Prof. univ. dr. Diaconu Nicoleta Absolvent: Pîslaru Marian București 2020 UNIVERSITATEA SPIRU HARET Facultatea de Științe Juridice, Politice și… [625952]
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Facultatea de Științe Juridice, Politice și Administrative București
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator:
Prof. univ. dr. Diaconu Nicoleta
Absolvent: [anonimizat] 2020
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Facultatea de Științe Juridice, Politice și Administrative București
LUCRARE DE LICENȚĂ
Regimul juridic al străinului în România
Coordonator:
Prof. univ. dr. Diaconu Nicoleta
Absolvent: [anonimizat] 2020
2
CUPRINS
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 4
Importanța condiției juridice a străinului ………………………….. ………………………….. ……………….. 4
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 6
Noțiuni introductive privind condiția juridică a străinului în dreptul internațional pri vat român … 6
I.1 Noțiunea de străin și de condiție juridică a străinului ………………………….. ………………….. 6
I.2 Factorii de care este determinată condiția juridică a străinului ………………………….. ……… 7
I.3 Forme ale condiției juridice a străinului ………………………….. ………………………….. ……….. 8
I.4 Delimitarea între condiția juridică a străinului și conflictul de legi ………………………….. .. 9
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 11
Principii fundamentale aplicabile cu privire la condiția juridică a străinul ui în România ………… 11
II.1 Complexitatea naturii juridice a condiției străinului în România ………………………….. … 11
II.2 Specificitatea naturii juridice a regimului străinilor în România ………………………….. …. 12
II.3 Temporalitatea naturii juridice a condiției străinului în România ………………………….. .. 13
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 14
Regimul juridic general aplicabil străinilor în România ………………………….. …………………………. 14
III.1 Aspecte privind regimul juridic general al străinilor și drepturile lor în România ….. 14
III.2 Obligațiile străinilor pe teritoriul României ………………………….. ………………………….. 16
III.3 Concepții ale do ctrinei franceze cu privire la drepturile și obligațiile străinilor în
România ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 17
CAPITOLUL IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 20
Regimurile juridice speciale aplicabile străinilor ………………………….. ………………………….. ………. 20
IV.1 Statutul refugiaților în România și regimul lor juridic ………………………….. ……………. 20
VI.2 Procedura acordării statutului de refugiat ………………………….. ………………………….. ……… 23
IV.3 Regimul juridic aplicabil străinilor în România conform Ordonanței de urgență a
guvernului numărul 194/2002 ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 26
IV.4 Regimul juridic special aplicabil cetățenilor aparținând statelor membre ale Uniunii
Europene și Spațiului Economic European ………………………….. ………………………….. …………… 34
IV.5 Personalul diplomatic și consular ………………………….. ………………………….. ……………. 39
CAPITOLUL V ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 40
Practică judiciară privind condiția juridică a străinului ………………………….. ………………………….. . 40
V.1 Stabilirea domiciliului în România. Condiția șederii continue în România pe durata
prevăzută de lege ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 40
V.2 Acordarea termenului de ședere permanentă. Stabilirea domiciliului în România.
Condiția șederii temporare și legale în România. Viza diplomatică. ………………………….. …….. 42
3
V.3 Stabilirea domiciliului în România. Condiția deținerii mijloacelor de întreținere în
cuantumul prevăzut de lege ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 44
V.4 Încetarea dreptului de ședere al străinilor în România. ………………………….. ………………. 45
CAPITOLUL VI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 47
Tendințele Uniunii E uropene de armonizare a legislației în domeniu ………………………….. ………. 47
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 57
4
Regimul juridic al străinului î n Rom ânia
Introducere
Importanța condiției juridice a străinului
Condiția juridică a străinului are o importanță deosebită în dreptul internațional privat
român, întrucât ea cuprinde normele juridice prin care este reglementată capacitatea de folosință a
străinului, adică ansamblul drepturilor și obli gațiilor pe care el le are într -un anumit stat, în care
are calitatea de străin.
Istoricitatea particularizează cond iția juridică a străinului oferită de România în timpul
unor diferite tipuri de organizații statale și teritoriale pe care ea le -a cunoscut.
Condiția juridică a străinului este instituită de statul de reședință a străinului, ea având
caracter unilateral .
Astfel în Dacia romană existau trei categorii de locuitori și anume:
1. peregrinii obișnuiți (fiind cei proveniți din cetăți ce nu au fost desființate ca organizare
politică, ei sunt supuși dreptului național și pot să -și exercite drepturile politice în cadrul cetății);
2. peregrinii deditici (străini care provin din cetăț ile desființate juridic și administrativ,ei
nu au dreptul de a deveni cetățeni romani și peregrini, locuind la orașe, ei au însă drepturi
patrimoniale, dar nu pot beneficia de dreptul de a se căsători în conformitate cu dispozițiile legii
romane);
3. cetă țenii romani (care printr -un artificiu juridic ei puteau dobândi în proprietate pământ
situat în colonia Dacia, pământul având însă calitatea de sol roman).
Transformările ce au fost determinate de schimbările ce s –au produs în societate sunt
importante pe ntru evoluția condiției străinului dar și pentru raporturile de drept internațional
privat.
De asemenea o serie de factori variați cum ar fi factorii economici, factorii economici,
factorii demografici, precum și factorii socio -politici determină importanț a condiției juridice a
străinului.
Un alt aspect esențial cu privire la condiția străinului este faptul ca străinilor le este
recunoscută o egalitate de tratament cu cetățenii proprii, în ceea ce privește drepturile civile și
garanțiile individuale.
5
Astfel că străinii se bucură pe teritoriul României de drepturi precum dreptul la protecția
generală a averii și persoanei , dreptul la integritate fizică și psihică, însă cu anumite excepții, de
exemplu: drepturile politice pe care ei nu le au.
Situația străini lor a cunoscut o oarecare îmbunătățire în societatea feudală, însă drepturile
lor au cunoscut totuși limitări însemnate într -o anumită măsură, spre deosebire de Roma Antică,
unde după apariția statului cetate, străinii nu se bucurau de acea protecție jurid ică pe care legea
romană o acorda cetățenilor.
Ideologia dreptului natural care a călăuzit organizarea statelor moderne a condus la
consacrarea egalității de principiu a naționalului cu străinul, sub aspectul libertăților publice și
drepturilor civile.
Prin urmare, pentru epoca actuală reglementarea condiției juridice a străinului primește
noi dimensiuni la impactul cu internaționalizarea unor concepte de drept intern, cum este situația
protecției juridice a drepturilor omului, iar pe de altă parte pentr u continentul european,
integrarea economică cu efectele sale sociale, politice, culturale afectează conținutul condiției
juridice a străinului1.
1 Cu privire la acest fenomen Academicianul T.R. Popescu apreciază: ,,Pentru a -și procura banii de care aveau
nevoie, seniorii se adresau cămătarilor, locuitori ai burgurilor, clasei burgheze în dezvoltare, negustorii le acordau
bani în schimbul unor privil egii care să permită dezvoltarea comerțului lor, pe măsură ce nevoile de bani ale
seniorilor creșteau și privilegiile negustorilor creșteau în aceiași măsură’’, T.R. Popescu, op. cit. , pp. 44 -45.
6
CAPITOLUL I
Noțiuni introductive privind condiția juridică a străinului în dreptul
internațional privat român
I.1 Noțiunea de străin și de condiție juridică a străinului
Cu privire la noțiunea de străin, actul normativ îi consacră o percepere clară, fiind
înlăturate anumite interpretări ambig ue asupra acestei noțiuni.
Actuala reglementare în ceea ce privește străinul determină o aplicare unitară a legii, astfel
statutul personal al cetățeanului străin este supus reglementărilor propriei legi naționale.
Sediul materiei îl constituie nu numai Legea numărul 25/1969 privind regimul străinilor în
România c i și alte acte normative ce aparțin altor ramuri de drept și, desigur convențiile și
tratatele internaționale.
Prin străin, în sensul dreptului internațional privat, înțelegem acea persoană care nu are
cetățenia statului pe teritoriul căruia se află.
Așadar, apatridul (persoana fără cetățenie) este considerat în legislația noastră persoană
străină, statutul său juridic fiind reglementat prin Convenția de la New York din 28 septembrie
1954.
Condiția juridică a străinului cuprinde totalitatea normelor jur idice prin care se determină
drepturile și obligațiile pe care le poate avea străinul.
Interpretarea dispozițiilor legale referitoare la regimul juridic al străinilor trebuie făcută în
concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu tratate le și convențiile la care
România este parte, acestea din urma prevalând asupra dreptului intern.
Cu privire la conținutul condiției juridice a străinului trebuie precizat că, pe de o parte se
referă la drepturi și obligații ce aparțin de diferite ramuri d e drept și 2 pe de altă parte3,
2 Bianca M.C. Predescu, Drept internațional privat: Parte generală, Editura Wolters Kluwer, București, 2010, p. 94 –
95. Y Loussouarn, P. Bourel, analizând comparativ conflictul de legi și condiția juridică a străinului, considerându -le
materii analoge, cercetează analogia atât sub aspectul izvoarelor juridice cât și a cauzelor și tehnicii juridice. Din
acest punct de vedere se arată ,,Condiția juridică a străinului se opune conflictului de legi întrucât ea relevă politica
juridică și nu tehnica juridică. Cu toate acestea există anumite puncte comune. În materie de conflict de legi nu
putem face totalmente abstracție de situația demografică care infl uențează în mod sensibil modul de reglementare a
materiei privind starea și capacitatea persoanelor. Y. Loussouarn, P. Bourel, op. Cit. , p. 19.
3 I.P. Filipescu, A.I.Filipescu, Tratat de drept internațional privat , Editura Universul Juridic, București, 2005, p. 51.
Aspecte privind condiția juridică a străinului.
7
dispozițiile legale ce stabilesc aceste drepturi și îndatoriri se găsesc în diferite acte normative
interne și izvoare internaționale.
Deși condiția străinului are caracter unilateral, aceasta nu exclude, însă, încheierea de
convenții internaționale privind regimul juridic al străinului care este în general expresia a două
tendințe și anume:
a) a statului de reședință a străinului de a stabili el acest regim juridic care să corespundă
propriilor interse;
b) a statului de cetățenie sau de domiciliu a străinului de a -i asigura un regim cât mai
apropiat de cel al propriilor supuși;
În epoca modernă datorită dezvoltării relațiilor economice internaționale, condiția juridică
a străinilor este foarte asemănătoa re de la un stat la altul, fiind recunoscute de regulă, drepturile
personalității: libertatea de comunicare, protejarea persoanei străinului și a averii sale (în acest
sens se recunoaște că este contrară dreptului internațional exprop rierea unui străin făr ă
despăgubiri), dreptul de a sta în judecată, respectarea drepturilor câștigate.
În feudalism condiția oamenilor depindea de raporturile lor cu pământul, fiind eclipsate
astfel noțiunile de cetățean (național) și străin în favoarea celor de vasal sau iobag.
Pentru epoca actuală condiția juridică a străinilor este puternic nuanțată prin prisma
regimului juridic al străinilor, condiția străinilor referindu -se la capacitatea lor de folosință.
Condiția juridică a străinilor se delimitează față de conflict ele de legi în domeniul stării și
capacității persoanei, conflictele de legi având un caracter subsid iar față de condiția străinilor.
I.2 Factorii de care este determinată condiția juridică a străinului
În timp condiția juridică a străinului a cunoscut o serie de transformări, ce au fost
determinate de schimbările care s -au produs în societate, dar și în raporturile de drept
internațional privat.
Statul de reședință al străinilor poate fi un stat de emigrație sau un stat de imigrație, de la
un caz la altu l.
Pentru statul de emigrație una din preocupările sale este păstrarea legăturilor cu proprii săi
cetățeni ce au emigrat în alte țări, astfel statul poate să exercite anumite influe nțe care să
îmbunătățească condiția juridică a imigranților din statele de imigrație și în final a tuturor
străinilor din acele state.
8
Spre deosebire de statul de emigrație, pentru statul de imigrație preocupările sale sunt
legate de selecția și controlul imigranților ce sunt mai severe iar statul de reședință manifestă
tendinț a de a restrânge drepturile de care străinii se bucură.
În general, condiția juridică a străinilor este determinată de un ansamblu de factori variați,
precum factorii economici (și anume turismul, nevoia de atragere a forței de muncă precum și
necesitatea de atragere a investi țiilor străine); factorii socio -politici (subdezvoltarea unor state,
exercitarea în unele state a unor represiuni politice față de anumite categorii sociale, migrația,
manifestarea unor tendințe religioase); factorii demografici (și an ume raportul natalitate –
mortalitate).
Un alt factor ce guvernează condiția juridică a străinilor ține de starea de pace sau de
război în care se găsește țara respectivă precum și de gradul său de dezvoltare economică4.
I.3 Forme ale condiției juridice a străinului
În practică și teoria dreptului internațional privat, se găsesc patru forme
principale ale condiției juridice a străinului și anume:
a) regimul național, ce presupune că străinilor li se acordă drepturile pe care le au
cetățenii, excepție: dre pturile politice.
Acest regim este îmbrățișat de majoritatea statelor și reprezintă dreptul comun în materie.
Străinilor le este recunoscută în principal o egalitate de tratament cu cetățenii proprii în
ceea ce privește drepturile civile și garanțiile indi viduale.
b) regimul reciprocității, el presupune că anumite drepturi sunt acordate străinilor numai în
măsura în care și statul străin asigură un tratament identic cetățenilor români aflați în țările cărora
le aparțin străinii.
Acest tratament se poate aplica distinct sau împreună cu regimul național, astfel că în
materie jurisdicțională legea română prevede unele drepturi acordate străinilor sub condiția
reciprocității.
c) regimul clauzei națiunii celei mai fav orizate5, ce est e o prevedere conținută într -o
înțelegere internațională bilaterală, în majoritatea cazurilor prin care părțile contractante își
4 Bianca M.C.P REDESCU, Drept internațional privat: Parte Generală , Editura Wolters Kluw er, București, 2010.
5 I.P. Filipescu, Tratat de drept internațional privat , Editura Universul Juridic, București, 2005, p.175. Considerații
privind forme ale condiției juridice a străinului.
9
acordă aceleași avantaje și privilegii, pe care le –au acordat sau ar putea să le acorde în viitor unui
stat terț6.
d) regimul sp ecial, ce se referă la faptul că străinilor li se pot recunoaște orice alte drepturi
decât cele civile și fundamentale, consacrate prin lege sau acorduri internaționale7.
I.4 Delimitarea între condiția juridică a străinului și conflictul de legi
Există o delimitare între condiția juridică a străinului și conflictul de legi în domeniul
stării și capacității persoanei.
Legătura existentă între condiția juridică a străinilor și conflictul de legi constă în aceea că
numai în măsura în care se recunoaște străin ului un anumit drept se pune problema conflictului de
legi.
Prin urmare, conținutul capacității de folosință a străinului se stabilește de statul pe
teritoriul căruia se găsește străinul, iar nu de statul căruia el aparține.
Acest fapt nu exclude însă posibilitatea încheierii unor convenții internaționale privind
condiția străinilor, întemeiate pe respectul reciproc al drepturilor suverane și intereselor statelor
contractante.
Normele care se referă la condiția juridică a străinului nu sunt norme confli ctuale, ci
substanțiale, însă regulile după care se soluționează conflictele de legi sunt dimpotrivă norme
conflictuale.
Conflictele de legi au un caracter subsidiar față de condiția juridică a străinului, în mod
obligatoriu condiția străinului are întâiet ate față de conflictul de legi.
Dacă străinului i se refuză folosința unui drept în țara forului, devine inutilă orice analiză
referitoare la modalitățile în care el va exercita acest drept.
Regula principală în această materie este că legea statului pe care se găsește străinul va
determina regimul său juridic.
Legea străină8 nu poate reglementa capacitatea de folosință a naționalilor săi dincolo de
frontiere (cu excepția convențiilor internaționale).
6 O. Ungureanu, C. Jugastru, Drept internațional privat, Editur a All Beck, București, 1999, p. 88. Analiza regimului
juridic al străinilor în România.
7 Bianca M.C. PREDESCU, Drept internațional privat: Parte Generală , Editura Wolters Kluwer, București, 2010.
10
Natura juridică a condiției străinului se remarcă și prin teritorialitatea sa, această natură
fiind încorporată în principii precum principiul liberei circulații și admiterea dreptului de stabilire
în România a străinului.
Între condiția juridică a străinului și conflictul de legi se face o delimitare ce est e
importantă pentru a evidenția importanța acestor instituții.
Prin urmare condiția juridică a străinului se dorește a fi mai mult decât complexă sau
mixtă, ea devine în cele din urma interpolară dând expresie concepției juridice și politice a
statului rom ân cu privire la străini9.
8 Articolul 2 din Legea numărul 105/1992 prevede că străinii sunt asimilați, în condițiile legii, în drepturi civile cu
cetățenii români în tot ce privește aplicarea dispozițiilor prezentei legi. Astfel prin această asimilare se facilitează sau
nu integrarea străinilor în țara de adopție. În măsura în care vei supune străinul legii sale de origine vei obține un
tratament diferit pe tărâmul drepturilor de care se pot bucura indivizii.
9 I.P. Filipescu, Tratat de drept internațional privat , Editura Universul Juridic, București, 2005, p.183. Străinii,
cetățeni ai unui stat, se bucură de protecția diplomatică a statului lor când se află în străinătate.
11
CAPITOLUL II
Principii fundamentale aplicabile cu privire la condiția juridică a străinului în
România
II.1 Complexitatea naturii juridice a condiției străinului în România
În natura juridică a condiției străinului vedem îmbinarea drepturilor și obligațiilor din
diferite ramuri de drept iar această îmbinare ține de tipologia regimurilor juridice cu privire la
străini, adoptate de România ca stat -gazdă, iar adoptarea ideii unei naturi juridice complexe a
acestei insti tuții se face din dublă perspectivă.
a) Spre un regim al tratamentului național ?
Regimul național pe care îl au în vedere unii autori, ca având aplicabilitate în România cu
privire la străini se fundamentează pe principiul tratamentului național, în virtu tea articolului 1
din Legea numărul 25/1969, iar regimul național al străinilor în România este concretizat prin
acordarea către străini a drepturilor fundamentale ale naționalilor, însă străinii au, ca și naționalii
aceiași obligație cu caracter general, de respectare a legislației române.
Străinii nu se bucură de drepturi politice în România, ei de asemenea nu pot fi proprietari
ai terenurilor situate pe teritoriul statului român, se pot încadra în muncă numai în baza unui
permis.
Regimul statului -gazdă cu privire la străini se aplică într -o măsură dominantă, dar
teritorialitatea nu exclude însă personalitatea legilor.
În tratamentul străinului în statul român are o incidență directă principiul de orientare al
politicii externe a României, enunțat în arti colul 10 din constituție, în baza acestui principiu statul
român adoptă linia relațiilor pașnice cu toate statele.
b) Condiția reciprocității10 în regimul juridic al străinilor în România, dovedește faptul
că nu se poate vorbi despre un anume tip de regim juridic acordat străinilor de către statul român.
10 I.P. Filipescu, Tratat de drept internațional privat , Editura Universul Juridic, București, 2005, p.175. Capacitatea
de folosință a persoanei fizice poate fi pri vită din punctul de vedere și al legii țării căreia îi aparține, după caz, prin
cetățenie ori domiciliu, și din punctul de vedere al țării unde se g ăsește, în calitate de străin.
12
Reciprocitatea este definită ca o instituție juridică în virtutea căreia cetățenilor unui st at li se
conferă de către statul –gazdă, anumite drepturi condiționate de acordarea acelorași drepturi
cetățenilor statului -gazdă aflați în statul respectiv.
c) De la regimul juridic comun la un regim exorbitant;
Regimul special (sau exorbitant), este co nferit prin lege sau acorduri internaționale la care
România este parte (articolul 1 din legea numărul 25/1969).
În afară de drepturile și obligațiile pe care le impune străinilor regimul național, ei
beneficiază de orice alte drepturi ce nu fac parte din acest regim juridic comun.
Existența regimului special este demonstrată de exemplu prin textele juridice referitoare la
drepturi ce nu sunt consacrate în constituție; de exemplu: Convenția internațională privind
eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială sau Convenția privind drepturile copilului.
Prin urmare condiția juridică a străinului se dorește a fi mai mult decât complexă sau
mixtă, ea devine în cele din urma interpolară prin infl uența reciprocă a instituțiilor juridice din
componența sa 11.
II.2 Specificitatea naturii juridice a regimului străinilor în România
Instituția condiției juridice a străinului în România devine unică, fiind materializată într -o
anumită concepție statală, ea dă expresie concepției juridice și politice a statului rom ân cu privire
la străini.
Astfel se remarcă o specificitate de natură tehnico -juridică în cadrul căreia planul juridic
este inerent fundamentării concepției unui stat cu privire la străini și el are incidență la nivelul
structurii raportului juridic referi tor la străini.
Dacă în esența sa, cetățenia ilustrează legătura politică dintre individ și statul căruia îi
aparține, domiciliul devine în majoritatea cazurilor un criteriu artificial adoptat de stat pentru a
reglementa politica sa în domeniul străinilor.
Cu privire la poziția străinului în raportul de autoritate, străinul ca individ se află pe o
poziție subordonată față de un organ înzestrat cu autoritate statală12.
11 A.I. Filipescu, Tratat de drept internațional privat , Editura Universul J uridic, București, 2005, p.183. Străinii,
cetățeni ai unui stat, se bucură de protecția diplomatică a statului lor când se află în străinătate
12 Dragoș Alexandru SITARU, Drept internațional privat , Editura Actami, București, 1997
13
În virtutea articolului 21 din Constituție, străinul poate adopta calea jurisdicțională pe ntru
a-și proteja dreptul, libertatea ori interesul legit im, fie în calitate de reclamant, fie în calitate de
pârât.
În societatea democratică română, străinul care este asimilat în majoritatea privințelor cu
naționalul, lui i se pot aplica anumite principii cu natură politică din dreptul internațional privat
precum principiul neacordării de drepturi politice străinilor și principiul prohibiției accesului
străinilor la funcția publică.
II.3 Temporalitatea naturii juridice a condiției străinului în R omânia
Temporalitatea exprimată în diverse principii își găsește incidență și la nivelul instituției
condiției juridice a străinului în România.
În regimul străinilor, temporalitatea se aplică, sub aspectul perioadei de timp în care
normele naționale ce pr ivesc pe străini rămân valabile și au efect asupra lor.
Temporalitatea prezintă particularitatea condiției străinului de a fi supusă anumitor norme
materiale interne pentru o perioadă de timp corespunzătoare valabilității acestor norme.
Natura juridică a condiției străinului se remarcă și prin teritorialitatea sa, această natură
fiind încorporată în principii precum principiul liberei circulații și admiterea dreptului de stabilire
în România a străinului sau interdicția strămutării respec tiv a colonizării populațiilor străine pe
teritoriul României.
Astfel că prin teritorialitate se aplică incidența spațială a normei materiale interne as upra
regimului străinilor dintr -un anume stat.
Naționalul ce locuiește stabil pe teritoriul unui stat ș i străinul ce aparține unei populații
situate în afara granițelor recunoscute ale acestui teritoriu sunt evidențiați prin prisma
teritorialității.
De cele mai multe ori teritorialitatea conferă condiției juridice a străinului o perspectivă de
plasare spați ală a străinului sau a averii sale, în funcție de care legea română se aplică, sau nu se
aplică13.
13 A.I. Filipescu, Tratat de drept internațional privat , Editura Universul Juridic, București, 2005, p.184.
Reciprocitatea poate fi de două feluri: a) materială, când două state acordă străinilor ( cetățeni ai celuilalt stat )
aceleași drepturi; b) formală, când fiecare stat acord ă străinilor drepturile prevăzute în legislația sa în privința
străinilor.
14
CAPITOLUL III
Regimul juridic general aplicabil străinilor în România
III.1 Aspecte privind regimul juridic general al străinilor și drepturile lor în
Român ia
Prin raportare la drepturile de care străinii beneficiază pe teritoriul României, putem
remarca că regimul juridic aplicabil străinilor este o problemă de drept intern, ce este guvernată
de norme naționale ori de aplicație imediată, fiind exclus conflic tul de legi14.
Străinii au în condițiile legii, drepturi fundamentale, cu excepția drepturilor politice, și
drepturile civile ale cetățenilor români, de care beneficiază în anumite condiții iar temeiul acestor
drepturi ce se recunosc străinilor este legea ș i acordul internațional.
Regimul național este maximum de drepturi pe care îl poate avea străinul, el îi permite
străinului să aibă mai multe drepturi decât în țara sa.
Străinii au drepturi politice, adică dreptul de a alege și de a fi ales (dreptul elect oral), în
anumite condiții, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană .
De asemenea străinii beneficiază de libertăți democratice precum libertatea conștiinței,
inviolabilitatea persoanei și a domiciliului, secretul corespondenței.
Cetățenii străin i și apatrizii trebuie să –și exercite drepturile și libertățile constituționale cu
bună –credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți, conform articolului 57 din
constituție.
Străinii ce au domiciliul în țară pot dobândi calitatea de membrii ai asociațiilor și ai
organizațiilor obștești, dacă statutul acestora nu le interzice dobândirea acestei calități.
Străinii se bucură în condițiile legii și de drepturi civile ca dreptul de proprietate, dreptul
de succesiune, drepturile de familie, dreptul de a sta în justiție.
Apatrizii și cetățenii străini nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenului,
conform Legii fondului funciar numărul 18/1991.
14 Legea numărul 123/2001 reglementează regimul juridic al străinilor, stabilind drepturile și obligațiile pe care
aceștia le au .
15
Străinii se bucură și de drepturi ce se află în strânsă legătură cu activitatea comercială ,
astfel că străinii în condițiile legii pot desfășura acte de comerț cu caracter de profesie (având
calitatea de comercianți).
Străinii pot fi angajați de persoane fizice sau juridice române sau străine, ei pot încheia
acte juridice cu persoane fizice sau juridice ce își au domiciliul în România sau care au sediul în
România, dar și în străinătate iar pentru ca străinii să fie angajați ei au nevoie de un permis de
muncă eliberat de autoritățile competente.
În fața instanțelor române, cetățenii străini bene ficiază în procesele privind raporturile de
drept internațional privat, de scutiri sau reduceri de taxe sau alte cheltuieli de procedură, precum
și de asistență juridică gratuită, în aceiași măsură și în aceleași condiții ca și cetățenii români, sub
condiț ia reciprocității cu statul de cetățenie sau de domiciliu al solicitanților.
În situații excepționale, expres reglementate în constituție sau tratate internaționale, se
permite restrângerea exercitării acestor drepturi și libertăți democratice, situații pr ecum: apărarea
securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice; a drepturilor și libertăților
cetățenești.
Astfel că restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într -o societate
democratică iar ea trebuie să fie proporțional ă cu situația ce a determinat -o, aplicarea ei trebuie
făcută în mod nediscriminatoriu și fără să aducă atingere existenței dreptului sau a libertății.
Unele aspecte privind drepturile străinului.
a) Actele și faptele de stare civilă.
Înregistrarea morții cetățeanului străin, intervenită pe teritoriul român, făcută la organele
noastre de stare civilă, se comunică misiunii diplomatice sau oficiului consular al țării respective
acreditate în România, prin Ministerul de Interne15, însă celelalte acte și fapte de stare civilă se
pot înregistra la organele române de stare civilă, înregistrarea fiind facultativă.
b) Domiciliul și reședința străinilor în România.
Stabilirea domiciliului în România se face pe baza actului de opțiune a străinului, care este
supusă a numitor cerințe legale și a actului organului român competent, iar dreptul de ședere
temporară al străinului în România poate fi ridicat.
c) Străinul și drepturile omului.
15 I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Drept civil, dreptul de proprietate și alte drepturi reale , Editura Universul Juridic,
București, 2004, capitolul IV, secțiunea a IV. În materia drepturilor procesuale s -a decis că cetățenii ce domiciliază
în țară se bucură de aceleași drepturi procesuale ca și cetățen ii români. Acest lucru s -a produs ca urmare a dezvoltării
civilizației și a intensificării schimburilor dintre comunitățile umane, situația străinului fiind astfel îmbunătățită.
16
La baza reglementărilor internaționale privind drepturile omului se află Carta Organ izației
Națiunilor Unite.
d) Statutul refugiaților.
Refugiații au o situație specială pe teritoriul statului de primire, iar statele părți se obligă
să acorde refugiaților, fără discriminare, un tratament cu al cetățenilor proprii în ce privește
libertatea religioasă, accesul la justiție, la învățământul primar și asistența publică, la legislația
muncii și securității sociale și obligații fiscale.
e) Dubla cetățenie și apatridia 16
Aceste două situații pot apărea ca urmare a deosebirilor existente între legi le statelor
privind dobândirea și pierderea cetățeniei.
Dubla cetățenie este situația în care o persoană are, în același timp, două cetățenii, pe când
apatridia este situația în care o persoană nu are cetățenia niciunui stat.
Apatrizii sunt supuși jurisdic ției statului pe teritoriul căruia se găsesc, unde au calitatea de
străini, ei nu beneficiază de protecția diplomatică ori consulară a statului, deoarece sunt lipsiți de
legătură personală cu vreun stat.
III.2 Obligațiile străinilor pe teritoriul României
Pe timpul șederii lor în România, străinii sunt obligați să respecte legislația română și de
asemenea ei sunt obligați să respecte scopul pentru care li s –a acordat dreptul de a intra și de a
rămâne în țară precum și să depună toate diligențele necesare pentru a ieși din România până la
expirarea acestei perioade.
Pe de altă parte, legea poate impune unele obligații în considerarea calității de străin, de
exemplu în cazul schimbării stării civile sau prevede că străinii nu au anumite obligații, cum este
aceea de a satisface serviciul militar.
În acest sens pentru evitarea dublei impuneri, țara noastră a încheiat convenții cu unele
state.
Cetățeanul străin conform legii trebuie să se prezinte la organul competent pentru a fi luat
în evidență, spre deosebire de membrii delegațiilor oficiale care nu au această obligație17.
16 Cu privire la dreptul de azil Constituția în articolul 17 prevede că acesta se acordă și se retrage în condițiile legii,
însă cu respectarea tratatelor la care România este parte.
17 https://lege5.ro/Gratuit/g eytinjtge/obligatiile -strainilor -ordonanta -de-urgenta -194-2002?dp=gm3tqmjvgi3to
17
Pentru motive întemeiate, se poate limita dreptul străinilor de a se deplasa în țară ori se
poate stabili temporar domiciliul sau reședința acestora într -o anumită localitate.
Cu privire la s trăinii ce intră pe teritoriul României sau care ies din România au obligația
să se supună controlului pentru trecerea frontierei de stat.
De asemenea străinii au obligația de a nu organiza în România partide politice ori alte
grupări similare acestora precum și obligația de a nu organiza sau participa la manifestații ce
aduc atingere ordinii publice sau siguranței naționale.
Ca îndatorire corelativă a drepturilor de care beneficiază străinii în România, cetățenii
români, cetățenii străini și apatrizii t rebuie să -și exercite drepturile și libertățile cu bună -credință,
fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți.
Străinii, persoane fizice și persoane juridice au, potrivit legii, în fața instanțelor române,
aceleași drepturi și obligații procedu rale ca și persoanele fizice de cetățenie română și persoanele
juridice române.
III.3 Concepții ale doctrinei franceze cu privire la drepturile și obligațiile
străinilor în România
Autorii francezi18 consideră că asimilarea totală a unui străin cu un nați onal cu privire la
beneficiul drepturilor prezintă riscul unor anumite inconveniente și anume: importul de mână de
lucru străină de care are nevoie economia unui stat nu are aceiași intensitate în toate sectoarele
economice, astfel că străinii ce intră în statul -gazdă nu sunt întotdeauna cei de care au nevoie
unele sectoare deficitare în privința factorului uman.
Politica foarte favorabilă de care se bucură străinii duce la o aglomerare a unor ramuri
economice deja foarte solicitate.
Soluția propusă este d e a se realiza o selectare a străinilor ce vin în statul -gazdă, pentru a
fi înlăturate persoanele indezirabile.
Această doctrină nu este potrivită în cazul României ce este o țară de emigrație, spre
deosebire de Franța care este o țară de imigrație iar nev oia României de mână de lucru străină în
18 Legea numărul 123/2001 privind regimul juridic al străinilor stat uează că dispoziții sale nu se aplică solicitanților
de azil, refugiaților și victimelor conflictelor armate, statutul și regimul acestora fiind reglementate prin legi speciale(
articolul 52 din lege).
18
economie se reflectă cel mai adesea în sectorul privat, unde prioritară este atragerea investiției
străine.
Dacă în România s -ar oferi străinului o poziție privilegiată față de cetățeanul român,
atunci s -ar reveni la regimul capitulațiilor pe care l -a cunoscut România sub stăpânirea turcă, în
acea perioadă străinii aparținând Marilor Puteri erau tratați favorizant în România întrucât ei erau
supuși legii statului lor.
Prin faptul ca străinul participă la jocul liber al cererii și ofertei, el devine responsabil în
aceleași condiții ca și cetățenii români, de încălcarea graniței dintre concurența loială și practicile
monopoliste, anticoncurențiale.
Astfel că străinul nu trebuie pus pe o poziție hiperprivilegiată, deo arece s -ar încălca
articolul 54 din constituția României (obligația străinilor de a -și exercita drepturile și libertățile
constituționale cu bună -credință), s -ar încălca de asemenea și principiul universalității (adică
supunerea tuturor cetățenilor față d e sistemul juridic român) precum și principiul egalității între
cetățeni (acest principiu trebuie extins în sensul că străinul nu poate beneficia de mai multe
drepturi decât naționalul, fiind cel mult egal cu el).
Avan tajele și dezavantajele doctrine i cu privire la drepturile și obligațiile străinilor sunt
evidențiate în mod direct .
Autorii străini se tem că prin crearea unei situații prea grele străinilor, li se suprimă
acestora dorința de a se stabili în Franța, ei beneficiind de un tratament destul de favorabil pe care
totuși l –ar putea refuza.
Prin crearea unui statut diferit străinilor de naționali, ei nu s -ar mai putea integra în patria
de adopție și nici asimila naționalilor, contribuind într -o oarecare măsură la formarea unor
minorități stânjenitoa re pentru autoritățile statului -gazdă.
Daca ar avea loc o discriminare a străinilor față de naționali, s -ar tinde spre riscul de
reciprocitate (adică statele străine ar adopta aceleași măsuri discriminatorii față de cetățenii
statului -gazdă, ajunși pe teri toriile lor).
Însă prin prisma unei discriminări excesive a străinilor în statul -gazdă, s -ar crea
posibilitatea de exercitare a unui control universal și strict, abordând cele mai detaliate aspecte
juridice ce li se aplică străinilor prin instituția ,,con diției lor juridice’’.
Acordându -le anumite facilități străinilor în diverse domenii, legea română îi sit uează pe o
poziție aproximativ egală cu naționalul.
19
România este interesată să capteze interesul străinilor cu scopul de a revigora sectorul
economic, este necesar să se refuze sistemul unei restricționări cu privire la străini.
Străinii pe lângă facilitățile de care se bucură în diverse domenii, ei nu au acces la viața
publică a societății românești.
Străinii nu pot deține în proprietate terenuri situate în România, aceasta este o interdicție
constituțională expresă.
Ceea ce legea română refuză străinilor se compensează prin acordarea unui tratament cel
puțin egal cu al cetățeni lor români iar acest tratament acordat străinilor tinde spre o favorizare în
sectorul economic, cu privire la investițiile pe care străinii le pot efectua în statul român.
Drepturile și libertățile străinului în România sunt reglementate și apărate prin c onstituția
României.
Străinul vine în România nu ca mână de lucru, cum este cazul majoritar în Franța, ci ca
investitor, comerciant, asociat în cadrul diferitelor persoane juridice.
În România, străinul se bucură de drepturile și libertățile constituționale prevăzute expres,
pe care el trebuie să le exercite cu bună -credință, fără să aducă atingere drepturilor și libertăților
celorlalți, conform constituției.
Prin tratarea străinul ui ca și naționalul19, cu unele distincții aplicabile străinului, România
poate pretinde din partea statelor străine, îndeplinirea unei condiții reciproce cu privire la
cetățenii români aflați în străinătate20.
19 O. Ungureanu, C. Jugastru, Drept internațional privat, Editura All Beck, București, 1999, p. 88. Unele considerații
privind drepturile și obligațiile străinilo r pe teritoriul României.
20 I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de drept internațional privat , Editura Universul Juridic, București, 2005,
p.183. Străinii, cetățeni ai unui stat, se bucură de protecția diplomatică a statului lor, când ei se află în str ăinătate.
20
CAPITOLUL IV
Regimurile juridice speciale aplicabile străinilor
IV.1 Statutul refugiaților în România și regimul lor juridic
Refugiatul este definit în articolul 1 al Convenției Organizației Națiunilor Unite, adoptată
la Geneva în 1951 ca fiind ,,orice persoană care, în urma unor evenimente și a unor temeri
justificate de a fi persecutată datorită rasei, religiei, naționalității, se află în afara țării a cărei
cetățenie o are și care nu poate sau, nu dorește protecția acestei țări’’.
Prin persoană ce are nevoie de protecție se înțelege orice perso ană care aparține populației
civile și care și -a părăsit țara de origine ca urmare a unui conflict armat și nu se poate întoarce în
condiții de siguranță în țara de origine.
În aceste condiții, afluxul masiv și spontan de persoane ce au nevoie de protecție este de
fapt deplasarea către teritoriul României a unui număr semnificativ de persoane ce depășește
capacitatea Oficiului Național pentru Refugiați de soluționare a cererilor individuale.
Regimul juridic al străinilor ce solicită o anumită formă de pro tecție în România este
stabilit de Legea numărul 122/2006 .
Regimul străinilor beneficiari ai unei forme de protecție în România, procedura de
acordare, încetare și anulare a unei forme de protecție în România, precum și procedura pentru
stabilirea statulu i membru responsabil cu analizarea cererii de azil sunt stabilite tot de Legea
numărul 122/2006.
Prin termenul ,,țara de origine’’, în cazul unei persoane ce deține mai multe cetățenii, se
înțelege fiecare țară al cărui cetățean este, iar în cazul unei per soane fără cetățenie, țara în care
acesta își are domiciliul.
Cel mai important for internațional ce are ca obiect de activitate situația refugiaților este
Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați, creat la 14 decembrie 1950
și funcțional de la 1 ianuarie 1951, ce îndeplinește în principal, două funcții și anume:
1) asigură protecția internațională a refugiaților promovând încheierea și ratificarea unor
convenții internaționale pentru protecția refugiaților, urmărind aplicarea ac estora.
2) caută astfel soluții imediate sau pe termen lung pentru rezolvarea problemelor acestora.
21
Formele de protecție ale refugiaților sunt statutul de refugiat, protecția umanitară
condiționată si protecția umanitară temporară21.
Statutul personal al străinului ce a dobândit o formă de protecție este supus legii țării de
origine iar drepturile ce decurg din statutul personal , dobândit anterior de străinul căruia i -a fost
acordată o formă de protecție, sunt recunoscute de statul rom ân în condițiile legii.
Anularea formei de protecție intervine atunci când acordarea ei s -a făcut în baza unor
declarații false sau a fost obținută de solicitant în mod fraudulos sau dacă după acordare s -a
descoperit că străinul se află în una dintre situa țiile prevăzute la articolul 4 (când nu se acordă
statutul de refugiat), dispozițiile în cauză se aplică numai în cazul străinului ce a obținut statutul
de refugiat.
Forma de protecție încetează când beneficiarul formei de protecție s -a repus în mod
volunt ar sub protecția țării a cărei cetățenie o are, după ce și -a pierdut cetățenia, a redobândit -o
în mod voluntar.
Statutul de refugiat.
Acest statut se acordă, la cerere, cetățeanului străin care, în urma unor temeri justificate de
a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate, se află în afara țării sale de origine și nu
poate sau nu dorește datorită temerilor să se reîntoarcă.
Statutul de refugiat se mai acordă pe lângă străinul ce îndeplinește condițiile arătate la
cerere, și soției sau, după caz și soțului, precum și copiilor minori cu 22 excepția 23 cazurilor în
care persoanele respective se află în una din situațiile în care străinului nu i se acordă statutul de
refugiat.
Pe de altă parte statutul de refugiat nu se acordă străinului și apatri dului la care există
motive serioase să se creadă că au comis o infracțiune contra păcii și omenirii, au comis o
infracțiune gravă de drept comun în afara României, înainte de a fi admiși pe t eritoriul statului
român ca refugiați, au comis fapte ce sunt co ntrare scopurilor și principiilor enunțate în Carta
Organizației Națiunilor Unite sau au săvârșit o crimă de război sau o altă infracțiune similară.
Stabilirea domiciliului refugiatului se poate aproba de către Ministerul Administrației și
Internelor, în condițiile reglementărilor legale privind regimul străinilor în România.
21 Augustin F UNIUNEA EUROPEANĂ REA, Drept internațional privat, Editura Universul Juridic, București, 2008
22 Dragoș.Al. Sitaru, Tratat de drept internațional privat , Editura Lumina Lex, București, 2001, p. 81 – 82.
Considerații referitoare la procedura de azil și la formalitățile pe care ea le presupune.
23 O. Ungureanu, C. Jugastru, Drept internațional privat, Editura All Beck, București, 1999, p. 88. Cu privire la
dreptul de azil Constituția în articolul 17 prevede că acesta se acordă și se r etrage în condițiile legii, însă cu
respectarea tratatelor la care România este parte.
22
Procedura de azil.
Principiile ce guvernează procedura de azil sunt principiul nediscriminării, principiul
nereturnării, principiul unității familiei, principiul interesului superior al copilului, principiul
bunei credințe și principiul confidențialității.
Implementarea politicilor României în domeniul azilului și aplicarea dispozițiilor legii
sunt asigurate de către autoritatea centrală și anume Oficiul Național pentru Refugiați din
subordinea Ministerului Administrației și Internelor.
În baza regimului special, refugiații pot beneficia de anumite drepturi prevăzute în
legislația națională sau în tratatele și acordurile internaționale.
Pentru soluționarea cererilor de azil sunt prevăzute anumite tipuri de proceduri de
protecție adresate statului român și anume : procedura ordinară, procedura accelerată și procedura
în cazul cererii lor pentru acordarea statutului de refugiat depuse în pu nctele pentru trecerea
frontierei de stat.
Pentru acordarea statutului de refugiat, străinul se adresează personal cu o cerere scrisă
Oficiului Național pentru Refugiați din cadrul Ministerului Administrației și Internelor sau
organelor teritoriale ale ac estui minister.
Pentru admiterea sau respingerea cererii de azil se pronunță o hotărâre, ce se comunică de
îndată, în scris, solicitantului.
Dacă cererea de azil se respinge, se poate face plângere motivată împotriva hotărârii în
termen de 10 zile de la comunicare, plângerea se depune la Oficiul Național pentru Refugiați, ce
o înaintează de îndată instanței de judecată competente.
În etapa judecătorească de soluționare a cererilor de azil, dezbaterile au loc în ședință
secretă, procedura de azil desfășur ându -se cu respectarea principiului confidențialității.
Împotriva persoanei ce a solicitat statutul de refugiat nu pot fi luate măsuri de expulzare
sau de returnare forțată de la frontieră ori de pe teritoriul României, atâta vreme cât nu există o
dispoziț ie executorie de părăsire a teritoriului, cuprinsă în hotărârea de respingere a cererii sale de
acordare a statutului de refugiat.
Regimul juridic al refugiaților.
Conform Legii numărul 122/2006 privind azilul în România, drepturile solicitanților de
azil sunt următoarele:
a) dreptul de a rămâne în România până la expirarea unui termen de 15 zile de la
finalizarea procedurii de azil;
23
b) dreptul de a fi asistat de un avocat în orice fază a procedurii de azil și de a i se asigura,
în mod gratuit, un interpre t în orice fază a procedurii de azil;
c) dreptul de a fi consiliat și asistat de un reprezentant al organizațiilor neguvernamentale,
române sau străine în orice fază a procedurii de azil precum și dreptul de a fi informat, într -o
limbă pe care o cunoaște s au pe care se presupune în mod rezonabil că o cunoaște;
d) dreptul la protecția datelor personale și dreptul de a i se elibera un document temporar
de identitate, a cărui valabilitate va fi prelungită periodic de Oficiul Național pentru Refugiați.
Pe dura ta procedurii de azil străinii au următoarele obligații:
a) prezentarea autorităților competente de informații complete și reale cu privire la
persoană și la cererea lor de azil;
b) depunerea tuturor documentelor care au relevanță cu privire la situația lo r personală și
obligația de a răspunde la solicitările organelor cu atribuții în domeniul azilului;
c) predarea documentelor pentru trecerea frontierei de stat, urmărind să primească un
document temporar de identitate și obligația de a urmări stadiul pro cedurii și de a informa
autoritățile competente cu privire la orice schimbare de reședință;
d) obligația de a se prezenta la examenele medicale ce le sunt stabilite precum și obligația
de a nu părăsi localitatea de reședință fără autorizarea Oficiului Național pentru Refugiați;
Autorizația va fi emisă de Oficiul Național pentru Refugiați în urm a unei analize
individuale, obiective și imparțiale, iar în cazul neautorizării, aceasta va fi motivată.
Refugiaților le sunt recunoscute toate aceste drepturi și obligații pe care ei trebuie să le
respecte iar cu privire la regimul juridic ce li se aplică , acesta este un regim juridic complex ce
evidențiază pe lângă drepturile și obligațiile refugiaților și formele lor de pro tecție prevăzute
expres de lege.
VI.2 Procedura acordării statutului de refugiat
Cu privire la procedura acordării statutului de refu giat, se au în vedere proceduri de
protecție adresate statului român precum procedura ordinară24, procedura accelerată și procedura
în cazul cererii lor pentru acordarea statutului de refugiat depuse în punctele pentru trecerea
frontierei de stat.
24 I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Drept internațional privat , Editura Actami, București, 2002, p. 255 -264; I.P.
Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de drept internațional privat , Editura Monitorul Oficial, București , 2004, p. 195 –
202. Reglementarea statutului și regimului refugiaților în România are o importanță deosebită pentru stabilirea
drepturilor și obligațiilor de care se bucură refugiații.
24
Conform procedurii ordinare, o persoană este considerată solicitant al statutului de
refugiat din momentul manifestării de voință, exprimată în scris în fața autorităților competente,
din care să rezulte că acesta solicită protecția statului român.
Cererea de azi l se depune de îndată ce solicitantul s –a prezentat într -un punct de control
pentru trecerea frontierei de stat și el a intrat pe teritoriul României sau dacă au survenit
evenimente în țara de origine a solicitantului, ce îl determină să ceară protecție pe ntru străinul cu
drept de ședere în România.
Cererea de azil este individuală și ea se înaintează personal de către solicitant sau, după
caz, de curator ori de reprezentantul legal, fiind comp letată în limba română sau într -o limbă pe
care solicitantul o c unoaște, însă nu sunt acceptate cererile de azil colective.
Procedura accelerată se folosește pentru cererile evident nefondate, pentru cererile
străinilor cărora nu li se poate acorda statutul de refugiat în România, deoarece au comis o
infracțiune gravă de drept comun în afara României înainte de a fi admiși pe teritoriul acesteia ca
refugiați25.
Pe de altă parte prin această procedură nu pot fi soluționate cererile de acordare a
statutului de refugiat minorilor neînsoțiți.
Ultima procedură și anume cea privitoare la cererile pentru acordarea statutului de refugiat
depuse în punctul de control de trecere a frontierei de stat, stabilește că cererea depusă în această
situație se înaintează de îndată structurii competente a Oficiului Național pentru Refugiaț i care o
analizează și pronunță o hotărâre în termen de 2 zile de la primire.
După analizarea tuturor motivelor invocate pentru acordarea statutului de refugiat,
funcționarul competent poate hotărî, în raport de datele privind situația din țara de origine
acordarea unei forme de protecție și a dreptului de a intra în România sau respingerea cererii ca
nefondată.
Dacă cererea de azil este depusă la organele teritoriale ale structurii Ministerului
Admin istrației și Internelor, solicitantul este informat cu pr ivire la faptul că trebuie să se prezinte
la Oficiul Național pentru Refugiați sau, după caz, la o structură teritorială a acestuia.
Pe de altă parte dacă cererea de azil a fost depusă însă la un organ teritorial al poliției de
frontieră române dintr -un p unct de control pentru trecerea frontierei de stat, solicitantul ce a
25 A. FUniunea Europeană rea, Drept internațional privat , Editura Universul Juridic, București, 2005, p. 183.
25
primit accesul la teritoriu printr -o hotărâre a Oficiului Național pentru Refugiați este informat că
trebuie să se prezinte la acest oficiu sau la o structură teritorială a acestuia.
După înregistrarea cererii de azil la Oficiul Național pentru Refugiați, solicitantul va trebui
să completeze un chestionar pentru a se stabili datele sale personale și ale membrilor săi de
familie, a rutei parcurse din țara de origine până în România, precum și a documentelor de
identitate sau de călătorie aflate în posesia sa.
Intervievarea precum și analizarea motivelor invocate și decizia asupra cererilor de azil
sunt de competența Oficiului Național pentru Refugiați, aceste activități fiind realizate de
funcționarii oficiului, a căror numire se face prin dispoziție a directorului oficiului.
În soluționarea cererii de azil se au în vedere documentele existente la dosarul
solicitantului și motivele pe care el le invocă, care sunt analizate în raport cu situ ația concretă din
țara sa de origine și de credibilitatea solicitantului.
Cu privire la cererile de azil ale solicitanților minori se are în vedere gradul de dezvoltare
intelectuală al minorilor precum și maturitatea lor.
Pe de altă parte în soluționarea cererilor de azil ale solicitanților majori lipsiți de
discernământ, decl arațiile lor sunt apreciate, luându -se în considerare gradul în care le este afectat
discernământul.
Prin hotărârea pe care o emite funcționarul se recunoaște statutul de refugiat, se acordă
protecția subsidiară și se respinge cererea de azil.
Hotărârea prin care se acordă protecție subsidiară cuprinde și motivele pentru care nu se
acordă statutul de refugiat.
Hotărârea de respingere a cererii de azil cuprinde de asemenea motivele core spunzătoare
pentru fiecare formă de protecție prevăzută de lege.
Împotriva acestei hotărâri de respingere se poate face plângere motivată în termen de 10
zile de la data p rimirii dovezii de comunicare sau a documentului prin care se constată că
solicitantu l nu se mai află la ultima reședință declarată.
26
IV.3 Regimul juridic aplicabil străinilor în România conform Ordonanței de urgență a
guvernului numărul 194/2002
Străinii se bucură de protecția generală a averilor și persoanelor, garantată de constituție și
de alte legi, precum și de drepturile prevăzute în tratatele internaționale la care România este
parte, conform Ordonanței numărul 194/2002.26
Aspecte privind intrarea străinilor în România.
Accesul străinilor în România este reglementat în articolele 6 -16 din Ordonanța de urgență
numărul 194/2002, republicată.
În funcție de tipul de viză străinii pot intra în țară în scop oficial, pentru afaceri, pentru
turism, pentru activități sportive, pentru studii ori în alte scopuri în condițiile prevă zute de lege.
Intrarea străinilor pe teritoriul României se poate face prin orice punct de trecere a
frontierei de stat deschis traficului de persoane.
Actele necesare pentru trecerea frontierei acceptate de statul român, sub condiția atestării
calității d e apatrid și a identității, sunt următoarele27:
– pașapoartele, titlurile de voiaj sau alte documente asemănătoare eliberate de către statele
sau entitățile internaționale recunoscute de România;
– cartea de identitate sau alte documente similare, recunoscu te pe bază de reciprocitate,
pentru cetățenii aparținând statelor stabilite prin hotărâre a Guvernului României;
– documentele de călătorie ale refugiaților, eliberate în baza Convenției de la Geneva din
1951 privind Statutul Refugiaților;
– documente de c ălătorie ale apatrizilor, eliberate de statul în care aceștia își au domiciliul;
Străinii ce apar într –un document de trecere a frontierei de stat aparținând altei persoane
pot intra sau ieși din România numai împreună cu titularul acestuia.
Nepermiterea intrării în România.
În mod obligatoriu nu se permite intrarea atunci când:
– străinii nu îndeplinesc condițiile articolului 6, alineat 1 și sunt semnalați de organizații
internaționale la care România este parte;
26 Ordonanța de urgență nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România
27 Stabilirea formei și conținutului permiselor de ședere și ale documentelor de călătorie care se eliberează străinilor
sunt reglementate prin Hotărârea Guvernului numărul 1016/2003 publicată în Monitorul Oficial numărul 637 din 8
septemrie 2003. Permisele de ședere și documentele de călătorie se eliberează străinilor de către Ministerul
Administrației și Internelor, prin Autoritatea pentru străini.
27
– dacă fac parte sau sunt bănuiți a face parte din grupări infracționale organizate sau
sprijină activitatea grupărilor;
– sau când există motive serioase să se considere că ei au comis infracțiuni contra păcii și
omenirii sau crime de război.
De asemenea28, nu se permite intrarea în România la ap recierea organelor de frontieră,
dacă:
– au comis infracțiuni în perioada altor șederi în România sau au încercat să introducă sau
au introdus ilegal alți străini pe teritoriul României;
– sau când aceștia suferă de maladii ce pot pune în pericol sănătatea publică, stabilite prin
ordin al ministerului sănătății.
Regimul acordării vizelor și autoritățile competente să acorde aceste vize29.
Viza acordă titularului, dreptul de a intra în România, numai dacă se constată de către
organele poliției de frontieră că nu există vreunul din motivele nepermiterii intrării pe teritoriul
României.
În funcție de scopul călătoriei viza ce se acordă poate fi :
– viză de tranzit aeroportuar, identificată prin simbolul A, ce este obligatorie pentru
cetățenii statelor cuprinse într-o listă ce se întocmește de către Ministerul Afacerilor Externe
conform cu reglementările Uniunii Europene;
– viză de tranzit, identificată prin simbolul B, ce permite unui străin sa tranziteze teritoriul
României, această viză fiind eliberată pentru unul sau două tranzituri, fără însă ca durata fiecărui
tranzit să depășească 5 zile;
– viză de scurtă ședere, identificată prin simboluri diferite, această viză permite străinilor
să solicite intrarea în România pentru alte motive decât imigrarea, în vede rea unei șederi
neîntrerupte sau a mai multor șederi, a căror durată să nu depășească 90 de zile, în decurs de 6
luni de la data primei intrări.
Acest tip de viză se poate elibera pentru diverse scopuri și anume:
– turism, pentru străinul ce vrea să călătorească în România sau pentru o vizită pe care
străinul intenționează să o facă în România unor cetățeni români;
28 I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de drept internațional privat , Editura Universul Juridic, București , 2005, p.
219-221. Reglementarea statutului și regimului străinilor în România.
29 https://lege5.ro/Gratuit/geytinjtge/regimul -acordarii -vizelor -ordonanta -de-urgenta -194-2002?dp=gm3tqmjvgqyds
28
– pentru anumite afaceri pe care străinul ce intenționează să călătorească în România
dorește să le încheie.
Viza se poate elibera și pent ru transportul străinului pentru motive ce țin de activități
sportive, la care străinul urmează să participe.
Dreptul de ședere în România, acordat străinului prin viză de scurtă ședere nu poate fi
prelungit .
Un alt tip de viză este viza de lungă ședere c e se acordă străinului la cerere pe o perioadă
de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii în scopul desfășurării de activități profesionale,
activități economice, activități comerciale, pentru studii și angajare în muncă precum și pentru
activități reli gioase sau umanitare.
– Viza de lungă ședere permite străinilor să solicite prelungirea dreptului de ședere
temporară și să obțină un permis de ședere.
– Viza diplomatică și viza de serviciu permit intrarea în România, pentru o ședere de
lungă durată, a s trăinilor titulari ai unui pașaport diplomatic sau de serviciu, ce urmează sa ocupe
o funcție oficială ca membrii ai unei reprezentanțe diplomatice.
– Viza colectivă este o vizită de tranzit sau de scurtă ședere acordată în scop turistic și
pentru o perioa dă care să nu depășească 30 de zile, eliberată unui grup de străini, cu condiția ca
membrii acestuia să intre, să rămână și să părăsească teritoriul României în grup.
Viza se eliberează pentru grupuri compuse dintr -un număr de minimum 5 persoane și
maximum 50 de persoane.
Acordarea ei se face de către misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României, fără
aprobarea prealabilă a Centrului Național de Vize sau cu aprobarea prealabilă a acestui centru de
vize pentru ca străinii să intre pe teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene.
Vizele de scurtă ședere și de tranzit se pot acorda, cu titlu de excepție și de către organele
poliției de frontieră în punctele de trecere a frontierei de stat în caz de urgență, determinată de
dezastre, în caz de dec es, în cazul echipajelor și pasagerilor navelor sau aeronavelor, aflate în
situații deosebite, nevoite să aterizeze, 30precum și în cazul marinarilor străini ce solicită tranzitul
pentru a se îmbarca sau pentru a părăsi o navă, în scopul repatrierii la înce tarea contractului de
muncă.
30 A. FUniunea Europeanărea, Drept int ernațional privat , Editura Universul Juridic, București, 2005, p. 183. Aspecte
privind revocarea vizei străinilor, revocare care se face de către aceleași autorități când străinii nu mai îndeplinesc
condițiile cerute la acordarea vizei. Viza ce se acordă străinilor diferă în funcție de scop.
29
Revocarea vizei. Condițiile în care se revocă viza și autoritățile competente să o
revoce.
Revocarea vizei poate fi dispusă de către aceleași autorități când străinii nu mai
îndeplinesc condițiile cerute la acordarea vizei, sa u când străinii după acordarea vizei au fost
declarați indezirabili și nu s -a respectat scopul pentru care s -a acordat viza de intrare.
Decizia de revocare a vizei se comunică străinului, în scris, împreună cu motivele ce stau
la baza acesteia, de către mi siunea diplomatică sau oficiul consular ce a acordat viza iar atunci
când solicitantul se află în străinătate, decizia de revocare se comunică de către organele de
trecere a frontierei de stat prin decizie de returnare prevăzută de articolul 82, atunci cân d cel în
cauză este în România.
De la data la care se comunică revocarea, ea produce efecte numai pentru viitor31.
Șederea străinilor în România.
Străinii pot veni în țara noastră pentru o ședere temporară sau pentru a -și stabili
domiciliul.
Străinii pot b eneficia de dreptul de ședere temporară32 și pot rămâne în România numai
până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau permisul de ședere.
Străinii ce au obligația să obțină viza pentru a intra în România conform convențiilor
internaționale, li se permite accesul în România pe o perioadă de până la 90 de zile, în decurs de 6
luni, începând cu ziua primei intrări în țară.
Dreptul de ședere temporară în România poate fi prelungit succesiv, pentru perioade de
până la un an, de căt re Autoritatea pentru Străini, dacă străinul îndeplinește condițiile prevăzute
de lege pentru a rămâne în România.
De asemenea străinii se bucură și de ședere permanentă ce se acordă la cerere în condițiile
legii, dacă:
– ei au avut o ședere continuă și l egală pe teritoriul României în ultimii 5 ani, anterior
depunerii cererii;
– fac dovada deținerii mijloacelor de întreținere la nivelul salariului minim pe economie;
31 https://lege5.ro/Gratuit/geytinjtge/regimul -acordarii -vizelor -ordonanta -de-urgenta -194-2002 ?dp=gm3tqmjvgqyds
32 A.I. Filipescu, Tratat de drept internațional privat , Editura Universul Juridic, București, 2005, p. 181. Revocarea
vizei se face de către autoritățile competente în condițiile legii.
30
– cunosc limba română cel puțin la un nivel satisfăcător, sau dacă ei nu prezintă vreun
pericol pentru ordinea publică și siguranța națională.
Acest drept de ședere permanentă se aprobă de către șeful Oficiului Român pentru
Imigrări iar aprobarea se comunică în scris solicitantului în termen de 15 zile lucrătoare de la
soluționarea acesteia.
În termen de 30 de zile de la primirea comunicării, străinul căruia i -a fost aprobat dreptul
de ședere permanentă în România este obligat să se prezinte la formațiunea teritorială a Oficiului
Român pentru Imigrări unde a fost înregistrată cererea, în vederea eliberării permisului de ședere
permanentă iar dacă nu se îndeplinesc condițiile cererea se respinge, anulează sau revocă.
Ieșirea străinilor din România.
Dacă străinul numai este în posesia documentului de trecere a frontierei de stat, în baza
căruia a intrat în țară, el trebuie să prezinte la ieșirea din România, un nou document valabil de
trecere a frontierei de stat.
Ieșirea din țară a străinilor ce au cetățenia mai multor state se face pe baza documentului
de trecere a frontierei de stat cu care au i ntrat.
Străinului nu i se permite ieșirea din țară când este învinuit sau inculpat
într–o cauză penală și magistratul dispune aplicarea măsurii interdicției de părăsire a
localității sau a țării, sau atunci când străinul a fost condamnat prin hotărâre jud ecătorească
rămasă definitivă și are de executat o pedeapsă privativă de libertate.
Măsura de a nu permite ieșirea din România va fi luată de organul competent din cadrul
Ministerului Administrației și Internelor numai în baza solicitării scrise a procuror ului și a
instanței judecătorești.
Pe de altă parte nepermiterea ieșirii din țară se realizează prin instituirea consemnului
nominal în sistemul de evidență a traficului la frontiera de stat și prin aplicarea în documentul de
trecere a frontierei de stat a ștampilei cu simbolul ,,C’’, de către Autoritatea pentru Străini.
Revocarea măsurii de nepermitere a ieșirii din țară se face prin anularea consemnului
nominal sau prin aplicarea ștampilei cu simbolul ,,I’’ în documentul de trecere a frontierei.
31
Îndep ărtarea străinilor din România.
Împotriva străinilor a căror ședere în România a devenit ilegală, al căror drept de ședere a
fost anulat sau revocat, Autoritatea pentru Străini poate dispune măsura returnării de pe teritoriul
României, conform articolului 79 din ordonanță.
Străinii declarați indezirabili sunt îndepărtați din România prin punerea în aplicare a
prevederilor hotărârii instanței prin care s -a dispus măsura respectivă.
Decizia de returnare constituie actul administrativ al Autori tății pentru Str ăini sau al
formațiunilor sale teritoriale prin care străinii prevăzuți la articolul 79, alineat 1 sunt obligați sa
părăsească România, însă decizia de returnare trebuie redactată în două exemplare, fiecare în
limba română și într -o limbă de circulație int ernațională.
Decizia de returnare dă posibilitatea străinului să părăsească țară neînsoțit în termen de 15
zile pentru străinul a cărui ședere a devenit ilegală, în termen de 30 de zile pentru străinul căruia
i–a fost revocat dreptul de ședere temporară, s au i s –a refuzat prelungirea acestui drept, sau în
termen de 90 d e zile pentru străinul căruia i -a fost anulat sau revocat dreptul de ședere temporară
pentru desfășurarea de activități comerciale.
Această decizie poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de
Apel București, dacă ea a fost emisă de Autoritatea pentru Străini sau 33la curtea de apel în a cărei
rază de competență se află formațiunea teritorială ce a emis decizia de returnare.
Față de străini se pot lua drept măsuri de îndepărtare declararea ca indezirabil a străinilor,
îndepărtarea lor sub escortă , repatrierea voluntară umanitară asistată și expulzarea străinilor.
Declararea ca indezirabil a străinului este o măsură ce se dispune împotriva unui străin
care a desfășurat, ori există indicii temeinice că urmează să desfășoare activități de natură să pună
în pericol ordinea publică.
Măsura se dispune de către Curtea de Apel București, la sesizarea procurorului anume
desemnat de la parchetul de pe lângă curte.
Dreptul de ședere al străinului încetează de la data emiterii ordonanței de declarare ca
indezirabil iar punerea în executare a hotărârii se realizează prin escortarea străinului până la
33 I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de drept internațional privat , Editura Universul Juridic, București , 2005, p.
219-221. Reglementarea statutului și regimului străinilor în România. Autoritatea pentru Străini își desfășoară
activitatea în interesul persoanei și în sprijinul instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii.
32
frontieră sau până în țara de origine, perioada pentru care străinul poate fi declarat ca indezirabil
este de la 5 la 15 ani cu posibilitatea prelungirii termenului.
Îndepărtarea sub escortă a străinului 34 se realizează de către personalul specializat al
Autorității pentru Străini, pentru acei străini ce nu au părăsit volu ntar teritoriul României la
expirarea termenului deciziei de returnare, pentru străinii care au fost declarați indezirabili sau au
trecut ilegal frontiera de stat.
Îndepărtarea este interzisă atunci:
– când străinul este minor și părinții săi au dreptul d e ședere în România sau când străinul
este părinte al unui minor ce are cetățenie r omână, dacă minorul se află în î ntreținerea acestuia;
– când străinul este căsătorit cu un cetățean român iar căsătoria nu este de conveniență sau
dacă străinul a depășit v ârsta de 80 de ani;
– de asemenea când există temeri justificate că viața străinului îi este pusă în pericol sau că
acesta va fi supus la torturi sau îndepărtarea este interzisă de documente internaționale la care
România este parte.
Repatrierea voluntar ă umanitară asistată.
Străinii af lați în România pot solicita sp rijinul Autorității pentru Străini, și al organizațiilor
internaționale cu atribuții în domeniu pentru repatrierea voluntară umanitară asistată.
Străinii aflați în această situație pot benefic ia, în mod individual, o singură dată, de
sprijinul acordat de Autoritatea pentru Străini pentru repatriere voluntară umanitară asistată în
țara de origine.
Expulzarea străinilor constă în îndepărtarea silită a infractorului străin din România, cu
interzi cerea reîntoarcerii pe teritoriul României, cât timp se află sub aplicarea măsurii de
siguranță.
Măsura expulzării poate fi dispusă în condițiile prevăzute de codul penal și de codul de
procedură penală împotriva străinului ce a comis o infracțiune în Româ nia.
La data la care se dispune măsura expulzării, încetează dreptul de ședere al străinului iar
perioada acestei măsuri nu trebuie să depășească 2 ani.
34 O. Ungureanu, C. Jugastru, Drept internațional privat, Editura All Beck, București, 1999, p. 86. Autoritatea pentru
străini poate dispune măsura returnării de pe teritoriul României.
33
Expulzarea se face către țara al cărui cetățean este, sau dacă nu are cetățenie către țara în
care își are domiciliul.
Cauza ce impune luarea măsurii o reprezintă starea de pericol pe care o prezintă cetățeanul
străin sau persoana fără cetățenie ce a săvârșit o infracțiune ce se judecă de instanțe române.
De asemenea cetățenii străini și apatrizii pot fi ex trădați, însă numai în baza unei convenții
internaționale sau în condiții de reciprocitate iar statul poate admite sau refuza predarea persoanei
a cărei extrădare se solicită.
Extrădarea este un act bilateral între două state, în baza căruia un stat pe al cărui teritoriu
s-a refugiat un infractor sau un condamnat îl predă, la cerere altui stat, pentru a fi judecat sau pus
să execute pedeapsa la care fusese condamnat.
Nu pot fi extrădați din România cetățenii români, cu anumite excepții, pe rsoanele cărora li
s-a acordat dreptul de azil în România și persoanele străine ce se bucură în România de imunitate
de jurisdicție, în condiții stabilite prin convenții internaționale.
Cetățenii români pot fi extrădați din România numai în baza convențiilor internaționale
multilaterale la care aceasta este parte și pe bază de reciprocitate dacă cu privire la persoana
extrădabilă este îndeplinită cel puțin una din următoarele condiții:
– cetățeanul domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de
extrădare.
– acesta are și cetățenia statului solicitant sau a comis fapta pe teritoriul unui stat membru
al Uniunii Europene.
Pe de altă parte extrădarea este obligatoriu refuzată dacă:
– nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenț iei Europene pentru
apărarea drepturilor omului;
– există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul de a urmări sau
pedepsi o persoană pe motive de rasă, religie sau naționalitate;
– cererea e formulată într -o cauză aflată pe rol ul unor tribunale extraordinare,
sau atunci când se referă la o infracțiune de natură politică sau o infracțiune conexă unei
infracțiuni politice.
Alte măsuri aplicabile străinilor sunt:
1) Luarea în custodie publică – aceasta este o măsură de restrângere temporară a libertății
de mișcare pe teritoriul statului român, dispusă de magistrat împotriva străinului ce nu a putut fi
îndepărtat sub escortă în termenul prevăzut de lege.
34
2) Tolerarea rămânerii pe teritoriul României este permisiunea de a rămâne pe te ritoriul
țării acordată de Autoritatea pentru Străini acelor străini ce nu au dreptul de ședere în România.
Străinii pot fi tolerați în următoarele situații :
– când străinii luați în custodie publică, contra cărora s -a dispus măsura returnării, nu au
putut fi îndepărtați în termen de 6 luni;
– atunci când străinii luați în custodie publică, contra cărora s -a dispus expulzarea, nu au
putut fi expulzați în termen de 2 ani de la data luării lor în custodie publică;
– dacă prezența temporară pe teritoriul Rom âniei a străinilor este cerută de interese publice
importante sau când există motive serioase să se considere că străinii sunt victime ale traficului
de ființe umane.
Tolerarea se acordă pe o perioadă de până la 6 luni, ce poate fi prelungită pentru noi
perioade de până la 6 luni, până la dispariția acestor cauze.
O dată cu emiterea deciziei de returnare sau punerea în aplicare a măsurii de expulzare,
Autoritatea pentru Străini poate dispune, în condițiile legii și interzicerea intrării pe teritoriul
Români ei pe o perioadă determinată.35
IV.4 Regimul juridic special aplicabil cetățenilor aparținând statelor membre ale Uniunii
Europene și Spațiului Economic European
Ordonanța de urgență numărul 102/2005 p rivind libera circulație pe teritoriul României a
cetăț enilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiul Economic European reglementează
regimul aplicabil acestor cetățeni și prevede condițiile în care cetățenii pot să exercite dreptul la
liberă circulație pe teritoriul României.
Cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene precum și membrii familiei lor
beneficiază de drepturile prevăzute în tratatele Uniunii Europene și în alte tratate internaționale la
care România este parte, astfel că:
a) cetățenii se bucură de protecția generală a persoanelor și av erilor, garantată de
Constituție și de alte legi, precum și de drepturile prevăzute în tratatele Uniunii Europene;
35 O. Ungureanu, C. Jugastru, Drept internațional privat, Editura All Beck, București, 1999, p. 86. Unele considerații
cu privire la regimul juridic al străinilor în România. Străinilor li se acordă anumite vize la intrarea în țara noastră, în
funcție de scopul intrării în țară. Străi nii după ce primesc viza și intră în țară au obligația să respecte legea română.
35
b) ei se pot deplasa liber și își pot stabili reședința sau, după caz, domiciliul, oriunde în
România;
c) aceștia beneficiază și de măsuri de protecție socială din partea statului la fel ca și
cetățenii români, având dreptul să verifice datele personale înscrise în documentele oficiale
eliberate de autoritățile române și când este nevoie să solicite corectarea sau eliminarea acelor
date ce nu c orespund realității;
Astfel că cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene au acces neîngrădit pe piața
forței de muncă din România precum și acces neîngrădit la activitățile școlare și de instruire în
cadrul sistemului național de învățământ, sub rez erva aplicării măsurilor tranzitorii prevăzute în
Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană .
Restrângerea dreptului la liberă circulație pe teritoriul României cetățenilor Uniunii
Europene și a membrilor familiei lor.
Dreptul la liberă circulație pe teritoriul României al cetățenilor Uniunii Europene și al
membrilor de familie ai acestora poate fi restrâns de către autoritățile române competente numai
din rațiuni de ordine publică, securitate națională ori sănătate publică.
Cu privire la cetățenii ce au drept de rezidență permanentă, se pot dispune conform legii,
măsuri specifice de restrângere numai pentru motive de ordine publică și securitate națională.
Dreptul la liberă circulație în România al unor categorii de cetățeni ai Uniunii Europene
poate fi restrâns numai pentru motive de securitate națională, astfel:
– rezidenții cu ședere continuă și legală în România în ultimii 10 ani;
– minorii, afară de cazul în care îndepărtarea este necesară pentru interesul copilului,
conform Convenției Națiunil or Unite privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989.
Orice măsură de restrângere a dreptului la liberă circulație pe teritoriul României nu poate
avea decât caracter temporar și poate fi dispusă numai pentru o durată de timp limitată la
perioada necesară încetării motivelor ce au stat la baza adoptării măsurii.
Astfel că decizia de restrângere se comunică cetățeanului Uniunii Europene sau
membrului de familie al acestuia în scris conform legii, de către Autoritatea pentru Străini sau
formațiunile sale teritoriale iar decizia trebuie să conțină motivele ce au determinat luarea unei
astfel de măsuri.
Modalitățile prin care se poate restrânge libera circulație în România a cetățenilor Uniunii
Europene și a membrilor de familie ai acestora sunt următoa rele: nepermiterea intrării în
România; îndepărtarea de pe teritoriul României; declararea ca indezirabil și expulzarea.
36
Străinii victime ale traficului de p ersoane și traficului de migranț i 36
Străinilor victime ale traficului de persoane și traficului de migranți, li se poate acorda un
permis de ședere temporară, chiar dacă ei au intrat ilegal în România, la solicitarea procurorului
sau instanței de judecată, în următoarele condiții:37
– aceștia manifestă o intenție clară de a coopera cu autoritățile române pentru a facilita
tragerea la răspundere penală a participanților la săvârșirea infracțiunilor ale căror victime sunt;
– dacă au încetat relațiile cu persoanele suspectate de comiterea infracțiunilor ale căror
victime sunt;
– șederea acestora în România n u prezintă pericol pentru ordinea publică și securitatea
națională;
Acest drept de ședere poate fi revocat însă atunci când numai sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de lege, când victima încetează să coopereze sau dacă se constată că străinul a indus în
eroare autoritățile competente cu privire la calitatea de victimă sau cu privire la datele furnizate.
Pe de altă parte pentru străinii minori neînsoțiți, Autoritatea pentru Străini procedează
astfel:
– se stabilesc identitatea și modul de intrare în țară;
– li se asigură reprezentarea printr -o instituție comp etentă ce asigură protecția și î ngrijirea
necesară;
– se iau măsuri de identificare a părinților 38, indiferent de locul de reședință al acestora, în
scopul reunificării familiale;
– minorii de vârstă ș colară39 au acces la sistemul de învățământ până la identificarea
părinților;
– dacă părinții minorului nu au reș edința în țară, acesta se returnează în țara de reședință a
părinților ori în țara în care au fost identificați alți membrii de familie;
– iar dacă nu au fost identificați părinții sau alte rude, acestuia i se acordă dreptul de ședere
temporară în România.
36 I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de drept internațional privat , Editura Monitorul Oficial, București , 2004.
p.123. Dreptul la liberă circulație în România al unor categorii de cetățeni ai Uniunii Europene poate fi restrâns
numai pentru motive de securitate națională.
37 I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de drept internațional privat , Editura Universul Juridic, București , 2005, p.
219-221. Restrângerea dreptul ui la liberă circulație a cetățenilor Uniunii Europene.
38 Dragoș.Al. Sitaru, Tratat de drept internațional privat , Editura Lumina Lex, București, 2001, p. 121.
39 A. FUniunea Europeanărea, Drept internațional privat , Editura Universul Juridic, București, 2 005, p. 180.
Protecția oferită străinilor victime ale traficului de persoane și traficului de migranți.
37
Străinii minori ce locuiesc în România au acces la învățământul școlar obligatoriu în
aceleași condiții ca și minorii cetățeni români, accesul minorului străin la educație fiind
reglementat de articolul 132 din Ordonanța de urgență numărul 194/ 2002.
Intrarea pe teritoriul României a cetățenilor Uniunii Europene, precum și a
membrilor familiei lor
Se permite intrarea pe teritoriul României orică rui cetățean al Uniunii Europene ce
îndeplinește condițiile cerute de lege.
Astfel că intrarea se permite prin toate punctele de trecere a frontierei de stat deschise
traficului internațional de persoane, cu condiția să se prezinte documentul național de i dentitate
sau pașaportul.
Cetățenilor Uniunii Europene li se refuză intrarea în România dacă ei nu prezintă
documentele corespunzătoare sau au fost declarați indezirabili conform legii.
Refuzul permiterii intrării în România40 se comunică de către organele poliției de frontieră
de îndată, în scris, împreună cu motivele ce au stat la baza dispunerii acestei măsuri.
Ieșirea cetățenilor Uniunii Europene, precum și a membrilor familiei lor de pe
teritoriul României .
Cetățenii pot părăsi România pe baza prezentării documentelor și cu aplicarea
corespunzătoare a prevederilor privind aplicarea ștampilei de către organele poliției de frontieră.
Cetățenii nu pot ieși din țară dacă nu prezintă documentele prevăzute de lege , dacă sunt
învinuiți sau inculpați într -o cauză penală și s –a dispus instituirea unei măsuri preventive, în
condițiile codului de procedură penală, sau dacă au fost condamnați și au de executat o pedeapsă
privativă de libertate.
Refuzul nepermiterii ieșir ii din țară se comunică de către organele poliției de frontieră de
îndată, în scris, împreună cu motivele ce au stat la baza dispunerii acestei măsuri.
Șederea pe teritoriul României a cetățenilor Uniunii Europene, precum și a
membrilor familiei lor .
În termen de cel mult 15 zile de la data intrării în România, cetățenii Uniunii Europene
sau, după caz, membrii familiei lor au obligația de a se prezenta la cea mai apropiată formațiune
40 I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Drept internațional privat , Editura Actami, București, 2002, p. 112. Condițiile ce
trebuie îndeplinite pentru ca un c etățean al Uniunii Europene să poată intra în România.
38
teritorială a poliției române sau a Autorității pentru Străini, pentru a -și declara prezența în
România.
Cetățenii Uniunii Europene pe durata acestei șederi în România, au obligația să declare la
oricare din autoritățile competente orice modificare în privința numelui, a prenumelui și a
cetățeniei precum și să declare furtul, p ierderea sau distrugerea documentelor în baza cărora se
permite trecerea frontierei de stat a țării.
O altă obligație a cetățenilor și a membrilor familiei lor este aceea de a se supune
controalelor de specialitate ale organelor competente române, controal e aplicabile la fel ca și
cetățenilor români.
Cetățenii unor state terțe și apatrizii cu drept de ședere permanentă în statele membre ale
Uniunii Europene pot intra și rămâne în statul român, pentru o perioadă de până la 90 de zile în
decurs de 6 luni, făr ă obligativitatea de a obține viza de intrare în țară. 41
Pe de altă parte membrii lor de familie ce au drept de ședere temporară în scopul de a se
reîntregi familia într -un stat membru al Uniunii Europene, ei pot intra în statul român în baza unei
vize de lungă ședere acordată în același scop de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare
ale României.
Dreptul de ședere acordat acestor străini poate fi prelungit dacă sunt îndeplinite condițiile
generale prevăzute de lege și anume:
– aceștia prezintă permisul de ședere într -un stat membru al Uniunii Europene;
– ei fac dovada că au locuit ca membrii de familie ai străinului cu drept de ședere
permanentă într –un stat membru al Uniunii Europene;
– sau dacă ei fac dovada mijloacelor de întreținere în cuant um de cel puțin salariul minim
net pe economie.
Condițiile exercitării dreptului de ședere în statul român de către cetățenii Uniunii
Europene, pr ecum și de membrii familiei lor
Pe teritoriul statului român, cetățenii Uniunii Europene precum și membrii fa miliei lor
beneficiază de unul din următoarele drepturi prevăzute de lege și anume:
41 Bianca.M.C. Predescu, Drept internațional privat: Parte genrală , Editura Wolters Kluwer, București, 2010, p. 95.
Evoluția condiției juridice a străinului susține teza dependenței acesteia în exclu sivitate de de politica juridică a
statului. În măsura în care la origini statul avea nevoie de consolidare puterea publică a prevăzut drepturi și obligații
pentru naționali .
39
a) Dreptul de rezidență temporară, ce este recunoscut acestor cetățeni dacă ei desfășoară
pe teritoriul român activități dependente sau independente în condițiile legii, dacă sunt înscriși la
o instituție din România acreditată în condițiile legii, având ca obiect de activitate principal
desfășurarea de activități de învățământ sau sunt membrii de familie ai unui rezident.
b) Dreptul de rezidență permanentă este recunoscut cetățenilor Uniunii Europene ce au o
ședere continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă mai mare de 5 ani42.
IV.5 Personalul diplomatic și consular
Personalul diplomatic și consular ce se află în misiune în România intră în categoria
străinilor ce au un statut special stabilit prin tratatele internaționale, dar și pe bază de
reciprocitate, adică nerespectarea regimului imunității de către statul acreditar atrage măsurile de
retorsiune față de diplomații săi, din partea statului acredit ant.
Statutul juridic al corpului diplomatic și consular aparține dreptului internațional public,
iar acest personal se bucură de un ansamblu de imunități și privilegii stabilite prin tratatele
internaționale și anume:
a) Inviolabilitatea persoanei sale, a locuinței, a documentelor și bunurilor sale, cu excepția
prinderii sale în flagrant delict;
b) Imunitatea de jurisdicție, ce poate fi: penală (dacă agentul diplomatic nu poate fi
urmărit sau anchetat penal); administrativă (dacă agentul diplomatic nu poa te fi sancționat cu
amendă); civilă (adică neadmiterea ca un diplomat să fie acționat în fața unui tribunal al statului
acreditar pentru cauze civle, excepție făcând situațiile când este în cauză un imobil particular
folosit de diplomat); de excutare.
42 I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Drept internațional privat , Editura Actami, București , 2002, p. 117. Statutul juridic
al personalului diplomatic și consular ce se află în misiune în România .
40
CAPITOLUL V
Practică judiciară privind condiția juridică a străinului
V.1 Stabilirea domiciliului în România. Condiția șederii contin ue în România pe durata
prevăzută de lege
Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fis cal, Decizia
numărul 2179 din 8 iunie 2006.
Prin acțiunea înregistrată la 8 iunie 2005, reclamantul I.M. a solicitat anularea dispoziției
613464/TC/SIV din 5 mai 2005, emisă de Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului
Administrației și Internelor , prin care i s –a respins cererea de aprobare a stabilirii domiciliului în
România și obligarea acesteia să emită o nouă dispoziție, prin care să i se aprobe stabilirea
domiciliului în România.
În motivarea acțiunii, el a arătat că este cetățean al Republi cii Turcia și că locuiește efectiv
de mulți ani în România, având permis de ședere și de muncă din anul 1998 și că în această
perioadă și -a desfășurat activitatea în cadrul S.C.R. S.R.L., S.C. R.S. S.R.L.
De asemenea el mai arată că este de profesie econo mist, cu o vechime în acest domeniu de
peste 30 de ani, că nu are antecedente penale și că în anul 1998 a cumpărat un apartament cu 3
camere în municipiul Bu curești și că și –a însușit într -o mare măsură limba română, având respect
față de poporul român.
Menționează că cererea sa a fost re spinsă greșit cu motivarea că nu a avut o ședere
temporară continuă pe teritoriul României, timp de 473 de zile în ultimii 5 ani.
Deși la data înregistrării cererii sale, articolul 71, alineat 1, litera a, punctul 2 din
Ordonanța de urgență numărul 194/2002 prevedea condiția șederii temporare legale de cel puțin
6 ani, pârâta a avut în vedere modificarea adusă ulterior43 ordonanței de urgență, ceea ce este
nelegal și încalcă în același timp principiile de drept internațio nal privat.
Însă Curtea de Apel București, Secția a VIII -a de contencios administrativ și fiscal prin
sentința civilă numărul 1993 din 30 no iembrie 2005, a admis acțiunea, anulând măsura
43 O. Ungureanu, C. Jugastru, Drept internațional privat, Editura All Beck, București, 1999, p. 115. Practică
judiciară privind condiția jur idică a străinului în România. Condițiile în care se stabilește domiciliul în România și se
acordă termenul de ședere permanentă.
41
respingerii cererii reclamantului de stabilire a domiciliului în Româ nia și a obligat pârâta să
aprobe reclamantului stabilirea domiciliului în România în conformitate cu legea.
Instanța reține, în motivarea sentinței că reclamantului îi sunt aplicabile dispozițiile
Ordonanței de urgență numărul 194/2002, așa cum era până l a data modificării și completării
ordonanței prin Legea numărul 482/2004.
Prin urmare pârâta a declarat recurs împotriva sentinței, criticând –o pentru nelegalitate.
Aceasta consideră că instanța a reținut greșit că reclamantul îndeplinea toate condițiile
impuse de lege pentru a i se aproba stabilirea domiciliului în România.
Menționează că reclamantului i s -au aplicat corect prevederile Ordonanței numărul
194/2002, aș a cum a fost modificată, întrucât cererea sa a fost soluționată la data de 22 aprilie
2005, în termen legal.
Recursul este admis iar în ceea ce privește susținerea recurentei, că în cauză sunt
aplicabile dispozițiile Ordonanței numărul 194/2002, așa cum a fost modificată aceasta nu poate
fi reținută, întrucât trebuie avute în vedere prevederile legale existente la data depunerii cererii, și
anume la 24 noiembrie 2004.
Astfel s –a stabilit că între cele două texte din ordonanță există numai deosebirea în ceea ce
privește perioada de timp a șederii legale și contin ue, ce este de 6 ani înainte și 5 ani ulterior.
Condițiile prevăzute de articolul 70 în forma actuală nu îi sunt favorabile intimatului,
pentru că perioada de absență de pe teritoriul României nu poat e fi mai mare de 10 ani, pentru a fi
considerată totuși ca o ședere continuă în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii.44
Însă din înscrisurile ce se află la dosar, reiese doar că intimatul a fost plecat din România,
în această perioadă, 473 de zile, cu mult peste cele 300 de zile permise și ca atare, șederea
intimatului pe teritoriul României și –a pierdut caracterul continuu cerut de lege.
S-a impus astfel ca sentința recurată să fie casată, iar pe fond să se respingă acțiunea ca
neîndeplinită.
44 I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Drept internațional privat , Editura Actami, București, 2002, p.117. Practică judiciară
privind stabilirea domiciliului în România și acordarea termenului de ședere permanentă.
42
V.2 Acordarea termenului de ședere permanentă. Stabilirea domiciliului în România.
Condiția șederii temporare și legale în România. Viza diplomatică.
Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios admin istrativ și fiscal, Decizia
numărul 3717 din 31 octombrie 2006.
Prin acțiunea înregistrată la 5 octombrie 2005, H.K. a chemat în judecată Autoritatea
pentru Străini, solicitând anularea deciziei numărul 39347/D.D./I.V. din 6 septembrie 2005, prin
care i s -a respins cererea de stabilire a domiciliului în România și admiterea cererii sale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a venit în România în urmă cu 10 ani și că a
avut viză de ședere în interes de serviciu, în calitate de funcționar la Ambasada Armeniei din
București, până în anul 2001, acesta având legitimație de ședere temporară, prelungită anual în
baza unui protocol încheiat între Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Administrației și
Internelor iar valabilitatea legitimației este de 3 ani.
În anul 2004 Ministerul Afacerilor Ex terne i –a prelungit dreptul de ședere, atât
reclamantului cât și familiei sale, prin aplicarea unei vize de lungă ședere, pentru o perioadă de 3
ani, în pașaportul turistic și prin eliberarea unei legitimații valabile pentru perioada 2004/2007 iar
reclaman tul a mai arătat că îndeplinește și condițiile cerute de lege pentru stabilirea domiciliului
în România.
Curtea de apel București, secția a VIII –a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința
civilă numărul 165 din 24 ianuarie 2006, a respins acțiu nea ca nefondată, reținând că decizia de
respingere a cererii stabilirii domiciliului în România a reclamantului, emisă de pârâtă este legală.
Împotriva sentinței, reclamantul a formulat recurs, susținând că în mod eronat instanța de
fond a reținut că șed erea sa în România nu este fundamentată pe existența unor legături
economice sau sociale cu statul român.
Recurentul menționează că viza diplomatică sau de serviciu poate fi asimilată unui drept
de ședere temporară, care să le confere străinilor titulari a i unui pașaport diplomatic sau de
serviciu dreptul să solicite stabilirea în România.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Dreptul de ședere permanentă conform Ordonanței de urgență numărul 194/2002, este un
drept de ședere acordat în condițiile prevăzute de ordonanță, pe o perioadă nedeterminată.
43
Recurentul -reclamant nu are o ședere temporară legală în România în ultimii 5 ani
anteriori depunerii cererii, deoarece cetățeanul armean a avut drept de ședere temporară,
prelungit.
El a int rat ulterior în România în calitate de funcționar al Ambasadei Republicii Armenia
la București.
Contrar celor susținute în motivele de recurs, recurentul nu a intrat în România cu o viză
de lungă ședere care să –i confere un drept de ședere temporară, care să poată fi prelungit.
Este făcută o distincție clară45 între categoria vizelor diplomatice și cele de serviciu și
restul categoriilor de vize, conform dispozițiilor Ordonanței numărul 194/2002, republicată și
modificată.
În articolul 25 face referire la f aptul că vizele diplomatice și de serviciu se acordă în
scopul îndeplinirii de către titulari a unei funcții oficiale și că ele sunt valabile pe perioada
misiunii iar la articolul 24 sunt enumerate cazurile în care se poate acorda viza.
Este relevant faptu l că articolul 25, nu conține o clauză similară celei din articolul 24, care
să permită străinilor intrați în România sa solicite prelungirea dreptului de ședere și să obțină un
permis de ședere.
În acest sens a fost și punctul de vedere exprimat de cătr e Direcția Generală Afaceri
Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, prin care a precizat că cetățeanul străin
care este admis în scopul desfășurării unor misiuni cu caracter diplomatic, consular sau
administrativ nu formulează o cerere de int rare și ședere în România în nume propriu, ci statul
trimițător este titularul acestei cereri.
Astfel că cetățeanul străin aflat în această categorie nu dobândește drepturi în nume
personal, ci drepturile, facilitățile de care se bucură pe teritoriul Român iei sunt acordate de statul
român, în temeiul prevederilor Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice, la care părți
sunt statele.
Recursul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat, deoarece hotărârea instanței de
fond a fost legală și te meinică.
45 I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Drept internațional privat , Editura Actami, București , 2002, p. 119. Decizii
pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la condiția șederii temporare și legale în România.
44
V.3 Stabilirea domiciliului în România. Condiția deținerii mijloacelor de întreținere în
cuantumul prevăzut de lege
Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia
numărul 1092 din 30 martie 2006.
Prin acțiunea înregistrată la 14 iunie 2005, reclamantul Z.K. a solicitat anularea deciziei
numărul 613461/V.G./S.I.V. din 13 mai 2005, emisă de Autoritatea pentru Străini din cadrul
Ministerului Administrației și Internelor, și să se dispună acordarea dreptulu i de stabilire a
domiciliului său în România.46
Acesta în motivarea acțiunii arată că i s -a respins cererea de stabilire a domiciliului în
România, cu mențiunea că nu a făcut dovada deținerii mijloacelor de întreținere în cuantumul
prevăzut de lege.
Curtea de Apel București, secția a VIII –a de contencios administrativ și fiscal, prin
sentința civilă numărul 1614 din 6 octombrie 2005, a admis acțiunea, anulând decizia contestată
și obligând pârâta să aprobe cererea reclamantului de stabilire a domiciliului î n România.
Instanța reține în motivarea sentinței, că reclamantul a făcut dovada că îndeplinește
condițiile prevăzute de articolul 55 din Ordonanța numărul 194/2002, și anume că are un venit
lunar de 500 Euro, deși nu prezintă relevanță că dovezile au fost depuse la instanța de judecată.
Astfel că pârâta a declarat recurs împotriva sentinței, criticând -o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Aceasta susține că la data emiterii actului constatat, a acționat conform legii, reclamantul
făcând dovada că în anul 2003 a realizat un venit mediu lunar echivalent cu 471 Euro, sumă
inferioară celei prevăzute de Ordonanța numărul 194/2002.
Menționează că, ulterior respingerii cererii, reclamantul a depus acte noi la instanța de
judecată, împrejurare ce nu poate afecta l egalitatea actului pe care l -a emis, astfel că recursul este
nefondat.
Intimatului -recurent i -a fost re spinsă cererea prin care solicita aprobarea pentru stabilirea
domiciliului său în România, pe consider entul că nu deține mijloace de î ntreținere în cuant umul
prevăzut de lege.
46 I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de drept internațional privat , Editura Universul Juridic, București, 2005,
p.121. Decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la condiția deținerii mijloacelor de
întreținere în cuantumul prevăzut de lege.
45
La data respingerii cererii, acesta făcuse dovada că în cursul anului 2003 a realizat
venituri, în sumă totală de 212.638.995 lei.
Însă intimatul a făcut dovada că în anul 2004 a realizat venituri în sumă de 265.082.000
lei.
Trebuie reținut că la data formulării cererii prin care solicita stabilirea domiciliului în
România, și anume la 24 noiembrie 2004, intimatul a prezentat însă numai dovada cu veniturile
realizate în anul 2003.
Ulterior el a prezentat dovezi certe privind venituri le pe care le –a realizat, din procesul –
verbal al Adunării Generale S.C.K.W.S.R.L., din data de 1 februarie 2005.
Cu toate ca această dovadă a fost depusă numai la instanța de fond, esențial este faptul că
intimatul realizează venituri îndestulătoare, peste cuantumul prevăzut de lege. Pentru aceste
considerente arătate, reținându -se că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, a fost
respins recursul, ca nefondat, conform prevederilor articolului 10, alineat 2 din Legea numărul
554/200447.
V.4 Încet area dreptului de ședere al străinilor în România.
Existența unui proces pe rolul instanțelor române privind înregistrarea tardivă a nașterii copilului
minor al străinului. Acordarea regimului tolerării pe teritoriul României.
Înalta Curte de Casație și Ju stiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia
numărul 2224 din 14 iunie 2006.
Prin cererea înregistrată la 25 noiembrie 2004, reclamantul F.J. a solicitat, în
contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Admin istrației și
Internelor, obligarea acesteia la acordarea regimului tolerării, pentru o perioadă de 6 luni cu
posibilități de prelungire, până la încetarea motivelor ce îl împiedică să se întoarcă în China.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pri n respingerea cererii privind acordarea
regimului tolerării i –a fost î ncălcat dreptul la respectarea vieții de familie.
Curtea de Apel București. secția a VIII -a de contencios administrativ și fiscal, prin
sentința civilă numărul 514 din 23 martie 2005, a admis acțiunea și a obligat pârâta să acorde
reclamantului tolerarea rămânerii pe teritoriul României, pentru o perioadă de 6 luni, cu
posibilități de prelungire.
47 I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de drept internațional privat , Editura Monitorul Oficial, București , 2004,
p.123. Practică judiciară privind condițiile ce trebuie înde plinite pentru stabilirea domiciliului în România.
46
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că dreptul la viața de familie este un
drept fundamental ce trebuie respectat.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs Autoritatea pentru Străini.
Recurenta a susținut că instanța de fond a admis acțiunea greșit, întrucât a luat în
considerare actele de stare civilă depuse de r eclamant.
De asemenea recurenta a mai arătat că reclamantul nu se află în imposibilitate obiectivă de
a părăsi România deoarece el avea posibil itatea de a solicita viza de reî ntregire a familiei, însă nu
a uzat de aceasta.
Recursul este nefondat, reținându -se următoarele:
Reclamantul F.J., cetățean chinez, este căsătorit cu L.X., căsătorie din care a rezultat un al
doilea copil, născut în România, la 27 decembrie 2004, astfel cum rezultă din certificatul medical
constatator al născutului viu.
Curtea de Ape l a apreciat corect că reclamantul este în imposibilitate obiectivă de a părăsi
România.
În speță ne aflăm clar sub incidența dispozițiilor privind activitatea vieții de familie, și nu
a excepțiilor prevăzute de textul de lege.
Statul are dreptul suveran de a stabili prin legislație proprie regimul său juridic pentru
străinii aflați pe teritoriul său.
Prin existența pe rolul Judecătoriei sectorului I a cauzei privind înregistrarea tardivă a
nașterii minorului F.B., sunt îndeplinite și condițiile articolulu i 21 din constituția României,
reclamantul având dreptul la un proces echitabil.
Sentința atacată este legală și temeinică, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.48
48 O. Ungureanu, C. Jugastru, Drept internațional privat, Editura All Beck, București, 1999, p.113. Decizii ale Înaltei
Curți de Casație și Justiție privind încetarea dreptului de ședere al străinilor în România și acordarea regimului
tolerării pe terit oriul României
47
CAPITOLUL VI
Tendințele Uniuni i Europene de armonizare a legislației în domeniu
Uniunea Europeană a pus și continuă să pună în aplicare măsuri pentru a îmbunătăți
controlul frontierelor externe și al fluxurilor de migrație. Prin urmare, sosirile neregulamentare în
Uniunea Europeană au fost reduse cu peste 90%, de la apogeul crizei mig rației, în 2015
Uniunea Europeană și statele sale membre își intensifică eforturile de a institu i o politică
europeană eficace, umanitară și sigură în domeniul migrației. Consiliul European joacă un rol
important în acest domeniu, prin stabilirea priorităț ilor strategice.
Pe baza acestor priorități, Consiliul Uniunii Europe ne stabilește linii de acțiune și acordă
mandatele de negociere cu țările terțe. De asemenea, acesta adoptă legislație și definește
programe specifice.
De-a lungul ultimilor ani, Consiliul și Consiliul European au conturat un răspuns
puternic la presiunile exercitate de migrație.
Migranții și refugiații care încearcă să ajungă în Europa întreprin d călătorii foarte
periculoase. În 2016, Uniunea Europeană a instituit Centrul european privind introducerea ilegală
de migranți , pentru a ajuta statele membre să reacționeze cu fermitate la fenomenul introducerii
ilegale de migranți.
Uniunea Europeană a adoptat diverse norme și cadre pentru gestionarea fluxurilor de
migrație legală în cazul solicitanților de azil, al lucrătorilor cu înaltă calificare și al lucrătorilor
sezonieri, al studenților și cercetătorilor, precum și al reunificărilor familiale.
În ceea ce privește alte fluxuri de migrație , Uniunea Europeană dispune de norme comune
pentru prelucrarea cererilor de azil. În 2015, Consiliul a adoptat o decizie privind transferul din
Grecia și Italia al mai multor mii de solicitanți de azil. De asemenea, Uniunea Europeană încheie
acorduri de readmisie pentru returnarea migranților în situaț ie neregulamentară49.
Relocarea permite refugiaților care au nevoie de protecție să intre în Uniunea Europeană
în mod legal și în condiții de siguranță, fără a trebui să își riște viața în călătorii periculoase. În
Uniunea Europeană există în prezent mai mu lte mecanisme de relocare ad -hoc: mecanismul de
relocare al Uniunea Europeană din 2015, mecanismul de relocare din 2016 pentru refugiații
sirieni din Turcia, recomandarea Comisiei Europene din 2017.
49 http://ier.gov.ro/wp -content/uploads/publicatii/Pais2_studiu_5_ro.pdf
48
În iulie 2016, Comisia a propus instituirea unui cadru de relocare permanent al Uniunii
Europene . Acest cadru nou ar avea o procedură și criterii comune pe întreg teritoriul uniunii. El
ar urma să înlocuiască cele două mecanisme de relocare actuale50.
În noiem brie 2017, ambasadorii la Uniun ii Europene au ajuns la un acord asupra unui
mandat pentru negocierile cu privire la proiectul de norme pentru acest cadru nou. Negocierile cu
Parlamentul European sunt în curs de desfășurare.
Lucrătorii cu înaltă calificare . Directiva Uniunii Europene privind cartea albastră a fost
adoptată în 2009 pentru a facilita migrația lucrătorilor cu înaltă calificare din afara Uniunii
Europe ne către un stat membru.
Obiectivul era de a se aborda deficitul de forță de muncă și de competențe și de a face
Uniunea Europeană mai competitivă pr in atragerea de lucrători cu înaltă calificare. Directiva
actuală s -a dovedit a fi insuficientă. A fost emis doar un număr limitat de permise de lucrător cu
înaltă calificare.
În iunie 2016, Comisia a propus reformarea Directivei privind cartea albastră , pentru a
atrage mai multe dintre persoanele talentate de care are nevoie economia europeană. Noile norme
ar urma să introducă modificări precum:un prag salarial mai scăzut pentru admitere, proceduri
mai rapide, posibilitatea de a se angaja în activități pro fesionale paralele, mai multă flexibilitate
pentru mobilitatea profesională între diferite state membre.
Studenți și cercetători. În 2016, Consiliul și Parlamentul au adoptat o directivă de
stabilire a condițiilor de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii,
formare profesională, servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte
educaționale și muncă au pair.
Liderii din Uniunea Europeană și Africa au convenit să promoveze mobilitatea
studenților, a cerc etătorilor și a întreprinzătorilor între cele două continente. Acest angajament a
fost luat în cadrul unui summit care a avut loc la Valletta în noiembrie 2015. Liderii au convenit
să dubleze numărul burselor acordate studenților și cadrelor didactice univ ersitare în 2016 prin
programul Erasmus+.51
Lucrătorii sezonieri. Economia Uniunii Europe ne se bazează pe un număr mare de
lucrători sezonieri din afara uniunii deoarece se confruntă cu o tot mai mare penurie a forței de
muncă.
50 http://ier.gov.ro/wp -content/uploads/publicatii/Pais2_ studiu_5_ro.pdf
51 https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/migratory -pressures/managing -migration -flows/
49
Consiliul și Parlamentul au a doptat în 2014 Directiva privind lucrătorii sezonieri. Aceasta
prezintă condițiile în care resortisanții țărilor terțe pot intra și ședea în Uniunea Europeană ca
lucrători sezonieri.
Aceste norme contribuie la: armonizarea și simplificarea normelor de admi sie în statele
membre, protejarea lucrătorilor sezonieri din afara Uniunii Europene împotriva exploatării și a
condițiilor muncă precare, abordarea problemei lucrătorilor sezonieri din afara uniunii aflați în
situație de ședere neregulamentară în UE.
Trans ferurile în cadrul aceleiași companii. În 2014, Consiliul și Parlamentul European au
adoptat Directiva privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în
contextul unui transfer în cadrul aceleiași companii.
Grație acestor norme noi, cetățenii din afara Uniunii Europene pot solicita să fie admiși în
calitate de cadre de conducere, specialiști sau angajați stagiari în contextul unui transfer în cadrul
aceleiași companii.
Reîntregirea familiei. Reîntregirea familiei permite persoan elor aflate în situație de
ședere legală în Uniunea Europeană să fie însoțite de membrii familiei lor. Acest lucru îi ajută pe
resortisanții țărilor terțe să se integreze mai bine în societate.
Normele Uniunii Europene privind reîntregirea familiei sunt st abilite în Directiva privind
dreptul la reîntregirea familiei. Directiva stabilește norme comune pentru exercitarea dreptului la
reîntregirea familiei în Uniunea Europeană (cu excepția Regatului Unit, a Irlandei și a
Danemarcei).
Înregistrarea migranților . Înregistrarea migranților reprezintă o etapă fundamentală
pentru legislația Uniunea Europeană și este necesară pentru identificarea persoanelor eligibile
pentru transfer.
În iunie 2015, Consiliul European a convenit să creeze „hotspoturi” în statele membr e din
prima linie pentru înregistrarea sistematică a migranților.
În prezent, sunt deschise 5 „hotspoturi” în Grecia și alte 4 în Italia. Migranții care sosesc
în Grecia și Italia sunt înregistrați și amprentați în aceste „hotspoturi”.52
Politica în materie de returnare și acordurile de readmisie . Politica Uniunii Europene
în materie de returnare se bazează pe Directiva privind returnarea . Aceasta stabilește norme clare,
transparente și echitabile pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în sit uație de ședere
52 https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/migratory -pressures/managing -migration -flows/
50
ilegală. De asemenea, directiva subliniază necesitatea încheierii de acorduri de readmisie cu țări
terțe.
Aceste acorduri de readmisie sunt esențiale pentru punerea în aplicare a politicii Uniunii
Europene în materie de returnare. Ele stabi lesc normele pentru returnarea în țara de origine a
persoanelor aflate în situație de ședere ilegală în Uniunea Europeană.
Uniunea Europeană negociază și încheie acorduri de readmisie cu țări terțe. Consiliul
acordă Comisiei mandatul de a negocia astfel de acorduri cu țările terțe vizate.
Până în prezent, Uniunea Europeană a încheiat 17 acorduri de readmisie. Acordul de la
Cotonou (cadrul Uniunii Europene pentru relațiile cu 79 de țări din Africa, Caraibi și Pacific)
include, de asemenea, dispoziții referit oare la returnarea migranților în situație neregulamentară
în țările lor de origine.
În plus față de acordul de readmisie, Uniunea Europeană a încheiat, de asemenea,
acorduri de returnare cu anumite țări terțe având același obiectiv.
Consiliul European și Consiliul subliniază cu regularitate necesitatea consolidării politicii
UE în materie de returnare și de readmisie și sporirea eficacității acesteia , prin punerea deplină în
aplicare a acordurilor de readmisie și de returnare existente și prin încheierea a ltora noi.
În septembrie 2018, Comisia a propus o reformă a normelor comune ale Uniunii
Europene în materie de returnare . Scopul modificărilor propuse este de a spori eficacitatea
normelor actuale. La 7 iunie 2019, Consiliul a convenit asupra poziției sale cu privire la noile
norme de îmbunătățire a eficacității returnărilor53
Percepția cetățenilor români despre imigranți și invers
Conform World Values Survey din 2018, 23% dintre români menționează imigranții ca
persoane pe care nu și le-ar dori ca vecini, u n procent apropiat de media europeană, în contextul
în care în România migrația este un fenomen aflat abia la început54.
Eurobarometrul arată un trend descrescător al procentului de cetățeni care au o imagine
negativă despre imigranții din afara Uniunii Eu ropene în România.
53 http://ier.gov.ro/wp -content/uploads/publicatii/Pais2_studiu_5_ro.pdf
54 https://www.hotnews.ro/stiri -opinii -23650432 -imigrantii -din-romania -statistici -contexte -dispute -publice -doi-
srilankezi -ditrau.htm
51
Într-un raport din 2019, realizat de Centrul pentru Studiul Comparat al Migrației, se arată
că o parte din imigranți se simt discriminați la restaurante, în relațiile cu autoritățile publice,
instituții de beneficiază de asigurări de să nătate, câți sunt angajați , câți sunt școlarizați și așa mai
departe.
Mai mult decât atât, reiese destul de învățământ și în mijloacele de transport în comun.
Raportul include un sondaj al imigranților din România și date agregate culese de la instituțiil e
locale și naționale care intră în contact cu imigranții, cum ar fi casele județene de sănătate și
inspectoratele teritoriale de muncă. Cercetarea arată că există sincope de comunicare între
instituții și că mulți angajați nu pot raporta sau raportează tr unchiat numărul de imigranți care clar
faptul că la nivel național, instituții vitale acomodării imigranților nu sunt încă pregătite să
acomodeze drepturile și nevoile esențiale ale acestora. Ministerul Muncii, Ministerul Sănătății
sau al Educației nu au n iciun funcționar sau birou care să se ocupe de imigranții din România. Nu
mai vorbim despre inexistența unor birouri de integrare a imigranților la nivelul marilor orașe,
după modelul existent în marile orașe europene. De altfel, imigranții par să fie în s arcina
exclusivă a Inspectoratelor Generale de Imigrări (IGI) din cadrul Ministerului de Interne. Aceste
inspectorate însă, se ocupă în special de emiterea permiselor de rezidență și de urmărirea celor
care depășesc perioada de ședere, și mai puțin de inte grarea efectivă a imigranților în societatea
românească și de problemele complexe care în general sunt generate de migrație. Alte instituții
are trebui să se ocupe de aceste aspecte.55
Câți imigranți vin în România?
Tot mai mulți, și depinde de criteriile d e numărare.
Datele Inspectoratului General pentru Imigrări din 2018 raportează un număr total de
120.399 de cetățeni străini înregistrați. Dar numărul celor care sunt născuți în altă țară și care
trăiesc în România este de aproape patru ori mai mare. Astfe l, conform Națiunilor Unite , numărul
de persoane care s -au născut în afara României (imigranți cu cetățenie română, cetățeni ai altor
țări UE, ai altor țări terțe, sau refugiații) este de 462,000 pe un trend de creștere (Figura 156).
55 www.hotnews https://.ro/st iri-opinii -23650432 -imigrantii -din-romania -statistici -contexte -dispute -publice -doi-
srilankezi -ditrau.htm
56 www.hotnews https://.ro/stiri -opinii -23650432 -imigrantii -din-romania -statistici -contexte -dispute -publice -doi-
srilankezi -ditrau.htm
52
Figura 1 . Numărul total estimat de imigranți care trăiesc în România (persoane care s -au născut în
altă țară și sunt înregistrați în România).
Conform Eurostat însă, suntem mai degrabă la coada clasamentului european, asemenea
unor țări mult mai mici ca populație și terito riu decât România ( Figura 2). Peste 80% dintre
imigranții estimați din România de Eurostat în 2017 sunt din alte țări membre UE. Împreună cu
migranții din UE, sunt estimați a fi 147.000 de imigranți. Astfel, d eși datele arată că aproximativ
2% din populație s -a născut în afara României, o bună parte dintre aceștia sunt foști cetățeni
moldoveni deveniți cetățeni români, foști cetățeni ucraineni, sau copiii imigranților români care
sunt înregistrați și în România , dar au cetățenie română (UN DESA 2019). Mai mult decât atât, o
parte sunt înregistrați în România dar nu se știe câți au migrat mai departe către alte țări din
Uniunea Europeană.57
57IGI și https://bi t.ly/2RVWXeC
53
Inclusiv în rândul cetățenilor străini înregistrați oficial, nu este o surpriză faptul că cei din
Republica Moldova sunt cei mai mulți (16%). Ei sunt urmați la egalitate de persoanele din Turcia
(16%). Sirienii reprezintă 58% dintre refugiați. În 2017, la Inspectoratele Generale de Imigrări,
erau înregistrați 62.926 de imigranți și 3.924 de refugiați și persoane c are caută azil politic
(Figura 2 ). Tabelul 1 prezintă statisticile privind țara de proveniență a celor mai mari grupuri de
persoane din afara UE.
Țara Moldova Turcia China Israel Siria SUA
Nr.
imigranți 16%
(10.222) 14.7%
(9.255) 11.92%
(7.507) 5.04%
(3.174) 4.75%
(2.994) 3.47%
(2.189)
Tabelul nr. 1 Raportul Inspectoratului General de Imigrări despre numărul imigranților în
România în 2017 (aceste numere nu includ refugiații și solicitanții de azil politic)
Numărul total de imigranți = 62.926 la care se adaugă 3.924 refugiați și solicitanți de azil
în 2017 .
În țările cu tradiție de imigrație din vestul Europei numărul de imigranți ajunge de ordinul
milioanelor de persoane, România fiind departe deocamdată d e a experimenta o asemenea situație
54
dar, în contextul european în care România devine și ea, încet -încet, o țară de imigrare. De altfel,
creșterea numărului de imigranți în România reprezintă un semnal economic pozitiv și este
asociată în general cu dezvol tarea economică și un nivel de trai în creștere.58
58 https://www.hotnews.ro/stiri -opinii -23650432 -imigrantii -din-romania -statistici -contexte -dispute -publice -doi-
srilankezi -ditrau.htm
55
CAPITOLUL VI
Concluzii
Referitoare la condiția juridică a străinului , din analizarea instituției condiției juridice a
străinului reies o serie de concluzii esențiale pentru evidențierea importanței acestei instituții în
dreptul internațional pr ivat român, instituție ce accentue ază poziția pe c are se află străinul în
România.
Condiția juridică a străinului cuprinde ansamblul normelor juridice ce reglementează
capacitatea de folosință a str ăinului, cu scopul determinării drepturilor și obligațiilor pe care
acesta le are într –un anumit stat, în calitatea sa de străin.
Această instituție a cunoscut o serie de transformări până în prezent datorită factorilor
economici, factorilor socio -politici și datorită factorilor demografici, ce sunt evidențiați prin
raportul dintre natalitate și mortalitate.
Condiția străinului este determinată în general de factori precum subdezvoltarea unor
anumite state, migrația, revoluțiile, manifestarea unor tendințe religioase, precum și de
represiunile politice manifestate față de anumite categorii sociale.
Condiția juridică a străinului a cunoscut o evoluție variată în timp, astfel că străinul se
bucură în prezent de aceleași drepturi ca și cetățeanul român cu anumi te excepții.
Dintre drepturile străinului amintim dreptul la viață, dreptul la integritate fizică și psihică,
dreptul la protecția generală a averii și persoanei sale, însă el nu beneficiază de drepturi politice.
Conform prevederilor legii române, sunt str ăini persoanele ce nu au cetățenie română, fie
că au cetățenie străină, fie că nu au nici o cetățenie.
Regimul juridic ce se aplică străinilor este cel național, astfel că lor le este recunoscută o
egalitate de tratament cu cetățenii proprii, în ceea ce pr ivește drepturile civile și garanțiile
individuale.
Condiția străinului este instituită de statul de reședință a străinului, ce urmărește fie
acordarea unui regim juridic străinului corespunzător propriilor interese, fie acordarea unui regim
juridic cât ma i apropiat de cel al propriilor cetățeni.
Istoricitatea particularizează condiția juridică a străinului prin prisma evoluției pe care
aceasta a cunoscut –o încă din antichitate și până în prezent.
56
Străinii trebuie să –și exercite drepturile și libertățile de care se bucură în România cu bună
credință, fără a aduce atingere drepturilor și libertăților celorlalți și au obligația de a se supune
legislației române la fel ca și cetățenii români.
Exista delimitări făcute între condiția juridică a străinului și nume roase instituții, de
exemplu o delimitare este făcută între condiția juridică a străinului și conflictul de legi,
stabilindu –se că condiția străinului vizează capacitatea de folosință a străinului, spre deosebire de
conflictul de legi care vizează capacita tea de exercițiu a străinului.
Prin reglementarea actuală a condiției străinului, sunt create condițiile necesare pentru ca
și străinii să beneficieze de acele dispoziții favorabile ce sunt cuprinse în tratatele internaționale
ce vizează anumite aspecte le gate de ei și de regimul lor juridic.
Această instituție este guvernată de principii fundamentale ce stabilesc o viziune clară
asupra sa, nuanțând particularitățile pe care le prezintă.
Despre condiția juridică a străinului se vorbește încă din antichitate , ea fiind foarte
asemănătoare de la un stat la altul.
Condiția străinului este o instituție importantă a dreptului internațional privat, prin prisma
căreia se stabilesc aspecte esențiale referitoare la străinii ce se află pe teritoriul altui stat, decât
statul cărora ei aparțin.
57
BIBLIOGRAFIE
1. Tudor R. POPESCU, Drept internațional privat, Editura Romfel, București, 1994.
2. Bianca Maria Carmen PREDESCU, Drept internațional privat: Parte Generală , Editura
Wolters Kluwer, București, 2010.
3. Bianca Maria Carmen PREDESCU, Drept internațional privat, Editura Universitaria, Craiova,
2002.
4. Ovidiu UNGUREANU, Călina JUGASTRU, Drept internațional privat, Editura All Beck,
București, 1999.
5. Ion P. FILIPESCU, Andrei I. FILIPESCU, Tratat de drep t internațional privat , Editura
Actami, București, anul 1997.
6. Ion P. FILIPESCU, Andrei I. FILIPESCU, Tratat de drept internațional privat , Editura
Universul Juridic, București , 2005.
7. Ion P. FILIPESCU, Andrei I. FILIPESCU, Drept internațional privat, Editura Actami,
București , 2002.
8. Ion P. FILIPESCU, Andrei I. FILIPESCU, Tratat de drept internațional privat , Editura
Monitorul Oficial, București , 2004.
9. Dragoș Alexandru SITARU, Tratat de drept internațional privat , Editura Lumina Lex,
București, 2001.
10. Dragoș Alexandru SITARU, Drept internațional privat , Editura Actami, București, 1997.
11. Augustin F UER EA, Drept internațional privat, Editura Universul Juridic, București, 2005.
12. Augustin FUEREA , Drept internațional privat, Editura Uni versul Juridic, București, 2008
13. Alexandra -Ioana Vorniceasa, Străinii în România: regimul juridic al străinului în România ,
2019
14. Ordonanța de urgență nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România
15. http://ier.gov.ro/wp -content/uploads/publicatii/Pais2_studiu_5_ro.pdf
16. https://www.consilium.europa.eu/ro /policies/migratory -pressures/managing -migration -flows/
17.https://lege5.ro/Gratuit/geytinjtge/regimul -acordarii -vizelor -ordonanta -de-urgenta -194-
2002?dp=gm3tqmjvgqyds
18.https://lege5.ro/Gratuit/geytinjtge/obligatiile -strainilor -ordonanta -de-urgenta -194-
2002?dp=g m3tqmjvgi3to
58
19.https://www.hotnews.ro/stiri -opinii -23650432 -imigrantii -din-romania -statistici -contexte –
dispute -publice -doi-srilankezi -ditrau.htm
20. https://bit.ly/2RVWXeC
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Prof. univ. dr. Diaconu Nicoleta Absolvent: Pîslaru Marian București 2020 UNIVERSITATEA SPIRU HARET Facultatea de Științe Juridice, Politice și… [625952] (ID: 625952)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.