MIGRAȚIA ROMÂNILOR ÎN SPANIA. ANALIZA FLUXURILOR MIGRATORII ȘI A [625668]

MIGRAȚIA ROMÂNILOR ÎN SPANIA. ANALIZA FLUXURILOR MIGRATORII ȘI A
IMPACTULUI ASUPRA LOCURILOR DE SOSIRE.

CUPRINS
INTRODUCERE
1. Evoluția dimensională a populației din Spania
1.1. Evoluția dimensională a numărului de locuitori din Spania , bazată pe recensămintele
efectuate între anii 1768 – 2011
1.2. Evoluția dimensională a numărului de migranți
1.2.1. Evoluția dimensională a numărului de migranți, bazată pe recensămintele
efectuate între anii 1857 – 2011
1.2.2. Evoluția dimensională și procentuală a numărului de migranți, bazată p e
registrele municipale a primăriilor efectuate între anii 1996 -2015
1.3. Evoluția dimensională a migranților români din Spania
1.3.1. Evoluția dimensională a migranților români din Spania între anii 1996 -2002
1.3.2. Evoluția dimensională a migranților români din Spania într e anii 2002 -2007
1.3.3. Evoluția dimensională a migranților români din Spania între anii 2007 -2012
1.3.4. Evoluția dimensională a migranților români din Spania între anii 2012 -2016
2. Distribuția geografică a populației din Spania
2.1.Distribuția geografică a populație i autohtone din Spania
2.2.Distribuția geografică a populației migrante din Spania
2.3.Distribuția geografică a migranților români din Spania
2.3.1. Distribuția geografică a migranților români din Spania până în anul 2008
2.3.2. Distribuția geografică a mi granților români din Spania între anii 2008 -2012
2.3.3. Distribuția geografică a migranților români din Spania după anul 2012
3. Caracteristicile fluxului migrator
3.1.Factorii de atracție
3.2.Căile de comunicare
3.3.Traseele de migrație
3.4. Locurile de muncă
3.5.Locuința
3.6. Serviciile specifice
4. Efectele migrației românilor resimțite în Spania
4.1. Efectele demografice
4.2. Efectele economice (vor fi incluse și studii de caz)
4.3. Efectele sociale (va fi inclus cel puțin un studiu de caz)
4.4. Efect ele culturale și politice (vor fi incluse și studii de caz)
4.5. Studiu de caz: Întreținerea și școlarizarea copiilor imigranților români în Spania
6. Strategiile folosite de migranții români pentru a face față crizei instalate în anul 2008
6.1. Migrația d e întoarcere
6.2. Remigrația (noua migrație)
6.3. Migrația internă

6.4. Migrația permanentă (stabilă)
6.5. Migrația circulară
7. Cutumă, legalitate și ilegalitate în practicile migranților români din Spania
7.1. Reglementări legale și normative specifice p entru migranți
7.2. Rolul relațiilor interpersonale și al rețelelor de socializare
7.3. Obișnuințe românești, perpetuarea și percepția lor în societățile gazdă
7.4. Practici la limita legii sau ilegale
8. Strategii/modalități de integrare și de afirmare î n societatea gazdă
8.1. Strategii comunitare (ale asociațiilor, bisericilor, organizațiilor etc.)
8.2. Strategii individuale
8.3. Legătura cu patria mamă
8.4. Cunoașterea activităților social -economice, religioase și evaluarea vizibilității urbane?

CONC LUZII
BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE
Migrația europenilor către alte continente a fost o mișcare deosebit de intensă în epoca
colonială, în timpul războaielor dar și al dictaturilor europene. Aceste migrații au avut ca factori de
împingere: creșterea populației europene, criza economică și represiunea politică. Între anii 1870 și
1930, majoritatea migranților europeni au plecat spre Statele Unite ale Americii, Argentina, Brazilia,
Canada, Cuba și Uruguay (Sánchez -Alonso., 2007) .
Migrația românilor este un proces care a prins rădăcini în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea și nu a încetat nici în zilele noastre, ci din contră, s -a amplificat. Pentru România există
trei tipuri principale de emigrație: emigrația economică (sfârșit ul secolului al XIX -lea –
începutul secolului al XX -lea, spre America de Nord), emigrația politică (după cel de -al doilea
război mondial, spre Europa Occidentală, America de Nord și America de Sud) și emigrația
economică contemporană (mai ales spre Europa Occidentală).
Mișcările migratorii din Europa postbelică (Drăguț, 1981) au cunoscut trei faze
importan te, prima de emigrație, celelalte de imigrație. La începutul anilor 90, membrii
minorităților etnice și religioase au fost printre cei mai mobili cetățeni români. Din studiile
efectuate s -a conturat faptul că membrii comunităților religioase adventiste au migrat înaintea
ortodocșilor (Viruela, 2002a). Folosind rețele religioase (Viruela 2002b, Viruela 2009, Gomez
și Molina 2010) din vest, parte dintre acești emigranți au putut să se adapteze mai rapid
societăților de recepție (Anghel 2011).
Obiectivul aces tui studiu este cunoașterea evoluției dimensionale și a distribuției
geografice a populației autohtone și migrante din Spania, caracteristicile fluxului migrator,
efectele și impactul migrației românilor resimțite în Spania, dar mai ales al strategiilor fo losite
de migranții români din Spania pentru a face față crizei instalate în anul 2008. De asemenea voi
face referiri la reglementările legale și normativele specifice migranților care se află pe teritoriul
Spaniei, rolul relațiilor interpersonale și al re țelelor de socializare, strategii comunitare și
individuale de integrare și de afirmare în societatea spaniolă și legătura cu patria mamă.
Obiectivul acestui studiu este cunoașterea evoluției dimensionale și a distribuției
geografice a populației autohtone și migrante din Spania, caracteristicile fluxului migrator,
efectele și impactul migrației românilor resimțite în Spania, dar mai ales al strategiilor folosite
de migranții români din Spania pentru a face față crizei instalate în anul 2008. De asemenea vo i
face referiri la reglementările legale și normativele specifice migranților care se află pe teritoriul
Spaniei, rolul relațiilor interpersonale și al rețelelor de socializare, strategii comunitare și
individuale de integrare și de afirmare în societatea spaniolă și legătura cu patria mamă.

Fenomenul migrator dinspre România spre Spania trebuie analizat și din punct de vedere
cultural și religios, deoarece migranții duc cu ei și propria cultură, dar și religia. Odată ajunși
în Spania, migranții români cau tă sa-și practice religia pe care o practicau și în țară; astfel, au
ajuns să constituie pe tot teritoriul Spaniei multe biserici ortodoxe, greco -catolice, romano –
catolice, protestante și neoprotestante (baptiste, adventiste, penticostale, creștini după
evanghelie). Biserica a reușit să grupeze membrii comunităților de români din Spania. Prin
urmare, un alt obiectiv al acestui studiu este cunoașterea activităților social -economice, a
activităților religioase și evaluarea vizibilității urbane a emigranților români stabiliți în
Catalonia.

1. Evoluția dimensională a populației din Spania
1.1. Evoluția dimensională a numărului de locuitori din Spania, bazat ă pe
recensămintele efectuate între anii 1768 – 2011

De-a lungul timpului, în Spania s -au elaborat mai multe recensăminte. În secolul XVIII,
în anul 1768, a fost realizată prima recenzie modernă, care a contabilizat persoanele, nu doar
vecinii1. Acesta a fost întocmită de către preoți sub îndrumarea Contelui Aranda în timpul
domniei regelui Car los III, când s -a menționat un total de 9.307.804 persoane. Datele furnizate
au fost legate de vârstă, sex și stadiul civil (au fost omise persoanele aflate pe teritoriile Ceuta
și Melilla). Apoi, în anul 1787, Contele Floridablanca a întocmit o statistică asemănătoare în
care au fost incluse persoanele văduve, profesia locuitorilor dar și situația economică a
localităților spaniole. Au fost consemnate 10.409.879 persoane (incluzând persoanele aflate în
teritoriile din Ceuta2, Melilla3, Orán4, Alhucemas5 și El Peñón de Vélez de la Gomera6). În anul
1797, Manuel Godoy , sub domnia regelui Carlos IV, a adus la îndeplinire o altă catagrafie
(asemănătoare celei din anul 1787) în care s -au luat în evidență 10.541.221 persoane și au fost
clasificate activitățile de muncă în 96 de categorii și 212 clase.
Începutul secolului XIX a fost marcat de instabilitate politică iar războiul de independență
izbucnit în anul 1807, a suspendat recensământul ce era pregătit pentru a fi realizat, prin urmare
activitatea de statisti că a fost aproape inexistentă, cu excepția recenziei poliției (neoficială),
care în anul 1826 a înregistrat în jur de 13 milioane de persoane. În anul 1833 Javier de Burgos,
a fost cel care a împărțit Spania în 49 de provincii. În anul 1856 s -a creat Comi sia Generală de
Statistică care în anul 1857 și -a schimbat numele în Consiliul de Statistică și a redactat primul
recensământ al secolului XIX. Acesta a luat în evidență doar persoanele prezente în momentul
înregistrărilor și a folosit pentru prima dată di viziunile de provincii aprobate în anul 1833, care
se mențin până în zilele noastre. Astfel au fost numărate persoanele stabile (14.921.518) și
temporare (509.144) cu un total de 15.464.340 persoane. În anul 1860, se realizează o nouă
statistică, care cont abiliza un număr de 15.673.536 persoane, în care erau incluse toate
persoanele rezidente în momentul realizării acestuia (incluzând marinari, trupe de soldați care
se aflau în alte țări, etc).

1 În recenziile anterioare au fost contabilizați doar vecinii.
2 Ceuta făcea parte de provincia Cadiz, doar din anul 1925 se desparte de Cadiz și devine oraș autonom.
3 Melilla este un oraș autonom situat în nordul Africii care aparține teritoriului s paniol din anul 1556.
4 Orán a fost teritoriu spaniol până în anul 1792. Actualmente aparține de Algeria.
5 Alhucemas a fost teritoriu spaniol până în anul 1956. Actualmente aparține de Maroc.
6 El Peñón de Vélez de la Gomera aparține teritoriului spaniol din anul 1564.

În anul 1870 se creează Institutul Geografic, care în anul 187 0 se unește cu Consiliul de
Statistică și formează Institutul Geografic și Statistic. Începând cu recensământul din 1877, se
contabilizau atât persoanele prezente în momentul realizării acestuia, cât și cele rezidente.
Catagrafia din anul 1877 a fost întoc mită sub domnia regelui Alfonso XII și a consemnat un
număr de 16.753.591 persoane rezidente. În următoarele statistici, din anii 1887 și 1897 s -au
înregistrat 17.505.032, respectiv 18.226.040 persoane.
În secolul XX, începând cu anul 1900 (grafic 1) s -au efectuat recenzii la fiecare 10 ani,
cu excepția anului 1980 care a fost realizat în anul 1891, ca urmare a acordurilor internaționale.
Începând cu anul 1950 s -au realizat împreună inventarul populației, locuințelor și edificiilor
existente pentru a se p utea relaționa populația cu locuințele pe care le ocupă. În anul 1956 s -a
creat Institutul Spaniol de Emigrație.
La începutul secolului XXI, în anul 2001 a fost elaborată prima statistică în care s -au
folosit bazele de date cadastrale și domiciliul persoa nelor înregistrate la primării. Spania a fost
prima țară din lume care a oferit cetățenilor posibilitatea completării chestionarelor de
recensământ prin internet. Dacă la recensământul din 1900 au fost menționate 18.831.574
persoane, iar la cel din 2001, 40.847.371 persoane, se observă o creștere de 217%, adică
22.015.797 persoane rezidente. La recenzia din 2011 s -au luat în evidență, un total de
46.815.916 persoane, ceea ce reprezintă o creștere de 11,5%, adică aproape 6 milioane de
locuitori (5.968.545 p opulație rezidentă).

Grafic 1. Evoluția numărului de locuitori din Spania 1768 -2011

Elaborare proprie. Sursa: www.ine.es
1768
1787
1797
1857
1860
1877
1887
1897
1900
1910
1920
1930
1940
1950
1960
1970
1981
1991
2001
20119.307.804
10.409.879
10.541.221
15.464.340
15.673.536
16.753.591
17.505.032
18.226.040
18.831.574
20.364.392
22.013.620
24.027.237
26.388.311
28.172.363
30.777.684
34.041.482
37.683.363
38.872.268
40.847.371
46.815.916An
Număr locuitori

1.2. Evoluția dimensională a numărului de migranți
1.2.1. Evoluția dimensională a populației migrante din Spania, bazată pe recensămintele
efectuate între anii 1857 – 2011
Spania este o țară cu tradiție migratorie în care mulți cetățeni spanioli au fost forțați să
părăsească locurile lor de origine în decursul mai multor secole. Milioane de spanioli s -au mutat
în alte țări, în diferite etape, din diverse motive și cu intensitate variabilă (P Pérez -Fuentes
Hernández & J A Pérez, 2007) . Cucerirea de noi teritorii din Lumea Nou ă (America Centrală
și America de Sud), de către Imperiul Spaniol a generat legături istorice, culturale, sociale,
comerciale, economice și politice, care au un rol esențial în formarea unor societăți, instituții și
identități locale și naționale. Aceste l egături au generat de asemenea, un flux migrator
semnificativ (Pizarro, 2006), de plecare dar și de întoarcere.
În secolul XIX, persoanele migrante7 au fost menționate pentru prima dată în
recensământul efectuat în anul 1857, când au fost înregistrați str ăinii stabili (21.838) și
temporari (11.840) cu un total de 33.678 persoane născute în altă țară. La următoarea statistică,
în anul 1877 sunt contabilizați un total de 40.5328 migranți și pentru prima dată sunt amintite 4
țări europene de origine, care îns umează un total de 83,55% (33.866), din totalul migranților,
astfel sunt consemnate persoanele care provin din Franța (17.657), Portugalia (7.941), Anglia
(4.771) și Italia (3.497).
În anul 1887 persoanele care aveau alte origini, sunt clasificate în func ție de locul nașterii
(48.180) și naționalitate (42.3959), iar în funcție de cetățenie sunt înregistrate 5 țări europene
de origine (o țară în plus față de recenzia din anul 1877) și sunt menționați un total de 36.657
(86,46%) persoane de origine europeană , prin urmare sunt consemnați cei care își au originile
în Franța (18.480), Portugalia (6.755), Anglia (5.719), Italia (3.877) și Germania (1.826).
Recensământul din 1897, specifică doar rezidenții prezenți (28.464), absenți (1.025) și
temporari (9.080) cu un total de 38.569 persoane.
De la mijlocul secolului al XIX -lea până la criza economică din anii 30, aproape șaizeci
de milioane de persoane din Europa, dar și din multe țări din afara Europei, și -au părăsit țara de
origine și s -au îndreptat spre contine ntul american (Martínez, 2010) . Acesta a fost un proces
global care a început în Anglia, și de acolo s -a răspândit mai întâi în nordul Europei ș i
Scandinavia (Irlanda, Germania, Suedia, Norvegia), apoi spre sudul Europei (Italia, Spania,
Portugalia).

7 În statisticile din secolele XIX și XX se face referire la persoanele născute în altă țară.
8 Alte țări 6.666 persoane.
9 Alte țări 5.738 persoane.

La începutul secolului XX , Argentina și Cuba, au fost principalele destinații10 a
emigranților spanioli (Sanchez Alonso, 1990) spre America Latină. La recenzia din anul 1910,
asemănătoare celei din anul 1887, persoanele străine din nou sunt clasificate în funcție de locul
nașterii (78.419) și naționalitate (61.992). În anul 1920, persoanele sunt înregistrate doar în
funcție de lo cul nașterii (sunt amintite 53 țări) și au fost contabilizați 126.761 locuitori născuți
în altă țară (din care 53% europeni, adică 67.166), numărul cel mai mare al străinilor proveneau
din Franța (26.871), Portugalia (20.058), Argentina (18.031), Cuba (16. 517), Anglia (7.453),
Germania (4.258), Maroc (4.036) și Italia (3.169).
În anul 1930 (Egea, 2000) se publică pentru pri ma dată un volum care se referă la
cetățenia persoanelor (clasificați în funcție de sex, vârstă, stadiul civil și profesie) cu un total
de 83.791 locuitori, dintre care 84% (71.022) de origine europeană, cea mai mare parte originari
din Portugalia (25.445) , Franța (16.722), Germania (8.917), Anglia (8.263), Italia (4.133),
Argentina (3.629) și Cuba (2.915). La recensământul din anul 1940 sunt înregistrați 65.500
persoane care au o altă naționalitate, dintre care 80% sunt europeni (52.710). Cea mai mare
parte a migranților erau originari din Portugalia (18.895), Franța (10.627), Germania (8.623),
Italia (5.110), Cuba (3.935), Argentina (3.814) și Anglia (3.514).
La începutul anilor `50, principala țară de origine a migranților din Amercia Latină era
Cuba, maj oritatea fiind admiși ca exilați. Cuba a fost urmată apoi de Venezuela, Argentina și
Columbia. În toate statisticile posterioare anului 1950 migranții au fost clasificați în funcție de
locul nașterii și naționalitate. Astfel în anul 1950 au fost consemnați 160.506 persoane născute
în altă țară și 92.708 persoane de altă naționalitate. Începând cu anul 1960, populația originară
din America Latină începe să crească, iar în anii posteriori, profilul migranților alternează cu
participarea populației migrante di n Africa, Europa de Est și America Latină (Pizarro, 2006) .
La recenzia efectuată în anul 1960 sunt înregistrați 213.968 locuitori care sunt născuți în
altă țară și 211.594 de altă naționalitate. În funcție de cetățenie 36,34% erau originari din Europa
(37.153 persoane), numărul cel mai mare provenea din Franța (24.798), Cuba (14.504),
Argentina (11.921), Portugalia (5.902), Maroc (7.220) și A rgelia (1.249). Fluxul de migrație a
spaniolilor (care la începutul secolului era spre continentul american), își schimbă destinația și
se îndreaptă spre Europa (în special spre Elveția, Germania, Franța, Belgia și Anglia). După
anul 1967, fluxurile de mi grație se diminuează, deoarece în țările europene țintă nu mai erau
acceptate persoanele fără studii superioare.

10 După obținerea independenței din America, din 4 iulie 1776, migrația spaniolilor către continental american este
îngreunată prin expulzarea lor din America, majoritatea plecând spre Cuba sau Argentina.

În anii 70, dificultățile economice și sociale din mai multe țări ale Americii Latine, a
determinat ca vechiul continent, mai ales Spania, să devină visul populației latinoamericane (P
Pérez -Fuentes Hernández & J A Pérez, 2007). Datorită democrației și al nivelului de dezvoltare
economică comparabil cu alte țări europene, fluxurile migratorii au fost inversate.
Recensământul din 1970, înregistr ează 365.376 locuitori născuți în altă țară și 291.035 de altă
cetățenie, dintre care 58% provin din Europa (168.670), din următoarele țări: Germania
(40.416), Franța (25.075), Anglia (23.545), Portugalia (18.148) și Italia (9.122). De asemenea
mulți migra nți din America Latină provin din Cuba (18.492), Venezuela11 (9.436), Argentina
(7.784) și Colombia (1.802), dar și din Maroc (24.960). În anul 1973, se declanșează o criză
care nu oprește numai fluxul de migrație, dar provoacă și un proces de întoarcere.
Încă din anii 1980 situația s -a inversat, iar Spania a devenit o destinație bună pentru a găsi
de lucru și pentru a atinge un nivel de trai adecvat, invitând nu numai revenirea multor spanioli
care au emigrat în anii precedenți, dar și atragerea de noi loc uitori. În anul 1981 sunt înregistrați
631.546 persoane născute în altă țară, dintre care cei care dețineau cetățenia spaniolă, sunt
originari din Franța (104.724), Germania (48.860), Elveția (25.971), Argentina (22.589), Cuba
(21.372), Portugalia (20.142) , Anglia (14.752) și Belgia (10.331).

Grafic 2. Evoluția numărului de migranți din Spania 1857 -2011

Elaborare proprie. Sursa: www.ine.es

11 La începutul anilor 1950 Venezuela, cu boom -ul de petrol, devine țara în care pleacă cea mai mare parte a
migranților spanioli. 1857
1877
1887
1910
1920
1950
1960
1970
1981
1991
2001
201133.678
40.532
48.180
78.419
126.761
160.506
213.968
365.376
631.546
910.173
1.572.013
6.307.277
An Total migranți

În decursul secolului al XIX -lea și începutul secolului XX (grafic 2), Spania a f ăcut o
tranziție de la o societate emigrant la o societate imigrant (tabel 1) . Prin urmare, populația
Spaniei a crescut foarte mult în timpul secolului XX datorită exploziei demografice. Schema
creșterii a fost extrem de neregulată, din cauza migrațiilor s paniolilor către alte țări, apoi,
populația s -a stabilizat, a început o nouă explozie, bazată inițial pe întoarcerea spaniolilor care
au emigrat din Spania, care a fost sporită de către numărul mare al imigranților din America
Latină, Europa și Africa. Pri n urmare, doar începând cu recensământul efectuat din anul 1991
se poate vorbi efectiv de o populație nouă de migranți care ajung pe meleagurile spaniole, atrași
de diversitatea sectoarelor de activitate, de creșterea cererii de mână de lucru dar și de cli ma
mediteraneeană.
Tabel 1. Datele recensămintelor din Spania 1857 -2011
Anul Clasificare în
funcție de locul
nașterii Clasificare în funcție
de naționalitate Procent europeni Total
persoane
născute în
România Total
persoane cu
cetățenia
română
1857 33.678 – – –
1877 40.532
Franța (17.657)
Portugalia (7.941)
Anglia (4.771)
Italia (3.497) – 83,55 % (33.866) –
1887 48.180 41.395
Franța (18.480)
Portugalia (6.755)
Anglia (5.719)
Italia (3.877)
Germania (1.826) 86,46 % (36.657) –
1897 – 38.569 (Rezi denți)
Prezenți (28.464)
Absenți (1.025)
Temporari (9.080) – –
1910 78.419 61.992 – –
1920 126.761 – 53 % (67.166) 48
1930 – 83.791 84 % (71.022) – 96
1940 – 65.500 80 % (52.710) – 97
1950 160.506 92.708 – – –
1960 213.968 211.594 36 % (37.153) – –
1970 365.376 291.035 58 % (168.670) – 145
1981 631.546 – – – –
1991 910.173 353.367 57 % (514.885)
60 % (211.019) 773 515
2001 – 1.572.013 35 % (554.518)
– 56.854
2011 5.252.473 6.307.277
38 % (2.418.231)
798.104
747.146
Elaborare proprie. Sur sa: www.ine.es

Începând cu recensămintele publicate din anul 1991 (1 martie), 2001 (1 noiembrie) și
2011 (1 noiembrie), mă voi referi doar la persoanele care se află pe teritoriul spaniol și dețin o
altă cetățenie. Aceste recenzii, ne furnizează anumite date importante legate de pro veniența
migranților (grafic 3) dar și de evoluția dimensională a acestei populații relativ nouă. În anul
1991, majoritatea (60%) proveneau din Europa, dar în anul 2001 și 2011, aceștia sunt aproape
egali cu cei care provin din America Latină. În anul 1991 sunt menționați 353.367 migranți, iar
în anul 2001 sunt consemnați 1.572.013, ceea ce înseamnă o creștere de 445% (1.218.646), iar
în anul 2011, numărul acestora ajunge la 6.307.277, adică o creștere de încă 400% (4.735.264)
față de anul 2001.
Grafic 3. P roveniența migranților

Recensământ 1991
Total migranți 353.367

Europa 211.019

Africa 44.679

America 75.485

Asia 21.481

Recensământ 2001
Total migranți 1.572.013

Europa 554.518

Africa 319.348

America 626.326

Asia 70.381

Recensământ 2011
Total migranți 6.307.277

Europa 2.418.231

Africa 1.070.482

America 2.440.518

Asia 371.226

Elaborare proprie. Sursa: www.ine.es
60%13%21%6%
35%
20%40%5%
38%
17%39%6%

Grafic 4. Evoluția dimensională a migranților din Spania

Elaborare propr ie. Sursa: www.ine.es

Analizând evoluția dimensională a migranților (grafic 4), se poate observa o creștere
necontrolată a celor care provin din Europa și America, dar o creștere destul de importantă și a
celor din Africa și Asia. Cercetând proveniența migranților din Africa și Asia (grafic 5), se
remarcă o creștere masivă a celor care provin din Maroc, datorită faptului că este una dintre
comunitățile cele mai vechi din Spania (Colectivo Ioé 2012) dar mai ales a proximită ții
geografice al continentului african care a facilitat migrarea frauduloasă. De asemenea populația
originară din China, constituie una dintre cele mai mari comunități din Asia.

Grafic 5. Proveniența migranților din Africa și Asia

Elaborare proprie. Su rsa: www.ine.es 211.01944.67975.48521.481
554.518319.348626.32670.381
2.418.2311.070.4822.440.518371.226
EuropaAfricaAmericaAsia
2011 2001 1991
2.40531.8903.1651.1374.431
23.799231.5646.93910.09625.50511.079
52.553640.33231.63765.643145.34227.807
ArgeliaMarocIndiaPakistanChinaFilipinas
2011 2001 1991

Grafic 6. Proveniența migranților din America

Elaborare proprie. Sursa: www.ine.es

În anul 2011, cinci țări din America de Sud (Ecuador, Colombia, Bolivia, Peru și
Argentina), înregistrau mai mult de 100.000 migranți stabiliți în Spania, în ciuda înăspriri
cerințelor de intrare (viză și resurse economice). Creșterea migrației care provin din America
(grafic 6), se datorează mai ales legăturilor istorice și sociale, care a forțat migrarea spaniolilor
din secolul XX, sp re continentul american (Garcia 2009), dar și deciziilor politice de a semna
convenii bilaterale cu diferite țări latine (Colombia, Ecuador, Republica Dominicană) pentru
regularizarea fluxului migranților. 62.48912.9963.5393.14621.5038.512
599.65122.91726.2523.14654.59717.934158.815212.92838.659
2.349.50291.01655.74588.486157.21459.157251.263304.030125.809177.02840.01429.889
America Centrală și America de SudAmerica de NordCubaRepublica DominicanăArgentinaVenezuelaColombiaEcuadorPeruBoliviaChileHonduras
2011 2.001 1.991

Țări care de -a lungul timpului au furnizat un num ăr important de migranți, au început să
fie introduse pe rând în statisticile spaniole. Astfel, următoarele țări: Honduras, Chile, Bolivia
și Moldova, au fost menționate doar în anul 2011, iar China, Pakistan, Peru, Columbia, Ecuador
și Bulgaria, doar din anul 2001. În anul 1991, proveniența persoanelor originare din Europa
(grafic 7), era majoritară din Anglia și Germania, însă începând cu anul 2001, într -un timp
relativ scurt, migranții de origine română devin un grup destul de numeros.

Grafic 7. Prove niența migranților din Europa

Elaborare proprie. Sursa: www.ine.es 29.99218.8627.50823.65249.0463.0021.8215154.7696.216
71.72738.48722.07735.72388.4155.45815.65856.8547.3366.21626.112
138.36685.04588.100106.247294.64714.86770.082747.14616.14614.705142.62616.900
GermaniaFranțaItaliaPortugaliaAngliaNorvegiaPoloniaRomâniaSuediaElvețiaBulgariaMoldova
2011 2001 1991

Diferențe le între Recensăminte, Registrele Municipale ale Primăriilor și Registrul Central
al Străinilor
Pentru studiul populației totale migrante din Sp ania, există trei surse de informare de
bază: Recensămintele Populației, Registrul Municipal al Primăriilor12 și Registrul Central al
Străinilor13 (Observatorio permanente de la Inmigración, 2012) . În statisticile naționale,
migranții care sunt înscriși în Registrul Central al Străinilor și au permis de rezidență fac parte
automat și din migranții care sunt înscriși la primării. Un permis de rezidență nu oferă și dreptul
la muncă, acest drept fiind specificat în cuprinsul permisului. În momentul înregistrării
persoanelor la primărie, se colectează următoarele date: sex, domiciliu, naționalitate, locul și
data nașterii , nume, prenume și numărul documentului național de identitate (sau un document
valabil cu fotografie), în schimb, recensămintele nu pot colecta aceste date pentru păstrarea
caracterului anonim al informației (recensământul populației se desfășoară o dată la zece ani,
prin urmare nu permite un studiu continuu al evoluției migranților). Migranților înscriși la
primărie nu li se cere să aibă și rezidență legală, în schimb cei care doresc să obțină rezidență
legală au nevoie să fie înscriși la primărie iar ace ste persoane beneficiază de anumite facilități
(dreptul de a avea un medic de familie și implicit dreptul de a av ea acces la sistemul sanitar).
Pe lângă persoanele care au rezidență legală (categoria a) și persoanele care sunt înscrise
la primărie (categor ia b), se estimă faptul că numărul celor care nu sunt înregistrați ar fi mult
mai mare față de datele publicate, deoarece, pentru a se înscrie la primărie, migrantul are nevoie
să prezinte în fața autorităților un contract de închiriere14. În cele mai multe cazuri, aceste
persoane renunță să se înscrie la primărie, deoarece nu găsesc persoana potrivită care să -i ajute,
nu dispun de resursele necesare pentru a plăti o taxă, nu -și pot permite să închirieze o locuință
sau le este teamă să nu fie expulzați de st atul spaniol, prin urmare aceste persoane sunt
considerați migranți ilegali (categoria c).

12 Registru l Municipal al Primăriilor este permanent actualizat de către Institutul Național de Statistică (INE), în
care se înregistrează toate persoanele care locuiesc în Spania, indiferent dacă este persoană cu cetățenia spaniolă
sau o altă cetățenie și indiferent dacă are un document valabil pe teritoriul Spaniei sau nu.
13 Registrul Central al Străinilor este gestionat de către Comisariatul General al Străinilor ale Direcției Generale
de Poliție, care, prin intermediul birourilor provinciale, primește informații ( permise de rezidență, cărți verzi,
carnete de student) și colectează date de la toți migranții care au un document valabil în Spania. Problemele care
apar în privința înregistrărilor este faptul că atâta timp cât permisul este valabil. sunt contabilizați t oți migranții,
chiar dacă aceștia au decedat sau au părăsit Spania. În funcție de caz, valabilitatea unui permis poate fi temporar
de 1,2 sau 5 ani, sau permanent. De asemenea, cetățenii Uniunii Europene, nu au nevoie să se înregistreze, deoarece
au libera trecere doar cu documentul național de identitate. Cetățenilor UE care doresc să fie înregistrați, li se
eliberează un certificat de rezident comunitar fără dată de valabilitate, însă acest certificat nu este valabil dacă nu
este însoțit de un document d e identitate cu fotografie.. Aceste date sunt disponibile cu data de referință la 31
decembrie, pe pagina web http://extranjeros.empleo.gob.es/es/Estadisticas/operaciones/con -certificado/
14 Pentru a putea prezenta acest contract, fie închiriază o locuință , fie plătește unui alt migrant contravaloarea
contractului, fie este ajutat de un alt migrant, prieten sau cunoștință.

Rezultatele populației recensămintelor din anii 200115 și 2011, sunt diferite față de
rezultatele publicate de primării (grafic 9). La recensământul din 1 noiembrie 2001 se înregistra
un total de 40.847.371 locuitori și 1.572.013 migranți, dar la registrele municipale, în data de 1
ianuarie al aceluiași an, era înregistrată o populație totală de 41.116.842 locuitori și 1.969.269
migranți. La recenzia din 1 noiembrie 2 011, s -au contabilizat 46.815.916 locuitori și 6.307.277
migranți, iar la primării, în data de 1 ianuarie al anului 2011, figurau înscriși 47.190.493
locuitori și 6.677.839 migranți. Aceste diferențe se datorează tocmai faptului că mulți migranți,
la recen săminte nu își declarau domiciliul, din mo tivele mai sus enumerate, prin urmare
evidențele primăriilor cu privire la migranți sunt mult mai complete.

Grafic 9. Diferențe între recensământ și registrele municipale
Anul 2001

Anul 2011

Elaborare proprie . Sursa: www.ine.es

15 Recensământul populației din 2001 a fost efectuat utilizând registrele municipale ale primăriilor și a servit pentru
a verifica calita tea registrelor. Rezultatele au fost comunicate primăriilor pentru efectuarea verificărilor necesare
și pentru a fi introduse datele corecte în registrele municipale. Cu toate acestea, cu siguranță au rămas persoane
neînregistrate datorită dificultăților e norme ale unei operațiuni de aceste caracteristici. 40.847.37141.116.8421.572.0131.969.269
Total populație Recensământ Total populație Registrul MunicipalTotal migranți RecensământTotal migranți Registrul Municipal
46.815.91647.190.4936.307.2776.677.839
Total populație Recensământ Total populație Registrul MunicipalTotal migranți RecensământTotal migranți Registrul Municipal

1.3. Evoluția dimensională și procentuală a populației migrante din Spania, bazată pe
registrele municipale a primăriilor efectuate între anii 1996 -2015

Analizând evoluția populației din Spania (grafic 10), bazată pe registrele municipale a
primăriilor efectuate între anii 1996 -2015, se observă că în decursul a 20 ani (din anul 199616
până în anul 2016), populația a crescut cu aproape 7 milioane de locuitori (6.855.549), din
totalul acestora mai mult de 5 milioane (5.095.454) fiind populație migrantă. În ultimii ani însă,
Spania are o scădere considerabilă a ratei de imigrare, cauzată de criza economică ce s -a instalat
în Spania în anul 2009. Scăderea imigrației a determinat în același timp și scăderea numărului
de locuitori. Din anul 2010, em igrarea spaniolilor în alte țări din UE a crescut mai intens decât
în alte țări din Europa de Sud, de asemenea, afectate de criză (Díaz, Domínguez și Parreño
2015).
Grafic 10. Evoluția populației autohtone și migrante din Spania

Elaborare proprie. Sursa: www.ine.es
Un număr sesizabil de rezidenți străini în Spania provin de asemenea și din alte țări vest
sau central -europene. Aceștia sunt în majoritate britanici, francezi, germani, olandezi și
norvegieni. Aceste populații preferă coasta Mediteranei, Insule le Baleare și Insulele Canare,
unde aleg să -și petreacă viața cei care s -au pensionat sau cei care lucrează la distanță, datorită
climei și a prețurilor mai mici față de țările de unde provin.

16 Data de referință a anului 1996 este 1 mai, iar începând cu anul 1998, data de referință este 1 ianuarie. 1996
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
201639.669.394
39.852.651
40.202.160
40.499.790
41.116.842
41.837.894
42.717.064
43.197.684
44.108.530
44.708.964
45.200.737
46.157.822
46.745.807
47.021.031
47.190.439
47.265.321
47.129.783
46.771.341
46.624.382
46.524.9431.067.478
1.173.767
1.259.054
1.472.458
1.969.269
2.594.052
3.302.440
3.693.806
4.391.484
4.837.622
5.249.993
6.044.528
6.466.278
6.604.181
6.677.839
6.759.780
6.640.536
6.283.712
6.162.932
6.109.202An Total populație Total migranți

Comparând datele registrelor municipale ale primăriilor din anu l 1996 până în anul 2016,
observăm că procentul (grafic 11) migranților de origine europeană a crescut în continuu. Dacă
în anul 1996, 39% dintre migranți proveneau din Europa, în anul 2015, aceștia reprezentau
jumătate din totalul migranților (cel mai mic procent s -a înregistrat în anul 2004 cu 32%), în
schimb, procentul de migranți de origine americană, nu a încetat să scadă începând cu anul 2004
(45%), ajungând în anul 2015 la 24%. Migranții de origine africană au atins procentul maxim
în anul 1998 (25%) , urmând apoi o scădere (16%), o menținere și apoi, o ușoară creștere (18%),
pe de altă parte, procentul migranților de origine asiatică au o creștere continuă dar cu o
intensitate mult mai scăzută.

Grafic 11. Evoluția procentuală a provenienței migranți lor

Elaborare proprie. Sursa:www.ine.es

Analizarea evoluției migranților, este mult mai completă dacă folosim în paralel datele
obținute din Registrele Municipale ale Primăriilor dar și datele înregistrate în Registrul Central
al Străinilor, astfel într e anii 1998 și 2016 (grafic 12), se pot observa diferențe foarte mari,
procentul situându -se între 23% (în anul 2016) și 149% (în anul 2003) mai mulți migranți
înscriși la primării, decât cei care dețin un permis de rezidență valabil.
39
3250
25
16183245
24
57
0102030405060
1996
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
Total Migranți europeni Total migranți africani
Total migranți americani Total migranți asiatici

Grafic 12. Evoluția dimensională a migranților cu permis de rezidență și înscriși la primărie

Elaborare proprie. Sursa:www.ine.es 609.813
719.647
801.329
895.720
1.109.060
1.324.001
1.647.011
1.977.291
2.738.932
3.021.808
3.979.014
4.473.499
4.791.232
4.656.818
4.891.738
4.971.070
4.943.627
4.925.089
4.982.1831.173.767
1.259.054
1.472.458
1.969.269
2.594.052
3.302.440
3.693.806
4.391.484
4.837.622
5.249.993
6.044.528
6.466.278
6.604.181
6.677.839
6.759.780
6.640.536
6.283.712
6.162.932
6.109.2021998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016Total migranți cu rezidență legală
Total migranți înscriși la primărie

1.4. Evoluția dimensională a migranților români

După căderea regimului comunist din anul 1989, migrația din România a devenit un
fenomen îngr ijorător. Se disting trei etape (Diminescu 2003) ale migrației românești după
căderea regimului Ceaușescu. Prima etapă (1990 -1994) este marcată de o mișcare pe termen
scurt în țările vecine (Ungaria, Germania, Turcia, Israel). A doua etapă (1994 -2001) este
determinată în principal de căutarea unui loc de muncă, sub presiunea unei crize economice
severe. Într -un climat de interdicții și restricții de circulație, această migrație a forței de muncă
ia adesea forma de azil sau de intrare ilegală. A treia etapă (2002 -2008), începe când se elimină
viza de intrare în spațiul Schengen. În ultimele două faze țările preferate au fost Italia și Spania
(Dida 2013) .
Analizând evoluția migranț ilor români din Spania (grafic 12 ), prin verificarea datelor
recensămintelor efe ctuate de -a lungul timpului, observăm că începând cu recensământul din
anul 1920 apar pentru prima dată consemnați și migranții născuți în România cu un număr de
48 persoane. Apoi, în statistica din anul 1930, 1940 și 1970 sunt menționați un număr de 96, 9 7
și respectiv 145 persoane cu cetățenia română. La recenzia din anul 1991, sunt înregistrați 773
persoane născute în România și 515 persoane care aveau cetățenia română. La recensământul
din anul 2001, au fost luați în evidență 56.854 persoanele cu cetățe nia română, iar la ultimul
recensământ efectuat în anul 2011, au fost menționați 798.104 persoane născute în România și
747.146 persoane care aveau cetățenia română.

Grafic 12 . Evoluția numărului de migranți români din Spania 1920 -2011

Elaborare proprie . Sursa: www.ine.es 1920 1930 1940 1970 1991 2001 201148 96 97 145 51556.854747.146An Migranți cu cetățenia română

Grafic 13 . Clasificare migranți
Recensământ 1991

Recensământ 2001
Prezența migranților români (grafic 13 )
datează încă din anii '20, dar l a
recensământul din anul 1991, migranții de
origine română nu apăreau în statistici,
deoarece era considerat un grup
nesemnificativ, iar cele mai importante
fluxuri s -au realizat doar începând cu
anul 2000, care coincide cu perioada de
creștere a cererii ocupării forței de muncă
în Spania. La recensământul efectuat în
anul 2001, migranții de origi ne română se
situau deja pe locul 6, pe locul întâi
situându -se migranții din Maroc. Pentru o
perioadă lungă de timp, comunitatea de
migranți care provine din Maroc, a fost
cea mai mare, deși din anul 2008 a fost
depășită de comunitatea migranților din
Rom ânia (Colectivo Ioé 2012), care încă
se menține pe primul loc (Notas de prensa
INE 2016).
Recensământ 2011

Elaborare proprie. Sursa: www.ine.es 18.86221.50323.65229.99231.89049.046
26.11226.25235.72338.48738.65954.59756.85471.72788.415158.815212.928231.564
106.247125.809138.366142.626145.342157.214177.028251.263294.647304.030640.332747.146
PortugaliaPeruGermaniaBulgariaChinaArgentinaBoliviaColombiaAngliaEcuadorMarocRomânia

1.4.1. Evoluția dimensională a migranților români între anii 1998 -2002

Cercetând atât datele obținute din Registrele Municipale ale Primăriilor, unde sunt
înregistrați toți migranții români care au o locuință, un contract de închiriere sau sunt luați în
spațiul unei locuințe (indiferent dacă au permis de rezidență sau nu), dar și datele înregistrate
în Registr ul Central al Străinilor17 care colectează date le de la toți migranții români care au un
permis de rezide nță valabil în Spania (temporar sau permanent ), se pot observa diferențe destul
de semnificative.
În anul 1998 se înregistrau la primării doar 3. 066 mig ranți de origine română (cu permis
de rezidență 2.385), după 4 ani, în anul 2002 se înregistrau 68.561 migranți români (cu permis
de rezidență doar 24.856) , ceea ce reprezintă o multiplicare de aproape 23 de ori . Începând cu
anul 2000, evoluția a început s ă aibă o creștere importantă, înregistrându -se creșteri de 86 %
(între anii 2000 -2001) și 380 % (între anii 2001 -2002). Se poate observa caracteristica migrației
ilegale (grafic 14), care a constrâns foarte mulți români de a lucra fără permis de muncă, pen tru
a putea face față atât cheltuielilor de închiriere cât și de întreținere.

Grafic 14. Evoluția dimensională a migranților români între anii 1998 -2002

Elaborare proprie. Sursa: www. ine.es

17 Aceste date sunt disponibile pe pagina web http://extranjeros.empleo.gob.es/es/Estadisticas/operaciones/con –
certificado/ , cu data de referință la 31 decembrie. 2.3853.5435.08210.98324.856
3.066 4.0387.54333.04468.561
1998 1999 2000 2001 2002Migranți români cu rezidență legală
Migranți români înscriși la primărie

1.4.2. Evoluția dimensională a migranților români între anii 2 002-2007

Datorită faptului că în 1 ianuarie 2002 (grafic 15) au fost eliminate vizele de intrare în
spațiul Schenghen, migranții români de pe teritoriul Spaniei au devenit grupul care a avut cea
mai rapidă cr eștere (Pajares, 2008: 65). Î n același an au fo st semnate acorduri între Spania și
România cu privire la circulația muncitorilor r omâni în agricultură (cu contracte în origine).
Într-un timp foarte scurt de doar 5 ani, migranții români s -au multiplicat de aproape opt ori.

Grafic 15. Evoluția dimensio nală a migranților români între anii 2002 -2007

Elaborare proprie. Sursa: www. ine.es

24.85633.70554.68883.372192.134211.325
68.561137.834207.960317.366407.159527.019
2002 2003 2004 2005 2006 2007Migranți români cu rezidență legală
Migranți români înscriși la primărie

1.4.3. Evoluția dimensională a migranților români între anii 2007 -2012

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2007, Agenția
Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM), oferă servicii de mediere a muncii în
Uniunea Europeană și Spațiul Economic European, în calitatea sa de membru EURES. Această
aderare a facilitat plecarea românilor spre alte țări europene (Buitan).
Creșter ea bruscă a migranților români cu permis de rezidență ce se remarcă între anii 2007
și 2008, se datorează faptului că începând cu ianuarie 2007, cetățenii UE, puteau cere un
certificat de rezident comunitar, astfel eliminându -se cerința de a avea un contra ct de muncă.
Se estimează că până în anul 2008, pe teritoriul Spaniei, existau mai mulți migranți români fără
acte de rezidență, decât legali (Pajares 2008a). Cercetând evoluția migranților români prezenți
pe teritoriul Spaniei, se observă că numărul acest ora nu a încetat să crească până în anul 2012
(grafic 16) , creșterea lor numerică a fost spectaculoasă, populația de origine română ajungând
în anul 2012 la aproape 14% (897. 203 persoane) din populația totală migran tă (6.759.780) și
aproape 2% (1,90 %) din populația totală din Spania (47.265.321) .

Grafic 16 . Evoluția dimensională a migranților români între anii 2007 -2012

Elaborare proprie. Sursa: www. ine.es 527.019731.806798.892831.235865.707
897.203
211.325603.889718.844751.688839.339910.657
2007 2008 2009 2010 2011 2012Migranți români înscriși la primărie
Migranți români cu rezidență legală

1.4.4. Evoluția dimensională a migranților r omâni între anii 2012 -2016

După anul 2012 (grafic 17) se observă o diminuare a numărului de migranți români
înregistrați la primărie, d in cauza crizei instalate în Spania în anul 2008, în schimb, se observă
o creștere a numărului de migranți români care dețin un certificat de rezident comunitar, deci o
invers are a graficului. Acest lucru se explică prin faptul că mulți români au părăsit Spania (fie
s-au reîntors în România, fie au re -emigrat în alte țări) și încă mai figurează cu certificatul de
rezident comunitar, deoarece aceștia nu au declarat plecarea de p e teritoriul Spaniei.
În anul 2016 populația de origine română prezent ă în Spania a scăzut cu 20% (182.067 ),
față de numărul maxim de rezidenți atins în anul 2012 (897 203 persoane).

Grafic 17 . Evoluția dimensională a migranților români între anii 2010 -2016

Elaborare proprie. Sursa: www. ine.es

751.688839.339910.657 915.673928.217953.183979.245
831.235865.707
897.203870.258
797.054
752.268
715.136
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016Migranți români cu rezidență legală
Migranți români înscriși la primărie

Grafic 17 . Evoluția dimensională a migranților români între anii 1998 -2016

Elaborare proprie. Sursa: www. ine.es

1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016Migranți români cu rezidență legală
Migranți români înscriși la primărie

2. Distribuția și d ensitatea populației din Spania
2.1. Distribuția și densi tatea populației autohtone din Spania
2.1.1. Densitatea populației autohtone din Spania, bazată pe recensămintele efectuate între
anii 1768 – 2011

Utilitatea măsurătorii densității populației este de a se observa cât de aglomerată sau de
rarefiată este o zonă. Dacă analizăm recensămintele care au fost efectuate de -a lungul timpului,
observăm că densitatea populației din Spania a experimentat diferite schimbări. Astfel la
recensământul din anul 1787 se poate aprecia o densitate a populației de peste 60 loc /km² (grafic
20) în provincia Pontevedra (datorită migrațiilor masive) , Guipúzcoa dar și în zona Castilia și
Leon (la care ponderea populației ocupa ¾ din totalul populației spaniolă) și zona litoralului
mării Mediteraneeană.

Grafic 20. Densitatea populaț iei din anul 1787

Elaborare proprie. Sursa: www.ine.es

Densitatea populației în anul 1857 (grafic 21) prezintă o distribuție regională echilibrată,
astfel densitatea populației din provincia Pontevedra, Guipúzcoa (care se extinde spre Vizcaya)
și zona litoralului de la Marea Mediteraneeană, crește de la 60 loc /km² la 70 loc /km², față de
secolul trecut și se conturează și alte provincii cu densitate crescută (Barcelona, Valencia,
Alicante, Malaga).

Grafic 21. Densitatea populației din anul 1857

Elaborare proprie. Sursa: www.ine.es

La recensământul din anul 1900 (grafic 22), densitatea populației crește la 90 loc /km²,
odată cu creșterea numărului de locuitori. Orașele -port Bilbao (Pro vincia Vizcaya), Barcelona
și Pontevedra devin o importantă zonă de tranziție, comerț și politică, iar zona litoralului de la
Marea Mediteraneeană devine tot mai atractivă.

Grafic 22. Densitatea populației din anul 1900

Elaborare proprie. Sursa: www.ine.es

Odată cu migrarea multor spanioli spre Lumea Nouă, orașul -port Pontevedra își pierde
importanța, iar în anul 1950 (grafic 23), densitatea ajunge la peste 200 loc /km² în capitala
Madrid și în orașele -port Bilbao (Pro vincia Vizcaya) și Barcelona. Această creștere a densității
se datorează creșterii dimensionale a populației, deoarece dezvoltarea industriei atrage noi
locuitori, iar redresarea economică, care a început în secolul al XVIII -lea și industrializarea din
secolul al XIX -lea a ajutat ca orașul Barcelona, să devină centru politic, economic și cultural
foarte important, care se menține până în zilele noastre.

Grafic 23. Densitatea populației din anul 1950

Elaborare proprie. Sursa: www.ine.es

Variațiile densității populației întâlnite de -a lungul istoriei, au determinat existența unor
zone de concentrare urbană ridicată a populației, dar și zone nepopulate. Factorii care au
determinat aceste inegalități în densitatea populație i sunt atât naturali cât și istorici. Factorii
naturali au fost importanți în special în secolul trecut când populația prefera locuri de relief plat
cu altitudine mică, clima temperată și acces la mare sau râuri. Prin urmare, densitățile maxime
erau situat e pe coasta, în văile râurilor și al câmpiilor. Factorii istorici influențează, de
asemenea, densitatea populației prin: structura economică (industrializarea, dezvoltarea
sectorului terțiar), procesul de urbanizare (de creștere a orașelor), dezvoltarea in frastructurii de
transport și comunicații, organizarea politică și administrativă a teritoriului (diviziune
provinciale și regionale).

Între anii 1950 și 1991 (grafic 24), a existat un adevărat exod de la țară la oraș. Aceste
fluxuri aveau direcția dinspre zonele rurale spre capitalele de provincie și mai ales spre marii
poli de dezvoltare ale regiunilor din Catalonia (Barcelona), Țara Bascilor (Bilbao) și Madrid,
prin consecință au determinat o creștere de peste 500 loc /km²

Grafic 24. Densitatea populație i din anul 1991

Elaborare proprie. Sursa: www.ine.es

În anul 2001 (grafic 25), populația spaniolă avea următoarele caracteristici: creștere
generalizată a densității populației, un contrast între zona litoralului și zo na de interior,
concentrarea în zonele urbane și depopularea zonelor rurale. Se poate remarca un contrast
puternic între zona de interior a Spaniei și zona litoralului Mării Mediteraneene și al Oceanului
Atlantic. Zonele care prezintă o densitate a locuito rilor foarte scăzută, corespund zonelor
muntoase ale munților Pirinei și al sistemului Iberic, în care ecologia nefavorabilă și
îmbătrânirea populației, a produs autentice deșerturi demografice.
În anul 2011 (grafic 26), concentrarea populației în orașele mari, a fost încetinită în
favoarea orașelor mici și mijlocii. Cauzele principale sunt: saturația orașelor mari și tendința de
a se avea reședința și activitatea economică spre zonele mai economice și mai puțin aglomerate.
Prin urmare, acesta este un proce s de desconcentrare a populației de la orașele mari spre orașele
mai mici, dar conectate cu marile zone urbane, care continuă să rămână centrele activităților
economice, chiar dacă, și acestea, la fel ca populația, tind să caute zone periferice dar bine
comunicate.

Grafic 25. Densitatea populației din anul 2001

Elaborare proprie. Sursa: www.ine.es

Grafic 26. Densitatea populației din anul 2011

Elaborare proprie. Sursa: www.ine.es

2.1.2. Distribuția populației autohtone din Spania bazată pe recensăm intele efectuate între
anii 1857 – 2011

Distributia populatiei 1857 Distributia populatiei 187 7

Distributia populatiei 188 7 Distributia populatiei 189 7

Distributia populatiei 1910 Distributia populatiei 192 0

Distributia populatiei 193 0 Distributia populatiei 194 0

Distributia populatiei 195 0 Distributia populatiei 196 0

Distributia populatiei 197 0 Distributia populatiei 1991

Distributia populatiei 2001

Distributia populatiei 201 1

2.2. Distribuția și densitatea populației migrante din Spania
2.2.1. Densitatea populației migrante din Spania, bazată pe recensămintele efectuate între
anii 1768 – 2011
2.2.2. Distribuția populației migrante din Spania, bazată pe recensămintele efectuate între
anii 1768 – 2011
2.2.3. Distribuția populației migrante din Spania, bazată pe registrele mu nicipale a
primăriilor efectuate între anii 1996 -2015

2.3. Distribuția și densitatea populației migrante romane din Spania
2.2.1. Densitatea populației migrante romane din Spania, bazată pe recensămintele
efectuate între anii 1768 – 2011
2.2.2. Distribuția populației migrante romane din Spania, bazată pe recensămintele
efectuate între anii 1768 – 2011
2.2.3. Distribuția populației migrante romane din Spania, bazată pe registrele mu nicipale a
primăriilor efectuate între anii 1996 -2015