ÎNFIINȚAREA PLANTAȚIILOR POMICOLE 9.1. Sisteme tehnologice pomicole Termenul de „sistem tehnologic pomicol” a fost introdus în literatura de… [625891]

POMICULTURĂ GENERALĂ
180CAPITOLUL 9
ÎNFIINȚAREA PLANTAȚIILOR POMICOLE
9.1. Sisteme tehnologice pomicole
Termenul de "sistem tehnologic pomicol" a fost introdus în literatura de
specialitate de V. Cireașă (1995 ) și este definit ca un ansamblu pomicol
cronospațial bine str ucturat arhitectonic și condus prin tehnologii variabile.
Același autor a considerat sistemul tehnologic pomicol (S.T.P.) o funcție
matematică în care variabile sunt: genomul pomicol -specia, soiul (G), -tehnologia
pomicolă (Tp), forma de coroană (Fc) și ti mpul biologic (tb), astfel:
S.T.P.= f(G.Fc.Tp.tb)
Noțiunea de sistem tehnologic cuprinde verigile tehnologice de producție
(fertilizare, tăieri etc.), iar prin structură se exprimă relațiile biologice din cadrul
formelor de coroană (S. Marcus, 1980).
Siste mul de cultură este esențial în decizia pe care o ia un
cultivator, chiar și pentru suprafețe mai mici de livezi, motiv pentru care se vor
detalia elementele necesare alegerii diferitelor posibilități, în funcție de obiectivele
urmărite de culti vator și de posibilitățile de care dispune.
O bază de analiză asupra sistemelor de cultură trebuie să pornească de
laacceptarea unor caracteristici, indici și parametri definitorii pentru fiecare
sistem, pe care îi considerăm a fi:
a)randamentul și calitatea producție i de fructe la unitatea de suprafață,
în dinamică, în cursul perioadei de exploatare a livezii;
b)gradul de utilizare a terenului ,exprimat prin numărul de pomi/ha
(densitate); prin m2/pom sau prin distanțele de plantare;
c)materialul biologic folosit (specii, soiuri, portaltoi, asoci ații soi/
portaltoi);
d)modul de grupare a pomi lor,forma coroanei, înălțimea și grosimea
coroanei pomilor (rândurilor);
e)gradul de mecanizare ,consumul de muncă manuală;
f)durata perioadei de exploatare ;
g)valoarea investiției și costu rile de producți e.
Analizând situația din pomicultura țării noastre, cu toate fluctuațiile de
randamente și densități la unitatea de suprafață, cât și adevărata revoluție care a
survenit în ultimele patru decenii în domeniul sortimentelor și tehnologiilor și

ÎNFIINȚAREA PLANTAȚIILOR POMICOLE
181confruntând cu ceea ce s -a propus în alte țări, considerăm că următoarea
clasificare a sistemelor de cultură încadrează corespunzător realitățile din țara
noastră:
1.Sistemul extensiv (clasic) ;
2.Sistemul semiintensiv;
3.Sistemul intensiv;
4.Sistemul superinten siv,
5.Sistemul "pajiște".
Sistemul clasic (extensiv) a deținut ponderea în pomicultura mondială până
în jurul anilor 1950 -1960. În acest sistem pomii au o vigoare mare (8 -10 m
înălțime), coroane globuloase (4 -8 m diametru) sau piramidale, se plantează la
distanțe mari (7 -8 până la 10 -12 m), rezultând o densitate de 150 -300 pomi/ha.
Datorită acestor considerente, terenul dintre rânduri și chiar de pe rând are un grad
de utilizare redus, atât cât plantația este tânără cât și după intrarea pe rod. Intrarea
perod economică a acestor plantații este la 8 -10 ani uneori chiar 12 -15 ani de la
plantare. Producția este relativ scăzută (10 -15 t/ha), iar amortizarea investiției se
realizează foarte târziu.
Lucrările agrotehnice (tăieri, protecția fitosanitară, recoltare a) se desfășoară
anevoios și cu costuri ridicate.
Acest sistem are o durată de viață mare (40 -50 ani) și este aplicabil la
majoritatea speciilor pomicole. Totuși datorită caracteristicilor sale, există
tendința de a fi înlocuit cu sistemele moderne: intens iv și superintensiv.
Sistemul semintensiv se caracterizează prin distanțe de plantare de 5 -7 m
între rânduri și 4 -6 m pe rând , respectiv 300 -500 pomi/ha. Por taltoii folosiți au
vigoare mare, iar forma coroanei este globuloasă. Întreținerea solului se face prin
înierbare sau culturi asociate între rânduri. Intrarea pe rod a pomilor are loc după
4-6 ani de la plantare, iar producții mari se obțin la 8 -12 ani.
Sistemul intensiv, deține în prezent ponderea în cultura pomilor pe plan
mondial și în țara noastră. Acest sistem s -a extins considerabil și în zona
dealurilor înalte, fi ind preponderent la măr, prun, cireș și vișin.
În cadrul acestui sistem, caracterizat prin densități de 500 -1250 pomi/ha, se
utilizează, funcție de vigoarea soiului și a portaltoiului, pr ecum și de forma de
coroană, distanțe de plantare de 4 -5 m între rânduri și 2 -4 m între pomi pe rând.
Pomii au înălțimea de 3 -3,5 m și sunt conduși sub formă de coroane aplatizate –
palmete (pomaceae) sau vasul aplatizat, vasul ameliorat, Leader modificat,
palmeta etajată și palmeta liberă (drupaceae).
Pomii cultivați în acest sistem produc primele fructe în anul al III lea de la
plantare, recoltele devin economice în anii 4 -5, perioada de plină producție ,
durează 20 -30 ani, când se pot obține producții de 20 -30 tone/ha, cu cheltuieli
destul de scăzute.
Gradul de utilizare a terenului, este mult mai mare decât în sistemul clasic,
iar densitățile și formele de coroană permit efectuarea corectă și la timp a
lucrărilor agrotehnice.

POMICULTURĂ GENERALĂ
182Varietatea formelor de relief, fertilitatea solurilor în general mai scăzută,
costul mai redus al investițiilor și durata mare de exploatare, sunt elemente care
pledează pentru extinderea cu prioritate a acestui sistem în toate perimetrele
favorabile pentru cultura pomilor, precum și în zonele înalte.
Sistemul superintensiv se caracterizează prin pomi de vigoare mică (1,5 -2
m înălțime), conduși sub formă de coroane aplatizate, sau globuloase cu volum
mic (fus, cordon vertical), distanțe de plantare mici (2,5 -4 m între rânduri și l -l,5
mpe rând) rezultând densități de 1250 -3333 pomi/ha și chiar mai mult.
Acest sistem este recomandat pentru măr și păr, folosind portaltoi de
vigoare submijlocie sau mică. Pomii plantați în acest sistem, dau recolte
economice începând cu anul al III lea de la plantare. În perioada de plină rodire,
care durează 10 -15 ani, se obțin producții de 30 -45 t/ha.
Gradul mare de utilizare a terenului, de mecanizare, contribuie la creșterea
productivității muncii, prin reducerea consumului de forță de muncă și a
cheltuielilor materiale, conducând la realizarea unor costuri reduse pe unitatea de
produs.
Pe lângă avantajele menționate, sistemul superintensiv are și o serie de
dezavantaje, care trebuie luate în considerare la evaluarea justă a posibilităților de
promovare a acestuia în anumite zone și în special în zonele înalte, după cum
urmează:
– necesită soluri cu fertilitate ridicată , cu permeabilitate bună, ce se
întâlnesc destul de rar;
– densitatea mare a pomilor, face ca lumina să fie deficitară, cu consecințe
asupra producției și în special a calității ei, creând în același timp condiții
favorabile pentru dezvoltarea bolilor și dăunătorilor;
– cheltuielile cu înființarea plantațiilor sunt foarte mari.
Cultura pomilor cu densități mari, poate fi extinsă pe suprafețe m ai mici,
care nu prezintă aceste inconveniente, precum și în gospodăriile populației dar
numai în zonele cu o ecologie favorabilă speciilor și soiurilor ce se vor cultiva.
Culturi pomicole asociate – sunt sistemul agropomicol și grădinile
familiale.
Sistemul agropomicol, mult practicat în trecut dar și în prezent, mai ales în
zonele deluroase și montane, este o variantă a sistemului clasic (extensiv). Acest
sistem se caracterizează prin pomi de vigoare mare, cu coroane globuloase sau
piramidale, plantați l a 8-12 m între rânduri și 4 -5 m pe rând. Intervalele se cultivă
cu plante alimentare și furajere, pe toată durata de exploatare a plantației, de la
care se obține o producție complimentară, ce compensează producția pomicolă
mai redusă (8 -10 t/ha). Sistemul are perspectivă numai în zonele înalte unde este
dezvoltat agroturismul.
Grădinile familiale ocupă suprafețe relativ mici (până la 0,5 ha) în
apropierea gospodăriilor și care se cultivă cu un număr mare de specii și soiuri în
vederea satisfacerii nevoilor proprii de consum cu fructe în tot cursul anului iar în
anii favorabili se pot realiza venituri suplimentare prin valorificarea pe piață a
surplusului. Aceste grădini, au un deosebit rol agroturistic, datorită faptului că

ÎNFIINȚAREA PLANTAȚIILOR POMICOLE
183înfrumusețează zonele respective și oferă proprietarilor preocupări plăcute, iar
vizitatorilor imagini agreabile.
Tipuri de plantații
În prezent pe plan mondial, dar și în România sistemele tehnologice
pomicole prezentate anterior se întâlnesc în diferite tipuri de plantații, în unități cu
capital de stat, cu capital privat sau cu capital mixt.
Plantații comerciale (i ndustriale) –ocupă suprafețe mari ( 50-100 ha.) și au
rolul de a produce mari cantități de fructe marfă. Cuprind, de regulă, 2 -3 specii
pomicole cele mai bine adaptate la c ondițiile locale, reprezentate fiecare de un
număr restrâns de soiuri cu valoare biologică și comercială ridicată, competitive
pe piețele interne și internaționale. Este recomandată folosirea a 2 -3 specii pentru
siguranța producției, folosirea rațională a forței de muncă, asigurarea conveerului
pentru produse proaspete și pentru industrializare.
Plantații didactico – experimentale sunt organizate pe lângă instituțiile de
învățămănt superior sau mediu, precum și pe lângă stațiunile de cercetări. În
primul ca z plantațiile au rol de cercetare dar și de atelier -școală, iar în cel de -al
doilea creează condiții pentru cunoașterea și adaptabilitatea sortimentului zonal, a
biologiei și tehnologiei specifice, precum și pentru crearea de noi soiuri. Tot în
aceste unit ăți se întâlnesc și numeroase colecții de soiuri (bănci de gene). Acestea
sunt folosite fie ca material didactic, fie ca fond de germoplasmă în activitatea de
creare de noi soiuri.
Plantațiile de aliniament -sunt organizate în lungul șoselelor, a drumuril or
sau a liniilor de cale ferată. Sunt alcătuite din specii și soiuri cu mare plasticitate
ecologică și tehnologică (dud, cireș, nuc, măr, prun, păr). Pomii sunt conduși cu
trunchi înalt și coroane globuloase sau piramidale.
Plantațiile de aliniament, prin folosirea unor soiuri și portaltoi de vigoare
redusă, precum și a arbuștilor fructiferi (coacăz, afin, trandafirul de dulceață,
agriș, zmeur, cătină albă etc.) sunt indicate pentru incintele și parcurile
instituțiilor, societăților comerciale și grădinile populației, unde ar avea un rol
estetic, dar și utilitar.
Plantațiile pomicole antierozionale. Plantațiile pomicole din zonele colinar –
montane caracterizate printr -un regim pluviometric ridicat mai ales în sezonul
cald, pot îndeplini și funcții antierozio nale pe terenuri în pantă. Interceptarea
precipitațiilor de către livezi provoacă modificări hidro -cinematice, hidrodinamice
și hidrologice, funcție de forma de coroană și gradul de acoperire (I. Neamțu,
1980). În zonele înalte, cu precipitații de peste 6 % este obligatorie plantarea
pomilor pe curbele de nivel și folosirea unor coroane cu grad mare de acoperire
(60-80 %), în cazul când solul este întreținut ca ogor lucrat. Când pomii se conduc
sub formă de palmetă liberă, este obligatorie înierbarea altern ativă a intervalelor.
Parcelele mari (0,5 -1 ha) cu panta peste 15 % situate în perimetre pomicole,
pot fi valorificate eficient prin plantații antierozionale de arbuști fructiferi cum ar
fi: cătina albă, zmeurul, măceșul, trandafirul de dulceață, specii ru stice și cu

POMICULTURĂ GENERALĂ
184înrădăcinare profundă. Aceste plantații au o acțiune mediobiogenă, iar producția
de fructe rambursează cheltuielile de investiție, așa cum au arătat cercetările de la
Universitatea Agronomică lași (V. Cireașă, G. Grădinariu, 1995).
9.2. Aleger ea, organizarea și pregătirea terenului în vederea înființării
plantațiilor pomicole
Datorită longevității sale mari, a investițiilor foarte mari precum și altor
factori obiectivi, înființarea unei plantații pomicole implică o mare
responsabilitate din pa rtea tehnologilor, proiectanților și a beneficiarului.
Alegerea terenului pentru înființarea unei livezi urmărește satisfacerea
exigențelor speciilor pomicole față de factorii ecologici. De asemenea, în reușita
și perspectivele unei plantații un rol import ant îl au și factorii socio -economici.
Factorii edafici. Cartarea pedologică și agrochimică este indispensabilă la
înființarea unei plantații. Variația mare a însușirilor solului, mai ales în zonele
înalte, impune cartarea amănunțită a versanților, a micr odepresiunilor și chiar a
parcelelor.
În urma efectuării acestor analize sunt declarate improprii pomiculturii
terenurile mlăștinoase, cu pânza de apă freatică mai sus de 2 m adâncime; solurile
compacte, grele; solurile cu mai mult de 15 % carbonat de calc iu; cu pH sub 5,5
sau peste 7,8; solurile sărăturoase sau solonețurile, precum și cele cu mai mult de
50-60% schelet. Sunt, de asemenea, improprii pentru cultura economică a
pomilor, vârfurile de deal și văile înguste. Favorabile pentru cultura pomilor sun t
solurile adânci (0,8 -1 m.), fertile, lutoase, luto -nisipoase, nisipo -lutoase și chiar
cele nisipoase.
O atenție mai mare trebuie acordată alegerii terenurilor în zonele înalte.
Astfel, terenurile cu panta uniformă până la 12 -14% pretabile la mecanizare ș i cu
soluri mai profunde, din zone cu precipitații de peste 600 mm, vor fi folosite
pentru plantații în sistem intensiv. Versanții uniformi cu panta cuprinsă între 15 și
20% vor fi terasați și destinați plantațiilor de semințoase pe portaltoi cu
înrădăcina re superficială sau mijlocie, iar cei cu panta de la 20 la 30% plantațiilor
de sâmburoase (M. Iancu ș.a. 1983).
Factorii climatici
Temperatura. Se vor alege acele zone unde temperatura medie anuală
corespunde cerințelor pomilor, unde temperatura minima și maxima absolută sunt
suportabile. De asemenea, vor fi evitate zonele în care se înregistrează frecvent
brume și înghețuri târzii de primăvară.
Precipitațiile atmosferice trebuie să corespundă cerințelor pomilor atât
cantitativ cât și în privința repartiți ei pe fenofaze de vegetație. Vor fi evitate, de
asemenea, zonele în care se înregistrează frecvent grindină.
Luminozitatea este analizată sub aspectul duratei de strălucire a soarelui în
perioada de vegetație activă.
Altitudinea influențează temperatura și luminozitatea. Speciile iubitoare de
căldură (piersic, cais, migdal etc.), trebuie amplasate la altitudini mici, iar cele

ÎNFIINȚAREA PLANTAȚIILOR POMICOLE
185iubitoare de umiditate și cu pretenții mai modeste față de temperatură, se pot
amplasa la altitudini mai mari (măr, prun, arbuști).
Relieful terenului are o mare importanță pentru viitorul plantației. Se
recomandă terenurile plane sau ușor înclinate, dar rezultate bune și foarte bune se
pot obține și pe terenuri cu panta mai mare de 10 -15%, cu condiția amenajării
antierozionale și care să permită mecanizarea lucrărilor.
Cu investiții mai mari, pot fi valorificate și terenurile cu panta de până la
25%.
Expoziția terenului: În zonele călduroase ale țării, unde insolația este foarte
puternică și evaporarea apei din sol foarte intensă, sunt preferate expozițiile
vestice, estice, sud -vestice și chiar nordice. În zona dealurilor înalte cu altitudinea
între 500-700 m (până la 800 -900 m), unde clima este răcoroasă, cele mai bune
terenuri pentru pomi sunt cele cu expoziție sudică, sud -vestică și s ud-estică. Cu
cât altitudinea crește cu atât expozițiile nordice, nord -vestice și nord -estice sunt
mai neindicate, în special pentru soiurile care ajung târziu la maturitate. În aceste
zone, mărul va fi amplasat pe versanții cei mai însoriți, dar în treime a inferioară a
acestora, iar prunul și vișinul pe celelalte două treimi. Expozițiile nefavorabile pot
fi ocupate de arbuștii fructiferi (coacăz, zmeur, măceș, cătină, trandafir pentru
dulceață).
Adăposturile naturale joacă un rol important în reușita plant ației. Sunt
recomandate terenurile adăpostite natural sau se vor înființa perdele de protecție
special amenajate.
Factorii socio -economici mai importanți sunt:
-existența forței de muncă pentru efectuarea lucrărilor manuale;
– existența căilor de acces;
-existența lucrărilor de îmbunătățiri funciare;
– aprovizionarea cu apă pentru irigații și efectuarea tratamentelor
fitosanitare;
– apropierea de piețele de desfacere și de prelucrare a fructelor;
– depărtarea de zonele intens poluate industrial.
Pregătirea terenului în vederea plantării
Pregătirea terenului în vederea plantării constă în executarea în perioade
optime a unor lucrări agrotehnice, pentru a realiza condiții bune de prindere și
creștere a pomilor tineri.
Principalele lucrări sunt: defrișarea veg etației lemnoase, nivelarea,
desfundatul și scarificarea terenului, corectarea regimului aerohidric și a reacției
chimice a solului, bilonarea, fertilizarea de bază, dezinfecția terenului și
asigurarea unei surse de apă;
Defrișarea vegetației lemnoase
Când amplasarea plantațiilor se face pe foste pășuni, fânețe etc, defrișarea
se execută cu un an înainte de înființare. În cazul când noile plantații, se vor
înființa pe vechile amplasamente pomicole, defrișarea se face cu doi ani înainte,
pentru a se evita e fectele negative ale oboselii solului. Lucrarea constă în

POMICULTURĂ GENERALĂ
186eliberarea terenului de arbori, arbuști, liane, pomi, etc., scoaterea și arderea
tuturor rădăcinilor, care cu timpul putrezesc și îmbolnăvesc solul. Operațiile de
defrișare se execută cu tractoare g rele prevăzute cu instalații pentru dizlocarea și
scoaterea buturugilor și rădăcinilor.
Nivelarea terenului
Pe terenurile plane, nivelarea este sumară și constă în distrugerea
mușuroaielor și umplerea cu pământ a șanțurilor și gropilor rezultate în timpul
defrișării. Lucrarea are o deosebită importanță pe terenurile accidentate și
presupune: decopertarea unui strat de sol fertil pe adâncimea de 10 -20 cm,
stocarea acestuia la marginea parcelei, nivelarea gropilor și a depresiunilor, apoi
reașezarea uniformă pe întreaga suprafață a solului fertil pentru a nu modifica
starea generală de fertilitate a solului. Se vor evita deplasări masive de sol fertil în
microdepresiuni, decopertarea zonelor mamelonare și ca urmare, crearea unor
condiții neuniforme pentru creș terea și fructificarea plantelor.
Nivelarea terenului se execută după defrișare sau concomitent cu aceasta.
Scarificarea terenului se recomandă cu precădere în zonele umede, pe
solurile grele, dar și pe cele subțiri aflate într -o stare avansată de degradar e.
Afânarea are loc fără întoarcerea brazdei.
În urma scarificării, se strâng și se ard toate rădăcinile și resturile vegetale,
care ar putea influența și mai mult starea de oboseală biologică a solului. Prin
aceste lucrări se înlătură efectele negative al e excesului de umiditate și se creează
condiții mai bune pentru creșterea și rodirea pomilor.
Îmbunătățirea regimului aerohidric al solului. În multe zone din țara
noastră apare frecvent excesul de umiditate, în special pri măvara, datorită topirii
zăpezii șiaploilor, ceea ce duce la ridicarea nivelului freatic. Pentru prevenirea
acestor neajunsuri, terenul se nivelează în pantă ușoară în direcția scurgerii apei,
iar solul se afânează mai adânc, cu pluguri speciale, pentru preluarea și
înmagazinarea excesu lui de apă și îmbunătățirea regimului de aer (N. Oanea,
1977).
Bilonarea. În zonele depresionare largi de la baza pantelor se întâlnesc
adesea soluri gleice și pseudogleice, în care apa freatică este mai la suprafață și în
care excesul de umiditate în peri oadele ploioase se manifestă mai accentuat. Pe
aceste terenuri se recomandă executarea biloanelor cu înălțimea de 40 -60 cm și
plantarea pomilor pe acestea.
Prin această lucrare se elimină parțial excesul de umiditate și se creează
condiții favorabile pentr u creșterea rădăcinilor și dezvoltarea pomilor.
Biloanele se realizează imediat după nivelarea terenului prin arături
succesive la cormană, executate în mai mulți ani (A. Șuta, 1975).
Bilonarea prezintă și unele dezavantaje legate de dificultățile provocat e
agregatelor în executarea lucrărilor tehnologice.
Desfundatul este lucrarea care poate influența cel mai mult viitorul unei
plantații. De regulă, solurile grele și cele superficiale se desfundă la adâncimea de
60-70 cm.
Pentru plantațiile mici de lângă c asă, desfundatul manual constituie o
altenativă mai economică.

ÎNFIINȚAREA PLANTAȚIILOR POMICOLE
187Aceasta se realizează la adâncimea de 40 -50 cm.
Desfundatul are rolul de a crea condiții favorabile (aerisire și afânare)
pentru creșterea rădăcinii și a pomului.
Pe terenurile cu pante ce dep ășesc 8-10 % desfundarea se face în benzi în
lungul curbelor de nivel, păstrându -se fâșii nedesfundate, late de 2 -2,5 m situate la
20-30 m între ele. Aceste fâșii vor rămâne între rândurile de pomi. Epoca cea mai
indicată pentru desfundarea terenului este perioada mai -august pentru terenurile
libere și iulie -septembrie pentru cele ocupate cu diverse culturi.
Fertilizarea de bază. După desfundat , se face fertilizarea de bază (de fond)
cu 40-60 t/ha gunoi de grajd compostat, 600 -800 kg/ha superf osfat și 200 -250
kg/ha sare potasică. Aceste îngrășăminte vor aproviziona pomii tineri cu
biomineralele necesare o perioadă de cel puțin 3 -4 ani.
Îngrășăminte se administrează prin împrăștiere pe terenul desfundat și se
încorporează în sol printr -o arătură adâncă de 25 -30 cm.
Dezinfecția terenului este necesară înainte de înființarea plantațiilor pentru
distrugerea, în special a nematozilor, dar și a celorlalți dăunători existenți în sol și
care pot provoca mari pagube tinerelor plantații. În prezent, exist ă foarte multe
insecticide și nematocide, dintre care recomandăm Nemagon în doze de 80 -100
l/ha emulsie sau 400kg/ha granule, Dazomet, 450kg/ha granule sau 600 kg/ha
pulbere; Basamid 600 kg/ha etc.
Organizarea teritoriului în vederea înființării plantației de pomi
Documentația de înființ are a plantației pomicole este întocmită ținându -se
cont de principalele condiții pedoclimatice ale zonei, care oferă un grad ridicat de
favorabilitate , pentru speciile care vor fi cultivate în cadrul plantației.
Proiec tul tehnic trebuie să fie terminat înainte de a fi inițiată prima
operațiune de înființare propriu -zisă a plantației respective, iar întocmirea lui
înseamnă de fapt rezolvarea în etape a principalelor probleme ridicate de
înființarea unei plantații pomicol e.
Organizarea teritoriului trebuie adaptată noii structuri de pro prietate și
conform normelor metodologice , care prevăd ca plantațiile pomiviticole să fie
Fig.9.1.Plugul de desfundat

POMICULTURĂ GENERALĂ
188amplasate cu precădere pe terenuri ce se regăsesc în evidența funciară la
categoriile de folosință aferente patrimoniului pomicol.
Prima etapă este delimitarea suprafeței care va fi ocupată de viitoarea
plantație, apoi de ridicarea topografică a terenului. Ridicarea se va executa la
scara de 1/5.000 sau 1/2.000, în general adoptându -se o scară mai mare pentru
terenurile mai puțin uniforme și mai frământate. De asemenea, vor fi ridicate
curbele de nivel echid istanțate la 5 m, respectiv 2 m (fig. 9.2.).
Parcelarea terenului constă în împărțirea terenului în parcele, care trebuie
să aibă pe cât posibil, ace eași pantă și expoziție, aceleași condiții de sol, ținând
seama că pe o parcelă se plantează, de regulă, o singură specie, pe un singur
portaltoi.
Forma parcelelor poate fi: dreptunghiulară, pătrată, trapezoidală sau
triunghiulară. Parcelele sunt delimitat e de drumuri de exploatare pe laturile lungi,
iar la capete de zone de întoarcere a agregatelor. Mărimea unei parcele este invers
proporțională cu panta și orografia terenului (tabelul 9.1.).
Tabelul 9.1.
Dimensiunile și suprafața parcelelor în plantațiil e de pomi
funcție de panta terenului
Dimensiuni (m) Panta terenului
(%) Lungime LățimeSuprafața
(ha)
sub 5 400-500 200-300 8-15
6-14 300-400 150-200 4,5-8
15-25 200-300 100-150 2-4,5
peste 25 100-150 80-100 0,8-1,5
Pentru exploatarea cât mai r ațională a agregatelor și creșterea
productivității muncii, lungimea parcelelor trebuie să fie cât mai mare, în funcție
de înclinarea pantei sau de anumite limite obligate (canale, debușee etc). Lățimea
parcelelor variază în funcție de aceeași factori. Rap ortul optim între dimensiunile
parcelelor este de 2:1, iar în cazul unor situații determinate de configurația
terenului chiar 3:1.
Când panta terenului depășește 6 %, laturile lungi ale parcelelor vor fi
obligatoriu orientate în direcția curbelor de nivel.
Platourile înalte se organizează separat, orientarea parcelelor urmând
criteriul bunei însoriri. Vârfurile de deal situate în locuri cu vânturi puternice, se
vor evita de la plantare sau se vor planta cu perdele de protecție.
Pentru arbuștii fructiferi și căpșun mărimea optimă a parcelelor este de 2 -5
ha.
Trasarea și amenajarea drumurilor, se realizează concomitent cu
definitivarea parcelelor. Funcție de importanță, drumurile dintr -o plantație
pomicolă pot fi principale și secundare. Suprafața totală a ace stora nu trebuie să
depășească 1 -2 % din suprafața plantației.

ÎNFIINȚAREA PLANTAȚIILOR POMICOLE
189
Fig. 9.2. Amplasarea planta țiilor și amenajarea teritoriului la Ferma Horticolă
a Sta țiunii Didactice (după Tomiț ă O., 1996 )

POMICULTURĂ GENERALĂ
190Drumurile principale fac legătura cu șoselele de acces și cu cele secundare.
Drumurile ce străbat versanții se trasează în diagonală sau în serpen tină,
asigurându -se o pantă longitudinală de maximum 8 -10 %. Ele trebuie să aibă o
lățime de 5 -6 m iar în porțiunile curbe se lățesc cu încă 1,5 m și se supraînalță.
Aceste drumuri se pietruiesc și în anumite cazuri, pot fi prevăzute marginal cu
șanțuri de colectare a apelor.
Drumurile secundare delimitează parcelele pe laturile lungi. Pe latura din
amonte se trasează șanțuri de colectare a apelor. Aceste drumuri au o lățime de 3 –
4 m, cu o pantă longitudinală de max. 5%, cu partea carosabilă bombată de cca 2
%. Atât drumurile secundare cât și șanțurile de colectare a apelor se înierbează.
Zonele de întoarcere se amplasează pe laturile mici ale parcelelor, la
capetele acestora. Ele vor avea lățimea de 6 -8 m pentru a se putea executa
mecanizat lucrările tehnol ogice. Acestea se înierbează pentru a preveni eroziunea.
Amplasarea centrului gospodăresc are o deosebită importanță pentru
plantațiile mari, industriale. Acesta se compune din: sediul administrativ, grup
social, magazii pentru materiale, depozite pentru î ngrășăminte și pesticide,
depozit de păstrat fructe, eventual pentru prelucrarea primară a acestora etc.
Suprafața acestor construcții este de cca 0,2 -0,4 ha.
Lucrări de amenajare a teritoriului
Terenurile în pantă necesită efectuarea unor lucrări special e cum ar fi :
construirea de canale pentru reținerea sau evacuarea apei din precipitații,
terasarea, construirea de debușee, drumuri, perdele de protecție etc
Canalele de coastă. După funcția ce o îndeplinesc în plantațiile pomicole,
canalele de coastă se împart în canale de nivel și canale înclinate.
Canalele de nivel se folosesc pe versanți uniformi, cu pante de 10 -12%, în
zonele secetoase , cu soluri ușoare și mijlocii. Au rolul de a reține apa și a
favoriza infiltrarea ei în sol, îmbunătățind regimul de apa în perioadele secetoase
și împiedicând eroziunea solului (fig. 9.3 . ).
Fig. 9.3 . Canale de nivel Fig. 9.4.Canale înclinate

ÎNFIINȚAREA PLANTAȚIILOR POMICOLE
191Acestea se vor amplasa paralel cu rândurile de pomi, pe tronsoane lungi de
minimum 10 m. Distanța dintre canale se stabilește funcție de panta terenului
astfel: 35 m la o pantă de 10%; 26 m la una de 15%; 23 m la 18% si 20 m la 20%.
Canalele înclinate au rolul de a colecta și evacua excesul de apa, și de a
scădea nivelul apelor f reatice din plantații. Se construiesc în zonele cu peste 600
mm precipitații anual, acolo unde există pericolul alunecărilor de teren (fig. 9.4 ).
Traseul acestor canale trebuie să urmărească, în general, relieful terenului,
curbele de nivel, pentru a stânj eni cât mai puțin lucrările tehnologice, iar volumul
de săpături să fie minim. Panta longitudinală a canalelor este orientată către
debușee, cu o înclinație de 1,5 -2%.
Debușeele artificiale sau naturale au rolul de a colecta apa din canalele
înclinate, de pe terase sau din alte locuri. Se amplasează pe linia de cea mai mare
pantă, astfel ca apa să poată fi colectată de pe suprafețe cât mai mari și să
necesite cheltuieli cât mai puține. Cele mai recomandate sunt debușeele naturale,
cu o lățime de scurgere de 3-6 m și cu panta de 6 -8%. La o pantă mai mare se
amenajează căderi transversale din piatră, beton sau lemn.
În cazul când lipsesc debușeele naturale, se construiesc debușee artificiale,
prin săpături fragmentate, tronsoane cu secțiunea crescândă din amon te către aval
și cu panta la baza de 10 -12%. Între tronsoane se prevăd căderi de 0,4 -0,6 m.
Consolidarea debușeelor naturale sau artificiale se poate face prin înierbare sau la
nevoie cu piatră sau beton.
Drenurile reprezintă lucrări de eliminare a excesul ui de apă din profilul
solului, prin care se creează un regim aerohidric, termic și biologic mai favorabil
în zona de dezvoltare a sistemului radicular. Funcție de proveniența excesului de
apă, orografia terenului, hidrogeologia și alți factori, captarea ș i evacuarea
excesului de apă se realizează prin diverse metode de drenaj. În pomicultură se
utilizează drenajul închis, executat înainte de plantare, folosind diferite materiale
cum ar fi: fascinele, tuburile de ceramică sau material plastic etc., precum ș i
drenajul cârtiță .
Terasarea terenului. Aceasta lucrare se execută pe terenurile cu pantă mai
mare de 15 -20%, pentru o exploatare cât mai rațională a lor. După modul de
construcție, terasele sunt de mai multe feluri: cu platformă continuă, terase
realizate prin arături repetate și terase individuale.
Terasele cu platformă continuă se recomandă să se execute pe terenurile cu
panta de 15 – 20% în zonele mai secetoase și cu pantă de 18 -30 % în zonele
umede. Versanții trebuie să aibă panta uniformă, soluri lutoase, luto -argiloase sau
luto-nisipoase, adânci și cu grad mic sau mijlociu de eroziune (fig. 9.5 ).
Lățimea platformei se calculează ținând cont de di stanța dintre rândurile de
pomi și numărul de rânduri ce urmează a se planta.
Dimensionarea și utilizarea teraselor se face funcție de forma de coroană,
panta terenului, zonele climatice și vigoarea portaltoilor.
Terasarea prin arături repetate (agroterasa rea) se folosește pe versanții
uniformi, cu panta până la 30%. Lucrarea se execută cu plugul reversibil (după
plantarea pomilor), prin arături repetate an de an, răsturnând în aval brazdele.
Formarea platformelor durează mai mulți ani.

POMICULTURĂ GENERALĂ
192Printr-o astfel de t erasare, pierderile de suprafață prin taluzare variază între
11-21%.
Terasele individuale sunt recomandate pe pantele mai mari de 35 -45 %, în
zonele umede. Acestea se construiesc în jurul fiecărui pom. Construcția unei
astfel de terase se poate realiza prin desfundare sau fără desfundare. Dau rezultate
bune terasele pătrate de 2/2 m sau 3/3 m sau cele dreptunghiulare, 2/3 m cu
înclinarea platformei de 10 -12 %. Pentru reținerea apei aceste terase sunt
prevăzute cu digulețe de 0,3 -0,4 m înăl țime în aval și o lățime de 0,2 m. Acestea
se înierbează sau se consolidează cu brazde.
Organizarea terenului în vederea înființări unei plantații pomicole trebuie să
urmărească anumite obiective cum ar fi:
-asigurarea condițiilor optime pentru desfășurare a procesului de producție;
-crearea condițiilor optime de mecanizare;
-diminuarea sau chiar combaterea totală a eroziunii solului etc.
Aceste obiective pot fi atinse relativ ușor, dacă se vor respecta
recomandările prezentate în acest capitol.
9.3. Alege rea și amplasarea speciilor și soiurilor
Alegerea speciilor și soiurilor se face funcție de condițiile ecologice din
fiecare zonă, de tipul de plantație și de posibilitățile de valorificare. Astfel, pentru
plantațiile comerciale, se aleg cele mai reprezen tative specii de pomi din zonă (2 –
3), care se remarcă prin producții mari și de calitate, rezistente la ger, la
înghețurile de revenire și la alți factori stresanți. Pentru grădinile familiale se
alege un număr mai mare de specii de pomi și arbuști fructif eri, care să asigure un
consum variat de fructe pe o perioada cât mai mare.
Fig. 9. 5. Elementele unei terase.
(după Mihăescu Gr.,Bădescu Gh., 1985 ).

ÎNFIINȚAREA PLANTAȚIILOR POMICOLE
193În vederea plantării se aleg soiuri foarte productive, care intră devreme pe
rod și au o bună afinitate cu portaltoiul. În alegerea soiului se mai ține cont de
momentul maturării f ructelor funcție de zonă, gustul consumatorului, gradul de
poluare a zonei etc.
La măr, se vorbește din ce în ce mai mult de noua generație de soiuri
rezistente la rapăn si făinare, la păr de soiuri rezistente la afide și arsura
bacteriană, la piersic, de soiuri care sunt mai puțin atacate de afide și Taphrina,
iar la cais și vișin de soiuri tolerante la Monilinia .
În condițiile actuale se pot obține recolte mari și de calitate dacă soiurile de
pomi și arbuști fructiferi se amplasează în zonele de cultură d e maximă
favorabilitate.
Având în vedere faptul că multe localități din aceste zone vor fi destinate
agroturismului și că o parte din necesarul de fructe pentru consum va fi produs pe
plan local, de mare importanță este sortimentul. În aceste condiții se v or cultiva
numai soiuri de măr cu o perioada de vegetație scurtă, care înfloresc târziu,
rezistente la ger, cât și soiuri care au un grad mare de adaptabilitate ecologică.
Amplasarea pomilor în parcele se face funcție de condițiile ecologice de
pe teritori ul livezii, ast fel încât cerințele specifice soiurilor să fie satisfăcute. În
cazul când parcela nu este adăpostită natural atunci, în zonele mai expuse se vor
planta specii rezistente la cădere (nuc, cireș etc). Într -o parcelă se va planta o
singură speci e, cu 2-3 soiuri care se polenizează reciproc și sunt altoite pe același
portaltoi.
Alegerea polenizatorilor.
Pentru asigurarea fecundării și obținerii de recolte mari, se recomandă
plantarea într -o parcelă a 2 -3 soiuri intercompatibile, bune polenizatoar e (chiar și
în cazul celor autofertile), care trebuie să înflorească în același timp cu soiul pe care -1
polenizează, să producă polen viabil și în cantitate mare și să se asigure recolte bogate
și de bună calitate. La cătina albă se recomandă păstrarea unu i raport de 1/7 – 1/8
între plantele mascule și femele.
Soiurile intersterile sunt perechi de soiuri care nu se polenizează reciproc
(ex. soiuri de cireș B. Burlat x B. Moreau )(Bargioni 1991 ).
Soiurile de prun se comportă diferit în procesul polenizării și fecundării.
Unele,caTuleu gras, Tuleu timpuriu, Superb, Kirke, Nectarina roșie ,se prezintă
ca soiuri autosterile; altele, ca V inete de Italia, Grase românești șiAgen- ca
soiuri parțial autofertile, iar Stanley șiAnna Spä th ca soiuri autofertile.
Intersterilitatea la prun este aproape inexistentă.
Pentru a se evita unele greșeli la plantare se prezintă, în continuare,
lista principalelor soiuri cultivate și a celor mai buni polenizatori (tabele:
9.2; 9.3; 9.4; 9.5; 9.6; 9.7).
Așadar, în plantații se vor folosi diferite scheme de plantare care exprimă
raportul dintre soiurile de bază și cele polenizato are, de exemplu: 1:1; 1:2; 1:3
(fig.9.6).

POMICULTURĂ GENERALĂ
194Raportul de 1:1 se folosește când în parcelă se plantează două soiuri
valoroase care înfloresc simultan și se polenizează reciproc .
Semințoase
AB AB AB A BA B AB AB B BC A B B C6 rânduri
6 rânduri
6 rânduri
6 rânduri
6 rânduri
6 rânduri
5 rânduri
10 rânduri
5 rânduri
10 rânduri
2 rânduri
6 rânduri
2 rânduri
6 rânduri
6 rânduri
6 rânduri
6 rânduri
6 rânduri
6 rânduri
6 rânduri
6 rânduri
1 : 1 1 : 2 1 . 3 1 : 2 :1
a b c d
Sâmburoase
A BA B A BA B AB AB A BC B A B C4 rânduri
4 rânduri
4 rânduri
4 rânduri
3 rânduri
6 rânduri
3 rânduri
6 rânduri
2 rânduri
6 rânduri
2 rânduri
6 rânduri
2 rânduri
3 rânduri
2 rânduri
3 rânduri
2 rânduri
3 rânduri
2 rânduri
1 : 1 1 : 2 1 . 3 2 : 3 :2
a b c d
Fig. 9.6 Schema de așezare a soiurilor în vederea asigurării polenizării:
A și C soiuri polenizatoare; B – soiul de polenizat; v ariante: a– parteneri cu valoare economică egală,
interfertili; b– idem ca a, dar soiul de polenizat cu valoare economică mai mare; c șid– alte variante
posibile.
Tabelul nr. 9.2
Polenizatorii principalelor soiuri de măr
(după N. Braniște )
Soiu l de polenizat Principalele soiuri polenizatoare
Ancuța, Ardelean, Aromat de vară Jonathan, Golden delicious, Starkrimson
Delicios de Voinești Jonathan, Idared, Starkrimson
Delia Jonathan, Golden delicious
Florina Jonathan, Idared, Prima, Pionier
Fălticeni Starkrimson, Golden spur
Frumos de Voinești Jonathan, Idared, Prima
Generos Prima, Pionier, Romus 3, Jonathan
Golden delicious Florina, Granny Smith, Idared, Jonathan
Gloria Jonathan, Idared, Golden delicious
Granny Smith Florina, Golden delicio us, Idared
IdaredGolden delicious, Granny Smith, James
Griéve, Jonathan

ÎNFIINȚAREA PLANTAȚIILOR POMICOLE
195Jonathan Golden delicious, Idared, Wagener
James Griéve Idared, Frumos de Voinești
Mutsu Red delicious, Granny Smith, Prima
Pionier Idared, Florina, Generos, Romus 3
Romus 1, 2, 3 Prima, Pionier, Jonathan, Stark Earliest
StarkrimsonFlorina, Golden delicious, Granny Smith,
Idared, Jonathan
Wagener premiat Starkrimson, Jonathan, Golden delicious
Tabelul nr. 9.3.
Polenizatorii soiurilor de păr admise la înmulțire
Soiul de polenizat Soiuri bune polenizatoare
Trivale Argessis, Napoca, Williams, Republica
Bella di Giugno Passe Crassane, Aromată de Bistrița
Daciana Williams, Argessis
Untoasă precoce Morettini Passe Crassane, Untoasă Hardy
Argessis Williams, Highland, Da ciana, Trivale
Carpica Williams, Passe Crassane
Timpurii de Dâmbovița Jeanne d’Arc, Republica
Favorita lui ClappUntoasă Bosc, Untoasă Hardy, Williams,
Conference
Napoca Jeanne d’Arc, Republica, Williams
Williams B.C. și
Williams roșuUntoasă Bosc, U ntoasă Hardy, Favorita lui Clapp,
Conference, Highland, Jeanne d’Arc, Passe
Crassane
Doina Untoasă Hardy, Williams, Untoasă de Geoagiu
Untoasă HardyUntoasă Bosc, Favorita lui Clapp, Williams B.C.,
Passe Crassane, Conference, Williams roșu
Untoasă de Ge oagiu Napoca, Republica, Untoasă Hardy
Untoasă BoscUntoasă Hardy, Favorita lui Clapp, Conference,
Passe Crassane, Williams
Highland Argessis, Williams, Conference, Passe Crassane
Aniversarea Williams, Untoasă de Geoagiu
ConferenceUntoasă Hardy, Highl and, Williams, Favorita lui
Clapp, Passe Crassane
Abatele Fetel Favorita lui Clapp, Passe Crassane
Jeanne d’Arc Williams roșu, Williams B.C., Passe Crassane
Curé Untoasă Bosc, Untoasă Hardy, Napoca, Williams
Passe CrassaneFavorita lui Clapp, Highland, Republica,
Conference
Contesă de Paris Favorita lui Clapp, Republica
Olivier de Serres Untoasă Bosc, Passe Crassane, Williams
Republica Williams roșu, Williams B.C., Passe Crassane

POMICULTURĂ GENERALĂ
196Tabelul nr. 9.4
Polenizatorii principalelor soiuri de prun
(după R. Roman)
Soiul de polenizat Principalele soiuri polenizatoare
AgenAnna Späth, Vinete românești, Gras ameliorat, Stanley,
Rivers timpuriu.
Anna SpäthVinete românești, Gras ameliorat, Vinete de Italia, Agen,
Stanley, Valor, Rivers timpuriu
Gras am eliorat Anna Späth, Vinete românești, Vinete de Italia
Rivers timpuriu Anna Späth, Agen, Gras ameliorat,Stanley
Tuleu grasStanley, Rivers timpuriu, Agen, Gras ameliorat, Anna Späth,
Valor
Tuleu timpuriuGras ameliorat, Valor, Agen, Stanley, Early river s, Renclod
Althan
Vinete românești Anna Späth, Agen, Renclod Althan
SilviaRenclod Althan, Early Rivers, Agen, Gras ameliorat, Stanley,
Anna Späth
Centenar Agen, Gras ameliorat, Anna Späth, Rencod Althan, Stanley
DianaRivers timpuriu, Agen, Gras ame liorat, Stanley, Anna Späth,
Valor
IalomițaRivers timpuriu, Silvia, Agen, Gras ameliorat, Renclod
Althan, Anna Späth, Valor
Piteștean Agen, Gras ameliorat, Stanley, Anna Späth, Valor
Carpatin Rivers timpuriu, Agen, Stanley, Gras ameliorat, Anna Späth
Minerva Rivers timpuriu, Agen, Stanley, Gras ameliorat, Anna Späth
DâmbovițaRivers timpuriu, Silvia, Agen, Stanley, Gras ameliorat, Anna
Späth, Renclod Althan
Pescăruș Anna Späth, Renclod Althan, Stanley
Tabelul nr. 9.5
Polenizatorii soiurilo r de cireș din sortimentul actual
Soiul de polenizat Soiuri bune polenizatoare
Rivan Stella, Scorospelka, Bigarreau Moreau, Boambe de Cotnari
Scorospelka Stella, Roșii de Bistrița, Van
B. Burlat Stella, Van
Ponoare Cerna, Stella
Roșii de Bistrița Negr e de Bistrița, Bigarreau Burlat
Negre de Bistrița Roșii de Bistrița, Ulster, Van, Pietroase Dönissen
Izverna Stella, Cerna
Cerna Compact Lambert, Stella
Colina Stella, Van, Ulster, Cerna
Severin Van, Stella, Boambe de Cotnari
Jubileu -30 Negre de Bis trița, Van, Boambe de Cotnari

ÎNFIINȚAREA PLANTAȚIILOR POMICOLE
197Van Germersdorf, Stella, Jubileu -30, B. de Cotnari, Ulster
Silva Amara, Bigarreau Moreau
BingVan, Germersdorf, Armonia, Boambe de Cotnari, Negre de
Bistrița
Sam Germersdorf, Hedelfinger, Pietroase Donissen, Rubin
Stella Van, Boambe de Cotnari, Armonia, Lambert
Compact Stella Van, Boambe de Cotnari, Armonia, Lambert
Ulster Van, Boambe de Cotnari, Jubileu -30, Bigarreau Burlat, Stella
Boambe de Cotnari Germersdorf, Van, Stella, Jubileu -30, Rubin
Daria Germersdorf, Boam be de Cotnari, Bing, Pietroase Donissen
Germersdorf Boambe de Cotnari, Bing, Rubin, Hedelfinger, P. Donissen
Hedelfinger Germersdorf, B. de Cotnari, Pietroase Donissen, Armonia
Rubin Germersdorf, Hedelfinger, Van, Pietroase Donissen
Armonia Negre de Bi strița, Jubileu -30, Rubin, Van
Amara Silva, Bigarreau Moreau, Bigarreau Burlat
Pietroase
DoönissenHedelfinger, Germersdorf, Boambe de Cotnari, Rubin
Compact Lambert Sam, Rubin, Hedelfinger
Tabelul nr. 9.6
Polenizatorii soiurilor de vișin
Soiul de polenizat Soiuri bune polenizatoare
Timpuriu de Osoi Engleze timpurii, Țarina
Timpurii de Pitești Engleze timpurii, Mari timpurii, Mocănești 16
Țarina Timpurii de Cluj, Nana, Crișana
Engleze timpuriiTimpurii de Pitești, Timpurii de Cluj, Mocăneș ti 16, Crișana
2
Timpurii de Cluj Engleze timpurii, Mocănești 16, Nana, Crișana 2
Crișana 2Nana, Mocănești 16. Engleze timpurii, Meteor, Dropia,
Oblacinska
Ilva Nana, Crișana 2, Schattenmorelle
NanaCrișana 2, Meteor, Mocănești 16, Oblacinska,
Schatte nmorelle
Schattenmorelle Meteor, Mocănești 16, Crișana 2, Dropia, Nana
DropiaNana, Crișana 2, Schattenmorelle, Oblacinska, Mocănești
16
Scuturător Mocănești 1
Mocănești 16 Nana, Crișana 2, Timpurii de Cluj, Engleze timpurii
Oblacinska Crișana 2, Nana , Nefris

POMICULTURĂ GENERALĂ
198Nefris Crișana 2, Oblacinska, Mocănești 16
MeteorMocănești 16, Crișana 2, Nana, Nefris, Schattenmorelle,
Oblacinska
VrânceanCrișana 2, Mocănești 16, Nana, Oblacinska,
Schattenmorelle
Northstar Mocănești 16, Oblacinska
Bucovina Ilva, Nana
Tabelul nr. 9.7
Polenizatorii soiurilor de alun
Soiul de polenizat Principalele soiuri polenizatoare
Vâlcea 22 Fertila de Coutard, Tombul, Tonda romana
Tonda gentille delle Langhe Cosford, Camponica, Imperial de Tiebizonda
Merveille de Bolwielle r Cosford, Daviana, Lungi de Spania
Ennis Butler, Merveille de Bolwieller
Butler Ennis, Fertilă de Coutard, Merveille de Bolwieller
BarcelonaDaviana, Mortarella, Imperial de Prebizonda,
Merveille de Bolwieller
Stabilirea distanțelor de plantare. Dist anțele de plantare se stabilesc funcție
de vigoarea soiului și a portaltoiului, condițiile ecologice și tehnologice.
De regulă, pentru plantațiile de pomi cu densitate medie, care se înființează
în zonele de stepă și silvostepă, se conduc sub formă de gard uri fructifere, distanța
dintre rânduri este egală cu înălțimea maximă a pomilor.
Pentru plantațiile care se înființează în nordul țării sau în zonele înalte,
datorită înclinării mai accentuate a razelor de lumină, distanțele de plantare dintre
rânduri se măresc cu 0,5 m (N. Cepoiu, 1994 ) (tabelele 9.8., 9.9.,9.10 .).
Tabelul 9.8
Distanțele de plantare la măr, în diferite zone de cultură
(după N. Cepoiu, 1994 )
(după N.
Cepoiu, 1994 )
Zona de culturăFerilitatea
soluluiGrupade
soiuriPortaltoiulDistanțe de
plantare (m)
mijlocie standard franc 5×4 Zona
prem ontană mică standard franc 4×3
mijlocie standard, spur MM 106 4×2 Zona dealurilor
înclinate mică standard, spur M4, franc 4×2
mijlocie standard, spurM9, M26,
MM106, M43,5 x 1,5; 4×2,5Zona dealurilor
mici și mijlociimică standard, spurMM106, franc,
A24x2
mare standard, spur M9, M 26 MM106 4×2,5; 4x 1,5Zona de șesmijlocie standard, spur M106 M 106 4×2,5; 3,5 x 1
mare standard, spur M9, M26 M4 4x 1;5; 4×2 Zona inundabilă
a Deltei și
Dunăriimijlocie standard, s pur M9, M26 M4 3,5 x 1,5; 4×1,5

ÎNFIINȚAREA PLANTAȚIILOR POMICOLE
199La nivel de specie, distanțele de plantare se stabilesc funcție de zona de
cultură, starea de fertilitate a terenului, vigoarea soiului și portaltoiului.
Pentru plantațiile intensive și superintensive de măr aceste distan țe sunt de
3,5-4 m între rânduri și l -2,5 m între pomi pe rând (tab.9.8). În aceleași condiții de
cultură la păr, distanțele de plantare sunt cuprinse între 3 -4,5 m între rânduri și l -3
m pe rând (tab. 9.9.)
La speciile drupaceae (cu excepția vișinului), c are nu dispun de portaltoi
de vigoare redusă, distanțele de plantare sunt mai mari decât la măr, păr și gutui
(tab. 9.10).
În noile sisteme de cultură, arbuștii fructiferi se plantează la distanțe mai
mici, pentru a le pune în valoare mai bine potențialul de producție de care dispun
aceste specii (N. Cepoiu) .
Pichetatul terenului este o lucrare specială prin care se stabilește faptic,
prin picheți, poziția fiecărui pom.
Sistemul de pichetat ales este dat de figura geometrică care se realizează pe
teren cu a jutorul a 3 -4 picheți și care poate fi: un pătrat, un dreptunghi sau un
triunghi, forme geometrice ce definesc sistemul de pichetaj (fig. 9.7).
Tabelul 9.9 ,
Distanțele de plantare la păr și la gutui în diferite zone de cultură
(după N. Cepoiu, 1994 )
Zona de
culturăSpecia Soiul PortaltoiulDistanta de
plantare (m)
franc 4×2,5viguros
gutui 3 x 1,25
franc 4x2Păr
miijlociu
gutui 3,5 x 1,25
viguros gutui 4x2Zona dealurilor
mici și mijlocu
Gutui
mijlociu gutui 3×1,5
franc 4,5x3viguro s
gutui 3,5 x 1,5
franc 4×2,5Păr
mijlociu
gutui 3,5 x 1
viguros gutui 4x2Zona de șes
Gutuimijlociu gutui 3,5 x 1,5
viguros gutui 3×1,5 Zona inundabilă
a DunăriiGutuimijlociu gutui 3×1

POMICULTURĂ GENERALĂ
200Tabelul 9.10
Distanțele de plantare la spec iile drupaceae, cultivate în diferite zone
(după N. Cepoiu, 1994 )
Zona de cultură Specia Soiul PortaltoiulDistanta de
plantare (m)
Franc,vegetativ 4,5 x 3,5Prun viguros
Franc, vegetativ 5×4
viguros Franc, ve getativ 6x5Cireș
mijlociu Franc, vegetativ 5×4
mijlociu Franc, vegetativ 3,5x2Vișin
pitic Vegetativ 3x 1,5
viguros Franc 10x8Nuc
mijlociu Nuc negru 8×6
viguros Franc 8×6*Castan
mijlociu Franc 6×5*Zona dealurilor
mici și mijlocii
Migdal mijlociu Franc 5×4
viguros Franc, corcoduș 6x5Prunmijlociu Franc, corcoduș 5×4
viguros Mahaleb 7x6Cireș
mijlociu Mahaleb 6×5
mijlociu Franc, mahaleb 4x3Vișin
pitic Franc 3,5 x 1,5
viguros Zarzăr, franc 5x4Cais
mijlociu Zarzăr, franc 4×3
viguros Franc 5x4Piersic
mijlociu Migdal 4×4
viguros Migdal 5x5Zona de șes
Migdalmijlociu Migdal 4×3,5
mijlociu Franc 4×3
mijlociu Prun 4×3 DeltăPrun, Cais,
Vișin
pitic Franc 3,5×1,5

ÎNFIINȚAREA PLANTAȚIILOR POMICOLE
201Pichetarea terenurilor plane sau cu maximum 8 % pantă. În vederea
efectuării acestei lucrări, fiecare parcelă se încadrează într -o formă geometrică
regulată, de preferință un dreptunghi sau pătrat. Pe latura lungă a figurii se
trasează o linie dreaptă A -B, care va fi baza de po rnire a pichetajului.( figura9.8)
Fig. 9 .8.- Încadrarea, parcelarea și pichetarea propriu -zisă
în rânduri simple
Fig.9.7. Sisteme de pichetare
a– în patrat; b –în dreptunghi; c –în
triunghi echilateralPichetatul în pătrat se folosește
pentru înființarea plantațiilor clasice pe
terenurile plane, unde lucrările de
întreținere ale solului se pot executa în
ambele sensuri.
Pichetatul în dreptunghi este
utilizat pe terenuri plane sau cu pantă
ușoară (până la 8 %), pentru toate
tipurile de livezi.
Pichetatul în triunghi oferă
pomilor condiții mai bune de
interceptare a luminii directe, precum
și o distribuție mai bună a rădăcinilor
în spațiul de nutriție. Acest sistem se
folosește pe terenuri le în pantă, unde
pomii constituie și obstacole împotriva
eroziunii solului.

POMICULTURĂ GENERALĂ
202Lungimea liniei A -B trebuie să fie un multiplu al distanței dintre pomi pe
rând, iar depărtarea ei de la marginea parcelei este egală cu 1/2 din inte rvalul
dintre rândurile de pomi. Din punctele A și B, cu ajutorul aparatelor topografice
se vor ridica două perpendiculare A -C și B-D egale între ele ca lungime.
Lungimea laturilor AC și BD este totdeauna multiplul intervalului dintre rânduri.
Laturile AB și CD trebuie să fie egale sau cu o toleranță foarte redusă.
Pe laturile mici ale parcelei (AC și BD) se fixează "capetele rândurilor" cu
ajutorul picheților, care vor rămâne pe loc până la terminarea plantării întregii
parcele. De regulă, parcela este mai lungă decât cablul de plantare. Din această
cauză se vor picheta una sau mai multe linii ajutătoare A1C1; A2C2; A3C3. Se
întind apoi cablurile de pichetat între "picheții capete de rând", iar în dreptul
semnelor de pe cabluri se fixează locul pentru fieca re pom în parte, cu ajutorul
unor mici picheți.
Pichetarea pe curbe de nivel este obligatorie în cazul înființării livezilor pe
pante mai mari de 8%. Dacă se urmărește irigarea plantațiilor, acest pichetaj trebuie
făcut chiar pe pante mai mici. Și în acest caz, tarlaua destinată plantării se împarte în
parcele cu forme regulate, care să aibă, pe cât po sibil, o pantă relativ uniformă (fig. 9.9 ).
Pentru efectuarea pichetării se urmăresc următoarele etape:
a.- marcarea curbelor de nivel cu țăruși , la distanța dintre rânduri depomi.
b.- stabilirea locului fiecărui pom de -a lungul curbelor, adică pichetajul propriu -zis.
Pentru pichetajul propriu -zis pe curbe de nivel, se întinde panglica sau
sârma marcată între doi țăruși vecini pe aceeași curbă de nivel, încep ând cu rândul
1 de la baza pantei. Pe sârma marcată cu locul fiecărui pom se fixează picheții.
Pentru ca acești picheți să nu se confunde cu țărușii care materializează curbele de
nivel, se recomandă să fie de altă culoare. Tot acum se pot face și unele co rectări
ale curbelor de nivel.
Fig. 9.9 .- Pichetarea terenului pe curb ele de nivel.

ÎNFIINȚAREA PLANTAȚIILOR POMICOLE
203După ce s -a pichetat curba de nivel nr. 1 (rândul 1) se trece la rândul 2,
având grijă ca pomii să fie amplasați la jumătatea intervalului dintre picheții de pe
rândul 1, rezultând un pichetaj în triunghi , cu avantajele precizate anterior. Tărușii
care materializează curbele de nivel rămân pe loc până după plantarea pomilor.
9.4. Plantarea pomilor și lucrările de îngrijire în anul I după plantare
Săpatul gropilor se po ate face mecanizat sau manual. Săpatul mecanizat al
gropilor se efectuează cu burghiul de 600 mm diametru, în preziua sau chiar în
momentul plantării pomilor, evitându -se astfel, pe cât posibil pierderile de apă din
sol.(fig. 9.10).
Pe terenul plan, groapa se sapă manual astfel: Primul rând de cazma (solul
fertil) se așează într -o parte a gropii. Al doilea rând de cazma, mai greu și mai umed
se așează în partea opusă. Solul din fundul gropii se mobilizează și se lasă pe loc.
Pe pante c u înclinare mare și pe versanți neregulați, unde nu s -au executat
terase continui, săpatul gropilor se face conc omitent cu terasel e individuale (fig. 9.11 ).
Calitatea materialului săditor. Pomii folosiți la plantare sunt sub formă de
vargă sau au ramuri an ticipate. Aceștia trebuie să aibă o tulpină dreaptă și
sănătoasă. Se elimină de la plantat pomii lipsiți de vigoare, strâmbi, cu răni
deschise, atacați de boli sau dăunători sau cu rădăcini puține și scurte.
Epoca de plantare. În condițiile țării noastre r ezultate bune se pot obține
atât la plantarea de toamnă cât și la cea de primăvară. Plantarea de toamnă se
execută după căderea frunzelor și până la apariția primelor înghețuri ale solului.
Acest moment de plantare prezintă anumite avantaje cum ar fi: pomi i beneficiază
de umiditatea solului de peste iarnă, rănile de pe rădăcini se calusează și se
vindecă mai repede. Primăvara pornirea în vegetație se face mult mai devreme.
Fig. 9.10 . Mașina de săpat
gropi MSGDacă terenul a fost în prealabil desfundat,
dimensiunile gropilor vor fi de 0,50 x 0,50 x
0,40 m pentru pomi și 0,30 x 0,30 x 0,30 m
pentru arbuștii fructiferi. În teren nedesfunda t
și pe soluri mijlocii, dimensiunile gropilor
vor fi de 1 x 1 x 0,7 m pentru pomi, iar
pentru arbuști de 0,50 x 0,50 x 0,40 m. În
solurile grele gropile vor avea dimensiunile
de 1,2 x 1,5 x 0,8 m. În zonele cu soluri
subțiri, cu substrat marnos sau gresii ,
dimensiunile gropilor vor fi de 2 x 2 x 0,8 m,
iar la plantare se va folosi sol vegetal adus
din zonele învecinate. În aceste situații,
gropile se execută cu câteva săptămâni
înainte de plantare.

POMICULTURĂ GENERALĂ
204În anii cu toamne secetoase și în regiuni cu temperaturi minime foarte scăzute
în tim pul iernii, unde există pericolul degerării, plantarea se face primăvara, de îndată
ce solul s-a dezghețat și s -a zvântat, dar înainte de dezmugurire.
Plantarea în "ferestrele iernii" este destul de riscantă datorită sensibilității mari
a rădăcinilor la te mperaturi scăzute.
Pregătirea materialului săditor în vederea plantării. Înainte de plantare, se
face fasonatul rădăcinilor. Rădăcinile prea lungi și care stânjenesc așezarea lor în
groapă se scurtează. Rădăcinile mai gr oase de 3 -4 mm se lasă netăiate, cele
subțiri, dacă sunt viabile se scurtează la 7 -10 cm, iar dacă sunt uscate sau
mucegăite se taie complet.
După fasonare, rădăcinile pomului se mocirlesc într-un amestec de
consistența smântânii format din pământ galben, balegă de vită și apă. Prin
această lucrare rădăcinile sunt puse într -un contact mai intim cu solul, își vindecă
mai ușor rănile, iar în jurul lor se creează o zonă mai umedă.
Plantarea propriu -zisă.
Adâncimea de plantare. Pe terenurile plane și în desfund ătură veche, pomii
altoiți pe portaltoi generativi, se plantează cu coletul mai sus de nivelul solului cu
3-4 cm, pe terenurile desfundate recent cu 6 -8 cm, iar pe dune și interdune, mai
adânc cu 50 -60 cm.
Pe terenurile situate în pantă, adâncimea de plant are a pomilor este, de
asemenea diferită. Spre vârful pantei coletul se introduce în groapă cu 3 -4 cm, în
Fig. 9.11. Efectuarea teraselor individuale
a- stratul înțelenit sub formă de brazde ,se așează pe marginea de jos, ; b– stratul de sub
țelină se pune pe marginea de sus; c- se adâncește puțin marginea gropii situată spre deal,
dându-i o înclinare în contrapantă; d– se întroduce în groapă pământul care s -a așezat pe
marginea de sus a gropii; e– brazdele de pământ înierbat se pun pe taluzul terasei și s e taseză
bine.

ÎNFIINȚAREA PLANTAȚIILOR POMICOLE
205partea mijlocie a pantei se plantează cu 3 -4 cm deasupra gropii iar la baza pantei
unde solul se depune, se planteaz ă mai sus cu 5 -8 cm. (figura 9.12 .).
Tehnica plantării. Pomii și arbuștii pregătiți se repartizează la gropi.
Echipa formată din 2 -3 muncitori întinde sârma de plantare pe direcția rândului,
între două jaloane, astfel încât semnele marcate pe sârmă să corespundă exact c u
mijlocul gropilor. (fig. 9. 12 ). Se introduc rădăcinile în gropi, as tfel încât coletul
să fie cu 3 -4 cm deasupra nivelului solului, imediat lângă marcaj, iar trunchiul
pomului să aibă o poziție verticală. Dacă gropile sunt prea adânci, se introduce în
groapă pământ reavăn, mărunțit, sub rădăcini, până ce coletul pomului ajunge la
nivelul dorit. Un muncitor ține pomul lângă punctul de marcaj, iar altul cu sapa,
trage pământ reavăn peste rădăcini (fig. 9.13 ).
După ce toate rădăcinile au fost acoperite cu un strat de 5 -10 cm, lucrătorul
care ține pomul, tasează pământul din groapă de la exterior spre centru. Pe
solurile mai sărace sau neîngrășate suficient la desfundare se administrează la
groapă 10 -15 kg gunoi de grajd bine descompus, fără ca acesta să vină în contact
cu rădă cinile pomului. Se trage apoi solul fertil rămas, după care se completează
cu pământ până ce depășește marginile acesteia, călcându -se mereu. Un pom este
bine plantat, dacă atunci când se trage de el cu putere nu se smulge.
Fig. 9.12 .- Adâncimea de plantare a pomilor pe versanți:
a-treime a inferioară a versantului; b -treimea mijlocie a versantului;
c-treimea superioară a versantului.
Mai precizăm că pomii se plantează întotdeauna cu punctul de altoire pe
direcția rândului și a vântului dominant, ia r în cazul când au început de coroană,
primele șarpante se orientează tot pe direcția rândului. După plantare fiecare pom
se udă cu 15 -20 1 apă, apoi se face un mușuroi sau un bilon continuu de -a lungul
rândului, care protejează peste iarnă rădăcinile cont ra înghețului iar primăv ara
menține umezeala (figura 9.14 .).
În zonele și pe terenurile cu exces de umiditate plantarea pomilor se face pe
biloane înalte de 30 -40 cm și late de 1,5 -2 m, care se întrețin ca ogor lucrat iar
intervalele se înierbează, după cu m s-a mai precizat într -un capitol anterior.

POMICULTURĂ GENERALĂ
206Îngrijirea pomilor în primul an după plantare
Imediat după plantare, precum și în primul an, plantației nou înființată i se
aplică o serie de lucrări printre care cele mai importa nte sunt:
– completarea golurilor cu pomi din același soi și portaltoi în toamnă;
– începerea proiectării formei de coroană dorite;
– combaterea buruienilor și afânarea solului,
– protecția fitosanitară;
– protecția împotriva iepurilor sau a altor animale care pot vătăma pomul;
– în plantațiile neîmprejmuite trunchiul pomilor se protejează cu folie de
polietilenă sau hârtie perforată, pentru a preveni arsurile scoarței în zilele călduroase;
există și alte metode în acest scop;
– împrejmuirea plantațiilor;
– instalarea spalierului acolo unde tehnologia o impune.
Fig. 9.14 .- Plantarea pomilor
Fig. 9. 13.Repichetarea terenului