VIAȚA SFÂNTULUI MUCENIC IOSIF DAMASCHINUL [625827]

VIAȚA SFÂNTULUI MUCENIC IOSIF DAMASCHINUL
(1793 -1860)

ÎNDRUMĂTOR : PR. PROF. DR. GHEORGHE POPA

STUDENT: [anonimizat]
2019

1
Viața Sfântul ui Mucenic Iosif Damaschinul

1. Introducere
Un semn al faptului că Biserica este vie îl reprezintă faptul că Aceasta „naște sfinți”.
Nașterea lor nu este una artificială, ci este probată de ortodoxia credinței, de modul de
viețuire , de faptele minunate săvârșite de către sfânt și de evlavia poporului. Indiferent de
situația politică a unei vremii , care poate conduce la un anumit mod de viețuire mai bun
sau mai rău, Biserica nu a încetat să trăiască și să propovăduiască Evanghelia lui Hristos.
De altfel, sfinții nu sunt altceva decât Evanghelii vii, deschise tuturor, prin care poporul
vede Chipul lui Hristos.
O astfel de Evangheli e vie a fost și părintele Iosif, un vlăstar al Bisericii din
Damasc , care a trăit în secolul al XIX-lea și pe care Biserica l -a rânduit în ceata sfinților
mucenici în vreme de mare restriște pentru comunitatea credincioșilor din Bis erica
Antiohiei.
Despre viața lui și despre modul cum și-a sfințit -o vom vorbi în cele ce urmează.

2. Viața Sfântului Iosif Damaschinul
2.1. Perioada de început a vieții Sfântului Iosif
Tatăl sfântului Iosif , pe nume Jirjis Mousa al-Haddad , a plecat de la Beirut în
ultimul sfert al secolului al XVIII -lea și a venit să locuiască în Damasc, unde a lucrat în
domeniul textilelor, căsătorindu -se și a având trei copii.
Sfântul Iosif s-a născut în Damasc în lună mai a anului 1793 într -o familie săr acă
și bine credincioasă. A învățat limba arabă foarte bine, iar mai târziu limba greacă , dar nu
la același nivel . A ren unțat la școală după câțiva ani, deoarece familia nu își mai pe permitea
să îl susț ină din punct de vedere financiar la școală.
Din acest motiv a fost nevoit să muncească asemenea tatălui în domeniul textilelor ,
dar râvna pentru studiu nu l -a părăsit. Astfel , a hotărât să lucreze în timpul zile , iar noaptea
să o dedice studiului, fiind autodidact.
Lipsurile l -au de terminat să devină o persoană autonomă, obișnuindu -se să se
descurc e singură , fără să mai aștepte ajutorul altora.

2
Aceast ă râvnă se datorează fratelui mai mare care a fost un om învățat și, totodată,
un model pentru el. Când a împlinit vârsta de 14 ani a început să citească cărțile pe care
fratele său le ave a în bibliotecă , dar nu înțelegea conținutul lor, simțind un sentiment de
nemulțumire. Acest lucru nu l -a determinat să renunțe , ci l-a făcut să persevereze ,
spunându -și mereu în minte: „Oare cel car e a scris cartea nu a fost și el om ca și mine? De
ce nu pot să înțeleg? Trebuie să înțeleg”.
Mai târziu, la Damasc, a avut prilejul de a învăța limba araba, filosofia și logica de
la un om înțelept pe nume Muhamed Al -Attar.
După puțin timp a renunțat din cauza problemelor financiar e.
Este foarte important să cunoaștem faptul că cel care era doritor de studiu trebuia
să fie și o persoană iubitoare de evlavie și dorni că să-l cunoască pe Dumnezeu . De
asemenea, trebuie avut în vedere că una dintre cele mai importante cărți de studiu a fost și
este Biblia.
De aceea , Sfântul Iosif a început să studieze cu hărnicie în fiecare noapte Tora,
Psalmi i și Noul Testament, comparând traducerea din limba arabă cu textul original grecesc
până într -atât încât a ajuns să poată traduce foarte bine din limba greacă și invers oricare
alt text.
A căutat mereu oportunități pentru a studia, având o râvnă puterni că. El s -a
preocupat de studiul învățăturii de credință și al istorie i, avându -l ca profesor pe Gheorghe
Șhada Al -Sabbagh. După aceea , a început el însuși să primească elevi acasă , iar de la unu l
dintre ei , care era evreu , a învățat limba ebraică .
Râvna excesivă pentru studiu a Sfântului Iosif i -a făcut pe părinții săi să înce rce să –
l oprească din învățare și predare pentru a nu se întâmpla și cu el ceea ce s -a petrecut cu
fratele său Moise care a m urit din cauza suprasolicitării , dar nu au reușit. De aceea , au ajuns
la concluzia că cel mai bine este ca el să se însoare , acesta luând în căsătorie o fată din
Damasc pe nume Maria. Nunta a avut loc în anul 1812 pe când el avea vârsta de 19 ani.
Iosif a devenit foarte cunoscut în orașul Damasc, iar credincioșii au dorit ca el să le
fie păstor , motiv pentru care au cerut Patriarhului Serafim (1813 -1823) să îl hirotonească
preot. Patriarhul , observând calitățile deosebite ale acestuia , l-a hirotonit repede , în cursul
unui săptămâni , făcându -l diacon și preot. Iosif avea atunci vârsta de 24 de ani (1817).

3
Patriarhul Metodie , observând îndelung râvna, curajul, evlavia , știința de carte , i-a oferit
rangul de mare i conom.
Iosif a predicat mulți ani în catedrala Mariamia din Damasc, făcând -o într -un mod
cu totul deosebit , fapt ce ia tras pe mulți, iar a fost numit de către cei care îl ascultau noul
gură de aur. Î ncă mulți ani după moartea sfântului Iosif mulți din ucenicii săi repetau
predicile pe care le auziseră la învățătorul lor.
Habib A fandi Al -zaiat, care era greco -catolic a spus despre Părintele Iosif că era
cel mai bine pregătit și cel mai bun predicator dintre arabii ortodocși.
În cuprinsul predicilor Părintele Iosif se îngrija în mod deosebit ca să aducă
mângâiere celor aflați în sărăcie , în suferințe și în boală. În anul 1848 a avut loc o epidemie
de holeră în Dama sc care a dus la moartea a foart e mulț i oameni. Sfântul Iosif s -a preocupat
din îngrijirea celor bolnavi fără să se teamă că se poate îmbolnăvi și el, punându -și toată
nădejdea în Dumnezeu și îngrijindu -se de împlinirea rânduieli creștine ști pentru ce i
adormiți și pentru ce i aflați în suferință. Chiar unul dintre copii săi , pe nume Mhanna , a
murit din pricina h olerei , însă aceasta nu a știrbit râvna pentru ajutorarea celor lalți.
Locuitorii Damascului l -au apreciat și mai mult pe Sfântul Iosif după ce i-au văzut
râvna, mila și tăria de care a dat dovadă în timpul epidemiei. Ei au văzut împlinite în Sfântul
Iosif cuvintele sfântului Apostol Pavel din epistola 2 Cor. 4, 8 -10: „ În toa te pătimind necaz,
dar nefiind striviți; lipsiți fiind, dar nu deznădăjduiți; prigoniți fiind, dar nu părăsiți;
doborâți, dar nu nimiciți; purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca și viața lui
Iisus să se arate în trupul nostru ”.
Părintele Iosif s -a străduit să î nlăture obiceiurile care aveau altă sursă decât cea
creștină. Cuvintele sale nu au rămas fără ecou, el reușind să înlăture obiceiurile păgâne care
priveau logodna, cununia și înmormântarea.
El s-a preocupat, de asem enea, atât de zidirea sufletească a credincioșilor săi , cât și
de zidirea de biserici. În anul 1845 , Sfântul Iosif Damaschin ul s-a îngrijit de restaurarea și
reconsolidarea bisericii Sfântului Nicolae , situată în apropierea Catedralei Mariamiei ,
reușind să obți nă un rezultat deosebit de frumos. Din păcate biserica a ars în anul 1860.

4
2.2. Școala Patriarhală:
Nu se cunoaște ctitorul școlii patriarhale din Damasc și nici anul exact în care
aceasta a fost înființată , dar se știe faptul că în secolul XIX -lea a existat o legătură între
această școala și părintele Iosif , motiv pentru care , mai târziu , aceasta îi va purta numele.
Este cunoscut faptul ca sfântul Iosif a început să predea la școala patriarhală în anul
1836 , aducând ca elevi ai aceste ia și pe ucenicii cu care făcea lecții în particular. Școala ,
sub conducerea lui, a început să se dezvolte foar te mult și foarte repede, întru cât s-a îngrijit
ca să fie aduși profesori buni pe care îi plătea îndestulător . Calitatea învățământului de aici
a tras și m ai mulț i elevi, din toate orașele din Siria și Liban, care dureau să dobândească o
bună instrucție .
Sfântul Iosif s -a preocupat în mod d eosibit de două lucruri: Primul, a fost acela ca
elevii săi să beneficieze de o pregătire intelectuală deosibită, iar al doilea , ca ei să primească
și o formare spirituală înaltă, pentru a putea alege dintre aceștia viitor preoți. Toate costurile
pe care le implica existența acestei școli erau suportate de către credincioși și de către
Patriarhia Antiohiei.
În anul 1852 , în timpul Patriarhului Ierotie (1850 – 1885), sfântul Iosif a introdus
studiile teologice în această școala , dorind să o ridice la un nivel academic asemănător
celorlalte instituții teologice din lumea ortodoxă. În acel an s-au înscris 12 elevi și toți au
devenit ierarhi în Biserica Antiohiei. Însă martirul Sfântului Iosif din 1860 a pus capăt
acest ui vis.
Sfântul Iosif a insuflat în ucenicii lui un duh al păcii și o putere unic ă. Mai mult
decât atât, Sfântul Iosif a predat și la Seminarul Teologic din Balamand între anii 1833 și
1840.

2.3. Virtuțile sale:
Preotul și profesorul Iosif era mai întâi de toate un om sărac . Traiul de zi cu zi îi
era asigurat de către fii săi. Sf. Iosif era asemenea sfințiilor fără de arginți .
În timp ce școala Sfântului Iosif a devenit cunoscută , Patriarhul Ierusalimului Chiril
al II-lea (1845 – 1872) l-a rugat pe acesta s ă meargă ca să predea limba arabă la Ierusalim .
Sfântul Iosif a refuzat în ciuda faptului că sala riul propus era destul de mare, iar el avea

5
nevoie de b ani. Sfântul Iosif i-a răspuns Patriarhului, spunând : ”Sunt chema t să slujesc la
parohia aceasta și Cel care m -a chemat îmi dă tot ce -mi trebuie ”.
Sf. Iosif era bine credincios, evlavios, răbdător, drept , blând, așezat, smerit,
dăruitor , amabil, nevorbitor despre sine , îi era jenă de cei care îl laudau. Era un om înțelept
știind să folosească un limbaj elevat atunci când vorbea cu oamenii învățați și un limbaj
mai simplu , cu oamenii needucați. Contemporanii săi neortodocși îl vedeau ca cel mai mare
învățăto r creștin al acelei vrem i.
Ca un om al Bisericii era considerat un mare teolog, un stâlp al ortodoxie i, un model
al evlavie i și al virtuții . Așadar , era un om al lui Dumnezeu .

2.4. Biblioteca și scrierile Sfântului Iosif :
Nu știm n imic despre biblioteca p ărintelui Iosif, deoarece aceasta a fost distrusă în
masacrul din anul 1860. Nepotul lui, Iosif Ibrahim Al -Haddad , a afirmat că în total ar fi
avut, în anul 1840 , peste 2000 de volume .

2.5. Sfântului Iosif și greco -catolicii:
Una dintre cele mai complicate dileme din timpul vieții Sfântului Iosif D amaschin ul
a fost cum să ia contactul cu greco -catolicii. Au fost făcute multe încercări de a-i aduce pe
schismaticii înapoi în Biserica mama . Unii au folosit constrângeri și presiuni politice și
administrative , iar alții au căutat o cale amiabilă de înțelegere . Sfântul Iosif a făcut parte
din cea de-a două partidă . El a refuzat violența și nu a fost de acord să ia contact cu Imperiul
Otoman pentru a -i lovi pe greco -catolici, lucru car e ar fi adânci t schisma.
Nu știm rezultatele pe care le -a avut Sfântul Iosif, mergând pe calea pașnică . Însă
ce s-a întâmplat în anul 1857, și mai târziu , este cea mai mare dovad ă că viziunea lui a fost
inspirată. În anul acela , Patriarhul greco -catolic Clement a încercat să impună cale ndarul
occidental în biserica lui. Mulți au refuzat și au vrut să se întoarcă la Biserica ortodoxă
mamă . O parte dintre e i s-au întâlnit cu părintele Iosif care i -a întărit timp de trei ani, făcând
ca numărul celor converti ți la ortodoxie să crească . Mulți au afirmat că dacă Sfântul Iosif
n-ar fi muri t în anul 1860, ar fi reușit să -i aducă pe toți greco -catolicii din Damasc înapoi
în Biserica ortodoxă .

6
2.6. Sfântul Iosif și protestanții :
Sfântul Iosif a avut multe confruntări cu protestanții , cele mai cunoscute au fost la
Hasbaeea și Rașaeea , în Li ban, și la Damasc.
La Hasbaeea , misionari protestanți din America au avut succes prin școala lor . Au
strâns în jur de 150 de membri. La un moment dat au intrat in conflict cu ortodocșii din
Hasbaeea , motiv pentru care Patriarhul Metodie l -a delegat pe Sfântul Iosif să rezolve acest
conflic t. Iosif a stat acol o câteva luni, reușind să readucă în sânul Bisericii o mare parte din
turma pierdută , astfel, punând capăt misiunii protestanților di n zona respectivă.
La Damasc, Sfântul Iosif s-a străduit , prin cuvintele sale și prin cateheză , să
hrănească conștiința credincioșilor ca să fie atenți la ereziile răspândite în ace a perioadă .

2.7. Sfântul Iosif – Omul Renașterii :
Sfântul Iosif a fost un reformator în Biserica Antiohiei din secol ul al XIX -lea.
Biserica Antiohiei era într -o situație gravă la acel moment. Suferea din cauza slăbiciunii,
pierderi lor, schismei greco -catolică și a misionar ilor protestanți. Oamenii trăiau în sărăcie
și neștiință . Era o separație mare între clerici și credincioși . Începând cu anul 1724 patriarhii
antiohiei erau de origine greacă, aceștia fiind indiferenți la suferința poporului . De
asemenea, clericii nu se îngrij eau de pastorația credincioșilor.
Râvna, evlavia, sărăcia, slujirea, setea de cunoaște re, predica , traducerile,
articolele, școala și lucrările scrise ale Sfântului Iosif au creat o atmosferă a renașterii. O
nouă generație s -a născut, iar mai mult decât 50 dintre cei mai remarcabili oameni ai
Bisericii Atiohiei au fost ucenici ai Sfântului Iosif, printre care se numără și Patriarh ul
Meleti e Al-Dumanii (+1906), primul patriarh local de după anul 1724.
Privind la cele enunțate până aici despre Sfântu l Iosif , ne putem da seama de ce
Mitropolitul Gavriil Shatila al Beirut ului spune că : “Stelele Damascului sunt trei: Sfântul
Apostol Pavel, Sfântul Ioan Damaschin și Iosif Muhanna Al -Haddad”.

2.8. Mucenicia lui :
Într-o zi de luni, 9 iulie 1860, violentul masacru pornit împotriva creștinilor, început
în munț ii Libanului, s -a extins până la Damasc. Unii locuitori ai Damascului (printre care
și Michael Hawaweeny , împreună cu tânăra sa soție, Mariam, care purta în pântece un fiu,

7
nimeni altul decât viitorul Sfânt Rafael din Brooklyn) au părăsit orașul îndreptându -se către
portul Beirut. Totuși, majoritatea dintre ei s -au refugiat în Catedrala al -Mariamiyeh. Deja,
cu ceva timp înainte, mulți își părăsiseră satele din munți și au venit la Damasc, în timp ce
alții veniseră la Catedrală din Cartierul creștin al Damascului precum și din satele
dimprejurul orașului.
Sfântul Iosif a luat Sfântul Chivot unde păstra Sfânta Împărtășanie, și -a părăsit casa
și, sărind de pe un acoperiș pe altul, de -a lungul străzilor îngu ste ale orașului vechi, se
îndrepta spre Catedrală. Pe drum, se oprea ca să -i spovedească și să -i împărtășească pe cei
bătrâni și infirmi care nu -și puteau părăsi casele, îmbărbătându -i cu istorisiri din viețile
Sfinților Mucenici. Marți dimineață, pe 10 i ulie, Catedrala a fost asediată, jefuită și arsă de
o mulțime fanatică. Cei care se aflau înăuntrul bisericii au fost mistuiți de flăcări , iar cei
care au scăpat și au fugit pe străzile orașului au fost , fie împușcați, fie prinși și obligați să
intre din n ou în biserica cuprinsă de flăcări, în timp ce doar câțiva, printre care și Sfântul
Iosif, au supraviețuit.
Cutreierând străduțele înguste ale orașului în căutare de supraviețuitori care aveau
nevoie să fie spovediți și împărtășiți, Sfântul Iosif a fost în conjurat de dușmanii lui Hristos.
Văzându -și sfârșitul aproape, Sfântul Iosif a luat Sfântul Chivot și a consumat Sfântul Trup
și Sânge al lui Hristos. Recunoscându -l drept „conducătorul creștinilor”, persecutorii, cu
sălbăticie, l -au atacat cu topoare. Ap oi, legându -i picioarele cu frânghii, i -au târât trupul
mutilat pe străzi pentru a fi batjocorit și scuipat de mulțimea sfidătoare a privitorilor.
Moaștele Sfântului Iosif au fost apoi aruncate în groapa de gunoi a orașului, alături de cele
ale celorlalți Noi Mucenici (în total, 2500 de bărbați, dimpreună cu femei și copii).
Sfântul Iosif și cei dimpreună cu dânsul au fost canonizați de către Sfântul Sinod al
Patriarhiei Antiohiei și a l Întregului Orient în 8 octombrie, anul mântuirii 1993. S-a hotărât
ca dată de prăznuire ziua de 10 iulie, zi în care Sfântul Iosif a trecut la viața veșnică. Pentru
ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, m ântuiește -ne pe noi.
Amin1.

1 https://www.antiochpatria rchate.org/ar/page/646/

8
3. Concluzii
Viața Sfinților nu reprezintă pentru noi altceva decât modele demne de urmat. Din
viața sfântului Iosif învățăm că timpul mântuirii este „acum”. Nu trebuie să așteptăm vremi
prielnice pentru a lucra în Biserica, ci indiferent de contextul istoric Dumnezeu împreună
lucrează cu omul , dacă și omul voiește să lucreze cu și pentru Dumnezeu. Sfântul Iosif nu
a încetat să voiască a împl ini lucrarea încredințată lui de Dumnezeu înmulțind talantul
primit. Astfel, el a reușit să găsească un echilibru între știința de carte și slujirea pastorală.
Acestea echilibru i-a permis să fie un reformator al Bisericii Antiohiei prin aceea că a avut
inteligență și cunoștințele necesare apărării ortodoxiei în acele ținuturi , cât și dragostea
pentru slujire prin care a renăscut și a întărit credința în inimile credincioșilor înc redințați
lui spre păstorire. Ca un adevărat păstor, urmând modelul lui Hristos, și -a dat viața pentru
oile sale, iar acestea i -au oferit cinstirea cuvenită pentru jertfa sa, așezându -l în rândul
sfinților din a cărui slujbă redăm doar troparul:
„Veniți credincioșilor să cinstim pe mucenicul lui Hristos, preotul din Antiohia,
care împreună cu obștea sa a sfințit pământul Damascului, biserica și poporul prin sângele
lui și prin cuvântul Domnului. Căci din copilărie s -a luminat cu lumina Evangheliei; a
lucrat, a învățat și a apărat Biserica lui Hristos și oile Sale. Iosife Damaschine, fii nouă
pildă, apărător și fierbinte rugător înaintea Mântuitorului Hristos”.2

4. Bibliografia:
http:// www.antiochpatriarchate.org
http://www.josephzeitoun.com
األرمشندريت توما بيطار، سري القديسني وسائر األعياد يف الكنيسة األرثوذكسية (السنكسار) ، اجلزء اخلامس، عائلة
الثالوث القدوس- دير القديس يوحنا املعمدان – دوما، لبنان، 2005.

2 http://josephzeitoun.com/2013/02/%D8%A7%D9%84%D9%82%D8%AF%D9%8A%D8%B3 –
%D8%A7%D9%84%D8%B4%D9%87%D9%8A%D8%AF -%D9%81%D9%8A –
%D8%A7%D9%84%D9%83%D9%87%D9%86%D8%A9 -%D9%8A%D9%88%D8%B3%D9%81 –
%D8%A7%D9%84%D8%AF%D9%85%D8%B4%D9%82%D9%8A/

9
Cuprins
1. Introducere ……………………………………………………….. ……………………………………. 01
2. Viața Sfântului Iosif Damaschinul …………………………………………………………. ….. 01
2.1. Perioada de început a vieții Sfântului Iosif ………………………………………………….. 01
2.2. Școala Patriarhală …………………………………………………………………………………… 04
2.3. Virtuțile sale ……………………………………………….. ………………………………………… 04
2.4. Biblioteca și scrierile Sfântului Iosif ………………………………………………………….. 05
2.5. Sfântului Iosif și greco -catolicii ………………………………………………. ……………….. 05
2.6. Sfântul Iosif și protestanții ……………………………………………………………………….. 06
2.7. Sfântul Iosif – Omul Renașterii ………………………………………………………………… 06
2.8. Mucenicia lui …………………………………………………………………………………………. 06
3. Concluzii ……………………………………………………………………………………………….. 08
4. Bibliografia …………………………………………………………………………………………….. 08