În plus , utilizarea preponderentă a sintagmelor, construcțiilor fixe, a
codurilor și abrevierilor răspunde nevoii de concizie, precizie și adaptare la
contextul misiunilor. Ne vom opri, de asemenea, și asu pra necesității de a folosi
termenii corecți din punct de vedere politic, adică acei termeni non -discriminatorii
care facilitează o comunicare constructivă într -un mediu unde acceptarea
diferențelor și conlucrarea sunt obligatorii.

4.1. Tipuri de misiuni internaționale

Domeniul misiunilor internaționale este unul în continuă mișcare reflectând
necesitățile pe linia păcii și securității.
Pornind de la definiția de dicționar orice misiune implică „o însărcinare, o
împuternicire” dată unei persoane sau unu i „grup de persoane oficiale trimis într -o
țară străină cu un anumit scop (de obicei diplomatic)”. În plus, calificativul
internațional completează sensul expresiei misiune internațională , referindu -se la
relațiile dintre națiuni, dintre state, la misiunil e la care participă reprezentanți din
mai multe state228. Adesea termenul de misiune internațională este înlocuit de
operațiune cu sensul de „manevre, lupte executate de o armată pentru un scop
determinat: operațiunĭ militare”229. Din punct de vedere terminolo gic, dictionarul
terminologic GDT definește operațiunea ca „o acțiune militară sau executarea unei
misiuni militare de tip strategic sau tactic, de susținere, instruire sau logistic, care
implică desfășurarea luptelor, manevrelor defensive sau ofensive, ne cesare
îndeplinirii obiectivelor unei bătălii sau campanii.230” Termenul supraordonat

228 DEX http://dexonline.ro/definitie/interna%C8%9Bional
229 http://dexonline.ro/definitie/opera%C8%9Biune/689815
230 http://gdt.oqlf.gouv.qc.ca/Resultat.aspx Action militaire ou exécution d'une mission militaire de caractère
stratégique ou tactique, de soutien, d'instruction ou logistique; conduite du combat comprenant les mouvements,

123 misiune este definit drept „expresia clară și concisă a acțiunii care urmează a fi
desfășurată și a scopului urmărit.”
Având în vedere că misiunile pot avea și o componentă civilă, putem
considera misiune drept termenul supraordonat, hiperonimul231 al cărui hiponim
sau termen subordonat este operațiune . Pe de altă parte termenul misiune strict
specializată termenilor militari ar însemna una sau mai multe aeronave care
urmează să desfășoare o anume sarcină232 ori accepția pe care acest studiu o dă
termenului este de misiune civilă de poliție . În documentele ONU apar ambii
termeni misiune și operațiune folosiți în paralel pentru descrierea acțiunilor în
domeniul menținerii păcii. Dacă analizăm termenii folosiți în titulatura misiunilor
se poate remarca frecvența mai mare a termenului misiune .
În prezent , România este implicată activ în menținerea păcii și stabilității
regionale și globale prin participarea la misiuni internaționale sub egida Uniunii
Europene, a Organizației Națiunilor Unite ( ONU ), Organizației Tratatului
Atlanticului de Nord ( OTAN ) și al Organizației pentru Securitate și Cooperare în
Europa ( OSCE ). Astfel o primă clasificare a misiunilor se poate face după forul
organizator sau autoritatea sub mandatul căreia se desfășoară misiunea .

Figura 1 5

Implicarea României în astfel de misiuni este relativ recentă. Astfel prima
misiune sub mandat ONU la care a participat România este cea din Bosnia și
Herțegovina, urmată de cea din Kosovo. De atunci ofițeri români au plecat în
misiuni în Haiti, Republica Democrată Congo, Timorul de Est.
De asemenea polițiști români s -au implicat începând cu anul 2000 atât în
misiuni în cadrul OSCE în Macedonia, Bos nia-Herțegovina, Serbia, Kosovo și
Georgia, cât și în misiuni ale Uniunii Europene în Bosnia și Herțegovina, Kosovo,
Afganistan, Teritoriile Palestiniene – Rafah, RD Congo, respectiv la frontiera

ravitaillements, manoeuvres défensives ou offensives, nécessaires à la conquête d'objectifs dans toute bataille ou
campagne. Organisation du traité de l'Atlantique Nord, 1991
231 Unitate lexicală care are o semnificație mai generală și mai extinsă față de una sau de mai multe unități lexicale
din aceeași clasă care le include.
232 Un ou plusieurs aéronefs pour accomplir une tâche particulière. Organisation du traité de l'Atlantique Nord, 1991

124 dintre Moldova și Ucraina, cât și sub comanda OTAN în operaț iunea ISAF,
misiunea de instruire OTAN din Afganistan, precum și activități desfășurate la
sediul Secretariatului ONU de la New York, Baza Logistică a ONU de la Brindisi
în Italia, Centrul de Conducere a Operațiunilor Civile (CPCC) și Centrul
Operațional, din cadrul Serviciului European de Acțiune Externă de la Bruxelles
sau la Comandamentul Permanent al Forței de Jandarmerie Europeană cu sediul la
Vicenza în Italia.
România, prin Ministerul Afacerilor Interne a trimis ofițeri în misiuni și
operațiuni ale U niunii Europene în cadrul Politicii de Securitate și Apărare
Comune (PESC). Totodată, consolidarea profilului României în cadrul NATO
privește participarea cu personal propriu la misiuni și operațiuni ale Organizației
care vizează apărarea colectivă, preve nirea conflictelor, managementul crizelor,
intervenții umanitare, respectiv sprijinul pentru stabilizare și reconstrucție.
Necesitățile pe linia păcii și securității sunt în continuă schimbare, iar
organismele internaționale implicate în managementul situa țiilor de criză și
respectiv în stabilizarea și reconstrucția post -conflict capătă noi mandate pentru a
face față celor mai recente provocări. Cerințele de securitate implică dislocarea
„căștilor albastre” ale ONU și a personalului aflat sub egida Uniunii Europene,
NATO sau OSCE în noi misiuni în zone din Africa și Asia.
Misiunile forțelor de menținere a păcii și stabilizare sunt variate, implicând
uneori dislocarea unor efective largi în operațiunile majore de menținere a păcii,
alteori doar detașarea uno r echipe reduse de monitorizare sau a unor structuri de
intervenție rapidă. În același timp, o importanță tot mai mare capătă proiectele care
vizează implicarea organismelor internaționale în operațiuni pe linia stabilizării și
reconstrucției.
O a două cl asificare a misiunilor se poate face în funcție de obiectivele
stabilite: de observare, de monitorizare, de intervenție rapidă, de verificare, de
reconstrucție post -conflict și în funcție de faza de intervenție: preventivă, de
intervenție, de menținere a p ăcii și de stabilizare.

Figura 16

125 Conform MAE233, România a devenit după 1989, și mai ales în ultimii ani,
după aderarea la NATO și UE, un stat cu participare însemnată la misiuni
internaționale. Această participare dovedește eforturile constante, preocu parea
României de a fi un membru activ implicat în acțiunea concertată a comunității
internaționale în vederea asigurării securității, stabilității și păcii, prevenirii
conflictelor, soluționării lor prin mijloace pașnice și reconstrucției post -conflict.
Cooperarea în cadrul acestor misiuni nu trebuie limitată de bariere
lingvistice și de neconcordanțe legislative. În acest sens echipele de polițiști din
țări și continente diferite pot pune în comun expertiză, experiență tactică, bune
practici. Iar această cooperare integrată pe mai multe planuri este imposibilă fără
un limbaj standardizat în limba misiunii.

4.1.1. Abordare istorică

Misiunile internaționale polițienești sunt un rezultat al nevoii de cooperare
în scopul comun de a preveni și combate fenome nul infracțional internațional.
După cel de -al doilea război mondial s -a înființat Organizația Națiunilor
Unite (ONU) prin semnarea de către membrii fondatori a Cartei Organizației
Națiunilor Unite. ONU are misiunea de a asigura pacea mondială, respectarea
drepturilor omului, cooperarea internațională și respectarea dreptului internațional.
Membrii Consiliul de Securitate a ONU au avut păreri diferite legate de mandatul
lor, lucru ce a dus la o perioada de neintervenție în cazul conflictelor între state.
Datorită proliferării acestor conflicte s -a stabilit desfășurarea de forțe militare și
civile ONU. Deși Carta ONU nu a prevăzut expres misiunile internaționale de
menținere a păcii, totuși acestea sunt o soluție pentru a împiedica reluarea
ostilităților și a facilita soluționarea conflictelor prin mijloace pa șnice.
Operațiunile de menținere a păcii au început în 1948 când Consiliul de
Securitate al Națiunilor Unite a autorizat detașarea observatorilor militari în
Orientul Mijlociu. Mandatul misiunii United N ations Truce Supervision
Organization (UNTSO) era de monitorizare a Convenției de Armistițiu între Istrael
și statele vecine arabe. Următoarea misiune de menținere a păcii a Națiunilor Unite
s-a desfășurat în Cipru în 1967. De atunci s -au desfășurat 68 de misiuni de
menținere a păcii, dintre care majoritatea după razboiul rece. Participanți din peste
120 de țări au luat parte la misiunile ONU. (vezi anexa 14)
Inițial aceste operațiuni de menținere a păcii au avut ca obiectiv principal
gestionarea unui conf lict internațional prin desfășurarea în zonele de conflict de
forțe militare care aveau misiuni de observare, patrulare și raportare. Misiunile
ONU au vizat ulterior și conflictele interne având un rol de asistență umanitară, de
promovare și apărare a drep turilor omului, de organizare de alegeri democratice și
de asigurare a ordinii publice. Mandatul misiunilor a devenit în timp din ce în ce
mai complex, implicând forțe variate care să asigure ordinea publică, să ofere
asistență tehnică, să prevină izbucnir ea unui conflict. Este cazul misiunii ONUC
din Congo și MINUSTAH în Haiti. Astfel, misiunea inițială de asigurare a ordinii

233 http://www.mae.ro/node/2114

126 publice din Congo s -a transformat într -o misiune de menținere a integrității
teritoriale.
Din 1993 în cadrul Departamentului de op erațiuni de menținere a păcii234 al
ONU există o unitate civilă formată din polițiști. În 2000 s -a înființat Divizia de
poliție, iar în 2007 aceasta a devenit parte a Departamentului de operațiuni de
menținere a păcii. Noțiunea de „menținere a păcii” a înc eput să includă tot mai
multe elemente ne -militare tocmai pentru a se asigura durabilitatea pacii. Rolul
forțelor de poliție ONU a crescut rapid în ultimul deceniu. O dovadă în acest sens
este faptul că forțele ONU și -au triplat numărul de polițiști care pot participa la
misiuni, iar mandatul lor a devenit mai complex. Astfel , în misiunile din Kosovo și
Timor, polițiștii ONU au avut un rol executiv de a proteja legea și ordinea în timp
ce se reorganiza poliția locală.
Forța Internațională de Asistență pent ru Securitate (ISAF) reprezintă
prioritatea operațională cea mai importantă a OTAN și, în același timp, este cea
mai amplă operațiune Aliată din istoria Alianței Nord -Atlantice. A fost lansată în
2001, prin rezoluția Consiliului de Securitate al ONU număru l 1386, după
îndepărtarea de la putere a regimului taliban. Inițial a reprezentat o forță
multinațională sub egidă ONU, limitată la asigurarea securității capitalei Kabul și a
împrejurimilor sale. În 2003, OTAN a preluat comanda operațiunii care prevedea
extinderea autorității guvernului afgan pe întreg teritoriul țării și instaurarea unui
climat de securitate propice reconstrucției economice și a statului de drept.
De la prima operațiune de menținere a păcii care s -a desfășurat în Balcani
la începutul anil or 1990, numărul misiunilor OTAN a fost în constantă creștere și
diversificare. Și mandatul acestora s -a diversificat de la atac și menținere a păcii la
pregătire și ajutor logistic, supraveghere și ajutor umanitar. Astăzi se desfășoară
misiuni OTAN în lum ea întreagă prin participarea la mai multe teatre de operațiuni
în Afghanistan, Kosovo, țărmul Mediteranei, Cornul Africii și Somalia235.
În cadrul politicii externe și de securitate a Uniunii Europene sunt definite
obiectivele și acțiunile comune de pe scen a mondială menite să mențină pacea și să
întărească securitatea pe plan internațional, să promoveze cooperarea
internațională, să dezvolte și consolideze democrația și statul de drept, respectarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale.236
O acți une concertată a Statelor Membre bazată pe o politică comună poate
reprezenta mai bine Uniunea Europeană și interesele individuale ale fiecărui stat.
Nu există o forță armată permanentă a UE. În schimb, în baza politicii sale comune
de securitate și apărare , Uniunea Europeană se sprijină pe forțele de menținere a
păcii, cu care contribuie statele membre, pentru participarea la opera țiuni comune
de dezarmare, misiuni umanitare și de salvare, consiliere și asistență militară,
prevenirea conflictelor și menținerea păcii, misiuni ale forțelor combatante pentru
gestionarea crizelor, inclusiv pentru restabilirea păcii și stabilizare după încetarea
conflictelor.

234 Department of Peacekeeping Operations (DPKO)
235 OTAN http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_52060.htm
236 http://europa.eu/pol/cfsp/index_ro.htm

127 Strategia de Securitate a Uniunii Europene237, adoptată în decembrie 2003,
prevede o îmbunătățire a posibilităților interne de asigurare a securității cetățenilor
din spațiul comunitar printr -o mai bună cooperare polițienească la niv el european,
colectarea centralizată a datelor prin intermediul Sistemului de Informații
Schengen, politica globală de combatere a traficului de ființe umane și migrație
ilegală, managementul integrat al frontierelor externe ale Uniunii Europene, lupta
împotriva terorismului.
După cum am arătat în capitolul II, î n România instituțiile de cooperare
polițienească sunt Punctul Național Focal, Unitatea Națională Europol, Biroul
S.I.R.E.N.E., Instituția atașaților de afaceri interne sau a ofițerilor de legătură,
SELEC , Biroul Național Interpol. Cooperarea se realizează prin convenții
internaționale, deciziile introduse de Tratatul de la Amsterdam, forme -cadru și
acorduri, recunoscute reciproc de state. Un moment important în începuturile
misiunilor este marcat de momentul creării Forței Europene de Reacție Rapidă cu
rol în operațiunile de menținere a păcii.
UE a desfășurat misiuni civile și militare cu mandate multiple de la
instaurarea păcii la protecția refugiaților, combaterea pirateriei în Somalia și țarile
din cornul Africii și operațiuni de reacție rapidă.
În vederea îndeplinirii obiectivelor definite în cadrul Politicii de Securitate
și Apărare Comună ( PSAC ) și în Strategia Europeană de Securitate (SES) s-au
demarat primele misiuni care răspund provocărilor actuale din mediul
internațional. Încă de la început, din 2008, România s -a implicat în misiuni civile și
militare. Pentru cercetarea de față interesează misiunile de poliție cum sunt EUPM
din Bosnia și Herțegovina, misiunea EUJUST LEX din Irak, misiunea î n domeniul
juridic EULEX din Kosovo, misiunea EUPOL din Afganistan, misiunea EUMM
de monitorizare din Georgia, misiunea EUPOL în Teritoriile Palestiniene și
misiunea EUBAM de asistență la frontieră. De asemenea, România contribuie la
misiunea EUBAM R. Mol dova și Ucraina, lansată sub egida Comisiei Europene.
Observând evoluția misiunilor internaționale în timp, se poate remarca
tendința de diversificare, de implicare a mai multor foruri și de mai mult personal,
depolitizarea obiectivelor misiunilor, accentu l pus pe drepturile omului, găsirea
unor instrumente adecvate de cooperare.

4.1.2. Tipuri de misiuni în funcție de forul organizator

Poliția Română participă cu personal la mai multe tipuri de misiuni
pregătite de diferite organizații sau foruri. În ac est subcapitol ne vom concentra
atenția asupra misiunilor ONU, UE și OSCE. În urma analizei vom observa
trăsăturile comune ale misiunilor în funcție de forul organizator. Astfel, misiunile
ONU de menținere a păcii sunt diferite de misiunile PSAC sau de cel e organizate
sub egida OSCE.

237 A More Secure Europe in A Better World , Strategia de Securitate a Uniunii Europene.

128 4.1.2.1. Misiunile ONU
Misiunile ONU diferă în funcție de timp și context, însă există și
coordonate invariabile indiferent de misiune. Acestea sunt: principiul neutralității
și imparțialității. Drepturile omului constituie d e asemenea o normă esențială de
conduită pentru întreg personalul ONU. Sunt aplicabile, de asemenea, o serie de
reguli de drept umanitar care privesc protejarea victimelor confictelor, a
proprietății culturale și a mediului înconjurător. Un alt obiectiv ON U este
reprezentarea echilibrată a tuturor zonelor geografice de proveniență. Poliția
Națiunilor Unite a fost detașată pentru prima dată în anii 1960 în cadrul unei
operațiuni de menținere a păcii.
Încă de la prima sa detașare, Poliția Națiunilor Unite ar e ca obiectiv
principal reinstaurarea păcii și siguranței într -un mediu dominat de conflicte. Încă
de la început echipa ONU este formată din mai multe națiuni, de unde și nevoia de
comunicare într -o limbă cunoscută de toți. Actorii naționali sunt partener i cheie
pentru operațiunile de menținere a păcii. În scopul atingerii obiectivelor misiunilor
ONU este necesar ca observatorii să aibă anumite competențe printre care cele de
comunicare în limbă străină și anumite trăsături de personalitate.
O altă caract eristică semnificativă în evoluția operațiunilor ONU de
menținere a păcii o constituie amploarea fără precedent a parteneriatului Națiunilor
Unite cu organismele regionale și subregionale de securitate. Astfel de parteneriate
sunt vizibile în misiunea ONU din Timorul de Est (UNTAET) și Kosovo
(UNMIK) (vezi anexa 14 ) și în revizuirea misiunilor de observare stabilite anterior
în spațiul african: Republica Democratică Congo (MONUC) și Sierra Leone
(UNOMSIL/UNAMSIL), toate având mandate complexe, în cadrul căr ora
ponderea forțelor au constituit -o componentele civile. Cooperarea ONU cu
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (OTAN) în menținerea păcii în
Kosovo a constat în desfășurarea unei misiuni multidimensionale de menținere a
păcii intitulate “United Nations Mission in Kosovo” (UNMIK) în care componenta
propriu -zisă de menținere a păcii a implicat desfășurarea unui contingent condus de
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (OTAN). Pe componenta civilă, ONU
a cooperat cu Organizația pentru Secur itatea și Cooperare în Europa și Uniunea
Europeană. UNMIK a fost prima misiune ONU realizată în cooperare cu alte
organizații internaționale ca parteneri cu drepturi depline și a dovedit că doar prin
eforturi comune se poate rezolva un conflict complex.
Consiliul de Securitate, precum și Comitetul Special pentru operațiuni de
menținere a păcii (C 34) au definit noi particularități ale misiunilor ONU care
vizează definirea legitimității intervențiilor umanitare, intrarea în vigoare a
Convenției privind sec uritatea personalului Națiunilor Unite și aplicarea în
operațiunile de menținere a păcii a normelor de drept umanitar internațional.
Sub egida ONU s -au desfășurat misiuni moderne care implică
supravegherea și raportarea în legătură cu evoluțiile de la fron tieră cum este
misiunea din Macedonia United Nations Preventive Deployment Force
(UNPREDEP) , supravegherea respectării acordului de încetare a focului între
forțele guvernamentale georgiene și cele ale Abhaziei, precum și punerea în

129 aplicare a prevederilo r Acordului privind încetarea focului și separarea forțelor
cum este United Nations Observer Mission in Georgia (UNOMIG).
Operațiunile din Namibia și Cambodgia au inclus în mandatul lor
organizarea unui proces electoral democratic, de natură să conducă la instaurarea
unui guvern legitim. Asistența electorală la nivel internațional constă în sprijin
tehnic și material pentru procesele electorale, inclusiv prin asistență pentru
stabilirea cadrului legal al alegerilor. Asistența electorală este complementară
observării alegerilor, care vizează consolidarea democrației, legitimarea proceselor
electorale, îmbunătățirea încrederii cetățenilor, împiedicarea fraudei, consolidarea
respectului pentru drepturile omului, contribuind astfel la soluționarea conflictelor.
În Timor, ONU a desfășurat întreaga gamă de activități cuprinse în sfera
operațiunilor de pace: realizarea păcii, impunerea păcii, menținerea păcii și
consolidarea păcii.
Misiunea ONU din Haiti, Mission des Nations Unies pour la Stabilisation
en Haiti (MIN USTAH) demonstrează că eficacitatea intervenției comunității
internaționale depinde într -o mare măsură de implicarea părților a căror capacitate
de dialog, de înțelegere și de reacție rămân factorii decisivi pentru succesul
misiunii de menținere a păcii.
România s -a implicat activ în misiunile ONU, trimițând forțe de poliție în
patru misiuni toate de menținere a păcii: Misiunea ONU din Haiti ( MINUSTAH),
misiunea ONU din Congo (MONUSCO), Misiunea ONU din Timorul de Est
(UNMIT), Misiunea ONU di n Kosovo (UNM IK). (vezi Anexa 14 )
Conform datelor făcute publice de către Ministerul de Externe, prima
implicare a României în operațiunile ONU de menținere a păcii a început în 1991,
cu 10 ofițeri observatori militari, în cadrul Misiunii de Observare din Irak -Kuweit
(UNIKOM). Din 1995, până în 1997, 36 ofițeri de stat major și polițiști militari,
au participat la Misiunea Națiunilor Unite de Verificare în Angola (UNAVEM III).
După retragerea forței UNAVEM, în august 1997, o subunitate de infanterie a fost
menținută în Angola, cu rol de forță de reacție rapidă (ROMRRF), având misiunea
să asigure securitatea personalului ONU pe timpul transformării misiunii de
verificare (UNAVEM) în misiune de observare (MONUA), potrivit unei rezoluții
a Consiliului de Securitate.
În iu nie 1998, România s -a implicat în operațiuni de menținere a păcii prin
participarea ofițerilor de poliție civilă la aceste misiuni, prin desfășurarea unui grup
de 20 polițiști la Forța Internațională de Poliție (IPTF) din cadrul Misiunii ONU
din Bosnia -Herțegovina (UNMIBH).
În 1999, 26 de ofițeri au fost detașați în cadrul Forței de Poliție aprobată de
Consiliul de Securitate pentru Misiunea de Administrație Interimară a ONU în
Kosovo (UN PK/UNMIK), Tot în 1999, ONU a solicitat ca România să mai trimită
un grup de ofițeri de poliție în misiunea UNMIK din Kosovo.
În 1999, România a trimis cinci ofițeri de legătură în misiunea ONU de
observare în R.D. Congo (MONUC).

130 Conform Compartimentului Afaceri Europene238, în prezent Poliția
Română participă la un număr de 10 misiuni de menținere a păcii de pe patru
continente, respectiv America Centrală, Asia, Africa și Europa. De la debut și până
în prezent, România a participat la mai multe misiuni ONU de menținere a păcii,
cu peste 7000 militari și polițiști civili.
4.1.2.2. Misiunile UE
Uniunea Europeană dispune de instrumentele din cadrul Politicii Europene
de Securitate și Apărare și de mijloacele civile sau militare pentru intervenția în
orice tip de conflict și în orice moment al acestuia, (figura 17) în faza de prevenire,
menținere a păcii, stabilizare sau reconstrucție după conflict.
În Obiectivul Global UE 2008239 pe componenta civilă se precizează rolul
Uniunii Europene în gestionarea crizelor printr -o abordare globală a acestora care
implică capacitatea de a c onduce simultan mai multe misiuni civile.
Experiența misiunilor internaționale de poliție ale Uniunii Europene a
dovedit necesitatea intervențiilor specializate în decursul diverselor faze ale unei
operațiuni de gestionare a crizelor. De exemplu, faza pre ventivă poate consta într -o
misiune internațională de întărire cu scopul de a consilia poliția locală într -o zonă
de criză. Faza intervenției militare implică misiuni de substituție prin desfășurarea
forțelor de poliție internaționale, concomitent cu forț ele de intervenție, pentru
asigurarea securității publice, menținerea ordinii publice, și înlocuirea forțelor de
poliție locale pentru toate misiunile specifice. Faza de menținere a păcii implică
menținerea ordinii și controlul forțelor, cercetarea specifi că, lupta antiteroristă,
misiunile de poliție judiciară care pot viza lupta împotriva criminalității
organizate, controlul frontierelor, căutarea și capturarea criminalilor de război,
sprijinul funcționării organelor de justiție locale. Misiunile de întă rire și de
substituție implică toate misiunile de repunere în drepturi a poliției locale. În faza
de reconstrucție se organizează misiuni de întărire când forțele internaționale de
poliție ale Uniunii Europene au rolul de experți în misiuni de consiliere ș i formare
a poliției locale.
O altă trăsătură a misiunilor Uniunii Europeane în cadrul PESA este
colaborarea între componenta militară și cea civilă, prin intermediul Forței de
Poliție Europene și Forței de Jandarmerie Europene . Acestea sunt organizate
asemănător forțelor militare și sunt capabile să intervină concertat cu acțiunile
armate.
Forța de Poliție Europeană înființată în anul 2000 ca urmare a Consiliului
European de la Feira este complementară forțelor militare, fiind un exemplu de
bune practici în ceea ce privește cooperarea polițienească. Unitățile de poliție ce
fac parte din Forța de Poliție Europeană provin din mai multe țări, de unde nevoia
de cooperare, integrabilitate, interoperabilitate și adaptare la mediul internațional.
Întreaga forță poate interveni în cazul unui conflict major, însă amploarea
participării se adaptează tipului de conflict. Astfel, în unele cazuri este detașată
doar echipa de intervenție rapidă.

238 http://www.politiaromana.ro/biroul_afaceri_europene.htm
239 Rezoluția Parlamentului European din 23 noiembrie 2010 referitoare la cooperarea civilo -militară și dezvoltarea
unor capacități civilo -militare (2010 /2071(INI) eur -lex.europa.eu

131 În cadrul summitul de la Nisa din 2000 se stabilesc principalele tipuri de
misiuni la care poate participa această forță. Forța de Poliție Europeană se implică
în întărirea capacităților de acțiune ale poliției locale, prin formare, antrenament,
consiliere și control. În plus, Forța de Poliție Europeană poate executa misiuni
specifice pentru întărirea și creșterea nivelului de securitate publică prin
substituirea forțelor de poliție locale a căror poziție s -a depreciat în urma
conflictului. Forța de Poliție Europeană are și competențe polițienești de menținere
a ordinii și siguran ței publice, de protecție a bunurilor și persoanelor. Această forță
poate să -și asume rolul de poliție judiciară, sau poate să fie implicată în obținerea
informațiilor din mediile criminogene.240
Provocările cu care această forță de poliție europeană s -a confruntat sunt
multiple, începând de la neajunsurile tehnice și de echipament, neconcordanțele
juridice datorate procedurilor penale diferite și a celor de cooperare și comunicare
în limba străină. În ceea ce privește comunicarea, problemele identificate ți n de
eterogenitatea ei, de nivelul variat de cunoaștere a limbii misiunii, care, în cazul
misiunilor UE, este în general engleza. Formarea competențelor lingvistice este o
funcție cu specific organizațional și formativ ce ține de responsabilitatea fiecăru i
stat membru, de unde și neconcordanțele de nivel de competență și terminologie.
Bineînțeles că terminologia specifică trebuie să fie prioritară în formarea ofițerilor
sau agenților de poliție care vor să particip e la misiuni internaționale, însă
necesita tea de omogenizare, de normare este evidentă. Această logică normativă
este o trăsătură de bază a culturii operaționale care impune acțiuni pragmatice,
standarde în formare, comunicare în cadrul misiunilor și acțiuni concertate cum ar
fi recunoașterea mutu ală a deciziilor europene.
Forța de Jandarmerie Europeană, creată în 2007 în baza Tratatului de la
Velsen depășește problemele identificate în cazul Forței de Poliție Europene prin
stabilirea unor standarde operaționale uniforme. Forța de Jandarmerie Europ eană
poate fi implicată de UE, atât în misiunile de gestionare a crizelor militare sub
egida N.A.T.O., O.N.U., O.S.C.E., cât și -n operațiuni de gestionare civilă a
crizelor. Aceste capabilități operaționale crescute se datorează standardizării
formelor și procedeelor de acțiune însușite în cadrul exercițiilor și aplicațiilor
tactice desfășurate în comun. Astfel Forța de Jandarmerie Europeană nu necesită o
pregătire prealabilă detașării, deoarece jandarmii au fost deja instruiți la nivel
internațional. În p lus, Forța de Jandarmerie Europeană este antrenată și dotată,
astfel încât să fie operațională pentru îndeplinirea misiunilor militare. Acest lucru
este facilitat prin utilizarea unui limbj comun pentru rezolvarea unor situații de
criză, asigurarea și rest abilirea ordinii publice, escortarea convoaielor, protecția
personalităților.
În acest sens, modelul Forței de Jandarmerie Europene reprezintă un model
de inspirație în vederea creșterii continue a nivelului de interoperabilitate între
diversele formațiuni de poliție angajate în misiuni internaționale prin crearea unor

240 Vers des polices europénnes ?, www.inhes.interieur.gouv.fr

132 centre de antrenament, cu capabilități dezvoltate pentru asigurar ea unor activități
de pregătire .
Tratatul de la Lisabona marchează importanța dezvoltării Politicii de
securitate și apărare c omună (PSAC).
România s -a implicat activ în numeroase misiuni PSAC, conștientizând
importanța pe care acestea o dețin în cadrul obiectivelor UE de promovare a
statului de drept, a respectului pentru drepturile omului și bunei guvernări, cu
implicații asup ra stabilității și securității internaționale. Implicarea României este
confirmată prin prezența semnificativă în misiunile UE a experților români,
detașați sau angajați prin contract și prin expertiza acestora la elaborarea deciziilor
din domeniul PSAC. D e-a lungul timpului România a participat la numeroase
misiuni PSAC, desfășurate în Europa, Africa și Orientul Mijlociu: EUPM Bosnia
și Herțegovina, EUJUST LEX Irak, EULEX Kosovo, EUPOL COPPS în
Teritoriile Palestiniene și EUBAM Rafah.
4.1.2.3. Misiunile OSCE
În cadrul negocierilor pregătitoare organizării și desfășurării Conferinței
pentru securitate și cooperare în Europa, România a fost, împreună cu alte țări mici
și mijlocii, neutre și nealiniate, promotorul ferm al orientării democratice a
procesului început la Helsinki. Desfășurând o politică externă relativ independentă,
România concepea securitatea europeană ca pe un sistem de angajamente clare și
precise, asumate liber de către state, însoțite de măsuri și garanții concrete, care să
le pună la adă post de folosirea forței, să le ofere posibilitatea de a se dezvolta liber,
conform propriilor interese și de a stabili relații de cooperare pe baza principiilor
dreptului internațional.
România s -a implicat activ în acțiunile OSCE din Bosnia -Herțegovina,
Albania, fosta R.F. Iugoslavia, Belarus, Kosovo și Macedonia. O serie de
reprezentanți români au participat ca observatori la alegeri sau au participat la
misiunile din teatrele de operațiuni.
România a deținut, de asemenea, poziția de șef de misiune OSCE în
Cecenia, Tadjikistan, Turkmenistan și Muntenegru.
România a depus eforturi pentru folosirea potențialului OSCE în
reglementarea tensiunilor și conflictelor, manifestând un interes deosebit pentru
soluționarea politică a crizei din partea de Est a Repub licii Moldova, pe baza
respectării suveranității și integrității teritoriale a acestei țări și retragerii complete
a forțelor străine din regiune.

4.1.3 Tipuri de misiuni în funcție de mandat

După ce am reliefat unele trăsături ale misiunilor în funcție de forul
organizator, acest subcapitol analizează câteva tipuri de misiuni în funcție de
mandatul lor. Mandatul unei misiuni se poate modifica în timp conform
necesităților, putându -și extinde sau restrânge atribuțiile. Misiunea United Nations
Operation in the Congo (ONUC) este un bun exemplu de misiune a cărei mandat
s-a modificat în timp, anunțând necesitatea unor misiuni complexe,

133 multidimensionale , bazate pe asumarea unor funcții variate. Astfel, pe lângă
funcțiile tradiționale de menținere a păcii real izate prin interpunere, observare și
raportare, misiunea a vizat restabilirea securității interne prin repunerea în acțiune
a serviciilor publice de bază. ONUC a sprijinit autoritățile statului, fără a le înlocui
cu totul în procesul de administrare a teri toriului. De asemenea, ONUC a fost
mandatată să acționeze, inclusiv prin forță, pentru a preveni izbucnirea unui război
civil și să susțină integritatea teritorială a Republicii Congo prin sprijinirea
autorităților congoleze în asigurarea ordinii publice ș i oferirea de asistență tehnică.
Mandatul a implicat ulterior și îndepărtarea personalului civil și militar străin care
nu se afla sub comanda Națiunilor Unite, adică a forțelor belgiene.
Evoluțiile conflictelor au determinat o schimbare de fond a tiparulu i
operațiunilor , care sunt obligate să facă față crizelor inter și intra -statale complexe
cu care se confruntă comunitatea internațională în prezent. În acest context ,
misiunile și -au accentuat caracterul multidisciplinar prin abordarea integrată a mai
multor atribuții: politice, umanitare, de rezulvare a conflictelor , de asistență
electorală, de deminări, de refacere a administrațiilor locale, de dezvoltare
economică.
Înțelegerea mandatului și obiectivelor misiunii de către părțile implicate în
conflict, în speță populația locală este un desiderat care poate deveni o realitate
printr -o bună strategie de comunicare. Printr -o informare eficientă se poate
menține o atitudine cooperantă din partea părților aflate în conflict, precum și
sprijinul comunității i nternaționale. O strategie de comunicare pusă în aplicare în
mod constructiv servește procesului de revenire la o stare anterioară conflictului.
4.1.3.1. Misiuni de menținere a păcii
Misiunile de menținere a păcii desfășurate în zone de conflict rămân sub
autoritatea formală a forului organizator care stabilește mandatul. Pornind de la
definiția sintagmei menținerea păcii oferită în ghidul ONU pentru poliția civilă se
deduc obiectivele unei astfel de misiuni. Menținerea păcii implică prezența forțelor
în te ren atât ca personal militar, cât și civil și care, cu consimțământul părților,
implementează sau monitorizează stabilirea acțiunilor în vederea gestionării
conflictelor (încetarea c onflictelor, separarea forțelor ) și restabilirea și soluționarea
conflictu lui prin hotărâri provizorii sau definitive, sau asigurarea livrării în
siguranță a ajutorului umanitar.241
Menținerea păcii este diferită de alte modalități de intervenție în situații de
conflict, cum ar fi prevenirea conflictului, realizarea păcii, impune rea păcii sau
consolidarea păcii, cu care însă interferează adesea. Modalitățile de intervenție se
susțin reciproc și se recurge la ele de o manieră selectivă sau combinată, în funcție
de caz. Adesea forțele de menținere a păcii sunt chemate uneori să se i mplice și în
efortul de consolidare a păcii și acționează, la nevoie, cu toate mijloacele necesare
îndeplinirii mandatului lor.
Misiunile ONU de menținere a păcii se desfășoară în cadrul reprezentat de
mandatul atribuit prin rezoluțiile Consiliului de Sec uritate, dar și de normele

241 United Nations Department of Peace -Keeping Operations United Nations Civilian Police Handbook, New York,
1995

134 dreptului internațional , al drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar.
Rezoluții tematice ale Consiliului de Securitate conferă tuturor misiunilor atribuții
pe linia protejării și asigurării respectării drepturil or omului.
Mandatul în misiunile ONU implică atribuții de control a poli ției locale
conform rezoluției C onsiliului adoptată de Consiliul de Securitate pentru misiune,
de protecție a respectării drepturilor omului prin controlarea poliției civile și a
modu lui cum aceasta își execută sarcinile fără discrimin are, pregătirea poliției
locale. În plus, mandatul ONU implică și sarcini legate de alegeri , ajutorul acordat
organizațiilor umanitare, monitorizarea comportamentului și eficacității poliției
locale atunc i când aceasta face arestări, rețineri, interoghează persoanele acuzate
că au comis infracțiuni, face percheziții domiciliare sau modul cum tratează
prizonierii. Polițiștii civili pot însoți poliția locală în timpul patrulelor, pot cerceta
locul unde s -au comis infracțiuni, pot conduce anchete , atunci când organele
locale competente sunt considerate părtinitoare, indiferente sau având intenția
clară de a obstrucționa buna desfășurare a anchetei. Alte atribuții ale poliției civile
constau în efectuarea patru lelor independente, verificarea și controlul mutărilor
refugiaților și a persoanelor strămutate, observarea și urmărirea evenimentelor,
reuniunilor, adunărilor, manifestațiilor, vizitarea închisorilor și urmărirea modului
cum sunt tratați deținuții, contro lul anchetelor în care sunt implicate persoane care
fac parte din diverse grupuri minoritare, susținerea acordată acțiunilor umanitare,
contribuția pentru dezamorsarea tensiunilor între comunități, înregistrarea și
raportarea tuturor incidentelor după inst rucțiunile și conform procedurilor
organizației.
La început, o mis iune de menținere a păcii constă în desfășurarea de
observatori militari de -a lungul unei linii de demarcație între pozițiile ocupate
pentru a controla un conflict existent sau a crea condiț iile necesare pentru
restabilirea păcii. O astfel de misiune cond usă de un observator -șef implică
activități de observare, supraveghere și cercetare, verificare a încetării focului și
interpunere prin stabilirea de zone -tampon, precum și de creștere a încr ederii
populației locale.
În timp , misiunile de menținere a păcii și -au extins mandatul cu atribuții în
vederea asigurării stabilității și a securității, facilitarea procesului politic prin
promovarea dialogului și a reconcilierii, sprijinirea instituțiil or, coordonarea
activităților tuturor actorilor implicați în teatrul de operațiuni. Aceste misiuni au un
caracter integrat și sunt conduse întotdeauna de un civil. În cazul misiunilor ONU ,
conducătorul misiunilor multidimensionale este numit reprezentant s pecial al
Secretarului General.
Faza de menținere a păcii a unei misiuni este complementară fazei de
consolidare a păcii, care implică identificarea măsurilor și structurilor care
promovează pacea și încrederea între forțele inițial dușmane, pentru a evi ta o
revenire la starea de conflict.
În acest sens, în cursul summit -ului ONU din septembrie 2005, statele
membre au convenit înființarea unui organism care să gestioneze consolidarea
păcii în fostele zone de conflict. Acest organism este Comisia pentru c onsolidarea

135 păcii, creată prin rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU și rezoluția Adunării
Generale a ONU.242 Acest organism interguvernamental își va concentra atenția
asupra situației din teren a țărilor care necesită sprijin în procesul de reabili tare de
după conflict prin propunerea unor strategii integrate pentru realizarea stabilizării
și a reconstrucției economice.
Mandatul misiunilor de menținere a păcii este redefinit și în cadrul sesiunii
din 2010 a C34 : Prioritățile, obiectivele și strate gia UE , care susține reformarea
sistemului ONU de menținere a păcii prin stabilirea a patru mari domenii de
interes : dezvoltarea politicilor, dezvoltarea capabilităților, sprijinul în teren și
planificarea și controlul. Iar aceste obiective pot fi realiza te prin eforturi integrate
în cadrul cărora comunicarea joacă un rol important.
4.1.3.2. Misiune de Asistență pentru Securitate (ISAF)
Forța Internațională de Asistență pentru Securitate (ISAF) reprezintă
prioritatea operațională cea mai importantă a NATO și, în același timp, este cea
mai amplă operațiune Aliată din istoria Alianței Nord -Atlantice. Misiunea a fost
lansată în 2001, prin rezoluția Consiliului de Securitate al ONU numărul 1386,
după îndepărtarea de la putere a regimului taliban. Inițial a repr ezentat o forță
multinațională sub egida ONU, limitată la asigurarea securității capitalei Kabul.
Ulterior în 2003, NATO a preluat comanda operațiunii a cărei mandat prevedea
extinderea autorității guvernului afgan pe întreg teritoriul țării și instaurarea unui
climat de securitate propice reconstrucției economice și a statului de drept.
Operațiunile desfășurate de ISAF au ca obiectiv acordarea de asistență guvernului
afgan în construirea și menținerea cadrului de securitate în vederea extinderii
influenței autorităților afgane, facilitând derularea, în mod corespunzător, a
proceselor de stabilizare și dezvoltare în Afganistan.
4.1.3.3.Misiunea OTAN de Pregătire – Irak (NTM -I)
Decizia de a înființa misiunea OTAN de pregătire a fost luată de șefii de
stat și de guvern reuniți la Summit -ul OTAN de la Istanbul, din 2004, ca urmare a
unei solicitări a guvernului interimar irakian. Scopul misiunii este acela de a acorda
asistență aliată în pregătirea de către autoritățile irakiene a unor forțe de securitate.
Mand atul misiunii implică acțiuni de pregătire, ajutor în ceea ce pri vește
echipamentele și asistența tehnică.
România s -a implicat în Misiunea NATO de Instruire a forțelor de
securitate irakiene încă de la început, din 2004.
4.1.3.4.Misiunea UE – abordare mul tidimensională
Misiunile desfășurate de UE înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la
Lisabona erau misiunile umanitare și de evacuare, misiunile de prevenire a
conflictelor și de menținere a păcii și misiunile forțelor de luptă pentru gestionarea
crizelor. Tratatul de la Lisabona permite statelor membre implicarea în noi tipuri
de misiuni cum ar fi acțiunile comune în materie de dezarmare, misiunile de
consiliere și asistență în probleme militare și operațiunile de stabilizare după
încheierea confli ctelor.

242 Rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU 1645 și 1646 și rezoluția Adunării Generale a ONU, A/RES/60/180.

136 Odată intrat în vigoare, Tratatul de la Lisabona poate delega punerea în
aplicare a unei misiuni unui grup de state membre care doresc și dispun de
mijloacele civile și militare necesare îndeplinirii misiunii.
Tratatul de la Lisabona introduce disp oziții noi al căror obiectiv este
dezvoltarea PESAC prin instituirea progresivă a unei apărări europene comune .
Astfel, statele membre pot să participe la misiuni militare sau umanitare și sunt
obligate să se implice printr -o clauză de solidaritate în mate rie de apărare
europeană. Există și mijloacele necesare pentru a coopera mai strâns în acest
domeniu, în special în cadrul Agenției Europene de Apărare. S -au identificat totuși
și neajunsuri în finanțarea și obținerea mijloacelor operaționale ale misiunilo r
întreprinse în cadrul PESAC care sunt asigurate de statele membre. P ESAC oferă
un cadru de cooperare care permite angajarea statelor membre în misiuni
operaționale în țări terțe. Obiectivul principal al acestor misiuni este menținerea
păcii și consolidarea securității internaționale .
Poliția internațională poate executa misiuni de întărire a forțelor locale de
poliție, misiuni de substituție a forțelor locale de poliție și misiuni de asistență.
În funcție de necesități, misiunile de întărire se realizează prin organizare și
restructurare, formarea și selecția a personalului și prin supraveghere și control.
Misiunile de substituție a forțelor locale de poliție implică restabilirea
ordinii și siguranței publice când structurile stat ului, aflat în criză, se prăbușesc.
Forța de poliție internațională colaborează cu componenta militară pentru ca
populația locală să respecte noile autorități ale statului, sau revenirea la un climat
de normalitate juridică.
Misiunile de asistență în curs ul fazei de stabilizare implică o bună
colaborare a poliției internaționale cu poliția locală care își păstrează anumite
prerogative, iar misiunea de poliție internațională se concentrează pe probleme
majore de siguranță, asumându -și responsabilitatea deci ziilor operaționale. Forțele
de poliție locale acționează ca forțe subordonate cu sprijinul și controlul misiunii
internaționale de poliție.
Forțele europene de poliție pot acționa ca unități de poliție integrate sau
unități de poliție formate. Unitățile de poliție integrate asigură ansamblul de
misiuni de poliție, substituirea forțelor de poliție locale, îndeplinind: misiuni de
poliție judiciară, de securitate și protecție, de menținere a ordinii publice și de
cercetare specifică. Unitățile de poliție fo rmate au ca mandat de acțiune
menținerea ordinii publice. Acestea sunt unități subordonate altor forțe sau
autorități civile și nu posedă logistică proprie. Forțele europene de poliție
reprezintă instrumentul principal prin care UE participă la misiunile
internaționale.
4.1.3.5. Misiunea FRONTEX
Agenția Europeană pentru Managementul Cooperării Operaționale la
Granițele Externe ale Statelor Membre (FRONTEX) coordonează toate activitățile
forțelor naționale de frontieră la granițele externe ale Uniunii Europ ene.
Mandatul Agenției implică implementarea codului de frontieră revizuit și
facilitarea liberei circulații a persoanelor în spațiul Schengen. Mandatul Agenției

137 implică sprijin oferit țărilor membre pri n instruire, ajutor tehnic și cercetare și
coordonar e în organizarea operațiunilor comune.
Uniunea Europeană a investit foarte mult în echipamente și în pregătirea
personalului vamal din Statele Membre. Prin intermediul FRONTEX se
coordonează operațiunile comune destinate să asigure un nivel unitar de cont rol al
granițelor.
Operațiunile regionale Frontex implică detașarea unor ofițeri specialiști
care să ofere consultanță și ajutor cu mijloace tehnice pentru a efectua controlul la
punctul de trecere al frontierei. Misiunile FRONTEX au vizat controlul la fro ntieră
prin operațiunile comune terestre JO P oseidon Land 2012, JO Jupiter 2012, JO
Neptune 2012 , JO Eurocup 2012 .
Un alt obiectiv FRONTEX vizează coordonarea operațiunilor comune prin
dezvoltarea colaborării regionale și internaționale cu ofițerii de leg ătură străini
acreditați, cu atașații de afaceri interne și cu ofițerii de legătură acreditați în state
ale U.E. și consolidarea cooperării cu agențiile internaționale din domeniu ai căror
membri sunt reprezentanți ai institu țiilor de aplicare a legii din domeniul vamal sau
polițienesc din statele membre. FRONTEX oferă sprijin prin facilitarea
schimbului de informații operative în domeniul specific operațiunilor de tip grup
operativ task-force în domeniul combaterii traficului de persoane , operațiune
inițiată de România, în domeniul combaterii infracțiunilor de natură financiară și
cibernetică, în domeniul combaterii traficului de droguri, în domeniul combaterii
traficului de autovehicule furate, în domeniul combaterii contrabandei și fraudelor
vamale și în domeniul combaterii terorismului, operațiune coordonată de România
împreună cu Albania și Turcia.
În plus, Frontex oferă ajutor pentru a facilita sistemul de raportare în timpul
implementării operațiunilor regionale, susține statele membre gazdă și int ensifică
implementarea Managementului Integrat la Frontieră. Misiunile FRONTEX
încurajează colaborarea între ofițerii detașați și cei locali în vederea schimbului de
experiență și expertiză și reactualizarea permanentă a cunoștințelor practice despre
fluxu l migrației ilegale și măsurile tactice de combatere a acestui fenomen.
În plus, prin intermediul Managementului Integrat la Frontieră, se adună,
evaluează și distribuie informațiile despre rute și alte informații relevante pentru a
detecta faptele infra cționale și a facilita contracararea rețelelor infracționale. În
plus, astfel de informații colectate în baze de date permit o imagine situațională
clară și actuală legată de zonele operative, modul de operare și principalele
tendințe infracționale.
Reali zarea acestor măsuri în domeniul polițienesc necesită o colaborare la
nivel bilateral sau multilateral a autorităților cu atribuții la frontieră cu ofițerii de
legătură ai Statelor Membre Schengen. Intensificarea cooperării cu statele terțe va
presupune de zvoltarea colaborării în cadrul Agenției FRONTEX și creșterea
schimbului de informații prin inițiativele de colaborare existente la nivel
internațional, cum sunt SELEC, Inițiativa Central Europeană, sau în cadrul SEPCA
sau OIM. În plus, autoritățile compe tente vor derula acțiuni specifice pe teritoriul
statelor terțe pentru a informa la nivelul ambasadelor, consulatelor sau

138 reprezentanțelor asupra modalității în care se realizează accesul cetățenilor acestor
state pe piața muncii din Romani a, situație de c omunicare care necesită o abordare
standardizată.
În acest subcapitol am prezentat diverse tipuri de misiuni cu scopul de a
arăta importanța eforturilor comune în realizarea unei stări de securitate la nivel
mondial. Studiul prezintă particularitățile mi siunilor tradiționale, de început, care
aveau un mandat simplu și evoluția acestora în timp ca răspuns la necesitățile
operaționale. Misiunile au particularități specifice atât în funcție de forul
organizator, cât și în funcție de mandat. În plus, cerceta rea a arătat că mandatul
unei misiuni se poate modifica în funcție de deciziile autorităților organizatoare
care analizează situația și modifică intervenția internațională pentru a răspunde cât
mai bine necesităților identificate. De aceea forurile de deci zie trebuie să adopte
abordări multidimensionale care să asigure un grad ridicat de interoperabilitate
globală misiunilor internaționale .

4.2. Necesitatea standardizării comunicării în misiuni internaționale

După ce a prezentat cadrul general și particul aritățile misiunilor, studiul
tratează comunicarea în cadrul acestor misiuni analizând -o în funcție de stil, formă
și particularități terminologice. Comunicarea în misiunile internaționale cuprinde
termeni strict specializați domeniului, termeni comuni alt or domenii înrudite, cum
sunt limbajul administrativ și cel juridic și termeni specifici limbajului general. O
altă trăsătură a limbajului polițienesc specific misiunilor internaționale, ca
subclasă a limbajului polițienesc este utilizarea sintagmelor și a construcțiilor fixe,
deoarece unii termeni intră în aceleași structuri combinatorii devenind mărci ale
acestui limbaj specializat. În plus, unii termeni își schimbă sensul în timp
generalizându -se sau specializându -se. În spiritul respectului pentru drep turile
omului, comunicarea de misiune recomandă utilizarea termenilor corecți din punct
de vedere politic. Această recomandare nu lezează dreptul la liberă exprimare, ci
dorește să evite mesajele discriminatorii.
În misiune, comunicarea în limba străină d e lucru este o cerință obligatorie,
indiferent de poziția ocupată de ofițerul de poliție, iar competențele de comunicare
într-o a doua limbă străină reprezintă un avantaj. Verificând cerințele unor posturi
în cadrul misiunilor de menținere a păcii din Hait i, am remarcat că limba străină
este una dintre cerințele de bază indiferent de post. Desigur că posturile de
conducere, cum ar fi de exemplu șeful secției de poliție, care se ocupă de control și
inspecție, trebuie să aibă abilități excelente de comunicare în limba misiunii atât în
formă scrisă, cât și formă orală. Cunoașterea celei de -a doua limbi, fie ea engleză
sau creolă constituie un avantaj. De asemenea, acesta trebuie să aibă abilități de
comunicare interpersonală excelente pentru a putea coordona un itatea de care
răspunde, dar și pentru a putea întreține niște relații strânse cu alte unități.
Adjunctul Șef ului de Misiune pentru operațiuni trebuie să înainteze rapoarte și
recomandări autorităților superioare din domeniul pe care îl coordonează și tre buie
să posede cunoștințe bune de limba franceză, atât în formă scrisă, cât și orală și

139 abilități excelente de comunicare interpersonală. Cunoștințele de limbă creolă,
spaniolă sau engleză reprezintă un plus valoare.
Șeful unității de analiza a informații lor trebuie să poată verifica programele
de gestionare a informațiilor strategice și a celor cu valoare operativă, politicile și
implementarea acestor programe pentru a putea face schimbări, dacă este cazul. De
asemenea, acesta oferă consultanță în domeniu l politicilor guvernamentale. În acest
sens, candidații pentru acest post trebuie să aibă cunoștințe bune de li mba franceză,
atât în formă scrisă, cât și orală și să posede deprinderi b une de comunicare
interpersonală . O a doua limbă cunoscută reprezintă u n avantaj. Aceleași cerințe se
regăsesc și în lista de abilități necesare șefului unității de planificare. În ceea ce
privește postul de șef al serviciului de frontieră, pe lângă abilitățile excelente de
comunicare în limbă franceză, acesta trebuie să pose de și abilități de comunicare
internațională. De asemenea, consilierul unității de imigrare monitorizează și oferă
consultanță și pregătire ofițerilor care lucrează în cadrul departamentului imigrări
al poliției naționale haitiene. Pe lângă abilitățile de comunicare scrisă și orală în
limba franceză și cunoașterea a cel puțin încă o limbă străină fie ea creolă, spaniolă
sau engleză, acesta trebuie să aibă și abilități de prezentare a materialelor într -o
limbă străină, să posede abilități excele nte de comuni care interpersonală pentru a
putea coopera fructuos cu alte agenții.
Coordonatorul unității care se ocupă de pregătirea poliției naționale
franceze trebuie să posede abilități excelente de scriere în limba franceză, să poată
vorbi fluent în limba misiunii și să aibă cunoștințe solide într -o altă limbă străină ,
fie ea creola, spaniola sau engleza. Șeful echipei de management în domeniul
pregătirii trebuie să poată instrui și preda teme identificate în programa analitică la
Academia Națională de Poliție din Pétion -Ville , să se implice în cercetare și să
aducă un plus valoare prin experiența sa anterioară detașării. Acesta trebuie să
dovedească abilități de scriere, de înțelegere și comunicare orală excelente.
Aceleași abilități excelente de comunicare scrisă și orală sunt obligatorii și pentru
echipa care lucrează în departamentul de selecție a personalului, formatorii care
desfășoară seminarii și cursuri practice pentru poliția locală conform standardelor
internaționale, consultantului pentru relații publice. Pe lângă acestea, consultantul
pentru secțiile regionale de poliție trebuie să aibă abilități de interacțiune în limbă
străină, de prezentare, de comunicare interpersonală , care să -i permită să
interacționeze ușor cu agenții pe probleme de politici, regul i, regulamente de
poliție. Consultantul pe probleme administrative trebuie să poate comunica cu alte
agenții internaționale, cu alte birouri ONU în vederea rezolvării solicitărilor de
ajutor oferit , atât poliției locale, cât și observatorilor ONU.
Consult anții pentru securitatea aeroporturilor răspund de raportarea
promptă, legătura cu operațiunile de aeroport, managerii de aeroport. Aceștia se
subordonează directivelor sau ordinelor eșalonului superior prin transmiterea
rapoartelor solicitate, de unde și nevoia de abilități excelente de comunicare scrisă,
iar în interacțiunea cu poliția locală de abilități de comunicare orală. Șeful
departamentului personal trebuie să aibă cunoștințe solide de limbă engleză și
franceză atât în formă scrisă, cât și vorbită , abilitatea de a scrie rapoarte, de a

140 interacționa și de a coopera cu alți factori de decizie. Se preferă cunoașterea
limbilor franceză și spaniolă. Ofițerii care lucrează în departamentul de logistică,
personal sau administrație trebuie să posede abilită ți comunicative și de relaționare
în franceză adică în limba misiunii, iar o altă limbă străină cunoscută reprezintă un
avantaj.
Ofițerul de legătură, subordonat direct al șefului de contingent, trebuie să
faciliteze schimbul de informații între poliția c ivilă, componenta militară, sediul
ONU, alți parteneri internaționali, poliția locală, armata locală și alte autorități
locale. Acesta trebuie să dezvolte relații de încredere între poliția locală, armată,
politicieni și cetățeni și să mențină relații de c omunicare la toate nivelurile de
conducere, cu comandanții de contingent și alți parteneri internaționali. Ofițerul de
legătură trebuie să poată face unele informări frecvente personalului poliției civile
ONU și trebuie să fie proactiv în promovarea princi piilor de bază ONU:
imparțialitate, negociere, răbdare, mediere și o atitudine reținută, sobră. Ofițerul cu
funcție de conducere trebuie să dovedească abilitatea de a pregăti rapoarte și de a
comunica oral eficient în vederea stabilirii unor relații de sus ținere și cooperare a
subordonaților, promovarea muncii în echipă, câștigarea încrederii celorlalți prin
crearea unui mediu deschis, pozitiv și transparent. Pentru funcțiile de conducere de
nivel mediu , limba engleză trebuie cunoscută activ prin comunicare a scrisă și
orală, interpretarea explicarea unor reguli, regulamente, politici și proceduri.
Polițiștii care lucrează în departamentul de crimă organizată trebuie să dovedească
abilități de comunicare interpersonală excelente pentru a putea să intre în leg ătură
cu mai multe agenții.
În concluzie, fiecare polițist civil selecționat să plece în misiune ONU
trebuie să poată comunica eficient în limba misiunii. În majoritatea misiunilor
limba de lucru este engleza, franceza sau spaniola, chiar dacă și araba, ch ineza și
rusa sunt și ele limbi oficiale ONU. De aceea este indispensabil ca ofițerii aleși să
participe la misiuni ONU să aibă abilități de comunicare scrisă în limba misiunii,
să știe să redacteze recomandări și rapoarte concise și precise. De aceea curs urile
pe care ofițerii trebuie să le facă înainte de detașare trebuie adaptate acestor
necesități identificate. Engleza este limba de lucru în cadrul Organizației Națiunilor
Unite, dar comunicările esențiale , cum ar fi cele care vizează diverse autorități,
corespondența externă, se scriu în oricare dintre limbile oficiale ale ONU.
După ce am prezentat nevoile de comunicare utilizând un limbaj
specializat, acela de misiune, vom argumenta imperativul ca acest limbaj să fie
standardizat. Un argument în favoare a ipotezei standardizării ca trăsătură de bază a
comunicării în cadrul misiunilor internațioale este faptul că activitatea operativă la
nivel internațional implică operațiuni comune care au la bază aceleași proceduri,
echipe mixte, documente standardizate, care depășesc problemele de legislație
diferite.
4.2.1.Tipuri de comunicare în misiuni

După ce am prezentat elementele comunicării, oprindu -ne asupra unor
modele ale schemei procesului de comunicare, acest subcapitol prezintă unele

141 tipuri de comunicare s pecifice misiunilor internaționale, în funcție de mediu și
canalele de comunicare aferente.
Deoarece în cele mai multe misiuni limba de lucru este engleza, majoritatea
exemplelor care dovedesc standardizarea formală și de conținut sunt date în limba
engle ză.
Comunicarea oficială243 poate lua forma scrisorilor oficiale sau neoficiale,
note verbale, informări interne, notificări interne, faxuri, scrisori electronice (vezi
anexa 12). Comunicarea scrisă poate fi trimisă prin poștă, mai ales atunci când
protoco lul o cere, sau prin fax sau prin poșta electronică.

Figura 17

În cazul ONU, existe norme clare de utilizare a fiecărui instrument de
comunicare. Astfel, scrisorile oficiale se utilizează în comunicarea cu șefii de stat
sau guvern, miniștrii de afaceri externe, șefii delegației și abordează o tematică
care vizează declarațiile oficiale ale Secretarului General și acțiunile întreprinse
sau propuse de Secretarul General care reflectă deciziile și recomandările ONU.
Scrisorile oficiale sunt de asemenea util izate pentru prezentarea acreditărilor sau
numirilor șefilor delegației. Acestea pot fi adresate de asemenea guvernelor și
abordează teme ce țin de obligațiile și responsabilitățile Secretarului General.
În cazul în care comunicarea oficială se adresează u nui ministru, birou sau
organizație internațională, aceasta ia forma unei note verbale. Scrisorile oficiale se
folosesc pentru comunicările cu șefii de stat, de guverne, miniștri de afaceri
interne, reprezentanți permanenți și observatori. Acestea transmi t afirmațiile
oficiale ale Secretarului General legate de politicile organizației, acțiunile luate sau
plănuite de Secretarul General în legătură cu deciziile și recomandările
organismelor ONU. Stilul este oficial, respectând regulile protocolului diplomat ic.
În cazul corespondenței cu un reprezentant al ambasadei, formula de final este și
mai protocolară. Astfel , formulei de început Dear Mr. [Madam] Ambassador,
Excellency, îi corespunde finalul I remain, Dear Mr. [Madam]… 244 Primele
rânduri ale scrisorii t rebuie să cuprindă expresia am onoarea să . În cazul scrisorilor

243 Peter , HEEPEN, Guenther , FREISLEBEN La Police des Nations Unies: Restaurer l’Ordre à la Fin des
Hostilités . Institut de formation aux opérat ions de paix 2008, Williamsburg , USA, p. 48.
244 „Stimate Domnule Ambasador, Excelen ță,……cu respect, ”

142 oficiale de la subsecretarul general sau secretarul general adjunct către
reprezentanții permanenți. Acestea încep cu I am directed by the Secretary –
General to … sau On behalf of the Secretary -General, I have the honour to …245
O altă normă legată de forma scrisorilor oficiale trimise în cadrul misiunilor
internaționale ONU este contextualizarea. Astfel, acolo unde este cazul, se poate
face referire la o rezoluție sau un act emis anterior, sau o comunicare anterioară. În
acest caz formula de debut a scrisorii este I have the honour to refer to … or I
invite your attention to …246. Dacă în corespondența anterioară s -a făcut o
solicitare atunci formula de început poate arăta disponibilitatea prin I should be
grateful … 247 De asemenea , o formulă de încheiere foarte protocolară ar fi Please
accept, Excellency (Sir,Madam), the assurances of my highest consideration248 sau
The Secretary -General (Secretariat) avails (himself/herself)(itself) of this
opportun ity to renew to the Permanent Representative (Permanent Mission) of
(Member State) to the United Nations the assurances of (his/her)(its) highest
consideration ,249 formulă care se scrie întotdeauna într -un paragraf separat.
Scrisorile neoficiale se utilizea ză pentru corespondența cotidiană cu
persoanele din exteriorul organizației sau pentru comunicarea cu agențiile
specializate. De asemenea scrisorile informale se utilizează pentru corespondența
între Secretarul General, șefii de departamente și personalul cu funcții de
conducere, dacă subiectul nu necesită o scrisoare oficială. In ceea ce privește o
scrisoare neoficială, formula de salut trebuie să înceapă cu același alineat ca textul
scrisorii și să fie urmată de virgulă. Finalul trebuie aliniat la aceeași margine cu
corpul scrisorii. Același ghid de redactare oferă soluții standardizate de final de
scrisoare care corespund fo rmulelor de început. Astfel, o scrisoare impersonală
începe cu Dear Sir, Dear Madam, Dear Sirs, Dear Mesdames , formula de
încheiere s ugerată este Yours truly250, urmată de virgulă. Pentru corespondența
destinată unor persoane cunoscute, începutul nominalizează destinatarul Dear Mr.
…, Dear Mrs. …, Dear Miss …, Dear Ms. …, iar finalul propus este Yours
sincerely sau Sincerely yours251.
Notele verbale sunt comunicări oficiale între instituții și sunt scrise la
persoana a III -a. Ele nu se adresează persoanelor private sau organizațiilor
neguvernamentale. De multe ori notele verbale transmit solicitări de a trimite
informații și documente, sol icitări de confirmări, oferă informații despre locul și
momentul unor întâlniri. În plus, prin note verbale se fac cunoscute schimbările
intervenite în ceea ce privește componența unei delegații și se dau curs solicitărilor
statelor sau delegațiilor. Acest ea cuprind un singur subiect și sunt oferite ca

245 „sunt mandatat de Secretarul General să….”sau „În numele secretarului General am onoarea să”
246 „Am onoarea să fac referire la sau Permiteți -mi să fac referire la ”
247 „Sunt onorat/ă să, sunt bucuros/bucur oasă să”
248 „Cu deosebit respect/ Cu cea mai înaltă stimă ”
249 Secretarul General (Secretariatul) profită de oportunitatea de a -și reînnoi înalta prețuire pentru Reprezentantul
Permanent (misiune permanentă) al (Statului Membru)la Națiunile Unite.
250 Stimat e Domnule/Doamnă/Domnilor/Doamnelor,
251 Stimate Domnule …./Stimată Doamnă ……./Stimată Doamnă Termenul de adresare Ms. este nediscriminatoriu
putându -se folosi atât pentru doamne, cât și pentru domnișoare.

143 răspuns unei comunicări realizate tot printr -o notă verbală. Spre deosebire de
scrisori, acestea nu au formule șablon de început sau încheiere.
Informările interne reprezintă un mijloc de comunicare între de partamente
și birouri. Poate fi trimis de exemplu de unii monitori ONU unor colegi care
lucrează în cadrul OSCE în alte misiuni. Pot conține prezentări de fapte, decizii și
opinii. Acestea fac parte din arhivele oficiale și au forma unor rapoarte scrise cu
caracter intern. Asemeni notelor verbale, aceste informări interne nu pot trata decât
un singur subiect. Prezentarea detaliată a faptelor sau datele statistice trebuie
atașate într -un document separat .
Notele interne au același circuit intern utilizându -se pentru informări despre
întâlniri. Există formule standardizate pentru notele interne cum ar fi câmpul
predefinit pentru care conține numele destinatarului, de la pentru numele
expeditorului, data și subiectul care rezumă informația într -o frază scurtă.
Forma cea mai frecventă de comunicare în misiune este raportul. Pentru a
beneficia de toate avantajele raportului trebuie respectate niște reguli simple care
ajută la standardizarea sa. Există reguli de redactare în ceea ce privește abrevierea
numelor unei instituții, utilizarea majusculelor, redactarea datelor, forma, numele
persoanelor și ale locurilor, utilizarea cifrelor, succesiunea faptelor, ortografia și
regulile de elaborare a rapoartelor. Raportul se redactează în cuvinte simple și
cunoscute într -un stil neutru sau oficial. Incidentele sau anchetele sunt prezentate
în raport la persoana întâi timpul prezent. Dacă raportul se scrie în numele
superiorului, atunci se folosește persoana a III -a.
Raportul de poliție este un document scris , redactat de un ofițer de poliție.
Obiectivul raportului este să ofere informații detaliate despre un incident sau
eveniment. Redactarea unui raport cu scopul înregistrării unor informații
particulare, de factură ilegală, reprezintă o responsabilitate foarte mare deoarec e
poate hotărî destinul unei persoane. În acest mod, ofițerii trebuie să se asigure că
informațiile despre anchetă, arestare sau orice acțiune inițiată de poliție trebuie
justificată de informația prezentată.
Raportul de misiune reprezintă metoda principal ă de a face cunoscută
activitatea din teren direcțiunii misiunii și forurilor superioare. Departamentul
media și relații publice poate face cunoscute date din raport prin comunicate de
presă, buletine de știri și pagini de internet.
Rapoartele de misiune t rebuie de asemenea să prezinte aspectele care
reflectă mandatul misiunii. Raportul de activitate în misiune are ca obiectiv să
descrie progresele obținute în aplicarea mandatului misiunii, în lumina resurselor
bugetare care i -au fost alocate în acest scop. Rezultatele trebuie prezentate de o
manieră progresivă și analitică și nu una pur descriptivă. Rezultatele reflectă
munca diferitelor departamente, iar raportul trebuie mai înainte avizat de șeful
misiunii și ulterior trimis la New York.
Rapoartele poliț ienești ONU pot fi de mai multe feluri: de incident,de
constatare medico -legală, de contravenție, raportul urgent, raportul de activitate
zilnică. Toate aceste rapoarte sunt predefinite, iar datele se introduc într -un

144 formular tip. Rapoartele narative sunt cele de anchetă, declarațiile victimei,
martorului, suspectului și raportul scris în urma interogatoriului.
Aplicarea regulilor și normelor standardizate în comunicarea în cadrul
misiunii este obligatorie în măsura în care statele de unde provin ofițerii respectivi
se obligă prin angajament să le respecte. Dacă statele se angajează în acest sens,
comunicarea are un aspect multidirecțional, interlocutorii fiind două state, un stat și
opinia publică din alt stat fără o comunicare prealabilă cu statul respect iv, o
organizație non -statală și un stat, două organizații internaționale, opinia publică
mondială și un stat, opinia publică internațională și o organizație. Mijloacele de
comunicare în masă, mass -media252 mondială reprezintă adesea un interlocutor în
comun icarea cu guvernul unui stat atunci când sunt probleme legate de conflicte
internaționale sau evenimente ce pot afecta securitatea națională, regională sau
mondială.
4.2.1.1.Comunicarea oficială și colocvială
Comunicarea în misiunile internaționale prezint ă particularități în funcție
de situația de comunicare și publicul țintă. Comunicarea suportă variații în funcție
de interlocutori. Astfel, dacă receptorul mesajului este un factor de decizie, șeful
ierarhic sau altă autoritate, iar contextul este de comun icare în cadrul activităților
de raportare, atunci comunicarea este oficială și se folosesc enunțuri cu forme
impersonale, enunțuri clare, lipsite de ambiguitate. De asemenea, se mai poate
remarca prezența clișeelor, a formulelor fixe și folosirea terminol ogiei de
specialitate. Emițătorul este specialistul, ofițerul detașat în misiune, iar receptorul
este organizația cu autoritate de organ legislativ. În cazul comunicării de la
organizația internațională sub egida căreia se desfășoară misiunea către ofițeru l
detașat în misiune, conținutul oficial poate avea un caracter normativ.
Comunicarea ofițerului plecat în misiune cu populația locală este diferită de
primul tip de comunicare. Polițistul observator trebuie să mențină un contact direct
cu comunitatea, pen tru a -i asigura pe localnici de calitatea serviciilor polițienești,
ajutând astfel la instalarea unui sentiment de siguranță în mediul lor de viață.
Poliția civilă facilitează colaborarea localnicilor cu autoritățile de menținere a legii
și îi sfătuiește p e localnici să se adreseze autorităților ori de câte ori au informații
utile care pot ajuta la restabilirea atmosferei de siguranță. Deși trebuie să arate
disponibilitate populației locale, polițistul observator nu se poate lansa în
promisiuni și afirmații care nu țin de competența sa.
Comunicarea cu poliția locală prezintă alte particularități și un alt grad de
formalism. Astfel în comunicarea cu poliția locală, ofițerul în misiune ONU trebuie
să aibă anumite calități care să -i permită să -l ajute pe poliți stul localnic să înțeleagă
standardele de tactică polițienească acceptate la nivel internațional și strategiile
polițienești care derivă din acestea. În plus, poliției locale trebuie să îi fie
comunicate avantajele utilizării unor politici democratice de a părare a ordinii
publice. Polițistul în misiune trebuie să poată prezenta într -un mod constructiv

252 Rodica, ZAFIU, Păcatele Limbii: Mass -media, în România Literară, numărul 28, 2005,
„sursa e o sintagmă din engleză, dar elementele componente sînt latine: mass provine indirect din latină, prin
intermediul francezei, în vreme ce media este chiar un latinism cult.”

145 polițistului localnic soluții alternative non -violente, non -discriminatorii pentru
problemele avute într -un mod constructiv. În acest sens , polițistul în misi une
trebuie să posede abilități de comunicare la un nivel avansat, astfel încât pe lâng ă
abilitatea de a comunica eficient un mesaj, acesta trebuie să -l adapteze registrului
și să dovedească cunoașterea limbajului funcțional de a convinge interlocutorul.
Observatorii mai au și misiunea de a vizita persoanele deținute și arestate pentru a
vedea dacă le sunt respectate drepturile. De asemenea , aceștia trebuie să ia parte la
anchetele făcute de poliția locală pentru a constata din nou respectarea drepturilor
omului. Observatorul polițist civil trebuie de asemenea să remarce condițiile din
sediile de poliție și interacțiunile și comunicarea cetățean -polițist local.
Observatorul trebuie să cunoască bine toate atribuțiile poliției locale, dar și
mandatul său și să se informeze constant asupra tuturor documentelor și
directivelor emise de conducerea ONU.
Observatorul ONU trebuie să participe la cursuri de pregătire care să -i
îmbunătățească activitățile zilnice, fiind foarte bine informat cu privire la toate
provocăr ile apărute.
De asemenea observatorul polițist civil trebuie să dezvolte și să mențină
relații de bună colaborare cu toate celelalte componente ale misiunii, alte agenții
non-guvernamentale și autoritățile locale. Personalul poliției civile trebuie să
dezv olte niște relații bune de muncă cu autoritățile locale de aplicare a legii în
cadrul mandatului lor.
Poliția internațională în cadrul ONU îndeplinește funcții administrative și
operative în cadrul organizației, iar observatorul polițist civil nu va accep ta
instrucțiuni în ceea ce privește desfășurarea activităților sale decât de la organizația
pentru care lucrează.
De asemenea observatorul înregistrează și raportează prin canalele
specifice orice reclamații legate de abuzuri și discriminări sau înc ălcări ale
drepturilor omului pe care le raportează Reprezentantului Special al Secretarului
General ONU .
Comunicarea oficială folosește un inventar lexical cu termeni preciși, clar
definiți, accesibili. Stilul este obiectiv, caracterizat prin utilizarea constru cțiilor
impersonale, iar canalul de comunicare este prestabilit pentru a îndeplini anumite
obiective, presupunând o anumită rutină, în timp ce stilul colocvial redă mesaje
prin canale neoficiale.
De exemplu , în comunicarea oficială în limba engleză se fol osesc
structurile: to apprehend a criminal sau to combat crime, to detect a false
document în timp ce în comunicarea colocvială se folosesc corespondenții lor to
catch a criminal, to fight crime și discover a false document. De asemenea, pentru
acțiunile p olițienești există o sinonimie bogată, iar op țiunea pentru o sintagmă se
datorează registrului, contextului social, relațiilor între interlocutori, termenii cu un
grad mai mare de formalism fiind cei prefera ți în coresponden ța scrisă. Astfel ,
într-un medi u oficial este preferată structura t o be assigned to a case pentru to be
put on a case , structura to violate/ infringe the law pentru to break the law , to
comply with the law sau abide by the law pentru varianta mai colocvială follow the

146 law, varianta foa rte specializată to press charges on pentru to bring charges
against , to per petrate a crime pentru to commit a crime . De asemenea sintagma
crime deterrence înlocuiește într -un context official corespondentul său mai
familiar crime prevention . Sintagma care desemnează jaful armat armed robbery
este sinonimă cu două locu țiuni colocviale hold-up și stick-up. De asemenea
substantivele law breaker, wrongdoer folosite într -un registru popular au
coresponden ți oficiali specializa ți perpetrator, felon, offender, c riminal.
De asemenea , în stilul oficial s -ar folosi infrac țiunea burglary care are un
sinonim plastic forced entry sau sintagma mai lungă to institute criminal
proceedings pentru sinonimul său mai popular to prosecute. În plus, se mai poate
remarca faptul că limbajul specific misiunilor internaționale conține structuri
oficiale specializate care adesea sunt împrumutate din limba latină pe filieră
franceză arson, assailant , flagranto delicto253, dar și structuri colocviale to be
caught red -handed, hit -list, h ot pursuit, in cold blood254. Termenul pickpocket este
termenul standardizat pentru furtul din buzunare atât în limba engleză cât și în
limba franceză. Acesta are însă și corespondenți colocviali argotici în limba
franceză: voleur à la tire, vide -gousset, ti reur, voleur à la tire .
Alegerea gradului de colocvialitate depinde de interlocutor. Comunicarea
cu interpreții, cu publicul larg, cu media este o comunicare oficială , iar ofițerul de
poliție trebuie să explice interlocutorului termenii într -un limbaj mai puțin
specializat, astfel încât acesta să înțeleagă, chiar dacă nu este un specialist în
domeniul menținerii păcii. Bineînțeles că în dialogul cu alți ofițeri naționali în
misiune, comunicarea va fi mai mult sau mai puțin oficială , în funcție de context și
de gradul de apropiere între interlocutori, însă acest tip de comunicare folosește
termeni de specialitate, pe care cei doi îi înțeleg, deoarece fac parte din corpusul
comun al limbajului de specialitate (vezi anexa 17). Ghidurile de comunicare
standardiz ată, abrevierile, regulamentele folosesc adesea un limbaj foarte oficial,
marcat prin utilizarea clișeelor, a modalului shall, a diatezei pasive, a formelor
abstracte, impersonale.
În timpul anchetei, sau în timpul dialogului cu poliția locală, ofițerul
detașat în misiune folosește adesea un limbaj mai puțin oficial și mai accesibil
interlocutorilor. Unele trăsături ale stilului colocvial se regăsesc și în comunicarea
în misiuni internaționale. Economia se manifesta și aici prin întrebuințarea
clișeelor lingvistice, a abrevierilor de tot felul, dar mai ales prin elipse, ca urmare a
vorbirii dialogate, a repetițiilor . De asemenea, dacă analizăm comparativ gradul de
colocvialitate al comunicării în funcție de mediu sau canal, se poate remarca că
există mai multe trăsături ale stilului oficial în comunicarea scrisă, în rapoarte,
note interne și instructaje. Comunicarea orală este mai ușor adaptabilă contextual.
Astfel , ofițerul care face ancheta are libertatea să -și adapteze comunicarea în
funcție de interl ocutorul său și de gradul de educație al acestuia. În schimb,
comunicarea radio este mai puțin permisivă, aceasta impunând niște reguli clare de
adresare și trimitere a mesajului.

253 Incendiere, agresor, flagrant de lict
254 A fi prins în fapt, urmărire generală, cu sânge rece.

147 4.2.1.2.Comunicarea scrisă și orală
După ce am analizat trăsăturile comun icării în funcție de gradul de
colocvialitate al comunicării, vom analiza unele caracteristici ale limbajului
polițienesc folosit în misiunile internaționale în funcție de mediul de transmitere a
mesajului care poate fi: oral și scris. Vom începe cu analiz a unor instrumente de
lucru folosite în comunicarea scrisă, ulterior concentrându -ne atenția și pe
trăsăturile comunicării orale.
Comunicarea scrisă se realizează în funcție de niște proceduri
standardizate, comunicarea ținând seama de o serie de reguli ce vizează atât forma,
cât și conținutul. Cel mai utilizat instrument de comunicare scrisă în contextul
misiunilor internaționale este raportul.
Forurile organizatoare recomandă utilizarea englezei internaționale, adică a
ortografiei engleze așa cum apare ac easta în Dic ționarul Oxford, iar acolo unde
există diferen țe de scriere între engleza britanică și cea americană, este folosită
varianta britanică, inclusiv pentru misiunile coordonate de Na țiunile Unite. În
restul misiunilor, acolo unde există diferențe de ortografie între engleza britanică și
cea americană, se recomandă de asemenea utilizarea scrierii britanice. În ceea ce
privește limba franceză, punctul de referin ță este Dic ționarul Academiei Franceze.
Misiunea ONU reglementează foarte bine din punct de vedere formal
regulile de redactare a documentelor oficiale în „Ghidul de elabora re, redactare și
transmitere a comunicărilor ONU. ”255Astfel în acest ghid se oferă informații clare
legate de standardizarea conținutului și a formei în ceea ce privește data, numărul
de referință, utilizarea numelor și alte date personale. În orice tip de raport, primul
paragraf trebuie să includă o descriere a subiectului textului, suficient de detaliată,
încât să ofere cadrul general pentru comunicarea ulterioară. De ex emplu , acolo
unde despre un subiect au existat comnicări anterioare, textul comunicării trebuie
să conțină o referință clară în legătură cu ultima corespondență, data, numărul de
referință sau doar o scurtă indicație cu privire la subiect, cum ar fi “With reference
to your letter of 5 April 1984 concerning …” , “ Further to my letter (Reference
number) of (date) regarding …” .256
În ceea ce privește tipurile diferite de rapoarte, acestea sunt clasificate sub
diverse denumiri. Fără preten ția de a analiza toate tipurile de rapoarte, studiul de
față se va opri la trăsăturile de bază ale raportului inițial sau preliminar, raportul
de incident, raportul situa țional zilnic, raportul de anchetă, raportul de accident,
și raportul scurt .
Unul dintre criteriile stabilite de Națiunile Unite pentru ofițerii de poliție
pentru ca aceștia să poată lucra în cadrul forțelor de poliție internațională include
abilitatea de a vorbi fluent limba misiunii și de a citi și scrie în limba misiunii,
astfel încât monitorii ONU să -și poată redacta singuri rapoartele. Pentru a îndeplini
cerințele stabilite de ONU un raport trebuie să conțină fapte care să răspundă
întrebărilor de bază când, cine, unde, ce, cum și de ce. Redactarea unui raport

255 Department of General Assembly Affairs and Conference Services United Nations Correspondence Manual A
guide to the drafting, processing and dispatch of official United Nations communications, New York, 2000, p. 8 .
256“ Cu răspuns scrisorii dumneavoastră din data de 5 aprilie 1984 cu privire la…., Ca urmare a scrisorii mele (cu
numărul de referință….din data….cu privire la…..”

148 trebuie să înceapă cu data evenimentului, urmată de descrierea persoanelor
implicate, a locului unde s -a întâmplat acțiunea, prezentarea acțiunii propriu -zise și
ce făcea victima în momentul sau în timpul comiterii faptelor, cum s -a întâmplat
fapta. De asemenea, se precizează în raport d acă se cunosc mot ivele comiterii
faptei și rezultatele acțiunii.
Raportul inițial are o formă standardizată, predefinită. Ofițerul care -l
completează trebuie doar să bifeze rubricile care se potrivesc cazului. Această
formulă de redactare este eficientă, deoarece dă dovadă de concizie. Rubricile nu
acoperă toate situațiile posibile. De aceea , dacă un anume caz se întâmplă într-un
loc care nu se regăsește în lista de opțiuni din tabel, atunci acest fapt trebuie
precizat la rubrica altele . În antetul raportului inițial de anc hetă se precizează
informații generale cum ar fi numărul de înregistrare al dosarului care este scris de
expeditor, fie el ofițerul de permanență sau directorul administrativ. Se precizează
de asemenea tipul de incident, secție, unitate, locul faptei, coor donatele exacte ale
locului faptei, data și ora incidentului exprimată în limbaj standardizat militar,257
data raportului, ora când s -a scris raportul, ora când ofițerul a fost numit să se
ocupe de caz, ora la care ofițerul a ajuns la locul faptei, ora final izării raportului,
adică ora când ofițerul a completat toate datele, identitatea personalului local
implicat, numărului de identificare al interpretului.
Același ghid258 precizează că în cadrul secțiunii informa ții personale a
raportulu i inițial se prezintă persoanele implicate în caz. Ordinea în care sunt
prezentați oamenii nu este importantă. De exemplu , ofițerul poate introduce da te
despre victimă și martor în orice ordine. Se precizează detaliat locul faptei.
Formularul este tipizat adică se hașurează că suța potrivită: avion, autobus, tren,
bancă, casă de economii, bar, club de noapte, discotecă, graniță, centru comercial,
birou, șantier de construcții, pădure, pajiște, piață , garaj, lăcaș de cult, drum, cale
ferată, școală, instituție de învățământ, guve rn, instituție militară, depozit, service,
instituție medicală, guvernamentală, loc public, parc, apartament, casă, magazin,
hotel, motel, transport public, restaurant, cafenea și altele. În cazul în care căsuțele
care descriu locul faptei de exemplu nu su nt suficiente , se folosește o foaie
suplimentară pentru a putea preciza toate detaliile.
Acest raport preliminar indică de asemenea care este situația actuală a
cazului printr -o sintagmă standardizată. În plus, se menționează: case is closed/
case is ope n/ the investigation is ongoing/ the investigation is in progress/ case is
pending, no further action will be taken/ the incident is subject to further
investigation/ this concludes the report/ Nothing else to report NTR/ case is
closed.259
Ulterior se prec izează motivul incidentului, dacă acesta este cunoscut, iar
dacă nu este, acest fapt se precizează în raport. Ancheta se poate realiza de către

257 Modelul de scriere a orei este în patru cifre primele două fi ind citite ca sute și multimele două ca zeci , ex.
1200hrs/HRS se citește twelve hundred hours.
258 Peter , HEEPEN, Guenther , FREISLEBEN, La Police des Nations Unies: Restaur er l’Ordre à la Fin des
Hostilités, 2008 , Institut de formation aux opérations de pai x, Peace Operations Training Institute, Williamsburg,
USA, p. 187 .
259 Ancheta finalizată, cazul este deschis, ancheta este în desfășurare, ancheta este suspendată, nu se iau alte măsuri,
ancheta continuă, astfel se încheie raportul, nu mai avem nimic de rap ortat, caz închis

149 forțele de poliție civilă împreună cu cele militare. Se precizează de asemenea
numărul faptelor și dacă acestea au fost comise sau sunt doar tentative. Se mai
precizează felul faptei, dacă aceasta este de factură penală, cât și tipul infracțiunii
dacă aceasta ține de competența poliției rutiere, dacă s -au găsit arme la locul faptei.
Raportul mai cuprinde date despre ofițerul care anchetează cazul, numele și
prenumele său, numărul său de identificare, semnatura și data când i s -a dat cazul.
De asemenea, se precizează datele ofițerului care controlează ancheta și cele ale
șefului de poliție în a cărui subordine se găse ște ofițerul anchetator.
O altă fișă suplimentară se completează pentru datele reclamantului,
suspectului, victimei, martorilor. În cazul acestora se completează următoarele
date în tabel: nume, prenume, numele de dinainte de căsătorie (dacă este cazul),
poreclă, numele tatălui, data nașterii (în ordinea prestabilită zi, lună, an), vârstă,
locul nașterii (oraș, regiune, sat), gen, înălțime, greutate, structura corpului, iar
opțiunile predefinite sunt: zveltă/ normală/ puternică . Opțiunile de bifat care
descriu părul sunt ras/ negru/ blond/ șaten/ grizonant/ roșcat/ alb , iar culoarea
ochilor negri/ albaștri/ căprui/ verzi/ gri/ înroși ți. Ofițerul care întocmește raportul
trebuie doar să bifeze, alegând varianta potrivită pentru a descrie cât mai bine
suspect ul sau victima. De asemenea trebuie precizat dacă suspectul prezintă semne
particulare cum ar fi cicatrici, tatuaje, un posibil handicap. Dacă se cunosc,
următoarele date sunt foarte utile anchetei ulterioare: date despre naționalitatea,
apartenența etnică , numărul și seria cărții de identitate a suspectului. Alte rubrici
predefinite care vizează identitatea suspectului se referă la informații despre
numărul pașaportului, data, locul și țara unde acestea au fost emise, dacă cetățeanul
face parte din trupele militare, forțele de poliție ale echipei internaționale, membrii
unei organizații nonstatale, populație locală . Ulterior, dacă se cunoaște reședința
acestuia se precizează adresa, coordonatele geografice, țara, orașul, provincia,
reședința de județ, satu l, numărul de telefon. Tot pe foi suplimentare atașate
raportului se precizează numele și numărul autorizației traducătorului, dacă actul a
fost tradus.
În cadrul misiunilor FRONTEX, raportul inițial de incident grav este un
raport succint care se trimite la Frontex Situational Center (FSC) prin e -mail,
telefon, sms la cel mult două ore după ce incidental s -a întâmplat. Raportul inițial
va conține o prezentare generală a informației disponibile la momentul respectiv,
conținând și detalii legate de succesiu nea acțiunilor și propuneri legate de procesul
decizional. Atunci când ancheta este finalizată, acest raport inițial va fi completat
cu informații suplimentare și se va trimite agenției FRONTEX sub forma unui
raport final de incident grav care prezintă toa te aspectele cazului.
Raportul de incident grav (vezi anexa16) conține următoarele informații:
antetul în care se prezintă subiectul care conține cuvinte cheie despre incidentul
grav petrecut. Acest titlu scurt trebuie să răspundă la întrebările: ce s-a întâmplat,
când s -a întâmplat, unde s -a întâmplat, cine a fost implicat sau afectat, de ce s -a
întâmplat, cum s -a întâmplat, care au fost mijloacele folosite pentru a îndeplini
acțiunile care au cauzat incidentul . De asemenea raportul de incident grav trebu ie
să precizeze dacă sursele informațiilor sunt credibile, care sunt acțiunile întreprinse

150 de ofițerul care scrie raportul, dar și cele realizate de către ceilalți membri ai
anchetei. De asemenea trebuie menționate consecințele posibile, efectele și
reacți ile. Raportul de incident ar trebui să conțină doar informații verificate, dar
dacă stadiul anchetei nu permite acest lucru, raportul va conține și date care nu au
putut fi verificate, dar acest fapt se precizează în raport cu mențiunea neverificat,
iar su rsele sunt precizate.
Toate persoanele detașate, agenți invitați, coordonatorul operațiunii,
experții Frontex urmează planul operativ și informează Centrul de situații al
Frontex printr -un raport de incident. Acest raport de incident permite Centrului de
centralizare a situațiilor al Frontex să monitorizeze evoluția cazului și să informeze
urgent factorii de decizie și Punctul Național de Contact Frontex și țările terțe și să
ofere ajutor celor de la fața locului.
Raportul de incident grav poate avea for ma unui mesaj de alertă care
trebuie trimis imediat cent rului de situații (vezi anexa 16 ) Datorită varietății
cazurilor care pot apărea, trebuie să se respecte procedura de operare în vigoare și
forma standardizată a rapoartelor care implică utilizarea une i anumite ordonări a
evenimentelor.
Schimbul eficient de informații, comunicarea rapidă este esențială în
contextul în care imigranții intră ilegal în țară utilizând adesea documente false și
metode variate și din ce în ce mai sofisticate. În plus, exist ă o foarte mare frecvență
a emiterii documentelor de către diverse autorități, de unde dificultatea de a ține
pasul cu toate noutățile în ceea ce privește introducerea de noi elemente de
siguranță. De aceea de fiecare dată când este descoperit un fals, se completează un
formular de alertă care este inserat în raportul zilnic și ulterior introdus într -un
manual de referință pentru a facilita detectarea altor documente false.
Procesul de raportare într -o misiune Frontex pornește de la un incident pe
care age ntul invitat sau echipele europene de supraveghere a frontierei îl raportează
centrului local de coordonare și implicit ofițerului asistent Frontex, care are
îndatorirea de a transmite incidentul coordonatorului operativ Frontex. Astfel cazul
este cunoscul la nivelul Centrului de situații, de unde informația este făcută
cunoscută conducerii Frontex și membrilor consiliului director. De asemenea
Centrul de situații transmite informația Centrului internațional de coordonare, iar
de la acest nivel alți actori pot fi implicați dacă situația o cere. (vezi anexa 16)
Indiferent de misiune, c onținutul raportului de incident trebuie să înglobeze
date personale și un raport al evenimentelor (vezi anexa 19). Datele personale
vizează identificarea tuturor persoanelor im plicate și prezentarea cronologică a
faptelor. Raportul cuprinde următoarele rubrici: nume de familie, prenume, data și
locul nașterii, starea civilă, naționalitatea, grupul etnic, țara de origine, cetățenia,
cartea de identitate (tip și număr), adresa, co ordonate geografice, telefon, telefon
mobil, adresa poștală electronică, meserie, profesie, muncă, grad, numele tatălui
prenume și nume de familie, numele mamei ( prenume și nume de dinainte de
căsătorie), adresa de reședință. Exprimarea numelui suportă di ferențe care țin de
cultură și mediu de dezvoltare. În cultura occidentală, numele de familie urmează
prenumelui, în timp ce în alte culturi numele de familie este primul menționat.

151 Prezentarea evenimentelor reprezintă rezumatul tuturor faptelor și detalii lor
importante.
Același ghid de redactare a raportului sugerează că pentru a scrie raportul
de incident este util să se pună anumite întrebări persoanelor implicate sau martore
la incident și să se noteze fidel răspunsurile. Întrebările care se pun sunt când,
unde, ce, cine, cum, ce, de ce. Lista întrebărilor nu este exhaustivă, anumite
infracțiuni necesitând informații specifice care urmează a fi introduse în timpul
anchetei de anchetator. Exemplele de întrebări care servesc la redactarea ulterioară
a raportului sunt: când s -a întâmplat incidentul, unde s -a întâmplat, care sunt
coordonatele geografice ale locului, unde se afla persoana implicată la momentul
întâmplării incidentului. Se precizează data și ora, ce s -a întâmplat, cine și ce a
făcut, cum s -au desfășurat acțiunile. Se dorește ca în cadrul acestei rubrici să se
ofere o descriere detaliată a incidentului. O altă întrebare utilă, al cărei răspuns
trebuie precizat în raportul de incident este cu ce s -a produs incidentul, cu alte
cuvinte care a fost tipul de instrument, armă, unealtă utilizată în timpul comiterii
faptei. Alte întrebări vizează motivul posibil al comiterii faptei, identitatea victimei
și a suspectului, a martorilor. Ofițerul care redactează raportul poate realiza o listă
a potențiali lor martori . Următoarele întrebări sunt de asemenea sugerate în ghidul
de redactare a rapoartelor260, deoarece acestea facilitează ancheta. Astfel , ofițerul
precizează care sunt acțiunile întreprinse de anchetator, care este infracțiunea
comisă, care sunt el ementele infracțiunii, care sunt acțiunile suspectului înainte și
după comiterea infracțiunii, care dintre acțiuni s -au desfășurat într -adevăr, ce probe
s-au putut colecta, ce dispoziții s -au dat în legătură cu probele strânse, ce arme s -au
utilizat, ce ac țiuni au întreprins ofițerii de poliție, ce acțiune s -a luat imediat de
ofițerii de poliție. Alte întrebări vizează experiența, cuno ștințele sau forța de care
au dispus suspecții pentru a comite infracțiunea. În raportul de incident se
precizează de asemen ea ce alte autorități au mai fost informate, ce alte agenții
trebuie să fie informate. Există și un set de întrebări adi ționale care dezvoltă
informațiile solicitate și care pot fi folosite în funcție de context și de tipicul
cazului. Astfel pe lângă momen tul când s -a comis infrac țiunea, următoarele
întrebări ce țin de contextul temporal sunt de asemenea foarte relevante pentru a
afla mai multe informații de la martor sau victimă. Astfel , ofițerul care scrie
raportul de incident precizează când a fost desco perită fapta, când a fost anunțată la
poliție, când a ajuns poliția la fața locului, când a fost văzută victima pentru ultima
dată, când s -a procedat la arestarea suspectului în cauză, când au auzit martorii
ceva neobișnuit, când a decis suspectul să comit ă infracțiunea.
Pe lângă întrebarea unde s -a comis fapta, există un set de întrebări
adiționale care pot fi de asemena utile pentru a scrie un raport de incident detaliat,
care va fi foarte util în ancheta viitoare. Astfel se precizează unde s -a descoperi t
infracțiunea, unde era ieșirea, unde se găsea arma cu care s -a comis infracțiunea,
unde se găsea victima, unde a fost văzut suspectul în momentul comiterii

260 Peter , HEEPEN, Guenther , FREISLEBEN, La Police des Nations Unies: Restaur er l’Ordre à la Fin des
Hostilités, 2008 , Institut de formation aux opérations de paix, Peace Operations Training Institute, Williamsburg,
USA, p. 55 .

152 infrac țiunii, unde a fost văzut suspectul pentru ultima dată, unde se găseau martorii
în timpul co miterii infrac țiunii, unde locuia suspectul, unde trăiește suspectul în
prezent, unde se găsește suspectul astăzi, dacă acesta s -a gândit să se predea, dacă
s-au găsit probe, unde au fost trimise acestea261.
De asemenea , există întrebări adi ționale ce vizea ză persoanele implicate în
incident și calitatea acestora de victime, martori, suspec ți. În raport se mai
menționează identitatea reclamantului, a persoanei care a descoperit infrac țiunea, a
persoanelor care au văzut sau auzit ceva important sau relevant pentru caz, a
persoanelor care ar fi avut motive să comită fapta, a persoanelor care dispuneau de
mijloacele de a comite fapta sau care aveau acces la locul faptei. În raport s e mai
precizează cine a făcut cercetări, cine a identificat sau a ridicat probe . Desigur că
date legate de anturajul victimei sau de colaboratorii suspectului sunt de asemenea
esențiale pentru a ajuta la bunul curs al anchetei. Martorii sunt de asemenea
întreba ți cu cine a fost văzută victima ultima dată. Se pot face cercetări legate de
credibilitatea martorilor și aceste date se men ționează în raportul de incident.
Desigur că se precizează modul de operare, cum a ob ținut suspectul
informa țiile necesare pentru comiterea faptei, cum a ajuns acesta la locul faptei,
dacă a utilizat for ța, dacă a intrat la locul faptei prin spargerea unei uși, ferestre,
utilizând cheia. Mai interesează de asemenea cum a făcut rost suspectul de arma
crimei, cum a fost folosită arma sau instrumentul cu care s -a comis fapta , modul
cum a fost comisă fapta, d acă s-a utilizat forța, violența ,s-au făcut amenințări, dacă
fapta s -a comis cu ajutorul complicilor. Pentru a prinde făptașul este de asemenea
util să se facă cunoscut în raport modul cum a părăsit acesta locul faptei, dacă a
folosit sau nu un mijloc de tr ansport. Ancheta ulterioară este facilitată și de
informații legate de modul cum a fost descoperită fapta sau modul cum s -a făcut
arestarea. Mobilele acțiunilor sunt foarte utile pentru ancheta ulterioară. De aceea
raportul de incident poate preciza motivu l pentru care suspectul a folosit un anumit
fel de armă. În plus, ofițerul care scrie raportul de incident trebuie să pună astfel de
întrebări încât sa afle, dacă este cazul, de ce a fost raportată fapta cu întârziere, de
ce martorii sunt reticenți să ofer e informații, de ce minte suspectul, de ce suspectul
a comis fapta exact în respectivul loc.
Toate aceste întrebări sunt sintagme fixe, care nu dau loc interpretărilor
indiferent de limba în care se redacteză raportul. Pentru a redacta raportul
incidentul ui nu trebuie uitate reguli le de bază ale oricărei raportări , conceptele de
precizie, concizie, claritate, dreptate, prezentarea completă a ac țiunii.
Formatul raportului de incident este predefinit conținând următoarele
rubrici obligatorii: subiectul, ti pul de operațiune comună, locul , data și momentul
incidentului, persoana/unitatea care raportează, informații faptice, măsuri le luate,
evaluarea activității care conține o descriere a consecințelor, efectelor, reacții lor.
Informațiile despre caz trebuie să descrie ce s -a întâmplat, cine a fost implicat sau

261 Peter , HEEPEN, Guenther , FREISLEBEN, La Police des Nations Unies: Restaur er l’Ordre à la Fin des
Hostilités, 2008 , Institut de formation aux opérations de paix, Peace Operations Training Institute, Williamsburg,
USA, p. 56.

153 afectat, de ce s -a întâmplat, cu ce mijloace s -a întâmplat cât și sursa informațiilor.
Rubrici le obligatorii pot fi ulterior completate atunci cazul cere o anchetă detaliată.
În timpul anchetei se pot face completări care privesc desfășurarea etapelor
anchetei sau verificarea acuzațiilor făcute.
Rubricile obligatorii ale raportului de incident ONU sunt cele care
precizează secția de poliție, numărul cazului, numele celui care a făcut sesizarea,
data nașter ii a celui care a făcut sesizarea, adresa acestuia, ocupația, locul
incidentului, momentul incidentului. Raportul de incident prezintă în antet secția
de poliție, numărul de înregistrare,datele de identificare ale polițișt ilor observatori
ONU , data și ora raportării, data și ora incidentului, natura evenimentului,
orașul/satul/zona și coordonatele geografice ale acestuia. Tot antetul cuprinde și
datele celui care a făcut sesizarea la poliție menționându -se numele, data nașterii,
adresa, telefonul și orginea acestuia. Cuprinsul raportului descrie persoanele
implicate, narează faptele în ordine cronologică și măsurile luate. Adesea raportul
descrie sesizarea făcută la poliție, ulterior prezentându -se fapte care s -au întâmplat
înaintea sesizării prin care poliț ia civilă a fost informată despre caz.
În cazul raportului de incident care prezintă narativ faptele, se recomandă
de asemenea folosirea propozițiilor scurte. T impul narațiunii este trecut , past tense
în limba engleză și passé -composé în limba franceză . Acestea redau cel mai bine o
acțiune întâmplată în trecut, al cărei moment este clar determinat temporal. Atunci
când nu se cunoaște cu precizie momentul săvârșirii faptei, acesta se aproximează.
Pentru aproximarea timpului se folosesc adverbele de aproxim are about,
approximately cu inițialismul său approx. sau environ , vers în limba franceză.
Un raport de incident va începe întotdeauna cu data în ordinea stabilită clar
zi, lună, an. În plus luna se scrie în litere, prescurtându -se cuvântul care
desemnează luna și păstrându -se inițialismele Jan, Feb, Mar, Apr . Pentru a evita
confuziile în raportul de incident trebuie evitați termenii relativi “azi”, “ieri”, ci
înlocuiți cu data exactă. Anul se poate omite atunci când raportul tratează un
eveniment întâmpla t în anul în curs. Se folosesc stucturi impersonale, dar nu în
exces, ci doar atunci când informațiile nu sunt verificate sau provin din surse mai
puțin credibile. “It appeared, Information was received that…..”
În plus dacă relatarea se bazează pe depoziț iile martorilor, se precizează
prin persoana a III -a: “he or she stated that…. or he or she claimed that……”.
Precizia poate fi realizată prin diferențierea clară a faptelor de opiniile subiective
sau zvonuri.
Ghidul de redactare al raportului include date precise despre utilizarea
abrevierilor, a majusculelor, ortografia numelor de persoane și locuri, date și cifre.
De exemplu, pentru a putea folosi abrevierile sau acronimele trebuie folosit inițial
numele întreg și ulterior termenul abreviat sau acronimul său. Regula spune că
prima dată se redactează denumirea completă a instituției urmată de abreviere în
paranteză. În plus, abrevierile nu sunt recomandate decât pentru denumirile care
apar frecvent în text. Cuvintele Națiunile Unite nu trebuie abreviate ni ciodată și
nici titlurile următoare: Consiliul economic și social, Consiliul General, Secretarul –
General, Consiliul de Securitate, Biroul Națiunilor Unite de la Geneva, Biroul

154 Națiunilor Unite de la Nairobi, Biroul Națiunilor Unite de la Viena. Se pot folo si
forme prescurtate și abrevieri pentru numele unor state membre, dar nu de la prima
utilizare în text. Buletinul terminologic care reglementează numele statelor
membre este autoritatea în domeniu262. Acronimele și abrevierile denumirilor
unităților și depa rtamentelor Secretariatului sunt acceptabile doar în corespondența
internă, sau informările neoficiale. Ca punct de referință există o bază de date cu
abrevierile și acronimele recunoscute oficial întâlnite în documentele Națiunilor
Unite în toate limbil e oficiale.263 Cu astfel de instrumente poate fi păstrată aceeași
coerență și în folosirea abrevierilor pentru ca mesajul să fie precis pentru
corespondenți.
În ceea ce privește utilizarea majusculelor pentru numele proprii de
organiații și titluri de insti tuții se folosește majuscula doar la începutul primului
cuvânt, atunci când este vorba de un grup de cuvinte. Atunci când titlul
desemnează o anume persoană, acest titlu se scrie cu majusculă Președintele X.
Cuvântul guvern se scrie cu majusculă atunci cân d este urmat de numele unei țări
sau de un adjectiv de naționalitate sau atunci când acestea sunt subînțelese.
O altă regulă standardizată pentru redactarea rapoartelor ONU este citarea
surselor. Astfel, dacă raportul de incident conține informații a căro r surse sunt
mijloacele de comunicare în masă, acestea trebuie urmate de surse precise
menționate între paranteze. Atunci când se citează astfel de informații trebuie
precizată sursa în raport, de exemplu “Conform surselor media… ” Dacă nu se
poate aprecia viabilitatea informațiilor provenite de la surse de comunicare de
masă aservite anumitor puteri, ghidul de redactare a raportelor precizează că în
raportul de incident se poate folosi structura “ Conform mijloacelor de comunicare
de masă controlate de….. .”264
În ceea ce privește titulatura unei persoane sau numele de locuri, se
utilizează întotdeauna titlul persoanei Dl/Doamna X , Secretarul General. Dacă o
regiune nu este recunoscută la nivel internațional, numele acesteia se scrie între
ghilimele. Pentru zonele care nu sunt menționate pe hartă, trebuie indicată distanța
sau orientarea față de un nume de loc marcat pe hartă.
Referitor la standardizarea redactării numerelor, î n raport se scriu cu litere
numeralele cardinale mai mici de 10, iar numerele egal e sau mai mari de 10 se
scriu cu cifre. Numărul de la începutul propoziției se scrie în litere. În plus, dacă
există o cronologie a evenimentelor, datele trebuie indicate în ordine cronologică.
Pentru a se reduce orice neclaritate numerele mari se exprimă în întregime fie în
cifre, fie în litere.
Se recomandă de asemenea, utilizarea unui limbaj clar, la obiect și precis.
Concizia ține de selecția acelor informații relevante pentru caz și eliminarea celor
care nu sunt relevante. Raportul de incident nu tre buie să fie foarte lung și detaliat,

262 ST/CS/SER.F/ 347/Rev.1)
263 UN intr anet Terminology Nomenclature la care au acces doar ofițerii detașați în respectiva misiune.
264 Peter , HEEPEN, Guenther , FREISLEBEN, La Police des Nations Unies: Restaur er l’Ordre à la Fin des
Hostilités, 2008 , Institut de formation aux opérations de paix, Peace Operations Training Institute, Williamsburg,
USA, p. 59 .

155 ci trebuie să conțină numai acele particularități care ar ajuta ancheta ulterioară.
Toate etapele acțiunii trebuie prezentate în raport, deoarece o narare parțială a
faptelor poate crea o imagine falsă. Claritatea trebu ie să fie și ea o prioritate în
redactarea unui raport de incident. Faptele trebuie prezentate în ordinea logică, iar
cuvintele utilizate trebuie s ă fie simple, nu neapărat foarte specializate, al căror
sens poate fi ușor înțeles de interlocutori. În plus, raportul este citit de colegi care
nu sunt neapărat vorbitori nativi ai limbii misiunii, de unde evitarea termenilor
academici. Se pot utiliza termeni specializați, dar cu un grad ridicat de
standardizare pentru a fi siguri că sunt în țeleși și de interloc utori. Stilul fiind oficial
nu se folosesc termeni argotici. O altă trăsătură a raportului recomandată în ghidul
de redactare este probitatea, care se referă la nararea completă și obiectivă a
faptelor. Ofi țerii de poli ție trebuie să evite orice părtinire sau păreri preconcepute
atunci când redactează raportul.
Același ghid prezintă formatul tip al unei declarații. În antetul acesteia se
precizează numărul de file suplimentate și numărul de caz. Se precizează calitatea
celui care face declarația, dacă este reclamant, suspect, victimă, martor sau are altă
calitate. Ulterior se precizează numele, prenumele, porecla și numele tatălui
acestuia/acesteia, data și locul nașterii, genul, naționalitatea și apartenența etnică,
adresa orașul, regiunea, provincia, orașu l, reședința de județ, țara, coordonatele
geografice, numărul de telefon, meseria, angajatorul (nume, sat, oraș, provincie,
cod poștal ), numărul de telefon de la serviciu, semnătura celui care face declarația,
data, ora, semnătura ofițerului, indicativul traducătorului și semnătura. Dacă există
date suplimentare, acestea se precizează pe o foaie suplimentară.
Un alt tip de raport redactat zilnic în cadrul misiunilor ONU este cel care
prezintă starea infracțională zilnică. Aceste rapoarte nu înlocuiesc notif icările
detaliate pe teme precise adresate sediului central. Acest raport asupra stării
infracționale prezintă evenimentele importante întâmplate în 24 de ore începând cu
ora 0 am care pot să prezinte fapte politice, militare, umanitare, pierderi și alte
fapte importante care pot avea un impact asupra securității personalului Națiunilor
Unite. Evenimentele politice se pot referi la reuniuni naționale sau internaționale,
alegeri, negocieri, partide politice nou -formate, alianțe, schimbarea conducerii,
aleger ea consiliilor sau administra ției locale, evenimente ce pot avea un efect
direct asupra mandatului misiunii. De asemenea raportul de situa ție zilnică265
(daily situation report/rapport de situation journalière) include evenimentele
militare survenite în resp ectiva perioada de timp: acorduri de încetare a focului,
acțiuni militare, ajutorul acordat autorităților civile, achiziționarea de arme noi,
violențe, mișcările de trupe, formarea noilor comandamente și unități de sector sau
regiune, schimbări în desfășur area misiunii, retragerea sau deplasarea
contingentelor naționale. Un alt capitol al raportului situațional zilnic privește
restricțiile de deplasare ale personalului Națiunilor Unite. În această rubrică
predefinită se completează date legate de starea dru murilor, obstacole naturale,
baraje rutiere și identitatea persoanei responsabile. Raportul de situație prezintă de

265 Peter , HEEPEN, Guenther , FREISLEBEN, La Police des Nations Unies: Restaur er l’Ordre à la Fin des
Hostilités, 2008 , Institut de formation aux opérations de paix, Peace Operations Training I nstitute, Williamsburg,
USA, p. 62.

156 asemenea evenimentele umanitare. În cazul unor refugiați se precizează numărul
lor, locația, obstacolele întâmpinate, tipul de transport uti lizat feroviar, aerian sau
maritim, cazarea, aprovizionarea cu hrană, starea de sănătate a acestora,
infrastructura, spitalele, starea drumurilor, problemele de furnizare cu electricitate,
aprovizionarea cu apă, starea școlilor și ajutorul oferit de către membrii misiunii
pentru repararea infrastructurii.
La secțiunea stare actuală se menționează evenimentele care au un impact
asupra climatului de siguranță și operațiunile poliției civile din respectiva zonă de
competență.
La secțiunea securitatea și prote cția personalului se introduce orice
informație sau activitate constatată care influențează sau ar putea influența
securitatea personalului misiunii și care se pot manifesta sub forme diverse de la
simple amenințări, răpiri, șantaj și moarte.
La secțiunea pierderi se menționează morții și răniții care fac parte din
forțele militare, poliția civilă, populația localnică. În această rubrică se precizează
și cauzele care pot fi acțiuni ostile, accidente sau cauze naturale.
La secțiunea logistică se menționează activitățile sau problemele
administrative cu care s -au confruntat ofițerii în misiune și care se pot referi la
fonduri, materiale, cazare, transport, hrană energie electrică și carburanți.
Acest raport de situație se încheie cu considerațiile formulate de
reprezentantul secretarului general, comandantul forțelor ONU, șeful poliției civile
sau comandantul sectorului.
În ceea ce privește raportul de anchetă (investigation report/ rapport
d’entrevue), acesta se scrie atunci când există un incident grav, o plâ ngere a unei
părți, o sesizare din partea Națiunilor Unite, o plângere la adresa comportamentului
operativ al personalului sau a forțelor de menținere a păcii. Acest raport necesită
anchete ulterioare complexe. Exemple de incidente care necesită anchete266 sunt
incidentele de tir, încălcarea acordurilor de încetare a focului, bombardamentele,
atacuri asupra civililor, furturi, luarea de ostatici sau răpiri, încălcarea drepturilor
omului, mutări sau consolidarea trupelor, activități militare, redesfășurarea f orțelor
și incidente care privesc Națiunile Unite.
Raportul scurt (flash report/rapport éclair) este un rezumat al unui incident
scris către forul superior. Acesta conține informații care trebuie trimise urgent
pentru a da timp decidenților să hotărască, i ar cel care a scris raportul să acționeze
conform dispozițiilor primite. Raportul scurt cuprinde atât incidentele grave, cât și
evenimentele care se desfășoară într -o anumită regiune. În cazul misiunilor ONU,
acestea trebuie trimise poliției civile a Națiu nilor Unite. Incidentele grave sunt
omorul și tentativa de omor, luarea de ostatici și tentativa de luare de ostatici,
răpirea și tentativa de răpire, incendierea, violul și tentativa de viol, exploziile,
crimele politice și orice infracțiune comisă împotr iva personalului misiunii sau a
personalului internațional, infracțiunile cu caracter etnic, jaf armat, acțiuni ilegale
care pot fi comise inclusiv de ofițerii de poliție observatori ONU , de poliția locală,

266 Peter , HEEPEN, Guenther , FREISLEBEN, La Police des Nations Unies: Restaur er l’Ordre à la Fin des
Hostilités, 2008 , Institut de formation aux opérations de paix, Peace Operations Training Institute, Williamsburg,
USA , p. 67 .

157 abateri disciplinare grave, acțiuni ilegale care implică politicieni binecunoscuți sau
persoane din anturajul acestora, incidente care pot pune în pericol securitatea
generală cum ar fi conflictele civile, greve, nesupunere civică, manifestări, ocupare
ilegală a imobilelor, luarea de ostatici din rândul persoanelor protejate de
comunitatea internațională, incidente care -i implică pe membrii poliției civile a
Națiunilor Unite, accidente rutiere care au cauzat uciderea sau rănirea,
amenințarea, arestarea, uzul de arme de foc, ofițeri împușcați sau răniți.
Deși raportul de accident (accident report, rapport d’accident) nu este
neapărat specific misiuni lor internaționale, adesea ofițerii plecați în misiunile
ONU, având competențe extinse, scriu și astfel de rapoarte. Raportul de accident
este tot un formula r predefinit care are niște rubrici bine standardizate, care conțin
numărul de referință, data și ora accidentului, data și ora când acesta a fost raportat
personalului misiunii, data și ora la care poliția a ajuns la fața locului, locul exact ,
implicarea pietonilor și o scurtă prezentare a daunelor suferite. De asemenea
raportul conține descrierea autovehicu lelor implicate, numărul lor de înregistrare,
marca, șoferul care le -a condus, pasagerii, proprietarul autovehiculului. Pentru a
înțelege contextul lar g al săvârșirii accidentului în raportul de accident se mai
precizează detalii legate de lățimea drumului, felul și suprafața acestu ia, dacă
drumul era avariat și detalii legate de starea meteo, luminozitate, vizibilitate și alți
factori care țin de stare a șoferului la momentul accidentului.
Dacă ofițerul din misiunea internațională însoțește poliția locală în
activitățile de patrulare, atunci ofițerul scrie un raport în urma activității de
patrulare (patrol report/ rapport de patrouille ), care constă în însoțirea poliției
locale, observarea și consilierea acesteia , astfel încât să nu existe discriminări,
încălcări ale drepturilor omului, iar misiunea de patrulare să se desfășoare conform
normelor și profesionist. Bineînțeles că acest tip de raport descrie activitățile
cotidiene de prevenire desfășurate de poliția locală. Dacă în timpul activității de
patrulare are loc un incident, atunci ofițerul va scrie, de asemenea un raport de
incident. Raportul de patrulare este întocmit de unul din membrii echipei ș i semnat
de toți membrii. Antetul raportului trebuie să precizeze secția de poliție, data,
schimbul, ora de intrare în serviciu și ora de ieșire din serviciu. Raportul de
patrulare mai conține zona de patrulare, dându -se coordonatele geografice ale
acestei a, dacă deplasarea până acolo s -a făcut cu un autovehicul se precizează și
numărul acestuia, numele și numărul de identificare ale ofițerului de poliție,
numele interpretului. În cadrul rapoartelor de patrulare se regăsesc adesea structuri
standardizate cu m ar fi the above named personnel267 pentru a se evita repetiția,
joint patrol268 pentru patrulele comune.
Rapoartele de anchetă se scriu în urma interogării martorilor sau
suspecț ilor. (vezi anexa 15 ) În cazul anchetelor FRONTEX, echipele care o
realizează su nt detașate în zona operativă , iar anchetatorii din linia a doua trebuie
să elaboreze un raport zilnic în urma chestionării migranților. Există un formular
predefinit pe care anchetatorul îl completează. Acesta este ulterior trimis

267 Personalul sus -numit
268 Patrulă comună/ mixtă formată din poliția locală și personal internațional din cadrul misiunii.

158 analistului detașat în o perațiunea comună, care coordonează fluxul datelor
împreună cu o echipă din țara gazdă.
Un alt tip de raport scris de experții detașați care au participat la o misiune
FRONTEX este raportul de misiune. Toți agenții invitați, observatorii trebuie să
scrie un raport în urma misiunii la maximum două săptămâni de la întoarcerea din
operațiunea comună folosind un alt model tip de raport.
Cooperarea României cu FRONTEX implică participarea experților din
Romania la Operațiuni Comune, acordarea de asistența opera tivă rapidă pentru o
perioada limitată de timp, sub forma unor echipe de i ntervenție rapidă la frontieră –
RABIT, Rețeaua de Patrule Europene -European Patrol Network , colaborarea prin
Structura de Analiză de Risc a Poliției de Frontieră Române , care este me mbră cu
drepturi depline a FRAN, prin pregatirea ofițerilor de poliție de frontieră și punerea
la dispoziție a echipamentului tehnic. Operațiunile FRONTEX sunt bazate pe
analiza de risc pentru combaterea migrației ilegale, fapt ce atrage suportul si
partic iparea activă a Statelor Membre, iar spiritul FRONTEX este de a coordona
cooperarea Statelor Membre în securizarea frontierei externe a Uniunii Europene.
Agenția FRONTEX acordă asistență Statelor Membre la frontierele externe și
asigură suportul necesar pe ntru organizarea operațiunilor comune. Prima
operațiune comună organizată de FRONTEX în 2005 viza migrația ilegală la
frontierele terestre și persoanele care depășiseră termenul legal de ședere sau cele
care munceau ilegal într -un alt stat membru . De atunc i FONTEX a coordonat
cooperarea operativă la frontierele externe ale UE în cadrul mai multor operațiuni,
oferind asistență statelor membre care stabilesc și armonizează standarde de
gestionare a frontierelor.
Echipele europene de polițiști de frontieră sun t alcătuite din polițiști de
frontieră naționali, desemnați sau transferați de statele membre în cadrul agenției în
vederea efectuării unor operațiuni comune și a unor intervenții rapide, precum și a
realizării de proiecte -pilot. Dispozițiile legale privin d echipele de intervenție rapidă
la frontieră, pe de o parte, și echipele comune de asistență, pe de altă parte
alcătuiesc, în prezent un ansamblu unic de dispoziții intitulat: „Echipe europene de
polițiști de frontieră”,269 reglementate de legislația comuni tară. Conform acestor
reglementări există posibilități de furnizare a unei asistențe practice eficiente
privind controlul persoanelor la frontierele externe. Astfel, un stat membru are
posibilitatea de a solicita detașarea pe teritoriul său, în cadrul Agen ției, a unor
echipe de intervenție rapidă la frontieră, care să aibă în componență experți special
instruiți, provenind din alte state membre, pentru a oferi temporar asistență
polițiștilor de frontieră naționali.
Deta șarea echipelor de intervenție rapidă la frontieră contribuie la sporirea
solidarității și a asistenței reciproce dintre statele membre. Aceste solicitări se fac
de obicei în scris, însă în situații urgente, pot fi formulate și acceptate și cereri
verbale, dar ele vor fi confirmate în scris în maximum 24 de ore. Cererile de
asistență respectă dispozițiile legale în materia informațiilor clasificate și a

269 Regulamentul (UE) nr. 1168/2011 Crearea unor echipe europene de polițiști de frontieră.

159 protejării datelor cu caracter personal. De aceea informațiile cu caracter nesecret
se trimit prin telefon, fax sau poșta electronică, iar inf ormațiile clasificate, prin
poșta militară, curierul diplomatic sau mijloace de transmitere criptate adecvate
comunicării acestor categorii de informații.
Un alt instrument utilizat în comunicarea scrisă în cadrul misiunilor
internaționale este declarația martorului . Formularul de declarație al martorului
are și el câteva elemente predefinite. Acestea se referă la antet, care cuprinde
numărul cazului și cauza, data și ora anchetei/interogatoriului, locul unde s -a
desfășurat ancheta, calitatea în care se fa ce declarația de victimă sau martor,
perso ana care face ancheta , interpretul. Declarația martorului conține structuri de
limbă standardizate :
“This statement, made by me accurately sets out the evidence which I would be
prepared, if necessary, to give in C ourt as a witness. I understand that this
statement may be used to determine whether a person should be held in
detention or released. I make it knowing that it is an offence to intentionally
state anything in this statement that I know to be false or do not believe to be
true.” 270
Întrebările puse martorului vizează completarea următoarelor informații
într-un formular predefinit: numele complet, data nașterii, naționalitate, etnie, locul
nașterii, stare civilă, adresa curentă, ocupație. Este de interes atât experiența de
muncă, cât și cea educațională, numele și adresa angajatorului, numele tatălui și al
mamei, numele soțului sau soției, numele și datele de naștere ale copiilor, semne
particulare. Atât martorul , anchetatorul , cât și interpretul semnează declarația.
Martorului i se c itește declarația , iar ulterior acesta trebuie să confirme
faptul că i s -a citit documentul în întregime, că declarația este adevărată și respectă
ceea ce martorul știe și își aduce aminte. În plus martorul declară că această
declarație a fost dată volunt ar fără amenințări sau promisiuni. De asemenea ,
martorul cunoaște faptul că declarația poate fi folosită în cadrul urmăririi penale în
fața instanței și că poate fi chemat să facă o depoziție publică în fața instanței
judecătorești. Martorul își asumă fapt ul că mărturia mincinoasă este o infracțiune.
Textul acestei confirmări a celor afirmate în declarație este standardizat cuprinzând
o serie de sintagme:
“This statement has been read to me in its entirety”, „It is true and complete to
the best of my knowle dge and recollection”, „false testimony is liable to
prosecution in front of the Court”.271
Interpretul prezent trebuie să facă o declarație prin care dovedește că este
autorizat de organele de poliție sau de misiune să interpreteze dintr -o limbă în alta.
De asemenea și interpretul declară că a fost informat că subiectul X vorbește și
înțelege limba Y. Acesta declară că a interpretat declarația din limba Y în limba Z
în prezența ofițerilor, care confirmă că au înțeles declarația. În plus și martorul
trebuie să confirme că faptele și eveniment ele prezentate în declarația sa și traduse

270 „Această declarație, făcută de mine prezintă faptele cu precizie, pe care aș fi pregătit să le spun în calitate de
martor și în fața instanței dacă va fi necesar”. Înțeleg că această declarație poate fi folosită pentru a stabili dacă o
persoană va fi ținută în detenție sau eliberată. Fac ace astă declarație în cunoștința faptului că mărturia mincinoasă
este o infracțiune.”
271 „Confirm că această declarație mi -a fost citită în întregime și că din ceea ce știu și îmi aduc aminte este adevărată
și completă. Cunosc de asemenea faptul că mărturia m incinoasă este incriminată penal în instanță”

160 de interpret reflectă cât mai fidel posibil ceea ce martorul a văzut și a auzit cu
privire la caz și că și -a anexat semnătura în locul indicat. Această declarație
conține o ser ie de sintagme fixe precum:
“I am duly qualified, has acknowledged that the facts and matters set out in
his/her statement, as translated by me, reflect the most faithfully possible what
he/she has seen and what he/she has heard concerning the matter at h and and has
accordingly appended his/her signature where indicate.”
Un alt document scris care conține exemple de limbaj standardizat este lista
probelor dintr -un caz, cât și lista obiectelor confiscate de poliție pentru care
polițistul anchetator trebuie să semneze și să declare că lista cuprinde toate
obiectele confiscat e care constituie probe.” I hereby acknowledge that this is a true
list of the property seized by the police”
Comunicarea scrisă se poate trimite tradițional prin poștă, fax, sau modern
prin poșta electronică. Cea din urmă s -a dovedit metoda cea mai eficie ntă, rapidă și
de încredere. De exemplu sistemul de poștă electronică deservește toate misiunile
ONU în lume. Există un director internațional realizat din mai multe directoare
locale la care sunt conectate toate birourile. În acest context se poate face schimb
de corespondență cu utilizatori ai căror servicii de poștă electronică implică agenți
locali. Mesajele electronice trebuie și ele să corespundă standardelor de discurs
impuse de fiecare misiune. Stilul abordat trebuie să demonstreze aceleași calităț i de
claritate, concizie și corectitudine. Acest stil simplu, nu este s uperficial , adică de și
este ușor accesibil, poate totu și reda idei complexe cu subtilitate și fără
ambiguități. De aceea figurile de stil, arhaismele sau neologismele sunt de evitat.
Structura sintactică a mesajului trebuie să fie simplă, iar faptele concrete și clar
specificate. Se preferă cuvintele concrete celor abstracte, propoziții scurte și
paragrafe reduse ca dimensiuni.
Raportarea în cadrul operațiunilor comune Frontex se face î n sistemul
JORA care este aplicabil începând cu operațiunea comună terestră a Punctelor
Focale din 2012. Rapoarte le privind toate incidentele de frontieră care s -au
întâmplat în zonele operative predefinite sunt introduse în sistem de specialiști.
Sistemul permite introducerea datelor necesare anchetei adunate în activitatea
operativă. Toate informațiile introduse în sistem trebuie validate pentru a putea fi
folosite ulterior. De asemenea există reguli clare privind accesul la dosarele care
conțin documente le operative relevante, rapoarte operative, detalii de contact și
date statistice. Datele care trebuie introduse în sistemul JORA în urma unei
operațiuni comune sunt informații generale legate de data incidentului, unitatea
care raportează, numărul inciden tului. Există și niște rubrici predefinite care se
completează opțional și care se referă la coordonatele geografice ale locului faptei,
cantitatea de bunuri contrafăcute, dacă este cazul, agentul invitat implicat.
Informații legate de persoanele în cauză, naționalitatea lor, statutul de migrant al
acestora, informațiile despre alertele date pentru documente, informații
suplimentare despre tipul de transport, posesia autovehiculului, naționalitatea
plăcuțelor de înmatriculare, fabricație, model. Sistemul JO RA coordonat de
FRONTEX gestionează schimbul eficient de informații în cadrul operațiunilor
comune prin facilitarea sistemului de raportare operativă. Toate rapoartele

161 prezentând incidentele întâmplate în zonele operative prestabilite sunt redactate de
ofițerii localnici sau experți utilizând acest sistem. Informațiile sunt prezentate
detaliat conținând elementele necesare, atributele, anexele cum ar fi alertele de
citire a unui document, imagini, videoclipuri, rapoarte, interviuri. Datele sunt
supuse unui filtru pentru a fi analizate și utilizate în sistemul JORA. Accesul la
dosare care conțin documente operative relevante, rapoarte operative, detalii de
contact și date statistice este disponibil tuturor celor implicați în operațiunea
comună respectivă în u rma primirii aprobării conform procedurilor FOSS.
Agenților invitați li se va permite accesul la pagina de internet în sistemul FOSS
doar după ce au completat un formular de acreditare. Alți participanți vor primi
accesul după ce au depus un formular de so licitare de acces. Una dintre atribuțiile
agenților invitați detașați este de a oferi consultanță în implementarea unui sistem
de raportare uniform operațiunilor regionale și oferă susținere statelelor membre
gazdă în vederea schimbului de experiență și e xpertiză.
Tipurile de rapoarte specifice misiunilor FRONTEX sunt cele de incident,
cele de incident grav care necesită mesaj de alertă imediată, raportul zilnic
situațional care debutează la ora 5pm și acoperă 24 de ore . Centrele situaționale
FRONTEX trim it raportul situațional zilnic prin FOSS și poștă electronică.
Obiectivul strategic al activității Centrului Situațional FRONTEX este de a face
disponibilă informația potrivită la momentul potrivit, persoanelor îndreptățite în
formatul potrivit și la locul potrivit pentru a maximiza capacitățile de reacție ale
FRONTEX de a oferi un răspuns operativ imediat.
Misiunile FRONTEX beneficiază de o serie de aplicații care facilitează
colaborarea și informarea facilă prin rapoarte predefinite, standardizate. Există
proiecte pilot care utilizează platforma Opera pentru a realiza o aplicație ce
stabilește detașarea echipamentului tehnic și a resurselor umane în operațiunea
comună RABIT, sau în operațiunile de returnare. O alt ă aplicație foarte utilă în
schimbul de inf ormații și pe care am mai prezentat -o în capitolul II este sistemul
LinguaNet, produs de ProLingua. Aceasta este un ajutor util atât din punct de
vedere operativ, cât și lingvistic.
Bazele de date ale INTERPOL permit accesul la informații legate de starea
infracțională, permițând accesul persoanelor îndreptățite la date obținute în urma
corelării diverselor informații cu valoare operativă în scopul de a facilita schimbul
de informații.
În cazul comunicării orale există o formă predefinită de anchetă în cadr ul
misiunilor FRONTEX. Aceasta include intrebări tip cu referire la locul și data
anchetei, durata interogatoriului, data sosirii suspectului. Se menționează de
asemenea în formularul completat în timpul audierii persoanei statutul său care
poate fi de mig rant ilegal, genul, vârsta sau data nașterii, starea matrimonială.
Anchetatorul trebuie să afle care este naționalitatea declarată, revendicată sau
naționalitatea obținută a migrantului, dacă acesta își recunoaște originea, ce limbi
și dialecte vorbește, c are este nivelul de educație și ocupațiile anterioare.
Anchetatorul află de asemenea dacă suspectul are sau nu documente legale,
dacă persoana se declară ca făcând parte dintr -un grup vulnerabil.

162 Există ghiduri de interviu cu întrebări prestabilite pe car e anchetatorul le
selectează în funcție de caz. Aceste întrebări vizează ruta de deplasare, de unde a
plecat persoana, când și ce mijloc de transport a folosit, dacă a fost prima
încercare de a ajunge în Uniunea Europeană, care este motivul migrației ileg ale.
Argumentele aduse pot fi de natură economică, politică sau geografică, care se
referă la proveniența dintr -o zonă conflictuală. Anchetatorul întreabă migrantul
dacă are rude sau nu în Uniunea Europeană și dacă răspunsul este afirmativ, acesta
este rug at să declare unde locuiesc rudele și care este destinația sa finală. De
asemenea anchetatorul întreabă migrantul ce planuri are în cazul în care ar fi
eliberat. În timpul interogatoriului se pun întrebări legate de intermediari,
aranjamentele stabilite cu aceștia, metodele de plată de la plecare până la
destinație, în ce monedă s -au efectuat tranzacțiile, instrucțiunile primite de la
intermediari, dacă persoana are adresele de contact ale intermediarilor care să le
faciliteze atingerea destinației finale. În urma interogatoriului, anchetatorul scrie o
prezentare narativă nestandardizată, iar concluziile sunt de asemenea lăsate la
latitudinea acestuia, nefiind predefinite. (vezi anexa 1 5)
În ceea ce privește comunicarea orală în cadrul anchetei, există regul i clare
și formulări standard. Există un set de întrebări adresat suspectului. Acestea încep
cu numele complet, seria și numărul actului de identitate, porecla, data nașterii,
naționalitatea, locul nașterii (oraș, județ, țară), starea civilă, adresa prez entă,
ocupația (meserie și profesie), educația, numele și adresa angajatorului, numele
tatălui și al mamei, numele soției/soțului, numele și datele de naștere ale copiilor și
semnele particulare. Structurile standard folosite de un ofițer care face ancheta în
limba engleză sunt: full name, alias names, marital status, current address,
occupation272.
Scopul principal este stabilirea faptelor cu corectitudine, fermitate și
dreptate. Echipele de anchetă din misiunile ONU, de exemplu, sunt formate din cel
puțin doi anchetatori experimentați, un interpret, un ofițer de legătură și dacă este
cazul personal în slujba altor organizații cum ar fi Înaltului Comisariat al
Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR).
În pregătirea anchetei Ghidul 273recomandă anchetatorului să-și pregătească
ancheta gândindu -se la cele mai mici detalii legate de locul de desfășurare a
anchetei, să se informeze asupra mandatului și asupra prezentării cazului,
calendarului vizitelor, punctelor de întâlnire, mijlocelor de transport. Ghidul mai
sfătuiește anchetatorul să aducă cu el plângerea scrisă, dacă aceasta există,
formulare, declarații, schițe, hărți și busole, aparat foto, binoclu, caiet de notițe,
stație radio, trusa de prim ajutor. Odată ajuns, anchetatorul informează sediul
ONU din mi siune, notează ora sosirii, se întâlnește cu ghidul, se asigură de
securitatea locului și identifică martorii .
În ceea ce privește comunicarea propriu -zisă, aceasta trebuie să fie bine
structurată și clară. Mesajul trebuie împărțit în propoziții precise, cu pauze între

272 Numele complet, nume asumat, stare matrimonială, adresa prezentă, ocupație
273 Peter , HEEPEN, Guenther , FREISLEBEN, La Police des Nations Unies: Restaur er l’Ordre à la Fin des
Hostilités, 2008 , Institut de fo rmation aux opérations de paix, Peace Operations Training Institute, Williamsburg,
USA, p. 63 .

163 idei. Mesajul trebuie trimis folosind pronunția standard. În cazul numelor de
persoane sau locuri, anchetatorul va ruga suspectul să spună pe litere pentru a fi
sigur de ortografia corectă. De obicei când se transmite oral un mesaj care incl ude
numere, acestea se pronunță cifră cu cifră. În plus, pentru a facilita înțelegerea
mesajului, comunicarea orală trebuie să păstreze un ritm natural al mesajului.
Contextul misiunilor oferă o altă situație de comunicare frecvent utilizată și
care impune cunoașterea unui set de reguli standardizate -comunicarea radio. Există
proceduri care vizează pronunția standard, utilizarea vocalelor, a vocii moderate și
a tonului normal. În comunicarea radio, nu se recomandă o intonație descendentă
spre finalul propoz iției. Dacă mesajul este lung acesta se separă în propoziții
simple, cu pauze între ele. Comunicarea radio este susținută prin utilizarea
procedurilor radio potrivite și a unui set de cuvinte codificate numite prowords /
mots de procedure folosite în trimi terea unui mesaj. (vezi anexa 13) Proword este
un inițialism provenit din procedure words , abreviere care denotă că este un limbaj
codificat de procedură. Din nou limba engleză se dovedește mai concisă deoarece
în limba franceză nu există o abreviere pentr u sintagma mots de procedure . Aceste
sintagme limitate la procedura de comunicare radio sau telefonică facilitează
comunicarea, redând informația într -o formă concisă, standard.274
Atât procedurile de comunicare radio consecvente și unitare, cât și
protocoa lele de comunicare sunt vitale pentru a asigura fidelitatea mesajelor,
condiție de bază pentru succesul unei misiuni. Comunicarea radio folosește
alfabetul fonetic internațional și cuvintele codificate care transmit un mesaj
standard. Mesajul este separa t în părți logice ca sens, se fac pauze necesare
înțelegerii mesajului și se menține un ritm natural de vorbire. Sunt interzise
transmiterea de mesaje neoficiale, sau transmiterea unor mesaje nerelevante. Se
folosește pronunția standard, cu un ton moderat al vocii, fără să se țipe. Numele de
oameni și locuri trebuie spuse pe litere și dictate folosind alfabetul fonetic. Se pot
folosi coduri alfanumerice pentru numele de locuri și pentru nume de persoane.
Procesul comunicării implică un schimb de informații între indivizi,
printr -un sistem comun de simboluri, semne și comportamente și utilizând o
tehnică prin care se exprimă ideile eficient. C omunicarea radio reprezintă
transferul de informație între două sau mai multe puncte prin utilizarea radiolui și a
undelor magnetice.
Echipamentul ONU implică sisteme radio VHF, care reprezintă cele mai
frecvente echipamente în zona de misiune și pot acoperi o distanță de până la zece
kilometri. Stațiile radio UHF cu care sunt de obicei dotate autovehiculele ONU și
comandamentele au o zona de acoperire mai mare, de până la 60 de km.
Telefoanele prin satelit sunt foarte puțin disponibile în zona de misiune datorită
costurilor asociate cumpărării echipamentului. Astfel, adesea radioul este singurul
mijloc de comunicare c u comandamentul și alți colegi. Este un mediu independent,
util pentru transferul rapid de informații. În cazul în care apar incidente sau
urgențe, radioul este mai eficient decât telefonul, deoarece un grup mai mare de

274 “A word or phrase limited to radio telephone procedure used to facilitate communication by conveying
information in a condensed standard form. Also called prow ord.” Dictionary of Military and Associated Terms. US
Department of Defense 2005.

164 oameni poate fi informat simultan. D esigur există și dezavantaje ale comunicării
radio, care țin de confidențialitatea mesajului. De aceea ofițerul care trimite
mesajul trebuie să verifice că pe frecvența aceea nu sunt și alți ascultători.
Repetarea cuvântului cod EMERGENCY – EMERGENCY – EMERGENCY adică a
cuvântului urgență rostit de trei ori consecutiv, impune ca toată lumea trebuie să
oprească comunicarea în care erau implicați și să aștepte instrucțiuni de la bază.
Există niște reguli clare care privesc confidențialitatea datelor trimise printr -un
mesaj radio. Printr -un mesaj radio nu se pot transmite informații militare sau
confidențiale, probleme legate de politicile misiunii sau informații personale. În
plus, o altă măsură de siguranță este că fiecare utilizator al frecvenței trebuie să fie
înregistrat pe o listă a numelor utilizatorilor autorizați. Cei care nu sunt autorizați
trebuie să anunțe că nu au permisiunea să mai rămână pe aceeași frecvență.
După cum am prezentat în acest subcapitol, atât comunicarea scrisă, cât și
cea orală în contextul misiunilor internaționale prezintă trăsături specifice cum ar fi
gradul ridicat de standardizare, pe care orice candidat la misiuni internaționale
trebuie să și -l asume în comunicarea oficială.

4.2.2. Abordarea terminologică a limbajului poliți enesc folosit în misiunile
internaționale

Studiul prezent abordează comunicarea și din punct terminologic, deoarece
considerăm util ca ofițerul de poliție să cunoască trăsăturile termenilor, astfel încât
să aleagă forma adecvată care să poată reda fidel conceptul ce descrie realitatea
situației de comunicare.
Analiza clasifică și descrie termenii specifici limbajului polițienesc utilizați
în misiuni internaționale în termeni strict specializați, termeni de confluență cu
domeniile apropiate și termeni din limbajul general. Studiul se oprește apoi asupra
sintagmelor și a construcțiilor fixe specifice contextului misiunilor internaționale.
Din nevoia de concizie, limbajul misiunilor internaționale folosește frecvent
abrevierea și codurile. Terminologia nu e ste o știință care consacră un termen cu
același înțeles în timp. Terminologia este un domeniu al evoluției permanente.
Astfel unii termeni se generalizează, iar alții se specializează în timp. Principiile
toleranței și a nondiscriminărilor specifice conte xtului misiunilor internaționale se
reflectă în utilizarea termenilor nondiscriminatorii și a eufemismelor.
În concluzie, abordarea terminologică este foarte utilă în eficientizarea
comunicării în misiune în beneficiul desfășurării activităților operative.
4.2.2.1. Axiologie
Abordăm axiologia termiologiei specifice misiunilor polițienești
internaționale cu sensul de studiu sistematic al originii, esenței, clasificării,
ierarhizării și funcției sociale a termenilor specializați domeniului de analiză.
Termin ologia specifică misiunilor internaționale cuprinde termeni și
expresii specifice limbajului polițienesc, dar care au o semnificație mai mult sau
mai puțin diferită de sensul atribuit în limbajul comun sau în alte științe. Din punct
de vedere terminologic, limbajul specific misiunilor internaționale este un limbaj

165 specializat, cu trăsături specifice. Trăsătura principală a acestui limbaj este nevoia
de coerență, deci de standardizare reflectată în monoreferențialitatea termenului și
internaționalizarea sa p rin utilizarea unui jagon specific și a unor sintagme
colocviale. Folosirea jargonului profesional se referă la termenii supraspecializați
folosiți doar în limbajul polițienesc de misiune: contingent, peace -keeping
operation275. Vorbitorii unei limbi apeleaz ă la elemente de jargon atunci când
acestea denumesc instrumentele necesare domeniului. Acest limbaj conține de
asemenea cuvinte create special pentru a desemna o anume realitate, tehnologie de
ultimă oră, eponime276, toponime277 Există bineînțeles și o clasă de termeni care se
regăsesc la confluența cu alte domenii, iar în cazul limbajului specific misiunilor
internaționale , domeniile de proximitate sunt limbajul juridic, administrativ și cel
de armată. Există termeni din limbajul general care se repetă frecve nt cum ar fi:
facilitator, routing
De asemenea, termeni din limbajul general participă la formarea de
sintagme specifice: final destination, make an enquiry, ban on entry, document
reader278
O altă trăsătură a limbajului misiunilor internaționale este conci zia, vizibilă
prin utilizarea frecventă a abrevierilor și inițialismelor, care câștigă teren și
funcționează de sine stătător.
Pentru realizarea clasificării, am realizat un corpus de termeni pe care i -am
extras din documente oficiale și de la subiecți în urma interviului. Am realizat
interviul cu 21 de subiecți care au experiență în misiunile internaționale ONU, UE
și cele specifice poliției de frontieră, adică operațiunile comune FRONTEX. În
plus, am extras termenii strict specializați din dicționare spe cializate și materiale de
specialitate. Termenii de confluență se regăsesc în dicționarul NATO și în
documente juridice și administrative. Termenii care aparțin limbajului general, dar
sunt utilizați și în limbajul de specialitate se regăsesc în dicționare generale.
Aceștia au fost selectați conform criteriului frecvenței și participării lor în diferite
structuri fixe.
Din punct de vedere semantic există termeni care în secolul XIX aveau o
anumită semnificație, iar în secolul XX au intrat în limbajul misiu nilor,
specializându -se. Există de asemenea termeni care au intrat în limbă cu un sens
foarte specializat, ulterior lărgindu -și sensul și pentru alte domenii conexe, sau
fiind utilizați chiar cu sens general.
Acest subcapitol va prezenta și o altă trăsătur ă caracteristică pentru
limbajul misiunilor și anume utilizarea termenilor corecți din punct de vedere
politic, astfel încât să nu existe nici o tendință discriminatorie și a eufemismelor
pentru a evita subiectele tabu.

275 contingent, arme, toc, cătușe, glonț,
276 DEX Care dă numele său unui loc, unui oraș etc. [< fr. éponyme , cf. gr. epi – pe, onoma – nume].
277 DEX nume propriu de loc; toponim ic.
278 “destina ție finală , make an enquiry, interzicerea intrării, cititorul de documente”

166 4.2.2.1.1. Termeni strict specializ ați
Vom include în categoria termenilor strict specializați tehnolectul ce ține de
atribuțiile misiunilor și obiectivele misiunilor internaționale: peace -enforcement,
peace -keeping, peace -building . În aceeași categorie putem introduce armele
utilizate în m isiuni și echipamentul specific.

Figura 18

O altă trăsătură pe care o putem remarca este utilizarea unor termeni în
detrimentul sinonimelor lor, deoarece termenul consacrat este neologism, nou
intrat în limbă, nedezvoltând polisemie. Această selecț ie urmărește evitarea
posibilelor confuzii. De aceea termenul preferat este monoreferențial. Este cazul
sintagmei juvenile delinquency utilizată frecvent în loc de children delinquency .

167 4.2.2.1.2. Termeni de confluență
Termenii de confluență redau concept e supradisciplinare sau
interdisciplinare, fiind exprimate printr -un termen ce poate fi regăsit în mai multe
domenii .
Limbajul specific misiunilor internaționale se subordonează domeniului
polițienesc de unde și existența termenilor care redau concepte sup radisciplinare:
arrest, detain, imprisonment, conduct interrogation .

Figura 19

În domeniul limbajului specific misiunilor polițienești internaționale
întâlnim termeni de confluență cu domeniul militar cum ar fi: access to classified
information , disarm ament, părțile componente ale armelor: barrel, slide,
cardridge, chamber, firing pine, rear sight hammer, magazine, magazine spring,
butt, magazine base, magazine catch, trigger, trigger guard, recoil spring, front
sight cu variantele lor în franceză canon , glissière, cartouche, chambre, percuteur,
cran de mire,chien, chargeur, ressort de chargeur,crosse, semelle de chargeur,
“arrêtoir de chargeur”, pontet, détente, ressort récupérateur, guidon ”
De asemenea, limbajul polițienesc specific misiunilor internaț ionale este
caracterizat și de existența termenilor comuni cu domeniul juridic precum:
criminal charge, legal representative, first appearance before a judge, guilt,
impairement/violation of the fundamental rights, seek redress, genocide.
4.2.2.1.3. Limb aj general
Limbajul specific misiunilor internaționale nu folosește doar termeni
specializați, ci și termeni comuni specifici lexicului general, de exemplu, sintagma
theater of operations pentru a desemna o regiune în care se desfășoară operațiuni
militare , sau o zonă în teatru de război279. Substantivul subject , utilizat în domeniul
misiunilor internaționale nu are nimic de -a face cu subiectul gramatical, ci se referă
la suspect, făptaș. Substantivul action în contextul misiunilor internaționale se
referă la o acțiune în instanță.

279 “a region in which active military operations are in progress; "the army was in the field awaiting action"; "he
served in the Vietnam theater for three years Also called TO, subarea within a theatre of war ”
http://www.thefreedictionary.com/theater+of+operations

168 Alte exemple de termeni generali care se folosesc specializat în domeniul
misiunilor polițienești internaționale sunt mandat d’amener din limba franceză și
facilitator în limba engleză.280
Există termeni generali care sunt folosiți î n sintagme și se specializează în
interiorul acestora. Astfel, sintagma to fight crime pentru a combate
infracționalitatea este formată dintr -un verb ce aparține limbajului general, care
alături de termenul specific limbajului juridic și polițienesc crime se specializează.
De asemenea sintagma to be on a call pentru a fi de serviciu conține un substantiv
specific limbajului general, call. Substantivul specific limbajului general clue, cât
și corespondentul său mai oficial lead desemnează o pistă în anchetă .
4.2.2.2. Sintagme și construcții fixe
Ofițerii de poliție în misiuni internaționale trebuie să folosească un limbaj
standardizat format adesea din clișee care economisesc energia și efortul de a găsi
limbajul adecvat pentru situația de comunicare sau int erlocutor în funcție de clasa
socială, statutul, formarea sa. Utilizarea structurilor standard facilitează
armonizarea procedurilor și mai ales armonizarea legislativă. Sintagmele și
construcțiile fixe sunt părți ale procedurilor standard, care validează o anchetă în
instanță: you can exercise your right to silence281, you will be taken into custody,282
sau pot fi asocieri de două trei cuvinte care redau o realitate mai explicit
configurată printr -o sintagmă decât printr -un cuvânt monoreferențial substance
abus e283, preliminary hearing284, minimum use of force285.
Motivația formării acestor structuri fixe de 2 sau 3 cuvinte este norma,
nevoia de concizie și economie de limbaj: ballistics match, body search, crime
scene, house search, patrol car, police officer, ident ification parade, arrestable
offence, investigating officer, law breaker, law enforcement, pedestrian crossing,
witness statement, criminal investigation, criminal prosecution, first offender.
Limbajul de specialitate în contextul misiunilor internaționale cuprinde și
propoziții întregi care au o structură standard și fac parte din activitățile
polițienești: to do the fingerprints’match, to do a positive ID on somebody, to take
into custody, to conduct a crime sce ne examination, to execute a search warrant,
to put an APB on a criminal, to view an identification parade.
Utilizarea acestor structuri fixe sau sintagme ține de jargonul polițienesc de
misiune, prin jargon înțelegând limbajul specific categoriei profesionale a
polițiștilor plecați în misiuni. Aces ta reflectă dorința celor care -l vorbesc de a se
distinge de masa mare a vorbitorilor printr -un limbaj care se caracterizează prin
„abundența cuvintelor și expresiilor de obicei împrumutate din alte limbi, sau a
celor de îngustă specialitate”.286

280 „mandat de aducere”
281 „Puteți să nu spuneți nimic”
282 „veți fi reținut”
283 „consum de droguri”
284 „audiere preliminar ă”
285 „utilizarea minimă a forței”
286 DEX http://dexonline.ro/definitie/jargon

169 4.2.2.3. Coduri și abrevieri
Abrevierile sunt alte exemple de limbaj standardizat, ele răspunzând nevoii
de concizie și codificare a limbajului pentru a facilita comunicarea între
participanții la misiuni internaționale. O altă explicație pentru folosirea frecvent ă a
abrevierilor ca o trăsătură specifică misiunilor internaționale și implicit o dovadă
de standardizare este dorința de a evita ambiguitățile prin alegerea unor abrevieri
cu un caracter clar referențial.
Plecând de la definiția acțiunii a abrevia pentru a prescurta (în scris sau în
vorbire), un cuvânt, un titlu sau a nota ceva printr -un simbol, printr -o siglă,287
remarcăm că abrevierea are două forme de manifestare: prin acronime, adică acele
cuvinte formate din prima sau primele litere ale cuvintelor care compun o
sintagmă, o expresie, un titlu288 și care se pronunță ca un cuvânt de exemplu CIV,
CIVPOL; CONF, DEP, OPLAN, MAJ și un al doilea tip de abrevieri care nu pot fi
pronunțată drept cuvinte. Și ele sunt compuse din primele litere ale unui cuvânt.
AOR, A CCN, ATM,BCP, CF, DOB, ID.
Analizând lista de acronime de la Anexa A a ghidului ,289am constatat că,
din punct de vedere conceptual, în cadrul următoarelor subdomenii ale domeniului
misiuni internaționale acronimele sunt foarte frecvente: grade militare sau d e
poliție, departamente, organizații partenere, arme, persoane. (vezi anexa 18). De
exemplu, numele de departamente sau instituții sunt adesea lungi, iar pentru
concizie se folosesc următoarele acronime: ACCN (Accomodation /Logement)
pentru departamentul c are se ocupă cu logistica, ADMIN(en.Administration / fr.
Administration) pentru departamentul administrativ, AU/ UA (Analysis Unit /Unité
d’analyse ) pentru Unitatea de Analiză, BCP/ PPF (Border Crossing Point/ Point
de passage de la frontière ) pentru Punct ul de trecere a frontierei, BSD /SCF
(Border Service Department/ Service de contrôle des frontières) pentru Serviciul
Poliție de Frontieră, CAFAO /BDAF (Customs and Fiscal Assistance Office
/Bureau des douanes et d’aide fiscale) pentru Biroul de asistență vamală și fiscal,
CIS /SIC (Communication and Information services/ Services d’information et de
communication) pentru Serviciul de informații și comunicare. Gradele militare și
de poliție sunt de asemenea redate prin acronime, datorită frecvenței de util izare:
CAPT /Capt. (Captain / Capitaine), CDR/ Cmdt (Commander / Commandant,
COL/ COL (Colonel / Colonel), LT /Lt (Lieutenant / Lieutenant), LTCOL/ Lt -Col
(Lieutenant Colonel / Lieutenant -colonel) MAJ/ Major Cmdt (Commandant ou
Major) SGT /Sgt (Sergeant / Sergent) . Din necesitatea de codificare adesea
informații confidențiale sunt folosite în misiune sub formă de acronime. Este cazul
sintagmelor care denumesc arme și muniții APM /MAP (Anti -Personnel Mine/
Mine anti -personnel), ATM /MAC (Anti Tank Mine/ Mine anti-char), MG/ EG
(Machine Gun /Arme de guerre), UXB /UXB (Unexploded Bomb /Bombe non

287 http://dexonline.ro/definitie/a%20abrevia
288 http://dexonline.ro/definitie/acronim
289 Peter HEEPEN, Guenther FREISLEBEN, La Police des Nations Unies: Restaur er l’Ordre à la Fin des
Hostilités, 2008 Institut de forma tion aux opérations de paix, Peace Operations Training Institute, Williamsburg,
USA, p. 181 -185

170 explosée) UXO/ UXO (Unexploded ordnance /Engin non explosé ). Se folosesc
acronime pentru tipurile de rapoarte frecvent utilizate DMR /RJ (Daily M ission
Report/ Rappor t journali er), D.O.R. /RJE (Daily Occurrence Report /Rapport
journalier des événements), FIR /RFE (Final Investigation Report/ Rapport final
d’enquête) IIR/REI (Internal Investigation Report/ Rapport d’enquête interne),
LOGREP /RL ( Logistics Report/ Rappo rt logistique ). De asemenea există
acronime care desemnează tipuri diferite de misiuni: ECMM /MOCE (European
Community Monitor Mission/Mission d’observation de la Communauté
européenne), KFOR /KFOR (Kosovo Force/ Force du Kosovo), KVM /MVK
(Kosovo Verifi cation Mission/ Mission de vérification du Kosovo), PKO/OMP
(Peacekeeping Operations/ Opérations de maintien de la paix.)
Există o serie de acronime a căror formă în limba engleză s -a impus.
Acronimul COI ( Committee of inquiry /Comité d’enquête ) este expl icat prin
circulația pe scară largă a limbii engleze, ceea ce a condus la împrumutul
acronimului în alte limbi. Din dorința de a evita ambiguitățile în găsirea
echivalenților pentru o anumită sintagmă la transferul dintr -o limbă în alta s -au ales
abrevieri le în limba engleză care au fost acceptate internațional. Alte acronime au
aceeași formă în engleză și franceză, deoarece pleacă de la o rădăcină comună ARR
(Arrival/Arrive Arrivée/arrive), DEP (Departure /Départ), POS (POS Position
/Position), R(R Restric ted R Restr eint).
Din punct de vedere al formării abrevierilor, metoda poate fi aceeași în
engleză și franceză. De exemplu abrevierile CASEVAC pentru casualty evacuation
și EVASAN evacuation sanitaire s-au format similar prin prescurtarea cuvintelor și
alipirea primelor trei litere din fiecare cuvânt al sintagmei.
Tot din analiza comparativă a formării acronimelor și inițialismelor
specifice misiunilor internaționale am mai remarcat faptul că în limba engleză se
păstrează prepozițiile și conjuncțiile DOB pentru date of birth , DN pentru date de
maissance sau DHOM pentru Deputy Head of Mission, în timp ce corespondentul
în limba franceză nu păstrează articolul partitiv , CMA pentru Chef de mission
adjoint, MOP pentru Movement of Personnel ; în timp ce în francez ă se folosește
inițialismul MP pentru Movement de Personnel , POW pentru Prisoner of War , în
tip ce în franceză se păstrează inițialismul PG prisonnier de guerre , ROE Rules of
Engagement în timp ce în franceză se păstrează doar RE Règles d’engagement ,
RTB (Return to Base) și RB (Retour á la base).
În cazul sintagmelor compuse, abrevierile sunt un exemplu clar de
concizie. De exemplu sintagma Critical Incident Stress Debriefing /Débriefing
d’incident critique de stress înseamnă o gestionare a stresului surv enit în urma un
incident grav. În plus inițialismele CISD/DISC prescurtează din nou sintagma care
este deja concisă. Aceași contragerea excesivă a unei formule c are a suferit deja o
contragere se poate remarca în următoarele exemple : IDP Internally Displac ed
Person (s) PDI Personne déplacée à l’interne, MIA Missing In Action Personnel
en action manquant, SOP Standing Operation Procedures, IPM Instruction
permanentes de la mission, WELO Welfare officer, OBE Officier des activités
socials.

171 Adesea datorită do rinței exagerate de concizie, referentul este identificat pe
baza acronimului , care devine astfel un mediu de comunicare. În acest sens,
abrevierile sunt învățate ca niște cuvinte noi, dovedind necesitatea achiziției pentru
a facilita comunicarea.
Deși par informale, formele prescurtate se folosesc frecvent, deoarece
criteriile eficienței și economiei primează. Atâta vreme cât un cuv ânt prescurtat
este la fel de e ficient în transmiterea mesajului, acesta este cu siguranță preferat
sintagmei. Astfel se folos ește doar Breathalyser pentru breath analysing test, E-fit
pentru elecronic fit , Cybercrime pentru cybernetics crime , laser pentru light
amplification by the stimulated emission of radiation și inițialismele CID pentru
Criminal Investigations Department , APB pentru All Points Bulletin, AKA pentru
also known as , MS pentru member states, Manif pentru franțuzescul manifestation.
Tot din categoria abrevierilor din domeniul specific misiunilor
internaționale fac parte denumirile codificate de țări folosite l a plăcuțele de
înmatriculare: D pentru Germania, RO pentru România.etc.
În ceea ce prive ște codificarea, comunicarea radio este un bun exemplu,
deoarece a necesitat utilizarea unui alfabet standardizat, unde fiecărei litere îi
corespunde un nume. (vezi ane xa 12 ) Astfel mesajul este mai bine în țeles de
interlocutorul care cunoa ște acest alfabet. Conform autorului David Crystal ,290
nevoia codificării limbajului a fost prima dată resim țită în comunicarea radio în
domeniul naviga ției marine. Limbajul trebuia să u rmărească ni ște reguli unitare
care să reducă ambiguită țile atunci când se trimit și se primesc mesaje. Ofi țerii de
la bord provin adesea din țări diferite, de unde și necesitatea de a găsi un limbaj
unitar. În 1980 tot un proiect britanic al companiei Pr olingua a vizat codificarea
limbajului esen țial marinăresc denumit limbajul Seaspeak291. Utilizarea acestuia
s-a extins și în alte domenii de activitate, deoarece s -a dovedit eficient în a
structura mesajul, astfel încât acesta să poată fi în țeles unitar și mai u șor de către
toți participan ții la comunicare.(vezi anexa 12 ) În plus, aceste structuri comprimă
înțelesul prin structuri facile, evitându -se posibilită țile multiple de a exprima
acela și con ținut. Astfel, pentru a evita exprimarea diversificată a ca uzei sau
scopului prin because, so that, in order that, in order to, so as to, as, to, acesta se
introduce prin substantivul reason . Gradul de standardizare în acest caz este
extrem, iar alegerea acelor structuri în limba engleză este motivată de nevoia de
cooperare. Chiar vorbitorii nativi de limbă engleză pot avea dificultă ți de
comunicare, dacă nu cunosc acele coduri care le facilitează comunicarea cu lumea.
4.2.2.4. Generalizări și specializări
Relațiile existente între lexicul comun și cel specializat fac posibilă
deplasarea unităților lexicale dintr -un registru lingvistic în celălalt. Astfel
vocabularul specializat este flexibil, deoarece permite un transfer de elemente
curente ale lexicului comun, iar pe de altă parte, el împrumută altor arii lexicale
termeni, care se generalizează.

290 David, CRYSTAL, The English Language, Aguided tour of the language , Penguin Books, Pearson, 2002, p. 282.
291 Ibidem, p. 282.

172 În acest subcapitol vom analiza modul în care un termen general intrat în
limbă într -o anumită perioadă de timp cu un anumit sens, motivat de necesitatea de
a reda o anumită realitate socială, se specializează progresiv. Si ntagma body search
și corespondenta sa în limba franceză fouille corporelle sunt exemple de
specializare a termenilor ce aparțin limbajului general. Un alt exemplu de
specializare este termenul franțuzesc enquête al cărui etimologie etre en quête
trădează că provine din limbajul general a se afla în căutare. Locuțiunea mise en
examen , cu sens inițial general a pune sub semnul întrebării s-a specializat în
domeniul juridic, polițienesc, desemnând decizia unui judecător de a solicita o
anchetă în vederea stab ilirii rolului jucat de o persoană în comiterea unei
infracțiuni. Alte exemple de specializare se pot remarca în cazul expresiei tenir en
respect sau a verbului maîtriser pentru a imobiliza , repris de justice pentru
recidivist sau termenul englezesc facili tator, cuvânt vechi de origine latină, intrat
în limba engleză prin limba franceză; faciliter s-a specializat denotând
intermediarul care înlesnește o tranzacție, călăuza . Inițial, termenul migrant
desemna persoana care se mută dintr -un loc în altul în fun cție de șansă, instinct sau
plan. Ulterior s -a specializat desemnând persoana care se mută dintr -un loc în altul
în căutarea unui loc de muncă. În limba franceză termenul audition a intrat în
limbă cu sensul de acțiune a de a asculta, a auzi, care ulterior s-a specializat în
domeniul juridic cu sensul de audiere.292 Sintagma poursuite pénale293 a intrat în
limbă cu sens general de acțiune de a urmări de a fugi după . În timp aceasta s -a
specializat însemnând o acțiune în justiție în vederea unei decizii judecător ești și a
executării ei294.
Se poate remarca și tendința opusă de generalizare. Este cazul termenului
contingent provenit din latinescul “con” cu și “tangere” atingere, care a intrat în
limba engleză cu un sens specializat “ a quota of troops furnished ” încă din secolul
XIV, fiind preluat din limbajul de armată și utilizat ulterior și în domeniul militar,
polițienesc, al misiunilor internaționale. Un alt exemplu de generalizare este
prescurtarea ASAP care a intrat în limbă ca termen militar în timpul celui de-al
doilea război mondial, ulterior utilizăndu -se general pentru as soon as possible.295
Un alt exemplu de generalizare este acțiunea verbaliser în limba franceză a cărei
prim sens era de a scrie un proces verbal. Astăzi se generalizează doar sensul
secund ar al verbului cu sensul de a exprima în cuvinte. Dacă termenul franțuzesc
affaire a intrat în secolul XVII în limbajul juridic cu sensul de proces , astăzi acesta
are sensul general de acțiune în proiect sau în curs, în care sunt implicați mai mulți
agenți interesați direct sau indirect.296
Dinamica terminologică este dovedită și prin formarea de noi cuvinte care
se specializează estomaquer pentru a lovi în stomac, saccager este folosit astăzi

292 “Action, pour le président du tr ibunal, d'entendre un témoin ou un plaideur.”
La Rousse / GDT
293 „Action de poursuivre, de courir après , un animal pour…”
294„ Exercice d'une action en justice en vue de faire rendre une décision ou de la faire exécuter. La rousse”
295 „cât de repede posibil ”
296 Affaire caz subst. fém. I.
Action en projet ou en cours, à laquelle une ou plusieurs personnes (agents) sont
directemen t ou indirectement intéressées. A.
L'action est un projet ou se trouve à son stade initial. 1. Avec une
idée d'obligation, de responsa bilité : ce que l'on a à faire.

173 pentru acte de vandalism, deși la origini avea sensul general de a distruge .
Termenul franțuzesc rançon însemna suma de bani sau valoarea care se solicită
pentru punerea în libertate a unei persoane. Astăzi termenul s -a generalizat
însemnând nu numai suma de bani, ci întreaga acțiune de răscumpărare.
Alte schimbări ale sensului unui cuvânt vizează deprecierea sau aprecierea
sensului unui termen. Un exemplu de generalizare este cazul cuvântului “hero”,
care inițial era folosit pentru a desemna fapte vitejești și ulterior sensul acestuia s -a
specializat denumind orice for ță de menținere a păcii. În dome niul misiunilor
internaționale, domeniu de convergență cu cel militar numim “soldier” soldatul
care a luptat în misiune „erou”, indiferent în câte operațiuni a fost implicat.
Un exemplu de termen al cărui sens se depreciază este colocvialul guetteur
pentru observator297 și care în timp a primit conotații negative desemnând o
persoană care spionează, ține de șase.
Alte schimbări ale sensului unui termen vizează eponimele care dau
numele lor unor alți termeni. Atfel, adjectivu l bogus cu sensul de bază fals,
contrafăcut provine din bogus apparatus care reprezintă un aparat care produce
bani falși.298 Conform definiției din dicționarul Collins299 cuvântul poate face
trimitere la substantivul bogey care are sensul de spirit rău, hain . În termeni
argotici acesta înseamnă ofițer de poliție. În timp adjectivul își lărgește sensul
făcând trimitere la orice acțiune frauduloasă, care are ca scop imitarea300. Un alt
exemplu de eponim este termenul Glock pentru pistol. Pistolul cu impuls electr ic
supranumit taser își are originea în marca Taser al cărei nume provine de la
Thomas Appleton's Swift's Electrical Rifle .
Un exemplu de toponime, adică de nume proprii care au devenit
substantive comune sunt termenii John Doe și corespondentul feminin Jane Doe
pentru a desemna corpuri neidentificate de bărbat și respectiv femeie.
Contextul limbajului misiunilor internaționale este foarte ofertant în ceea ce
privește domeniul împrumuturilor. Există termeni de origine latină, păstrați în
limbă modus oper andi, habeas corpus, mémoranda inter office, in rem, post-
mortem examination PNG (persona non grata), corpus delicti . Alți termeni de
origine latină intră în limba engleză prin filiera limbii franceze. Este cazul lui in
lieu, recconnaissa nce, laissez – passer, Liaison officer , attaché, guilloches și
substantivul compus note verbale care desemn ează o notă diplomatică fără
semnătură, remisă de un reprezentant diplomatic guvernului unui stat străin. Alți
termeni englezi sunt derivați din termeni francezi: petty din petty crime își are
originea în franțuzescul petit. Termenul englezesc larceny își are originea în
franțuzescul larcin -substantiv masculin cu sensul de furt .
Există o serie de termeni englezești care s -au internaționalizat. Este cazul
termenilor care se folosesc și în alte limbi în detrimentul termenului autohton.

297 Veilleur qui, du haut d'un beffroi ou d'une tour, surveillait les environs et sonnait l'alarme. La Rousse
298 Random House Kernerman Webster's College Dictionary, © 2010 K Dictionaries Ltd. 1825 –30, Amer. ; orig. an
apparatus for coining false money; perhaps akin to bogy1]
299 Collins English Dictionary – Complete and Unabridged © HarperCollins Publishers 1991, 1994, 1998, 2000,
2003
300 Based on WordNet 3.0, Farlex clipart collection. © 2003 -2012 Princeton University, Farlex Inc.

174 Astfel , atât în franceză, cât și în română se folosește termenul bodyguard , deși în
paralel există și sintagma gardă de corp și respectiv garde du corp . La fel se
întâmplă și în cazul sinta gmelor și termenilor hold up, dealer, pickpocket și
kidnapping.
Am identificat de asemenea împrumuturi și din alte limbi în limbajul de
specialitate polițienesc specific misiunilor internaționale. De exemplu intaglio,
care desemnează un element de securiz are a documentelor provine din limba
italiană.
Există împrumuturi și la nivelul acronimelor locale standardizate în limba
de origine și nu în limba misiunii. Acronimul standardizat nu este nici cel englez,
nici cel francez, ci cel în limba locală: UCK (Ko sovo Liberation Army / Armée de
libération du Kosovo) sau VJ (Army of the Federal Republic of Yugoslavia/
Armée de la République fédérale de Yougoslavie). Acronimul englez s -a impus la
nivel internațional. Este cazul acronime lor ACK (Acknowledge), folosit și pentru
sintagma franceză (Accusez réception), IAW (In Accoradance Wit h /en accord
avec) , IFOR (implementation force și force de mise en oeuvre), MIA (missing in
action) și (personnel en action manquant), POC (point of contact), SITREP pentru
(daily si tuation report) și (rapport quotidien), SOFA pentru (Status of Forces
Agreement) și (Accord sur le statut des Forces), UXB (unexploded bomb), dar și
franțuzescul (bombe non explosée), UXO (pentru “Unexploded ordnance”) și
franțuzescul (engin non explosé).
4.2.2.5. Eufemisme și termeni corecți din punct de vedere politic
După ce am observat restrângerea sensului cuvântului hero pentru a
desemna un soldat sau forță de menținere a păcii ne vom opri asupra structurii
fallen hero , termen eufemistic pentru dead s oldier , adică cel care a căzut la datorie.
Tema morții este evitată în teatrul de operațiuni. De aceea adjectivul dead este
înlocuit prin expresia living impaired . Astfel în vorbire sau în scris se înlocuiește
un cuvânt printr -o expresie sau un termen cu scopul de a evita un cuvânt care ar
aduce o jignire, un prejudiciu comunicării.
În limba franceză există expresii care se folosesc pentru a evita subiectul
tabu al morții. Astfel se recomandă expresiile rendre l’âme sau passer l’arme à
gauche pentru a mur i. Într-un mediu internațional este dificil să cunoști factorii
sociali sau referințele culturale care au motivat apariția acestor expresii. De
exemplu expresia passer l’arme à gauche provine din limbajul militar . În secolul
XVII, când soldații își încărc au arma o țineau în mâna stângă pentru a putea folosi
mâna dreaptă și a fi mai confortabili. Totuși mișcările de schimbare a armei dintr -o
mână în alta erau destul de largi și frecvente, timp în care soldații erau vulnerabili.
În acest context expresia passer l’arme à gauche era sinonim ă cu a muri. În plus,
în timpul funerariilor cu onoruri militare, soldații defilează cu armele în mâna
stângă, cu țeava armei orientată spre pământ, în semn de doliu și de respect arătat
defunctului. O altă referință cultural ă este că termenul gauche are în general o
conotație negativă.
O altă trăsătură a limbajului specific misiunilor internaționale este
utilizarea termenilor corecți din punct de vedere politic. Conform definiției de

175 dicționar , corectitudinea politică implică ideea ca oamenii să nu folosească un
limbaj sau să se comporte într -un mod prin care ar putea ofensa un anumit grup de
oameni. 301 Sintagma corectitudine politică denotă de asemenea schimbări sociale,
politice și educaționale mai ales pentru a depăși nedrep tățile istorice în domenii
cum ar fi cele rasiale, de clasă, de gen sau orientare sexuală. Dicționarul urban
prezintă corectitudinea politică drept un curent american creat de intențiile
binevoitoare de a promova egalitatea în limbaj și reprezentarea diver selor
grupuri.302
În contextul misiunilor internaționale corectitudinea politică joacă un rol
important în buna desfășurare a activităților de echipă. Trebuie luat în considerare
mediul eterogen care are nevoie de niște structuri standardizate neofensatorii. De
exemplu, trebuie folosiți termenii care nu -i fac pe ceilalți să se simtă excluși,
depreciați, devalorizați. De exemplu, trebuie evitați termenii care se adresează doar
unei grupări, fie ea etnică, socială sau specifică unui anumit gen. De exemplu
trebu ie evitat cuvântul men și înlocuit prin cuvântul all people , atunci când ținta
mesajului vizează mai mulți oameni femei și bărbați. Un alt exemplu este utilizarea
termenului chairperson în locul termenului chairman , police officer în locul
termenului polic eman sau police woman , firefighter în locul termenului fireman.
De asemenea, se recomandă utilizarea acronimului Ms. pentru o adresare directă
unei doamne sau domnișoare, termenul Ms. nepurtând conotații legate de statutul
ei.
În contextul atribuțiilor ofi țerului de poliție în misiune, descrierile precise
pot ajuta la evitarea unor termeni nepotriviți. De exemplu, în cazurile de handicap
termenul corect este person with a disability sau se recomandă numirea
handicapului, atunci când acesta este cunoscut person with Down's Syndrome .303
De asemenea, pentru a nu folosi un termen discriminatoriu din punct de vedere al
rasei, se preferă termenul African American pentru o persoană de culoare. Pentru
africanii care -și cunosc originile se preferă termenii Egyptian Ame rican . Se
recomandă termenul native american pentru indian și hispanic pentru oricine este
originar din America Centrală, America de Sud, sau Caraibe. De asemenea trebuie
evitați termenii religioși atunci când se vorbește unui grup care poate include
oame ni care aparțin unor religii diferite. Trebuie respectat dreptul fiecărui individ
de a-și alege limba și cuvintele care le descriu cel mai bine rasa, clasa, genul,
orientarea sexuală și capacitățile fizice. Astfel, se recomandă termeni ca vertically
challe nged pentru a desemna o persoană scundă în loc să se folosească termenul
short .
Deși standardizată la nivel internațional, considerăm sintagma illegal
migrant/migrant ilegal improprie, deoarece persoanele nu pot fi ilegale, ci doar
actiunile lor.
Există ș i critici ale corectitudinii politice care asociază fenomenul
corectitudini i politice marxismului cultural, care înlocuiește conceptele valorice
tradiționale. Aceștia afirmă că de fapt cuvintele corecte ar fi de fapt niște

301 cf.http://www.merriam -webster.com/dictionary/politically%20correct
302 cf. http://www.urbandictionary.com/define.php?term=politically%20correct
303 Persoană cu handicap, p ersoană cu sindromul Down

176 eufemisme care ascund aceleași in sulte. De exemplu utilizarea termenului
differently -abled pentru handicapped este tot ofensatorie. În contextul misiunii se
exclude în aceeași măsură utilizarea termenilor homosexual sau gay.
Un exemplu concludent în acest sens este utilizarea cuvântul ui “gender” în
locul cuvântului “sex”. Astfel, dacă cuvântul “sex” are conotații pur biologice,
genul este determinat din punct de vedere social. Rolurile femeilor și bărbaților
variază de la o cultură la alta sau chiar în cadrul aceluiași grup social și aceleiași
culturi. Acesta este determinat de ceea ce este considerat drept un comportament
acceptabil din punct de vedere social în relațiile cu ceilalți. Acest comportament
determinat social și apartenența la un anume gen impune și anumite roluri specifi ce
genului. Cunoașterea dinamicii rolurilor legate de gen pot ajuta la evitarea oricăror
termeni discriminatorii.
Misiunea este locul unde oamenii trebuie să învețe să respecte diferențele și
să utilizeze termenii adecvați, astfel încât să se evite orice probleme de
comunicare.
Comunicarea este o coordonată esențială, fără de care misiunile nu se pot
desfășura. Misiunile au limbi oficiale și limbi de lucru în care își desfășoară
activitățile. Acest capitol a exemplificat trăsăturile specifice comunicării în
misiune: particularitățile stilului oficial, ale comunicării scrise și ale comunicării
orale prin instrumentele specifice de lucru: rapoarte, interviul cu migranții ilegali.
Toate aceste particularități dovedesc standardizarea ca trăsătură de bază a
comunicării în misiuni. Studiul nu este lingvistic, adică nu se concentrează asupra
trăsăturilor gramaticale, ci asupra actelor de limbaj și a funcțiilor lor pragmatice și
semantice. În plus, abordarea terminologică facilitează alegerea termenilor corecți
în funcție de stil oficial sau neoficial, forma scrisă sau orală, publicul țintă căruia
ne adresăm și dacă acesta este un public avizat, de specialiști sau un public
neavizat. Astfel, atunci când polițistul comunică cu populația civilă, acesta
folosește un l imbaj mai puțin specializat. În schimb când se adresează colegilor
specialiști în același domeniu, polițistul va folosi un limbaj specializat, codificat,
deoarece cei doi interlocutori împărtășesc acel eași cunoști nțe asupra conținutului
comunicat. Astfel , comunicarea își adaptează limbajul pentru a răspunde
variabilelor și necesităților situaționale.
O problemă de comunicare identificată și care ar putea fi rezolvată prin
recursul la terminologiile de specialitate este dificultatea de a avea o percepție
uniformă asupra infracțiunilor, atâta vreme cât ofițerii de poliție în misiuni
internaționale provin din țări cu sisteme juridice diferite. De aceea s -a încercat
definirea infracțiunilor, astfel încât să existe o serie de linii directoare cu scopul de
a stab ili încadrarea unei infracțiuni atunci când observatorul redactează un raport
de incident. Astfel, există definiții standardizate realizate de observatorii ONU în
timpul misiunilor MINUK și MINUBH în Kosovo și Bosnia -Herțegovina pentru
agresiune, agresiune sexuală, furtul prin efracție, pagube materiale, răpire, fraudă ,
incendiere, intimidare, șan taj, amenințare, omor , crimă, asasinat, jaf, posesia
ilegală de arme, posesia de droguri, tentativă de răpire, tentativă de omor, viol ul,
furtul, furtul de mașini, furtul din mașini, furt ul calificat. Definițiile infracțiunilor

177 sunt generale, în să sunt utile pentru a identifica delictul și a putea scrie un raport de
incident. Dacă însă legea se schimbă, implicând schimbări majore în încadrarea
infracțiunilor, defin ițiile se modifică. Definițiile infracțiunilor nu sunt nici globale,
nici universale. Definițiile date în ghidul de realizare a rapoartelor sunt
standardizate, dar nu sunt imuabile. De exemplu un atac este definit ca „violență
fizică nejustificată, care pr oduce sau nu răniri fizice. Orice formă de agresiune
fizică sau verbală, care anunță un atac și care provoacă victimei un sentiment de
teamă.” 304
Unele definiții constau în enumerarea categoriilor care fac parte din
termenul respectiv: hiponime. De exemplu definiția dată armelor constă în
enumerarea tipurilor de arme. Arme -categorii: armă de război, armă cu amortizor,
pistol, revolver, cu amortizor , revolver, pușcă ușoară cu țeavă scurtă, pușcă de
vânătoare, pumnale, cuțite cu lamă dublă, sabie, bastoane de trestie de luptă, bâtă
de Kung Fu sau bastoane chuka , grenade de mână sau alte instrumente explozibile.
Însă această enumerare d e arme nu este exhaustivă. E xistă subcategorii ale
hiperonimului armă care nu au fost menționate. De exemplu în limba france ză
există arme de categorii diferite conform clasificărilor făcute în legislația franceză.
În plus , tipologiilor de arme i se mai pot adăuga următorii termeni: armă albă, armă
de umăr, armă de mână, armă ușoară, armă grea.
La întrebarea legată de structuri le comunicative sau șabloanele utilizate în
cadrul misiunii, subiecții intervievați au precizat că în general comunicarea este
standardizată prin codurile utilizate, termenii recomandați în manuale, abrevieri,
formulările standard de raport, ghiduri de co municare standardizată, documente
operative, informări, traduceri standardizate, prin utilizarea limbajului de bază, dar
într-un stil clar și concis. Soluția pentru comunicarea eficientă în contextul
standardizării ar fi exercițiul constant cu rapoartele t ipizate sau predefinite și
abrevierile. Doi dintre cei douăzecișiunu de respondenți sunt sceptici în legătură cu
posibilitățile de standardizare ale comunicării în misiune, deoarece abrevierile și
structurile standard nu sunt aceleași în statele Unite ale Americii, iar termenii
frecvent folosiți în țara de plecare sunt diferiți de legislația țării gazde. În plus,
subiecții consideră foarte oportun un ghid terminologic standardizat cu tema
comunicarea poliției române în cadrul misiunilor internaționale sau u n manual care
să ajute la învățarea cât mai rapidă a acestor structuri de comunicare.

304 Peter HEEPEN, Guenther FREISLEBEN, La Police des Nations Unies: Restaur er l’Ordre à la Fin des
Hostilités, 2008 , Institut de formation aux opérations de paix, Peace Operations Training Institute, Williamsburg,
USA, p. 51. “ Agression – Attaque physique non justifiée engendrant des blessures physiques ou pas. Toute
agression physique ou verbale, en sus de tout acte physique précédant l’attaque et qui fait craindre à la victime une
agression.”
Armes „Inclut les catégories suivant es : arme de guerre, arme à silencieux, pistolet, revolver, carabine, fusil de
chasse, poignards, couteaux à double tranchant, épée, canne de combat, bâtons de Kung Fu ou bâtons chuka ,
grenade à main et autres engins explosifs” , p. 51.

178 4.3. Standardizarea reflectată în experiența de misiune

După ce am abordat specificul misiunilor internaționale și a
particularităților comunicării în contextul misiu nilor internaționale, acest
subcapitol argumentează ipoteza de plecare a existenței unui limbaj specific
misiunilor internaționale și demonstrează standardizarea acestuia printr -o abordare
practică realizată prin chestionar, interviu și studiu de caz. Aces t capitol răspunde
și subipotezei că o pregătire standardizată în domeniul limbilor străine facilitează
comunicarea în misiuni internaționale. În plus, standardizarea în domeniul
limbajului specializat în limbă străină este utilă instituțiilor polițienești
internaționale, dovedindu -și aplicativitatea la nivelul documentelor de învățământ,
învățării, evaluării, recunoașterii diplomelor, certificării armonizate a cunoștințelor,
conducând la o comunicare internațională mai bună și implicit la cooperare
interna țională.
Pentru a realiza studiul comunicării standardizate în misiune am ales ca
metodă principală interviul realizat cu ofițeri de poliție cu experiență în acest
domeniu. Selectarea eșantionului de subiecți a fost minuțios realizată, dar destul de
anev oioasă, având în vedere faptul că unii dintre subiecți sunt în prezent plecați în
misiuni, având un program încărcat, sau neavând în permanență acces la poșta
electronică, Skype sau alte programe care pot facilita comunicarea. În ciuda acestor
limitări, am constatat disponibilitatea ofițerilor români de a facilita accesul la
informațiile necesare studiului. Contactele cu ofițerii străini au fost mai greu de
realizat într -un timp relativ scurt. Totuși studiul cuprinde și informații provenite în
urma analizăr ii interviului realizat cu doi ofițeri străini și anume atașatul de interne
al Slovaciei în România și un monitor ONU de origine iraniană aflat la momentul
interviului în misiunea de menținere a păcii din Haiti.
Analizând experiența subiecților conform n umărului de misiuni și tipului
de misiune la care au participat, studiul arată că șase persoane dintre subiecții
intervievați au participat la cel puțin o misiune ONU, șapte persoane au participat
la misiuni Frontex, cinci persoane la misiuni UE și una la o misiune OSCE. Cinci
dintre subiecții intervievați sunt în prezent atașați de interne. Doi dintre subiecți au
luat parte la misiunile de ofițeri de legătură, iar doi în misiuni de colaborare în
Franța.
Interviul s -a realizat fie personal, fie telefonic, fie prin înregistrarea
conversațiilor cu ajutorul programului Skype, fie cu ajutorul unor administratori de
interviu. În acest ultim caz am realizat un ghid de interviu , pe care l -am trimis
administratorului, astfel încât interviul să urmeze o structură fi xă.
Prima condiție în alegerea subiecților de interviu a fost criteriul experienței
misiunilor internaționale. Astfel dintre cei 21 de subiecți, 16 au participat la o
misiune internațională, trei persoane la două misiuni internaționale ONU și UE sau
o misi une UE și o misiune de atașat de interne, iar doi dintre subiecți au participat
la trei misiuni internaționale, dintre care un subiect are experiența unei misiuni
ONU, OSCE și atașat de interne, iar cel de -al doilea subiect se bucură de
experiența a două m isiuni ONU și o misiune de atașat de interne. Urmărind

179 evoluția experienței subiecților se poate remarca faptul că în general misiunea de
atașat de interne survine celor de menținere a păcii.
O a doua condiție în alegerea eșantionului de respondenți a fost ca aceștia
să utilizeze frecvent limba străină în misiune. La întrebarea legată de frecvența de
utilizare a limbii străine în misiune atât în formă scrisă, cât și vorbită, șapte dintre
respondenți au menționat că folosesc limba străină zilnic, mai mult în formă
scrisă, trei dintre ei au precizat că folosesc limba străină zilnic mai ales în formă
vorbită, iar unsprezece dintre aceștia folosesc sau au utilizat limba străină zilnic,
atât în formă vorbită cât și scrisă.
4.3.1. Pregătirea polițienească în do meniul limbajului
specializat în limba străină pentru misiuni internaționale

Standardizarea comunicării polițienești, ca proces, este rezultatul educației
și pregătirii specifice. În cazul comunicării în limbă străină în misiuni
internaționale, standardi zarea trebuie să pornească de la pregătirea uniformă care
facilitează comunicarea internațională, deoarece impune un nivel similar de
cunoaștere a limbajului specializat.
Această standardizare se reflectă și în documentele de învățământ care
trebuie să se adapteze necesității unei pregătiri competitive pe plan internațional,
adaptate nevoii de colaborare în vederea prevenirii și combaterii infracționalității
transfrontaliere, cât și în operațiuni comune sau în misiuni de menținere a păcii.
În ceea ce priveș te pregătirea în România în domeniul limbilor străine
pentru misiuni internaționale, instituția principală de formare este Institutul de
Studii pentru Ordine Publică (ISOP).
Institutul are misiunea de a asigura cursuri de pregătire a personalului
selecțion at pentru participarea la acțiuni și misiuni internaționale ONU și EUPOL,
activitați de cooperare polițienească și de instruire la nivel internațional .305
Institutul organizează activități de testare a nivelului de cunoștințe în
domeniul limbilor străine în conformitate cu prevederile Cadrului European
Comun de Referință (vezi anexa 21) în vederea participării lucrătorilor din
structurile ministerului la diferite stagii de pregătire internațională. Învățământul
este centrat pe nevoile cursantului, iar testăr ile sunt standardizate, adesea fiind
supravegheate de evaluatori externi.
O altă instituție cu competențe în pregătirea pentru misiuni internaționale
specifice poliției de frontieră este Școala de Formare Inițială și Continuă a
Personalului Poliției de Fro ntieră de la Iași , care oferă cursuri de perfecționare în
limba engleză în domeniul terminologiei Schengen pentru nivelul A2 și B1 (Vezi
Anexa 21 ), cursul de “Cunoașterea limbilor de circulație internațională necesare
cooperării în domeniul Schengen” sau cu rsuri de limba engleză cu terminologie
specifică petru rezerva națională a polițiștilor de frontieră care urmează să participe
la misiuni internaționale European Borderguard Training (EBGT). Cursurile sunt
de scurtă durată și foarte specializate.

305 http://isop.mai.go v.ro/

180 Pregătir ea polițienească în domeniul limbajului specializat în limbă străină
este în general responsabilitatea fiecărui stat. Totuși există instituții care și -au
asumat demersul de a pregăti la nivel internațional ofițerii de poliție în domeniul
limbilor străine s pecializate. Numitorul comun la nivel internațional în pregătirea
în domeniul limbajului specializat este învățământul centrat pe cursant și nevoile
acestuia.
În domeniul pregătirii pentru misiuni internaționale, aproape toți subiecții
recunosc importanța prioritară a studiului individual pentru reușita în pregătirea
pentru proba de limbă străină din cadrul concursului pentru misiuni internaționale.
Studiul individual implică forme variate de la lectura de literatură sau studii de
specialitate la audiții BB C, Euronews sau CNN. De asemenea, toți subiecții care au
participat la misiunile ONU recunosc importanța cursului organizat la ISOP, care îi
familiarizează cu modalitatea de a scr ie un raport de incident după ascultarea
cazului. Aceasta fiind și proba scri să de la examenul de monitori ONU, bineînțeles
că exercițiul din timpul cursului de pregătire este foarte util. Bazele limbajului
specializat se pun în perioada universitară, iar perfecționarea se face ca un studiu
postuniversitar în cadrul ISOP. Subiecții au mai menționat utilitatea cursurilor
organizate la Oradea care pregătesc polițiștii de frontieră pentru concursul de
selecție pentru echipa europeană de polițiști de frontieră, cursurile ILEA și cele
organizate de Academia FBI.
Contextul profesional îș i spune și el cuvântul în pregătirea pentru misiuni
internaționale. Pentru ofițerii care lucrează încă de la absolvirea Academiei de
Poliție în structurile de combatere a criminalității organizate este mult mai ușor să
fie pregătiți pentru misiuni din punc tul de vedere al limbii străine, deoarece
specificul cazurilor gestionate de aceștia și contextul activităților întreprinse impun
un nivel ridicat de limbă străină și cunoașterea unui vocabular specializat. De
asemenea, un plus valoare îl aduc participăril e la conferințe internaționale,
grupurile de lucru în cadrul Europol sau al altor foruri internaționale.
La întrebarea despre pregătirea inițială la Academia de Poliție în domeniul
limbilor străine și utilitatea acesteia pentru participarea ulterioară la o misiune
internațională, șapte dintre respondenți o consideră relevantă, iar cinci subiecți se
abțin, deoarece fie nu sunt absolvenți ai Academiei de Poliție, fie au studiat o
limbă străină diferită decât cea pe care au folosit -o în misiunile la care au
participat. Nouă respondenți consideră pregătirea nerelevantă pentru misiunile
internaționale ulterioare, deoarece este mult prea îndepărtată în timp, luând în
considerare faptul că una din regulile pentru concursul de participare la misiunile
ONU este exper iența de minimum cinci ani în cadrul Ministerului de Afaceri
Interne. Alte cauze menționate de respondenți sunt neinformarea despre
oportunitățile ulterioare de plecare în misiune sau timpul redus acordat limbii
străine. Subiecții consideră pe bună dreptat e că o pregătire în domeniul limbilor
străine necesită mai mult de 90 de minute pe săptămână. În plus, o altă cauză
identificată de respondenți este faptul că programa nu a vizat și pregătirea în
vederea participării la misiuni internaționale și că în gene ral tematica era prea
generală, nespecializată.

181 Soluțiile identificate de aceștia ar fi introducerea unor activități
extracurriculare care să poată compensa lipsa de timp acordată limbii străine. Un
argument care susține această propunere este faptul că l a aceste activități opționale
ar putea participa doar cei strict interesați.
O altă sugestie a respondenților a fost abordarea unor teme specializate prin
metode și activități practice: studiul de caz, jocul de rol, invitarea unor ofțeri
operativi cu expe riență în participarea la misiuni internaționale . Polițiștii de
frontieră care au beneficiat de misiuni Frontex au considerat utilă interacțiunea cu
experții străini detașați la diverse puncte de trecere a frontierei. Dacă s -ar facilita
trimiterea mai mult or studenți în practică la acele puncte de trecere a frontierei
unde există experți străini detașați, studenții ar putea comunica cu aceștia în limbă
străină încă din perioada studenției, fiind astfel mult mai temeinic pregătiți pentru
misiunile Frontex de mai târziu, sau pentru a face parte din echipa europeană de
polițiști de frontieră. Astfel de experți străini ar putea fi invitați și la Academie,
deoarece ar fi un dublu câștig, studenții având acces la informație de specialitate în
limbă străină.
O alt ă doleanță a respondenților a fost că în Academia de Poliție nu li s -au
prezentat niciodată oportunitățile legate de participarea la misiuni internaționale
sau detașări în cadrul instituțiilor internaționale. În acest sens , se poate face o
propunere Direcț iei Afaceri Europene si Relații Internaționale la minister în
vederea unei invitații la Academia de Poliție pentru a face o prezentare despre
oportunitățile de participare la misiuni internaționale sau detașări în cadrul
instituțiilor internaționale.
În ce ea ce privește participarea la cursuri de limbă străină organizate în
cadrul unor foruri internaționale, cincisprezece respondenți au afirmat că nu au
astfel de experiențe, un subiect a precizat certificarea în urma examenelor
organizate de Consiliul Brita nic, un altul a menționat cursurile Marshall de
securitate și diplomație. Un alt respondent a menționat participarea la cursurile de
specialitate în limbă străină sub egida Frontex, iar cinci au precizat că au participat
la cursuri de specialitate ținute î n limbă străină organizate de foruri ca FBI,
Serviciile Secrete ale SUA, Departamentul Apărării din SUA, Departamentul de
Justiție din SUA, Academia internațională ILEA de la Budapesta, Academia FBI
din Quantico Virginia și că în general au fost pretestați la limbă străină înainte de a
participa la cursurile de pregătire.
În ceea ce privește participarea la cursuri premergătoare misiunii cum sunt
cele care familiarizează cursanții cu limbajul operațional de misiune, ofițerii care
au participat la misiunile ONU și UE au precizat că au absolvit cursuri care au
vizat limbajul operațional de misiune, cerințele operative, codificarea radio, cât și
un curs informativ în prima săptămână de misiune, când au fost familiarizați atât
cu detaliile legate de misiune în general, cât și cu cerințele postului și procedura de
operare în vigoare.
Participanții la misiunile Frontex au beneficiat de o pregătire de specialitate
în limba engleză legată de principiile tehnice operative, modelele de raportare,
programele de inform are și au participat la ateliere de lucru de o zi sau două zile

182 înaintea de detașarea în operațiunea terestră comună. De asemenea, ofițerii români
care au participat la misiunile Frontex au beneficiat de o informare despre cultura
CCC, cât și despre liniil e directoare privind gestionarea punctului de trecere a
frontierei. Această informare a fost ținută de reprezentanții punctului focal care
sunt angajați ca formatori.
Subiecții care au fost detașați pe posturi de ofițeri de legătură nu au
participat la cur suri de pregătire anterioare misiunii, însă ar considera acest demers
foarte util. Experiența acestora cuprinde multe cursuri de specialiate desfășurate
într-un mediu internațional și implicit ținute în limbă străină. Cursurile menționate
de aceștia sunt s eminarul pentru cadre de conducere în misiuni ONU, desfășurat la
Moscova, cursul de pregătire de la UNLB Brindisi, cursurile Centrului European
de studii George C. Marshall, cursul de perfecționare organizat de Centrul de
excelență pentru stabilitatea unit ăților de poliție -Center of Excellence for Stability
Police Units (CoESPU) de la Vicenza, desfășurat sub egida ONU, unde s -au
abordat subiecte ca diversitatea și aprecierea interculturală, relațiile de muncă,
diplomație, mediere, negociere, tutoriat și co nsolidarea capacităților, studii
strategice, politica antidiscriminatorie a Națiunilor Unite, hărțuirea sexuală, tactici
de supraviețuire și comportamentul abordat în situațiile luării de ostatici. De
asemenea, tot atașații de interne consideră foarte util ă pregătirea ținută în limbă
străină în domeniul studiilor strategice și de consolidare a capacităților. Douăzeci
dintre subiecți consideră că aceste cursuri pregătitoare pentru misiune ar trebui
ținute în limba străină, iar un subiect a afirmat că pregăti rea în domeniul limbajului
operațional de misiune ar trebui abordat în limba maternă pentru a evita orice
ambiguități. Șapte dintre subiecți au afirmat că nu au beneficiat de niciun fel de
pregătire de specialitate anterioară misiunii. Nouă dintre subiecți au menționat un
instructaj la fața locului, înaintea începerii propriu -zise a misiunii.
În ceea ce privește testarea pentru misiunile ONU și UE, examenul de limbă
străină constă în utilizarea limbajului general și de specialitate, în formă scrisă și
interviu și se desfășoară la Institutul de Studii pentru Ordine Publică (ISOP) din
București. Pentru examenul de selecție în vederea participării la misiunile ONU
echipa de testare este internațională, iar pentru misiunile UE este național ă.
Pentru a face par te din echipa europeană de polițiști de frontieră, fiecare
candidat polițist de frontieră susține un test de limbă engleză, limba de lucru în
cadrul Frontex. Examenul de participare la misiunile Frontex este organizat de
Punctul de contact din România și i mplică în mare măsură limbajul specializat
reflectat în terminologia utilă rapoartelor. Examenul constă într -o probă scrisă și
una orală, de interviu. Examenul scris constă într -o traducere și prezentarea unui
caz. Testarea pentru a face parte din echipa d e experți pentru misiunile Frontex
revine Punctului de contact care are privilegiul de a -și alege singuri procedura de
testare, aceasta nefiind standardizată la nivel internațional. Atunci când baza de
date a experților se reînnoiește, se organizează sesiu ni de examene cu o comisie
locală la București, Iași, Oradea sau Constanța.
În ceea ce privește relevanța testului pentru activitățile desfășurate în timpul
misiunii, majoritatea respondenților consideră testul relevant ca metodă de selecție .

183 Testul nu est e specific pentru o misiune anume , ci testează limbajul de specialitate
specific misiunilor, deoarece e xaminatorii nu cunosc toate solicitările viitoare ale
postului fiecărui candidat. În plus, adesea examinatorii nu au experiența misiunilor,
de unde și in capacitatea testelor de a acoperi toate contextele pe care ofițerul le
poate întâlni, sau toate situațiile pe care trebuie să le gestioneze în mediul
internațional. În ceea ce privește nivelul minim acceptat, acesta este B2 conform
Cadrului European Comun de Referință în cazul misiunilor Frontex, existând și
excepții în cazul candidaților al căror nivel este B1, dar experiența operativă și
calitatea de expert recomandă respectivul candidat. În general dacă un candidat
dovedește cunoștințe generale solide de limbă străină de nivel minim B1 există
premisele adaptării rapide la un limbaj specializat în contextul misiunii.
Dacă testarea pentru participarea la misiunile ONU este standardizată la
nivel internațional, cele UE sau Frontex nu sunt, de unde și posibil ele comparații.
Unii subiecți au făcut comparații între testările la care au participat în România,
înainte de a fi detașați și testele pe care le -au dat alți colegi din alte țări pentru a
participa la aceeași misiune. Subiecții români au apreciat calitati v testarea pentru
participarea la misiuni ca fiind foarte serioasă, deci utilă ca procedeu de selectare a
candidaților cel mai bine pregătiți. O altă apreciere comparativă făcută de doi
subiecți a vizat o judecată de valoare conform căreia nivelul de limbă străină în
misiunile ONU este scăzut, iar ofițerii din România excelează printr -un nivel mult
peste nivelul celorlalți, în timp ce în misiunile UE nivelul general de limbă străină
al ofițerilor detașați este mult mai bun.
La întrebarea despre nivelul de l imbă străină ulterior misiunii, zece dintre
respondenți au afirmat că după misiune , abilitățile de comunicare în limba străină
s-au îmbunătățit. Astfel toate abilitățile de scriere, vorbire, ascultare, citire,
vocabular general și specializat s -au îmbunăt ățit considerabil. În acest sens, șase
dintre subiecții chestionați au precizat că simt că abilitățile de vorbire s -au
ameliorat cel mai mult după misiune. Un subiect a afirmat că abilitatea sa de
scriere are un nivel superior după revenirea din misiune. P atru dintre respondenți
au afirmat că nivelul lor de comunicare în limbă străină s -a depreciat după misiune,
mai ales în ceea ce privește gramatica și abilitățile de scriere.
Prin folosirea zilnică a limbii străine atât în corespondența scrisă cu
partener ii de cooperare de pe spațiul de acreditare, dar și ocazionată de diversele
întâlniri de lucru sau cu caracter de reprezentare, abilitățile de comunicare ale
oricărui atașat de interne se îmbunătățesc constant pe durata unei astfel de misiuni
externe. Abil itățile de utilizare a limbii străine se îmbogățesc cu privire la toate
aspectele folosirii limbii respective: scriere, vorbire, ascultare, citire, și implicit cu
privire la vocabularul de specialitate aferent domeniului gestionat – afaceri interne .
În urma administrării chestionarului celor douăzeci și unu de subiecți am
mai constatat că nouăsprezece dintre aceștia au considerat că nivelul de limbă
străină avut a fost suficient pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în cadrul
misiunii, iar doi dint re ei au afirmat că nivelul avut nu a corespuns, iar soluțiile
propuse de aceștia au fost: participarea la cursuri, schimburi de experiență, studiul
individual, o pregătire mai temeinică înainte de detașare, necesitatea unui modul

184 intensiv de pregătire în limba de lucru a misiunii cu cel puțin două luni înaintea
detașării pe un post de atașat de afaceri interne și contactul frecvent cu vorbitori
nativi ai limbii de lucru în misiune.
La o cerință de autoevaluare obiectivă a cunoștințelor de limbă străină
conform cunoștințelor de gramatică și limbaj specializat, cât și a celor patru
abilități de scriere, vorbire, citire și audiere, patru respondenți consideră că au
nivelul B1 conform Cadrului european comun de referință pentru limbi străine,
zece subiecți s -au autoevaluat cu nivelul B2, iar șapte dintre aceștia cu C1.
Concluzia pe care o putem trage este că nivelul minim la limbă străină al oricărui
candidat pentru orice fel de misiune internațională este B1.
Evaluarea ONU se face conform unor proceduri standar d în vigoare și
fiecare candidat înainte de a participa la testare trebuie să citească procedeul de
examinare împreună cu ghidul candidatului “Guidelines for United Nations Police
Officers on Assignment with Peacekeeping Operations” și procedura standard d e
recrutare “Standard Operating Procedure: Selection and Recruitment Procedures
for United Nations Personnel at the Police Division, Peacekeeping Operations and
Special Political Missions ”. Evaluarea pentru misiune constă în patru etape:
evaluarea scrisă a abilităților de limbă străină, interviul, evaluarea abilităților de
conducere a autovehiculului și mânuirea armamentului și abilitățile de tragere.
Primele trei probe sunt eliminatorii.
Înainte de concurs, c andidații completează o cerere de a face parte din
echipa detașată de poliție. În acest formular se precizează date personale despre
candidat, informații de contact, experiența în munca de poliție, calitatea de expert
într-o specializare a muncii de poliție, pregătirea , experiența de muncă, cunoașterea
limbilor străine și nivelul la care aceste limbi se cunosc. Candidatul trebuie să
enumere limbile cunoscute după care să bifeze nivelul pentru fiecare abilitate în
parte citit, scris, vorbit, ascultare . Însă opțiunile pe care un candidat le are atunci
când își autoevaluează aceste abilități sunt doar greu/ușor, de unde și nevoia de
standarde precise care să vină și în ajutorul autoevaluării.
În ceea ce privește testarea de admitere în vederea participării la misiunile
ONU, proba de limbă străină constă înt r-un text cu zece întrebări urmat de o
prezentare audio a aceluiași caz, care aduce informații suplimentare textului scris.
Ulterior, candidatul scrie un raport de incident pe tema textului și a probei audio.
Evaluarea nivelului de limbă trebuie să fie cel puțin B1 pentru fiecare abilitate în
parte. Dacă numai una dintre ele are un nivel inferior, candidatul este considerat
respins. (vezi anexa 20)
Proba scrisă constă într -un text urmat de 10 întrebări. Timpul este relativ
redus, adică 20 de minute pentru a citi textul și a răspunde la întrebări. Pentru a fi
considerat admis la această parte a probei scrise candidatul trebuie să aibă minim
șapte răspunsuri corecte din cele zece întrebări. Întrebările vizează cel mai adesea
înțelegerea cazului prin întrebări de tipul: „Când a avut loc incidentul? ”, „Unde a
avut loc incidentul? ”, „Cum se numea și ce vârsta avea victima? ”, „Ce mod de
comunicare a folosit poliția? ”, „Ce mașini au fost implicate? ”, „Ce numere de
înmatriculare aveau? ”, „Cine conducea mașina? ”, „Cum arăta șoferul mașinii? ”,

185 „Ce s-a întâmplat? ”, „Cine a raportat cazul? ”, „Cine era prezent la locul faptei când
a venit poliția? ”, „Ce urme au prelevat polițiștii de la fața locului? ”, „Ce arme s -au
folosit? ”, „Cum i -a descris martorul pe suspecți poliție i?”, „Care sunt acuzațiile
care se aduc suspectului? ”, „Cine sunt forțele care au participat la această
operațiune? ”. Răspunsurile incomplete la întrebări nu se punctează.
Ulterior se ascultă informații despre același caz care a fost abordat prin
textul s cris, urmând ca despre acesta să se dea informații suplimentare. Această
probă constă în două părți. Prima este un monolog cu prezentarea faptelor
incident ului, iar cea de a doua parte este un dialog între anchetator și martor.
Raportul trebuie să cuprind ă vocabularul de specialitate. Candidații ascultă
înregistrarea o singură dată, dar faptele prezentate în monolog sunt repetate în
dialogul polițist – martor. Nu se punctează răspunsurile incomplete, așa că aceștia
sunt instruiți să noteze cât mai multe d etalii despre caz. Înregistrarea păstrează
ordinea cronologică a faptelor, iar candidații au la dispoziție 30 de minute pentru a
redacta raportul incidentului. Pe lângă informațiile cheie care trebuie să se
regăsească în raport, vocabularul, gramatica și s tilul se punctează.
Conform normelor ONU, raportul de incident trebuie să respecte reguli clare
de redactare. Trebuie folosit vocabularul de specialitate și iar acțiunea trebuie
prezentată prin propoziții clare și scurte. N arațiunea trebuie să fie la timpu l trecut
respectând cronologia acțiunilor, utilizând conectorii necesari pentru a evidenția
raportul de anterioritate sau posterioritate. Raportul trebuie să conțină elemente
cheie și să răspundă la întrebări ca : „cine? ”, „ce?”, „când? ”, „unde? ”, „de ce? ”,
„cum? ”. Astfel în raport trebuie precizat cine a raportat incidentul, cine e victima,
cine sunt martorii, cine a făcut ancheta, cine sunt monitorii implicați, cine sunt
suspecții, care sunt celelalte părți implicate, ce i s -a întâmplat victimei, care a f ost
cauza incidentului, ce au văzut martorii, care a fost rezultatul,care a fost motivul,
ce a făcut poliția locală,ce a întreprins poliția internațională . Raportul trebuie să
cuprindă și date legate de momentul acțiunilor când a avut loc incidentul, când a
fost raportat, când a ajuns poliția, când a plecat poliția, unde s -a întâmplat
incidentul, unde au fost duse victimele, unde se găseau martorii, unde se găsește
martorul în prezent. Raportul de incident poate conține și mobilul incidentului prin
răspuns ul la întrebările care vizează cauza incidentului, sau motivul pentru care
poliția a luat anumite măsuri. La întrebarea cum s -a întâmplat incidentul , de obicei
răspunsul vizează instrumentul folosit de făptaș sau metoda de operare. La
întrebarea cum a fost anunțată poliția se vizează un răspuns legat de mijlocul de
comunicare. La întrebările cum a intervenit poliția internațională sau cum au fost
transportate victimele se răspunde precizând fie mijloacele, fie dotarea avută. La
întrebarea cum ar fi putut fi prevenit incidentul se vizează găsirea unor soluții care
să prevină pe viitor alte întâmplări de aceeași natură.
Un raport ONU trebuie să precizeze tipul de incident și va începe cu data în
ordinea zi, lună an și ora scrisă cu patru cifre urmată de abrevi erea HRS sau
întregul cuvânt hours. Numele de familie se menționează în raport și se scriu cu
majuscule. La fel se întâmplă cu denumirile de localități. Textul raportului se
separă în paragrafe, ordonate după ordinea logică. Raportul conține și o încheiere

186 în care se precizează care este starea actuală a anchetei: în desfășurare, suspendată,
clasată, sau cazul poate fi închis excepțional, respins de procuror, trimis pentru
urmărire, nu se ia nici o măsură, sau neîntemeiat.
După examenul scris, următoarea pr obă a concursului constă într -un
interviu care poate să abordeze atât teme generale cum ar fi familia, orașul natal,
țara, excursii, vacanțe, activități de petrecere a timpului liber, pregătire, cel mai
frumos moment din viață, fel ul de mâncare favorit, c artierul în care locuiți, sportul
preferat, modelul în viață, filmul preferat, cât și întrebări din care trebuie să reiasă
motivația candida tului de a participa la misiune, cum s -ar proteja în exercițiul
funcției în mi siune, în calitate de polițist. Alte întrebări sunt specializate misiunii
cum ar fi cele legate de pu nctele forte ale candidatului care l -ar recomanda pentru
participarea la misiune, ce plus valoare poate aduce misiunii, ce funcție ar alege în
cadrul misiunii și de ce, ce pregătire i-ar mai fi necesară pentru a fi un bun polițist,
calitățile unui bun comandant de contingent în misiune, depă rtarea de prieteni și
familie .
Există și întrebări la interviu care -l poziționează pe cand idat într -o situație
ipotetică . De exemplu candidatul poate fi în trebat cum s -ar descurca dacă cineva ar
aduce o grenadă în comisariatul ONU motivând că a găsit -o. La acest tip de
întrebări capcană candidatul ar putea răspunde că în situația dată ar respecta
procedura specifică. Întrebat fiind ce ați face dacă ați afla că vă găsiți într -un câmp
minat răspunsul ar putea fi similar. La astfel de întrebări cel mai bine ar fi ca
polițistul să răspundă după ce cunoaște clar mandatul misiunii și procedurile
specifice. Bineînțeles că nu există rețete de răspuns la astfel de în trebări, însă
candidatul trebuie să răspundă prom pt. Interviul trebuie să răspundă celor trei
obiective principale: să evalueze abilitățile de comunicare orală, să evalueze
experiența profesională a candidatului în funcție de necesitățile avute în misiune și
înțelegerea valorilor de bază ale Națiunilor Unite, verificarea cunoștințelor de bază
de utilizare a calculatorului.
După ce și această probă este depășită , ofițerul așteaptă o nouă etapă a
concursului și anume interviul telefonic, care reflectă exper iența de muncă, CV -ul
candidatului, așteptări legate de misiune și rezolvări momen tane a unor situații
prezentate, cât și întrebări legate de mandatul ONU.
În timpul cursului de pregătire pentru misiunile internaționale, candidații
sunt instruiți și despre diferențele culturale, comunicarea radio pe timpul misiunii,
norme de securitate, negociere, manipularea documentelor cu caracter secret.
Acestea sunt foarte utile pentru a evita posibile conflicte, care nu l -ar implica doar
pe polițistul observator ONU , ci întreaga organizație. De aceea ofițerul trebuie să
fie atent și sensibil la toate normele scrise și nescrise, care cer o adaptare culturală,
astfel evitându -se anxietatea în fața necunoscutului.
4.3.2. Probleme de comunicare – cauze și soluții

După ce am identificat instituțiile de pregătire pentru misiunile
internaționale și necesitățile procesului de învâțământ în fiecare etapă specifică, în

187 acest subcapitol ne concentrăm atenția asupra problemelor de comunicare
identificate în misiunile internaționa le.
Cauzele acestora se pot găsi în pregătirea neuniformă, așa cum am arătat în
capitolul anterior sau în diferențele culturale și de civilizație care includ
diferențele de religie, poziția socială a femeilor și bărbaților, obiceiurile legate de
autorit ate și ierarhie, luarea deciziilor, starea de securitate și stabilitate, abordarea
diferită a neînțelegerilor și conflictelor, atitudinile diferite față de activitățile
specifice misiunii, gradul de încredere și de responsabilitate.
Pentru a comunica efic ient dincolo de frontiere și pentru a evita
neînțelegerile, polițistul plecat în misiune trebuie să fie pregătit să accepte
diferențele culturale. Culturile oferă oamenilor căi de a gândi, a auzi, a vedea și a
interpreta lumea dintr -un punct de vedere spec ific culturii locale. Când vorbim de
limbi diferite și de necesitatea traducerii , posibilitatea de a apărea neînțelegeri
crește considerabil. De aici nevoia ca ofițerii care pleacă în misiuni să fie
familiarizați cu aceste diferențe culturale, înainte de detașarea în misiune.
Comunicarea interpersonală este îngreunata de bariere semantice, de vocabular,
gramatică, cât și de conotații emoționale ale unor cuvinte. Problemele de
comunicare se pot datora și factorilor interni , cum ar fi implicarea pozitivă sau
negativă a interlocutorului. Barierele în calea comunicării se mai pot datora
realităților limbilor de legătură, problemel or de pronunție și popularității învățării
limbii străine în țara de origine .
Așa cum am remarcat în capitolul 4.2. comunicarea în mi siune este
determinată de unele condiții specifice. În misiune nu se poate comunica oficial
nimic în afara mandatului. Astfel , unele problemele de comunicare se pot datora
libertății de exprimare și comunicării diferențiate stilistic în funcție de interloc utor.
Întrebați dacă în timpul misiunii au întâmpinat probleme de comunicare,
opt dintre respondenți au afirmat că nu au avut, iar treisprezece au mărturisit că au
trecut prin astfel de situații. Problemele de comunicare identificate se datorau
mediului v ariat de proveniență a ofițerilor care participă la misiune și abilităților
lingvistice de nivel diferit. La momentul respectiv subiecții au depășit dificultatea
prin adaptarea la situație, utilizarea parafrazei, adaptarea vocabularului în funcție
de publi cul țintă, repetare. Studiul prezent oferă o altă soluție posibilă problemei
identificate și anume standardizarea testelor de limbă străină, care să permită
accesul la o anume misiune. Aceasta ar putea impune un nivel uniform de
cunoaștere a limbii străine în misiune și implicit o comunicare mai eficientă.
O altă problemă identificată vizează diferențele culturale, iar astfel de
probleme au fost semnalate mai ales de cei care au participat la misiunile ONU de
menținere a păcii. Această problemă își poate găsi rezolvarea într -o educație spre
toleranță și acceptarea diferențelor și o creștere a abilităților de adaptare. Mediul de
pregătire al ofițerilor participanți la misiuni internaționale este diferit, de unde și
nivelul diferit în pregătirea teoretică și practică. Pe lângă toleranța maximă pentru
diversitatea culturală, comunicarea și înțelegerea poate fi facilitată prin întrebări
clarificatoare. Însă întrebările trebuie repetate, diplomat, reformulate, astfel încât să
nu lezeze interlocutorul.

188 O altă cau ză a comunicării defectuoase este intermedierea mesajului prin
interpreți, care adesea denaturează sensul fie din ignoranță, fie din interese variate.
Este cazul semnalat de cei care au lucrat cu interpreții de creolă în Haiti. Astfel de
probleme trebuie r ezolvate printr -o adaptare a comunicării în funcție de publicul
țintă: localnici civili, interpreți, alți colegi observatori. În comunicarea cu
interpreții trebuie respectate procedurile în vigoare, astfel încât aceștia să nu se
îndepărteze de sarcinile cl ar exprimate de ofițerul observator. În ceea ce privește
misiunea Frontex, ofițerii români au identificat o problemă de comunicare în cazul
interacțiunii cu interpreții care sunt foști refugiați sau azilanți și care au devenit
ulterior cetățeni ai statului respectiv și care lucrează în prezent pentru Ministerul de
Justiție. Este greu ca ofițerul de frontieră să înțeleagă mesajele neoficiale ale
acestora, sau să le înțeleagă mentalitatea și comportamentul inevitabil atașat față de
conaționalii lor.
În ceea c e privește comunicarea cu ceilalți colegi ofițeri detașați în misiuni
Frontex, nu există probleme de comunicare, deoarece comunicarea este
standardizată, vorbindu -se “Schenglish”, adică o engleză cu termeni ce țin de
dreptul comunitar european. Comunicarea oficială în cadrul Frontex este tradusă
standardizat în cadrul Punctului de Contact.
O altă posibilă cauză a problemelor de comunicare se poate datora fluenței
unor colegi, vorbitori nativi ai limbii engleze. In acest sens, soluția ar fi expunerea
ofițerului care se pregătește pentru o misiune internațională la un mediu
internațional în care să fie nevoit să comunice oral și scris dinainte de detașare. De
exemplu , problema ar putea fi rezolvată dacă ar exista niște forumuri de
comunicare unde ofițerul să poată interacționa cu viitorii colegi încă de dinainte de
detașare, astfel încât adaptarea la mediul internațional de comunicare să fie cât mai
facilă și rapidă. În plus, problemele de comunicare cauzate de pronunția
denaturată, accentul diferit, elidare a unor sunete ar putea fi evitate prin expunerea
ofițerului la exerciții de înțelegere a mesajelor transmise de vorbitori ce provin de
pe continente, țări și regiuni diferite și cu pronunție diferită.
Alte probleme identificate au fost cele datorate comuni cării radio, care este
codificată. Soluția pe care o propunem este exercițiul ascultării, utilizarea frecventă
a alfabetului NATO pentru a transmite diverse mesaje, pregătirea unei teme despre
comunicarea radio, pe care să o implementăm în programa analiti că încă din timpul
pregătirii inițiale în cadrul Academiei de Poliție.
O altă cauză a deficiențelor de comunicare menționată de subiecți este
descifrarea abrevierilor folosite în misiuni. Soluția ar fi pentru început utilizarea
unor glosare care să conțin ă aceste abrevieri. Cele mai frecvente trebuie listate, iar
prin repetiție ofițerul le va memora, iar comunicarea nu va mai fi îngreunată de
acestea, ci ușurată deoarece rolul major la abrevierilor, acronimelor și
inițialismelor este rapiditatea transmiter ii unor date vitale pentru rezolvarea unor
cazuri. De asemenea limbajul de misiune conține și termeni de specialitate și
expresii greu de găsit în dicționarele generale de limbă străină. De aceea un glosar
special creat pentru a servi ca instrument de lucr u în comunicarea în misiune este
foarte util conținând atât termenii tehnici extrași din documente de specialitate, cât

189 și jargonul polițienesc specific fiecărei misiuni. De asemenea ofițerii trebuie să
compenseze lipsa de experiență în comunicarea interna țională prin studiul
individual, adaptarea la limbajul folosit de colegi, documentare, lucrul cu
dicționarul, cererea permanentă de explicații pentru a facilita înțelegerea și nu în
ultimul rând adaptarea la cerințele postului.
Unul dintre subiecți a mai p recizat că există o diferență clară între limba
străină predată într -un mediu academic în instituțiile de învăță mânt din țară care
uneori expun studentul unei limbi străine decontextualizate și limba vorbită în
misiuni, limba vie, dinamică, actuală. În ace st domeniu există soluții multiple de a
răspunde acestei nevoi, prin adaptarea materialelor didactice, utilizarea metodelor
și activităților didactice moderne.
Unul dintre subiecți, care a lucrat ca atașat de interne într -un stat european
a afirmat că o pr oblemă de comunicare s -a datorat refuzului interlocutorilor de a
vorbi în limba engleză, adică în limba misiunii, de unde și necesi tatea utilizării
unui interpret.
În urma anchetei realizate prin interviu cu ofițeri i de poliție plecați în
misiuni, studiul identifică unele probleme ale comunicării în misiuni internaționale
și propune soluții de rezolvare a acestora.

Concluzii
Considerăm acest capitol dedicat pregătirii în vederea participării la misiuni
internaționale util pentru înțelegerea etapelor necesa re care trebuie parcurse de
persoanele implicate în acest proces. De asemenea studiul este util instituțiilor
naționale și internaționale care oferă pregătire, forurilor decidente implicate în
elaborarea documentelor de învâțământ, profesorilor sau format orilor și
cursanților.
Imperativul standardizării comunicării internaționale polițienești reprezintă
consecința adaptării instituțiilor naționale de aplicare a legii la noul context
geopolitic, care impune cooperarea polițienească eficientă ca soluție pen tru
stoparea fenomenului infracțional global.
Acest capitol este original prin abordarea unui domeniu dinamic, printr -un
studiu practic, care oferă exemple concrete de probleme de comunicare și soluții
pentru rezolvarea acestora.

190 CAPITOLUL V – STANDARDI ZAREA COMUNICĂRII ÎN
PREGĂTIREA POLI ȚIENEASCĂ

După ce am prezentat deja câteva propuneri de îmbunătățire a
învățământului polițienesc, care vizează participarea la misiuni internaționale,
acest capitol analizează detaliat necesitățile de pregătire poliție nească, propunând
niște soluții de optimizare a pregătirii printr -o armonizare la nivelul politicilor,
strategiilor, planului de învățământ și programelor analitice, utile, atât cooperării
transfrontaliere, cât și recunoașterii internaționale, certificări i și echivalării
cunoștințelor la nivel european.
Obiectivele pe care vrem să le ating em în acea stă direcț ie de cercetare a
studiului prezent despre standardizarea comunicării internaționale polițienești
vizează demonstrarea utilității standardizării în d omeniul pregătirii profesionale
polițienești. Voi aduce argumente teoretice și practice în acest sens, cât și exemple
de bune practici – curriculu m-ul comun de bază pentru pregătirea autorităților de
frontieră în UE (CCC), primul plan de învățământ comun i mplementat în
instituțiile de poliție din mai multe state membre, dovedind necesitatea unor
standarde comune în pregătirea armonizată a ofițerilor de poliție în domeniul
limbilor străine.
Acest capitol al studiului analizează posibilitatea standardizării p regătirii
polițienești care să reflecte adaptarea instituției Poliției la schimbările sociale,
economice, culturale și geop olitice, posibilitatea abordării integrate a comunicării
standardizate în activitatea de pregătire, de formare care să se alinieze solicitărilor
naționale și internaționale. Studiul verifică de asemenea utilitatea standardizării la
nivel de strategii, politici și documente didactice: plan de învățământ, programe
analitice, metode și mijloace moderne care să răspundă nevoilor de pregăt ire și
profilului absolventului european de studii polițienești. O ultimă subipoteză
analizează posibilitățile de recunoaștere și echivalare a cunoștințelor de limbă
străină specializată la nivel european.
Abordarea noastră susține ipoteza standardizării polițienești, dovedind
cauzele fenomenului, efectele sale pe termen lung și scurt și beneficiile
implementării unei comu nicări internaționale eficiente printr -o pregătire adecvată.
Primul subcapitol stabilește niște puncte de reper comune în ceea ce
prive ște pregătirea polițienească atât la nivel național, cât și internațional. Deși
prezentarea nu este exhaustivă, sperăm că ne -am oprit asupra câtorva instituții pe
care le -am prezentat din punctul de vedere al domeniului de activitate, nivelului de
pregătir e oferit, examenul ui de admitere sau cel ui de absolvire. În ciuda regulilor
diferite în ceea ce privește procedura de recrutare sau de evaluare finală, există și
puncte comune, cum ar fi interesul pentru dezvoltarea comunicării ce are la bază
competențe sp ecifice. În domeniul limbilor străine nivelul de pregătire profesională
trebuie să fie corelat cerințelor profesionale determinate de standarde ocupaționale.
Curriculumul centrat pe competențe asigură organizarea procesului instructiv –
educativ pornind de l a identificarea condițiilor în care vor fi dezvoltate diferite

191 roluri sociale și profesionale ale viitorului absolvent al unei instituții de învățământ
polițienesc.
Cel de -al doilea subcapitol debutează cu unele delimitări conceptuale ce
pot ajuta în înțel egerea documentelor necesare procesului de învățământ. Ulterior
se analizează posibilitatea standardizării la nivelul doc umentelor de învățământ și
prezintă rezultatele chestionarului administrat. Subcapitolul următor prezintă un
exemplu de succes în domen iul standardizării și anume curriculumul comun pentru
pregătirea de bază a polițistului de frontieră în Uniunea Europeană. Ipoteza este
argumentată printr -un exemplu de bune practici. Este cazul Agenției Frontex care a
reușit să standardizeze pregătirea în domeniul poliției de fronieră, atât la nivel de
plan de învățământ comun pentru pregătirea inițială, cât și la nivel de programe
analitice, cursuri, validarea cunoștințelor și recunoașterea lor la nivelul Uniunii
Europene.
Ultimul subcapitol al studiulu i abordează posibilitatea recunoașterii și
echivalării cunoștințelor la nivel european prin promovarea predării și evaluării
standardizate. Exemplele și propunerile vizează domeniul specializat al limbilor
străine. Studiul prezintă câteva metode de recunoa ștere a nivelului de limbă străină
specializată, propunând soluții de viitor.
Beneficiile certificării nivelului de limbă sunt de necontestat alături de alte
avantaje care ar viza cooperarea internațională.
Această direcție are ca obiectiv principal de cer cetat standardizarea
pregătirii în cadrul instituțiilor de formare polițienească în domeniul limbilor
străine la nivel național și internațional, prin abordarea unei tematici și a unor
metodologii comune. Această dir ecție a fost analizată prin administra rea unui
chestionar.
Ca metode de culegere a datelor am folosi t ancheta prin tehnica sa
specifică chestionarul – metodă transversală, deoarece analizează fenomenul
standardizării la un moment dat și este cantitativă, deoarece oferă rezultate
cuantificabile .
Am folosit ancheta ca metodă de cercetare în vederea atingerii obiectivului
de a dovedi necesitatea unei standardizări terminologice și de conținut în ceea ce
privește pregătirea polițienească în domeniul limbilor străine în contextul aderării
României l a familia europeană. Atunci când am decis utilizarea anchetei în
vederea verificării ipotezei de plecare, am luat în calcul accesibilitatea studiului și
disponibilitatea subiecților, termenul de debut și încheiere a cercetării, dificultățile
din teren lega te de administrarea anchetei, stabilirea subiecților care urmează a fi
investigați, alcătuirea eșantionului. Dificultatea majoră a constat în găsirea
contactelor profesorilor de engleză dispuși să completeze chestionarul.
Unul din obiectivele vizate a co nstat în administrarea chestionarului în
Academii de poliție din țările membre UE. (vezi anexa 6) Chestionarul a urmărit
numărul de ani/semestre în care se studiază limba străină, în funcție de an de
studiu și specialitate, dacă se organizează un examen de admitere în limbă străină.
Un alt punct de interes, în cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea precedentă
este dacă examenul este standardizat ca tip de exerciții. De asemenea, chestionarul

192 abordează și examenul de absolvire a instituției de învățământ polițienesc. Se
dorește un răspuns în ceea ce privește existența unei probe de limbă străină în
cadrul examenului de absolvire, dacă examenul este standardizat și dacă se bucură
de recunoaștere internațională sau națională. În plus , chestionarul dorește o analiză
a implicării profesorilor de limbă străină în elaborarea programei analitice și a
planului de învățământ. O altă întrebare a chestionarului a abordat programa
analitică din punctul de vedere a competențelor lingvistice a rmonizate prin Cadrul
comun de referință pentru limbi străine . Studiul prezent a comparat existența unui
anumit nivel de limbă impus la admitere și dacă acesta este identic la absolvire, cu
precizarea că deși nivelul este același, evaluarea vizează limbajul specializat și nu
nivelul general de limba străină.
De asemenea , în urma analizei chestio narului , am tras concluzii legate de
metoda de evaluare și dacă evaluarea este standardizată la nivel instituțional,
național și chiar internațional. Dacă examenul este standardizat la nivel
instituțional, chestionarul a vizat și metoda de standardizare.
Prin anchetă s -a dorit de asemenea să se constate dacă necesitățile
profesorilor de limbă străină din instituțiile de profil sunt similare , astfel încât
chestionarul să poate fi considerat și un instrument de analiză a necesităților
didactice. Profesorii și -au exprimat dorința de a avea atât plan de învățământ cât și
programă analitică similară luând totuși în calcul diferențele de organizare ale
autorităților polițienești din mai multe state membre. De asemenea , în urma
administrării chestionarului , concluz ionăm că avantajele standardizării sunt de
necontestat și acestea depășesc dezavantajele.
Bineînțeles că tehnica chestionarului implică și tehnica observației directe
și indirecte de cercetare a documentelor. După elaborarea chestionarului abordat și
pilotarea lui în Academia de Poliție “Alexandru Ioan Cuza” cu ajutorul altor
profesori de engleză l -am trimis profesorilor de engleză din mai multe Academii
de Poliție. La acest nivel am întrevăzut unele dificultăți în ceea ce privește
promptitudinea implicării celorlalte instituții. Deși respondenții au fost puțini la
număr, după ce am colectat datele am demarat studiul comparativ al lor. Nu am
întâmpinat probleme legate de analiza statistică a datelor luând în calcul faptul că
numărul subiecților nu a fost mar e.
O altă problemă întâmpinată a fost faptul că mai multe academii nu au
documentele specifice traduse în limba engleză. Bineînțeles că în mare parte
această problemă a fost depășită cu ajutorul instrumentelor de traducere asistată pe
calculator.
Ancheta s-a limitat la pregătirea în domeniul limbilor străine, așa că nu am
întâmpinat probleme legate de confidențialitate sau caracterul secret al
documentelor .
Bineînțeles că standardizarea comunicării polițienești trebuie să se reflecte
în educația și pregăti rea specifică. Astfel planurile de învățământ și programele
analitice trebuie să se adapteze necesității unei pregătiri adaptate nevoii de
prevenire și combatere a infracționalității transfrontaliere, iar studiului limbii

193 străine trebuie să i se acorde loc ul, timpul și dotarea necesară pregătirii unor ofițeri
și agenți de poliție competitivi pe plan internațional.

5.1. Sinergii în pregătirea polițienească în domeniul limbilor străine la nivel
național și internațional

În acest subcapitol al studiului pre zentăm instituțiile implicate în pregătirea
polițienească în domeniul limbilor străine atât la nivel național, cât și internațional
cu mențiunea că studiul comparativ nu tratează toate instituțiile de profil din lume,
deci nu este exhaustiv, iar criteriul de selecție în alegerea documentelor a fost
disponibilitatea lor sau a profesorilor de limbă străină care le -au furnizat.

5.1.1. Instituții implicate în pregătirea polițienească
în domeniul limbilor străine la nivel național

În România instituțiile ca re se ocupă de pregătirea polițienească sunt
Academia de Poliție “A.I.Cuza”, Centrul de studii pentru Ordine Publică, Centrul
Multifuncțional de Pregătire Schengen, Centrul de Formare Inițială și Continuă al
MAI Orăștie, Școala de Agenți de Poliție “Vasile Lascăr”, Școala de Agenți de
Poliție “Septimiu Mureșan”, Școala de Pregătire a Agenților Poliției de Frontieră
“Avram Iancu”, Școala Militară de Subofițeri Jandarmi “Grigore Alexandru
Ghica”, Școala Militară de Subofițeri Jandarmi Fălticeni, Școala de Sub ofițeri de
Pompieri și Protecție Civilă “Pavel Zăgănescu”, Centrul de Formare și
Perfecționare a Polițiștilor “Nicolae Golescu”, Centrul Chinologic “Dr. Aurel
Greblea”, Școala de Perfecționare a Cadrelor Poliției de Frontieră Drobeta Turnu –
Severin, Școala de Formare Inițială și Continuă a Personalului Poliției de Frontieră
Iași, Centrul de Pregătire a Personalului Navigant -Constanța, Școala de Aplicație
pentru Ofițeri “Mihai Viteazul” a Jandarmeriei Române, Centrul de Perfecționare a
Pregătirii Cadrelor de Jandarmi Ochiuri, Centrul de Perfecționare a Pregătirii
Cadrelor de Jandarmi Gheorgheni, Centrul Național de Perfecționare a Pregătirii
pentru managementul situațiilor de urgență Ciolpani. Nu toate aceste instituții au în
planul de învățământ pregătirea s pecializată în domeniul limbilor străine. De aceea
studiul prezent abordează selectiv câteva dintre instituțiile care se ocupă cu
pregătirea polițienească în domeniul limbilor străine. În plus studiul este
comparativ, adică analizează pregătirea polițienea scă în domeniul limbilor străine
din punctul de vedere al standardizării pregatirii și alinierii la modele universale.
Centrul de studii pentru Ordine Publică
Institutul are misiunea de a asigura pregătirea continuă a personalului prin
cursuri, potrivit ne voilor ministerului. Se organizează anual cursuri de pregătire în
domeniul limbilor străine engleză, franceză, germană, italiană, rusă, cursuri de
pregătire a personalului selecționat pentru participarea la acțiuni si misiuni
internaționale ONU și EUPOL, după cum am mai prezentat deja în capitolul
anterior, activitați de cooperare polițienească și de instruire la nivel internațional.
Institutul organizează activități de testare a nivelului de cunoștințe în
domeniul limbilor străine în conformitate cu preved erile Cadrului European

194 Comun de Referință în vederea participării lucrătorilor din structurile ministerului
la diferite concursuri, cursuri și stagii de pregătire internațională. Învățământul este
centrat pe nevoile cursantului, iar testările internaționa le sunt standardizate, adesea
fiind supravegheate de evaluatori externi. În ceea ce privește testarea națională, un
test standardizat de stabilire a nivelului de limbă străină specializată ar fi foarte
util.
Școala de Formare Inițială și Continuă a Persona lului Poliției de
Frontieră Iași
Școala oferă cursuri de perfecționare în limba engleză în domeniul
terminologiei Schengen pentru nivelul A2 și B1 , cursul de “Cunoașterea limbilor
de circulație internațională necesare cooperării în domeniul Schengen” sau cursuri
de limba engleză cu terminologie specifică pe ntru rezerva națională EBGT.
Cursurile sunt de scurt ă durată și foarte specializate domeniului poliției de
frontieră.
Academia de Poliție “Alexandru Ioan Cuza”
Toate Facultățile și specializările din cad rul Academiei de Poliție studiază
limbajul specializat polițienesc în limba străină engleză, franceză, germană sau
rusă, pe o durată de cinci semestre pentru studiile de trei ani și șapte semestre
pentru specializarea drept. Studenții Academiei de Poliție A.I. Cuza dau examen de
admitere la limba străină, constând într -un test grilă în cadrul probei scrise, alături
de limba română și istorie. De asemenea ei susțin un examen de prelicență în
limba străină , care constă într -un test scris de limbă străină de specialitate.
Examenul de prelicență este standardizat, adică indiferent de specializare constă în
același număr de itemi de rezolvat, întrebări cu răspuns multiplu, întrebări cu
răspuns liber după lectura unui text, exerciții care implică găsirea definiți ei
corespondente din mai multe variante de răspuns și o traducere.
Strategia privind managementul carierei polițistului 2011 – 2014306
stabilește un plan de măsuri și acțiuni pentru a remedia problemele identificate în
învățământul polițienesc prin intermedi ul unui sondaj de opinie făcut. Cu privire la
calitatea selecției pentru instituțiile de învățământ subordonate M.A.I., respondenții
doresc o mai mare aplecare spre cunoașterea candidaților și o importanță mai mare
acordată probelor practice. Îmbunătățirea evaluării abilităților de exprimare scrisă
și verbală reprezintă aspectul principal indicat de 73% dintre persoanele
intervievate ca modalitate de creștere a calității examenelor. De asemenea, pentru
63% dintre respondenți, testele de evaluare a raționame ntului ar putea determina o
îmbunătățire a probelor de concurs.
Ciclul de recrutare și selecție trebuie să fie un proces permanent. Acest
proces presupune estimarea necesarului de posturi conform specializărilor și
competențelor din fișa posturilor, recr utarea, evaluarea periodică a performanței
selecției. Studiul arată de asemenea necesitatea r egândirii modului de desfășurare a
probelor de concurs. Ar trebuie realizată o inversare a ordinii probelor de admitere ,
astfel încât testarea cunoștințelor și abi lităților cognitive să fie desfășurată prima,

306 Strategie privind managementul carierei polițistului 2011 -201 4 http://www.mai.gov.ro/Documente/Transparenta
%20decizionala/STRATEGIE%20PRIVIND%20MANAGEMENTUL%20CARIEREI%20POLITISTULUI.pdf ,
p.31.

195 apoi proba medicală. În plus s -a sugerat echilibrarea probelor tip grilă, a căror
evaluare este cantitativă, cu alte probe de natură calitativă de exemplu: interviu,
simulări de situații reale. (vezi anexa 22) Din punctul de vedere al limbii străine
considerăm oportună o astfel de propunere, deoarece ar putea testa și abilitățile de
comunicare orală sau cele de ascultare, vitale în abordarea ulterioară a limbilor
străine prin prisma competențelor.
O altă măsură a strategiei este proiectarea unei metodologii de identificare
a competențelor în plan cognitiv, psiho -motor și atitudinal pe care trebuie să le
dețină absolventul instituțiilor de învățământ ale M.A.I., conform standardelor
ocupaționale, cât și o pregătir e care să vizeze mai multe opțiuni de carieră care pot
fi urmate la absolvire.
Aceeași strategie307 propune ca absolvirea să se facă pe baza unei note
finale compusă din nota examenului de licență, probă practică, examen limbă
străină, probă fizică și media notelor din toți anii de studii cu ponderi diferite.
Considerăm utilă o astfel de abordare a examenului de prelicență, care ar avea o
pondere mai mare în nota finală de absolvire. Precizăm că în prezent nota de la
examenul de prelicență trebuie să fie mini m șapte pentru ca studentul să poată
susține examenul de licență, însă această notă nu face parte din media finală de
absolvire, având rolul doar de probă eliminatorie, premergătoare examenului de
licență.
Școala de Pregatire a Agentilor Politiei de Front ieră “Avram Iancu”
Oradea
Școala de Pregatire a Agentilor Poliției de Frontieră “Avram Iancu” este o
instituție de învătământ postliceal în structura Ministerului Afacerilor Interne,
subordonându -se nemijlocit Inspectoratului General al Poliției de Fron tieră
Române și este coordonată pe linie de învățământ de Direcția Management Resurse
Umane din structura ministerului.
Reforma curriculară realizată în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a
vizat corelarea standardelor de pregătire profesională ale ca lificărilor de nivel trei
avansat cu cerințele profesionale determinate de standardele ocupaționale ale
primelor funcții de agent de poliție de frontieră, și proiectarea curriculară centrată
pe competențe. Planul de învățământ centrat pe competențe asigură organizarea
procesului instructiv -educativ pornind de la identificarea condițiilor în care vor fi
dezvoltate diferite roluri sociale și profesionale ale viitorului absolvent.
Trunchiul comun, conferit de unitățile de competență cheie și generale
asigură pregătirea comună a elevilor școlilor postliceale ale Ministerului Afacerilor
Interne. Modulele unităților de competență specializate asigură pregătirea de
specialitate a viitorilor absolvenți.
În contextul integrării României în Uniunea Europeană și al ad erării la
Spațiul Schengen, activitatea profesională a personalului din domeniul ordinii și
siguranței publice, precum și al situațiilor de urgență s -a diversificat prin nevoia de

307Strategie privind managementul carierei polițistului 2011 – 2014
http://www.mai.gov.ro/Documente/Transparenta%20decizionala/STRATEGIE%20PRIVIND%20MANAGEMENT
UL%20CARIEREI%20POLITISTULUI.pdf , p. 31.

196 comunicare în cel puțin o limbă străină, utilizarea tehnicii de calcul și co municații,
dezvoltarea competențelor interpersonale și civice, cooperarea profesională pentru
prevenirea și combaterea fenomenului infracțional, respectiv în domeniul
managementului situațiilor de urgență.
Proiectarea centrată pe competențe este corelată s tandardului de pregătire
profesională care este format din: unități de competență cheie care sunt
achiziționate cu ajutorul modulelor de comunicare profesională, comunicare
profesională într -o limbă străină, utilizarea tehnicii de calcul si comunicații,
cooperarea și lucrul în echipă, unități de competență generale și unități de
competență specializate.
Pregătirea în domeniul limbilor străine se desfășoară pe toată durata studiilor
teoretice și constă în pregătirea limbajului specializat necesar unui agent de poliție
de frontieră, conform Curriculum -ului Comun pentru pregătirea polițistului de
frontieră (CCC), elaborat de FRONTEX. Modulul comunicare într -o limbă străină
conține unități de învățare aplicată a limbilor străine și realizează competențe
cognit ive, prin fixarea și consolidarea limbajului profesional într -o limbă străină.
Modulul asigură achiziția competențelor lingvistice necesare executării eficiente a
misiunilor M.A.I. și în planul cooperării transfrontaliere în spațiul Schengen, la
nivelul st atelor membre U.E. și non U.E. Achiziția competențelor cognitive,
atitudinale și dezvoltarea valorilor culturii organizaționale sunt proiectate în
conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare care asigură calitatea
educațională și cu prevederil e portofoliului european al limbilor precizate în
Cadrul european comun de referință pentru limbi: învățare, predare, evaluare,
nivelul B1. Competențele sunt corelate tematicii specializate pentru poliția de
frontieră (vezi anexa 2 2).

5.1.2. Instituții i mplicate în pregătirea polițienească în domeniul
limbilor străine la nivel internațional

Învățământul polițienesc în Europa este variat și diferit din multe puncte de
vedere cum ar fi organizarea, criteriile de recrutare și de absolvire a cursurilor, însă
există și puncte comune cum ar fi învățământul centrat pe cursant și nevoile
acestuia, documentele de învățământ adaptate competențelor cursantului, interesul
pentru limba străină specializată. Din nou precizăm că selecția instituțiilor de
învățământ prez entate se datorează accesibilității documentelor și implicării
profesorilor din instituțiile respective.
Centrul de pregătire Malatya -Turcia
La Centrul de pregătire polițienească de la Malatya au acces absolvenții de
liceu, absolvenții celor două școli de poliție cu durată de școlarizare de patru ani,
sau polițiștii care au deja 4 ani de experiență practică și mai fac un curs de
perfecționare de 9 luni . (vezi Anexa 22 )
Examenul de admitere la centru de pregătire constă într -un test scris de
cunoștințe, d e limbă străină, aptitudini de matematică, o evaluare a probelor
sportive, pregătire fizică și teste de agilitate, examen medical, interviu în care se

197 testează abilitățile de comunicare, dosarul personal, examen psihologic și dosarul
de înscriere. Promovar ea recrutării se face prin centrele de evaluare unde se
testează abilități și deprinderi mai mult decât cunoștințe. Cei care evaluează sunt
specialiști în testare, iar testele verifică competențe variate prin: problematizări, joc
de rol, discuții, prezentă ri, exerciții de simulare a unui interviu în care se evaluează
abilitatea candidatului de a motiva, de a corecta un comportament nepotrivit, de a
oferi informații, de a îndruma acțiunile spre o soluție potrivită, de a dovedi
flexibilitate în analizarea pro blemelor. Centrul de evaluare inițială testează
cunoștințele generale, inteligența matematică, abilitatea de a lucra cu publicul,
echilibrul emoțional în situații stresante, abilitatea de a lucra în echipă, abilități de
rezolvare a problemelor.
Academia de Poliție ZBORU V BRATISLAVE, Bratislava
Conform chestionarului completat de profesorul de limbă engleză din
Academia de Poliție din Bratislava, studenții studiază limba engleză ca materie
obligatorie în anul doi de studiu, în anul I și III limba străină fi ind materie
opțională (vezi Anexa 22). În timpul studiilor de masterat, cursanții pot opta pentru
o a doua limbă. În plus, în ceea ce privește standardizarea, în cadrul pregătirii
inițiale a poliției de frontieră s -a implementat CCC, iar în cadrul studiilo r de licență
s-a implementat CMC.
Academia de Științe ale Securității din Estonia
În cadrul Colegiului de Poliție și Colegiului de Poliție de Frontieră există
studii specializate de limbă engleză. Limba străină se studiază în cadrul cursurilor
de licență ș i studiilor de master în domeniul “Securitate intern ă și aplicarea legii ” și
“Management financiar”.
Academia de Poliție de la Sofia
În cadrul celor două facultăți ale Academiei de Poliție de la Sofia se
studiază limba străină pe toată perioada școlarizări i. Toți studenții dau un test de
plasament la limbă străină și conform rezultatelor testului, studenții sunt împărțiți
pe grupe cu nivel A1, A2, B1, B2 ,C1, conform Cadrului european comun de
referință.
Doar grupele cu nivel B1, B2 și C1 studiază limba st răină specializată,
grupele de începători studiind noțiunile generale de limba străină.
Academia de Poliție de la Aranjuez san Lorenzo de el Escorial
Această instituție recrutează candidați pentru pregătirea de nivel mediu,
după ce aceștia au desfășurat anterior primii doi ani de pregătire la Academia
Militară din Zaragoza. Cursurile sunt ținute de profesori nativi. Pregătirea în
domeniul limbilor străine implică vizite de lucru, schiburi de experiență cu studenți
din alte academii de poliție, vizitarea a ltor autorități ale statului și instituții de
aplicare a legii. Pentru a putea fi considerat admis la această academie, procesul de
recrutare implică cinci examene. Se testează e xperien ța profesională, experiența de
muncă, calificativele obținute, diplomel e și cursu rile absolvite. Testul de
cunoștințe profesionale include și un test de limbă străină . Candidatul poate opta
între limba engleză sau franceză , iar t estul este general, nu specializat domeniului
de activitate.

198 Poliția Națională, Finlanda
În Finlan da există studii inițiale, dar și de licență cu profilul poliție de
frontieră. În cadrul cursuri lor de licență se studiază limba străină specializată, iar
opțiunile sunt limba engleză, suedeză, rusă și chineză. Se poate remarca adaptarea
cursurilor de limb i străine posibilelor mutații de interes spre o nouă lingua franca –
chineza. Terminologia specializată vizează următoarele subiecte: supravegherea
frontalieră, controlul la frontier ă, prevenirea infracționalității, managementul
frontierelor, managementul s ituațiilor de criză și apărarea națională. În cadrul
studiilor specializate s -a implementat CCC.
Centrul de Pregătire Națională și expertiză (NTEC) al Academiei Regale
Olanda, Marechaussee
La Centrul de expertiză și de Pregătire polițienească națională din Olanda
se predă limba străină specializată, cu următoarele subiecte de studiu: securizarea
frontierelor, controlul documentelor, supravegherea maritimă, sprijinul oferit
străinilor și solicitanților de azil, cooperarea transfrontalieră. În cadrul Centrulu i de
pregătire în domeniul securității frontierelor Schiphol se fac cursuri de limbă
străină specializată cu următoarele teme: pregătirea în vederea escortării străinilor,
norme de secu ritate pentru echipajul de zbor.
Poliția federală austriacă
Învățământ ul polițienesc austriac este descentralizat, de recrutare
ocupându -se cele nouă direcții regionale conform unei politici multianuale de
personal. Recrutarea se face conform evaluărilor necesităților ministerului. Selecția
implică mai multe etape ce se des fășoară pe durata unui an calendaristic. În cadrul
selecției există și o probă scrisă de patru ore, care constă într -o dictare după o
înregistrare audio, un test de gramatică cu exercițiu de umplere a spațiilor goale, un
test de inteligență pe calculator c are este calibrat, standardizat , un test de
personalitate pe calculator și el standardizat. Conform rezultatelor candidații sunt
invitați la examenul medical, proba sportivă, un interviu de o oră care se
desfășoară armonizat conform unui manual de intervi u și constă în aproximativ 90
de întrebări. Evaluarea se face conform unor criterii stricte care verifică: abilitatea
de a comunica, gestionarea stresului, empatia socială, încrederea naturală,
comportamentul general, experiența de viață în domeniul vizat . Pregătire a inițială
durează doi ani care implică 19 luni de pregătire teoretică și 5 luni de pregătire
practică la Sicherheitsakademie și zece centre de pregătire polițienească
descentralizată. Pregătirea la nivel de licență se desfășoară la Sicherheitsa kademie
și implică un examen de admitere care cuprinde și exerciții de limbă străină
generală, un examen de final de a n, și un examen de licență, în care nu se mai
testează limba străină.
La Sicherheitsakademie se organizează și cursuri de masterat în lim bă
străină realizate în cooperare cu Universitatea de Științe Aplicate Wr. Neustadt în
domeniul “Managementul strategic pe problem e de securitate.”
Poliția federală germană
Organizat ca sistem federal, învățământul polițienesc din Germania implică
examene standardizate la nivel de stat. Procedura de selecție este însă diferită de la

199 o regiune la alta. În Hamburg, recrutarea se face conform unui test psihologic,
urmat de un interviu semi -structurat care testează competențele de bază într -un
centru de eval uare. În Bavaria, conform principiului descentralizării recrutarea
pentru studiile de licență implică și un test scris în limba străină. Toți ofițerii
superiori trebuie să fi absolvit obligatoriu cursuri de masterat la Academia de
Poliție, iar una din prob ele de admitere este proba de limbă engleză generală de
nivel B1 conform Cadrului european comun de referință.
Pregătirea polițienească în Lituania
În Lituania pregătirea debutează în cadrul școlilor de pregătire inițială.
Planul de învățământ impune un număr de 100 de ore academic e de limbă străină
generală pentru nivelurile A1 și A2 conform Cadrului Comun de Referință.
Programa analitică stabilește o pondere a competențelor de vorbire, ascultare,
citire, scriere, cât și metod a comunicativă și evaluarea finală standardizată. Din
2009, în orice instituție polițienească s -a impus obligativitatea specializării și a
introducerii limbajului de specialitate într -un procent minim de 30%. Planul de
învățământ se stabilește la nivel de minister conform nevoilor operative.
Ceea ce este specific învățământului polițienesc din Lituania este
promovarea învățării limbilor străine prin programe europene. Astfel în cadrul
proiectului Agenției europene pentru fonduri sociale „Îmbunătățirea compe tențelor
de comunicare într -o limbă străină a forțelor de poliție” s -au desfășurat trei cursuri
de limbă engleză specializată. Primul curs „Engleza pentru negociatori” a constat
în 160 de ore academice de limbă engleză specializată. Un alt curs în cadrul
aceluiași proiect a dezvoltat abilitățile de limbă străină pentru nivelurile A2, B1,
B2, C1. Al treilea curs în limba engleză se adresează aspiranților la posturi de
conducere. Cursanții sunt evaluați standardizat conform unor teste practice , cum ar
fi pre zentarea în engleză a unei probleme de rezolvat și care este planul de măsuri
în vederea soluționării ei eficiente. Metodele sunt comunicative implicând jocul de
rol, dezbaterea în cadrul unei echipe.
Pregătirea în domeniul limbilor străine în cadrul CEPOL
Colegiu l European de Poliție, „CEPOL” ca agenție europeană are ca
misiune formarea înalților responsabili ai forțelor de poliție. CEPOL funcționează
ca o rețea, reunind institutele naționale de formare din statele membre care
cooperează strâns în vederea scopului comun de a avea ofițeri de poliție foarte bine
pregătiți.
Obiectivele CEPOL vizează sporirea cunoașterii sistemelor și structurilor
naționale de poliție ale altor state membre și extinderea cooperării transfrontaliere
în domeniul poliției în inte riorul Uniunii Europene, îmbunătățirea cunoașterii
instrumentelor internaționale și ale Uniunii, în domeniul instituțiilor Uniunii
Europene, funcționării și rolul acestora, precum și mecanismele decizionale și
instrumentele juridice ale Uniunii Europene, î n special în ceea ce privește
implicațiile acestora pentru cooperarea în domeniul aplicării legii, obiectivelor,
structurii și funcționării Europol, precum și în domeniul modalităților de
eficientizare a cooperării dintre Europol și serviciile competente d e aplicare a legii
din statele membre în vederea combaterii criminalității organizate, obiectivele,

200 structura și funcționarea Eurojust, asigurarea formării corespunzătoare cu privire la
respectarea garanțiilor democratice, în special cu referire la dreptur ile de apărare.
Aceste obiective se îndeplinesc prin cursuri de formare pe baza
standardelor comune, pentru cadrele de poliție cu funcții de răspundere , prin
elaborarea programelor armonizate pentru formarea polițiștilor operativi , prin
cooperarea transfro ntalieră între forțele de poliție din Europa, prin elaborarea de
programe adecvate de formare avansată și asigurarea formării formatorilor, prin
pregăti rea specializată, prin diseminarea bunelor practici și rezultatelor cercetării,
prin formarea pentru pre gătirea forțelor de poliție ale Uniunii Europene în vederea
participării la gestionarea nemilitară a crizelor, prin promovarea detașărilor și
schimburilor de experiență pertinente între polițiști în context educațional, prin
realizarea unei rețele electron ice în vederea facilitării pregătirii și nu în ultimul
rând prin pregătirea în domeniul limbilor străine.
Consiliul de administrație al CEPOL, format din câte o delegație a fiecărui
stat membru ia decizii în ceea ce privește adoptarea unor programe, modul e de
formare, metode de învățare comune, precum și orice alte instrumente de învățare
și predare.
Unul din cursurile CEPOL vizează pregătirea formatorilor de limbă
engleză, de unde se poate deduce interesul pentru standardizare la nivel de
pregătire poliți enească în domeniul limbilor străine. Programa cursului vizează
dezvoltarea abilităților participanților de a preda limba străină specializată prin
metode și mijloace moderne, schimbul de bune practici în pregătirea materialelor
didactice. În plus, cursul a avut ca obiectiv identificarea metodelor de predare
eficiente prin problematizare. Alte subiecte abordate în timpul cursului CEPOL au
atins problema transferabilității creditelor și a curriculei comune CEPOL. (vezi
anexa 22)
Pregătirea în domeniul limbil or străine în cadrul DCAF
O altă instituție internațională care oferă pregătire în domeniul limbii
străine specializate este Centrul pentru Controlul Democratic asupra Sectorului de
Securitate ( DCAF) cu sediul la Geneva. Acesta a propus un curs internațio nal
pentru securizarea frontierelor care vizează și pregătirea în domeniul limbilor
străine specializate. Programul a început în 2001 și s -a adresat ofițerilor de poliție
cu funcții de comandă din Albania, Croația, Muntenegru și Serbia.
Cursul a fost imp lementat în 2006 – 2007, răspunzând nevoilor din regiune
prin aplicarea regulamentelor europene și a legislației în domeniul securității
frontierelor. Unul dintre avantajele cursului a constat în utilizarea limbii engleze
într-un context profesional prin i dentificarea provocărilor globale și regionale la
adresa securității, utilizarea conceptelor managementului integrat al frontierelor în
activitatea zilnică, formularea analitică, independentă și creativă a soluțiilor,
identificarea și evaluarea problemelor etice, sociale, economice, politice, legale
privind securizarea frontierelor, analiza și răspunsul la provocările legate de
conducere într -o organizație . Cursul pune de asemenea accent pe comunicarea
eficientă prin dialog, prezentare publică, raport scri s, dezbateri, prezentarea
rezultatelor întâlnirilor în fața unui public avizat. De asemenea cursul a identificat

201 nevoia de învățare continuă atât în domeniul limbilor străine, cât și în domeniul de
specialitate.
Pregătirea în domeniul limbilor străine în c adrul Frontex
Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele
Externe ale Statelor Membre (FRONTEX) este o instituție care a promovat încă de
la început standardizarea pregătirii în limba engleză, folosită ca mediu de lucru. Un
sistem integrat de management al frontierelor și participarea la operațiuni comune
impune polițiștilor de frontieră să vorbească aceeași limbă , adică nu numai să aibă
abilitatea de a comunica în limba engleză, ci și să împărtășească aceleași cunoștințe
profes ionale și bune practici. Provocările similare cu care s -au confruntat polițiștii
de frontieră din state membre diferite au creat nevoia de pregătire comună prin
crearea unor standarde generale. O altă dovadă a interesului constant al FRONTEX
în domeniul st andardizării pregătirii este organizarea unui masterat european în
domeniul poliției de frontieră cu module desfășurate în țări diferite, cu participare
internațională, atât în ceea ce privește colectivul de formatori, cât și cursanții.
Acest proiect prom ovează utilizarea limbii engleze ca instrument de lucru și
mediu de transmitere a informațiilor de specialitate. Și în acest context
standardizarea își dovedește utilitatea, fiind liantul și calea de acces spre
interoperabilitate și cooperare.
Considerăm c ă astfel de încercări sunt doar începutul unui proces de durată,
dar sigur în vederea pregătirii polițienești standardizate.

5.2. Metodologie aplicată în domeniul predării limbilor străine

În cadrul acestui subcapitol considerăm necesare unele delimitări
conceptuale în ceea ce privește învățământul polițienesc. Ulterior abordăm
standardizarea la nivelul documentelor de învățământ necesare în cadrul pregătirii
în domeniul polițienesc, cu argumentele pro și contra prezentate în urma analizei
anchetei , prin chestionarul administrat profesorilor de limbă străină din cadrul m ai
multor instituții de poliție.

5.2.1. Delimitări conceptuale

Acum mai mult decât oricând, învățământul polițienesc are nevoie de
repere clare în vederea eficientizării, dar și alinieri i la standardele europene. În
acest sens , considerăm utile explicațiile legate de documentele specifice
învățământului universitar.
Curriculum centrat pe competențe
Conform definițiilor din cursul “Teoria și metodologia curriculum –
ului”308 elaborat de Mușata Bocoș, competențele reprezintă ansambluri integrate de
cunoștințe, atitudini, capacități și abilități de aplicare, operare și transfer al
achizițiilor, care permit desfășurarea cu succes a unei activități, rezolvarea
eficientă a unei probleme . Competențele utilizează, integrează și mobilizează

308 Mușata, BOCOȘ, Teoria și metodologia curriculum -ului, forum.portal.edu.ro

202 cunoștințe, resurse cognitive și afective care permit adaptarea la diferite sarcini și
contexte.
Curriculumul centrat pe competențe descrie rezultatele finale ale instruirii
și formează un set coerent de competențe grupate în unități de competență cheie ,
generale, comune pentru toate instituțiile cu același nivel de pregătire din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne și unități de competență specializate ale fiecărei
calificări.
În plus, un pl an de învățământ axat pe competențe facilitează pregătirea
viitorilor absolvenți pentru integrarea socio -profesională prin promovarea valorilor
instituționale. Elaborarea competențelor pentru un anumit domeniu de pregătire
implică adoptarea unei viziuni s istemice în procesul de formare, determinând
abordări curriculare integrate, cu sarcini didactice complexe.
Planul de învățământ
Planul de învățământ trebuie să menționeze populația țintă, finalităț ile,
obiectivele, conținuturile, descrierea sistemului de evaluare, planificarea
activităților, efectele așteptate. Planul de învătământ cadru este un document
oficial, care reflectă politica educațională a statului respectiv și valorile societății.
Planul de învățământ realizat pe baza competențelor respectă criteriile de
performanță și condițiile de aplicabilitate stabilite prin standardele de pregătire
profesională.
Planul de învățământ precizează materiile care urmează a fi studiate,
ordinea studierii lor, numărul de ore alocate săptămânal și anual, structura anului
școlar. Planul de învățământ trebuie să fie reactualizat permanent prin includerea
noutăților din domeniu în vederea satisfacerii cerințelor beneficiarilor, dar și a
necesităților din plan operativ, atât la nivel național, cât și internațional .
Toate disciplinele din planul de învățământ au programe analitice,
prevăzute cu forme de evaluare și cu un număr de cre dite. Volumul de muncă
depus de un student la zi pe perioada unui an academic la Academia de Poliție se
echivalează cu 60 de credite de studiu transferabile în sistemul european (ECTS),
pentru disciplinele obligatorii și cele opționale.
Programa analitică
Conform G hidul activităților de evaluare a calității programelor de studii
universitare și a instituțiilor de învățământ superior ,309 programa analitică
constituie documentul care cuprinde capitolele și subcapitolele care se predau în
cadrul unei discipline și tematicile orelor de aplicații.
Programa este un document oficial, care detaliază planul de învățământ
pentru fiecare materie în parte, precizând obiectivele specifice, tematica, numarul
de ore orientativ la fiecare tema, indi cații metodice. Programa trebuie să fie
pertinentă în raport cu obiectivele educaționale și clară.
Proiectarea unei programe pentru fiecare disciplină ar trebui să cuprindă
detalierea competențelor pentru fiecare specializare, astfel încât componentele sa le

309 Agenți a română de asigurare a calității în învățământul superior , ARACIS , Ghidul activităților de evaluare a
calității programelor de studii universitare și a instituțiilor de învățământ superior, aprilie 2010
http://www.aracis.ro/fileadmin/ARACIS/Proceduri/part ea_I_ –
_acredidare_programe__licenta_si_master__Aprilie_2010 .pdf

203 să fie coerente în raport cu finalitațile procesului de învătământ și să reflecte un
proces permanent de adaptare la necesități. Programa analitică vizează concordanța
cu proiectul programei, disponibilitatea bibliografiei adecvate, verificarea tematic ii
necesare evaluării finale și a încărcării corespunzătoare a orelor de predare, cât și a
celor de seminar.
Conform „Metodologiei de evaluare externă: standardele, standardele de
referință și lista indicatorilor de performanță a ARACIS”310, programa anali tică
preliminară se întocmește de titularul de curs. Ulterior programa se discută în
depart ament și se definitivează pe baza eventualelor observații. Programa analitică
se aprobă în ședința de departament și se vizează de decan. Responsabilitatea
pentru conținutul și calitatea programei analitice revine titularului de disciplină și
șefului de departament .
Cadrul de referință
Cadrul de referință reprezintă un document normativ care asigură coerența
componentelor planului de învățăm ânt. Planurile cadru trebuie sa fie rezultatul unei
abordari colective, în acord cu o filosofie democratică a educației și cu nevoile de
comunicare eficientă între instituția care oferă pregătire și beneficiari. În prezent la
nivel in ternațional nu există un cadru de referință decât pentru pregătirea inițială și
de nivel mediu în domeniul poliției de frontieră.
Elaborarea unui astfel de document cadru implică Ministerul Afacerilor
Interne, inspectoratele de poliție , senatul universităț ii, consiliul de administrație,
experți în curriculum, managerul, echipa de profesori, studenții. Dacă documentul
cadru se vrea standardizat la nivel internațional sau european atunci acesta trebuie
să implice foruri echivalente din țări membre UE.
Descri ptori și standarde de performanță
Descriptorii de performanță vizează capacitățile specifice unui domeniu,
fiind niște indicatori obiectivi ai performanței. Acești descriptori pot fi considerați
criterii de evaluare a calității procesul ui de învățare și de predare. Elaborarea
acestora trebuie să vizeze obiective fomative și un mod de dezvoltare a
personalității studentu lui, care ulterior să determine și formele de evaluare
potrivite.

5.2.2. Standardizare la nivelul documentelor de învă țământ necesare
pregătirii învățământului polițienesc

În urma unui sondaj realizat cu absolvenți ai Academiei de Poliție
“Alexandru Ioan Cuza ”, respondenții au afirmat că mediul universitar le -a oferit o
educație preponderent teoretică .311 În urma studiului făcut pe baza sondajului, s -a

310 Agenția română de asigurare a calității în învățământul superior ARACIS , Metodologia de evaluare externă
standardele, standardele de referință și lista indicatorilor de performanță a ARACI S, ARACIS, București, 2006.
http://www.aracis.ro/fileadmin/ARACIS/Legislatie_ -_Proceduri/Proiect_Metodologie.pdf
311 Strategie privind managementul carierei polițistului 2011 – 2014 http://www.mai.gov.ro/Documente/
Transparenta%20decizionala/STRATEGIE%20PRIVIND%20MANAGEMENTUL%20CARIEREI%20POLITIST
ULUI.pdf , p.31

204 concluzionat că este necesară o corelare mai bună între partea teoretică și cea
practică la nivelul planului de învățământ.
În plus, printre prioritățile din Programul de guvernare 2009 – 2012
specifice domeniului ordinii pub lice și siguranței cetățeanului, un obiectiv cu
impact major în ceea ce privește managementul carierei polițistului este
reevaluarea sistemului de formare și pregătire profesională a personalului
Ministerului Afacerilor Interne și reașezarea acestuia pe pr incipiul asimilării de
competențe profesionale ce alcătuiesc standardele ocupaționale . Este necesară
adoptarea și utilizarea standardelor ocupaționale, astfel încât să existe o coerență a
procesului de selecție pornind de l a fișele de post și până la stabilirea standardelor
probelor de admitere.
O altă măsură dispusă în „Strategia privind managementul carierei
polițistului 2011 – 2014” este elaborarea și supunerea spre aprobare a standardelor
ocupaționale, care vor preciza c lar competențele obținute la finalizarea formării
educative.
Una din necesitățile remarcate este îmbunătățirea competențelor de limbi
străine prin programe de formare continuă. Considerăm că un program de pregătire
continuă standardizat poate răspunde nev oilor de comunicare din teritoriu .
Conform aceluiași sondaj, cele mai utile cursuri care i -au ajutat pe tinerii
absolvenți ai Academiei de Poliție în activitatea practică sunt: cele de management,
limbi străine, IT, comunicare, accesare fonduri europene, c riminologie,
supraveghere operativă, marketing, pregătire fizică, tehnică documentare, psiho –
pedagogie.
Îmbunătățirea planului de învățământ al Academiei de Poliție se poate
realiza prin dezvoltarea colaborării dintre instituțiile de învățământ, cursant ș i
beneficiar -inspectorate de poliție, prin intensificarea relațiilor și sincronizarea
intereselor părților.
În ceea ce privește pregătirea standardizată în domeniul limbilor străine, se
dorește cel puțin o armonizare la nivelul Uniunii Europene. Astfel se gândesc în
prezent strategii și programe analitice care să răspundă unor nevoi comune.
În urma chestionarului trimis profesorilor de engleză din academii similare
(vezi aneza 6), analiza a arătat că limba străină se studiază doi ani ca materie
obligatori e și un an ca obiect de studiu opțional la Zagreb, în timp ce în Bulgaria la
Academia militară de aviație limba străină se studiază cinci ani. La Academia de
Poliție din Bratislava, limba străină se studiază obligatoriu în anul doi de studiu și
opțional câ te un semestru în anul întâi și trei în cadrul studiilor de licență, iar
studiile de masterat cu durată de doi ani oferă cursuri de limbă străină specializată
doar câte un semestru în anul întâi și doi. În nici una din instituțiile mai sus
menționate nu ex istă probă de admitere în limbă străină, dar există examene de
absolvire care constau și într -o probă la limba străină. Astfel la Colegiul de Poliție
din Zagreb, examenul de absolvire constă în exerciții standardizate de tip grilă,
completarea spațiilor p unctate și întrebări pe baza unui text. În cadrul Academiei
militare din Bulgaria, la absolvire cursanții susțin un examen standardizat

205 STANAG,312 care testează cele patru deprinderi de citire, a scultare , scriere și
comunicare orală, examen ce are atât o rec unoaștere n ațională, cât și internațională.
Absolvenții Academiei de Poliție “Alexandru Ioan Cuza” nu se bucură însă de
aceeași recunoaștere a competențelor de comunicare în limbă străină, deoarece
pentru orice concurs, promovare sau participare la misiuni internaționale, sunt
retestați .
În ceea ce privește contribuția profesorilor de limbă străină la elaborarea
planului de învățământ și a programei se poate remarca o situație similară cu cea
din România. Profesorii de limbă străină elaborează programa anal itică pe baza
planului de învățământ, care este realizat la nivel de minister, adesea de experți
care au pierdut contactul cu activitatea didactică propriu -zisă. O situație diferită s -a
remarcat în cazul Academiei de Poliție de la Bratislava, unde atât pro grama
analitică și planul de învățământ sunt elaborate în cadrul departamentului de limbi
străine .
Un punct comun al pregătirii polițienești este faptul că programa analitică
este elaborată pe baza competențelor fie ele stabilite conform cadrului european
comun de referință sau standardelor STANAG. Nivelul minim solicitat
candidaților la admitere este A2 în Croația, dar B1 în România și Bratislava, iar
nivelul la absolvire este B1 și competențe de limbă străină specializată în Croația,
și B2 și competențe de limbă străină specializată în cazul Academiilor de Poliție
din România și Slovacia.
În ceea ce privește evaluarea, aceasta se face conform unei medii aritmetice
între participarea la seminar și examenul de sfârșit de an în România și Croația, iar
în Slo vacia conform mediei între examenului final scris cu pondere de 75% și
testul de comunicare orală 25%. Pentru a susține examenul de sfârșit de an,
candidații trebuie să aibă prezențe la 75% din orele de limbă străină desfășurate.
Examenele de sfârșit de an sau semestru nu sunt standardizate, în timp ce cele de
absolvire sunt.
În ciuda specificului național al pregătirii polițienești, a organizării
instituționale și a sistemelor juridice diferite, profesorii chestionați văd posibilă o
standardizare a pregăt irii și evaluării în domeniul limbilor străine în cadrul
Ministerului de Afaceri Interne.
Bineînțeles că în demersul de standardizare este util să avem sprijinul unor
agenții sau foruri internaționale, care să faciliteze cooperarea, întâlnirile și să
susțină astfel de proiecte temerare.
In vederea realizării standardizării în domeniul pregătirii polițiștilor de
frontieră, FRONTEX a elaborat o serie de grupuri de lucru formate din echipe
internaționale care să standardizeze pregătirea. Astfel, s -a elaborat deja un cadru
de inițiere și pregătire continuă a personalului, adecvat cerințelor privind
cooperarea cu instituțiile și Statele Membre ale Uniunii Europene. Pregătirea
personalului poliției de frontieră se realizează potrivit Curriculumului Comun de
Pregă tire de bază pentru polițiștii de frontieră – Common Core Curriculum și a

312 http://www.stanag6001 .com/ reglementare unitară a evaluării competenței lingvistice și a stabilirii profilului
lingvistic standardizat al personalului din Ministerul Apărării Naționale. http://dmru.mapn.ro/doc/m21.pdf

206 Curriculumului de nivel mediu Common Midlevel Curriculum în toate instituțiile
de învățământ pentru poliția de frontieră din România, inclusiv în cadrul Centrului
Multifuncțional de Pregătire Schengen. Această pregătire standardizată oferă
premisele participării polițiștilor români la operațiunile comune FRONTEX.

5.2.3. Exemplu de bune practici

Agenția Frontex a reușit să standardizeze pregătirea în domeniul poliției de
fronieră, at ât la nivel de plan de învățământ comun pentru pregătirea inițială, cât și
la nivel d e programe analitice, cursuri, validarea cunoștințelor și recunoașterea lor
la nivelul Uniunii Europene.
Frontex a elaborat Curriculumul Comun de Pregătire de bază pentru
polițiștii de frontieră – Common Core Curriculum (CCC), un exemplu de succes în
standardizare.
Acesta oferă o tematică comună bazată pe competențe, dar succesiunea în
care sunt predate subiectele ține de responsabilitatea fiecărei țări, atât timp cât
cunoștințele și aptitudinile de baza sunt dezvoltate pe viitor prin aptitudini
specifice, fără să apară lacune în procesul de învățare.
Metodele moderne propuse sunt centrate pe cursant: studiul individual,
socio -drama, jocul de rol, lucrul în grup, studiile de caz, sceneta, lectura, eseul,
tehnica narativă, simularea, jurnalul de studiu, diagrama, agenda, portofoliul,
învățământul la distanță și e -learning -ul, proiectul. Sunt de asemenea propuse
metode moderne bazate pe utilizarea calculatorului cum ar fi blo gurile, discuțiile în
timp real, paginile interactive de internet. Bineînțeles că nu se elimină metodele de
pregătire tradiționale centrate pe profesor: instruirea frontală, metoda audio –
linguală, demonstrația, expunerea, seminarul și nici metodele de preg ătire
interactive centrate pe student -profesor: discuțiile în clasă și în grup, dezbaterea
activă, demonstrațiile interactive, brainstorming -ul.
CCC pentru pregătirea de bază a BG313 din Uniunea Europeană este
formată din modulele de parte generală, apoi f rontieră terestră, aeriană și
maritimă. Fiecare dintre aceste module este împărțit pe categorii, capitole și teme.
Fiecare categorie și fiecare capitol are scop propriu. Fiecare capitol prezintă o
descriere a unei aptitudini. CCC pentru polițiștii de front ieră prezintă o parte
generală care oferă cursantului cunoștințe esențiale în domenii ca examinarea
documentelor, relații publice, comunicarea și cooperarea cu alte structuri. (vezi
anexa 2 2). Scopul modulelor specializate este de a suplimenta acele cunoș tințe cu
informații și aptitudini specifice necesare. De asemenea , modulul Frontierei
Terestre al Programei Comune este un supliment al Părții Generale pentru polițiștii
de frontieră care -și vor desfășura activitatea la frontierele terestre. Modulul a fost
creat de un grup de practicieni și profesori pentru a răspunde nevoilor specifice de
instruire ale personalului proaspăt recrutat. Aceste teme sunt direct legate de
sarcinile polițistului de frontieră la frontiera terestră: controalele de frontieră la
Punctele de Trecere a Frontierei, supravegherea frontierei , precum și operațiunile

313 BG acronim standardizat pentru border guard polițist de frontieră

207 de cercetare și salvare. Modulul despre frontiera maritimă are legătură cu
dezvoltarea și îmbunătățirea cunoștințelor și deprinderilor dobândite în Partea
General ă a Curriculum ului comun. În timp ce Partea Generală oferă polițistului de
frontieră cunoștințe esențiale în anumite domenii, scopul acestui modul este de a
aprofunda cunoști nțele teoretice și deprinderile practice specifice, necesare
desfășurării de misiuni la frontier a maritimă. Capitolele sunt împăr țite în diferite
teme . Fiecare temă conține descrierea cunoștințelor și deprinderilor, descrierea
metodologiei de evaluare și metodei de pregătire recomandate. Un polițist de
frontieră va coopera frecvent cu colegii săi di n alte state ale Uniunii Europene.
Aceste activități de cooperare, cum ar fi operațiunile comune, implică proceduri
armonizate și o înțelegere comună. Deprinderile de limbă sunt esențiale datorită
naturii specifice a sarcinilor polițistului de frontieră, i ar profesionalismul acestuia
provine dintr -o combinație de teorie, deprinderi practice și atitudini.
În plus, CCC este un model de urmat și prin prisma faptului că este
continuu reactualizat respectând evoluția metodologiei la nivel global. Astfel, după
actualizarea din 2005, descriptorii de competențe ai Curriculum -ului comun (CCC)
se bazează pe taxonomia lui Bloom care vizează obiectivele educaționale. Aceasta
presupune folosirea în cadrul unui capitol a anumitor verbe pentru a exprima un
nivel necesar de cunoștințe și deprinderi pentru o anumită temă sau anumite
atitudini. Din acest punct de vedere filosofia de alcătuire a standardului CCC este
comună standardului Cadrului european comun de referință pentru limbi
străine(vezi anexa 21). Competența este de scrisă conform taxonomiei lui Bloom
prin utilizarea anumitor verbe pentru a exprima un anumit nivel din fiecare
domeniu. Toate verbele folosite în CCC sunt împărțite pe diferite niveluri ale
domeniilor cognitiv, afectiv și psihomotor, și sunt enumerate înt r-un capitol
separat.
Curriculum -ul comun actualizat oferă un standard armonizat pentru
formarea inițială a polițistului de frontieră la nivel european. C onform
recomandărilor din Codul Frontierelor Schengen, acest Curriculum Comun
actualizat cu standarde comune de pregătire este recomandat să fie implementat în
Curriculum -ul național pentru formarea inițială a polițistului de frontieră venind în
sprijinul dezvoltării unei abordări integrate a politicilor de educație și pregătire la
nivel european. Curric ulum -ul comun acceptă provocările atunci când se trece de
la o pregătire inițială a polițistului de frontieră la o pregătire pentru ofițeri de nivel
mediu.
Tot în 2008 au început demersurile pentru crearea unui Curriculum pentru
Nivelul Mediu. Orice deme rs de standardizare în domeniul poliției de frontieră este
facilitat de faptul că baza legală pentru sarcinile polițistului de frontieră este
armonizată de către Acquis -ul Schengen în toată Uniunea Europeană.
Conform principiilor Modelului de Management I ntegrat al Frontierelor314
este necesar ca activitățile de frontieră să fie compatibile. Oricând și oriunde sunt
necesare operațiuni comune la frontierele externe, ofițerii participanți trebuie să

314 Consiliul Uniunii Europene 13926/3/06. FRONT 207, COMIX 826. Managementul Integrat al Frontierelor;
Deliberarea strategiilor.

208 aibă o înțelegere comună ce poate fi realizată printr -o pregă tire de bază armonizată.
CCC este creat astfel încât poate fi implementat în Curriculumurile naționale
respective. Academia de Poliție „A.I. Cuza” a implementat 100% curriculumul
comun pentru pregătirea de bază a polițistului de frontieră din UE. Acest
instrument a fost de asemenea implementat în școlile de agenți de poliție din
România. CCC acoperă însă parțial nevoile studentului de la specializarea poliție
de frontieră din Academia de Poliție „A.I.Cuza ”. De aceea s -a încercat
implementarea unui alt mode l comun de referință Curriculum comun pentru nivel
mediu, realizat de Agenția Frontex în colaborare cu statele membre UE. Acesta
însă nu a fost implemetat în instituțiile de pregătire polițienească, iar competențele
și descriptorii propuși nu corespund dec ât parțial nevoilor unui absolvent al
Academiei de Poliție.
Un alt demers de standardizare în domeniul pregătirii poliției de frontieră
inițiat în prezent de Agenția Frontex vizează coordonarea activităților unor grupuri
de lucru care elaborează Standardul Sectorial de Calificare pentru Polițiștii de
frontieră la nivelul UE . (SQF) Acesta reprezintă un instrument european comun de
referință, care va face legătura între sistemele de calificări ale diferitelor țări din
cadrul UE, făcând calificările polițiști lor de frontieră mai ușor de înțeles în
diferitele sisteme existente în Europa. Grupurile de lucru elaborează standarde de
competențe specifice polițiștilor de frontieră conform principiilor procesului de la
Bologna și celui de la Copenhaga în vederea elab orării unor programe de studii.
Astfel orice program de studii trebuie să aibă o structură standardizată care să
informeze asupra titlului cursului, pre -condițiilor pentru cursanți, competențelor
profesionale dezvoltate, rezultatelor învățării, nivelului c ursului conform SQF,
metodei de evaluare, strategiei educaționale, conținutului, indicatorilor de
performanță, bibliografiei. În plus, SQF facilitează elaborarea planurilor de
învățământ, bazată pe competențe, care să permită integrarea elementelor comune
de bază la nivel național pentru educație, atât academică și profesională, cât și a
sistemelor de formare profesională, asigurarea posibilității ca toate statele membre
să fie implicate și realizarea compatibilității calificărilor dobândite prin intermedi ul
diferitelor tipuri de programe de studiu existente la nivel național.

5.3. Recunoașterea/echivalarea cunoștințelor la nivel european

Un alt obiectiv al direcției actuale de cercetare este abordarea problemei
recunoașterii și echivalării diplomelor l a nivel european, realizarea unor protocoale
între Academiile de Poliție care ar putea să pregătească studenți în vederea
executării perioadelor de practică în alt stat membru, cu un tutore străin. Acest
schimb de experiență s -ar dovedi foarte util în acti vitățile viitorilor polițiști .
Bineînțeles că bilingvismul reprezintă un atu social și profesional, reprezentând un
pașaport al viitorului polițist spre cooperare internațională și implicit universalitate.

209
5.3.1.Metode de promovare a învățării, predării, evaluării standardizate în
domeniul limbilor străine

Promovarea învățării, predării și evaluării standardizate se realizează prin
promovarea cadrelor de referință, prin difuzarea informațiilor privind portofoliul
european al limbilor (PEL), prin politic i lingvistice europene.
O altă metodă de a încuraja învățământul standardizat se referă la
încurajarea implicării profesorilor de limbă străină în programele europene pentru
a-și desfășura s tudiile într -o țară sau regiune unde limba pe care o vor preda mai
târziu este limba oficială.
În plus , motivarea cursanților ar fi în primul rând recunoașterea și validarea
pregătirii în domeniul limbajului specializat, prin realizarea unui sistem de validare
a competențelor de cunoaștere a limbilor străine bazat pe Cad rul european comun
de referință pentru limbile străine, care poate asigura transparența calificărilor și
asigurarea calității în învățarea de limbi străine.
5.3.1.1. Învățarea standardizată
„Cu cât știi mai multe limbi cu atât ești mai complet ca om”
Prov erb slovac
Pentru a putea vorbi de învățare standardizată, ne gândim desigur la
conținutul preda t care ar trebui să fie similar , respectând programa analitică și
planul de învățământ. Desigur că este imposibil de conceput o stand ardizare a
metodelor de învățare datorită variabilelor care țin de personalitatea celui care
învață, de capacitățile sale intelectuale.
O posibilitate de a stimula învățarea limbii străine specifică unui domeniu
specializat ar fi predarea materiilor prin i ntermediul limbii engleze în loc ul limbii
naționale sau regionale sau abordarea denumită Content and Integrated Learning
(CLIL).315 Astfel, cursanții învață conținutul specific unei materii de studiu prin
intermediul englezei. Domeniul a stârnit controverse legate de persoana care să
predea un astfel de curs. Există păreri care emit ideea că acesta trebuie să fie cu
siguranță un expert în materia de specialitate. Alte păreri contraargumentează
afirmând că dacă acesta nu este un lingvist, nu are pregătirea ne cesară predării în
limba engleză. Există mulți adepți ai acestei metode și în multe cazuri metoda își
găsește eficiența. Conform chestionarului realizat, această metodă ar fi eficientă.
Desigur că varianta ideală ar fi predarea în echipă formată din specia list și lingvist,
dar această soluție este mai costisitoare.
Prin programele sale, Consiliul Uniunii Europene dovedește interes pentru
facilitarea comunicării eficiente între cetățenii Europei care vorbesc în diferite
limbi și aparțin unor culturi diferite . Comunicarea facilitează mobilitatea și
schimburile, contribuind pe această cale la înțelegerea reciprocă și consolidarea
cooperării. Consiliul sprijină de asemenea metodele de predare/învățare, care îi
ajută pe tineri și adulți să -și însușească cunoștinț ele, deprinderile și atitudinile de
care au nevoie, pentru a fi mai independenți în acțiunile lor, în scopul de a deveni

315 Învățare Integrată de Conținut și Limbă

210 mai cooperativi în relațiile cu alte persoane, promovând principiile unei cetățenii
democratice. În conformitate cu aceste principii fu ndamentale, Consiliul îndeamnă
toate persoanele implicate în organizarea procesului de studiere a limbilor să -și
construiască acțiunile în strictă concordanță cu nevoile, motivațiile, particularitățile
și resursele cursantului. Aceasta atrage după sine med itarea asupra unui șir de
întrebări, cum ar fi: scopurile și situațiile concrete în care cursantul va avea nevoie
să utilizeze limba, competențele necesare pentru a utiliza limba în aceste scopuri,
în ce măsură cursantul are acces la manuale, dicționare, g ramatici, mijloace
audiovizuale și informatice, volumul orar pe care cursantul dorește sau este
capabil să -l dedice studierii unei limbi. Toate aceste libertăți de alegere ar trebui să
corespundă posibilităților pe care mediul instituțional îl poate oferi cursantului.
Desigur că instituțiile care se bucură de susținerea forurilor internaționale
sunt primele care demarează astfel de proiecte. De exemplu Frontex stabilește un
program de schimb, dând posibilitatea polițiștilor de frontieră naționali care fac
parte din echipele europene de polițiști de frontieră să acumuleze cunoștințe și
bune practici din afara țărilor din care provin, lucrând cu polițiști de frontieră
dintr -un alt stat membru decât cel din care provin. În acest context limba străină
este uni c mediu de comunicare profesională. Ca răspuns la această nevoie
identificată, Frontex propune cursul specializat de limbă engleză: „Importanța
nevoilor operative și a terminologiei specializate pentru pregătirea practicienilor,
instructorilor responsabili cu limba străină utilizată în cadrul aeroporturilor: nivelul
de bază și avansat”. Aceste cursuri se doresc a fi promovate în cascadă pentru a
aborda un număr cât mai ridicat de autorități de frontieră care lucrează în aeroport
oferindu -le terminologia ut ilă în îndeplinirea sarcinilor zilnice sau în cadrul
misiunilor internaționale Frontex. Pe baza cursului, multiplicatorii promovează și
prezintă acest instrument lingvistic de nivel începător la aeroporturi.
Un alt exemplu de pregătire armonizată este for marea profesională
integrată în domeniul Schengen care vizează următoarele domenii controlul
frontierelor, politica de vize, migrația, azilul, cooperarea polițienească, cooperarea
judiciară, lupta împotriva drogurilor, arme de foc și muniții, sistemul info rmatic
Schengen, protecția datelor, cunoașterea elementelor situației internaționale care
prezintă relevanță pentru activitatea operativă în domeniul Schengen, cunoașterea
limbilor de circulație internațională necesare cooperării în domeniul Schengen. În
funcție de nevoi, pregătirea poate include și alte domenii necesare îndeplinirii
atribuțiilor și misiunilor, cum ar fi cooperarea inter -instituțională.
Există eforturi vizibile ale instituțiilor europene de a promova învățarea
limbilor străine. Programe in ternaționale de finanțare a proiectelor au ca obiectiv
învățarea limbilor străine. De exemplu acțiunile din cadrul programului Socrates
acordă prioritate limbilor Uniunii Europene care sunt mai puțin studiate. Acțiunile
Comenius finanțează proiecte lingv istice în instituții de învățământ și susține
mobilitățile tinerilor asistenți lingviști, profesori de limbă străină care desfășoară
stagii de practică în străinătate, oferă burse de studii pentru profesorii de limbă
străină. Proiectul Lingua 1 are ca obie ctiv sensibilizarea cetățenilor asupra
importanței învățării limbilor străine și facilitarea accesului la resursele de învățare

211 existente. În plus, programul Lingua 2, care a finanțat realizarea sistemului
DIALANG316 permite diagnosticarea competențelor de l imbă străină prin
intermediul internetului.
Desigur că Uniunea Europeană a susținut învățarea limbilor străine prin
bursele oferite și stagii de pregătire lingvistică și culturală. Programul Gruntvig a
avut de asemenea un rol important în pregătirea forma torilor și profesorilor de
limbă străină, oferind soluții de pregătire adulților în domeniul limbilor străine.
Serviciul de muncă de voluntariat european oferă de asemenea posibilități mai
puțin instituționalizate de învățare a limbii străine, într -un medi u intercultural, în
cadrul proiectelor transnaționale de voluntariat.
Acțiunea „Tineret pentru Europa”317 presupune schimburi între tineri care
aparțin unui anumit mediu, din diverse țari și care doresc un schimb cultural.
Programul MEDIA susține subtitrarea în limba statului membru, ca metodă de
învățare a limbii străine. De asemenea , sistemul eLearning contribuie la stabilirea
competențelor, îmbunătățirea pregătirii profesorilor și dezvoltarea conținuturilor și
serviciilor de calitate în domeniul limbilor s trăine. Programul Culture 2000
subvenționează traducerea lucrărilor literare în alte limbi.
Comisia Europeană a reunit inițiativele sale privind educația și formarea
sub un singur program – Programul de învățare pe tot parcursul vieții. Acesta are
patru su bprograme: Comenius care se adresează învățământului preuniversitar,
Erasmus care vizează învățământul superior, Leonardo da Vinci care se ocupă de
formare profesională și Grundtvig pentru educația adulților oferind persoanelor de
orice vârstă șansa de a s tudia în Europa. Începând cu perioada de finanțare 2007 –
2013, un program transversal completează aceste patru subprograme, printre
activitățile -cheie ale acestuia numărându -se: cooperarea în domeniul limbilor
străine, tehnologiile informaționale și de comu nicare, diseminarea și exploatarea
eficientă a rezultatelor proiectelor. „Jean Monnet ” este un alt program prin care
executivul european încurajează predarea, reflecția și dezbaterile pe tema
procesului de integrare europeană în cadrul instituțiilor de înv ățământ superior din
lume, tot pentru perioada 2007 -2013.
Instituțiile europene propun programe transnaționale de cooperare în
domeniul educației, formării și culturii, susținând diversitatea lingvistică prin
programe de înfrățire între instituții, prin C arta europeană a limbilor regionale sau
minoritare, care prezintă măsurile necesare pentru promovarea utilizării limbilor
regionale și minoritare în domeniile de învățământ.
De asemenea există recomandarea 2001/613/CE a Parlamentului European
și Consiliulu i care se referă la mobilitatea în comunitatea studenților, adresându -se
persoanelor în curs de instruire, voluntarilor, educatorilor și formatorilor, însă din
nou nu se abordează problema dezvoltării competențelor lingvistive pentru
studenții ce utilizeaz ă un limbaj specializat.
În vederea atingerii desideratului de învățare a limbii materne și a două
limbi străine de la o vârstă tânără, Comisia a realizat un sondaj pentru a identifica

316 www.DIALANG.org
317 http://europa.eu.int/comm/education/languages/fr/index.html

212 nevoile simțite de cetățenii europeni în acest domeniu. Sondajul a iden tificat
următoarele nevoi: promovarea programelor de schimb, noi programe de mobilități
pentru studenți, proiecte de cercetare lingvistică, extinderea opțiunilor de învățare a
limbilor străine în mediul universitar, ameliorarea calității pregătirii profeso rilor de
limbă străină, nevoia unui sistem european de evaluare a pregătirii profesorilor de
limbi străine, alcătuirea unui profil european al profesorului de limbă străină.
Respondenții au remarcat totodată utilitatea redusă a sistemelor naționale de
certificare, necesitatea unei structuri de validare europene, nevoia criteriilor de
evaluare mai transparente în vederea certificării competențelor lingvistice, nevoia
de teste lingvstice noi specializate domeniului de activitate și implicit un sistem de
validare sau certificare a competențelor lingvistice.318
5.3.1.2. Predarea standardizată
Pornind de la analiza situației de învățare/predare, este extrem de important
să se stabilească cu maximă claritate și precizie obiective reale în raport cu nevoile
studenț ilor și realiste din punctul de vedere al particularităților lor și mijloacelor
disponibile. Partenerii implicați în organizarea procesului de învățare a limbilor
străine sunt foarte numeroși: profesori și cursanți în primul rând, dar de asemenea
și admini stratori, examinatori, autori și editori de manuale.
În subcapitolele anterioare studiul a demonstrat importanța implicării
instituționale în procesul învățare/predare printr -o organizare standardizată, prin
introducerea unor documente didactice care să co respundă solicitărilor
internaționale. Toate aceste demersuri sunt inutile dacă nu există și un interes arătat
pentru cunoștințele, deprinderile și experiența pe care le posedă profesorului.
Predarea standardizată depinde din nou de documentele de învățămâ nt care
ar trebui să fie uniformizate, dar și de metodele și mijloacele didactice de care
dispune profesorul.
Asemeni Cadrului european comun de referință, un cadru comun de
referință specializat domeniului polițienesc al misiunilor internaționale trebuie să
precizeze genurile și tipurile de texte orale care cuprind, de exemplu: dialogul,
convorbirile personale față în față, convorbirile telefonice și genurile și tipurile de
texte scrise completarea formularelor, scrierea de rapoarte de investigație sau de
eveniment, circulare, scrisori profesionale, fax -uri, chestionare.
Utilizatorii Cadrului de referință vor examina și determina cu precizie, în
funcție de caz care sunt elementele lexicale, categoriile, clasele, structurile,
operațiile și relațiile gramati cale, limbajul funcțional, formulele de salut, de
adresare de care cursantul va avea nevoie. În plus factorii decidenți în elaborarea
programei trebuie să aibă în vedere grupurile sociale ale comunității -țintă sau ale
comunității internaționale pe care cur santul va trebui să le recunoască după modul
lor de utilizare a limbii.
În Threshold Level 1990 319, sunt prezentate câteva modele sau tipare
specifice interacțiunii sociale clasificate ca microfuncții, categorii care servesc la

318 Conseil Europeen pour les Langues, Appel d’offres, n. DG EAC/13/03 Analiza răspunsurilor consultării
documentului SEC 2002 1234 al Comisiei „Promovarea învățării limbilor străi ne și diversitatea lingvistică”
319 J. A., van EK, L.M. TRIM, Threshold Level, Cambridge University Press, Council of Europe, 1991, p. 29.

213 definirea utilizării funcțio nale a enunțurilor simple, precum a da și a cere
informații, a exprima și a descoperi atitudini, a cere (a sugera), a stabili relații
sociale, a structura discursul, a remedia comunicarea și macrofuncțiile, categorii
care servesc la definirea utilizării f uncționale a discursului oral sau a textului scris
care constau dintr -o succesiune de fraze. Macrofuncțiile sunt descrierea,
demonstrarea, narațiunea, instrucția, comentariul, argumentația, expozeul,
persuasiunea, explicația.
Profesorii de limbă străină ș i persoanele decidente în elaborarea programei
analitice de limbă străină specializată domeniului polițienesc trebuie să analizeze
elementele discursive pe care cursantul trebuie să le controleze sau de care trebuie
să dispună, macrofuncțiile și microfuncț iile pe care cursantul trebuie să le
controleze și schema de interacțiune de care elevul are nevoie sau pe care trebuie
s-o stăpânească.
5.3.1.3. Evaluarea standardizată
Deși imaginea variază de la o țară la alta, testarea și certificarea sunt
industrii înfloritoare în multe state membre, iar centrele de testare standardizată
conform „Cadrului European de referință” se bucură de mulți candidați. Însă aceste
centre oferă teste de limbă și recunoaștere internațională certificând competențele
generale de com unicare în limba străină, nu pe cele de utilizare a limbajului
specializat.
În mod tradițional, pentru orice discuție privind evaluarea, sunt considerate
fundamentale trei concepte: validitatea, fiabilitatea și practicabilitatea. Validitatea
implică verificarea măsurii în care poate fi demonstrat că ceea se testează efectiv
este ceea ce, în contextul dat, este pertinent să fie evaluat și că informația colectată
creează o imagine exactă despre competența candidaților.
Un set de standarde comune, precum „Cadrul european comun de
referință ,” are avantajul incontestabil de a pune în corelație diferitele forme de
evaluare. Obiectivitatea evaluării se bazează pe elaborarea unei specificații a
conținutului evaluării bazate pe un cadru de referi nță comun pentru contextul în
cauză, utilizarea negocierii sau a opiniilor colective pentru selecționarea
conținutului sau notarea performanțelor, adoptarea procedurilor standardizate cu
privire la susținerea testelor, oferirea grilelor de corectare precis e pentru testele
indirecte și organizarea evaluării testelor directe bazate pe criterii de corectare
definite cu claritate, implementarea unui sistem de corectări duble sau a unei
corectări asistate de ordinator când aceasta este posibilă, verificarea cali tății
evaluării prin analiza rezultatelor.
Indiferent de tipul de evaluare a rezultatelor și capacităților, fie ea
normativă, cea conform criteriilor de referință, a unei norme minimale de
competență, continuă, formativă, sumativă, directă sau indirectă, a performanței, a
cunoștințelor, cea pe baza unei scale sau a unei liste de control, sintetică, globală
sau analitică ori autoevaluare, trebuie să existe niște descriptori formulați în

214 termeni pozitivi, preciși, transparenți, exprimați în fraze simple, ca re să aibă o
structură logică explicită.
Conform Cadrului european de referință,320 descriptorii pot fi elaborați de
experți prin experimentare sistematică care permite ulterior o perfecționare a
formulării după discuții prealabile cu consultanții. În cadrul fiecărui nivel,
descriptorii sunt asociați cu performanțele -tip, astfel încât să se asigure coerența
între ceea ce a fost descris și ceea ce s -a realizat. Astfel, informatorii realizează în
mod individual, un clasament al lucrărilor evaluate, după care se negociază un
clasament comun. La o etapă următoare, principiul conform căruia s -a făcut trierea
lucrărilor scrise este identificat și descris pentru fiecare nivel, având grijă să fie
scoase în evidență trăsăturile marcante ale fiecărui nivel. O altă metod ă de
identificare a descriptorilor este trierea eșantioanelor reprezentative în categorii pe
niveluri. Descriptorii se pot elabora și în cadrul unor dezbateri axate pe delimitarea
nivelurilor prin analiza comparativă, trierea sarcinilor, analiza statistică în
interpretarea rezultatelor . Dezvoltarea acestei metodologii permite utilizarea ei atât
pentru standardizarea descriptorilor de competență comunicativă, cât și pentru
standardizarea itemurilor din teste.
Problema identificată este însă faptul că cei car e iau decizii nu sunt
specialiști în domeniul limbilor străine. De aceea probabil forurile decidente au
fost oarecum sceptice atunci când echipa de testare din cadrul ministerului a oferit
varianta unui test de limbă engleză standardizat, urmând nivelurile de competență
din cadrul comun european de referință, dar adaptându -l din punct de vedere
tematic nevoilor ministerului. În plus, echipa de testare sub coordonarea fructuoasă
a Consiliului Britanic a elaborat o broșură -ghid a candidatului, cu toate detal iile
legate de examen, cu descriptorii și specificațiile nivelului și cu subiecte model
propuse.321
În acest context, mai mulți profesori de limba engleză din cadrul
Ministerului de Afaceri Interne, MIRA pe vremea aceea, au alcătuit o comisie de
testare pen tru limba engleză, în vederea standardizării unui test de limbă engleză
nivel B1, care să se adreseze personalului ministerului. Așa cum era gândit,
examenul a vea la bază Cadrul European Comun de Referință pentru Limbi:
învățare, predare, evaluare publicat de Consiliul Europei, Portofoliul lingvistic
european și Nivelul Threshold al Consiliului Europei de J.A. van Ek și J.L.M.
Trim .322
Acest examen era gândit ca un examen opțional, motivat de dorința de a
ocupa unele posturi pentru care cunoașterea limbilor s trăine era necesară, pentru
selecții în vederea participării la misiuni și cursuri internaționale, pentru a întruni
standarde europene în domeniul cunoașterii limbilor străine. După cum a fost
proiectat la momentul respectiv, acest examen conținea atât o t ematică generală:

320http://www.icr.ro/files/items/10653_3_Cadrul%20European%20Comun%20de%20Referinta%20pentru%20limbi.
pdf , p. 38.
321 Oana, POPESCU (et alii.), Testul de limba engleză nivelul B1 pentru personalul Ministerului Internelor și
Reformei Administrative, Broșură informativă pentru candidați, Specificații și subiecte model , Editura MIRA,
2007, p. 5.
322 J. A. van EK L. M. TRIM, Threshold , Council of Europe, CAMBRIDGE UNIVERSITY , 1991

215 casă, cămin, mediu, viața de zi cu zi, timpul liber, călătorii, cumpărături mâncare și
băutură, servicii, locuri, limba, educație, cât și teme de specialitate: detalii legate
de munca prestată, activități de rutină, serviciul actual, cal ificări și experiența
profesională, atribuții, planuri de carieră, bunuri furate, persoane dispărute,
suspecți, infractori, tipuri de infracțiuni, tipuri de pedepse, controlul traficului,
organizarea poliției, grade profesionale, dotarea poliției (uniformă , clădiri,
vehicule, arme, echipament), infracțiuni și contravenții la regimul traficului auto,
proceduri polițienești (adunarea probelor, cercetări judiciare), negocieri, stress -ul la
serviciu, prevenirea (asigurarea bunurilor din proprietate, anti -terori sm, droguri,
huliganism, circulație rutieră, trafic de persoane, etc), poliție de frontieră (imigrare,
refugiați, azilanți, arestare/reținere, contrabandă, controlul transporturilor,
cooperarea internațională).
Din păcate această încercare de standardizar e a examenului de limbă
străină specializată din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și certificarea
ulterioară nu a avut succes din mai multe motive: retragerea susținerii financiare
din partea Consiliului Britanic, faptul că evaluatorii erau profesori de engleză în
minister, care erau implicați în activitățile didactice cotidiene, de unde
imposibilitatea de a se deplasa spre candidații din alte județe.
Studiul actual aduce argumente în sprijinul utilității acestui demers care va
fi reluat și sperăm că se va bucura de o susținere mai mare din partea Ministerului.
În vederea realizării unei evaluări standardizate, primul pas ar fi stabilirea
unor criterii clare de evaluare și ulterior a activităților de evaluare propriu -zise,
care trebuie să treacă proba fiabilității și a validității.
În plus, această evaluare standardizată ar facilita transferul de credite de
studiu. Dar intervin alte limitări ce țin de utilizarea instituțională a creditelor,
informarea asupra programelor de studiu, asupra rezultatelor o bținute de studenți,
acordul reciproc între instituțiile partenere și student și recunoașterea evaluatorilor.
Sistemul european de credite nu interferează cu autonomia instituțiilor de
învățământ superior și nu impune generalizări ale anumitor structuri a le
programelor de studii. Conținutul acestora continuă să fie stabilit de fiecare
instituție în mod autonom. Nu se pune problema obligativității echivalării sau
uniformizării structurii și conținutului programelor de studiu.
5.3.1.4. Recunoașterea nivelul ui de limbă străină specializată . Implicarea
instituțiilor europene
Un alt obiectiv al subcapitolului dedicat pregătirii standardizate este
abordarea problemei recunoașterii și echivalării la nivel european și internațional a
cunoștințelor de limbă străin ă certificate prin diplome. Demersul nu este imposibil,
dar este destul de anevoios, deoarece impune niște parteneriate între instituțiile de
pregătire polițienească. Aceste parteneriate ar permite recunoașterea internațională
a diplomei.
CCC a fost implem entat cu succes în majoritatea instituțiilor de pregătire
polițienească din Uniunea Europeană. În acest sens problema recunoașterii
europene a fost rezolvată prin aplicarea unei ștampile pe diploma națională,
ștampilă care atestă pregătirea de bază a poliț istului de frontieră. Pe diploma este

216 menționat bilingv în limba națională și în engleză textul: „Pregătirea acoperă toate
cerințele CCC pentru pregătirea de bază a BG/PF în UE”.
Acest pas important a fost posibil prin semnarea unui acord -cadru323 pe linie
de pregătire de către Ministerul Administrației și Internelor, denumit Academia
Parteneră, reprezentat prin inspectorul general al Poliției de Frontieră Române,
Ioan Buda, și Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la
Frontierele Externe a le Statelor Membre ale Uniunii Europene (Frontex). Conform
acestui acord, Frontex stabilește și dezvoltă planul de învățământ comun de
pregătire pentru instruirea polițiștilor de frontieră și furnizează pregătire la nivel
european pentru formatorii polițiș tilor de frontieră naționali din cadrul statelor
membre.
Recunoașterea CCC se datorează și autorității instituțiilor care l -au propus.
CCC a fost inițiat pe baza deciziei Consiliului European, la Sevilia în 2002 ,324 în
baza Planului pentru managementul fro ntierelor externe ale statelor membre ale
Uniunii Europene.325 În plus, acest curriculum este actualizat pentru a răspunde
necesităților și standardelor ocupaționale. Procesul actualizării CCC implică
grupuri de lucru formate din polițiști din mai multe stat e membre, cu experiență în
domeniul frontierelor aeriene, terestre sau maritime. Ulterior rezultatele grupurilor
de lucru au fost analizate de universități din punctul de vedere pedagogic :
Institutul de cercetare pedagogică din Finland a și Universitatea din Bologna, Italia
și de unități Fronte x și experți din statele membre din punctul de vedere al
cunoștințelor de poliție de frontieră.
Un pas important făcut de CCC se referă la stabilirea scopurilor
educaționale sub forma unor obiective operaționale mă surabile. Având în vedere
condițiile diferite de admitere, structurile naționale de pregătire diferite și nevoile
naționale existente în fiecare instituție de pregătire în domeniul polițienesc, s -a
propus ca rezultatul și conținutul fiecărui modul CCC să f ie definite ca fiind
descriptori măsurabili de competențe.
Toate Statele Membre și Norvegia, Islanda și Elveția au fost invitate să -și
nominalizeze reprezentanți pentru oricare dintre grupurile de lucru.
În plus, Codul Frontierelor Schengen 326 recomandă i mplementarea CCC
actualizat cu standarde comune de pregătire în curriculum -urile naționale pentru
pregătirea de bază a polițistului de frontieră, astfel încât să se dezvolte un sistem
de educație și pregătire vocațională de înaltă calitate, care să permit ă recunoașterea
diplomelor și calificărilor, adaptate domeniului vocațional. Declarația de la
Copenhaga mai propunea accentuarea dimensiunii europene în pregătirea și
educația vocațională ca premise ale unei bune cooperări europene, „cu scopul de a
îmbună tăți cooperarea strânsă în vederea facilitării și promovării mobilității și

323 Ordinul Nr.145 din 21.06.2012 privind publicarea în Monitorul Oficial al Români ei, Partea I, a Acordului -cadru
pe linie de pregătire dintre Ministerul Administrației și Internelor și Agenția Europeană pentru Gestionarea
Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene – Frontex, semnat la
București la 30 mai 2012 și la Varșovia la 31 mai 2012
324 Concluziile președinției; Consiliul European de la Sevilla; 21 – 22 iu nie 2002, p. 11.
325 Planul pentru managementul frontierelor externe ale stetelor membre ale Uniunii Europene; Consiliul Uniunii
Europene, B ruxelles, 14 iunie 2002; FRONT 58, COMIX 398; 10019/02; p. 35 .
326 Codul frontierelor Schengen: cap -III, art. 16, par. 4

217 dezvoltării cooperării interinstituționale, a parteneriatelor și a altor inițiative
transnaționale, toate pentru a ridica profilul educației și pregătirii europene în
context inter național, astfel încât Europa să fie recunoscută ca referință mondială
pentru cei care doresc să învețe. ”327
Un alt pricipiu al Declarației de la Copenhaga vizează creșterea nivelului
de transparență în educația și pregătirea vocațională prin implementarea și
raționalizarea instrumentelor și rețelelor de informații, inclusiv prin integrarea
instrumentelor existente cum ar fi CV -ul european, anexele de diplomă și
certificate, a cadrului european comun pentru limbi și EUROPASS, prin
consolidarea politicilor, s istemelor și practicilor care sprijină obținerea
informațiilor, orientarea și consilierea în cadrul statelor membre, promovarea
cooperării în domeniul asigurării calității, cu accent deosebit pe schimbul de
modele și metode, precum și criterii și principii comune pentru asigurarea calității
educației și pregătirii naționale.
O bună modalitate de recunoștere standardizată a cunoștințelor de limbă
specializată este aplicarea în cadrul învățământului de tip special a sistemului
European de credite transferabi le. Academia de poliție „A.I.Cuza” este implicată
în procesul de armonizare și uniformizare a programelor de studiu, în contextul
dezvoltării mobilității academice și a necesității realizării unei pregătiri
standardizate a cursanților în funcție de transf ormările de pe piața muncii.
Funcționarea Academiei de Poliție „A. I. Cuza” are la bază necesitatea
realizării unei pregătiri standardizate a cursanților în funcție de necesitățile pieței, a
adaptării învățământului universitar din Ministerul Afacerilor In terne la evoluțiile
și tendințele învățământului superior din domeniul ordinii și siguranței publice ale
statelor la nivel internațional. În urma evaluării instituționale desfășurate în anul
2009, Academia a obținut calificativul „Grad de încredere ridicat ”. Certificarea
sistemului de management s -a realizat de către SIMTEC_OC, organism de
certificare acreditat, conform standardului SRN ISO 9001/2008, care dovedește o
recunoștere europeană a calității instituției. Desigur că această cerificare
standardizată este un pas important în alinierea Academiei de poliție “A.I. Cuza” la
normele impuse la nivelul Uniunii Europene, dar considerăm că aceasta este doar o
etapă în vederea recunoșterii internaționale.
Implicațiile adoptării de către majoritatea statelor a S istemului European de
Credite Transferabile, care promovează transferabilitatea creditelor de studii între
facultățile aceleiași instituții de învățământ superior, între instituțiile românești de
învățământ superior, precum și între acestea și universități le din alte țări a impus
stabilirea competențelor standardizate obținute de cursanții săi. Însă este destul de
dificil de gândit cum se poate aplica acest sistem într -o instituție cu specific
polițienesc cu sistem diferit de desfășurare a concursului de ad mitere, care implică
limitări specifice. Transferul unui cursant al Academiei de Poliție la altă
universitate se poate realiza, deorece acestuia i se poate calcula numărul de credite
obținute. Similar este cazul în care unul dintre studenții Academiei a fo st

327 Declarația de la Copenhaga
http://www.up t.ro/pdf/calitate/Proces_Bologna_Conventii_Declaratii_Comunicate.pdf p. 33.

218 beneficiarul unei mobilități de studiu la o altă universitate , cu ca re instituția noastră
are un ac ord de colaborare și de recunoaștere a creditelor. Dacă însă se pune
problema transferului unui student de la o universitate cu specializare apropiată cu
cea oferită de Academie la Academia de Poliție, există multe probleme încă
neelucidate cum ar fi recunoașterea probelor eliminatorii. În ceea ce privește
sistemul care permite mobilitatea creditelor, acesta este pus în practică în măsura în
care studiile f ăcute în străinătate sunt sau urmează a fi recunoscute ca parte
integrantă a programelor de studii.

5.3.2. Beneficii ale recunoașterii internaționale a nivelului de limbă străină

O modalitate viabilă de recunoaștere/echivalare a cunoștințelor de limbă
străină specializată la nivel european este Cadrul european comun de referință, care
trebuie adaptat nevoilor specifice învățământului polițienesc. Pentru a -și îndeplini
în mod corespunzător funcția, cadrul de referință trebuie să satisfacă anumite
criteri i de transparență și coerență. Competențele trebuie descrise clar, adică
trebuie menționate cunoștințele, deprinderile și atitudinile, pe care utilizatorul unei
limbi le dobândește de -a lungul experienței sale și care îi permit să facă față
exigențelor co municării, depășind frontierele lingvistice și culturale. Ansamblul
celor șase niveluri utilizate de Cadrul european comun de referință, se bazează pe
practica actuală a unui anumit număr de organisme instituționalizate de certificare.
Descriptorii propuși „au fost considerați ca fiind transparenți, utili și pertinenți de
grupuri competente de cadre didactice cu profiluri formative și experiență
profesională diferite, care predau sau nu limba lor maternă în diverse sectoare
educative”328. Însă este vorba, și în acest caz, doar de recomandări, nu de
prescripții, cadrul fiind un „document de reflecție, de schimb de opinii, de acțiuni
viitoare.”329
Cadrul european comun de referință oferă o bază comună pentru elaborarea
programelor de limbi mod erne, documentelor de referință, conținutului examenelor
și criteriilor de examinare, a manualelor în Europa. Un cadru de referință definește
nivelurile de competență, care permit măsurarea progresului cursantului în fiecare
etapă a procesului de învățare și în orice moment al vieții.
În vederea realizării unui cadru comun de referință specializat domeniului
învățării limbii străine specializate domeniului polițienesc, trebuie realizate
următoarele etape: identificarea nevoilor, determinarea obiectivelor, d efinirea
conținutului, selectarea sau producerea materialelor, elaborarea programelor de
predare/învățare, selectarea metodelor de predare și învățare care vor fi utilizate,
evaluarea și controlul.
În acest spirit propunem realizarea unui cadru comun de re ferință specific
limbajului specializat polițienesc care să opereze cu unități de măsură și norme
stabile și recunoscute și să respecte principiile construcției curriculare. Aceste

328 Consiliul Europei, Comitetul Director pentru Educație „Studierea limbilor și cetățenia europeană” Cadrul
european comun de referință pentru limbi : învățare, predare, evaluare, Diviziunea Politici Lingvistice, Strasbourg,
2003, p. 30.
329 Idem, p. 31.

219 norme antrenează diferențierea obiectivelor de învățare a limbilor, îndeos ebi în
domeniul dezvoltării competenței plurilingve și pluriculturale a unui individ,
pentru a -i permite să înfrunte problemele de comunicare, pe care le înaintează viața
într-o lume multilingvă și multiculturală.
Un avantaj pe care o evaluare standardizat ă l-ar oferi, după cum arată
concluziile consultării documentului SEC 2002 1234 330 al Comisiei urmat de
raportul final privind „Promovarea învățării limbilor și diversitatea lingvistică” este
că uniformizarea cunoștințelor de limbă străină printr -o validare a nivelului,
recunoscut internațional întărește coeziunea socială. În mod deosebit, programul
„Promovarea învățării limbilor și diversitatea lingvistică” urmărește să încurajeze
schimburile, cooperarea și mobilitatea între instituțiile și sistemele educați onale din
Uniunea Europeană pentru ca acestea să devină elemente de referință la nivel
mondial. Totodată programul vizează modernizarea și adaptarea sistemelor de
învățământ naționale și de formare profesională din țările participante, cu
precădere în con textul obiectivelor stabilite în Strategia UE 2002. Programul
susține învățarea pe tot parcursul vieții, completând acțiunile angajate de către
statele membre și alte țări participante, cu respectarea deplină a responsabilității
acestora în ceea ce priveșt e conținutul sistemelor de învățământ și formare și
diversitatea lor lingvistică și culturală. Consultarea s -a realizat pe baza a șapte
întrebări strategice privind rolul Uniunii în promovarea învățării limbilor străine și
a diversității lingvistice. Sonda jul analizat de CEL/ ELC a demonstrat necesitatea
unui profil european al profesorilor de limbă străină și a programelor europene
comune de pregătire a profesorilor, a strategiilor de pregătire a profesorilor de
limbă străină și necesitatea unui plan de ac țiune european plurianual în domeniul
limbilor străine.
Introducerea unui cadru comun de referință în domeniul limbajului de
specialitate este esențială în recunoașterea și echivalarea cunoști nțelor de limbă
străină. Nivelurile comune de referință din Cad rul European Comun de Referință
pot fi exploatate sub diferite forme, existența însăși a descriptorilor oferind
transparență și coerență.
Cadrul european comun de referință este conceput pentru a depăși
dificultățile de comunicare, pe care le întâmpină pr ofesioniștii din domeniul
limbilor moderne, dificultăți datorate diferențelor existente între sistemele
educative. Depășind aceste diferențe organizatorice și nevoi de comunicare, un
cadru comun de referință specializat domeniului polițienesc oferă special iștilor
educației, persoanelor responsabile de elaborarea programelor, de pregătirea
cadrelor, a profesorilor și a membrilor comisiilor de examinare instrumentele care
le permit să le adapteze nevoilor reale ale beneficiarilor. Prin oferirea unei baze
comu ne, care cuprinde descrieri explicite ale obiectivelor, conținutului și
metodelor, cadrul de referință contribuie la transparența cursurilor, programelor și
calificărilor, favorizând astfel cooperarea internațională în domeniul specializat.
Punerea la dis poziție a unor criterii obiective de descriere a competenței

330 Appel d’offres N° DG EAC/13/03 „Analyse des réponses à la consultation sur le document SEC 2002 1234 de la
Commission "Promouvoir l’apprentissage des langues et la diversité lingui stique"
http://ec.europa.eu/languages/documents/analysis -consultation_fr.pdf

220 comunicative facilitează recunoașterea reciprocă a calificărilor obținute în
diversele contexte de învățare și contribuie la extinderea mobilității în Europa.
Un prim pas a fost făcut prin adop tarea unui plan de învățământ axat pe
competențe. Acestea sunt definite ca „totalitatea cunoștințelor, deprinderilor și
caracteristicilor unei persoane care îi permit să înfăptuiască anumite acțiuni.”331
Activitățile comunicative se încadrează în cadrul comp etențe lor generale.
Competențele generale individuale ale utilizatorului se bazează îndeosebi pe
cunoștințele, deprinderile și competența existențială pe care cursantul le posedă,
precum și pe capacitatea sa de a învăța. Competența de co municare lingvistică este
competența care îi permite unei persoane să acționeze, utilizând mijloacele
lingvistice. Competența lingvistică include cunoștințele și deprinderile lexicale,
fonetice, sintactice și alte dimensiuni ale sistemului unei limbi. Act ivitățile
comunicative implică exercițiul competenței de comunicare lingvistică într -un
domeniu determinat, în vederea primirii și transmiterii de mesaje în vederea
îndeplinirii unei sarcini. Competența sociolingvistică trimite la variațiile
sociocultural e ale utilizatorului limbii. Aici se includ formulele de adresare și de
politețe specifice unei anumite limbi. Competența pragmatică trimite la utilizarea
funcțională a resurselor lingvistice, la ni velul actelor de vorbire, bazân du-se pe
schemele sau descr iptorii schimburilor interacționale. Coeziunea și coerența
comunicării, identificarea tipurilor și genurilor de texte, țin tot de competența
pragmatică.
Utilitatea unui cadru comun de referință este vizibilă și în notare atunci
când există criterii de eva luare transparente pentru notele date în funcție de un
nivel de competență, în vederea atingerii unui obiectiv. Atunci când se cristalizează
competențele necesare în urma analizei necesităților, persoanele care se implică în
alcătuirea programei analitice, persoane care trebuie să aibă experiență în
activitatea didactică, pot avea în vedere întrebări centrate pe elev, legate de
viitoarele atribuții ale cursanților, relațiile personale și instituționale, terminologia
care le este necesară în relațiile person ale și mai ales cele în cadrul instituțional,
terminologia legată de obiectele necesare, sarcinile îndeplinite, competențele de
vorbire, scriere, citire sau ascultare care le sunt necesare și nivelul minim la care
aceștia trebuie să se ridice. Alegerea li mbajului specializat, necesar mediului în
care cursantul este pregătit să opereze, are un impact important asupra selectării
situațiilor, scopurilor, sarcinilor, temelor și textelor de predare, cât și a materialul
de evaluare și a activităților. Bineînțele s că persoanele cu rol important în stabilirea
cadrului de referință specific limbii străine specializate nu pot preciza exhaustiv
toate sarcinile comunicative cu care cursanții se pot confrunta în situațiile vieții
reale. E de datoria profesorilor de limbă străină specializată să analizeze nevoile
comunicative ale cursanților lor și să definească în consecință sarcinile
comunicative , folosind adecvat în acest scop toate posibilitățile Cadrului de
referință.

331http://www.icr.ro/files/items/10653_3_Cadrul%20European%20Comun%20de%20Referinta%20pentru%20limbi.
pdf , p. 5 .

221 Atunci când decid în privința orientărilor curriculare sau elaborează
programe, autoritățile se concentrează asupra definirii obiectivelor învățării. În
acest scop, ele pot să se limiteze doar la precizarea obiectivelor generale în termeni
de sarc ini, teme, competență, urmând ca profesorul de limbă străină să specifice în
mod detaliat conținutul vocabularului, temele gramaticale, noțiunile și funcțiile
care le vor permite elevilor să îndeplinească sarcinile și să trateze temele stabilite.
Factorii decidenți pot da doar recomandări privind metodele care urmează a fi
utilizate în clasă. Profesorii sunt în general obligați să respecte instrucțiunile
oficiale, dar ei stabilesc activitățile la clasă pe care le pot prevedea sau pregăti
dinainte, dar pe ca re trebuie să le adapteze cu flexibilitate în funcție de reacțiile
studenților.
Cursurile pentru adulți în cadrul universitar vocațional formulează
obiective în termeni de activități comunicative specifice sau de capacitate
funcțională într -un domeniu dat care să reflecte cunoștințele, deprinderile și
competențele existențiale ale grupului țintă vizat.
Cele mai importantele certificări internaționale în domeniul limbilor străine
sunt orientate pe recunoașterea celo r patru competențe : înțelegerea comunicării
orale, comunicarea orală, înțelegerea comunicării scrise, comunicarea scrisă. Ar fi
însă, de asemenea util să se țină cont și să se valideze o competență multiplă ca
atare, care reflectă capacitatea de a utiliza mai multe limbi și recunoașterea
competențe lor plurilingve și pluriculturale.
Cadrul de referință, prin însăși structura lui, poate prin intermediul
categoriilor pe care le mobilizează, să puncteze direcțiile pentru o astfel de
organizare modulară și multidimensională, însă avansarea este posibilă prin
implementarea proiectelor și experiențelor în contextul educativ.
Un alt avantaj al unui cadru de referință este facilitarea autoevaluării, astfel
încât cursanții își pot compara performanțele lor în domenii specializate, verificând
dacă se înscriu în standardul care corespunde nivelului lor de învățare, scopurilor
lor viitoare celor mai apropiate, scopurilor pe termen lung. Competențele sunt
descrise facil, astfel încât candidatul la autoevaluare poate verifica lista de control
cu competențele avute .
Utilitatea practică a unui cadru de referință este realizarea standardizării
conținutului testelor și examenelor, formularea criteriilor de realizare a obiectivelor
de învățare, descrierea nivelurilor de competență în testele și examenele existente,
ceea ce permite compararea sistemelor diferite de calificări.
Un cadru de referință în domeniul limbajului specializat în limbă străină se
poate dovedi util persoanelor responsabile de pregătirea și perfecționarea cadrelor,
metodiștilor care pot coordona cadre le tinere în domeniul evaluării standardizate.
În acest scop au fost concepute Schema descriptivă și Nivelurile comune de
referință. Ambele oferă o grilă conceptuală pe care utilizatorii o pot folosi la
descrierea sistemului lor. Descriptorii unei scale comune de referință trebuie, în
același timp, să fie pertinenți în raport cu contextul, ușor de echivalat cu fiecare din
contextele pertinente și adecvați funcției pentru care sunt folosiți în contextele
respective.

222 Considerăm că utilizat orii cadrului de referință vor determina modalitatea
de armonizare a nivelurilor și obiectivelor de învățare, programa, instrucțiunile
oficiale, specificațiile. În plus , cadrul de referință asigură asigură concordanța între
niveluri și creșterea credibili tății sistemului de evaluare.
Utilitatea unui cadru comun de referință este vizibilă și în notare atunci
când există criterii de evaluare transparente pentru notele date în funcție de un
nivel de competență, în vederea atingerii unui obiectiv.
Atunci când se cristalizează competențele necesare în urma analizei
nevoilor, persoanele care se implică în alcătuirea programei analitice, persoane
care trebuie să aibă experiență în activitatea didactică pot avea în vedere întrebări
centrate pe elev, legate de viit oarele atribuții ale cursanților, relațiile personale și
instituționale, terminologia care le este necesară în relațiile personale și mai ales
cele în cadru instituțional, terminologia legată de obiectele necesare, sarcinile
îndeplinite, competențele de vo rbire, scriere, citire sau ascultare care le sunt
necesare și nivelul minim la care aceștia trebuie să se ridice. Alegerea limbajului
specializat necesar mediului în care cursantul este pregătit să opereze are un impact
important asupra selectării situați ilor, scopurilor, sarcinilor, temelor și textelor de
predare, cât și materialul de evaluare și activităților. Bineînțeles că persoanele cu
rol important în stabilirea cadrului de referință specific limbii străine specializate
nu pot preciza exhaustiv toate sarcinile comunicative cu care cursanții se pot
confrunta în situațiile vieții reale. E de datoria profesorilor de limbă străină
specializată să analizeze asupra nevoilor comunicative ale cursanților lor și să
definească în co nsecință sarcinile comunicative pentru care ei vor trebui să fie
înzestrați, folosind adecvat în acest scop toate posibilitățile Cadrului de referință .
Asemeni Cadrului european comun de referință, un cadru comun de
referință s pecializat domeniului polițienesc de frontieră trebuie să precizeze
genurile și tipurile de texte orale care cuprind, de exemplu: dialogul, convorbirile
personale față în față, convorbirile telefonice și genurile și tipurile de texte scrise
completarea for mularelor, scrierea de rapoarte de investigație sau de eveniment,
circulare, scrisorile profesionale, fax -uri, chestionare.
Utilizatorii Cadrului de referință vor examina și determina cu precizie, în
funcție de caz: care sunt elementele lexicale, categorii le, clasele, structurile,
operațiile și relațiile gramaticale, limbajul funcțional, formulele de salut, de
adresare de care cursantul va avea nevoie. În plus factorii decidenți în elaborarea
programei trebuie să aibă în vedere grupurile sociale ale comunit ății-țintă sau ale
comunității internaționale pe care cursantul va trebui să le recunoască după modul
lor de utilizare a limbii.
În Threshold Level332, sunt prezentate câteva modele sau tipare specifice
interacțiunii sociale clasificate ca microfuncții, categorii care servesc la definirea
utilizării funcționale a enunțurilor simple, precum a da și a cere informații, a
exprima și a descoperi atitudini, a cere (a sugera), a stabili relații sociale, a
structura discursul, a remedia comunicarea și macrofuncții le, categorii care servesc

332 J. A., van Ek, L.M. TRIM, Threshold Level, Cambridge University Press, Council of Europe, 1991, p. 29.

223 la definirea utilizării funcționale a discursului oral sau a textului scris care constau
dintr -o succesiune de fraze. Macrofuncțiile sunt descrierea, demonstrarea,
narațiunea, instrucția, comentariul, argumentația, expozeul, pers uasiunea,
explicația.
Profesorii de limbă străină și persoanele decidente în elaborarea programei
analitice de limbă străină specializată domeniului poliției de frontieră trebuie să
analizeze: elementele discursive pe care cursantul trebuie să le controle ze sau de
care trebuie să dispună, macrofuncțiile și microfuncțiile pe care cursantul trebuie
să le controleze, schema de interacțiune de care elevul are nevoie sau pe care
trebuie s -o stăpânească.
În plus , într-un context mai general, formularea obiectiv elor în termeni de
sarcini are avantajul că permite o concretizare, chiar și pentru cursant, a
rezultatelor așteptate și care poate juca un anumit rol în motivarea funcțională pe
termen scurt, pe durata învățării.
Cadrul de referință , prin însăși structura lui, poate prin intermediul
categoriilor pe care le mobilizează, să puncteze direcțiile pentru o astfel de
organizare modulară și multidimensională. Însă avansarea este posibilă prin
implementarea proiectelor și experiențelor în contextul educativ.
Dezvol tarea pregătirii inițiale se poate realiza și prin cultivarea unei politici
a planificării, monitorizării, evaluării rezultatelor, promovarea unei legături logice
între pregătire, performanță, rezultate și managementul carierei, structurarea unui
mediu edu cațional predictibil care să ofere personalului posibilități egale de
învățare și autoperfecționare, să încurajeze creativitatea și inovația. Se încurajează
de asemenea standardizarea activității de proiectare didactică prin extinderea
implementării siste mului de pregătire centrat pe competențe, întâi la formarea
inițială și, ulterior, la cea continuă, utilizarea pe scară largă a metodelor și
mijloacelor moderne de învățământ de exemplu a sistemului e -learning,
intensificarea pregătirii personalului în dom eniile managementului proiectelor,
achizițiilor publice, cunoașterii limbilor străine și integrării europene, introducerea
și dezvoltarea sistemelor de asigurare a calității educației în MAI, proiectarea
sistemului de evaluare specializată a instituțiilor de învățământ și a structurilor de
management al activităților de formare profesională. Considerăm oportună în acest
sens înființarea unor centre de testare regionale unde evaluatorii să fie specializați
în testare.
Conform Concepției de dezvoltare a sist emului de formare profesională
inițială și continuă a personalului Minister ului de Afaceri Interne 2008 -2012333,
prioritățile domeniului formării inițiale și continue sunt asigurarea pregătirii
personalului pe problematica integrării europene, în domeniul li mbilor străine, de
unde și interesul pentru elaborarea de programe care să asigure pregătirea cu
prioritate în domeniul limbilor străine și a informaticii a personalului care -și
desfășoară activitatea în domeniul Schengen, în conformitate cu elementele
concepției elaborate în acest scop, standardizarea proiectării procesului de

333 Concepția de dezvoltare a sistemului de formare profesională inițială și continuă a personalului Ministerului
Internelor și Reformei Administrative 2008 -2012 http://www.mai.gov.ro/Documente/Cariera/CONCEPTIA%20.pdf

224 învățământ în sistemul pregătirii inițiale și continue prin utilizarea standardelor de
pregătire și ocupaționale, introducerea sistemului unitar de testare a personalului la
limba en gleză realizat deja la Institutul de Ordine Publică în cadrul programului
„Engleza pentru misiuni de menținere a păcii ” și standardizarea, pe modelul
acestuia, a evaluării și la celelalte limbi străine studiate în instituțiile de învățământ
ale MAI.

Conc luzii
Acest capitol a oferit o abordare a instituțiilor naționale și internaționale cu
rol în pregătirea polițienească și a documentele de învățământ specifice, care
trebuie elaborate în spiritul unor standarde și competențe comune la nivel
internațional. Studiul a continuat cu prezentarea procesului de pregătire care
prezintă mai multe etape , începând cu documentarea utilă învățării, continuând cu
învățarea, evaluarea cunoștințelor sau achiziției și terminând cu recunoașterea
cunoștințelor la nivel interna țional și certificarea. Motivarea cursanților ar fi în
primul rând validarea pregătirii în domeniul limbajului specializat, prin realizarea
unui sistem de certificare a competențelor de cunoaștere a limbilor străine bazat pe
Cadrul european comun de referi nță pentru limbile străine, care poate asigura
transparența calificărilor și asigurarea calității în învățarea de limbi străine. De
aceea propunem realizarea unui test standardizat care să evalueze nivelul de limbă
străină specializată și care să fie recun oscut internațional.
Standardizarea în domeniul limbajului specializat în limbă străină este util
la nivelul instituțiilor polițienești europene, la nivelul documentelor de învățământ,
al învățării, al predării și al evaluării, cât și a l recunoașterii di plomelor, a l
echivalării și certificării armonizate a cunoștințelor, conducând la o mai bună
comunicare internațională și implicit la cooperare internațională.
Aplicarea acestor propuneri ar demonstra interesul arătat limbilor străine în
cariera viitoare a ofițerului de poliție, care trebuie să fie pregătit să lucreze într -un
context internațional.

225
ORIGINALITATEA, CONTRIBUȚIILE INOVATIVE ALE TEZEI ȘI
MODALITĂȚILE DE VALIDARE A CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

Studiul, cu ipotezele, obiectivele, metodele și rezul tatele sale, semnalează
actualitatea subiectului într -un domeniu extrem de dinamic astăzi.
Standardizarea la nivel de limbaj specializat polițienesc corespunde mai
multor fenomene ce caracterizează realitatea prezentă: fenomenul globalizării, al
migrației, coordonată definitorie a liberei circulații, cel al criminalității organizate
care impune necesitatea cooperării dintre mai multe foruri și organisme
internaționale care își unesc forțele în diverse misiuni internaționale, al armonizării
legislative impus e prin legislația comunitară, al standardizării la nivel de pregătire
în domenii variate și de recunoaștere a diplomelor.
Prin abordarea interdisciplinară, prin analiza comunicării polițienești
standardizate, exemplificate prin limbajele specializate de p oliție de frontieră și de
misiuni internaționale, teza contribuie la extinderea domeniul ui de doctorat
„Ordine publică și siguranță națională”.
În plus, teza deschide noi drumuri pentru cercetări viitoare ale altor
subdomenii ale limbajelor specializate prin perfecționarea cunoștințelor de
specialitate, prin experiența de a intervieva sau de a chestiona subiecți cu
experiență în domeniul cercetării. Studiul prezent este original prin colaborarea
permanentă dintre cercetător și specialiștii domeniului cerc etat în vederea
constituirii unui corpus de termeni. Abordarea dovedește realism și obiectivitate
prin prezentarea datelor culese de la subiecți și prin interpretarea lor nepărtinitoare.
Originalitatea lucrării și contribuțiile inovative ale tezei pot fi a nalizate la
nivel instituțional, programatic, legislativ și financiar.
La nivel instituțional, teza este un câștig, deoarece un profesor de limbă
străină bine pregătit în domeniul de specialitate polițienesc este capabil să
transmită această experiență st udenților. Desigur că materialele elaborate în cadrul
acestui studiu vor fi făcute publice și accesibile studenților. Studiul poate avea un
impact național dacă proiectul de standardizare a testării de limbă engleză reușește
și este validat la acest nivel. În plus, în cadrul unui proiect de standardizare a
examenului de limbă străină, Academia de Poliție ar fi un for important de
validare, de unde survine și recunoașterea instituțională sporită. Prin extinderea
internațională și colaborarea cu alte instituț ii polițienești din străinătate, prin
cooperarea cu diverse universități din cadrul unui viitor consorțiu, studiul poate
avea un impact internațional.
La nivel programatic, studiul este interesant prin implementarea testării
standardizate în etape, ceea c e implică adoptarea standardelor la nivel
internațional, național, instituțional și la nivelul profesorilor și studenților. În plus,
prin implicarea în proiectul de realizare a testării internaționale standardizate în
domeniul limbilor străine, se pot desc hide noi programe de studiu, de învățare

226 continuă, cursuri la distanță, programe de formare de formatori care să pregătească
posibilii candidați la această testare.
La nivel legislativ, pentru implementare este necesar atât un cadru
organizatoric care să c orespundă specificului național, cât și o procedură de
implementare. În acest demers științific, standardizarea comunicării internaționale
polițienești dovedește nevoia de adaptare a comunicării din domeniul polițienesc la
cerințele internaționale. În plus , standardizarea limbajelor de specialitate în
contextul legislației comunitare reprezintă o tendință de strictă actualitate pe plan
național și internațional, determinată atât de dinamica organizării la nivel
european, cât și de nevoia de cooperare, care poate preveni creșterea fenomenului
infracțional cu grad sporit de pericol social.
La nivel european, standardizarea este susținută de legislația comunitară,
tradusă standardizat în limbile țărilor membre ale Uniunii Europene. În plus, alături
de legislați a care protejează limbile minoritare, ar fi necesară și legislație în
vederea protejării limbilor naționale, prin diverse programe de popularizare a
acestora în străinătate. Chiar dacă nu considerăm că un cadru juridic ar putea stopa
fluxul de împrumuturi nejustificate în limba română, totuși este de dorit ca educația
generațiilor viitoare să se desfășoare în spiritul toleranței în domeniul limbilor
străine, fie că acestea aparțin unor minorități naționale, fie că nu, fără a însemna
prin aceasta încurajarea discriminărilor pozitive, ci cultivarea limbii și a valorilor
naționale.
La nivel financiar, studiul prezent poate constitui o bază pentru atragerea
surselor de finanțare prin proiecte pentru implementarea standardizării testării în
domeniul limbii străi ne specializate domeniului polițienesc.
Studiul este original atât prin dovedirea validității ipotezei de cercetare, și
anume standardizarea comunicării internaționale polițienești, cât și a subipotezelor.
Studiul a dovedit că standardizarea este o conse cință a globalizării. Această
parte a studiului și -a propus să analizeze modul cum limba engleză influențează
limba română actuală la nivelul terminologiei specifice limbajului polițienesc.
Analiza termenilor împrumutați din limbi străine, în special din l imba engleză,
demonstrează impactul globalizării lingvistic ii asupra comunicării polițienești prin
standardizare ca efect principal.
Capitolul privind globalizarea lingvistică facilitează înțelegerea
fenomenului fără a cădea într -una dintre extreme: de a acuza globalizarea de
artificialitate sau formalism sau de a urmări doar aspectele sale pozitive. Această
atitudine echilibrată se datorează și faptului că globalizarea lingvistică este un
fenomen ireversibil, deoarece orice refuz al termenilor globali, al anglicismelor sau
al utilizării limbii globalizării într -un mediu internațional ar implica o izolare.
Anglicismele trebuie cunoscute și recunoscute în comunicare fără a exagera în
utilizarea acestora. De aceea este necesară utilizarea corectă a acelor ang licisme
care sunt utile, deoarece descriu realități noi, și nu a celor de lux, care se suprapun
termenului autohton și sunt redundante.
Cea de -a doua subipoteză a studiului este validată prin exemplificarea
standardizării schimbului de date care faciliteaz ă cooperarea internațională

227 polițienească. Atâta vreme cât au un canal comun, instrumente similare și mesaje
standardizate din punct de vedere formal, polițiștii pot comunica eficient la nivel
internațional în vederea stopării criminalității transfrontali ere. Neconcordanțele
terminologice pot duce la confuzii semantice care distorsionează transmiterea
informațiilor. Astfel, numai o interpretare corectă a noțiunilor, definirea completă a
conceptelor, clarificarea diferențelor dintre limbajul general și cel specializat de
poliție oferă precizie comunicării. Standardizarea limbajului polițienesc utilizat în
misiunile internaționale răspunde nevoii de adaptare a comunicării la cerințele din
mediul internațional. În plus, standardizarea limbajelor de specialita te răspunde
nevoii actuale de cooperare, care poate preveni creșterea fenomenului infracțional
la nivel internațional.
Următoarele subipoteze sunt validate prin argumente ce dovedesc existența
limbajului specializat de poliție de frontieră și de misiuni in ternaționale. După
validarea acestor subipoteze prin existența termenilor monoreferențiali specializați,
specifici domeniului poliției de frontieră și misiunilor internaționale, studiul a
demonstrat că acesta este armonizat, standardizat, coerent și accesi bil
profesioniștilor din domeniu. Aspectele originale ale studiului interdisciplinar
constau în corelarea instrumentelor de lucru legislative și terminologice, în
compararea corpusului de termeni specifici domeniului poliției de frontieră,
obținuți din sur se și prin metode diferite, utilizarea analizei cantitative a datelor,
urmată de o analiză calitativă.
Această standardizare terminologică se reflectă în legislația comunitară
armonizată la nivel conceptual și formal. În plus, nevoia standardizării comuni cării
este și concluzia analizei interviurilor administrate diferiților polițiști români și
străini care au experiența misiunilor internaționale. În acest sens, cercetarea
răspunde și nevoilor operative internaționale, prin studiul comparativ al mostrelor
de comunicare în limbile engleză și franceză din diferite misiuni, obținute din surse
și prin metode diferite, al documentelor de învățământ referitoare la pregătirea în
domeniul limbilor străine specializate specifice misiunilor internaționale.
Studiul este validat prin confruntarea cu teoria existentă a limbajelor de
specialitate și cu limbajul real înregistrat prin rezultatele culegerii datelor și
clasificarea termenilor într -un corp comun ce poate genera alcătuirea unei baze de
date, de unde și verosi militatea concluziilor. Datele colectate redau fidel
comunicarea scrisă prin intermediul chestionarului și comunicarea orală prin
intermediul interviului.
Terminologia servește drept mediu de expresie. Un studiu terminologic al
unui domeniu specializat or ganizează termenii pe criterii sistematice conform
ierarhiei conceptelor și a codului lingvistic, ajutând astfel la procesul de achiziție a
limbii. Prin achiziția unor deprinderi și metode de lucru, cum ar fi fișele de lucru
personale, corpusul de lucru co mparabil, notarea contextului în care un termen sau
o sintagmă necunoscută a apărut, ofițerul de poliție poate să învețe mai bine
limbajul specializat util în activitățile cotidiene. Structurarea termenilor glosarului
sub forma arborelui conceptual ajută l a delimitarea domeniului și la înțelegerea

228 raporturilor dintre termeni. În plus, explicitarea terminologică poate facilita accesul
la materiale care nu au fost traduse.
Terminologia a apărut ca răspuns la nevoile de comunicare, deoarece
facilitează comunic area dintre specialiști i lingvi ști și profesioniștii dintr -un anumit
domeniu, venind atât în sprijinul traducătorilor, cât și în cel al organizațiilor care se
ocupă de standardizare . Terminologia este percepută într -o manieră pragmati că, ca
mediu de expresie, găsindu -și utilitatea și în traduceri, în crearea de bănci de date,
sau în activitatea autorităților internaționale de standardizare. Echivalenții
terminologici în limbi variate se folosesc drept puncte de referință pentru
traducă tori. Stabilirea echivalențelor terminologice reprezintă o abordare cu atât
mai dificilă, cu cât sistemele legislative sunt diferite. În lucrarea sa, ,,Aspecte ale
influenței engleze în româna actuală”, Adriana Stoichițoiu -Ichim334 observă că
traducerea se p oate face „în litera legii, fidelă textului din limba sursă sau în
spiritul legii, adică în funcție de destinatar și de contextul social -cultural în care va
fi receptată”. În această ordine de idei, traducătorul are un adevărat sprijin în
glosarul realizat minuțios de terminolog. T erminologia este astfel utilă comunicării
directe, glosarul fiind un instrument al comunicării.
Un astfel de demers multidisciplinar poate reprezenta un punct de referință
în munca de cercetare care implică publicarea articolelor de specialitate în
străinătate, deci o bogată și asiduă muncă de traducere, care trebuie să respecte
limbajul standardizat al domeniului specializat. Adesea însă, traducătorul nu este
un jurilingvist care să cunoască și legislația din domeniu, de unde și p roblemele
legate de echivalarea terminologică. Prin urmare, utilizarea băncilor de date
recunoscute, a glosarelor de terminologie specializată și a unui corpus de texte din
domeniul respectiv reprezintă priorități pentru lingvistul care face o traducere în
domeniul polițienesc. Aceste instrumente de lucru sunt de asemenea utile
polițistului care cunoaște foarte bine terminologia specifică legislației românești,
însă, nefiind lingvist, trebuie să caute termenul echivalent într -o sursă autorizată:
dicționar, manual în limba străină sau articol de specialitate. Astfel, explicitarea
terminologică poate face accesibile materialele care nu au fost traduse, prin
implementarea unor metode de lucru care să constituie instrumente utile atât în
traduceri, cât și în tra nslații, prin realizarea unor fișe de lucru personale și a unui
corpus de lucru comparabil.
În plus, un studiu terminologic al unui domeniu specializat organizează
termenii pe criterii sistematice, conform ierarhiei conceptelor și raporturilor care
există în cadrul sistemului noțional și al codificării lingvistice, delimitând
domeniul de unul conex.
Premisa standardizării terminologice în domeniul terminologiei
comunicării polițienești în misiunile internaționale este susținută printr -un rezultat
concret: u n glosar de termeni în română, engleză și franceză, util în munca de
poliție atât în activitatea operativă, cât și în cadrul pregătirii.

334 Adriana, STOICHIȚOIU -ICHIM, Aspecte ale influenței engleze în româna actuală, Editura Universității, 2006,
București

229 Acest glosar cu termeni răspunde unei nevoi de armonizare la nivelul
limbajului polițienesc pentru misiuni internațion ale, fiind util atât în pregătirea
individuală, cât și în cazul unor cursuri ghidate de formatori. Consider că un astfel
de demers este util profesorilor care predau limbă străină, deoarece poate oferi noi
metode de abordare a lexicului specializat.
Glosa rul anexat acestui studiu (anexa 17) este util în cadrul misiunilor,
deoarece facilitează schimbul de informații, iar prin utilizarea limbajului
standardizat se reduce posibilitatea deformării sensului mesajului. În plus, existența
unor astfel de instrumen te poate elimina unii intermediari care efectuează
traducerea sau interpretarea. Dacă prezența lor este totuși necesară, glosarul de
termeni ar constitui un ghid util și pentru aceștia. Neconcordanțele terminologice
pot duce la confuzii semantice care dist orsionează transmiterea informațiilor.
Astfel, printr -o interpretare corectă a noțiunilor, prin definirea completă a
conceptelor, prin clarificarea diferențelor dintre limbajul general și cel specializat
de poliție, utilizat în misiuni, se oferă precizie c omunicării. Glosarul cuprinde
termeni organizați alfabetic, dar și pe câmpuri conceptuale în funcție de misiunea
vizată. În plus glosarul începe cu limbajul general de misiune în limba engleză și
franceză, continuând cu limbajul mai specializat, în funcție de misiune. Respectând
criteriul economiei și al utilității, glosarul prezintă termenii în limba misiunii. De
exemplu, în cazul misiunilor FRONTEX, termenii sunt prezentați doar în engleză,
adică în limba misiunii. Acest glosar răspunde nevoii de armoniza re a limbajului
polițienesc utilizat în misiunile internaționale, prin urmare el este util atât în
pregătirea individuală, cât și în cadrul unor cursuri de formare. Considerăm acest
glosar valoros, deoarece el reprezintă colaborarea dintre cercetător și sp ecialiștii
din domeniul misiunilor internaționale care au contribuit la constituirea unui
corpus de termeni.
Dacă informațiile referitoare la contextul specific misiunii sunt clare, se
asigură alegerea potrivită a tipului de misiune. Cunoașterea trăsătur ilor specifice
acestui limbaj asigură o comunicare precisă și eficientă. În plus, pregătirea
uniformizată eficientizează comunicarea ofițerilor de poliție prin expunerea la un
context cât mai apropiat de realitate și anume o comunicare internațională axată pe
funcțiile limbajului.
Toate etapele studiului, începând cu documentarea riguroasă în vederea
analizei domeniului, identificarea conceptelor specifice în română, engleză și
franceză, înregistrarea termenilor cheie și a contextului în care au apărut,
verificarea apartenenței acestor termeni la domeniul cercetat, analiza aprofundată a
termenilor și a structurii acestora luând în considerare principiile asocierii și
ierarhiei, consultarea cu autoritățile cu expertiză în domeniu servesc scopului
pragmatic a l terminologiei: standardizarea comunicării.
Studiul demonstrează că limbajul specializat specific misiunilor
internaționale reprezintă un sistem coerent care, deși prezintă și trăsături ale
structurii generale a domeniului polițienesc, are și particularit ăți. Astfel, deși
polițistul cunoaște bine limbajul polițienesc în limbă străină, mai pot exista unele
probleme de comunicare în misiuni, din cauza lipsei de uniformizare a domeniului.

230 În acest sens, considerăm că recunoașterea statutului de limbaj special izat și
cunoașterea trăsăturilor specifice ale acestuia ar facilita comunicarea polițienească
internațională. Această subipoteză a fost validată prin existența termenilor
monoreferențiali, specializați domeniului, cum ar fi peace -keeping operation și
conti ngent , care demonstrează că limbajul specific misiunilor internaționale este
standardizat, coerent și accesibil profesioniștilor din domeniu.
Studiul este original prin metodele variate de colectare a datelor: anchetă
prin chestionar și interviu, studiu d e caz, focus -grup și observarea documentelor.
De asemenea, spectrul de peste o sută de subiecți chestionați și intervievați
validează rezultatele. În plus, subiecții au expertiză în domeniul analizat, aceștia
fiind lucrători în domeniul specializat al poli ției de frontieră, ofițeri plecați în
misiuni internaționale sau profesori care predau limba străină specializată
domeniului polițienesc.
Activitatea de interpretare a datelor implică responsabilitate și consecvență,
deoarece demersul prezent vizează o te oretizare a rezultatelor cu un grad mare de
generalitate. În ciuda faptului că cercetarea urmează pașii unei cercetări cantitative,
plecând de la ipoteze și urmând un proces de operaționalizare și de colectare a
datelor, care au fost ulterior interpretate, ea se încadrează și în criteriile tradiției
calitative prin viziunea amplă, prin semnificațiile culturale, prin construirea
realității sociale, prin limbajul de specialitate și prin analiza tematică, centrată pe
procese interactive. Pentru această abordar e mixtă optează și lingvista Angela
Bidu -Vrănceanu. Astfel, comunicarea specializată utilizează termeni caracterizați
de factori de tip lingvistic : semantici, lexicali și textuali, dar și de tip pragmatic,
determinați de situația de comunicare: emițător și receptor.335
O altă contribuție inovativă a tezei este studiul comparativ al documentelor
de învățământ dintr -un domeniu specializat, obținute prin surse și prin metode
diferite, care a implicat mai multe etape: elaborarea unui chestionar, administrarea
acestuia profesorilor din mai multe instituții polițienești de pregătire și analiza
rezultatelor.
Rezultatele cercetării pot servi schimbărilor ce vizează pregătirea în
domeniul limbilor străine atât pentru participarea la misiuni internaționale, cât și
pentru o cunoaștere mai bună a mediului internațional, a activităților de cooperare
internațională, a activităților de poliție de frontieră, a trăsăturilor specifice
comunicării în cadrul acestor contexte.
Stabilirea unor competențe de limbă specifice limbaj ului polițienesc ar
putea fi utile și în pregătirea individuală, dar și în cazul unor cursuri ghidate de
formatori. Considerăm că un astfel de demers este util profesorilor care predau
limbă străină specializată, deoarece poate oferi noi metode de abordare a lexicului
specializat. În acest sens, considerăm că anumite cursuri de formare a formatorilor
în domeniul comunicării internaționale polițienești ar fi de un mare interes nu
numai pe tema standardizării terminologice, dar și pe tema armonizării celor ma i
bune practici în domeniul didactic. Realizarea unor întâlniri de lucru cu alți
profesori de limbă străină din State Membre în vederea elaborării unui Cadru

335 Angela, BIDU VRÂNCEANU, Lexic științific indisciplinar , Editura Universității din București, 2001, p . 20.

231 comun de referință pentru învățarea, predarea și evaluarea limbii străine
specializate ar fi valid at prin expertiza complexă a acestora.
Pregătirea standardizată are scopul de a -l racorda pe ofițerul român la
realitățile evoluțiilor instituționale internaționale. Studiul se dorește a fi un
instrument de lucru în cadrul pregătirii polițienești standard izate, care implică un
curriculum, o programă analitică și strategii comune în cadrul instituțiilor de
învățământ polițienesc. Bineînțeles că există neajunsul dotării diferențiate și al
mediului diversificat , specific fiecarei instituții de învățământ, îns ă credem că
astfel de instrumente comune pot servi la realizarea unei uniformizări propice
cooperării ulterioare în activitatea operativă.
O pregătire standardizată la nivel european ar conduce și la un sistem de
evaluare unic și la echivalarea competențe lor, astfel încât să se poată oferi un
certificat de cunoaștere a limbii străine la un anumit nivel, recunoscut în plan
internațional. O astfel de uniformizare ar implica stabilirea unor standarde și a unor
cuantificatori universali. Aceștia ar asigura un nivel de limbă similar pentru
candidații care participă la misiuni internaționale.
Din punctul nostru de vedere, cercetarea este validată prin impactul avut
atât în activitatea de pregătire în instituțiile de învățământ polițienesc, cât și prin
metodele de eficientizare a comunicării, odată ce ofițerul a fost detașat într -o
misiune.
În plus, cercetarea poate fi validată și prin efectul produs de schimbarea
abordării: de la pregătirea lingvistică, la pregătirea operațională. Pregătirea
uniformizată la nive l european eficientizează comunicarea internațională a
ofițerilor de poliție, prin expunerea la un mediu internațional și la un context cât
mai apropiat de realitate, astfel obligându -i la o comunicare internațională axată pe
funcțiile limbajului.
Seria d e propuneri argumentate contribuie la eficientizarea comunicării
internaționale specializate prin programe de studiu adaptate necesităților din
misiunile internaționale.
În concluzie, beneficiarul rezultatelor studiului prezent este cetățeanul, fie
el pol ițist sau student care se pregătește pentru munca de polițist, ofițerul de poliție
care vrea să participe la misiuni internaționale și se pregătește în acest sens în
domeniul limbilor străine, profesorul care predă într -o unitate de profil, metodistul
și specialistul în științele pedagogice care trebuie să abordeze noi metode
compatibile demersului standardizat de învățare, de predare și de evaluare,
lingvistul interesat de evoluția limbii și, nu în ultimul rând, terminologul care,
împreună cu terminograful , are competența necesară de a face propuneri de
validare și de normalizare de termeni specializați autorităților internaționale de
standardizare, specialistul în științele comunicării, traducătorul și cercetătorul în
domeniu care publică articole de speci alitate.
Studiul prezent se dorește a fi un instrument util în domeniul polițienesc,
propunând niște soluții de optimizare a comunicării internaționale polițienești prin
standardizare , utilă pregătirii temeinice în domeniul limbilor străine, dar și

232 cooperării transfrontaliere, comunicării specifice misiunilor internaționale și
poliției de frontieră.
În timp, cercetarea științifică va fi validată prin implementarea propunerilor
făcute, ce își vor dovedi utilitatea în eficientizarea c omunicării specializate.

233
CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Acest studiu demonstrează necesitatea standardizării comunicării
internaționale polițienești plecând de la cauzele acestui fenomen, care pot fi
descoperite în fenomenul globalizării, continuând cu necesit atea standardizării
comunicării în vederea stabilirii unor relații de cooperare între forțele de poliție la
nivel internațional. Ulterior, cercetarea a oferit exemple clare de comunicare
standardizată în două subdomenii specializate: poliție de frontieră și misiuni
internaționale.
Demersul de standardiz are a comunicării polițienești implică o strategie.
Aceasta trebuie să includă obiectivele generale, pe termen lung, planuri și măsuri
pentru realizarea lor. Obiectivul principal al acestei strategii este i mplementarea
unui test standardizat de limbă străină specializată.
Acest test se poate realiza prin existența unor standarde de evaluare și prin
certificarea competențelor de limbă străină specializată. Evaluarea standardizată
implică un Cadru comun de ref erință care să introducă descriptori obiectivi care să
măsoare nivelul de limbă străină aferent competențelor de citire, ascultare, scriere
și vorbire. Acest demers necesită o colaborare la nivelul organizațiilor
internaționale, care ar putea să finanțeze proiectul, facilitând și colaborarea
ministerială și instituțională și permițând astfel implementarea. În plus, un astfel de
proiect implică crearea de consorții între instituțiile de profil care să faciliteze
colaborarea la nivelul specialiștilor în testa re. Aceștia vor elabora testele
standardizate pe care, ulterior, le vor administra în fiecare centru național de
testare. Desigur că trebuie să existe o colaborare și la nivelul profesorilor de limbă
străină specializată care să pregătească studenții pentr u susținerea acestui test.
Considerăm, de asemenea, că proiectul de standardizare a testării în domeniul
polițienesc la nivel instituțional corespunde necesităților identificate î n cadrul
Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza ”, acela de a avea un exame n de
prelicență uniformizat.
Standardizarea testului de limbă străină specializată corespunde și
necesităților identificate pe plan internațional. Rapoartele comune ale Consiliului și
Comisiei privind punerea în aplicare a Programului de lucru „Educație ș i formare
2010”, adoptate în 2004 și 2006, au subliniat nevoia de a dezvolta un Cadru
european al calificărilor. În plus, prin Decizia nr. 2241/2004/CE a Parlamentului
European și a Consiliului European din 15 decembrie 2004 și prin Recomandarea
2006/962/C E a Parlamentului European și a Consiliului European din 18
decembrie 2006 se stabilește instituirea unui cadru comunitar unic pentru
transparența calificărilor și competențelor (Europass) și a competențelor cheie
pentru învățarea continuă. Dezvoltarea și recunoașterea cunoștințelor, abilităților și
competențelor cetățenilor este promovată și prin CEC, un cadru european de
referință care stabilește corespondențe dintre sistemele naționale de calificări și

234 care are rolul unui instrument de echivalare ce face calificările mai transparente și
mai ușor de înțeles în țări și în sisteme diferite din Europa. Cadrul are două
obiective principale: promovarea mobilității cetățenilor și facilitarea învățării de -a
lungul vieții. O astfel de clasificare și echivalare a n ivelului studiilor contribuie la
îndeplinirea cerințelor privind cererea și oferta pe piața europeană a muncii. În
plus, orice calificare trebuie să fie corelată standardelor ocupaționale. Prin tratatul
de la Bologna se stabilește o standardizare a nivelur ilor de învățământ și a duratei
cursurilor de licență, masterat și doctorat.
În domeniul limbilor străine au mai existat încercări de standardizare la
nivel european prin elaborarea unor standarde educaționale ce se regăsesc în
Portofoliul pentru limbi str ăine și în Cadrul comun de referință, CEF, care
promovează niște descriptori utili stabilirii nivelului de limbă străină generală. În
acest scop, au fost concepute Nivelurile comune de referință și Schema descriptivă.
Ambele oferă o grilă conceptuală pe c are utilizatorii o pot folosi la descrierea
sistemului lor. Descriptorii unei scale comune de referință trebuie să fie în același
timp pertinenți în raport cu contextul, ușor de echivalat cu fiecare din contextele
situaționale și adecva ți funcției pentru care sunt folosiți.
Un alt nivel de realizare a standardizării este pregătirea care implică
existența unor criterii standard de recrutare și de evaluare, răspunzând nevoii de
armonizare a învățământului polițienesc internațional, în ciu da dificultăților de
elaborare. Standardizarea este îngreunată de cadrul instituțional și legislativ diferit.
O altă măsură care ar înlesni standardizarea este transferabilitatea creditelor care ar
încuraja mobilitatea cursanților la nivel internațional. Crearea unor certificate de
limbă standardizate internațional ar facilita mobilitatea și colaborarea în echipe
internaționale. Un avantaj al unui cadru de referință ar fi ușurința cu care s -ar face
autoevaluarea, astfel încât cursanții să își poată compara performanțele în domenii
specializate, verificând dacă se înscriu în standardul care corespunde nivelului lor
de învățare. Competențele sunt descrise în așa fel încât candidatul la autoevaluare
să poată verifica lista de control cu competențele avute. Din punct de vedere
didactic, utilitatea unui cadru de referință ar consta și în realizarea materialelor
didactice conform nivelului de studiu, în formularea criteriilor de realizare a
obiectivelor de învățare, în descrierea nivelurilor de competență pentru te stele și
examenele existente, ceea ce ar permite compararea sistemelor diferite de
calificări.
Studiul comunicării din documentele comunitare ce vizează poliția de
frontieră și al comunicării utilizate în misiunile internaționale a dovedit existența
unui mediu care prezintă un grad ridicat de standardizare, aspect motivat de nevoia
de concizie, de precizie și de adecvare la context. În urma analizei acestor
subdomenii am putut emite sugestii de standardizare utile. Propunem realizarea
unui ghid de comunica re specific fiecărei misiuni, care să constituie un instrument
util celui care va participa la respectiva misiune. Acest demers trebuie să implice
specialiștii în domeniu care să descrie cât mai multe situații de comunicare cu care
s-au confruntat.

235 Studiu l documentelor și al termenilor specializați, selectați în urma
administrării chestionarului și interviului, își poate găsi aplicativitatea prin
publicarea glosarului de termeni standardizați, care să servească polițiștilor din
Statele Membre atât în etap a de pregătire, cât și în cea de comunicare eficientă în
cadrul misiunilor internaționale sau în activitățile zilnice, care implică colaborarea
dintre polițiștii europeni. În plus, alcătuirea unei bănci terminologice cu termenii
apăruți în legislația comun itară de ultimă oră poate transforma demersul
terminologic într -un proces permanent, util prin implicarea directă a participanților.
În urma acestor concluzii s -au cristalizat mai multe propuneri care vizează
îmbunătățirea comunicării polițienești prin sta ndardizare, cu impact direct asupra
pregătirii și cooperării polițienești în diverse contexte operative.
În acest sens, propunem un proiect care să implice elaborarea unui test
standardizat care să stabilească nivelul de limbă străină specializată în domen iul
polițienesc.
Un proiect de standardizare a comunicării răspunde planului de măsuri
realizat în Concepția de dezvoltare a sistemului de formare profesională inițială și
continuă a personalului Ministerului Afacerilor Interne336, document ce propune
standardizarea activității de proiectare didactică prin extinderea implementării
sistemului de pregătire centrat pe competențe, întâi la formarea inițială și ulterior la
cea continuă.
În acest context, o altă propunere de standardizare pe care o emitem este
stabilirea unor mecanisme de lucru standardizate în ceea ce privește domeniul
pregătirii polițienești pentru a asigura ofițeri capabili să facă față provocărilor
globale. Standardizarea programelor analitice implică cumularea mai multor
factori: profesorii din instituțiile de pregătire trebuie să lucreze în echipă, să
realizeze la nivel național analiza necesităților, ulterior să găsească numitorul
comun, adică abilitățile necesare unui polițist care urmează să lucreze într -un
mediu internațional. Pe baza c ompetențelor se elaborează programa analitică și se
stabilesc metodele și mijloacele didactice care vor rămâne la latitudinea
profesorului.
O altă propunere de eficientizare a comunicării polițienești este
diseminarea mai eficace a experiențelor dobândite în acțiuni de cooperare
internațională, asimilarea în procesul de formare a bunelor practici europene și
utilizarea rațională în unități a personalului pregătit în diferite contexte
multinaționale.
Propunem de asemenea introducerea unui modul de pregătir e în domeniul
misiunilor internaționale în cadrul competențelor cheie, care să asigure pregătirea
comună a unui ofițer de poliție, potențial candidat la participarea în misiuni
internaționale. Considerăm utilă pregătirea pentru misiuni internaționale încă din
timpul pregătirii inițiale în cadrul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”,
prin implementarea unor teme cu acest subiect în programa analitică.

336 Concepția de dezvoltare a sistemului de formare profesională inițială și contin uă a personalului Ministerului
Internelor și Reformei Administrative 2008 -2012 ; http://www.mai.gov.ro/Documente/Cariera/CONCEPTIA
%20.pdf

236 O altă propunere care ar eficientiza pregătirea polițienească în domeniul
limbilor străine ar fi real izarea, pe niveluri, în cadrul inspectoratelor generale, a
portofoliilor cu toți cunoscătorii de limbi străine. Autoritățile responsabile cu
implementarea acestor măsuri sunt: DGMRU, inspectoratele generale și unitățile
de învățământ. În plus, se poate dez volta metoda de formare continuă în cascadă,
e-learning, și se pot utiliza modalitățile de evaluare la distanță, în sistemul de
„clasă virtuală.” Astfel, standardizarea unor activități de pregătire implică
diminuarea costurilor, a consumului de resurse pri n repetabilitate, desfășurarea
corelată a programelor și utilizarea acelorași mijloace de învățământ, personal
didactic, spații și materiale.
În vederea studiilor mai aprofundate în domeniul documentelor de
învățământ standardizate, considerăm oportună so licitarea de fonduri europene
pentru dezvoltarea pregătirii vocaționale.
Schimbările geopolitice ale ultimelor decenii au condus la apariția unor
domenii interdisciplinare, cu un vocabular specific, influențat de factori
extralingvistici și de utilizarea limbii engleze în calitate de lingua franca. În acest
sens, soluția găsită în domeniul pregătirii este Content and language integrated
learning (CLIL), adică învățarea integrată a limbilor străine și a conținutului, care
răspunde nevoii identificate de înv ățare a materiilor de specialitate în limbă străină.
Un exemplu de CLIL folosit în domeniul polițienesc este masteratul european în
domeniul poliției de frontieră. Formatorii din cadrul acestui masterat vor preda
materiile de specialitate în limba engleză cursanților care sunt factori de decizie în
mai multe State Membre. În acest context, considerăm utile cursurile de formare a
formatorilor în domeniul metodicii predării într -o limbă străină, al standardizării
comunicării, al standardizării terminologice, dar și pe tema armonizării celor mai
bune practici în domeniul didactic.
Comunicarea standardizată conduce la o mai bună cooperare internațională.
Prin urmare, propunem un experiment. Experimentul constă într -un curs
internațional la care să participe ofi țeri de poliție din mai multe state membre ale
UE, având o tematică comună, care să respecte programele din academiile de
poliție ale statelor respective. Cursul va implica profesori formatori de limbă
străină din cadrul mai multor academii de poliție, car e-și vor standardiza atât
materialele utilizate în predare, cât și metodele didactice cele mai eficiente în
atingerea obiectivelor. În plus, cursul va aborda limbajul specific misiunilor
internaționale și limbajul funcțional necesar comunicării internațion ale. Un astfel
de curs poate fi încadrat în metoda experimentală și dovedește o relație de
cauzalitate337. Astfel, dacă se comunică standardizat la nivel internațional, atunci
cooperarea internațională este mai eficientă. Se va analiza situația de cooperare
între membrii grupului la momentul inițial și la momentul final al cursului, dar și
pe parcursul lui. Acest curs ar simula situația de comunicare din cadrul misiunilor

337 Septimiu, CHELCEA, Metodologia elaborării unei luc rări științifice, Comunicare.ro, București, 2003 , p. 187.
Septimiu Chelcea definește experimentul prin analiza efectelor unor variabile independente asupra variabilelor
dependente într -o situație controlată, cu scopul verificării ipotezelor cauzale.

237 internaționale, reafirmând ipoteza de plecare a acestui experiment: standardizarea
comun icării internaționale conduce la eficientizarea cooperării polițienești.
Într-o lume dinamică, comunicarea trebuie să se adapteze noilor evoluții
tehnologice pentru a răspunde eficient la nevoile de cooperare polițienească.
Tendința de viitor în ceea ce pr ivește cooperarea internațională este realizarea unui
sistem integrat de cooperare, capabil să faciliteze schimbul de informații,
realizarea interoperabilității informaționale printr -un nod de comunicare care să
dispună de baze de date cu informații furniz ate Statelor Membre de Interpol,
Europol, SIS, Sistemul de Informații al Vămilor și Eurodac. În plus, prin realizarea
modelului de informații european s -a găsit instrumentul care permite tuturor
Statelor Membre și instituțiilor Uniunii Europene studierea m etodologiei
standardizate în ceea ce privește combaterea criminalității organizate în Uniunea
Europeană, buna colectare, schimbul și analiza informațiilor. Acest model
european standardizat unifică eforturile de cooperare, însă acestea trebuie să fie
compl etate de o pregătire pe măsură în domeniul limbilor străine. În acest sens,
propunem Ministerului Afacerilor Interne și implicit beneficiarului, IGPF, testarea
posibilităților de achiziționare a programului LinguaNet, realizat de Prolingua, un
sistem integ rat care facilitează schimbul de informații și dispune de o traducere
automată a conținutului.
Studiul întreprins dovedește necesitatea unor mecanisme de lucru
standardizate în ceea ce privește domeniul comunicării polițienești pentru a asigura
o Uniune ca pabil ă să facă față provocărilor globale și să răspundă așteptărilor
cetățenilor europeni, respectând v alorile fundamentale ale Uniunii Europene, în
spiritul pluralismului, nediscriminării, toleranței, solidarității și diversității
lingvistice.

238 ANEXE
Anexa 1
Glosar de termeni împrumuta ți
Termen, Etimologie , Defini ție standard, Sursa defini ției, context, locu țiuni și expresii,
domeniu de utilizare -polițienesc , statutul termenului
Acquis – s. n. ( din fr. acquis .)
Definiție standard : ansamblu de m ăsuri convenite între Uniunea Europeană și fiecare
țară candidată la aderare, care are ca scop stabilirea unei consultan țe speciale pentru ca acestea să
adopte, cu costuri minime, corpusul de reguli și legi după care se administrează Uniunea
Europeană.
Sursă: Dicționarul explicativ al limbii române (edi ția a II -a revăzută și adăugită) ,
Autor: Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” , Editura Univers
Enciclopedic Gold , 2009 .
Context , locu țiuni, expresii : Aquis comunitar Acquis -ul comunitar reprezintă ansamblul
de drepturi și obligații comune ce unesc state UE. El este într -o permanentă evoluție și cuprinde
totalitatea normelor juridice care reglementează activitatea instituțiilor Uniunii Europene,
acțiunile și politicile c omunitare.
Sursă http://www.europainfo.ro
Background, backgrounduri s. n.– (engl.)
Context : „Am un background (vorbind în spaniolă, dl. C., care este mexican, a folosit
acest cuvânt englez însemnând fundal, forma ție) cultural în domeniul dreptului politicii, dar nu
sunt demograf.” Cont. 14 VI 74 p. 2. ◊ „Coordonatele culturale franceze, române sau evreie ști
sunt topite în backgroundul meu cultural.” ◊ „22” 35/95 p. 8. ◊ „În 1952 ob ține un Bachelor
Degree la Univer sitatea din Florida, specializarea istorie, engleză, sociologie […] Dar nu se
mulțumește cu acest background ci decide să continue studiile la Emory University, ob ținând de
data aceasta un Bachelor of Dignity, echivalent cu un Master degree.” R.lit. 38/9 5 p. 14 [pron.
bécgraund ] (din engl. background; C. Lupu în CL 1/83 p. 49, T. Slama -Cazacu în R.lit. 1622 XII
93 p. 12; DPN 1963; DEX -S)
Sursă: http://dexonline.ro/surse
Backup, backupuri – s.n. (engl.)
Definiție standard : copie a datelor folosită pentru refacerea datelor în cazul pierderii,
rătăcirii, coruperii sau ștergerii acestora.
Sursă:http://www.dexx.ro/index.php?a=term&d=Dictionar+de+termeni+internationali&
t=BACKUP
Board , board uri, s.n. (engl.).
Definiție standard: conducere, comitet, comisie.
Sursă: Dicționarul explicativ al limbii române (edi ția a II -a revăzută și adăugită) Autor:
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” , Editura Univers Enciclopedic Gold ,
2009 .
Boom, boomuri , s. n. (engl.)
Definiție . standard: Denumire dată perioadei de avânt economic, caracterizată prin
creșterea produc ției, a profiturilor, scăderea șomajului etc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (edi ția a II -a revăzută și adăugită)
Brain drain , s. n. (e ngl.)
Def. standard: Emigrare în masă a savan ților europeni în SUA și Canada, fenomen de
atragere a speciali știlor din țările în curs de dezvol tare în cele industrializate. Export de
inteligen ță.
Sursă: Dicționarul explicativ al limbii române (edi ția a II-a revăzută și adăugită) ,
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” , Editura Univers Enciclopedic, 2009 .

239 Briefing, briefinguri , s. n. (engl.)
Def. standard : Scurtă întrunire în care se dau informa ții sau instruc țiuni, se prezintă un
raport etc.
Sursă: Dicționarul explicativ al limbii române (edi ția a II -a revăzută și adăugită),
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” , Editura Univers Enciclopedic, 2009 .
Card, c arduri , s. n. (engl.)
Def. standard: instrument de plată p e suport magnetic, emis de o bancă sau alte instituții
financiare autorizate, prin care deținătorul poate efectua diferite tranzacții.
Context: „Căr țile de credit VISA ( card) vor fi introduse în România în cursul acestei
săptămâni.” Ev.z. 12 I 95 p. 4; v. și carte de credit (1993)
Sursă: Dicționarul explicativ al limbii române (edi ția a II -a revăzută și adăugită),
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” , Editura Univers Enciclopedic, 2009 .
Smart card
Def. standard : cartelă, card intelig ent, cartelă din plastic care încorporează un
microprocesor
Sursă: Elena, EPURE, Dic ționar de cuvinte împrumutate din limba engleză
Cash ( engl)
Def standard: Numerar.
Context: Banca nu are cash – Dicționarul explicativ al limbii române (edi ția a II -a
revăzută și adăugită), Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” , Editură:
Editura Univers Enciclopedic, 2009
Sursă: Dicționarul explicativ al limbii române (edi ția a II -a revăzută și adăugită),
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Io rgu Iordan” , Editura Univers Enciclopedic, 2009 .
Cash flow (engl)
Def. standard: flux de numerar, circuit financiar
Sursă: Elena, EPURE, Dic ționar de cuvinte împrumutate din limba engleză, All
Educational, Bucure ști, 2004
Chairman , s. m. (engl)
Def. stand ard: președinte (al unei ședințe).
Context: Moderator ◊ „La următoarea discu ție despre «Presă; politică» chairman a
fost I.R.” ◊ „22” 511 VI 92 p. 8. ◊ „Ați fost chairman la simpozionul interna țional de la
Costine ști unde s -a vorbit de presă ca a patra pu tere în stat.” Expres 915 VI 92 p. 5
Florica Dimitrescu Dic ționar de cuvinte recente edi ția a II -a, Editura Logos , 1997 .
Sursă: Florin MARCU, Marele dic ționar de neologisme, Editură: Editura Saeculum ,
2000 .
Chip s. n. (engl.)
Def. standard: pastilă cu ci rcuit integrat în procesul de miniaturizare a ordinatoarelor.
Context: „La N.A.T.O. – alertă în problema cipurilor atomice.” R.l. 17 IX 84 p. 6; v. și
circuit integrat BD
Sursă context : Florica Dimitrescu , Dicționar de cuvinte recente edi ția a II -a, Editu ra
Logos , 1997
Sursă: Marele dic ționar de neologisme Florin Marcu: Editura Sa eculum: 2000
Ciberspa țiu (engl.) cyberspá țiu spa țiu cibernetic, spa țiu virtual
Sursă: DOOM 2005, Elena, EPURE, Dic ționar de cuvinte împrumutate din limba
engleză, All Educational, Bucure ști, 2004 .
Clearing s.n. (engl.) Sistem de decontare (între state) prin intermediul băncilor, prin
compensarea reciprocă a crean țelor și datoriilor, în scopul echilibrării schimburilor comerciale.
Context: „La Bucure ști s-a propus înfiin țarea casei de clearing central europeană.”
Timi șoara 43/95 p. 7 [(scris și) pron. clíring ] (din engl., fr. clearing )
Sursă: Dicționarul explicativ al limbii române (edi ția a II -a revăzută și adăugită) , Autor:
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” , Editura Univers Enciclopedic Gold ,
2009 .

240 Compute r s. n. (engl.)
Def. standard: Calculator electronic; ordinator.
Sursă DEX 2009
Cont s. n. (fr. compte, it. conto. Cf. germ. Konto. ) Instrument fundamental de stocare a
datelor contabile, care exprimă va loric, în ordine cronologică și sistematică, existen ța și mișcările
unui anumit mijloc economic pe o perioadă de timp determinată.
Sursă: DEX 2009
Copy -right – s. n. Drept garantat prin lege, rezervat numai autorului (precum și
moștenitorilor acestuia) sau editorului de a reproduce și de a vinde operele literare, artistice și
științifice; drept de autor .
Sursă: DEX 2009
Credit, credite , s. n. (fr. crédit. ) Relație (economică) bănească ce se stabile ște între o
persoană fizică sau juridică (creditor), care ac ordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri
sau servicii pe datorie, și o altă persoană fizică sau juridică (debitor), care prime ște împrumutul
sau cumpără pe datorie; împrumut acordat (cu titlu rambursabil și condi ționat de obicei de plata
unei dobânz i); crean ța creditorului; obliga ția (bănească), datoria celui creditat; valoarea, suma de
bani pe care creditorul o cedează cu titlu rambursabil debitorului său
Sursă: DEX 2009
Curriculum s. n. (lat.) Programă școlară pentru o anumită disciplină
Sursă: Elena, EPURE, Dic ționar de cuvinte împrumutate din limba engleză, All
Educational, Bucure ști, 2004
Dealer s. m. (engl.)
Sursă: DOOM 2
Dumping, dumpinguri , s. n. (fr., engl.)
Def. standard: v ânzare a mărfurilor pe piața externă la prețuri mai scăzute decât acelea
de pe piața internă și mondială, practicată de unele țări în scopul înlăturării concurenților și al
acaparării piețelor externe.
Sursă DEX 98
Duty – free: scutit de taxe vamale
Sursă : DOOM 2005
E-learning s.n. (engl.)
cunoștințe, cultur ă, învă țătură electronică
Sursă : DOOM 2005, Elena, EPURE, Dic ționar de cuvinte împrumutate din limba
engleză, All Educational, Bucure ști, 2004

Anexa 2

RO Descrierea persoanei EN Describing people FR Le signalement de la
personne
Informa ții generale General informa tion Informations générales
Nume/nume înainte de
căsătorie /Prenume /Nume de
cod/Poreclă Surname/ Maiden
name/Name/Alias/a.k.a/nickname Nom de famille, nom de
femme, prénom, alias/
pseudonyme, surnom
Ocupa ție Occupation occupation
Vârsta aproximativă:
aproximativ Approximate age : about… âge approximatif :
environ…
țara/jude ț/localitatea na șterii Country/County/Place of birth Pays/ département/ localité
de naissance
Adresa domiciliu Residence Address Domicile
Cetățenia Citizenship Citoyenneté

241 Stare civilă Marital status état civil
Identitate stabilită CI, PAS. Established identity : IC, PASS Identité par CI, Pass
Descrierea fizică Appearance Description physique
Gen Gender Gendre
Înălțime: înalt, de înăl țime
medie, scund, de
aproximativ… Height : tall, medium height,
short, about … Taille : grand, taille
moyenne, petit, environ …
Constitu ție : gras, greoi,
îndesat, corpolent, zvelt,
slab, propor ționat, bine
făcut, atletic, ținută
milităroasă, drept, adus de
spate, coco șat Build: fat, stocky/thick set/
corpulent/ heavy, stout,
slender/slim, thin/ skinny,
proportionate, medium build,
well built, athletic,
military bearing, erect, slouch
/drooped posture, stooped Corpulence : gros, trapu,
corpulent, mince, maigre,
de corpulence moyenne ,
bien-fait, athlétique,
posture militaire, “se tenir
droit comme un I”, bossu,
voûté
Rasa :
Caucaziană (albă);
Mongoloid ă (galben,
asiatică);
Melaeziană (brun);
Etiopiană (negru);
Nativii americani (roș u). Race:
Caucasian/White
Mongoloid /Asian,
Malayan race West Indian,
Ethiopian/ African/ Negroid race
American Indian race Type ethnique :
caucasien/blanc/européen
asiatique,
africain/négroide
antillais,
Americain
Ten: bronzat, deschis la
culoare, închis la culoare,
rumen, proaspăt, pali d,
galben, pătat, acneic/cu
coșuri, folose ște cosmetice,
cu pistrui Complexion : tanned, fair, dark,
ruddy/florid, fresh, pale, sallow,
blotchy, pimply, uses cosmetics,
freckles,

Teint de peau : bronzé,
clair, mat, rougeaud, frais,
pâle, cireux, couvert de
taches, couvert de
boutons/ acnéique, utilise
des produits de beauté,
taches de rousseur

Păr facial : cu barb ă, musta ță,
cioc, imberb Beard: goatee, moustache,
beardless/ smooth -faced Barbe : le bouc, moustache,
imberbe
Față: forma – rotundă, oval ă,
pătrată, triunghiulară,
alungită, ridată, flască/lăsată,
pome ți proeminen ți Face: form -round, oval , square,
triangular, long, wrinkled, flabby,
high cheekbones Visage: forme -rond, ovale,
carré, triangulaire, allongé,
ridé, flasque, pommettes
hautes
Păr: culoare – încărun țit,
blond, șaten, castaniu
deschis, șaten închis,
grizonat, ro șcat,

lung, până la umăr, scurt,
cârlion țat, tuns scurt, stil
afro, foarte cre ț, drept, ras,
cu început de chelie, ondulat,
cu cărare, dat pe spate,
îngră șat, neîngrij it/ vâlvoi,
poartă perucă, decolorat,
vopsit, favori ți Hair: colour -white, blond, brown,
light brown, dark brown, grey/
turning grey/ salt and pepper,
red/ginger,

long, shoulder -length, short hair,
curly, crew cut, afro, frizzy,
straight, shaven, going b ald/
balding/receding hairline, wavy,
parted, brushed back, greased,
unkempt, wears wig, bleached,
dyed, sideburns Cheveux : blancs, blonds,
bruns, châtain clair, châtain
foncé, gris/ grisonnant
poivre et sel, roux
longs, mi -longs, courts,
cheveux coupés en brosse
bouclés, coupe afro, frisés,
crépus, raides, rasés, être
chauve/dégarni, ondulé, la
raie de la coiffure, ramener
cheveux en arrière, graisses,
négligé/ peu soigné/ hirsute,
porte perruque, décolorés,
teints, pattes/ favoris
Frunte: lată, îngustă ,
bombată, te șită Forehead: high, low, broad,
narrow, bulging, receding Front: haut, bas, large
étroit, concave, convexe
Ochi: orb, înro șiți, distan ța Eyes: blind, red -rimmed, eye Yeux (pl)/ oeil(sg), aveugle ,

242 dintre ochi mare /mică, ochi
alungi ți, afec țiuni ochi:
strabism
Culoare: albaș tri, negri,
verzi, căpru i
Gene : lungi
Cu pleoapele căzute distance large, small, slanted eyes
Strabismus/squint, wears
spectacles
Colour: blue, black, green, brown

long lashes,
Eyelid drops écartés, rapprochés, bridés
strabisme, loucher, porte de
lunettes
couleur: bleus, noirs, verts,
noisettes
cils longs
paupières tombantes
Sprâncene: groase, sub țiri,
stufoase, smulse, creionate,
arcuite, împreunate Eyebrows: thick, thin, bushy,
plucked, penciled, arched, met in
the center Sourcils : épais, fins,
touffus arrachés, crayonnés,
arqués, unis
Obraji Cheeks joues
Nas: mare, mic, spart,
acvilin, cârn, ascu țit, roman,
grecesc,
cu nări înguste/late, lat la
bază, borcănat Nose : big, small, broken,
hooked/ aquiline , turned up,
pointed, Roman, Greek, with
narrow/ wide nostrils broad base,
bulbous Nez : gros, fin, cassé,
crochu/acquilin, épaté/en
trompette, pointu, roman,
grec, narines fine/larges ,
nez bulbeux
Gură:
Buze: groase, sub țiri, buză
de iepure, bine conturate,
buza superioară/inferioară
proeminentă Mouth
Lips: thick, thin, hare -lip, well –
shaped, protruding upper
lip/lower lip, Bouche:
Lèvres: pleines, fines , bec-
de-lièvre, bien formé
Lèvre inférieure/supérieure
proéminente
Dinți: strica ți, suprapu și,
plombe, dinți lipsă, știrb Teeth: decayed, overlap, fillings,
gaps, toothless Dents: cariées, superposées,
plombées, édenté, sans
dents
Bărbie: cu gropi ță, bilobată,
ascuțită, rotunjită, pătră țoasă,
dublă, proeminentă, retrasă, Chin: dimpled, cleft, pointed,
round, square jaw, double,
protrudes, recedes, Menton: fossette, fossette
au menton, pointu, rond,
carré, double menton,
proéminent retiré,
Urechi : clăpăuge, găurite Ears: flapping, pierced, ear -ring, Oreilles décollées , percées,
la boucle d’oreill e
Semne particulare: cicatrice,
aluni țe, găuri făcute pentru a
introduce bijuterii, riduri,
semne din na ștere, pistrui,
tatuaje, negi, gârbovit,
coco șat
Handicap : a șchiopăta Distinguishing marks : scar, the
beauty spot/mole, pierced part of
the body, wri nkles, birthmarks,
freckles, tattoos, warts, slouch,
hunchbacked/ humpbacked
deformities, limp Signes particuliers : la
cicatrice, le grain de beauté,
le piercing, les rides, la
tâche de naissance/de vin,
les tâches de rousseur, le
tatouage, la verrue, av oir le
dos voûté, voûté, bossu
difformité : boiter
Voce: aspru, melodioasă,
pițigăiat, bâlbâit, sâsâit Voice: gruff, melodious, high –
pitched, stammering, lisping Voix: forte, mélodieuse,
aigu, balbutiant, zézaiement
Motivul introducerii The reason (for the entry) Le motif d ’introduction
Fapta -modul de operare Offence Modus operandi Le fait Modus Operandi
Informa ții de interes operativ Intelligence Renseignements

Anexa 3

Termenii în urma analizei documentelor comunitare cu traducerea în limba eng leză
English Romanian
The Schengen Agreement Acordul Schengen
Compensatory measures Măsuri compensatorii
European Union Uniunea Europeană

243 Schengen Border Code Codul frontierelor Schengen
Schengen Convention Convenția de Imple mentare a Acordului
Schengen
Dublin Convention Convenția de la Dublin
National Schengen information system Sistemul informatic na țional de semnalări
Schengen Acquis Acquis -ul Schengen
Schengen area Zona Schengen
Schengen regulation Regulamentul Scheng en
Entry conditions Condiții de intrare
Refusal of entry Refuzul intrării
Immigration powers Competența privind imigrația
Customs powers Competență la frontieră
Accession protocols Protocoale de aderare
Asylum procedure Procedura de azil
Reception o f Asylum seekers Primirea solicitanților de azil
EURODAC Sistemul EURODAC
Common Travel Area (CTA) Zona Comună de Călătorii
The Nordic Passport Union Uniunea nordică a pașapoartelor
Free-travel zone Zonă de liberă trecere
Freedom of movement Liberta tea de mișcare
International legal assistance Asistență juridică internațională
Harmonization of instructions and staff
training Armonizarea legislației și a pregătirii
personalului
Abolition of internal border controls Abolirea controalelor la frontie ra internă
Schengen Member States Statele Membre Schengen
Free movement of persons Libera circulație a persoanelor
Temporary reintroduction of border checks Reintroducerea temporară a controlului de
frontieră
Free movem ent of goods/services/capital Libera circulație a bunurilor, serviciilor,
capitalului
Institute border controls Introducerea controalelor vamale
National Focal Point Punctul Național Focal

Anexa 4

Termenii colectați în urma administrării chestionarulu i după criteriul frecvenței și aplicativitatea
termenilor în munca zilnică
Termenii în func ție de numărul de consemnări (15 subiec ți)
Termenii în română Termenii în engleză
Acordul Schengen 15 The Schengen Agreement 13
Măsuri compensatorii 5 Compensatory measures 1
Uniunea Europeană 14 European Union 13
Codul frontierelor Schengen 15 Schengen Border Code 12
Convenția de Implementare a
Acordului Schengen 14 Schengen Convention 8
Conven ṭia de la Dublin 7 Dublin Convention 6
Sistemul informatic na țional de
semnalări 12 National Schengen information system 8
Acquis -ul Schengen 15 Schengen Acquis 11

244 Zona Schengen 14 Schengen area 11
Regulamentul Schengen 15 Schengen regulation 8
Condiții de intrare 13 Entry conditions 10
Refuzul intrării 12 Refusal of entry 9
Competența privind imigrația 12 Immigration powers 5
Competență la frontieră 13 Customs powers 5
Protocoale de aderare 12 Accession protocols 3
Procedura de azil 12 Asylum procedure 8
Primirea solicitanț ilor de azil 12 Reception of Asylum seekers 4
Sistemul EURODAC 13 EURODAC 9
Zona Comună de Călătorii (CTA ); 4 Common Travel Area (CTA) 2
Uniunea nordică a pașapoartelor 4 The Nordic Passport Union 1
Zonă de liberă trecere 11 Free-travel zone 6
Libertatea de mișcare 11 Freedom of movement 6
Asistență juridică internațională 11 International legal assistance 6
Armonizarea legislației și a pregătirii
personalului 11 Harmonization of instructions and staff
training 4
Abolirea controalelor la fr ontiera
internă 9 Abolition of internal border controls 2
Statele Membre Schengen 15 Schengen Member States 12
Libera circulație a persoanelor 14 Free movement of persons 10
Reintroducerea temporară a
controlului de frontieră 10 Temporary reintrod uction of border checks 4
Libera circulație a bunurilor,
serviciilor, capitalului 12 Free movement of goods/services/capital 8
Introducerea controalelor vamale 10 Institute border controls 5
Punctul Național Focal 10 National Focal Point 6
DOCUMENTE DOCUMENTS
Documente de călătorie 14 Travel documents 11
Identificare biometrică 13 Biometric screening 8
Pașaport biometric 14 Biometric Passport 10
Viza Schengen 14 Schengen visa 12
Viza de scurtă ședere 14 Short -stay visa 9
Viză valabilă 14 Valid visa 10
Documente falsificate 15 Counterfeit /forged documents 11
Elemente de securitate 13 Security features 7
Document autentic 14 Authentic document 8
Elemente de suspiciune 12 Circumstances of detection 3
Data primei eliberă ri 15 First issued on 8
Observa ție referitoare la metoda de
falsificare 12 Fraud characteristic observation 4
Ștanțare folie de protecție 9 Laminate embossing 3
Folie aplicată prin coasere 11 Laminate integrated by binding 3
Zonă de citire optică 12 MRZ (machine readable zone 5
Culoare generală suport 6 Substrate tint 2
Strat de suprafață 6 Surface coating 2
Intaglio inexistent 11 Intaglio missing 5
intaglio imitat prin diferite tehnici de
imprimare 8 intaglio simulated using a different printing
technique 3
intaglio imitat cu 8 intaglio simulated by laser printer / copier 3

245 imprimantă/copiator laser
intaglio imitat prin serigrafie 8 intaglio simulated by screen printing 3
Date biometrice 14 Biometric data 5
Documente falsificate 14 Falsified docum ents 11
Mandatul european de arestare 13 European arrest warrant 9
Permis de ședere 15 Residence permit 9
Carte de identitate biometrică 13 Biometric identity card 10
Pașaport turistic 15 Tourist passport 11
Pașaport valid 14 Valid passport 11
Pașaport diplomatic 13 Diplomatic passport 10
Pașaport expirat 14 Invalid passport /Expired passport 10
Pașaport autentic 9 Genuine passport 8
Pașaport falsificat 9 Doctored / Falsified passport 6
Pașaport fals 13 Fake passport 8
Permis de lucru 14 Work permit 9
Carnet de sănătate 12 Health permit 9
Permis de trecere a frontierei 10 Border crossing permit 6
Solicitare de azil 14 Asylum application 11
Acorduri de returnare/repatriere 15 Return agreements 11

Anexa 5

Termenii specializați identificați prin compararea corpusului obținut prin colectarea
termenilor din documentele Schengen cu termenii colectați în urma administrării chestionarului

Nr. Crt.
1. Libera circulație a persoanelor
2. Statele Membre Schengen
3. Uniunea Europeană
4. Acordul Schengen
5. Libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalului
6. (Procedura de) azil
7. Acquis -ul Schengen
8. Permis de ședere
9. Tratatul Schengen
10. Codul Frontierelor Sch engen

Anexa 6

A) Chestionar
Câți ani/semestre studiază cursanții limbă străină în instituția dumneavoastră?
Variază numărul de ore în funcție de specializare? (de ex. În România, studenții
Academiei de Poliție studiază limbă străină 5 sau 7 semestre în fun cție de specializare, 5
semestre Poliție de frontieră, 7 semestre cei de la specializarea Drept)
În instituția dumneavoastră se susține examen de admitere la limbă străină? Da/Nu
Dacă răspunsul este da, ce tip de exerciții conține? (de ex: grilă, completa rea spațiilor
goale, citire și înțelegerea textului, eseul…)

246 În instituția dumneavoastră se susține examen de absolvire la limba străină? (examen de
absolvire, prelicență?)
Dacă răspunsul este da, ce tip de exerciții conține? (de ex. grilă, completarea sp ațiilor
goale, citire și înțelegerea textului, eseul…)
Examenul de absolvire se bucură de o recunoaștere instituțională/ internă/ națională?
Profesorii de limbă străină iau parte la alcătuirea programei analitice?
Dacă nu profesorii, atunci cine se ocupă de asta? (de ex. factorii de decizie din cadrul
Ministerului Educației Naționale /Ministerului Afacerilor Interne, structurile de conducere din
instituție, beneficiarii -inspectoratele de poliție?)
Profesorii de limbă străină iau parte la alcătuirea planul ui de învățământ?
Dacă nu profesorii, atunci cine se ocupă de asta? (de ex. factorii de decizie din cadrul
Ministerului Educației Naționale /Ministerului Afacerilor Interne, structurile de conducere din
instituție, beneficiarii -inspectoratele de poliție?)
Programa analitică de limbă străină se bazează pe competențe? (conform grilei de
evaluare a Cadrului European comun de referință pentru limbi: Învățare, Predare, Evaluare
(CECRL)
Ce nivel au cursanții la admiterea în instituția de poliție? (de ex.B1/B2)
Ce nivel ar trebui să aibă cursanții la absolvire? (B1+, B2, +limbă străină specializată)
Cum sunt evaluați cursanții? (la sfârșitul semestrului, la sfârșitul anului școlar,
participarea la seminarii -50% din nota finală)
Este evaluarea standardizată la du mneavoastră în instituție? (aceleași tipuri de activități
pentru examenul de absolvire indifferent de specializare)
Dacă răspunsul este da, ce norme /procedure standardizate se aplică?
Considerați standardizarea posibilă în ceea ce privește evaluarea lim bilor străine în
instituțiile de învățământ polițienesc?
Considerați că standardizarea planului de învățământ și a programei analitice în ceea ce
privește predarea unei limbi străine în instituțiile polițienești ar fi posibilă luând în considerare
diferen țele de organizare a instituțiilor de aplicare a legii în țările Uniunii Europene?
Considerați că avantajele standardizării în ceea ce privește învățarea/predarea/evaluarea
unei limbi străine într -o instituție de aplicare a legii depășesc dezavantajele? ( de ex. facilitarea
cooperării între ofițerii de poliție care aparțin mai multor state membre, mobilitate în detrimentul
mai puținei libertăți de care se bucur ă profesorii de limbă străină?)
Vă rugăm menționați numele întreg la instituției unde lucrați, niv elul de studii al
instituției (studii de licență, educație postliceală), specializarea cursanților (ordine publică, poliție
rutieră, poliție de frontieră, investi gații criminale, criminalistică, etc. )
Vă mulțumim foarte mult pentru completarea chestionaru lui!

B) Questionnaire
How many years do students study foreign languages in your institution?
Does the number vary according to specialization? (e.g. in Romania 5 semesters for
border police, 7 semesters for law classes)
Do they pass an entry examination i n the foreign language? Yes/No
If the answer is yes, what types of tasks does the entry examination consist in? (e.g.
multiple choice , fill in activities, reading and comprehension, essay writing…)
Do they take an exit examination in the foreign language? (graduation exam, pre –
graduation exam?)
If the answer is yes, what types of tasks does the exit examination consist in? (e.g.
multiple choice , fill in activities, reading and comprehension, essay writing…)
Does the graduation exam have institutional / in ternal / national etc. recognition?
Do teachers take part in designing the syllabus?

247 If not, who is in charge of it? (e.g. ministry’s stakeholders -Ministry of Education and
Scientific Research/Ministry of Internal Affairs, the institution’s management, em ployers -police
inspectorates)
Do teachers take part in designing the curricula?
If not who is in charge of it? (e.g. ministry’s stakeholders -Ministry of Education and
Scientific Research/Ministry of Internal Affairs, the institution’s management, employe rs-police
inspectorates)
Is the foreign language syllabus based on competences? (Common European
Framework grid)
What level should students have when they enter your police institution? (e.g.B1/B2)
What level should students have when they graduate? (B1+, B2, +Foreign language for
special purposes)
How are students assessed? (end of term exam, end of year exam, participation to
classes -50% of the final mark)
Is assessment standardized in your institution? (same type of tasks for the final exam no
matter th e specialization)
If the answer is yes, what standardized procedures / norms etc. are applied…?
Do you consider standardization possible as far as assessing a foreign language in law –
enforcement institutions is concerned?
Do you consider that standard ization of curricula and syllabi as far as teaching a foreign
language in a law -enforcement institution would be possible, taking into account the differences
in the organization of law -enforcement institutions in the EU countries?
Do you think that the ad vantages of standardization regarding the teaching/assessing a
foreign language in a law -enforcement institution prevail against the disadvantages?
(e.g. cooperation between police officers belonging to different Member States
countries is improved, mobili ty vs. less freedom for the teachers of foreign languages?)
Please mention the full name of your institution, level of study (higher education, mid –
level education), students’ specialization (public order, traffic police, border police, criminal
investigat ions, f orensics, etc. )
Thank you very much for filling in the questionnaire!

Anexa 7
A) Interviu
Limbajul utilizat în cadrul misiunilor internaționale
În ce fel de misiuni ați fost plecat? ( atașat de interne, misiuni de menținere a păcii,
patrulare….)
Când ați dat concurs pentru a participa la o misiune, ați fost testat și la limbă străină?
Dacă răspunsul este “da”, testul de limbă străină a vizat limbajul general, limbajul de
specialitate sau amândouă?
Acum după misiune, considerați testul respectiv relev ant pentru atribuțiile ulterioare din
cadrul misiunii?
Cum v -ați pregătit pentru acel test? (ex. studiu individual, cursuri, pregătire în cadrul
ministerului, pregătirea inițială de la Academia de Poliție, lectura de cărți în limbă străină? etc.)
Consider ați pregătirea inițială în domeniul limbilor străine desfășurată în cadrul
Academiei de Poliție relevantă pentru o misiune internațională? (ex. prea generală, prea
îndepărtată în timp)
Ați participat la cursuri de limbă străină organizate de instituții in ternaționale de
pregătire polițienească? (CEPOL, Frontex, DCAF)
Dacă răspunsul este “da”, ați fost testat în țară înainte de a participa la curs?
Considerați că nivelul de cunoaștere a limbilor străine a fost suficient pentru
îndeplinirea sarcinilor avute în cadrul misiunii?

248 Dacă răspunsul este “nu”, ce considerați util pentru a recupera? (cursuri în timpul
misiunii, cursuri înainte de a participa la misiune)
Evaluați de la 1 la 6 competențele dumneavoastră în următoarele: (unde 1 este nivelul
de bază și 6 nivelul cel mai ridicat): gramatică, limbaj specializat, scriere, vorbire, citire, audiere.
În timpul misiunii ați întâmpinat probleme de comunicare? (atât în a înțelege, cât și a
trimite un mesaj)
Dacă răspunsul e “da”, cum ați depășit aceste dificult ăți? Vă rog menționați problema
de comunicare și modul de rezolvare. (parafrază, limbaj non -verbal)
Care au fost cauzele cele mai frecvente ale problemelor de comunicare? (mediul de
formare diferit, diferențele culturale, abilități de limbă diferite)
Ați primit o pregătire anterioară misiunii în domeniul următoarelor subiecte?
Limbaj operațional de misiune: cerințe operative, abilități operative codificarea radio,
navigare, tactică)
Diversitate și apreciere interculturală, relații de muncă;
Diplomație, me diere, negociere
Tutoriat și consolidarea capacităților
Studii strategice
Dacă răspunsul este “da”, cursul s -a ținut în limba misiunii sau în limba maternă?
Dacă răspunsul este “în limba maternă/română”, ați considera oportun ca această
pregătire să se desfășoare în limba misiunii, decât să se studieze limba străină independent ?
Cât de mult limbaj general și de specialitate în limbă străină ați folosit în cadrul
misiunii? (ex. Zilnic, săptămânal, bilunar, lunar, anual)
Ați utilizat terminologia specia lizată într -o formă scrisă sau în forma vorbită? (rapoarte,
interviuri)
Considerați că abilitățile dumneavoastră de comunicare în limba străină s -au îmbunătățit
de când ați fost în misiune? Da/Nu
Dacă răspunsul este “da”, în ce domenii/ ce abilități? (ex. scriere, vorbire, audiție, citire,
vocabular general/specializat)
În cadrul misiunii dumneavoastră ați folosit aceleași structuri comunicative – șabloane ca
și colegii dumneavoastră din alte țări? (ex. abrevieri, structuri standard)?
Exemplificați oferind 1 0 structuri, termeni specializați în limbă străină, pe care i -ați
utilizat frecvent în desfășurarea activităților profesionale în cadrul misiunii? (ex. SOP -Standard
Operational Procedure, etc. )
Vă mulțumesc pentru disponibilitate și timpul acordat!

B. INTERVIEW
Language used in international missions
What kind of missions have you been deployed to? (peace support operations, peace
keeping operations, patrolling)
When you applied for an international mission, did you have to take a foreign language
test?
If the answer is yes, did the foreign language test consist in general language,
specialised language, a mixture of the two?
Do you consider the test relevant for your future tasks in the field?
How did you prepare for the test? (e.g. self -study, courses, training within the Ministry,
initial training at the Police Academy, reading books in English)
Do you consider the initial training in foreign language at the Police Academy relevant
for an international mission? (e.g. too general, it is rather distant)
Have you been to courses in foreign languages organized by international law –
enforcement training institutions? (CEPOL, Frontex, DCAF)
If the answer is “yes”, have you been pre -tested in Romania?

249 Do you consider your level of knowledge of the foreign langu age appropriate for your
attributions assigned during the mission?
If the answer is no, what do you think would help you catch up? (Courses while you are
deployed, courses before you are assigned to participate in a mission)
Rate from 1 to 6 your competenc ies in the following: grammar, specialised vocabulary,
writing, speaking, reading, listening.
While deployed, did you face any challenges in both understanding and sending a
message, caused by communication gaps?
If the answer is yes, how did you overcome the difficulties? Please mention the
communication problem and how it was solved.
Which are the general causes of misunderstandings? (diverse background, cultural
differences, varied level language skills.)
Have you got pre -mission training in …….?
Operat ional Mission Language: operational requirements, field skills including radio
procedure; navigation; minor tactics
Diversity and Cross -Cultural Appreciation cultural diversity and working relations;
Diplomacy, Mediation and Negotiation
Mentoring and Cap acity Building
Peace and Strategic Studies
If the answer is “yes”, was the training held in your mother tongue or the language of
the mission?
If the answer is “yes, in my mother tongue”, would you consider beneficial to have the
training held in the tar get language rather than study the language itself?
How much specialised and general foreign language did you use
daily/weekly/monthly/yearly while deployed? (e.g. twice a month)
Did you use specialised terminology in a written form more than in an oral f orm?
Do you feel that your communication skills in the foreign language have improved since
you were deployed? Yes /No
If the answer is yes, which are the areas of learning the foreign language which have
improved? (e.g. general/specialized vocabulary, spe aking, listening, reading, writing)
Did you use the same communicative patterns like your colleagues? (e.g. abbreviations,
standard phrases)
Please provide 10 most frequently used specialized terms that you and your colleagues
used in your daily activities , while deployed. (e.g SOP -Standard Operational Procedure , etc. )

250 Anexa 8 Subiecții
intervievați
Tipul de misiune
Testare în limbă
străină
Limbaj general
/specializat/
mixt Test relevant pentru
misiune Pregătire pentru test
1. Misiune ONU –Haiti √
Mixt √ Cursuri de monitori ONU, perfecționare ISOP,
pregătire inițială, lectură, studiu individual zilnic.
2. Misiune ONU –Haiti
√
Mixt √ Cursuri de monitori ONU
3. Misiune FRONTEX
Operațiuni comune -Varșovia √
mixt √
Pregătire inițială
4. Misiune FRONTE X
Polonia
Agent invitat –
Supraveghere frontalieră,
patrulare, control √
mixt √
destul de relevant Studiu individual, lectură
5. Misiune FRONTEX
Poseidon 2012 – Frontiera
Greciei cu Turcia √
mixt √ Studiu individual, pregătire continuă.
6. Misiune FRONT EX
Agent invitat -Slovacia √
mixt √
Studiu individual
7. Misiune FRONTEX
Operațiuni comune maritime √
mixt Mai mult sau mai pu țin Studiu individual
Pregătire inițială
8. Misiune FRONTEX
misiuni de control a trecerii
frontierei de stat. √
mixt √
Curs o rganizat de Școala de p regătire a agenților din
Oradea, studiu individual

251 9. Misiune FRONTEX √
mixt √
Studiu individual
10. Misiuni de menținere a păcii
(ONU, OSCE) și atașat de
afaceri interne
√
Accent pe limbajul
de specialitate √ Studiu individual, pregătire inițială
11. Atașat de interne -Ambasada
României Washington DC -3
ani √
mixt √ cursurile profesionale, cursuri ILEA (Budapesta) și
cursurile Academiei FBI de la Quantico, Virginia,
studiul individual
12. Misiunea de menținere a păcii
UNMIK -Kosovo 2002 -2004,
expert național detașat la ONU –
MINUSTAH – Haiti 2006 –
2010, atașat de aface ri interne
în Republica Franceză (mai
2012 până în prezent) √
mixt
√
curs intensiv desfăș urat la ISOP de 3 luni, studiu
individual (lectura și audiția unor CD – uri de
specialitate)

13. Misiunea EULEX Kosovo,
2010 – 2012, Atașat de Afaceri
Interne la Dublin (iulie 2013
până în prezent) √
mixt √
Pregătire inițială în cadrul liceului militar al M.I.,
studiu individual într -o manieră proactivă (programe
TV, gen BBC World news, site -uri de internet, de
asemenea bbcworldnews.com,) metode clasice (
teste și exerciții din vechile manuale de engleză din
liceu și școala generală, care mi se par concepute
într-o manieră didactică extraordinară).
14. Misiuni internațio nale
operaționale de cooperare
polițienească organizate de
către EUROPOL, EUROJUST,
atașat de afaceri interne în
Republica Cehă (2006 -2010) și
în Republica Polonă și
Republica Cehă (2010 -până în
prezent) √
mixt-accent pe
cunoaște rea
vocabularului
specifi c domeni u-
lui afaceri interne
(respectiv cadrului
cooperării poliție –
nești internațio -√
testul respectiv de
verificare a gradului de
cunoaștere a limbii
engleze este eliminator,
în contextul procedurilor
actuale de selecție a unui
atașat de afaceri interne. Contextul profesional – întâlniri de lucru cu ofițeri de
legătură străini acreditați la București, întâlniri cu
reprezentanți ai Secret Service, FBI, DEA, SELEC,
EUROPOL, INTERPOL, întâlniri cu reprezentanți
ai industriei de carduri – VISA, MASTER CARD,
participarea la conferințe și grupuri de lucru în
cadrul EUROPOL)

252 nale);
15. Misiuni de menținere a păcii în
Kosovo, Bosnia √
mixt √
Ofițerii români sunt
recunoscuți pentru
nivelul bun de limbă
străină. cursul de monitori ONU organizat la ISOP
16. Misiune de cooperare
internațională în Franța. √
mixt Nu. Studiu individual.
17. Ofițer de legătură √
mixt √
Pregătire inițială la Academia de Poliție, cursuri de
specialitate
18. Operațiuni de menținere a păcii √
mixt √ Pregătire inițială la Academia de Poliție
19. Misiune de cooperare
internațională în Franța. √
mixt √
studiu individual: lectură, a scultare, materiale audio .
20. Misiunea ONU de menținere a
păcii UN -UNMIK și misiunea
EU-EUPM √
mixt √
studiu individual, cursuri, pregătire în cadrul
ministerului, pregătirea inițială de la Academia de
Poliție, lectura de cărți în limbă străină
21. Misiune ONU de menținere a
pacii în Timorul de Est
(UNMIT), misiunea ONU (sept
2008 – sept 2010). Misiune UE
în Kabul -Afganistan (martie
2013 – martie 2015).
√
mixt √
Relevant pentru
departajarea între
candidați l a nivel
național, deoarece odată
ajuns în mediu
internațional, atât
vorbitorii de limbă
străină de nivel mediu,
cât și cei avansați se pot
descurca deopotrivă. Studiu individual, programe tv î n limba engleza
(BBC, Euronews, CNN) ș i site -uri de specialitate pe
internet, inclusiv site -ul oficial al misiunii pentru
care urma să aplic.

253 Anexa 9 Subiecții
intervievați
Pregătirea pentru misiuni internaționale în domeniul
limbilor străine la Academia de Poliție Cursuri de limbă
străină organizate de
instituții interna –
ționale Nivelul avut suficient pentru îndeplinirea
atribuțiilor de serviciu
Autoevaluare
a nivelului

1. nerelevantă, generală, îndepărtată în timp – Nu. Am participat la cursuri de limbă
străină și în misiune, cursuri de drepturile
omului, de spaniolă
G- 5
LS-5
S- 5
V-5
C-6
A-6
2. nerelevantă – √ G- 4
LS-5
S- 5
V-6
C-5
A-5
3. nerelevantă – √ Mai mult decât suficient. G- 5
LS-4
S- 4
V-4
C-4
A-4
4. Nerelevantă -timpul de pregătire prea s curt 2
ore/săptămână

–
√ Suficient pentru misiune
G- 3
LS-4
S- 3
V-5
C-4
A-5

254 5. Pregătirea teoretică – relevantă. Ar trebui însă
completată cu activități practice jocuri de rol, studii de
caz la care să participe și ofițeri operativi.
–
Cursuri de s pecialita –
te în limbă străină
(cursurile Marshall
Germania, cursurile
de securitate și
diplomație ) √ Este necesară pregătirea continuă,
participarea la cursuri de limbă străină în
timpul misiunii.
G- 5
LS-5
S- 5
V-5
C-6
A-5
6. Este relevantă doar în mă sura în care este completată
cu studiul individual. Ar fi utilă interacțiunea cu un
expert străin detașat la un PTF.
De asemenea , studenților le -ar trebui prezentate
oportunitățile de participare la misiuni Frontex, de
participare la un concurs pentru ins tituții europene ca
Europol, FRA. –
Cursuri de specialita –
te în limbă străină √

G- 4
LS-5
S- 4
V-5
C-5
A-4
7. nerelevantă – √ G- 4
LS-5
S- 4
V-4
C-5
A-5
8. Nu am absolvit Academia de Poliție. Din acest motiv
nu pot exprima o părere.
– √ G- 3
LS -3
S -3
V- 4
C -4
A- 3
9. Nu am absolvit Academia de Poliție. Din acest motiv
nu pot emite o părere.
Cursuri de specialita –
te predate în limbă
străină sub egida
Frontex. Nu am fost
pretestat în țară
pentru a putea √ Întotdeauna se poate îmbunătății nivelul
de cunoaștere a limbilor străine, prin
studiul individual.
G- 3
LS-6
S- 4
V-4
C-5
A-5

255 participa la acest
curs.
10. relevantă – √ depinde de specificul misiunii,
particular itatea postului, zona de misiune
Soluții :
Pregătirea cu aplicabilitate foart e mare,
gen role play, scenarii de caz engleză
G- 5
LS-6
S- 6
V-6
C-6
A-5
Spaniolă
G- 4
LS-5
S- 6
V-5
C-5
A-6
11. relevantă – Cursuri de
specialitate sub egida
FBI, Serviciile
secrete SUA,
Departamentul
Apărării din SUA,
Departamentul
Justiției din SUA),
Academia Internațio –
nală de la Budapesta
(ILEA), Academia
FBI din Quantico,
Virginia. √ Pe parcursul desfășurării activităților
zilnice mi -am îmbunătățit cunoștințele.
Cursurile înainte de a participa la misiune
ar fi cu siguranță benefice.
G- 5
LS-5
S- 5
V-6
C-6
A-5

12. În perio ada î n care am fo st student al Academiei de
Poliț ie (1982 -1985) am urmat cursurile de
perfecț ionare a limbii germane. –
Cursuri de specialita –
te în domeniul √ G- 5
LS-6
S- 5

256 misiunilor internatio –
nale. Pretestare
pentru participare la
curs. V-6
C-6
A-6

13. Din punctul de vedere al conținutului, pregătirea mi
s-a părut relevantă, însă timpul alocat prea redus. De
asemenea, prea puține activități extracurriculare.
Nerelevantă prin prisma dezinteresului studenților,
lipsa mot ivării, cauzată de necunoașterea
oportunităților și a posibilităților ce ar fi putut să apară.
Cred că, un cuantificator relevant al nivelului de
cunoaștere al unei limbi străine îl reprezintă
capacitatea de a gândi direct în limba respectivă: să
înțelegi un mesaj transmis în limba respectivă fără a -l
mai traduce; să transmiți un mesaj fără a-l concepe
inițial în română. În cazul meu, faptul că am
conștientizat că trebuie să gândesc în limba engleză,
m-a ajutat să progresez, propunându -mi permanent
acest sc op. –
√ Mai mult decât suficient. Nivelul de
cunoaștere a limbii străine al polițiștilor
români în cadrul misiunii EULEX a
impresionat chiar și pe vorbitorii nativi,
atât prin volumul vocabularului, cât și
prin corectitudinea gramaticală.
Consider că pe l ângă aptitudinile
profesionale, cunoașterea limbii engleze
reprezintă punctul forte al polițiștilor
români care performează în cadrul
misiunilor internaționale.
Concurența foarte mare la examenele
pentru misiuni internaționale, a făcut ca
nivelul celor pro movați să fie unul foarte
bun.
Consider că indiferent de nivel,
preocuparea continuă în domeniul
limbilor străine trebuie să reprezinte o
prioritate. G- 5
LS-5
S- 6
V-6
C-6
A-5
14. Prea generală și îndepărtată în timp. Ar fi utilă
comunicarea verbală pe s ituații tip ce pot apărea în
activitatea unui polițist. Pe de altă parte, având în
vedere că participarea unui absolvent de Academie la o
misiune internațională poate fi îndepărtată în timp față
de momentul absolvirii, consider că aceste cursuri de
limbi s trăine ar trebui să aibă în vedere îm bogățirea
vocabularului dedicat muncii de poliție, punând accent
pe exprimare spontană în diferite medii și contexte –

√ Apreciez că după primul an de misiune
internațională în postura de atașat de
afaceri interne (după aprofundarea de
terminologie specifică domeniulu i afaceri
interne și diplomație ), nivelul de
cunoaștere al limbii engleze a crescut
constant și astfel am făcut față cu succes
sarcinilor atribuite pe durata misiunii.
Urmând modelul altor țări, cred că ar fi de G- 4
LS-5
S- 4
V-5
C-5
A-5

257 (abordarea unui turist străin, acordarea de indicații
unor străini, intervievarea unui străin, pregăti rea unor
documente într -o limbă străină – invitații, scrisori de
felicitare, rapoarte, etc); asemenea util oricărui atașat de afaceri
interne, ca în ainte de plecarea în misiune
să urmeze un modul intensiv de limbă
străină pentru cel puțin două luni. În
timpul misiunii, mai ales în cazul în care
un atașat de afaceri interne acoperă un
spațiu foarte problematic sau mai multe
spații de acreditare, timpul care poate fi
alocat unor cursuri de limbă străină este
aproape egal cu 0.
15. Nu mă pot exprima. În Academie am studiat limba
germană care nu a fost limba de lucru în cadrul
misiunii.
–
Nu. Se învață foarte multe cuvinte,
noțiuni, expresii, limbaj de specialitate în
cadrul misiunii de la vorbitori nativi, din
documente, ori confruntându -te cu
evenimentele. Cine reușește să meargă în
misiune se dezvoltă în limba străină a
misiunii. G- 4
LS-4
S- 4
V-4
C-4
A-4

16. relevantă
– √ G- 3
LS-5
S- 3
V-4
C-5
A-5
17. relevantă
– √ Dar nivelul trebuie îmbunătățit
continuu.

G- 3
LS-4
S- 3
V-3
C-4
A-3
18. prea generală – √ G- 4
LS-4
S- 4

258 V-4
C-4
A-4
19. nerelevantă – √ Soluția ar fi contactul direct cu nativii G- 4
LS-4
S- 4
V-5
C-6
A-4
20. prea îndepărtată în timp
– √ Studiu individual G- 5
LS-5
S- 5
V-5
C-6
A-5
21. nerelevantă
– un curs de 3 luni de
limba engleza -nivel
avansat la ISOP, apoi
am aplicat direct la
Consiliul Britanic
pentru a sus ține
examenul de engleză
gener ală-nivel C.A.E. da.
G – 5
LS – 5
S-5
V- 6
C- 6
A- 6

Legenda :gramatică -G, limbaj de specialitate LS, scriere -S, vorbire -V, citire -C, audiere -A .

259 Anexa 1 0 Subiecții
intervie vați Probleme
de
comunicare Cauze &Soluții Cursuri înainte de misiune Utilizarea
limbajului
specializat &
formă Nivel superior
de limbă după
revenirea din
misiune
1. – -adaptare
-mediul variat, abilitățile
lingvistice diferite -limbaj operațional de misiune: cerințe operative,
abilități operative, codificarea radio, navigare,
tactică
-informare în limba misiunii zilnic
scris -rapoarte √ Toate
deprinderile
2. √ -diferențe culturale, nivel
variat
-necesitatea de a apela la
translatorii locali (ex.
creola)
-stiluri diferite de
comunicare cu localnicii,
interpreții, cu superiori i
adaptare -informare în limba misiunii zilnic -rapoarte Nu
3. – – – Limbaj operațional de misiune, diplomație,
mediere, negociere, tutoriat, procedurile interne
românești.
-pregătire în limba engleză zilnic -rapoarte √ Toate
deprinderile și
în special
terminologia și
vocabularul
specific
misiunilor
Frontex.
4. √ -nivel diferit de limbă
străină, mediu diferit. -nu
-ar fi foarte util un curs de specialitate pentru
pregătirea pentru participarea la misiune, predat zilnic, engleza –
formă orală
lunar, √ Toate
deprinderile

260 în engleză, în România, înainte de detașar e. franceza
5. √ -nivel diferit de limbă
străină,
-ritm rapid al comunicării
verbale
-exercițiul consecvent -după ce am fost detașat, înainte de a începe
propriu -zis prima misiune, ni s -a făcut o
prezentare în engleză despre principiile tehnice
și limbajul folosit în misiune. zilnic, scris √ Citit,
traducere,
comunicare
scrisă, vorbire

6. √
-limbajul argotic, glumele
greu de înțeles.
-utilizarea unor structuri de
bază în limba engleză
angajar ea interpreților din
rândul refugiaților și
solicitanților de azil sau cei
care și -au obținut deja
cetățenia, pe lângă
interpreții oficiali care
lucrează în cadrul
Ministerului de Justiție și
care uneori nu cunosc
mediul infracțional. -informare la fața lo cului după ce am fost detașat
în operațiunea comună despre planul operativ,
informațiile necesare, sarcinile avute, ce trebuie
raportat și când, modele de raport.
-un curs practic de una și respectiv două zile cu
experții din Statele Membre, pentru pregăt irea în
vederea detașării la frontierele terestre,
frontierele aeriene și maritime, un ghid de
gestionare a situațiilor din Punctul de Control al
Frontierei, pregătirea inițială standardizată prin
CCC. Aceste informări au fost ținute de
reprezentanți ai Pu nctului Focal de la PTF. zilnic – formă
orală -relații
publice
Nu. Doar
vocabularul de
specialitate
7. √
-diferențe culturale,
mentalitate – zilnic -scris
corespondență
oficială,
documente Nu
8. –
–
– zilnic – scris și
vorbit. √ Scriere și
vocabular de
specialitate

261 9. –
-Problemele mici de
comunicare care s-au
datorat abilităților de limbă
diferite. Am participat la trei cursuri de pregătire de
specialitate organizate de Frontex. Cursurile s -au
ținut în limba engleză. Zilnic -scris și
vorbit. √ Toate
deprinderile
10. √
-comunicarea radio, mediul
de formare diferit,
diferențele culturale,
abilitățile de limbă diferite.
-diversitate cultural ă
toleranță maximă
întrebări, chiar repetate -curs de codificare radio ținut în limba misiunii Zilnic -scris și
vorbit. √ Toate
deprinderile
11. √
-situații noi, cuvinte și
expresii neuzitate în
cărți/dicționare/lucrări de
specialitate,
diferiți termeni tehnici.
-diferențele culturale,
mediul de formare și
abilitățile diferite.
-studiu individual
-adaptarea la li mbajul
utilizat de colegii mei
americani, în special în ceea
ce privește termenii de
specialitate.
adaptare la cerințe. -Nu
O astfel de inițiativă ar fi benefică pentru
pregătirea anterioară începerii misiunii pentru
toți atașații de afaceri interne, ofiț erii de legătură .
Cu siguranță în limba misiunii.
zilnic -scris și
vorbit. √ Toate
deprinderile

262 12. √
-maniera de exprimare a
interlocutorilor (accentul
diferit, pronunția denaturată,
absența unor sunete
obligatorii, de unde
posibilitatea de a interpret a
unele cuvinte în mod diferit.
Cursurile de formare profesională din zona de
misiune s -au ținut în limba engleza.
-alte cursuri:
Seminarul pentru cadre de conduc ere misiuni
ONU, Moscova 2005, î n limba engleza, cursul
de pregătire la UNLB – Brindisi 2 006,
premergător deplasării in Haiti, cursurile
Centrului European de studii George C. Marshall
2010, ocazie cu care am urmat un curs de
perfecționare a limbii engleze echivalent
STANAG 4, cursul de perfecționare Center of
Excellence for Stability Police Units (CoESPU)
de la Vicenza, desfășurat sub egida ONU, unde
au fost abordate teme ca Politica ONU pe
probleme de discriminare de gen, hărțuirea
sexuală, tactici de su praviețuire și
comportamentul care trebuie adoptat în situațiile
luării de ostatici. zilnic-scris și
vorbit. √ Toate
deprinderile
13. √
mici, ne-
esențiale -simpla repetare a mesajului
era suficientă și nu afecta
fluența comunicării. -limbaj operațional de misiune: cerințe operative,
abilități operative codificarea radio, navigare,
tactică – la un nivel minim esențial
-diversitate și apreciere interculturală, relații de
muncă;
-diplomație, mediere, negociere – insuficient
-ar fi util, dar nu esențial. zilnic -scris și
vorbit.
Da. Mai ales:
asculta re,
vorbire și
vocabularul
specializat

263 14. – -refuzul interlocutorului de
a utiliza limba engleză, deși
o cunoștea la un nivel
mediu.
-În aceste situații am fost
nevoit să fac apel la un
interpret, mai ales că
situațiile de acest gen au în
marea majoritate a cazurilor
un caracter oficial.
– zilnic-în formă
scrisă și orală. toate aspectele
folosirii limbii
respective:
scriere, vorbire,
audiție, citire, și
implicit cu
privire la
vocabular
(poate cel mai
mult vizând
vocabularul de
specialitate
aferent
domeniului
gestionat –
afaceri interne).
15. √
-toate cauzele enumerate.
documentare, studiu
dicționare, ori de documente
deja întocmite. -limbaj operațional de misiune: cerințe
operative, abilități operative codificarea radio,
navigare, tactic ă- în limba română;
-diversitate și apreciere intercultu rală, relații de
muncă -în limba română;
-diplomație, mediere, negociere – în limba
română;
-pregătire de bază în limba misiunii de câteva
zile. Pregătirea de specialitate trebuie însă
realizată în limba maternă ca să nu existe
ambiguități. zilnic -scris ș i
vorbit.

√ Toate
deprinderile

264 16.

√ -problema a fost diferența
între limba franceză învațată
la cursuri, cu profesori
români și limba vorbită de
nativi.
-problema s -a rezolvat î n
timp, prin exercitiu. zilnic -scris și
vorbit. √ Toate
deprin derile
17. –

– -diplomație, mediere și negociere în limba
maternă.
-consider însă util ca aceste cursuri să fie ținute
în limba misiunii. zilnic mai mult
în formă
scrisă. √ Toate
deprinderile
18. – – -limbaj operațional de misiune: cerințe operative,
abilități operative codificarea radio, navigare,
noțiuni de bază de tactică – în limba română;
-diplomație, mediere și negociere în limba
maternă.
-studii strategice de apărare zilnic -scris și
vorbit. √ Toate
deprinderile
19. √
-nivelul diferit de limbă,
pregătire diferită
parafrază -informări și cursuri în misiune.
zilnic -mai ales
în forma orală. √ Toate
deprinderile

20. √
-nivel diferit de limbă -la centrul de pregătire, în timpul misiunii zilnic -scris și
vorbit atât pri n
rapoarte, cât și
prin int erviuri. √ Scriere,
vorbire,
vocabular
general și
specializat

265 21. – -descifrarea multiplelor
abrevieri folosite la nivelul
misiunii
-accentele diferitelor nații.
– Am participat la astfel de cursuri în cadrul
misiunii, sau în cadrul unor cursuri în stră inătate
la care am fost selectată prin concurs la nivelul
ministerului – Haga si Vicenza. Nu am primit
nici un fel de pregatire în țara, cu excepția unui
briefing anterior detașării. zilnic -scris și
vorbit.
În misiunea EU
s-au înbunătățit
substanțial, în
cea ONU s -au
diminuat.
Comunicarea
orală și scrisă
prin rapoarte.

Anexa 11
Subiecți i
intervie vați Limbajul este standardizat Exemple de structuri standardizate

1. √
coduri, termeni recomandați
în manual, abrevieri,
formule standard de raport renforc ement des capacités institutionnelles, appui institutionnel, unité correctionnelle, renseignement
résolution, casque bleu, compte rendu, consigne, contingent, criminalité, coups et blessures, juge de paix,
délai, désarmement, détention, déployer, emboutei llage, police maritime, enquête, enlèvement, fouille,
formation, fusillade, gilet pare -balles, PNH (Police Nationale Haïtienne), plan de réforme de la PNH,
mutation du personnel, demande d'extension, réunion de contingent, fiche de présence, rapatriement.
2 √
manual, ghid de comunicare
standardizată BCU (Border Control Unit), EBGT(European Border Guard Team), CBP (Customs and Border
Protection), country of origin, country of destination, border check, ICC (International Coordination
Centre), LCC (Local Coordination Centre), LBS (Frontex Land Border Sector), preliminary check.
3. √
documente operative,
informări, terminologie
standardizată BG (Borderguard), JORA (Joint Operation Report Application), immigrant illegal, migrant, illegal
border -crossing, b order surveillance, risk analysis, FPO(focal point office), SIR (Serious Incident Report),
undesirable alien.
4. √
traducere standardizată a
termenilor JORA(joint operation reporting aplication), JOFP(Joint Operations Focal Point), JO( joint operation),
host country, GO (guest officer), FSC Frontex Situation Centre, FSO (Frontex Support Officer), FP
(Focal Point), FOSS(Frontex one stop shop), IBM (Integrated Border Management).

266 5. √
utilizarea limbajului de bază
într-o formă clară și concisă
este o m etodă de
standardizare. line of work, politically correct, newsl etter, Romanian National Focal B order Point of Contact,
deployment, counterpart, host country.
6. √
abrevierile enhancement, assessment, feasible, a.s.a.p., intelligence, facilitators, chai n of command, debriefing,
surveillance, migration flows, deployment, human and technical resources, operational plan, code of
conduct.
7. √ NFPOC (National Frontex Point of Contact) smuggler, smuggling goods, SNE (Seconded National
Expert), preliminary check, thorough check, visa extension, RABITs (Rapid Border Intervention Teams),
RAU(Risk analysis unit), GO (guest officer)
8. √
în general da JORA(joint oprastions reporting aplication), FOSS(Frontex one stop shop), RAU( risk analysis unit),
JO(joi nt operation), FPO(focal point office), MS(member state), GO(guest officer),IR(incident report),
BCP(border crossing point), HQ(headquarters).
9. √
În misiunile Frontex se
folosesc aceleași structuri
comunicative. FSC (Frontex Situation Centre), JORA (Joint Operations Reporting Application), GO (Guest Officers),
JOFP (Joint Operations Focal Point), BCP (Border Crossing Point), border checks, refusal of entry,
overstay, documents counterfeit, documents forgery, irregular border -crossing.
10. √ DSPS ( Department of Security and Public Safety), DPKO(Department of Peace Keeping Operations),
SRSG (Special Representative of Secretary General), JO C (Joint Operations Centre), WP (Witness
Protection), SITREP (Situation Report), AOR (Area of Responsibility), MO (Modus Operandi), TDS
(Training Development Section), GBV (Gender Based Violence).
11. Nu neapărat. Sistemul
judiciar din SUA prezintă
particularități diferite față de
alte sisteme de drept, spre
exemplu, cele europene.
Autoritățile de aplicare a
legii am ericane folosesc
abrevierile și structurile
standard într -o măsură
foarte mică. DHS( Department of Homeland Security), CBP (Customs and Border Protection), ICE (Immigration and
Customs Enforcement), USSS (United States Secret Service), USCIS (United States Citizenship and
Imigration Services), DoS (Department of State), DoJ (Department of Justice), OIA (Office of
International Affairs), FBINA (Federal Bureau of Investigation National Academy), DAS (Deputy
Assistant Secretary), NGO (Non Governmental Organiza tion).

267 12. √
obligatoriu ETA (estimated time of arrival), IEBL (inter -ethnic border line), SRSG (special representative of the
secretary general), IR (incident report), TA (traffic accident), FUR (follow -up report), MoP (movement of
personnel), CTO (comp ensatory time off), MSA (mission subsistence allowance), PDRF (patrol duty
roster form).
13. √
OPLAN (Operational Plan), Recce (Recconaisance), SITCEN (Situation Center), Logbase (Logistic
Base), marksman, gear, holster, stoppage, close protection, team leader, squad leader.
14. √ JHA council, JIT (Joint Investigation Team), EAW (European Arrest Warrant), SIS (Schenghen
Information System), THB (Trafficking in Human Beings), SNE (Seconded National Expert), CC fraud
(Credit cards fraud), dob. (date of birth), a person charged with, request for international judicial
assistance (Letter Rogatory), wanted persons, most wanted international fugitives, house search warrant,
criminal offence, defendant, cyber crime/ computer crime, traffic offences, crimin al code, criminal law.
15. √
La un moment dat, se
standardizează limbajul,
tipic pentru misiune și în
general se folosesc aceleași
șabloane. D.O.B.(date of birth), E.T.A.(Estimative time of arrival), S (Serb), C (Croat), M (Muslim), A (Albanian),
KPS(Ko sovo police service), C.T.O. (compensatory time off ), M.S.A.(mission subsistence allowance),
E.O.M.(end of mission).
16. √ SDF(sans domicile fixe), PAF( la Police aux Fronti ѐres), PJ (la Police Judiciaire), BAC( la brigade anti
criminalité), SD (la Sure té Départementale), GAV (garde à vue), OFII (l'Office Français de l'Immigration
et de l'Intégration), AVP (Accident sur la voie publique), CEEA(Conduite sous l'état d'un empire
alcoolique), ILE (infraction à la législation sur les étrangers) inter pellatio n, enquête, mendicité, vol en
réunion, defaut de PC, convocation judiciaire, mis en cause, mis en examen.
17. √
în mare măsură ongoing investigation, checking, interrogation, penal case, paragraph, perpetrator, victim, damage,
intelligence, incident.
18. √ MO (Modus Operandi), subject, SOP (Standing Operating Procedure), perpetrator, operational plan,
mount an operation, line of work, incident, intelligence, HQ (headquarters).
19. Nu. Se folosesc termeni
specifici legislației din țara
gazdă și term eni specifici
legislației din țara de
plecare. postuler, pièce d’identité, Mise en garde en cas de tapage, redaction MCI (Main Courrante Informatisé),
PS Police Secours, TP Transmiteur pedestre, Bagarre, Prevention, Secteur, arrondissement, le vigil,
depos er/porter plainte, temoigneur, guetteur, interpeller, ramener au commissariat, faire une procedure,
contrôle rutier.

268 20. √
Ar fi utile manuale, un ghid
de terminologie
standardizată, un glosar
specific limbajului de
misiune pe lângă glosarul
UE. IED (imp rovised explosive device), DPKO (Department of Peacekeeping Operations), subject,
surveillance, SOP (Standard Operating Procedure), ongoing investigation, offender, MO (Modus
Operandi), interview, interrogation.
21. √ MOP (movement of personnel), CP (clo se protection), IED (improvised explosive device), UFN ( until
further notice), ToR (terms of reference), IVO (in the vicinity of), KIA/WIA (Killed in action/Wounded in
action), VBIED (Vehicle borne improvised explosive device), VCP (Vehicle check point), HMG (heavy
machine gun) , KAIA – Kabul International Airport.

269 Anexa 12
Letter NATO &
Int.
Aviation British
Forces
1952 RAF
1942 -43 NY
Police French German Italian Spanish
A Alfa Abel Apple Adam Anatole Anton Ancona Antonio
Ä N/A N/A N/A N/A N/A Ärger N/A N/A
B Bravo Baker Beer Boy Berthe Berta Bologna Barcelona
C Charlie Charlie Charlie Charlie Célestin Cäsar Como Carmen
Ch N/A N/A N/A N/A N/A Charlotte N/A Chocolate
D Delta Dog Dog David Désiré Dora Domodossola Dolores
E Echo Easy Edward Edward Eugène Emil Empoli Enrique
F Foxtrot Fox Freddy Frank François Friedrich Firenze
G Golf George George George Gaston Gustav Genova Gerona
H Hotel How Harry Harry Henri Heinrich Hotel Historia
I India Item In Ida Irma Ida Imola Inés
J Juliet Jig Jug /
Johnny John Joseph Julius l lunga José
K Kilo King King King Kléber Kaufmann Kursaal Kilo
L Lima Love Love Lincoln Louis Ludwig Livorno Lorenzo
LI N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A Llobregat
M Mike Mike Mother Mary Marcel Martha Milano Madrid
N November Nan Nuts Nora Nicolas Nordpol Napoli Navarra
Ñ N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A Ñoño
O Oscar Oboe Orange Ocean Oscar Otto Otranto Oviedo
Ö N/A N/A N/A N/A N/A Ökonom N/A N/A
P Papa Peter Peter Peter Pierre Paula Padova París

270 Anexa 1 3

COD / PR OWORD MEANING SIGNIFICATION SEMNIFICATIE
END OF
MESSAGE/OVER/
OUT This is the end of my
turn of transmitting.
A response is
expected. Go ahead,
transmit. C’est la fin de mon
tour de transmission.
Une réponse est
attendue. A vous,
transmettez. S-a încheiat
transmisia. Se
așteaptă un răspuns.
Transmite!
OUT TO YOU This is the end of my
transmission to you.
No answer
oracknowledgement
is expected.
Do not answer; I have
nothing more for you,
I shall now call some
other station on the
net. C’est la fin de la
transmission pour
vous. Aucune
réponse ni aucun
accusé de réception
ne sont attendus. Je
vais maintenant
appeler une autre
station du réseau. S-a încheiat
transmisia către tine.
Nu se așteaptă
răspuns sau
confirmare; Nu
răspundeți. Voi
chema o altă stație
din rețea.
READ BACK! Repeat the entire
following
transmission back to Répétez -moi toute la
transmission suivante
exactement comme Repetați întreaga
transmisie exact cum
ați primit -o. Iată Q Quebec Queen Queen Queen Quintal Quelle Quarto Querido
R Romeo Roger Roger /
Robert Robert Raoul Richard Roma Ramón
S Sierra Sugar Suga Sam Suzanne Samuel Savona Sábado
Sch N/A N/A N/A N/A N/A Schule N/A N/A
T Tango Tare Tommy Tom Thérèse Theodor Torino Tarragona
U Uniform Uncle Uncle Union Ursule Ulrich Udine Ulises
Ü N/A N/A N/A N/A N/A Übermut N/A N/A
V Victor Victor Vic Victor Victor Viktor Venezia Valencia
W Whisky William William William William Wilhelm Washington Washington
X X-Ray X-Ray X-Ray X-Ray Xavier Xanthippe Ics Xiqu ena
Y Yankee Yoke Yoke /
Yorker Young Yvonne Ypsilon York Yeguna
Z Zulu Zebra Zebra Zebra Zoé Zeppelin Zara Zaragoza
Sursa: http://www.comm -spec.com/phonetic -alphabet.php

271 me exactly as
received.
The following is my
reply to your request
to read back. vous l’avez reçue.
Voici ma réponse à
votre demande de
collationnement răspunsul meu la
solicitarea de a repeta
mesajul.
SAY AGAIN Repeat all of your last
transmission.
Followed by
identification data
ALL AFTER, ALL
BEFORE, WORD
AFTER, WO RD
BEFORE it means:
Repeat. … (portion
indicated)
I am repeating my
transmission or
portion indicated. Répétez toute votre
dernière
transmission.
Transmission suivie
de données
d’identification
TOUT
APRÈS, TOUT
AVANT MOT
APRÈS, MOT
AVANT
Répétez (partie
indiquée)
Je répète ma
transmission ou la
partie indiquée. Repetați tot mesajul
anterior urmat de
datele de identificare
Repetați tot mesajul,
DUPĂ, DE
DINAINTE,
CUVÂNTUL DE
DUPĂ, CUVÂNTUL
DE DINAINTE.
Repetați fragmentul
indicat. Repet
întregul mesaj sa u
fragmentul indicat.
SEND!
SEND YOUR
MESSAGE Go ahead with your
transmission. Go
ahead, transmit: I am
ready to copy. Procédez à votre
transmission.
Procédez à votre
transmission, je suis
prêt à copier. Transmiteți! Începeți
mesajul. Sunt gata
să-l copie z.
SPEAK SLOWER Reduce the speed of
your transmission.
(Normally used in
connection with
request for repetition.) Réduisez la vitesse
de votre transmission
(Normalement utilisé
avec une demande de
répétition.) Reduceți viteza
transmiterii. (De
obicei se f olosește
atunci când se
solicită repetarea.)
SPELL… I shall spell the next
word, group or
equivalent
phonetically. (Not
used when
transmitting coded
groups only.) J’épelle le mot ou le
groupe suivant ou
l’équivalent
phonétique. (Ne pas
utiliser si l’on
transmet uniquement
des groupes codés) O să spun pe
cuvântul sau grupul
de cuvinte pe litere
cu echivalentul
fonetic. (A nu se
utiliza atunci când se
transmit grupuri
codificate)
RELAY TO… Transmit the
following message
to all addressees or
to the address
designation
immediately
following. Transmettez le
message suivant à
tous les destinataires
ou à l’adresse qui suit
immédiatement.
Transmiteți mesajul
următor tuturor
destinatarilor sau
numai celui de la
adresa următoare.
RELAY THROUGH Send this message by
way of call sign Envoyez ce message
au moyen de
l’indicatif d’appel… Transmiteți acest
mesaj după
indicativul de apel
THROUGH ME
MESSAGE PASSED
TO… I am in contact with the
station you are calling;
I can act as a relay
station. Your mess age Je suis en contact
avec la station que
vous appelez, je peux
server Sunt în legătura cu
stația pe care o
apelați, pot să fiu
stație de legătură

272 has been passed to… de relais. Votre
message a été
transmis à… (releu). Mesajul
dumneavoastră a fost
trans mis la
ROGER
ROGER SO FAR?
WILCO I have received
your last
transmission
satisfactorily.
Have you received
this part of my
message
satisfactorily?
I have received your
message, I understand
it and will comply.
(To be used only by
the addressee. ) J’ai bien reçu votre
dernière
transmission.
Avez -vous bien reçu
cette partie de mon
message?
J’ai reçu et compris
votre message et
donnerai suite. (A
utiliser
uniquement par le
destinataire) Am primit ultimul
mesaj.
Ați primit această
parte a mesajului în
condiții
satisfăcătoare?
Am primit și am
înțeles mesajul și îi
voi da curs. ( Doar
destinatarul
acționează conform
mesajului)
[XXXXXXXXX] The identity of the
station calling or with
whom I am attempting
to establish
communication is
unknown. L’identit é de la
station d’appel ou de
la station avec
laquelle
j’essaie de
communiquer est
inconnue. Identitatea stației care
transmite sau a celei
cu care încerc să
comunic este
necunoscută.
VERIFY
VERIFY
WAIT (WAIT –
WAIT) WAIT – OUT Verify entire message
(or portion indicated)
with the originator
and send correct
version.
To be used only at
discretion of or by
the addressee to
which the questioned
message was
directed.
That which follows
has been verified at
your request and is
repeated. To be used
only as reply to
VERIFY.
I must pause for a few
seconds.
I must pause longer
than some seconds, and
I will call you again
when ready. Vérifiez tout le
message (ou la partie
indiquée) avec le
destinataire
et envoyez la version
correcte.
A utiliser uniquement
par le
destinataire de la
demande.
Ce qui suit a été
vérifié à votre
demande et est
répété. A n’utiliser
qu’en réponse à
VERIFIEZ.
Je dois faire une
pause de quelques
secondes. Je dois
faire une pause plus
longue et je vous
rappellerai lorsque je
serai prêt. Verif icați mesajul
integral (sau partea
indicată) cu
destinatarul și
trimiteți versiunea
corectă.
A se utiliza doar de
către destinatarul
solicitării. Ceea ce
urmează a fost
verificat conform
solicitării
dumneavoastră și este
repetat. A se utiliza
doar ca răspu ns la
VERIFICA ȚI
Trebuie să fac o
pauză pentru câteva
secunde. Trebuie să
fac o pauză mai lungă
și vă voi suna din nou
când voi fi pregătit.
WORD AFTER…
WORD BEFORE… The word of the
message to which I
have referred is that
which follows…
The word of the
message to which I
have referred is that Le mot du message
auquel je fais
référence est celui
qui suit…
Le mot du message
auquel je fais
référence est celui Cuvântul din mesaj la
care mă refer este
acela care urmează.
Cuvântul din mesaj la
care mă refer este
acela de dinaintea…

273 which precedes… qui précède …
WORDS TWICE Communication is
difficult.
Transmit(ing) each
phrase (group) twice.
This proword can be
used as an order,
request or as
information. La communication
est difficile.
Transmettez cha que
phrase (groupe) deux
fois.
Ce mot de procédure
peut être utilisé
comme ordre,
demande ou
information. Comunicarea este
dificilă. Transmiteți
fiecare propoziție
(grup de cuvinte) de
două ori. Acest
cuvânt de procedură
poate fi utilizat ca
ordin, solicit are sau
informație.
END OF TEXT The textual part of a
formal message ends.
Stand by for the
message instructions
immediately
following. Le texte d’un
message officiel est
terminé. Restez à
l’écoute pour les
instructions de
transmission qui vont
immediatem ent
suivre. Textul mesajului
oficial s -a terminat.
Așteptați să vi se
transmită
instrucțiunile de
transmitere care
urmează imediat.
END OF MESSAGE This concludes the
message just
transmitted Ainsi s’achève le
message qui vient
d’être transmis Acesta este finalul
mesajului care v -a
fost transmis.
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9 ZERO
WUN
TOO
THRUH -REE
FO-WER
FIFE
SIX
SEVEN
ATE
NINER ZERO
UN
DEUX
TROIS
QUATRE
CINQ
SIX
SEPT
HUIT
NEUF ZERO
UNU
DOI
TREI
PATRU
CINCI
ȘASE
ȘAPTE
OPT
NOUĂ
Sursă: adaptare după Unit ed Nations Police Handbook338
Anexa 14
Misiunile ONU de menținere a păcii
Numele Perioadă Tipul intervenției Locul de intervenție
UNSCOB 1947 – 1951 Comitet special Balcani
UNTSO din 6/1948 Misiune de supraveghere a
armistițiului Palestina
UNMOGIP din 1 /1949 Grup militar de observatori,
supravegherea armistițiului India/Pakistan
(Casmir)
UNEF I 11/1956 – 6/1967 Trupă de intervenție (I) Sinai

338 United Nations Department of Peace -Keeping Operations, United Nations Civilian Police Handbook , New
York, 1995, pp. 90-91;
Département des opérations de maintien de la paix de l ’Organisation des Nations Unies, Manuel de la Police
Civile des Nations Unies , New York, 1995, pp. 88-89;
United Nations civilian Police Handbook Peter , HEEPEN, Guenther , FREISLEBEN, La Police des Nations
Unies: Restaur er l’Ordre à la Fin des Hostilités, 2008 Institut de formation aux opérations de paix, Peace
Operations Training Inst itute, Williamsburg, USA, p. 166 .

274 UNOGIL 6/1958 – 11/1958 Grup de observatory Liban
ONUC 7/1960 – 6/1964 Intervenție Congo
UNSF 10/1962 – 4/1963 Trupă de securitate Noua Guinee (Vest)
UNYOM 7/1963 – 9/1964 Misiune de observatori Yemen
UNFICYP din 3/1964 Trupă de menținere a păcii,
supravegherea armistițiului Cipru
DOMREP 5/1965 – 10/1966 Misiune Republica
Dominicană
UNIPOM 9/1965 – 3/1966 Misiune de observatori India/Pakistan
UNEF II 10/1973 – 7/1979 Trupă de intervenție (II) Sinai
UNDOF din 6/1974 Trupă de observatori pt. dezagregarea
trupelor, supravegherea armistițiului Siria/Israel (Golan)
UNIFIL din 3/1978 trupă interim, supravegherea
armistițiului Liban
UNGOMAP 4/1988 – 3/1990 "Good Services Mission" Afganistan
UNIIMOG 8/1988 – 2/1991 Trupă de observatory Iran/Irak
UNAVEM I 1/1989 – 5/1991 Misiune de verificare Angola
UNTAGG 4/1989 – 3/1990 Unitate de susținere provizorie Namibia
ONUCA 11/1989 – 1/1992 Trupă de observatory America Centrală
UNIKOM din 1991 Supravegherea zonei demilitarizate Irak/Kuweit
MINURSO din 1991 Supravegherea armistițiului Sahara (Vest)
UNAVEM II 6/1991 – 2/1995 Misiune de verificare Angola
ONUSAL 7/1991 – 4/1995 Misiune de observare El Salvador
UNAMIC 10/1991 – 3/1992 Misiune în avans Cambogia
UNPROFOR 2/1992 – 3/1995 Trupă de protecție fosta Iugoslavie
UNTAC 3/1992 – 9/1993 Autoritate provizorie Cambogia
UNOSOM I 4/1992 – 3/1993 Operațiune Somalia
ONUMOZ 12/1992 – 12/1994 Operațiune Mozambi
UNOMIG din 1993 Supravegherea armistițiului Georgia
UNOSOM II 3/1993 – 3/1995 Opera Somalia
UNOMUR 6/1993 – 9/1994 Misiune de observare Ruanda/Uganda
UNMIH 9/1993 – 6/1996 Misiune de observare Haiti
UNOMIL 9/1993 – 9/1997 Misiune de observare Liberia
UNAMIR 10/1993 – 3/1996 Misiune umanitară Ruanda
UNASOG 5/1994 – 6/1994 Trupă de observatori Ciad
UNMOT 12/1994 – 5/2000 Trupă de observatori Tadjikistan
UNMIBH din 1995 Transpunerea dimensiunilor civile ale
Tratatului de Pace de la Dayton Bosnia -Herțegovina
UNAVEM
III 2/1995 – 6/1997 Misiune de verificare Angola
UNCRO 3/1995 – 1/1996 Misiune Croația
UNPREDEP 3/1995 – 2/1999 Trupă de prevenire Macedonia
UNMOP din 1996 Supravegherea procesului de
demilitariza re Peninsula Prevlaka
UNTAES 1/1996 – 1/1998 Administrație provizorue unele părți din Croația
UNSMIH 7/1996 – 7/1997 Misiune de susținere Haiti
MINUGUA 1/1997 – 5/1997 Misiune de verificare Guatemala
MONUA 6/1997 – 2/1999 Misiune de observare Angola
UNTMIH 8/1997 – 11/1997 Misiune de tranziție Haiti
MIPONUH 12/1997 – 3/2000 Misiune polițienească civilă Haiti
UNPSG 1/1998 – 10/1998 Misiune polițienească civilă Croația
UNOMSIL 7/1998 – 10/1999 Misiune de observare Sierra Leone

275 MINURCA 4/1998 – 2/2000 Misiune Republica Central –
Africană
UNMIK din 1999 Construirea unei administrații civile
provizorii Kosovo
UNAMSIL din 1999 Supravegherea armistițiului Sierra Leone
UNTAET din 1999 Construirea unei administrații
provizorii Timorul de Est
MONUC din 1999 Supravegherea armistițiului și a
retragerii forțelor combatante străine Congo
UNMEE din 2000 Supravegherea armistițiului Etiopia/Eritrea
Sursa: http://www.dadalos.org/uno_rom/grundkurs_2/un -chronologie.htm
Anexa 15
Model de raport în urma anchetei

Our subject, DOM female, has lived and worked nearby Santo Domingo until one
month ago, when she decided to take a chance and go to Europe. She has several relatives in
Spain and one of them gave her a phone number of a Dominican facilitator from Istanb ul,
named X.
She called him around middle of February and Antonio told her to buy a plane
ticket from Punta Cana to Istanbul, via Amsterdam, on KLM Airlines and before leaving
Dominican Republic to call him again. He also told her that the price for th e travel from
Istanbul to Greece was around 2000 euros he could arrange some documents in order not to
be apprehended by the Greek police, because otherwise she would have be deported back to
Dominican Republic).
On 10th of April 2012 at 08.30 PM she t ook the KLM flight from Punta Cana
(together with a friend of her –female -, who also had spoken with Antonio), had a transit in
Amsterdam (landed on 09th of March, 10.00 AM, departed at 11.25 AM) and arrived in
Istanbul at 03.50 PM. Before leaving, she cal led again X and told him the exact date of arrival
and how was she looking like.
Once arrived in Istanbul, she paid for the Turkish visa (around 15 euro) and, after
the arrivals gates , she was approached by a young Dominican woman, Y, around 22 -25 years
old, who told her that she has been sent by X. Rosana took our subject and her friend in
Istanbul to an apartment in Kumkapi area, where other Dominicans were also waiting. The
apartment was located on a commercial street in Kumkapi area, down floor, behi nd a centre
for cheap international calls. Once arrived there, she met X, the facilitator ( DOM man, 40
years old, slim constitution, short height, half bold). The full name of X is XXX. She paid him
2500 euro for the travel.
On the second day upon her arrival, another DOM facilitator came, took some
pictures of them and returned the next day with the fake Greek release papers . He told them
to learn by heart the personal information from the documents and, in case of being
apprehended by the Greek polic e, to claim to be from Eritrea. He also told them not to show
these papers to the police, just to use them for buying tickets. The name of the facilitator was
Z (aka “ El padre” -“The father”), he was around 35 years old, tall, with a robust constitution.
He was working with Antonio, because he had the Turkish connections.
Monday, 12th of April, around 03.00 PM, X came and took our subject, her friend
and another DOM woman and accompanied them until a market place, where a white van
came in a few minutes. Z also brought two DOM men (totally 5 DOM). They have been
embarked , together with another 10 migrants (Africans and Arabs). Five Turkish facilitators
came also with them.
They left Istanbul and travelled for almost five hours, until the van stopped( a round
08.00PM). They started to walk, together with four of the facilitators (one of them went back

276 with the van).The road was in a very poor condition, full of water and mud, they were also
climbing some hills, so they were advancing very slowly, while th e facilitators were all the
time pushing and hitting them. They had to carry also two inflatable boats and some pumps.
Around 02.00 AM they stopped near a barrack and rested for 1 -2 hours, after which
they started to walk again. They have walked for ano ther five hours, crossed a small river (
irrigation canal) and reached Evros river. They pumped the boats ( a big boat and a small one)
and, together with the facilitators, they crossed the river (between 07.00 -08.00 AM), rowing.
The crossing lasted for 10 minutes.
Once arrived on the Greek side, they hid one of the boat through some bushes and
sank the other one. The facilitators split the group (they sent the Arabs and the Africans in
another direction, telling them to go and search for the police, whi le they came with the
Dominicans. They walked for almost half an hour, until they reached a road. The facilitators
showed them what direction they should follow and told them to go to the bus station and buy
tickets for Alexandroupoli.
The facilitators went back, while the Dominicans had walked for another half an
hour, until they reached Gemisti village (at 09.00 AM). They found a coffee -shop, where an
old woman was selling also bus tickets. The next bus to Alexandroupoli was at 12.00 AM, so
they bought the tickets( bus tickets from Gemisti to Feres = 4 euro/ person) and spent three
hours in the coffee -shop.
At 12.00 AM they took the bus to Feres, where they bought other tickets, for
Athens, via Alexandroupoli. The man who was selling the tickets in the bus station wanted to
see their release documents (the old lady didn’t ask for their documents). The bus for
Alexandroupoli arrived in a few minutes, but when they tried to climb in, the driver also
wanted to see their documents. Our subject showed him the ticket and her document, but the
others got scared and didn’t want to get in the bus anymore. She arrived in Alexandroupoli,
where she has been apprehended by the police (around 02.00 PM), while the other DOMs
have been apprehended nearby Feres bus station.
Here are the phone numbers of the facilitators:
X XXXXXXXXXX
Z ZZZZ ZZZZZZZ

Anexa 16
A)Raportul de incident grav (operațiunile comune Frontex)

Subiect:
Operațiunea comună:
Loc:
Data și ora incidentului:
Persoana/unitatea care trimite raportul:

Date despre caz: ce s -a întâmplat, când și unde s -a întâmplat, cine a fost
implicat/afectat, cauze posibile, ce mijloace s -au folosit, sursa informațiilor
Măsurile luate: de către Frontex prin agenții invitați și acțiunile î ntreprinse de țara
gazdă și statele membre, stadiul acestora -plănuite/inițiate/finalizate
Evaluarea: o descri ere scurtă a consecințelor posibile, efectelor, reacțiilor.

277

B)Model de raportare în misiunile FRONTEX

Anexa 17
Termeni specializați clasificați în funcție de misiuni
Corpus de termini
Termeni specializați utilizați de polițiști în misi uni internaționale
Termeni în engleză Termeni în română
allowance salariul lunar
aka (also known as) alias, supranumit, zis și
anti-personnel mine mină anti -personal
AOR (area of Responsibility) zonă de competență, sferă de responsabilitate
apprehe nd a prinde, a reține
armed conflict conflict armat
armoured vehicle vehicul blindat
a.s.a.p. -abreviere pentru “as soon as
possible” cât de repede posibil, urgent

assault atac, asalt, insultă și amenințare fizică
assessment Evaluare
attaché Atașat
best practices bune practice
body search control corporal
briefing
instructaj, îndrumări, informare, ședință
informativă
CC fraud (credit cards fraud) fraudă cu carduri de credit
chain of command ierarhia de comandă
charged with acuzat de, incriminat Agent invitat/
echipe europene incident
Ofițer asistent FRONTEX Centrul local de coordonare
Coordonatorul operativ
Frontex
Centrul de situații Centrul de regional de
coordonare
Centrul internațional de
coordonare Agent invitat/
echipe europene

278 civil war război civil
code of conduct. cod de conduit
convoy Escortă, convoy
counterpart omolog/ correspondent
criminal code cod penal
criminal law drept penal
criminal proceedings urmărire penală
criminal record antecedente penale
damage preju diciu, daună, pagube, despăgubire
debrief interoga, obține informații după misiune
defendant acuzat, pârât, inculpate
deployment /to be deployed
detașare/ a fi detașat/ a fi desfășurat pe a anumită
zonă
deportee Deportat
detour rută ocolitoare
disar m Dezarma
dispatched Detașat
disturbance of public order tulburarea ordinii publice
DOB (date of birth) data nașterii
enquiry /make an enquiry anchetă/ a face o anchetă
E.O.M.(end of mission) sfârșitul misiunii
escort escortă, a escorta
expulsion Expulzare
extradition Extrădare
facilitator intermediar, facilitator
FUR( follow up report) raport de urmare
final destination – destinație finală
flash report raport urgent
fugitive evadat, fugar
gear (ex. sport gear, training gear, etc) echipament (de sport/de pregătire)
GBV (Gender Based Violence) violență de gen
grant permission a acorda permisiune de a
HMG (heavy machine gun) mitralieră grea
holster toc de pistol
hostage ostatic
HQ (headquarters). comandament
house search warrant mand at de percheziție domiciliară
human and technical resources resurse umane și tehnice
illegal migrant
imigrant ilegal*sintagmă incorectă din punct de
vedere politic
incident incident
international arrest warrant mandat internațional de arestare
interv iew (witness/victim) audierea/ascultarea (martorului, victimei)
intelligence informație cu valoare operativă
interrogation (suspect) audierea (suspectului)
IR incident report raport de eveniment
IVO – in the vicinity of în apropierea
liaison officer ofițer de legătură
line of work domeniu de activitate
Logbase – Logistic Base bază logistică
looter cel care comite un jaf

279 maneuver manevră
marksman lunetist
migrant migrant
millitary observer observator militar
MO (Modus Operandi) modus operandi, mod de operare
MS (member state), stat membru
M.S.A. (mission subsistence allowance) indemnizație în timpul misiunii
mount an operation a demara o operațiune
NGO (Non Governmental Organization) ONG organizație non -guvernamentală
ongoing investigatio n anchetă în desfășurare
operational meeting întâlnire operativă
operational plan plan operativ
patrol patrulă
pellet gun pistol cu aer comprimat
perpetrator făptaș, făptuitor, autor a unei fapte care contravine
legii
politically correct corect din punct de vedere politic
Recce (recconaisance) misiune de recunoaștere
request for international judicial
assistance (Letter Rogatory) solicitare de asistență juridiciară internațională
(scrisoare de solicitare)
reveille deșteptarea
routing direcționare , traseu
seal off a izola
SOP (Standing / Standard Operating
Procedure) procedură de operare în vigoare
stopage blocaj a l armamentului în timpul utiliză rii
subject suspect
surveillance supraveghere
take into custody a aresta preventiv
TA( traffic accident) accident rutier
THB (trafficking in human beings) traficul de persoane
ToR (terms of reference) coordonate esențiale, elemente de bază, definire a
scopului și proporțiilor (de ex. a unei anchete),
program cadru
transit country țară de tranzit
UFN (until further notice) până la noi dispoziții, ordine
violation of public order încălcarea ordinii publice
wanted persons persoane urmărite de poliție
weapons of mass destruction arme de distrugere în masă
WIA (wounded in action) rănit în luptă/l a datorie
WP (witness protection) Protecția martorului

Termeni specifici misiunilor Frontex

ABC (Automatic Border Check ) Verificarea automată a frontierei
addition adăugire
affix a stamp on the passport a aplica o ștampilă pe pașaport
AFIS (Autom ated Fingerprints
Information System ) Sistemul Informatic de Amprentare Automată
Air borders frontiere aeriene
airside zonă de operațiuni aeriene
alteration modificare

280 anti-scan/anti -copy pattern element antiscanare/anticopiere
API (Advanced Passeng er Information ) informații detaliate despre pasageri
application for asylum solicitare de azil
asylum -seeker solicitant de azil
AVR (Assisted Voluntary Return) Returnare voluntară asistată
ban on entry interzicerea intrării
BCP(border crossing poin t) PTF (punct de trecere a frontierei)
BCU (Border Control Unit) Unitatea de control a frontierelor
binding taken apart and document put
back together debroșarea și rebroșarea documentului
biometric visa viză biometrică
bogus identity identitate falsă
border checks control la frontieră
border surveillance officer ofițer pentru supravegherea frontierei
BG (Borderguard) polițist de frontieră
cancellation of the viza anularea vizei
compensatory measures măsuri compensatorii
controlled delivery livrare controlată
counterfeit document document fals, contrafăcut
country of destination țara de destinație
country of origin țara de plecare
critical area zonă critică (aeroport)
cross -border dispute litigiu transfrontalier
CBP – Customs and Border Pr otection Biroul vamal și de protecția a frontierelor
date and place of issue data și locul emiterii
disembark debarca
document reader cititorul de documente
dual nationality naționalitate dublă
duration of stay durata șederii
embark a se îmbarca, a încărca un vas
embossing missing ștanțare lipsă
embossing stamp timbru sec
EBGT(European Border Guard Team) echipe europene de supraveghere a frontierelor
erasure ștersătură
EUROSUR (European Surveillance) supraveghere europeană – EUROSUR
E.T.A. (es timative time of arrival) data și ora de sosire, durată estimată pentru
executarea unei acțiuni
falsification of documents falsificarea documentelor
fantasy document document fals, fantezist
First Detected On data primei depistări
first line officer agent din prima linie de control
FOO (Frontex Operational Office) Biroul Operațional Frontex
forced return returnare forțată
forge /forged document
a imita ceva autentic, a falsifica ceva
autentic/document falsificat
FOSS(Frontex one stop shop) – Fronte x
Information exchange web portal FOSS Ghișeul unic al Frontex, portalul web
pentru schimbul de informații al Frontex
FP (Focal Point)
FPO(focal point office), Punct focal
Birou Punct Focal
FSO (Frontex Support Officer) ofițer asistent Frontex
FSC Front ex Situation Centre Centrul european de centralizare a situației

281 FRONTEX
Centrul de situații al Frontex (CSF).
GO (guest officer), agent invitat
ghost photo fotografie în planul secundar
guilloches / fine line patterns guilloche -uri/texturi cu linii fi ne
holder of a document titularul unui document
hologram hologramă
holographic patch timbru holografic
host country țară gazdă
Host MS – Host Member States stat membru gazdă
JHA (Justice and Home Affairs) council Consiliul de Justiție și Afaceri Inte rne;
JIT (Joint Investigation Team) echipă comună de anchetă
JO( joint operation) operațiune comună
JOC( Joint Operations Centre) Centrul pentru operațiuni comune
JOFP( Joint Operations Focal Point) Punctul Focal pentru operațiuni comune
JORA(joint o peration reporting
aplication) JORA aplicație pentru redactarea rapoartelor în
operațiunile comune
laminate folie de siguranță
laser engraving gravare cu laser
latent image imagine latentă
LBS Frontex Land Border Sector Sector Frontiere Terestre
LCC Local Coordination Centre Centrul local de coordonare
legal migrant migrant legal339
LTV visa (limited territorial validity visa) viză cu valabilitate teritorială limitată – viza LTV
IBM (Integrated Border Management) Managementul Integrat al Frontierei
ICC (International Coordination Centre) Centrul internațional de coordonare
illegal border -crossing trecerea ilegală a frontierei
illegal entry/exit intrare/ieșire ilegală
illegal migrant migrant ilegal340
illegal residence/stay ședere ilegală
immi grant imigrant
INAD PAX( inadmissible passenger) pasageri inadmisibili
ink stamp ștampilă cu tuș
infrared light lumină infraroșie
intaglio Intaglio
Intelligence Officer (IO) ofițer de informații
irregular border -crossing trecerea clandestină a fron tierei
iridescent laminate laminat(folie) iridiscent(ă)
JCB (Joint Coordinating Board) Consiliul comun de coordonare
JORA Joint Operation Report
Application Aplicație a Raportului Operațiunii Comune – Jora
JOU ( Joint Operations Unit) Unitatea operați uni comune
kinegram kinegramă
laissez – passer trecere liberă
land border frontieră terestră
latent image imagine latentă
maritime border frontieră maritimă
migration flows; fluxuri de migrație
minimum check control minim

339 Sintagmă incorectă. Un om nu poate fi legal sau ilegal, ci acțiunile sale.
340 Sintagmă incorectă.

282 MRZ (Machine Readable Zone ) zona de citire optică MRZ
multiple entry visa viză cu intrări multiple
National Focal Point Punctul național focal
NFPOC National Frontex
Point of Contact Punctul Național de Contact Frontex
OCR (Optical Character Recognition) recunoașterea optic ă a caracterelor
off record information (the source cannot
be quoted) informații a căror sursă nu poate fi citată
on-record information (the source can be
quoted) informații a căror sursă poate fi citată
OPD (Operations Division) Divizia operațiuni
overstay depășirea perioadei de ședere
OVI (Optic Variable Ink) cerneală optică variabilă
OVD (optically variable device) element optic variabil
PNR (passanger name record ) înregistarea datelor personale a persoanei care
călătorește
pre-boarding check verificare pre -îmbarcare
preliminary check verificare preliminară
provisional document document provizoriu
punched ștanțat
RABITs (Rapid Border Intervention
Teams) echipe de intervenție rapidă la frontiere
RAU(Risk analysis unit), Unitatea de Analiză de Risc
readmission measures măsuri de readmisie
refusal of entry refuzul intrării341
release papers a elibera, emite acte
retro -reflective lamp lampă reflectorizantă
returnee persoană returnată
RI (Rapid Intervention) intervenție rapidă
risk analy sis analiză de risc
RO Return Officer ofițer de returnare
scanner scaner
scrambled (encrypted) image imagine codată
second line interview expert expert de interviu în linia a doua
security features elemente de securitate
security thread firul de siguranță
see-through register imagine în transparență
simulated tank tracking striații imitate
SIR (Serious Incident Report) raport de incident grav
SIS ( Schengen Information System) Sistemul de informații Schengen
smuggler contrabandist
smuggling migrants
smuggling goods contrabandă de migranți
contrabandă cu bunuri
SNE (Seconded National Expert) expert național detașat
stateless person Apatrid
tampered with (original embossing stamp
tampered with) falsificat (timbrul sec original falsificat)
thorough check verificare amănunțită
TRU (Training Unit) Unitatea de Pregătire

341 (traducere standardizată “refuzul intrării” însă practic nu i se permite intrarea în țară) Eurlex http://eur –
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32006R0562:EN:NOT

283 TWOV (Transit without Visa) tranzit fără viză
undesirable alien cetățean indezirabil
undocumented passenger pasager fără acte
UV lamp lampă cu lumină ultravioletă
video magnifier lupă video
video spectral comparator comparator video spectral
VIS Visa Information System – Sistemul de Informații privind Vizele
visa exemption scutire de viză
visa extension prelungirea vizei
watermark filigran
wrong type of binding legare neconformă
wrong stitching thread fir de coasere neconform
wrong twist of thread împletire a firului neconformă
Termeni specifici misiunilor UE, OTAN, OSCE, PESC

A-Albanian Albanez
BdL (Bureaux de Liaison) birouri de legătură
BICHAT (Rapid al ert system in case of
biological and chemical threat) sistemul rapid de alertă la amenințările biologice
și chimice
C-Croat Croat
CBRN (nuclear, chemical, biological,
radiological or nuclear) chimic, biologic, radiologic sau nuclear
CIS (Customs Informa tion System) SIV (Sistemul de Informații Vamal)
CFSP (Common Foreign and Security
Policy ) PESC (Politica Externă și de Securitate Comună)
COREPER (fr.Comité des représentants
permanents, en. Permanent
Representatives Committee) reprezentanții permanenț i
CP – close protection Serviciul de protecție
CSDP ( Common Security and Defence
Policy ) PSAC( Politica de Securitate și Apărare Comune)
Deport a deporta
DO (Duty Officer) ofițer de serviciu
DPKO (Department of Peacekeeping
Operations) Departamentul de operațiuni de menținere a păcii
EADRCC (Euro -Atlantic Disaster
Response Coordination Centre) Centrul de coordonare Euro -Atlantică de Răspuns
la Dezastre
EADRU (Euro -Atlantic Disaster
Response Unit) Unitatea Euro -Atlantică de Răspuns la Dezastre
ECHO (European Community
Humanitarian Aid Office) Oficiul de Ajutor Umanitar al Comunității
Europene
EJN (European Judical Network) Rețeaua Judiciară Europeană
ENP(European neighb our policy) Politica europeană de vecinătate
ERP (European Response Procedures) Proceduri de răspuns europene
ESDP (European Security and Defence
Policy) Politica Europeană de Securitate și Apărare
EU (European Union) Uniunea Europeană
EU Charter of Fu ndamental Rights Carta drepturilor fundamentale a UE
EWRS (Early Warning and Response
System) Sistemul de avertizare timpurie și reacție
IED (improvised explosive device) Dispozitiv exploziv improvizat
IHL(International Humanitarian Law/ Dreptul Internațional umanitar/Dreptul

284 Law of Armed C onflict/ the Law of War) conflictelor armate/Dreptul războiului
ISAF (International Security Assistance
Force) Forța Internațională de Asistență pentru
Securitate
JHA (Justice and Home Affairs) JAI( J ustiție și Afa ceri Interne )
KAIA (Kabul International Airport) Aeroportul Internațional din Kabul
KIA (Killed in action) căzut în luptă
KPS (Kosovo police service) Serviciul de poliție din Kosovo
LEN (Law Enforcement Network) Rețele europene de aplicare a legii
M(M uslim) Musulman
MIC (Monitoring and Information Centre
of Civil Protection) Centrul de monitorizare și informare pe probleme
de protecție civilă
MS (Member State) stat membru
NATO (The North Atlantic Treaty
Organization) OTAN ( Organizația Tratatului Atl anticului de
Nord)
OCHA(Office for the Coordination of
Humanitarian Affairs) Biroul pentru coordonarea afacerilor umanitare
OPCW(Organisation for the Prohibition
of Chemical Weapons) OIAC (Organizația pentru Interzicerea Armelor
Chimice)
OSCE Organization for Security and Co –
operation in Europe OSCE (Organizația pentru Securitate și
Cooperare în Europa)
S-Serb Sârb
SITCEN – Situation Center Centrul situațional
VCP (Vehicle check point) Punct de control vehi cule
Termeni specifici misiunilor Organizației Națiunilor Unite (ONU)

C.T.O.(compensatory time off ) recuperarea orelor suplimentare
contingent Contingent
DAS (Deputy Assistant Secretary) Subsecretar de Stat
DHS ( Department of Homeland
Security) Ministerul de Interne
DoJ ( Department of Justice) Ministerul Justiției
DOM (Dominican) Dominican
DoS ( Department of State) Ministerul de externe (SUA)
DPKO (Department of Peace Keeping
Operations) Departamentul pentru operațiuni de menținere a
păcii
DSPS (Department of Security and
Public Safety) Ministerul securității și siguranței publice
embargo on exports of arms, munitions
and military equipment embargo asupra exporturilor de arme, muniții și
echipament military
FBINA (Federal Bureau of Investig ation
National Academy) Academia națională a Biroului Federal de
Investigații Criminale
ICE (Immigration and Customs
Enforcement) Agenția guvernamentală americană pentru
imigrație și vămi
IEBL (inter -ethnic border line) limită de separare interetnică
IOM (inter -office memorandum) circulară, memorandum, notă, memoriu
MoP (movement of personnel) deplasarea personalului
NOTICAS ( Notification of Casualty) raport despre victime
OIA ( Office of International Affairs ) Biroul de relații internaționale
OPLAN (Operational Plan) plan operațional
PDRF patrol duty roster form ordinele de serviciu pentru serviciul de patrulă
PKO (Peace -keeping operation) Operațiune de menținere a păcii
SITREP (Situation Report) raport de situație (raportul asupra stării

285 infra cționale curente, se trimite sediului central de
la New York)
SRSG (Special Representative of
Secretary General) (UN) Reprezentantul Special al Secretarului General (al
ONU)
TDS (Training Development Section) Secția de pregătire profesională
UNHCR (Unit ed Nations High
Commissioner for Refugees) Înaltul Comisariat pentru Refugiați al Națiunilor
Unite
USCIS (United States Citizenship and
Imigration Services) Serviciul de Imigrare al SUA
USSS (United States Secret Service) Serviciile secrete ale SUA

Termeni specifici misiunilor internaționale
Termeni în franceză Termeni în română
agression (f) agresiune
agression (f) sexuelle agresiune sexuală
appréhender a prinde
appui (m) institutionnel sprijin instituțional
arme (f) armă
arme (f) à feu (m) armă de foc
arme (f) à silencieux (m) armă cu amortizor
arme (f) blanche armă albă
arme (f) d’épaule (f) armă de umăr
arme (f) de guerre (f) armă de război
arme (f) de poing (m) armă de mână
armement (m) armament
audition (f) audiere
AVP (accident (m ) de voie publique) accident rutier
bagarre (f) bătaie, scandal, altercații
blessure (f) rană
cambriolage (m) spargere, furt prin efracție
cambrioleur (m) spărgător
carabine (f) pușcă ușoară cu țeavă scurtă
ceinturon (m) centură pe care se agață acce soriile cum ar fi
pistolul, tonfa, cătușele, sp ray-ul paralizant
coincer quelqu’un a prinde pe cineva
compte rendu (m) informare, prezentare, dare de seamă
consigne (f) ordin
contingent (m) contingent
contravention (f) contravenție
contrôle (m) d’id entité
contrôle (m) de véhicule
contrôle (m) rutier legitimare
controlul autovehiculului
control rutier
corpulence (f) structura corporală
coups (m.,pl.) et blessures (f., pl.) loviri și alte violențe
couteau (m) à double tranchant (m) cuțit cu lamă dublă
CR (commission(f) rogatoire) comisie rogatorie
crime (m) crimă, infracțiune gravă
criminalité (f) infracționalitate
dealer (m) intermediar între marii traficanți de droguri și
vânzătorii direcți, comerciant de droguri
défaut (m) de PC (permis de conduire) conducere fara permis
délai (m) légal termen prevăzut de lege

286 délit (m) infracțiune de gravitate mică implicând o
pedeapsă corecțională sau închisoare până la
un an, sau o amendă.
déployer a desfășura
déposer / porter plainte (f) a depune o plângere
désarmement (m) dezarmare
détention (f) detenție
détention (f) préventive arest preventiv
écoute (f) téléphonique interceptare telefonică
enlèvement (m) răpire
enquête (f)
enquête (f) préliminaire anchetă
anchetă preliminară
escroquerie (f) înșelăciune,escrocherie
faire une procédure (f) a îndeplini o procedură, formalitate
extradition (f) extrădare
fiche (f) de présence foaie de prezență
flagrant(m)/flag (m) délit flagrant delict
formation (f) aux missions policières pregătire în domeniul misiunilor polițienești
fouille (f) percheziție
fusillade (f) împușcătură, schimb de focuri
GAV (garde (f) à vue) reținere
gilet (m) pare -balles vestă anti -glonț
guet (m)/ guetteur (m) pândă/ cel care ține de șase, cel care stă la
pândă
homicide (m) crimă, asasinat
homicide (m) avec/sans préméditation (f) crimă cu/fără premeditare
homicide (m) accidentel/involontaire/
volontaire ucidere din culpă/cu intenție
incendie (m) criminel incendiere
incident (m) incident
interpellation (f)
interpeller interpelare, cerere, somare
a interpela, a soma
intervention (f)/ détachement (m)
d'intervention intervenție /forță de asalt
légitime défense (f) legitimă apărare
mandat (m) d’amener mandat de aducere
matraque (f) baston de cauciuc
menace (f) amenințare
mendicité (f) cerșetorie
menottage (m) încătușare
menottes (f.,pl .) cătușe
meurtre (m) crimă, asasinat
mis(m) en cause cel în cauză, subiectul
mise (f) en examen Inculpare
mise (f) en garde en cas de tapage avertizare în caz de scandal, tulburare a
ordinii publice
mutation (f) du personnel transferul de persona l
opération (f) d’infiltration operațiune de infiltrare
OPJ (officier (m) de police judiciaire) ofițer de poliție judiciară
PAF(la Police aux Fronti ѐres) poliția de frontieră
patrouille (f) pédestre patrulă pedestră
patrouille (f) portée patrulă care acționează pe distanțe mari

287 perquisition (f) percheziție
pickpocket (m) hoț de buzunare
PIE(pistolet (m) à impulsion électrique) pistol cu electroșocuri asociat eponimului
taser
pillage (m) jaf, intrare prin efracție în locuințe sau sedii
comerciale, c u intenția de a fura, în timpul
unui eveniment public, de masă
pistolet (m) pistol
pièce (f) d’identité document de identitate
PJ (la Police Judiciaire) poliție judiciară
plaignant (m) reclamant
P.L.I. (Protection -Liaison -Interpellation)
principiu la bază luării unei decizii referitor la
tehnicile de intervenție -Protecție -Legătură –
Interpelare
poignarder quelqu’un a înjunghia
possession (f) de drogues (f., pl.) posesia de droguri
possession (f) illégale d’armes (f., pl.) posesia ilegală de arme
postuler a aplica
poursuite (f) pénale urmărirea penală
prévention (f) prevenire
prise (f) d’otages (m.,pl.) luare de ostatici
procès -verbal (m) proces -verbal
ramener au commissariat (m) a duce înapoi la comisariat
rédaction (f) MCI (Main Courrante
Informatisé) scrierea unui raport de incident
renforcement (m) des capacités
institutionnelles întărirea capacităților instituționale
renseignement (m) informație cu valoare operativă
résolution (f) rezoluție, hotărâre
requérant (m) reclamant, solicitan t, cel care depune
plângere
revolver (m) revolver
surveillance (f) supraveghere
témoignage (m) mărturie
témoin (m) martor
traces (f) et indices (m) urme și indicii, probe
vigile (m) gardian, paznic, agent de securitate
violences (f,pl) volontaires/i nvolontaires acte de violență cu intenție/fără intenție
VMA (vol (m) à main armée) jaf armat,
vol (m) à l’arrachée (f) tâlharie, furt prin smulgerea bunului
vol (m) à la tire (f) furt de buzunare
vol (m) à l’étalage (m) furt din magazin
vol (m) en r éunion (f) furt în coautorat
vol (m) qualifié furt calificat
Termeni specifici misiunilor de colaborare în Franța (patrulare)
arrondissement (m) zonă, sector
BAC(brigade (f) anti criminalité) brigada anti -infracțională
CEEA (Conduite (f) sous l'état d 'un empire
alcoolique) conducere sub influența băuturilor alcoolice
Charte (f) des droits fondamentaux de
l’Union européene Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene
ILE (infraction (f) à la législation sur les încălcarea legislației cu privire la regimul

288 étrangers) străinilor
juge (m) de paix Judecător care are competență de a judeca
cauzele care privesc închirierea de imobile,
coproprietatea, bunurile de servitute, pensiile
alimentare.
OFII – ( l'Office (m) Français de l'Immigration
et de l'Intégration) Oficiul Francez pentru Imigrare și Integrare
OFII
PR (procureur (m) de la République) Procuror General (al Republicii)
PS( Police (f) Secours) serviciu polițienesc de intervenție rapidă,
număr de urgență
SD (la Sûr eté Dѐpartementale ) siguranța public ă
SDF(m) (sans domicile fixe) persoană fără domiciliu stabil
Termeni specifici misiunilor ONU
casques (m.,pl.) /bleus/ forces (f.pl.) de
maintien de la paix căștile albastre/forțe de menținere a păcii
demande (f)d'e xtension cerere de prelungire a perioadei de detașare
Mémorandum (m) Inter office memorandum, circulară, notă, memoriu
opérations (f.,pl.)de maintien (m) de la paix
(f) des Nations (f.,pl.) Unies operațiunile de menținere a păcii ale ONU
plan (m) de ré forme de la PNH plan de reformă al poliției haitiene
PNH – Police (f) Nationale Haïtienne poliția națională haitiană
rapport (m) éclair raport scurt, urgent
rapport (m) d’entrevue (f) raport scris în urma interviului
rapport (m) d’événements (m.,pl.) / rapport
(m) de situation (f) journalière raport de activitate zilnică
rapport (m) d’incident (m) raport de incident
rapport (m) d’infraction (f) mineure raport de constatare a unei contravenții
rapport (m) de mort (f) subite raport de constatare medic o-legală
réunion (f) de contingent întâlnire de contingent
unité (f) correctionnelle echipă care verifică condițiile din închisori

289 Anexa 18
Abrevieri
Grade
militare sau
de poliție Departamente Organizații
partenere Arme Persoane Tipuri de
rapoarte Tipuri de
misiuni
CAPT
Captain
Capt.
Capitaine
ACCN
Accomodation Logement
EC European
Community
CE Communauté
européenne
APM Anti –
Personnel Mine
MAP Mine anti –
personnel
AO Administration
Officer
OA Officier
d’administration
DMR Daily
Mission Report
RJ Rapport
journalier
ECMM
European
Community
Monitor
Mission
MOCE
Mission
d’observation
de la
Communauté
européenne
CDR
Commander
Cmdt
Commandant
ADMIN Administration
ADMIN Administration
EU European
Union
UE Union
européenne
ATM Anti Tank
Mine
MAC Mine anti –
char
CICO Chief of the
Internal Control
Unit
CUCI Chef de
l’unité de contrôle
interne
D.O.R. Daily
Occurrence
Report
RJE Rapport
journalier des
événements
MODK Mission
d’observation
diplomatique au
Kosovo
KFOR Kosovo
Force du
Kosovo
COL C olonel
COL Colonel
AU Analysis Unit
UA Unité d’analyse
IC International
Committte
CI Comité
international
MG Machine Gun
EG Arme de
guerre
CIV Civilian Staff
Personnel civil
FIR Final
Investigation
Report
RFE Rapport
final d’enquête KVM Kosovo
Verification
Mission
MVK Mission
de vérification
du Kosovo
LT
Lieutenant
Lt
Lieutenant
BCP Border Crossing Point
PPF Point de passage de la
frontière
ICMP
International
Commission of
Missing Persons
CIPM UXB Unexploded
Bomb
UXB Bombe non
explosée
CIVPOL Civilian
Police
POLCIV Police
civile
IIR Internal
Investigation
Report
REI Rapport
d’enquête PKO
Peacekeeping
Operations
OMP
Opérations de

290 Commission
internationale des
personnes
manquantes interne
maintien de la
paix

LTCOL
Lieutenant
Colonel
Lt-Col
Lieutenant –
colonel
BSD Border Service
Department
SCF Service de contrôle
des frontières
ICRC
International
Committee of the
Red
Cross
CICR
Comité
international de
la Croix -Rouge UXO Unexploded
ordnance
UXO Engin non
explosé
CO Commanding
officer
OC Officier de
commandement
LOGREP
Logistics
Report
RL Rapport
logistique

MAJ Major
Cmdt
Commandant
(ou Major)
CAFAO Customs and
Fiscal Assistance
Office
BDAF Bureau des douanes
et d’aide fiscale
NATO North
Atlantic Treaty
Organisation
OTAN
Organisati on du
Traité de
l’Atlantique
Nord COP Chief
Operations Centre
CCO Chef du
Centre des
opérations
MAR Mission
Assessment
Report
RME Rapport
de mission
d’évaluation

SGT
Sergeant
Sgt
Sergent
CAU Criminal Advisory
Unit
URC Unité de recherche
criminell e
NGO Non
Governmental
Organisation
ONG
Organisation non
gouvernementale CPers Chief of
Personnel
CPers Chef du
personnel
PERSREP
Personnel
Report
RP Rapport
personnel

CJAU Criminal Justice
Advisory Unit
UCJC Unité consultative
de justice crimine lle
OSCE
Organisation for
Security and
Cooperation in
Europe
OCSE
Organisation
pour la
coopération et la CSS Chief of
Support Services
CSA Chef des
services d’appui
PR Preliminary
Report
RP Rapport
préliminaire

291 sécurité en
Europe
CIS Communication and
Information services
SIC Services d’information
et de communication UN United
Nations
NU Nations
Unies
DCC Designated
ContingentComma
nder
CDC Chef désigné
de contingent SITREP (Daily)
Situation Report
SITREP
Rapport
quotidien
CIU Criminal Invest igation
Unit
UIC Unité d’investigation
criminelle
UNHCR United
Nations High
Commissionner
for refugees
HCNUR Haut
Commissariat
des Nations
Unies
pour les réfugiés DHOM Deputy
Head of Mission
CMA Chef de
mission adjoint
WR Weekly
Report
RH Rapport
hebd omadaire

DAO Departement of
Administration and
Operations
DAO Département de
l’administration et des
opérations DLA Duty
Language Assistant
ALS Assistant
linguistique de
service

DPKO Department of
Peacekeeping
Operations (UN)
DOMP Département de s
opérations de maintien
de la paix DO Duty Officer
OP Officier de
permanence

FIN Finance Office
BF Bureau des finances IP Interpreter
Interprète

HRO Human Rights
Office/Human
rights officer
ODH Bureau des droits de
l’homme/ LA Language
Assistant
AL Assistant
linguistique

292 Officiers des dr oits de
l’homme
IFOR Implementation
Force (BiH)
IFOR Force de mise en
oeuvre (BiH) LEGAD Legal
Adviser
CJ Conseiller
juridique
IO International
Organization
OI Organisation
internationale LF/LPF Local
Police Forces
FPL Forces de
police locales
IOM International
Organisation for
Migration
OIM Organisation
internationale des
migrations LA Language
Assistant
AL Assistant
linguistique

LF/LPF Local Police
Forces
FPL Forces de police
locales LEGAD Legal
Adviser
CJ Conseiller
juridique
LMTP Logistics
MTO/Procurement
LTA Logistique, transports,
achats LF/LPF Local
Police Forces
FPL Forces de
police locales.
MP Military Police
PM Police militaire LOC Local Staff
PL Pers onnel local
MTU Motor Transport Unit
UT Unité des transports de
véhicules LNO/LO Liaison
Officer OL Officier
de liaison
NPC National Point of
Contact
PNC Point national de
contact LogO Logistics
Officer
OL Officier de
logistique
OC Operat ions Centre
CO Centre des opérations
MTO Motor
Transport Officer
OT Officier des

293 transports de
véhicules
OHR Office of the High
Representative
BHR Bureau du Haut
Représentant PM Police monitor
MP Moniteur de
police

OHCHR Office of the High
Commissioner
for Human Rights
HCNUDH Haut
Commissariat des Nations
Unies aux Droits de
l’Homme POLAD Political
Adviser CP
Conseiller politique

OMS Office of Mission
Support
BAM Bureau d’appui aux
missions SECO Security
officer
OS Officier de
sécurité
PPIO Protocol and Public
Information
Officer
BAPI Bureau des affaires
publiques et de
l’information SFOR Stabilization
Forces
SFOR Forces de
stabilisation

SC Sector
Commander
CS Commandant de
secteur
SG General
Secretary
SG Se crétaire
général

294 Anexa 19
Raportul de incident
Region/regiune:……………. Station/Unit secție de poliție/unitate:…………………
Incident No/ Număr incident :
Type of incident:
Tipul incidentului Code:
cod
Date of incident:
Data inc identului Time of incident:
Ora când s -a produs
incidentul
Location of incident:
Locul unde s -a produs
incidentul Grid reference:
Locul/ coordonate
geografice
Complainant name:
Numele reclamantului
Address:
Adresa: Ethnicity/Etnie:
Date of birt h/age/Data nașterii/Vârsta:
Phone no/Numărul de tel:
Victim 1 name/Numele
victimei 1:
Address:
Adresa: Ethnicity/Etnie:
Date of birth/age/Data nașterii/vârsta:
Phone no/ numărul de tel efon:
Injury/ Prejudiciu:
Loss of property/ pagube
mater iale:
Suspect 1 name/Numele
suspectului 1:
Address/ Adresa:

Ethnicity/ Etnie:
Date of birth/age/ Data nașterii/ vârsta:
Phone no/ Numărul de tel efon:

295 Description/ descriere: Build/
structura
corpului:
Sex/gen: Race/
Rasa: Eyes colour/
culoarea
ochilor:
Hair colour/culoarea
părului: Hgt/
Greuta –
te: Kg Facial hair/
Părul de pe
față:
Dress/ Îmbrăcăminte: Wgt/
Înălți –
me: Cm Other/
Altele:
Witness 1 name/ numele
martorului 1:
Address/ Adresa: Ethnicity/ Etnie:
Date of birth/age/ data nașterii/ vârsta:
Phone no/ număr de tel:

Incident no/
Numărul
incidentului:
Narrative/ prezentarea faptelor:

Continuation/Continuare Incident no/ numărul incidentului:
Local Police Notified/Poliția locală: Agencies Notified/Agenții anu nțate:
Name and rank of LP Officer/ Numele și gradul ofițerului din
poliția locală: Civil Affairs/
Probleme civile
Date and time notified/ Data și momentul când a fost anunțată
poliția: UNHCR
United nations high
commissioner for
refugees
Înaltu l comisariat al
Națiunilor U nite
pentru refugiaț i

296 Local Police Station/Secția de poliție locală ICTC
Local Police Unit/ Unitatea de poliție locală:
CivPol Action taken/Măsurile luate de poliția civilă:
Follow up required/ măsuri necesare Non-Compli ance Issue (please describe)/caz de refuz :
Follow up CivPol assigned/ polițistul din Poliția civilă
căruia i s -a dat cazul
Date/data:
Continuation report attached/ continuarea raportului atașată:
Case status (check
one) statutul cazului
(verificar ea cazului) Open/deschis Assigned to
Investigations/
Numit pentru
anchetă Closed
/Închis
reporting CivPol:
polițistul (poliție
civilă) care raportează Date and time:
Dată și oră
Asisting CivPol:
Asistent (poliție civilă) Team Leader:
Șeful echipei
Station Reviewer/
Ofițerul supervizor din
cadrul secției de
poliție: Station/ Secția
de poliție:
Regional Reviewer/
ofițerul supervizor la
nivel de regiune: Region/
Regiune:
Narrative (contd.)/ prezentarea faptelor
CivPol signature
Semnătura
polițistului civil
Date and time
Data și ora
Region/Station/Unit
Regiune/ Secție/
Unitate
Approved
De acord

297
Anexa 20
Grila de evaluare a nivelului de limbă străină pentru redactarea raportului.

298

299
Anexa 21
Descriptori
CEF Nivelul
B1 corespunde for mulărilor Nivelului -prag pentru un călător într -o țară străină. Două trăsături îl
caracterizează îndeosebi. Prima este capacitatea de a continua o interacțiune și de a obține
ceea ce își dorește în situații diferite, de exemplu: de regulă, urmărește puncte le principale ale
unei discuții relativ lungi care -l prive ște cu condiția ca dicția să fi e clară și limba de tip
standard; se pronunță sau solicită păreri într -o discuție neoficială între prieteni; prezintă sub o
formă simplă și ușor de înțeles opinia prin cipală pe care vrea s -o transmită; se inspiră cu
ușurință dintr -o gamă largă de forme simple pentru a reda esențialul din ceea ce vrea să
spună; poate să întrețină o conversație sau o discuție chiar dacă pe alocuri este greu de înțeles
când încearcă să exp lice ce anume dorește; este inteligibil chiar dacă alegerea cuvintelor, a
formelor gramaticale precum și remedierea sunt evidente, mai ales în timpul enunțurilor lungi.
Cea de a doua trăsătură este capacitatea de a face față cu iscusință problemelor vieții cotidiene,
de exemplu: a se descurca într -o situație imprevizibilă în transportul public; a face față
întâmplărilor esențiale care pot surveni în timpul organizării unei călătorii la o agenție, sau pe
parcursul ei; a interveni fără pregătire într -o conver sație despre subiecte familiare; a face o
reclamație; a da dovadă de inițiativă în timpul unei întrevederi sau consultații (de exemplu
abordarea unui subiect nou), rămânând totuși foarte dependent de interlocutor în interacțiune;
a cere cuiva să reformulez e într -o manieră mai clară sau să -și explice afi rmațiile.
Nivelul B1+ corespunde unui grad superior al Nivelului -prag . Regăsim aici aceleași două trăsături
caracteristice, completate cu un anumit număr de descriptori care sunt axați pe cantitatea
informaț iei schimbate, de exemplu: preia mesaje conținând solicitări de informații sau explică
o dificultate; prezintă o informație concretă solicitată în cadrul unei întrevederi sau al unui
consult (de exemplu descrie unui medic simptoamele), dar cu o precizie li mitată; expune
cauzele unei probleme; se pronunță asupra unei noutăți, a unui articol, a unei discuții, a unei
întrevederi sau a unui film documentar și răspunde la întrebări complementare privitor la
detalii, le rezumă; duce la bun sfârșit o întrevedere p regătită,verificând și confirmând
informația, chiar dacă îi solicită interlocutorului să repete în cazul când răspunsul său este
lung sau rapid; descrie cum se face ceva prezentând instrucțiuni detaliate; participă, cu o
oarecare siguranță, la un schimb de informații faptice numeroase privitor la chestiuni rutiniere
sau care nu țin de domeniul său.
Nivelul B2 corespunde unui nivel intermediar situat la aceeași distanță mai sus de B1 (Nivel -prag)
precum A2 (Nivel intermediar sau de supraviețuire; Waystage) este situat mai jos de B1.
Acesta vizează prezentarea formulărilor Nivelului avansat sau utilizator independent. De
exemplu, gradul elementar al acestui nivel este axat pe eficacitatea argumentării : își expune
opiniile și le susține în cursul unei discuții , prezentând explicații potrivite, argumente și
comentarii; exprimă un punct de vedere asupra unui subiect, prezentând rând pe rând
avantajele și inconvenientele unor opțiuni diferite; formulează o argumentare logică;
elaborează o argumentare apărând sau î nlăturând un anumit punct de vedere; expune o
problemă, sugerând clar că partenerul la negocieri trebuie să facă concesii; se întreabă asupra
cauzelor, consecințelor, situațiilor ipotetice, ia parte activă la o discuție neoficială într -un
context familiar, face comentarii, exprimă clar punctul său de vedere, evaluează alegerile
posibile, formulează ipoteze și răspunde la ele.
În al doilea rând, parcurgând acest nivel, constatăm două puncte noi de convergență :
– Primul presupune o capacitate superioară celei de a se descurca în discursul social, de
exemplu: a vorbi cu naturalețe, ușurință și efi cacitate; a înțelege în detaliu tot ce se spune într –
o limbă standard și curentă, chiar într -o ambianță zgomotoasă; a lua cuvântul din propria
inițiativă, a interveni la momentul dorit și a încheia conversația când este nevoie, chiar dacă
aceasta nu se face totdeauna cu eleganță; a utiliza fraze -tip (de exemplu: „Este o problemă
complicată”) în scopul de a câștiga din timp și a -și păstra dreptul de a interveni, pregătin d
ceea ce va spune; a interveni cu un grad de naturalețe și spontaneitate care face posibilă
conversația cu locutorii nativi, fără a impune constrângeri uneia dintre părți; a se adapta
schimbărilor de sens, de stil și de insistență care apar în mod normal într-o conversație; a
întreține discuții cu locutorii nativi, fără a -i amuza sau irita, când acest lucru trebuie evitat, și
fără a -i obliga să se comporte în alt mod decât ar face -o cu un locutor nativ.
– Al doilea punct de convergență se referă la o treap tă nouă de conștiință lingvistică: a corecta
erorile care au dus la neînțelegeri; a lua act de „erorile preferate” și a controla în mod
conștient discursul, pentru a le elimina; a corecta, de regulă, greșelile și erorile imediat ce este

300
observată comiterea lor; a anticipa ceea va fi spus și felul în care urmează să fi e spus, ținând
cont de efectul produs asupra destinatarului. Toate acestea fiind bine analizate, se pare că se
întrevede existența unui nou prag, pe care elevul va trebui să -l depășească.
Nive lul B2+ corespunde gradului superior al Nivelului avansat , accentul a fost pus pe argumentare , un
discurs social eficace, și pe conștiința limbii care apare la nivelul B2 și se dezvoltă în
continuare aici. Cu toate acestea, accentul pus pe argumentare și d iscursul social poate fi
interpretat ca o nouă importanță acordată capacităților discursive. Acest grad nou de
competență discursivă apare în modul de gestionare a conversației (strategiile de cooperare):
este capabil să asigure un feed -back și să dea curs declarațiilor și deducțiilor celorlalți
vorbitori, facilitând astfel evoluarea discuției; să creeze în mod abil conexiuni între contribuția
sa personală și aceea a altor vorbitori. Gradul respectiv este prezent în relația
coerență/coeziune: utilizează un număr redus de articulatori pentru a lega frazele într -un
discurs clar și continuu; utilizează cu efi cacitate diverse cuvinte de legătură pentru a indica
relațiile dintre idei; prezintă sistematic o argumentare care pune în valoare punctele semnifi
cative și secundare pertinente. În fine, la acest nivel sunt concentrați descriptorii cu privire la
negociere : prezintă o cerere de despăgubire utilizând un discurs convingător și argumente
simple pentru a obține satisfacție; expune clar limitele în care va face concesii.

Contextul extern de utilizare
Domeniu Personal Public Profesional Educațional
Locuri casă : camere, grădină… acasă în familie , la prieteni , la necunoscuți, spațiu privat într –
un han,la hotel… sat, litoral etc.
locuri publice : stradă, piață, pa rc etc, transport în comun, magazine, centre comerciale,
cabinete medicale, centre medicale, stadioane, terenuri, sală de sport, teatru, cinema, distracții,
restaurant, cafenea, hotel, locuri de cult , birouri, uzine, ateliere, porturi, gări, ferme,
aeropor turi, uzine, buticuri etc., societăți de prestări servicii, hoteluri, funcția publică școli,
auditorii, săli de clasă, curți de recreație, terenuri de sport, coridoare, in stituții de învățământ
superior : universități, săli de conferință, săli de seminar, a sociația studenților, cămine
universitare, laboratoare, restaurante universitare
Instituții familia , rețelele sociale, autorități, organisme politice, justiție, sănătate publică,
asociații, societăți de caritate, partide politice, grupuri religioase / conf esionale
întreprinderi : ale administrației publice, multinaționale, naționalizate, sindicate, școală,
instituții de învățământ superior, universitate, societăți științifice, asociații profesionale,
organisme de formare continuă
Persoane bunici, părinți, copii, frați și surori, mătușe, unchi, veri și verișoare, familie vitregă,
soți, intimi, prieteni, cunoștințe, cet ățeni simpli, reprezentanți ofi ciali, vânzători într -un
magazin, poliție, armată, agenți de securitate, conductori, controlori, pasageri, jucă tori,
suporteri, spectatori, actori, public, ospătari, barmani, recepționeri, preoți angajatori, angajați,
directori, colegi, subalterni, consumatori, recepționeri, secretare, personal de întreținere, etc.
profesori principali, echipă pedagogică, personal de conducere, profesori, părinți,
condiscipoli, profesori, conferențiari, lectori, studenți, bibliotecari, personal de laborator,
personal de restaurant, personal de întreținere, portari, secretare
Obiecte decorație / mobilier, îmbrăcăminte, dotare casnică , jucării, unelte, igienă
personală…obiecte de artă, cărți, animale domestice, animale sălbatice, arbori, plante, peluză,
bazine, bunuri casnice, bagaje de mână , bani, portmoneu, documente ofi ciale, mărfuri, arme,
rucsacuri, valize, saci de voiaj, mingi, p rograme, mese, băuturi, gustare, pașapoarte,
autorizații, permise mașini de birou (birotică), mașini industriale, scule industriale și
artizanale rechizite școlare, uniforme, echipament și haine de sport, alimentare, echipament
audio -vizual, tablă și cretă , calculatoare, ghiozdane și ranițe
Evenimente : sărbători de familie, întâlniri, incidente, accidente, fenomene naturale, serate,
vizite, plimbări pe jos, cu bicicleta, cu motocicleta, cu mașina, vacanță, excursii, evenimente
sportive incidente, accidente, maladii, adunări publice, procese, audiențe, tribunale, zile de

301
solidaritate, amenzi, arestări, meciuri, concursuri, spectacole, căsătorii, funeralii întruniri,
interviuri, recepții, congrese, târguri comerciale, consultații, vânzări sezoniere, accidente de
muncă, conflicte sociale, reînceperea anului școlar/ intrarea în sala de clasă, sfârșitul orelor de
clasă, vizite și schimburi, zile / seri ale părinților, zile / competiții sportive, probleme
disciplinare
Acte : gestur i din viața zilnică, de exemplu : a se îmbrăca, a se dezbrăca, a găti bucate, a
mânca, a se spăla… mici reparații, grădinărit, lectură, radio și T.V., hobby -uri, jocuri /
sporturi cumpărături, folosirea serviciilor medicale, călătorii cu : mașina / trenul / vaporul /
avionul, ieșiri în oraș / distracții, slujbe religioase administrarea afacerilor, gestiunea
industrială, operațiuni de producere, proceduri administrative, transport rutier, operațiuni de
vânzare, comercializare, aplicații info rmatice, întreținerea birourilor , lecții, jocuri, rec reație,
cluburi și asociații, conferințe, disertație, lucrări practice în laborator, lucrul în bibliotecă,
seminare și lucrări dirijate, muncă personală, dezbateri și discuții
Texte : teletexte, garanții, rețete, manuale școlare, romane, magazine, reviste, pliante
publicitare, broșuri, corespondență personală, înregistrări și radiodifuziune, anunț pentru
public, etiche te și ambalaje, pliante, graffi ti, bilete, orare, anunțuri, regulamente, programe,
contracte, meniuri, textesacre, jurăminte / imnuri scrisori de afaceri, notă de raport,
instrucțiuni de siguranță, moduri de folosire, regulamente, material publicitar, etichetare și
ambalaj, descrierea funcției, semnalizare, cărți de vizită, documente autentice, manual școlar,
cărți de lectură, lucrări de referin ță, text la tablă, note de origini diferite, texte pe un ecran de
calculator, videotext, caiete de exerciții, articole din ziare, rezumate, dicționare (monolingve /
bilingve)

Nivel Competențe Obiective Verbe
A ști A recunoaște și a
repeta -capacitate a de
a-și aminti cunoștințele
memorate. A arăta că știi. A numi, a defini, a afirma, a
recunoaște, a evoca, a
recupera, a localiza , a
reproduce, a diferenția a
enumera.
A înțelege A înțelege sensul și
logica cunoștințelor, a
descrie cu propriile
cuvinte . A arăta că
înțelegi. A descrie, a explica, a
identifica, a face distincție, a
clasifica, a categoriza, a face
legătura.
A aplica A folosi cunoștințele –
aplicarea cunoștințelor
acumulate în situații
noi. A arăta că ești
capabil să
folosești ceea ce
ai învățat. A aplica, a interpreta, a
urma, a îndeplini, a face, a
lua, a opera, a se descurca, a
utiliza, a folosi, a
implementa, a asista, a
comunica, a produce, a
coopera, a sfătui, a pune
întrebări, a se orienta fără
hartă, a refuza intrarea, a
face un rap ort, a reacționa, a
monitoriza traficul, a anula,
revoca și a micșora perioada
de valabilitate a unei vize, a
începe, a completa
documente, a elibera o viză,

302
Sursa: Testul de limba engleză nivelul B1 pentru personalul Ministerului
Internelor și Reformei Administrative342
Anexa 22
A) Pregătire la limba engleză CCC FRONTEX
Pregătire la li mba engleză
Obiectiv BG este capabil să formuleze, să înțeleagă și să scrie fraze simple legate de activitatea sa
și dialoguri în limba engleză pe teme familiare întâlnite în mod regulat în îndeplinirea
sarcinilor zilnice.
Tema Prezentare personală
BG se poate prezenta, dând următoarele date personale: nume și prenume, data și locul
nașterii, domiciliu stabil, naționalit ate, cetățenie, educație, profes ie și stare civilă.
Tema Organizarea, sarcinile, competențele poliției de frontieră
BG este capabil să enumere și să definească diferiți termeni privind organizația, sarcinile
de bază, competențele și dotarea BG.
Tema Prezentarea activității BG
BG este capabil să definească și să enumere termeni și expresii referitoare la activitatea
zilnică a BG
Tema Vocabular de bază, definiții generale și termeni specifici BG
BG este capabil să enumere definițiile generale și termenii specifici BG, în baza
articolului 2 al Codului Frontierelor Schengen și articolului 1 al Convenției Schengen
(2000).
Tema Preg ătirea în limba engleză pentru controlul de frontieră
BG este capabil să enumere, să definească și să traducă termeni specifici referitori la
controlul de frontieră în punctele de trecere a frontierei:
Termeni și expresii referitoare la controlul de fro ntieră din punctele de trecere a frontierei
terestre

342 Oana, POPESCU (et alii.), Testul de limba engleză nivelul B1 pentru personalul Ministerului Internelor și
Reformei Administrative, Broșură informativă pentru candidați, Specificații și subiecte model , Editura MIRA,
2007, p. 5. a preveni intrarea
A analiza A concluziona – a
împărți o informație în
mai multe elemente și a
înțelege legătura dintre
ele precum și relația cu
întregul. A arăta că ești
capabil să
identifici factorii
esențiali. A evalua, a detecta, a
examina, a selecta, a hotărî,
a concluziona, a analiza, a
profila, a forma, a conduce
și organiza activitatea unei
patrule, a rezolva, a alege.
A sintetiza A fi creativ și
independent – a
combina factorii într -o
manieră nouă. A arăta că ești
capabil să creezi
idei și să realizezi
întregul.
A evalua A inventa criterii
pentru a evalua
informații. Folosirea
criteriilor. A arăta că ești
capabil să
evaluezi idei,
informații,
proceduri și
decizii.

303
Condițiile de intrare pentru cetățenii terți conform articolului 5 al Codului Frontierelor
Schengen
Tipuri de documente de călătorie
Documente de călătorie și autenticitatea lor
Tipuri de mijloace de tra nsport caracteristice frontierei terestre, diferite vehicule și
ambarcațiuni
Diferite containere folosite pentru transportarea bunurilor
Tipuri de bunuri transportate prin diferite puncte de trecere a frontierei terestre
Baza legală pentru stabilirea ame nzilor pentru cetățeni în punctele de trecere a frontierei
terestre
TEMA Infracționalitatea transfrontalieră
BG este capabil să enumere și să denumească termeni specifici legați de infracționalitatea
transfrontalieră, precum: contrabanda/ traficul de f iințe umane, droguri, arme, muniție,
arme pentru distrugere în masă, explozivi, mașini și alte mijloace de transport furate,
alcool, tutun, aparatură tehnică.
TEMA Procedurile de azil
BG este capabil să enumere și să denumească termeni legați de azi l și procedurile de bază
în cazul azilului.
TEMA Reținerea, arestarea și returnarea
BG este capabil să descrie persoanele reținute/ arestate/ deportate/ expulzate baza legală
și drepturile acestora.
TEMA Acordarea informațiilor
BG este capabil să de a informații în următoarele situații: în serviciul comunității și în
cazul accidentelor/ urgentelor.
TEMA Ordinele date în situații ce implică utilizarea forței
BG este capabil să enumere principalele ordine în situații ce implică utilizarea forței.
TEMA Terminologia din limba engleză privind examinarea documentelor
BG este capabil să denumească, să enumere și să traducă termeni și expresii cu privire la
verificarea documentelor incluse în “Programul de pregătire la nivel de bază Frontex
privind docum entele falsificate și armonizarea terminologiei în limba engleză”.
TEMA Verificarea documentelor în ceea ce privește terminologia în limba engleză
B.G. poate denumi, enumera și traduce termeni și expresii legate de verificarea unui
document, incluse în „Programul de pregătire la nivel de baza Frontex privind
documentele falsificate și înțelegerea terminologiei în limba engleză”.
B) Programa analitică – Academia de Poli ție “A. I. Cuza” întocmită în conformitate
cu prevederile CCC (Common Core Curriculum ) Curriculum Comun privind pregătirea de
bază a polițiștilor de frontieră din Uniunea Europeană , CMC / CHE ( Common Core
Curriculum for Mid -level Education/ Curriculum Higher Education ) Curriculum Comun
privind instruirea de nivel mediu a polițiștilor de fr ontieră în domeniul managementului343 și
aliniată Standardului ocupațional pentru ofițerii de Poliție de frontieră
Denumirea
disciplinei LIMBA ENGLEZĂ – anul I , Poliție de frontieră
Obiective Însușirea unui vocabular de specialitate prin studie rea de texte cu specific
polițienesc
Perfecționarea deprinderilor de scris, cit it, ascultat și vorbit în limba
engleză

343 Produse de Agenția FRONTEX în cooperare cu Statele Membre ale EU și Statele Asociate Schengen,
Copyright Agenția Frontex,Varșovia, Rondo ONZ1.

304
Valorificarea elementelor gramaticale prin exerciții diversificate
Dezvoltarea capacității de exprimare a opiniilor în mod logic, argumentat
și co erent în limba engleză
Elaborarea și susținerea de proiecte pe teme de cercetare cu profil
polițienesc
Dezvoltarea deprinderilor de comunicare, relaționare în limba engleză
Formarea unei atitudini pozitive față de limba străină studiată
Tematică AN 1
TEMA 1 Tipuri de infracțiuni
TEMA 2 Tipuri de pedepse
TEMA 3 Instituții UE și Europene
principalele instituții ale UE
rolul și responsabilitățile președinției UE
procesul legislativ și decizional în cadrul UE
statele membre UE, în curs de aderare și candida te
Consiliul Europei
Agenția Frontex
TEMA 4 Diversitate culturală
culturile țărilor învecinate
prejudecăți, rasism, discriminare rasială, xenofobie, islamofobie, homofobie
grupuri cu risc criminogen ridicat
TEMA 5 Profesiunea de polițist de frontieră/bor der guard în Europa
prezentare personală și profesională
prezentarea activității polițistului de frontieră
competențe și dotare
TEMA 6 Descrieri
descrierea autovehiculelor, tipuri, părți componente
alfabetul ICAO
descrierea persoanelor
TEMA 7 Examinarea documentelor
standarde internaționale
tipuri de documente
elemente de siguranță
biometria în documentele de călătorie
documente false sau falsificate (definiții și categorii)
TEMA 8 Cercetarea la fața locului. Metode criminalistice
protejarea locului fa ptei
documentarea locului faptei
categorii de probe
adunarea, păstrarea, marcarea și evaluarea probelor
Tematică AN II
TEMA 1 Drepturile fundamentale și activitatea polițistului de frontieră
CEDO
Solicitanții de azil
Identificarea și referirea victimelor traficului de persoane
Protecția copiilor
Profiling nediscriminator
TEMA 2 Cercetarea la fața locului. Metode criminalistice
protejarea locului faptei

305
documentarea locului faptei
categorii de probe
adunarea, păstrarea, marcarea și evaluarea probelor
TEM A 3 Regimul frontierei terestre
Frontiera de stat terestră, fluvială, maritimă
Tipuri de frontieră și căile de comunicație
Semnele de frontieră și zona de tranzit
Încălcarea regimului frontierei de stat
TEMA 4 Supravegherea frontierei terestre
Principii
Atribuții de bază
Echipament specific
Patrulare
Oprirea și verificarea vehiculelor
Orientarea în teren
Verificarea documentelor
TEMA 6 Verificările la punctele de trecere a frontierei
Baze de date naționale și internaționale
Controlul persoanelor și al mi jloacelor de transport
Folosirea documentelor de călătorie specifice
TEMA 7 Practici specifice la frontiera aeriană
Proceduri aeroportuare
Măsuri de securitate
Terminale de aviație generală
Cooperarea cu alte autorități
Zboruri speciale (de marfă, oficial e, militare, umanitare, de mare risc)
TEMA 8 Practici specifice la frontiera maritimă
Operațiuni maritime
Garda de Coastă
Sisteme de supreveghere a zonei de coastă
Operațiuni de căutare și salvare
TEMA 9 Traficul cu persoane/contrabanda cu migranți
Acțiu ni, mijloace, scop
Actorii implicați în contrabandă
Modi operandi

Tematică AN III
TEMA 1 Infracționalitatea transfrontalieră
Definirea infracționalității transfrontaliere
Traficul cu vehicule furate
Traficul cu droguri
Traficul cu arme
TEMA 2 Infracț ionalitatea transfrontalieră
Contrabanda cu bunuri
Infracțiuni legate de natură și mediu
Terorismul și măsuri de combatere
Briefing/debiefing
TEMA 3 Perspective pe termen mediu și lung
Conceptul de Poliție de Frontieră Europeană

306
EUROSUR
Accepțiuni europen e ale conceptului de management integrat al frontierei

C) Școala de pregătire Malatya -Turcia
DERSİN KONULARI
D E R S İ N İ Ç E R İ Ğ İ
1- I’M GOING TO BE A POLICE O FFICER
1.1 STRUCTURE: Going to / Will What’s t he weather like?
1.2 VOCABULARY: Future expressions / Adjectives / nouns about weather
forecast
1.3 SPEAKING Talking about future plans
1.4 READING
2- A TYPICAL DAY OF A POLICE OFFICER
2.1 STRUCTURE: Revision of Simple Present Tense
2.2 VOCABULA RY: Some common words (verbs, phrases,..etc.) related to
everyday activities.
2.3 READING: Duties of the police
3- CRIME AND PUNISHMENT
3.1 STRUCTURE : Revision of Simple Past
3.2 VOCABULARY: Types of crime and crime tools / Police equipments
3.4 READING: Sample cases
3.5 WRITING: Matching activities
3.6 SPEAKING: Giving opinions / Agreeing and disagreeing with someone
4- FOREIGNERS IN TURKEY
STRUCTURE: Revision of tenses and modals
VOCABULARY: Countries and nationalities / names and conte nt of
important documents
SPEAKING: Dialogues between foreigners and police officers
READING
5- OFFICER! I NEED HELP
STRUCTURE: Requests and offers (Can you help me? / Could you..? / Can
I…?)
VOCABULARY: Lost / stolen properties
WRITING: Filling a repor t about lost or stolen properties
6- TRAFFIC ACCIDENTS
STRUCTURE: Revision of Simple Past
VOCABULARY: Traffic terms / Roads / Traffic signs / Vehicles
SPEAKING: Calling emergency -112
WRITING: Filling an accident report
7- ORGANIZED CRIME
VOCABULARY: Org anized crime words / phrases
READING: International criminals
International cooperation ( Interpol and Europol )
8- CRIME IN THE NEWS
STRUCTURE : Revision of the tenses
VOCABULARY: Newspaper headlines / types of crimes
READING: Articles on crime and offenc es
GENERAL REVISION

307
D)Academia de Poliție ZBORU V BRATISLAVE, Sklabinská 1, 835 17 Bratislava

Téma
Úvodné informácie k semestru, rozdelenie tém na prezentácie, informácie o skúške,
zamerania na skúšku
Opakovanie terminológie z predchádzajúceho semestr a.
Criminal police
Listening : Violence against person, Building a case, Criminal justice
Interrogatio n
Listening: Investigative interviewing
Economic crime
Listening: Theft, Crime report form, Identity fraud
VIDEO + news
Prezentácie
Organised cri me
Listening: The mob, Surveillance, Russian Mafia
Terrorism
Listening: Transnational crime
Types of drugs
Listening: Border crossing -problems with the vehicle, Under the influence
Illegal migration
Listening: Abduction
VIDEO + news
Prezentáci e
Smuggling
Listening: Human trafficking
Traffic accident
Listening: Traffic and vehicles
Automobile
Listening : Campaign against car theft
Traffic signs
Listening: Traffic and vehicles
VIDEO + news
Prezentácie
International police coop eration – INTERPOL
Listening: Interpol notices
International police cooperation – FRONTEX, EUROPOL, CEPOL
Listening: Internationa cuonterparts
Homeless people clash with police
Listening: Civil disturbance, Under arrest
Hooliganism
Listenin g: Riot control techniques, The big match
VIDEO + news
Prezentácie
Crisis management
Listening: Bomb threat
Natural disasters

308
Listening: Detainees killed in Dutch blaze
Floods
Listening: Medical problem
VIDEO + news
Prezentácie

Bibliografie :
Ferenčíková, P. Nováková, I., English for Police . Bratislava: A PZ, 2011.
Nováková, I.: Slovník bezpečnostno -právnej terminológie pre študentov A PZ v Bratislave.
Anglicko -slovenský a slovensko -anglický . APZ Bratislava, 2011.
Boyle, C., Chersan, I. English for law enforcement. MacMillan 2009.

E) Programa cursului de Inițiere în limba engleză – Institutul de Studii pentru Ordine
Publică Nivel A2 conform CEF

COMPETENȚA GENERALĂ: comunică în limba engleză în situații specifice

C1: Selectează informații din mesaje orale scurte, simple și clare
C.2 Comunică în situații simple și uzuale, pe teme legate de activități familiare și
profesionale
C.3 Selectează informații din texte scrise scurte și simple
C.4 Elaborează mesaje scrise pe teme de interes personal sau profesional

Competențe Teme
C.4 Elaborează
mesaje scrise pe
teme de interes
personal sau
profesional T 1 HELLO! Countries and nationalities, Numbers, Telephone
numbers, Everyday objects
T 2 – PEOPLE Family relations, In a café.
T 3 – WORK Jobs, Daily routines, What time is it?
T 4 – FREE TIME An informal letter , A letter to a penfriend
T 5 – PLACES Writing about where you live
T 6 – WHAT CAN YOU DO? A formal letter , A letter of application
for a job
T 7 – THEN AND NOW Describing a holiday
T 8 – HOW THI NGS BEGAN, Describing your best friend
T 9 – FOOD AND DRINK Formal and informal letters , A letter to a
hotel and a letter to a friend
T10 – DESCRIBING PLACES Writing about your capital city
T 11 – DESCRIBING PEOPLE Describing people in your family
T 12 – PLANNING THE FUTURE Writing a postcard
T 13 – DID YOU KNOW THAT? Writing a story
T 14 – IN MY LIFE Filling in a form
T15 – THANK YOU AND GOODBYE A thank you letter

F) Nivel A2 Curs Schengen Centrul de Instruire și Perfecționare Iași
Tabel de corelare compete nțe – conținuturi

Competențe Teme
C1:
Comunică T1 Introduction of Oneself and the Others – Personal Prese ntation
T2 Organisation, Tasks, Competencies

309
Competențe Teme
prin mesaje
scrise și orale
cu pasagerii,
în situații care
presupun
controlul
frontierelor
externe,
respectând
convențiile
sociale de
politețe
BG’s organisation
BG’s tasks and responsibilties
Description of national organisation
T 3 Equipment and Uniform
Equipment and uniform
T 4 Schengen Terminology
Schengen terminology
Schengen Border Code
T5 Border Checks
Border checks terminology
Travel documents
Entry conditions
Refusal of entry
T6 Asylum Procedures
Asylum procedures
Reasons for asylum
T7 Giving Orders
Orders
Emergency situations
T 8 Human Rights
Universal Declaration of Human Rights
Passanger rights
– Asylum seeker rights
C.2
Aplică
cunoștințele
profesionale
și convențiile
sociale de
politețe
pentru
îndeplinirea
eficientă a
sarcinilor de
serviciu pe
durata
controlului în
linia I.
T 9 Cross -border criminality
Crime
Criminal activiti es
Law and order
Preventive measures
T 10 Apprehending people
Arrest
Reporting incidents
Reasons for detention
Orders
T 11 Giving Information
BCP parts
Asking for/ giving directions
Giving information
T 12 Document Examination
Passport elements
Details in travel documents
Supporting documents
Visas
T13 Security Measures
Dangerous items
Screening passagers at a security checkpoint
Baggage control
Radiation control gate
T14 Cooperation with Other Agencies

310
Competențe Teme
Countries
Nationalities
Ranks
Prote cting EU borders
Work experience
– Reporting an incident

G) Școala de pregătire a Agenților de Poliție de Frontieră “Avram Iancu”, Oradea
Tabel de corelare competențe – conținuturi

Competențe Teme
C1:
Receptează
mesaje orale T1: Competența de comunicar e într -o limbă străină – evaluarea inițială:
1. Verificarea competențelor de comunicare.
T2: Comunicarea socio -profesională:
1. Prezentarea personală;
2. Formule de salut și adresare;
3. Solicitarea și acordarea de informații.
T3: Solicitarea ajutorului de urgență:
1. Apeluri de urgență;
2. Comunicarea în situații de urgență.
T4: Informarea și orientarea persoanelor:
1. Acordarea informațiilor privind orientarea în spațiu și timp;
2. Mijloace de transport și orientare turistică.
T5: Etică și deontologie:
1. Terminologie privind gradele profesionale/militare;
2. Interviul profesional.
C2:
Receptează
mesaje scrise T6: Instituții de ordine și siguranță publică:
1. Structurile M.A.I.;
2. Cooperarea internă și internațională.
T7: Terminologie privind contravenți ile:
1. Termeni specifici privind contravențiile;
2. Expresii utilizate în cazul constatării și sancționării contravențiilor.
T8: Terminologie privind infracțiunile:
1. Termeni specifici privind infracțiunile;
2. Expresii utilizate în cazul constatării in fracțiunilor.
T9: Terminologie privind circulația pe drumurile publice:
1. Indicatoare rutiere;
2. Accidente rutiere.
T10: Terorismul:
Definiție, descriere, tipologie;
Profilul psihologic al teroristului;
Combaterea terorismului.
T11: Protecția victimelor:
1. Tipologia victimelor;
2. Comunicarea în situații de victimizare.
T12: Terminologie privind substanțele periculoase.
1. Tipuri de substanțe periculoase;
2. Expresii utilizate în cazul constatării traficului și consumului ilicit de

311
Competențe Teme
droguri.
C3: Se
expri mă prin
mesaje orale T13. Noțiuni generale privind Uniunea Europeană și spațiul Schengen:
1. Instituțiile și simbolurile Uniunii Europene;
2. Terminologie de specialitate privind regimul juridic al străinilor;
3. Terminologie I.T., specifică Sistemului Inf ormatic Schengen.
T14: Relaționarea cu publicul / mass -media:
1. Relaționarea cu diverse categorii de persoane;
2. Expresii utilizate în cazul aplicării măsurilor specifice.
T15: Noțiuni generale privind promovarea și respectarea drepturilor
omului:
1. Dre pturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale omului;
2. Organizații interne și internaționale specializate în promovarea și
respectarea drepturilor omului.
T16: Terminologie privind diferendul familial:
1. Descriere și tipologie;
2. Comunicarea în soluționarea diferendului familial.
T17: Descrierea persoanei:
1. Prezentarea părților corpului omenesc;
2. Descrierea persoanei după semnalmente.
C4: Se
exprimă prin
mesaje scrise T18: Corespondența formală:
1. Tipuri de corespondență formală;
2. Modali tăți de redactare a corespondenței formale;
3. CV -ul european și scrisoarea de intenție.
T19: Corespondența informală:
1. Tipuri de corespondență informală;
2. Modalități de redactare a corespondenței informale.
T20: Documentele profesionale:
1. Tipuri de documente profesionale interne și internaționale;
2. Redactarea documentelor profesionale internaționale.
T21: Descrierea unor evenimente profesionale:
1. Raport asupra unui eveniment profesional;
2. Prezentarea experiențelor profesionale.

H) Curs de pre gătire CEPOL
COURSE CURRICULUM [53-2012]
[English Language for English Language Trainers]
[6-10 August 2012] [NPIA International Academy, Bramshill, UK]
Organiser/host: [UK]
Number of participants: [17] Target group: Senior police officers and senior p olice staff
from EU member states and the Associated countries, who
are, or will be involved in delivery of training in the
English Language
Overall aim: To develop further participants’ ability to delivery training
utilising a range of methods

312
Object ives:  Plan and prepare examples of various approaches to
learning delivery, followed by actual delivery of those to
the course as a whole, to share and evaluate good practice
 Identify and define good practice in relation to
Problem Based Learning (PBL) and apply effective
learning methods within this context
 Give examples of experience and materials within
the field of teaching English to police officers at various
proficiency levels
 Demonstrate, compare and deliver at least three
examples of good practice

Content: Preparation, Planning, Selection and Delivery of different
modes of training:
Classroom based face to face training
Distance Learning Packages
Independent self study materials
Blended Learning Approaches
Problem Based Learning
Common European Fr amework for Languages (CEFR)
CEPOL ICT English Language Project
CEPOL Common Curricula
Sharing of trainers experience/knowledge/good practice
Methods:

Lectures
Assignments
Discussions

Group Work
Case Study
Simulation
Pre-course assignments:
Yes
No If Yes:
Estimated No. of Study
Hours: [2]
Use of CEPOL’s e -Net:

e-Library
Discussion Forum
e-Learning
Other:
Post-course learning
activities: […]
Additional language to
English: […]
Duration: No. of Days: [4] Total No. of Training
Hours: [24]
References to literature:
(as pre -study material) […]
Additional information: […]
Inter -module assignments
(if two -step courses or more):
No
Yes If Yes:
Estimated No. Study
Hours: […]
Description of assignments: […]

313
Anexa 23
STRATEGIE PRIVIND MANAGEM ENTUL CARIEREI POLIȚISTULUI 2011 – 2014

STRATEGIE PRIVIND MANAGEMENTUL CARIEREI POLIȚISTULUI 2011 – 2014
http://www.m ai.gov.ro/Documente/Transparenta%20decizionala/STRATEGIE%20PRIVIND%20MANAGEME
NTUL%20CARIEREI%20POLITISTULUI.pdf , p.3,4

314
BIBLIOGRAFIE
Acte normative – Instrumente juridice interne:
***Concepția de dezvoltare a sistemului de formare profesională inițială și continuă a
personalului Ministerului Internelor si Reformei Administrației 2007 -2012
***Concepția de dezvoltare a sistemului de formare profesională inițială și continuă a
personalului Ministerului Internelor și Reformei Administrative 2008 -2012
***Co ncepția integrată de pregătire a personalului instituțiilor / structurilor implicate în
procesul de aderare a României la spațiul Schengen
***Constituția României
***Extras din „Agenda europeană a Ministerului Administrației și Internelor”, 2007;
***H.G. nr. 445 din 9 mai 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.
***HG 1314/2007 pentru aprobarea Strategiei naționale privind aderarea la spațiul Schengen
***HG nr. 306/14.04.2005
***HG 324/2007 pentru aprobarea Strategiei naționale de management integrat al frontierei
de stat a României in perioada 2007 -2010;
***HG 769/ 2006 privind aprobarea Planului de implementare a Sistemului Informatic
Național de Semnalări
***HG 837 din 19.10. 2 005 cu privire la salarizarea în valută
***HG 895/2007 privind stabilirea cadrului instituțional pentru planificarea financiară,
coordonarea, implementarea și auditarea utilizării fondurilor acordate României prin
Facilitatea Schengen
***HG 991 din 25.08. 2005 pentru aprobarea codului de etică și deontologie al poli țistului
***HG 1021 din 25.06.2004 pentru aprobarea modelului comun european de curriculum
vitae, publicată în Monitorul Oficial , Partea I nr 633 din 13.07.2004;
***HG 1209 din 14.10.2003 privin d organizarea și dezvoltarea carierei func ționarilor publici,
Partea I nr. 757 din 29.10.2003;
***Legea 590 din 2003 privind tratatele
***Legea 141/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului Informatic
Național de Semnalări și parti ciparea României la Sistemul de Informații Schengen;
***Legea 188 din 1999 privind statutul func ționarilor publici
***Legea 197 din 25.05.2004 pentru ratificarea acordului privind cooperarea dintre România
și Oficiul European de Poli ție, semnat la Bucure ști la 25.11. 2003, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 498 din 02.06.2004;
***Legea 218/2002 privi nd organizarea și funcționarea P oliției Române
***Legea 269 din 17.06.2003 privind statutul corpului diplomatic și consular al României
***Legea 345/ 2005 pentru aprobarea Ordonanței de urgența a Guvernului nr. 128/2005
privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului Informatic Național de Semnalări;
***Legea Nr. 360/2002 privind statutul ofițerului de poliție
***Legea nr 495 din 12.nov.2004
***Manual Practic pentru polițiștii de frontieră (Manualul Schengen);
***Manualul SIRENE ( J.Of. C nr. 38, 17.02.2003)

315
***Normele Metodologice din 9 mai 2002 de aplicare a Ordonanței de Urgenta nr. 105/2001
privind frontiera de stat a României;
***O.U.G . nr. 104 din 27 iunie 2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră
Române;
***Ordin 400 din 29.10.2004 privind regimul disciplinar al personalului MAI
***Ordin 69 din 28.04. 2009 Ghidul carierei poli țistului și cadrelor militare din MAI
***Ordin Min de Interne nr. 461 din 2003 desfă șurarea activită ții de reprezentare externă în
Ministerul de Interne
***Ordin Ministrul de Interne nr 462 din 29.05. 2003
***Ordin Ministrului de Interne nr 665 din 2008
***Ordinul MAI nr 300 din 21.06.2004 p rivind activitatea de management resurse umane în
unită țile MAI
***Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 298/2004 privind procedura echivalării
studiilor absolvite de personalul Ministerului Administrației și Internelor în instituțiile de
învățământ din străinătate cu studii similare din România
***Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 339/2004 privind participarea
personalului Ministerului Administrației și Internelor la programe de pregătire profesională în
străinătate și ut ilizarea ulterioară a acestuia.
***OUG nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor
membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, cu modificările și
completările ulterioare (Legea 260/2005, OG 30/2006, Legea 500/2006).
***OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, cu modificările și completările
ulterioare (Legea 243/2002, Legea 39/2003, Legea 278/2006, OUG 108/2006, OUG
130/2008, OUG 26/2009, Legea 125/2009, Legea 245/2009, OUG 16/2010).
***OUG nr.103/2006 privind unele măsuri pentru facilitarea cooperării polițienești
internaționale, aprobata prin Legea nr. 104/2007;
***OUG nr.128/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului Informatic
Național de Semnalări, aprobată cu modificări și completări prin Legea 345/2005;
***Planul de Acțiune Schengen 2007
***Planul de Acțiuni pentru intensificarea pregătirii personalului Ministerului Internelor si
Reformei Administrative in domeniul Schengen
***Programul de acțiune privind e ducația permanentă 2007 -2013, astfel cum a fost stabilit
prin Decizia 1720/EC /OJL 327/24.11.2006
***Strategia Națională de Management Integrat al Frontierei de Stat a României în perioada
2004 – 2007;
***Strategia națională privind aderarea la spațiul Sch engen
***Testul de limbă engleză nivelul B1 pentru personalul Ministerului Internelor și Reformei
Administrative Broșură informativă pentru candidați, Specificații și subiecte model, Ed.
MiRA, 2007
***Tratatul de aderare la Uniunea Europeană

316

Instrume nte juridice internaționale:
***A New Framework Strategy for Multilingualism , European Parliament, the European
Economic and Social Committee and the Committee of the regions Legal basis (Art.5,
Council Regulation N. 2007/2004
***Acordul din 14 iunie 1985 între guvernele statelor uniunii economice Benelux, al
Republicii Federale Germania și al Republicii Franceze privind eliminarea graduală a
controalelor la frontierele comune, încheiat la Schengen, la 14 iunie 1985;
***Carta Națiunilor Unite, Monitorul Of icial din 26 iunie 1945;
***Cataloagele Schengen ;
***Concluziile Consiliului privind principalele elemente ale propunerii Comisiei pentru un
Regulament al Consiliului de înființare a Agenției Europene pentru Managementul Cooperării
Operaționale la Frontie rele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene, adoptate în
cadrul întâlnirii Consiliului din 27.11.2003;
***Concluziile Consiliului privind principalele elemente ale propunerii Comisiei pentru un
Regulament al Consiliului de înființare a Agenției E uropene pentru Managementul Cooperării
Operaționale la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene”, adoptate în
cadrul întâlnirii Consiliului din 27.11.2003;
***Convenția de implementare a Acordului din 14 iunie 1985 dintre guvernele stat elor din
Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind
eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune – Convenția Schengen (JO L 239,
22.09.2000, p. 19 -62)
***Decizia Cadru a Consiliului 2006/960/JHA din 18 decembrie 2006 de simplificare a
schimbului de date și informa ții
***Decizia Cadru a Consiliului nr. 960 din 18 decembrie 2006 de simplificare a schimbului
de date și informații dintre autoritățile de aplicare a legii din statele membre ale UE (OJ L
386, 29.12.2006);
***Decizia Cadru a Consiliului nr.371 din 6 aprilie 2009 privind înființarea oficiului
European de poliției (EUROPOL);
***Decizia Cadru a Consiliului nr.960 din 18 decembrie 2006 de simplificare a schimbului de
date și informații dintre auto ritățile de aplicare a legii din statele membre ale UE (OJ L 386,
29.12.2006);
***Decizia Comisiei (CE) nr. 170/2007 din 16 martie 2007 de stabilire a cerințelor rețelei
Sistemului de Informații Schengen II (primul pilon) (J.Of. L nr. 79, 20.03.2007, p. 20 )
***Decizia Comisiei (CE) nr. 171/2007 din 16 martie 2007 de stabilire a cerințelor rețelei
Sistemului Informatic Schengen II (al treilea pilon) (J.Of. L nr. 79, 20.03.2007, p. 29)
***Decizia Comisiei (CE) nr. 757/2006 din 22 septembrie 2006 privind mod ificarea
Manualului SIRENE (J.Of. L nr. 317, 16.11.2006, p. 1)
***Decizia Comisiei (CE) nr. 758/2006 din 22 septembrie 2006 privind modificarea
Manualului SIRENE (J.Of. L nr. 317, 16.11.2006, p. 41)
***Decizia Comisiei nr.648 din 22 septembrie 2006 de st abilire a specificațiilor tehnice ale
normelor privind identificatorii biometrici pentru Sistemul Informatic privind Vizele (SIV);

317
***Decizia Comitetului Executiv din 23 iunie 1998 privind o clauză generală care să cuprindă
toate aspectele tehnice ale acqu is-ului Schengen (SCH/Com -ex (98) 29 rev.)
***Decizia Comitetului Executiv Schengen din 28 aprilie 1999 privind structura SIS
(SCH/Com -ex (99) decl. 2 rev)
***Decizia Comitetului Executiv Schengen privind elaborarea studiului preliminar pentru SIS
II – SIS (SCH/Com -ex (97) 2 rev 2 -25.04.1997)
***Decizia Consiliului (CE) nr. 171/2003 din 27 februarie 2003 de modificare a Deciziei
(CE) nr.265/2000 privind înființarea unui regulament financiar de guvernare a aspectelor
bugetare ale gestionarii de către Secr etarul General adjunct al Consiliului a contractelor
încheiate în numele sau, în numele anumitor state membre, referitoare la instalarea și
funcționarea infrastructurii de comunicații pentru mediul Schengen “SISNET” (J.Of. L nr. 69,
13.03.2003, p. 25);
***Decizia Consiliului (CE) nr. 330/2003 din 19 decembrie 2003 privind declasificarea
Rețelei de consultări Schengen (specificații tehnice) (J.Of. L nr. 116, 13.05.2003, p. 22)
***Decizia Consiliului (CE) nr. 473/2007 din 25 iunie 2007 privind declasificare a anumitor
părți din Manualul SIRENE adoptat de către Comitetul executive instituit prin Convenția de
punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 (J.Of L nr. 179, 07.07.2007, p.52)
***Decizia Consiliului JAI nr. 1007/2006 din 21 decembrie 20 06 de modificare a Deciziei
JAI nr. 886/2001 cu privire la dezvoltarea Sistemului Informatic Schengen de a doua
generație (SIS II) (J.Of. L nr. 411, 30.12.2006, p. 78)
***Decizia Consiliului JAI nr. 533/2007 privind înființarea, funcționarea și utilizarea
Sistemului Informatic Schengen de a doua generație (SIS II) (J.Of. L nr. 205, 07.08.2007,
p.63)
***Decizia Consiliului JAI nr. 886/2001 din 6 decembrie 2001 privind dezvoltarea celei de -a
doua generații a Sistemului Informatic Schengen (J.Of. L nr. 328, 13.12.2001, p.1)
***Decizia Consiliului nr.267 din 16 martie 2005 privind crearea unei Rețele de Informare și
Coordonare securizate, conectate la internet, pentru serviciile de gestionare a migrării ale
statelor membre (OJ L 83, 1.4.2005, p. 48 –51) – ICON ET;
***Decizia Consiliului nr.633 din 23 iunie 2008 privind accesul la Sistemul Informatic
privind Vizele (VIS) în vederea consultării de către autoritățile desemnate ale statelor membre
și de către Europol în scopul prevenirii, depistării și cercetării in fracțiunilor de terorism și a
altor infracțiuni grave;
***Département des opérations de maintien de la paix de l’Organisation des Nations Unies,
Manuel de la Police Civile des Nations Unies , New York, 1995;
***Directiva 2004/38/CE A Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004
privind dreptul la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii
Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și
de abrogare a Directivelor 64/221 /CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE,
75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE;
***Directiva 2004/38/CE A Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004
privind dreptul la libera circulație și ședere pe teritoriul statelo r membre pentru cetățenii
Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și

318
de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE,
75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE;
***Manual Practic pentru polițiștii de frontieră (Manualul Schengen);
***Manualul SIRENE (J.Of. C nr. 38, 17.02.2003);
***NATO Handbook, Public Diplomacy Division, Brussels, Belgium, 2006;
***Portofoliul european al limbilor model acreditat nr.6.2000 în cad rul proiectului pilot
Socrates Lingua1, coordonat de Departamentul Politicilor Lingvistice al Consiliului Europei;
***Poziția comună a Uniunii Europene la Capitolul 24 JAI transmisă oficial României în
cadrul Conferinței de Aderare România – UE din 12 feb ruarie 2004.
***Programul de acțiune privind educația permanentă 2007 -2013, astfel cum a fost stabilit
prin Decizia 1720/EC /OJL 327/24.11.2006
***Regulamentul (CE) nr. 863/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie
2007 de stabilire a u nui mecanism de creare a echipelor de intervenție rapidă la frontieră și de
modificare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului în ceea ce privește acest
mecanism și de reglementare a sarcinilor și a competențelor agenților invitați;
***Regulamen tul Consiliului (CE) nr. 1988/2006 din 21 decembrie 2006 de modificare a
Regulamentului (CE) nr. 2424/2001 cu privire la dezvoltarea Sistemului Informatic Schengen
de a doua generație (SIS II) (J.Of. L nr. 411, 30.12.2006, p. 78)
***Regulamentul Consiliu lui (CE) nr. 2424/2001 din 6 decembrie 2001 privind dezvoltarea
Sistemului Informatic Schengen de a doua generație (SIS II) (J.Of. L nr. 328, 13.12.2001,
p.4);
***Regulamentul Consiliului (CE) nr.2007 din 26 octombrie 2004 de constituire a Agenției
Europe ne pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre
ale Uniunii Europene – FRONTEX (JO L 349, 25.11.2004, p.1);
***Regulamentul Nr. 562/2006 din data de 15 martie 2006 a Parlamentului și Consiliului
European, de înființare a unui Cod Comunitar cu privire la regulile care guvernează circulația
persoanelor dincolo peste frontiere (Codul Frontierelor Schengen), J.O. L 105, 13.4.2006, , p.
1–32);
***Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 1986/2006 din 20
decembrie 2006 privind accesul Sistemului Informatic Schengen de a doua generație (SIS II)
de către serviciile din statele membre responsabile de emiterea certificatelor de înmatriculare
a vehiculelor (J.Of. L nr. 381, 28.12.2006)
***Regulamentul Parlame ntului European și Consiliului (CE) nr. 1160/2005 din 6 iulie 2005
de modificare a Convenției de Implementare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985
referitoare la desființarea treptata a controalelor la frontierele interne, în ceea ce privește
accesul aut orităților responsabile pentru eliberarea certificatelor de înregistrare a vehiculelor
din Statele Membre la Sistemul Informatic Schengen. (J.Of. L nr. 191, 22.07.2005)
***Stategia de Securitate a Uniunii europene adoptată în decembrie 2003
***Tratatul de instituire a Comunității Europene;
***Tratatul privind Uniunea Europeană
***United Nations Department of Peace -keeping Operations English Language Course for
United Nations Civilian Police -Student’s coursebook, Education Services, 1994;

319
***United Nations Department of Peace -keeping Operations United Nations Civilian Police
Handbook, New York, 1995;

Pregătire de specialitate în domeniul poliției de frontieră, a legislației Schengen, a
cooper ării interna ționale, misiunile interna ționale, globalizare

1. AEL ENEI, Victor și colectiv, Cooperarea Polițienească Operațională la Frontiera
Schengen , master vol.II, Editura ProUniversitaria, București 2010;
2. AELENEI, Victor și colectiv , Cooperarea judiciară, schimbul de informații și
migrația în context Schengen , mast er vol.III, Editura ProUniversitaria, București 2011;
3. AELENEI, Victor și colectiv , Criminalitatea gravă de dimensiune transfrontalieră,
master vol.IV, Editura ProUniversitaria, București, 2011;
4. AELENEI, Victor și colectiv, Politici, strategii și management european pentru
frontiera externă, master vol.I, Editura ProUniversitaria, București, 2010;
5. AELENEI, Victor, Legislație Schengen , Ed. ProUniversitaria, București, 2010;
6. AELENEI, Victor, și PEREȘ, Gabriel, Legislație Schengen , Ed. Universul Juridic,
Bucur ești, 2012;
7. AGHINII, Eugenia, BĂRDEANU, Valentin , HUMELNICU, Maruca Standardizarea
partenerul dumneavoastră , ASRO, București, 2006
8. ALBROW, M., The Global Age: State and Society beyond Modernity , Polity Press,
Cambridge, 1996,
9. ANDERSON, Malcolm, Policin g the World: Interpol and the Politics of International
Police Cooperation , Oxford: Clarendon Press, 1989;
10. ANGHEL Ion M. Dreptul diplomatic și dreptul consular , Ed. Universul Juridic 2011
11. BECK , U., Ce este globalizarea? Erori ale globalismului – răspunsuri la globalizare ,
Editura Trei, Bucuresti, 2003
12. BORCHARDT, Klaus -Dieter, The ABC of European Union Law , Publication Office
of the European Union, 2010;
13. BUSCH, Lawrence, Standards: Recipes for Reality , MIT, Massachusetts, 2011
14. CHIȘ, Dorina Standardizar ea, Universitatea Tibiscus, Timișoara, 2003;
15. CORCIU, Eugen, BĂLOI, Aurel, Mihail, Instituții de cooperare polițienească –
noțiuni introductive, editura MAI, București, 2006;
16. DEFLEM, Mathieu International Police Cooperation History of the Encyclopaedia of
criminology
17. DEFLEM, Mathieu, Policing World Society: Historical Foundations of International
Police Cooperation, Oxford New York: Oxford University Press, 2002;
18. DIACONU, Nicoleta, Dreptul Uniunii Europene , Partea specială, Politicile
comunitare, Lumina lex , București, 2007
19. DUMITRESCU, Costel, Comunicarea profesională în domeniul Schengen și
psihologie aplicată , Centrul Multifuncțional de Pregătire Schengen, București, 2010
20. DUMITRU, Alexandru, NEDELCU,Corvin, PETRE, Valentin Sistemul de Securitate
al Uniuni i Europene , Ed. MOROȘAN, București, 2008;
21. DUSSAULT Louis, Protocol -Instrument de comunicare Ed. Galaxia Buc. 96
22. FEATHERSTONE, M, Global culture. Nationalism, globalization and modernity ,
Sage, London, 1990;
23. GABOR GABRIELA (coord.), Identitate românească ș i integrare europeană ,
București, Editura

320
24. GĂINĂ, Andra, Considerații privind dimensiunea și consecințele globalizării , Revista
de Științe Juridice, București, 2006;
25. GEORGIU, Grigore, Filosofia culturii. Cultură și comunicare , Editura Comunicare.ro,
2004;
26. GILLES Ferreol, BELOEIL -BENOIST Ives Jean, BLANQUET Marc, BREILLAT
Dominique, FLAGEUL Noel, Dicționarul Uniunii Europene , traducere de Dobos Iuliana –
Cristina, Editura Polirom, Iași, 2001;
27. GLENN, R.V.; PANITCH, B.R.; BARNES -PROBY, D.; WILLIAMS, E.; Christia n,
J.; Lewis, M.W.; Gerwehr, S. & BRANNAN, D.W. (2003). Training the 21st Century Police
Officer. Redefining Police Professionalism for the Los Angeles Police Department. Los
Angeles: RAND Public Safety and Justice.
28. HIRST, P. si THOMPSON, G., Globalisation : Ten Frecquently Asked Questions and
Some Surprising Answers , in „Soundings” vol. 4/1996, p. 48, http://www.soundingspub.com
29. Historical foundations of international police Cooperation
30. HLIHOR, Constantin, Geopoli tica și geostrategia în analiza relațiilor internaționale
contemporane , Ed. UNAP Carol I, București, 2005;
31. IAMANDI Luca, Cooperarea poli țienească europeană , Sitech, Craiova, 2009
32. LIANG, Hsi -Heuy, The Rise of the Modern Police and the European State System,
New York: Cambridge University Press, 1992;
33. MALI ȚA Mircea Diploma ția, Ed. Didactică și Pedagocică, Buc, 1975
34. MANDER, J. si GOLDSMITH, E., The Case against the Global Economy and the
Turn to the Local, Sierra Club Books, San Francisco, 1996
35. MANOLESCU, A.; LEFTER, V. & DEACONU, A. (2007). Managementul resurselor
umane / The Management of Human Resources . Bucharest: Economică.
36. MCQUAIL, Denis, ; WINDAHL, Sven, Modele ale comunicării pentru studiul
comunicării de masă , Editura Comunicare.ro, București, 2001;
37. NEWBY, D.,PENZ, H, Languages for social cohesion in a multilingual and
multicultural Europe , The European Center for Modern Languages, 2009;
38. PÂNIȘOARĂ, G. & PÂNIȘOARĂ, I.O. (2007). Managementul resurselor umane.
Ghid practic/ The Management of Human Resour ces. Practical Guide. Second Edition. Iasi:
Polirom.
39. PERE Ș, Gabriel, Lucian, Politici și strategii în domeniul Schengen, Editura Sitech,
Craiova, 2010 ;
40. POPESCU, Oana (et al.), Testul de limba engleză nivelul B1 pentru personalul
Ministerului Internelor ș i Reformei Administrative, Broșură informativă pentru candidați,
Specificații și subiecte model , Editura MIRA, 2007;
41. POPESCU,Tudor -Cristian, Un cadavru umplut cu ziare. Scrieri , Editura Polirom, Iași,
2001;
42. PRUNĂ, Șt. (2007). Management polițienesc/ Polic e Management . Craiova: Sitech.
43. Reiser, O. L. si Davies, B., Planetary Democracy: an Introduction to Scientific
Humanism andApplied Semantics , Creative Age Press, New York, 1944,
44. SANDER, H. si Inotai, A., World Trade after the Uruguay Round: Prospects and
Policy Options for the Twenty -First Centrury, Routledge, London, 1996,
45. 344Scholte, J. A., Globalization – a Critical Introduction , St. Martin's Press, New
York, 2000, p. 43

321
46. SCHOLTE, J. A., Globalization and Social Change , Transnational Associations,
Bruxell es, 1998
47. SCHOLTE, J., op. cit. 345[17] Strange, S., Finance, Information and Power , „Review
of International Studies“, vol. 16, nr. 3/1990,
48. SLAMA -CAZACU TATIANA , Cine nu dorește o bună comunicare în limba
română? , în:
49. SOROS, George, Despre Globalizare , Ed. P olirom, Colecția Economie și Societate,
Iași, 2002;
50. TAYLOR, P. J., Beyond Containers: Internationality, Interstateness,
Interterritoriality , in “Progress in Human Geography”, vol. 19, nr. 1/1995,
51. TĂNĂSIE Petre George, MERIN DUMITRESCU Dan, Uzanțe diplomat ice și de
protocol , ed. Independen ța economică, Pite ști, 2000
52. TRIPON, C. & DODU, M. (2009). Managementul resurselor umane. Suport de curs/
The Management of Human Resources. Course. Cluj-Napoca: Babeș -Bolyai University.
53. WRIGHT Richard and J Mitchell Miller , Routledge, New York, 2005 Române, 1997
Metode de cercetare
1. BEAUD, Michel, L’art de la thèse, Comment préparer et rédiger un mémoire de
master, une thèse de doctorat ou tout autre travail universitaire á l’ère du net, La Découverte,
2006 ;
2. CHELCEA, Septim iu, Inițiere în cercetarea sociologică, Comunicare.ro, București,
2004;
3. CHELCEA,Septimiu, Tehnici de cercetare sociologică, Comunicare.ro, București,
2001;
4. CHELCEA, Septimiu, Metodologia elaborării unei lucrări științifice, Comunicare.ro,
București, 2003;

Lucrări de terminologie și lingvistică
1. ANDREI, Anne -Marie, Dicționar francez -român de termeni juridico -polițienești , Ed.
Hamangiu, 2012;
2. AVRAM, Mioara, Anglicismele în limba română actuală , București, Editura
Academiei
3. BĂLĂNESCU, Olga, Limbaje de specia litate , Editura Universității din București,
capitolul 1, Stilul administrativ, e -book http://ebooks.unibuc.ro/filologie/olga/1.htm#12
4. CABRÉ, Maria Teresa, Terminology -Theory, methods and applications , John
Benjamins Publishing Company, Amsterdam, 1998;
5. CHERSAN, Ileana Maria, A social history of the English Police Vocabulary , Sitech,
Craiova, 2012;
6. CHIȘ, Dorina Standardizarea , Universitatea Tibiscus, Timișoara, 2003;
7. Colectiv, Direcția Coordonare Traduceri, Ghidul stilistic de traducere în limba
română pentru uzul traducătorilor acquis -ului comunitar , Institutul european din România,
București, 2008 BOCOȘ, Mușata, Teoria și metodologia curriculum -ului, forum.portal.edu.ro
8. CRYSTAL, David, The English Language, Aguided tour of the langu age, Penguin
Books, Pearson, 2002
9. DIMITRESCU, Florica, Dicționar de cuvinte recente , București, 1997

322
10. FELBER, Helmut, Standardization of technical terminology: Principles and practices,
Interrante/Heymann, Ann Arbor, Mich, 1983;
11. LAVAULT -OLLÉON, Elisabeth, Traduction spécialisée: pratiques, théories,
formations, Peter Lang, Bern, 2007;
12. ROSCH, Eleanor și LLOYD, Barbara, B, Cognition and categorization , Lawrence
Erlbaum Associates, Hillsdale, New Jearsey, 1978;
13. SIMION, Eugen – Tot despre „romgleză” , în „Cure ntul” 6. 06. 2001
14. STOICHI ȚOIU-ICHIM , Adriana, Aspecte ale influenței engleze în româna actuală,
Editura Universității, 2006, București.
15. STOICHIȚOIU -ICHIM, Adriana – Vocabularul limbii române actuale. Dinamică,
influențe

Resurse bibliografice de pe inter net
1. Olga, BĂLĂNESCU, Limbaje de specialitate , Editura Universității din București,
capitolul 1, Stilul administrativ, e -book http://ebooks.unibuc.ro/filologie/olga/1.htm#12
2. Eurobarometrul 54 “Europenii și limbile străine” 2001
http://europa.eu.int/comm/education/languages/lang/eurobarometer54_fr.html
3. http://culture2.coe.int/portfolio/documents/cadrecommun.pdf
4. http://eur -lex.europa.eu
5. http://eur -lex.europa.eu
6. http://europa.eu.int/comm/employment_social/news/2001/dec/taskforce2001_fr.pdf
7. http://europa.eu.int/pol/justice/index_de.htm
8. http://iate.europa.eu
9. http://ue.eu.int/jai
10. http://www.arduph.ro/participarea -fortelor -de-politie -internationale -la-operatiunil e-de-
stabilitate/
11. http://www.comm -spec.com/phonetic -alphabet.php
12. http://www.europeana.ro/schengen/Planul%20de%20Actiune%20Schengen%202009.
htm
13. http://www.europeana.ro/schengen/Strategia%20Nationala%20de%20Management%2
0Integrat%20a%20Frontierei%20de%20Stat%20a%20Romaniei.htm
14. http://www.ijpfiasi.ro/schengen/manualul_schengen/manualul_schengen.pdf
15. http://www.schengen .mira.gov.ro/Documente/pas%20romana%202009.pdf
16. http://www.schengen.mira.gov.ro/Documente/utile/catutil/catalog%20cooperare%20p
olitieneasca.pdf strategie privind managementul carierei politistului, 2011 -2014
17. www.asro.ro
18. www.dacialiterara.ro/6 -2007/S -Dumistracel.html – nr. 75 (6/2007), Stelian
Dumistrăcel, Spațiul
19. www.dilemaveche.ro, Cezar Paul -Bădescu – Ca și chesti e,Anul III, nr.123 – 02 iunie
2006
20. www.ecml.at/home/tabid/59/language/en -GB/Default.aspx
21. www.europa.eu
22. www.fro ntex.eu
23. www.mae.ro
24. www.mie.ro/mie.htm
25. www.mira.gov.ro
26. www.politiaromana.ro
27. www.polițiadefrontieră.ro

323
28. www.pruteanu .ro, George Pruteanu – Am aplicat și m -au chemat la interviu din
29.III.2006
29. www.pruteanu .ro, George Prutean u, Agramatica micului (dar răului !) ecran , 7
februarie 2008
30. www.pruteanu .ro, George Pruteanu, Anglicisme, neologisme, xenisme(2) din 2.V.2006
31. www.radioamator .ro, Francisc Grünberg – Romgleza și romtaliana , așa cum a fost
recepționat la16 Mar 2008
32. www.schengen.mai.gov.ro
33. www.sirene.europa.eu
34. www.unibuc.ro/ Ioana Vintilă -Rădulescu – Limba română d in perspectiva integrării
europene , așa cum a fost recepționat la 13 Mar 2008
35. www.uttgm.ro, Rus Maria Laura – Un fapt lingvistic de actualitate: influența engleză
asupra limbii