Lect. univ. dr. Steluța IONESCULect. univ. dr. Steluța IONESCU [625667]

UNIVERSITATEA " VALAHIA " DIN TÂRGOVIȘTEUNIVERSITATEA " VALAHIA " DIN TÂRGOVIȘTE
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, SOCIALE ȘIFACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, SOCIALE ȘI
POLITICEPOLITICE
Specializarea: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ EUROPEANĂSpecializarea: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ EUROPEANĂ
LUCRARE DE DISERTAȚIELUCRARE DE DISERTAȚIE
COORDONATOR:COORDONATOR:
Lect. univ. dr. Steluța IONESCULect. univ. dr. Steluța IONESCU
ABSOLVENT: [anonimizat]:
Ana-Maria Cristina CRIȘANAna-Maria Cristina CRIȘAN

ANULANUL
20112011
5 5

UNIVERSITATEA " VALAHIA " DIN TÂRGOVIȘTEUNIVERSITATEA " VALAHIA " DIN TÂRGOVIȘTE
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, SOCIALE ȘIFACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, SOCIALE ȘI
POLITICEPOLITICE
Specializarea: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ EUROPEANĂSpecializarea: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ EUROPEANĂ
LUCRARE DE DISERTAȚIELUCRARE DE DISERTAȚIE
Organizarea jurisdicțiilor internaționaleOrganizarea jurisdicțiilor internaționale
 permanente reprezentative. Semnificații  permanente reprezentative. Semnificații 
COORDONATOR:COORDONATOR:
Lect. univ. dr. Steluța IONESCULect. univ. dr. Steluța IONESCU
ABSOLVENT: [anonimizat]:
Ana-Maria Cristina CRIȘANAna-Maria Cristina CRIȘAN

ANUL
2011

CUPRINS
Capitolul I ELEMENTE PRIVIND TABLOUL
JURISDIC ȚIILOR.. …….. ……… ……… ……… ………………………………….4
Secțiunea 1: Introducere……………………… …………………………………………… ……………4
Secțiunea 2: Cadrul jurisdicțional internațional… …………………………………………… .8
Secțiunea 3: Jurisdicții internaționale………… …………………………………………… …….10
Secțiunea 4: Analiza categorială a jurisdicțiilor i nternaționale………………………..10
Secțiunea 5: Semnificația jurisdicțiilor internațio nale……………………………………..11
Capitolul II CURTEA INTERNAȚIONALĂ DE JUSTIȚIE….. ..13
Secțiunea 1: Istoria Curții Internaționale de Justi ție……………………………… ……… .13
Secțiunea 2: Structura Curții Internaționale de Jus tiție…………………………………..19
2.1 Judecătorii……………………………… …………………………………………… …………….19
2.2 Grefa…………………………………… …………………………………………… ………………23
2.3 Judecătorii ad-hoc……………………….. …………………………………………… ………..26
2.4 Consilierii juridici……………………… …………………………………………… ………….28
2.5 Camerele………………………………… …………………………………………… ……………29
Capitolul III TRIBUNALUL INTERNAȚIONAL PENTRU
DREPTUL MĂRII……………………………….. ………………………………..31
Secțiunea 1: Istoria Tribunalului Internațional pen tru Dreptul Mării……………..31
Secțiunea 2: Organizarea Tribunalui Internațional p entru Dreptul Mării……….34
2.1 Corpul Judecătorilor……………………… …………………………………………… ………34
2.2 Grefa…………………………………… …………………………………………… ………………34
Secțiunea 3: Convențiile privind dreptul mării….. …………………………………………..3 4
3.1 Convenția privind marea teritorială și zona con tiguă………………………………..36
3.2 Convenția cu privire la platoul continental…. ………………………………………….36
3.3. Convenția privind marea liberă……………. …………………………………………… …38
3.4 Convenția privind pescuitul și protejarea resur selor 
vii ale mărilor……………………………… …………………………………………… …………….39
Secțiunea 4: Competența Tribunalului pentru Dreptul Mării………………………….39
Secțiunea 5: Procedura Juridică……………….. …………………………………………… ……..40
Capito lul IV CURTEA PENALĂ INTERNAȚ IONALĂ…………..40
Secțiunea 1: Trăsături caracteristice și rolul aces teia………………………………………40
Secțiunea 2: Organizarea și funcționarea Curții…. ………………………………………….43
2.1 Organizarea Curții……………………….. …………………………………………… ……….43
2.2 Funcționarea Curții………………………. …………………………………………… ……….47
Secțiunea 3: Competența de judecată a Curții Penale Internațion ală ……… ……… 48

Secțiunea 4: Crima de genocid ………………… …………………………………………… ………49
Secțiunea 5: Crime împotrivă umanităț ii ………………………………………… ……………. 49
Secțiunea 6: Procedura de cercetare și de judecare a cauzelor…………………………52
6.1 Cercetarea penală ……………………….. …………………………………………… ………..52
6.2 Funcțiile / competențele Camerei de primă insta nță ………………………………..54
6.3 Fapte care aduc atingere administrării justiție i…………………………………………54
6.4 Decizia Camerei de primă instanță………….. …………………………………………… 55
6.5 Pedepse aplicabile……………………….. …………………………………………… ………..55
6.6 Executarea pedepselor…………………….. …………………………………………… …….57
Secțiunea 7: Adunarea statelor părți…………… …………………………………………… ……59
Concluzii ………………………………….. …………………………………………… 60
Bibliografie………………………………… …………………………………………..6 5

interpretarea și aplicarea”1Tratatului de la Roma. Orice persoană fizică sau ju ridică se
 poate adresa Curții în legătură cu măsurile luate în cadrul Comunității și de care s-ar 
considera lezată în drepturile și intresele sale le gale, hotărârile Curții fiind executorii2.
Este evident că activit atea acelei curți urmărește apărare a unei anumite ordini social –
economice, a unor relații internaționale de tip cap italist, dorite ca atare de autorii
Tratatului de la Roma. Ceea ce trebuie reținut, ca o consecință a activității acelei
instanțe și a altora înființate prin alte tratate, este că existența lor contribuie la
reducerea numărului de cauze supuse Curții Internaț ionale de Justiție3.
Dar nu numai existența altor instanțe internațional e contribuie la o anumită
reducere a activității Curții Internaționale de Justiție. Căutând explicația acestei
reduceri, unul dintre judecătorii curții, suedezul Sture Petrén, arată: “Reținerea
(statelor – N.A.) de a folosi în prezent Curtea s-a r putea explica prin faptul că cea mai
mare parte a cazurilor deferite până acum Curții au fost extrem de complicate și din
acest motiv soluționarea lor a pretins un timp mai îndelungat. Aceasta a făcut să se
creadă că pentru soluționarea cazurilor obișnuite, Curtea nu ar fi cea mai indicată
instituție”4. Petrén constată însă că una dintre explicațiile p rin care se justifică de
obicei scăderea accentuată a numărului de cauze def erite spre soluționarea Curții este
lipsa unor norme stabilite, codificate, de drept in ternațional, “nesiguranța în ceea ce
 privește normele ce urmează a fi aplicate în aceste timpuri de necontenite schimbări”.
De asemenea – precizează autorul – se afirmă astăzi , mai ales de către țările în curs de
dezvoltare, “că procedura Curții este prea complica tă” și că, datorită acestor motive,
“în mai multe cazuri se preferă folosirea arbitraju lui sau un aranjament extrajudiciar”5.
Firește, acestea sunt adevăruri. Dar tot atât de ad evărat este că ceea ce a putut să
contribuie la reducerea activității Curții ca instr ument de rezolvare a litigiilor ivite în
 prezent înt re state, este teama eventualelor state-părți de deciziile care uneori ar putea
1Art. 164 al Tratatului.
2Portivit art. 192 al Tratatului de la Roma, decizii le Consiliului și Comisiei Pieței Comune sunt
executor ii, executarea civilă fiind reglementată de procedu ra civilă în vigoare în statul în care are
loc. Autoritățile acestui stat nu pot decât să verifice autenticit atea titlului executoriu. Suspendare a
executării nu poate fi dispusă decât de Curtea de J ustiție a C.E.E.
3Înmulțirea instanțelor internaționale are loc în de trimentul unității de justiție. Constatând cu
regret tendința multiplicării unor asemenea tribuna le, Charles Rouseau observă că rezolvarea
litigiilor ce vin spre soluționarea acelor instanțe ar putea fi făcută de către Curtea Internațională de
Justiție, aceasta presupunând însă modificarea Stat utului Curții. (  Droi t Internati onal Publi c,
Sirey, Paris, 1953, p. 527).
4Cuvântare rostită la reuniunea anuală a Societății Hugo Grotius, din anul 1968 , publicată în
Sevensk Juristidning  , Marcus Boktr, Stockholm, pp. 380-384.
5Op. cit., p. 383.
6

să cuprindă soluții, să le spunem deschis, nedrepte . În practică se pot ivi oare
asemenea soluții? Din păcate trebuie să răspundem a firmativ, amintind în această
 privință decizia dată de Curte, în cursul anului 1966, în cunoscuta problemă a Africii
de Sud-Vest. Prestigiul Curții, autoritatea sa inte rnațională au suferit după darea acelei
decizii. Poate că la acea cauză se referea judecăto rul Petrén, când afirma că unele țări
în curs de dezvoltare consideră procedura Curții “p rea compicată” și că de aceea
aseme nea țări ar evita să se adres eze acestei instanțe pentru soluțio narea diferend elor 
 pe care le au. Este însă posibil ca, sub pretextul aplicării unei complicate proceduri,
Curtea – cu infima majoritate de un vot să recunoas că indirect unui regim ultrarasist,
ca cel al Africii de Sud, dreptul de a administra n econtrolat, în scopuri colonialiste, un
imens teritoriu, locuit de o populație neagră? Curt ea Internațională de Justiție a
răspun s afirmativ, dar soluția dată a avut un mare răsune t, a fost aproape pretut indeni
și pe bună dreptate criticată. Iată cum, datorită u nei soluții care convenea unor interese
 pur colonialiste, nori de neîncredere s-au putut aduna deasupra Curții Internațion ale de
Justiție, cu toate bunele intenții care fundamentea ză cel mai însemnat instrument de
 justiție internațională al lumii contemporane6.
Și totuși, ideea justiției internaționale constitui e un ideal al lumii contemporane
tot așa de scump omenirii ca și ideea păcii între p opoare. Într-adevăr, ideea de pace
este legată de aceea a respectării dreptului popoarelor, a principiilor de drept
internațional ce și-au făcut loc cu atâta trudă în relațiile dintre state. În anul 1969,
 președintele Curții Internaționale de Justiție spunea că istoria, prin învățămintele sale,
a arătat omenirii că de-a lungul vremurilor de triu mfuri și înfrângeri, de putere și
decadență, unica permanență este aceea a dreptății popoarelor. “Iată de ce, oamenii
dornici de pace adresează conducătorilor tuturor na țiunilor rugămintea fierbinte de a
instaura și de a afirma neîncetat cu o hotărâre con tinuu sporită, existența dreptului în
6Problema Nanibiei (denumire corectă a teritoriului impropriu denumit de C.I.J. ca “Africa de
Sud-Vest”), a cărei situație juridică a format obie ctul litigiului atât de nefericit soluționat de
Curte, continuă să preocupe opinia publică mondială . La 29 ianuarie 1970, în numele unui grup de
state, reprezentantul Finlandei a depus la Consiliu l de Securitate un proiect de rezoluție care
condamnă Republica Sud-Africană pentru refuzul de a îndeplini rezoluțiile anterioare privitoare la
 Nami bia. La 29 iulie 1970 Consi liul de Secu ritate a adopt at acest proiect , prin care se cere tutur or 
țărilor să retragă orice recunoaș tere directă sau indirectă a Republicii Sud-Africane asupra Africii
de Sud-Vest (Namibia). Documentul cheamă, de asemen ea, toate statele să nu promov eze nici un
fel de relații economice cu Namibia în condițiile m enținerii autorității guvernului sud-african
asupra acestui teritoriu. Consiliul de Securitate a adoptat, totodată, o rezoluție prezentată de
Finlanda, care solicită Curții Internaționale de Ju stiție de la Haga să definească consecințele
 juridice pe care le are pe plan internați onal conti nuare a preze nței Republ icii Sud- Afric ane în
 Nami bia.
7

interiorul statelor ca și în relațiile internaționa le”7. Realizarea idealului de justiție
interna țional ă în zilele noaste depinde însă de conse nsul prealabil al statel or, consens
luat de la caz la caz, de asigurarea neamestecului în treburile interne prin deciziile
Curții, de respectarea neștirbită a integrității, i ndependenței și suveranității statelor ce
compar ca părți în fața instanței. Astfel, un litig iu internațional poartă, ca orice litigiu,
asupra unui obiect, interes sau drept, cu privire l a statele ce le reclamă pot cădea de
acord, fie să le supună judecății Curții, fie să le rezolve pe calea tratativelor directe, fie
 prin alte mijloace de rezolvare pașnice. Fără acordul expres al statelor părți, Curtea
Internațională de Justiție nu ar putea niciodată să se substituie prin hotărârile sau
avizele sale în atributele suverane ale vreunui sta t.
 Nici ca organizare și nici ca forme de funcționare nu se poate spune că în forma
sa de astăzi acest organ este perfect. Este destul să se reamintească astfel inadvertența
din art. 38 al Statutului Curții, potrivit căruia C urtea Internațională de Justiție va
aplica, între altele, “principiile generale de drep t, recunoscute de națiunile civilizate”.
Cine poate însă pretinde astăzi că este abilitat să desemneze care dintre națiunile lumii
sunt civilizate și care ar fi necivilizate? Textul actualului art. 38 din Statutul Curții este
 preluat din Statutul fostei Curți Permanente de Justiție Internațională și amintește în
 bună măsură de opiniile colonialiste, care după cel de-al doilea război mondial,
susțineau că “numai un popor matur poate deveni ind ependent”. Cu siguranță, dacă s-
ar fi așteptat ca “maturitatea” popoarelor să prime scă confirmarea colonialiștilor, pe
harta lumii ar figura aceleași colonii ca cele din anul 1920, an în care a fost redactat
Statutul Curții Permanente de Justiție Internaționa lă.
Au existat propuneri de modificare a Statutului Cur ții și sunt căutări care
urmăresc găsirea unor forme de organizare și de act ivitate a acestui organ, care să
confere justiției internaționale un conținut bogat, corespunzător relațiilor internaționale
statornicite la peste un sfert de veac de la sfârși tul celui de-al doilea război mondial.
 Nutrim speranță că problemele legate de îmbunătățiri ale activității în acest domeniu
își vor găsi rezolvarea într-un viitor nu prea înde părtat.
Secțiunea 2: Cadrul jurisdicțional internațional
7José Louis Bustamante, Cuvântare rostită cu prilejul celei de-a 50-a anive rsări a Organizației
 Inte rnați onale a Munc ii,Geneva – 18 iunie 1969, publicată în comunicatul nr. 69/10 al C .I.J. din
1969 .
8

armonios, pentru a nu fi necesar să se recurgă la a ceastă procedură. Din fericire, nu s-a armonios, pentru a nu fi necesar să se recurgă la a ceastă procedură. Din fericire, nu s-a
demonstrat că ar fi necesar să se apeleze la Curte pentru a efectua ea însăși alegerea demonstrat că ar fi necesar să se apeleze la Curte pentru a efectua ea însăși alegerea
 judecătorilor, ultima soluție prevăzută pentru caz urile extreme  judecătorilor, ultima soluție prevăzută pentru caz urile extreme26 26. .
Alegerile se țin, în general, în New York, cu ocazi a sesiunii de toamnă a Alegerile se țin, în general, în New York, cu ocazi a sesiunii de toamnă a
Adunării Generale. Judecătorii aleși la fiecare 3 a ni, când se țin alegerile (de exemplu Adunării Generale. Judecătorii aleși la fiecare 3 a ni, când se țin alegerile (de exemplu
în anii 1990, 1993, 1996, 1999 etc.), își încep man datul pe 6 februarie în anul următor, în anii 1990, 1993, 1996, 1999 etc.), își încep man datul pe 6 februarie în anul următor,
după care instanța își alege Președintele prin vot secret. după care instanța își alege Președintele prin vot secret.
Majoritatea absolută este necesară și nu există con diționări în ce privește Majoritatea absolută este necesară și nu există con diționări în ce privește
 problema  problema naționalității. naționalității. După După ce ce se se desemnează desemnează Președintele Președintele și și Vice-Președintele,Vice-Președintele,
gradul celorlalți membri ai Curții se determină în funcție de data la care și-au început gradul celorlalți membri ai Curții se determină în funcție de data la care și-au început
mandatul și în interiorul acestui criteriu, în func ție de vârsta fiecăruia. mandatul și în interiorul acestui criteriu, în func ție de vârsta fiecăruia.
Statutul C.I.J., care încearcă să câștige încredere a unui număr cât mai mare de Statutul C.I.J., care încearcă să câștige încredere a unui număr cât mai mare de
state, s-a preocupat să acorde garanții că nici un stat sau grup de state nu se bucură sau state, s-a preocupat să acorde garanții că nici un stat sau grup de state nu se bucură sau
 pare să se bucure de avantaje mai mar pare să se bucure de avantaje mai mar i față de celelalte state:i față de celelalte state:
Toate statele, semnatare ale Statutului, au dreptul de a propune candidați. Toate statele, semnatare ale Statutului, au dreptul de a propune candidați.
Aceste propuneri nu sunt înaintate de guvernele sta telor implicate, ci de un grup Aceste propuneri nu sunt înaintate de guvernele sta telor implicate, ci de un grup
constituit din membrii Curții Permanente de Arbitra j desemnați de state, de exemplu constituit din membrii Curții Permanente de Arbitra j desemnați de state, de exemplu
cei 4 juriști care pot fi chemați să îndeplinească funcția de membru al unui tribunal de cei 4 juriști care pot fi chemați să îndeplinească funcția de membru al unui tribunal de
arbitraj conform Convenției de la Haga din anii 189 9 și 1907. În cazul țărilor  arbitraj conform Convenției de la Haga din anii 189 9 și 1907. În cazul țărilor 
nereprezentate în Curtea Permanentă de Arbitraj, no minalizarea este făcută de un grup nereprezentate în Curtea Permanentă de Arbitraj, no minalizarea este făcută de un grup
constituit în același mod. Fiecare grup poate propu ne până la 4 candidați, dintre care constituit în același mod. Fiecare grup poate propu ne până la 4 candidați, dintre care
nu mai mult de doi pot avea aceeași naționalitate, în timp ce ceilalți pot să fie din orice nu mai mult de doi pot avea aceeași naționalitate, în timp ce ceilalți pot să fie din orice
țară care este sau nu parte semnatară a Statutului sau care a acceptat sau nu jurisdicția țară care este sau nu parte semnatară a Statutului sau care a acceptat sau nu jurisdicția
obligatorie a C.I.J.. Numele candidaților trebuie c omunicat Secretarului General al obligatorie a C.I.J.. Numele candidaților trebuie c omunicat Secretarului General al
 Națiunilor Unite, într-un termen anume precizat de către acesta.  Națiunilor Unite, într-un termen anume precizat de către acesta.
Curtea poate să nu includă mai mult de o persoană d intr-un anume stat. Dacă Curtea poate să nu includă mai mult de o persoană d intr-un anume stat. Dacă
doi candidați din același stat sunt totuși aleși, s e doi candidați din același stat sunt totuși aleși, s e consideconside ră valabil ales doar cel mai ră valabil ales doar cel mai în în
vârstă dintre aceștia doivârstă dintre aceștia doi27 27. .
Cu ocazia fiecărei alegeri a membrilor Curții, Adun area Generală și Consiliul Cu ocazia fiecărei alegeri a membrilor Curții, Adun area Generală și Consiliul
de Securitate trebuie să țină cont că “în organismu l de față trebuie să se asigure de Securitate trebuie să țină cont că “în organismu l de față trebuie să se asigure
reprezentarea principalelor forme de civilizație și a principalelor sisteme judiciare din reprezentarea principalelor forme de civilizație și a principalelor sisteme judiciare din
26 26 Ibide Ibide m m, p. 17, p. 17
27 27 Ibide Ibide m m, p. 77, p. 77
20 20

lume”. În practică, acest principiu și-a găsit expr esia în împărțirea membrilor C.I.J. în lume”. În practică, acest principiu și-a găsit expr esia în împărțirea membrilor C.I.J. în
funcție de principalele regiuni de pe Glob. Astăzi, această împărțire este după cum funcție de principalele regiuni de pe Glob. Astăzi, această împărțire este după cum
urmează: Africa 3, America Latină 2, Asia 3, Europa de Vest și alte state 5, Europa de urmează: Africa 3, America Latină 2, Asia 3, Europa de Vest și alte state 5, Europa de
Est 2, ceea ce corespunde împărțirii membrilor Cons iliului de Securitate. Deși acest Est 2, ceea ce corespunde împărțirii membrilor Cons iliului de Securitate. Deși acest
lucru nu este obligatoriu, C.I.J. a inclus întotdea una judecători de aceeași naționalitate lucru nu este obligatoriu, C.I.J. a inclus întotdea una judecători de aceeași naționalitate
cu membrii permanenți din Consiliul de Securitate, cu excepția Chinei. De fapt, nu a cu membrii permanenți din Consiliul de Securitate, cu excepția Chinei. De fapt, nu a
existat nici un membru chinez în C.I.J. între 1967 și 1984 existat nici un membru chinez în C.I.J. între 1967 și 198428 28. .
Ar trebui subliniat faptul că, odată ales un membru al Curții, el nu mai este un Ar trebui subliniat faptul că, odată ales un membru al Curții, el nu mai este un
delegat al guvernului țării sale și nici al altei ț ări. Spre deosebire de majoritatea delegat al guvernului țării sale și nici al altei ț ări. Spre deosebire de majoritatea
organiorgani smelor internaționasmelor internaționa le, le, ale ale organiorgani zațiilzațiil or or internainterna ționalțional e, e, CurteCurte a a nu nu este este alcătuialcătui tă tă
din din re repr prez ezen enta tanț nți i ai ai guvguver erne nelo lor r di dife feri rite telo lor r ță țări ri. . MeMembmbri rii i CuCurț rții ii sunsunt t judjudec ecăt ător ori i
indepeindepe ndenți a ndenți a căror primă sarcină este, înainte de căror primă sarcină este, înainte de a-și îndeplini obligațiile obișnuitea-și îndeplini obligațiile obișnuite , ,
să facă o să facă o declardeclar ație solemnă în plenul Curții, în ație solemnă în plenul Curții, în sensul că vor exercita puterea în modsensul că vor exercita puterea în mod
imparțial și conștiincios. Curtea însăși a sublinia t că “acționează doar pe baza legii, imparțial și conștiincios. Curtea însăși a sublinia t că “acționează doar pe baza legii,
independent de orice influență sau intervenție veni te din exterior și de orice fel, atunci independent de orice influență sau intervenție veni te din exterior și de orice fel, atunci
când își exercită funcția judiciară conferită prin Cartă și Statut”. când își exercită funcția judiciară conferită prin Cartă și Statut”.
În scopul asigurării independenței sale, nici un me mbru al Curții nu poate fi În scopul asigurării independenței sale, nici un me mbru al Curții nu poate fi
eliberat din funcție, decât în cazul în care, în co nformitate cu părerea unanimă a tuturor  eliberat din funcție, decât în cazul în care, în co nformitate cu părerea unanimă a tuturor 
celorlalți membri ai Curții, judecătorul nu mai înd eplinește condițiile cerute. Acest celorlalți membri ai Curții, judecătorul nu mai înd eplinește condițiile cerute. Acest
lucru nu s-a întâmplat niciodată în practică. Condi țiile pe care membrii C.I.J. trebuie să lucru nu s-a întâmplat niciodată în practică. Condi țiile pe care membrii C.I.J. trebuie să
le îndeplinească sunt înfățișate în Statut. Aici se stipulează că ei urmează să fie aleși le îndeplinească sunt înfățișate în Statut. Aici se stipulează că ei urmează să fie aleși
“dintre persoanele cu o moralitate înaltă, care pos edă calificarea necesară în țara de “dintre persoanele cu o moralitate înaltă, care pos edă calificarea necesară în țara de
unde provin pentru a ocupa cele mai înalte posturi judiciare, sau sunt jurisconsulți a unde provin pentru a ocupa cele mai înalte posturi judiciare, sau sunt jurisconsulți a
căror competență este recunoscută în dreptul intern ațional”. căror competență este recunoscută în dreptul intern ațional”.
Dintre cei 82 de membri aleși ai Curții între febru arie 1946 și iulie 1996, 23 au Dintre cei 82 de membri aleși ai Curții între febru arie 1946 și iulie 1996, 23 au
ocupat posturi de judecători, 8 ocupat posturi de judecători, 8 fusesefusese ră președinți ai ră președinți ai Curții Supreme în țările Curții Supreme în țările din caredin care
 proveneau,  proveneau, 36 36 fuseseră fuseseră avocați avocați cu cu dreptul dreptul de de a a pleda pleda în în instanțe instanțe și și 59 59 profesori profesori de de
dr drep ept, t, 54 54 oc ocupaupase seră ră pozpoziț iții ii imimporporta tante nte în în ad admiminisnistr traț ație ie cu cum m ar ar fi fi co consinsili lier erul ul pe pe
 probleme  probleme juridice juridice al al ministrului ministrului de de externe externe (24) (24) și și 20 20 au au ocupat ocupat funcții funcții în în guverne, guverne, 2 2
fi fiin ind d ch chia iar r pr preș eșed edin inți ți de de st stat at. . ApApro roap ape e to toți ți au au ju juca cat t un un ro rol l imimpoport rtan ant t pe pe pl plan an
internainterna ționalțional , fiind, , fiind, de exemplu, membride exemplu, membri i i ai Curții Permanente de Arbitraj (33) sau ai Curții Permanente de Arbitraj (33) sau ai ai
28 28 Ibide Ibide m m, p. 93, p. 93
21 21

CoComimisiesiei i pe pentrntru u DrDrepteptul ul In Inte tern rnaț aționional al al al NaNațiuțiuni nilor lor UniUnite te (2 (29) 9), , de dele lega gați ți în în/sa/sau u
 președinți  președinți ai ai Adunării Adunării Generale Generale a a Națiunilor Națiunilor Unite, Unite, reprezentanți reprezentanți în în Consiliul Consiliul de de
SecurSecur itate al itate al NațiuniNațiuni lor lor Unite, participaUnite, participa nți nți la la conferconfer ințe internaționalințe internațional e e importaimporta nte nte etc.etc.
Unii dintre ei au jucat deja un rol în litigiile re zolvate de C.P.J.I. sau C.I.J. (27) Unii dintre ei au jucat deja un rol în litigiile re zolvate de C.P.J.I. sau C.I.J. (27)29 29. .
Vârsta mediVârsta medi e în e în momenmomen tul primei lor alegeri a fost tul primei lor alegeri a fost de 60 de 60 de ani (7 de ani (7 aveau pesteaveau peste
70 de ani, 41 peste 60 de ani, 31 peste 50 de ani ș i doar 3 peste 40 de ani). 70 de ani, 41 peste 60 de ani, 31 peste 50 de ani ș i doar 3 peste 40 de ani).
Vârsta media a judecătorilVârsta media a judecătoril or pe or pe perioaperioa da mandatului a da mandatului a fost de fost de 64 ani. 64 ani. PerioPerio adaada
medie pe care judecătorii au petrecut-o ca membri a i C.I.J. a fost de 9 ani și 10 luni, medie pe care judecătorii au petrecut-o ca membri a i C.I.J. a fost de 9 ani și 10 luni,
cea mai lungă fiind cea a judecătorului Lachs de ap roape 26 de ani, iar cea mai scurtă a cea mai lungă fiind cea a judecătorului Lachs de ap roape 26 de ani, iar cea mai scurtă a
 judecătorului Baxter de 19 luni. judecătorului Baxter de 19 luni.
Curtea este o instituție internațională permanentă.Curtea este o instituție internațională permanentă.
După cum prevede art.22, paragraful 1 din Statut: “ sediul Curții va fi stabilit în După cum prevede art.22, paragraful 1 din Statut: “ sediul Curții va fi stabilit în
Haga”, orașul unde se mai află și Guvernul Olandei. Curtea poate, dacă ar considera Haga”, orașul unde se mai află și Guvernul Olandei. Curtea poate, dacă ar considera
necesar, să se mute în altă parte, dar acest lucru nu s-a propus niciodată. Curtea necesar, să se mute în altă parte, dar acest lucru nu s-a propus niciodată. Curtea
continuă să se afle astfel în Palatul Păcii constru it între 1907 și 1913, pus la dispoziția continuă să se afle astfel în Palatul Păcii constru it între 1907 și 1913, pus la dispoziția
sa de Fundația olandeză Carnegie în schimbul unei s ume achitate de Națiunile Unite. sa de Fundația olandeză Carnegie în schimbul unei s ume achitate de Națiunile Unite.
Din anul 1978 a ocupat și o nouă aripă construită p e cheltuiala guvernului olandez care Din anul 1978 a ocupat și o nouă aripă construită p e cheltuiala guvernului olandez care
a suportat și cheltuielile construcțiilor executate între anii 1995 și 1996. Curtea se a suportat și cheltuielile construcțiilor executate între anii 1995 și 1996. Curtea se
 bucură  bucură de de avantajele avantajele oferite oferite de de Biblioteca Biblioteca Palatului Palatului Păcii Păcii și și are are în în vecinătate vecinătate CurteaCurtea
Permanentă de Arbitraj, fondată în 1899 și Academia de Drept Internațional din Haga, Permanentă de Arbitraj, fondată în 1899 și Academia de Drept Internațional din Haga,
fondată în 1923fondată în 192330 30. .
Deși C.I.J. este obligată să fie permanent în sesiu ne, doar Președintele este dator  Deși C.I.J. este obligată să fie permanent în sesiu ne, doar Președintele este dator 
să locuiască în Haga. Ceilalți membri ai Curții tre buie să se afle în permanență la să locuiască în Haga. Ceilalți membri ai Curții tre buie să se afle în permanență la
dispoziția Curții, cu excepția vacanțelor judiciare sau în cazuri excepționale, pe care le dispoziția Curții, cu excepția vacanțelor judiciare sau în cazuri excepționale, pe care le
motivează, sau dacă sunt împiedicați să participe, pe motiv de boală. Judecătorii motivează, sau dacă sunt împiedicați să participe, pe motiv de boală. Judecătorii
nerezidenți în Haga petrec în medie 7 până la 8 lun i pe an în acest oraș, atunci când nerezidenți în Haga petrec în medie 7 până la 8 lun i pe an în acest oraș, atunci când
 participă  participă la la ședințe ședințe publice, publice, deliberări deliberări în în secret secret ale ale Curții Curții sau sau adunări adunări care care trateazătratează
chestiuni interne administrative. Totuși, nu trebui e să fie prezenți în Haga în scopul de chestiuni interne administrative. Totuși, nu trebui e să fie prezenți în Haga în scopul de
a examina sau studia cererile făcute pe parcursul p rocesului a examina sau studia cererile făcute pe parcursul p rocesului31 31. .
29 29 Ibide Ibide m m, p. 109, p. 109
30 30 Ibide Ibide m m, p. 109, p. 109
31 31 Ibide Ibide m m, p. 247, p. 247
22 22

Nici un alt membru al Curții nu poate avea o altă ocupație. El nu poate să
exercite nici o altă funcție politică sau administr ativă și nici să acționeze ca agent,
consilier sau avocat într-un litigiu. Orice dubii î n legătură cu această problemă se
rezolvă printr-o decizie a Curții. Singurul lucru a dmis dacă îndatoririle față de Curte
 permit, este ca un judecător să poată investiga sau arbitra litigiile care nu sunt de
competența C.I.J., să poată fi membru al unor organ isme de învățământ sau să susțină
 prelegeri sau să participe la adunări de natură pur academică. În principiu, nu poate
accepta nici o decorație fără consimțământul Curții . Membrii Curții sunt astfel supuși
unor reguli foarte stricte în legătură cu problema incompatibilității rezultate din
funcțiile pe care le ocupă32.
Pe de altă parte, un membru al Curții, atunci când este angajat într-o problemă a
instanței, se bucură de privilegii și imunități com parabile cu cele ale șefilor misiunilor 
diplomatice. Aceste cheltuieli alcătuiesc o secțiun e specială a bugetului Națiunilor 
Unite, căci din această sursă sunt acoperite. Bugetul este adoptat de Adunarea
Generală la propunerea Curții. În anul 1946 reprezenta mai puțin de 2 % din
cheltuielile Națiunilor Unite, iar astăzi, mai puți n de 1 % din bugetul Națiunilor Unite.
C.I.J. este un organism independent. Lucrările sunt conduse, iar administrația
este supravegheată de Președinte, asistat de un Com itet Administrativ care se mai
ocupă și de probleme legate de buget, un Comitet cu Relațiile Publice și un Comitet al
Bibliotecii, toate acestea compuse din membri ai Cu rții. Vice-Președintele ia locul
Președintelui, atunci când acesta din urmă nu poate să-și îndeplinească îndatoririle sau
când postul Președintelui este vacant, iar pentru s erviciile depuse în această poziție
 primește o alocație zilnică. În absența Vice-Președintelui, acest rol este îndeplinit de
cel mai vârstnic dintre judecători33.
2.2 Grefa
Grefa este un organ administrativ al C.I.J.. Este r esponsabilă față de Curte și
numai față de ea. Din moment ce C.I.J. este și un o rgan internațional și o instanță de
 judecată, sarcinile Grefei se referă la a ajuta administrarea justiției, dar nu numai.
Activitățile pe care le desfășoară sunt astfel pe d e o parte, cele care corespund unui
departament juridic, administrativ și financiar, ia r pe de cealaltă parte, cele cu care se
32 Ibide m, p. 247
33 Ibide m, p. 247
23

confruntă o organizație internațională. Membrii Gre fei depun un jurământ de loialitate
în ce privește exercitarea funcției specifice și în același timp se bucură de aceleași
 privilegii și imunități ca și membrii misiunilor diplomatice. Costurile efectuate cu
acoperirea salariilor lor sunt, de asemenea, acoper ite de Națiunile Unite. Grefa, a cărei
alcătuire se poate studia de-a lungul timpului, cup rinde34:
a) Grefierul, ales de Curte prin vot secret, locuie ște în orașul Haga și conduce
lucrările Grefei fiind, de asemenea, responsabil cu existența și menținerea în bune
condiții a unui canal de comunicare între C.I.J. și state. Participă la ședințele Curții, se
asigură ca minutele să fie întocmite și contrasemne ază deciziile Curții, având în același
timp responsabilitatea sigiliului Curții.
 b) aproximativ 60 de oficiali (fie permanenți, fie cu contracte pe termene fixe)
numiți de Curte sau de Grefier: primii secretari, s ecretare (una dintre ele responsabilă
cu anunțurile), angajați pe probleme de drept sau l ingvistice, asistenți administrativi,
 personal care se ocupă de birouri, tipărit, arhive , dactilografiere și bibliotecă, mesageri,
operatori și gărzi pentru securitate.
c) personalul temporar, angajat de Grefier, dacă și când lucrările Curții o cer:
interpreți, translatori, dactilografe35.
O parte considerabilă a activității Grefei este de natură lingvistică. Pe motivul
că “o limbă permanentă este semnul incontestabil câ nd Curtea este permanentă”, în
anul 1920 Comitetul Consultativ al Juriștilor s-a p ronunțat în favoarea ideii ca instanța
să folosească doar franceza, dar Consiliul și Aduna rea Ligii Națiunilor au decis că,
asemeni Ligii înseși, C.I.J. trebuie să aibă 2 limb i oficiale: engleza și franceza.
Acest princip iu a fost menținut și în ce privește C.I.J . în 1945, în ciuda faptul ui
că Națiunile Unite au adoptat 5 limbi oficiale. În conformitate cu acestea, și membrii
Curții se exprimă în franceză sau engleză și în ace ste limbi părțile completează cererile
lor, pe care le adresează Curții sau atunci când îș i susțin oral punctele de vedere36.
Grefa asigură interpreți și translatori pentru a tr aduce cele spuse sau scrise în
cea de-a 2-a limbă oficială a Curții. Acest lucru s -a întâmplat, de exemplu, în cazuri ca
“Lotus”, ”Împrumuturile Braziliei”, ”Azil”, ”Disput a în legătură cu frontiera” sau
“Insula Kasikili/Sedudu”. Părțile au dreptul să fol osească și o altă limbă decât engleza
34 Ibide m, p. 248
35 Ibide m, p. 248
36 Ibide m, p. 248
24

sau franceza, când asigură traducerea și interpreta rea într-o limbă oficială a Curții.
Documentele Grefei sunt bilingve, iar Grefa poartă corespondența în engleză sau
franceză. Toți angajații Grefei ocupă poziția de se cretar și trebuie să cunoască una din
limbile Curții ca limbă maternă37.
Între îndatoririle Grefei se mai află aceea prin ca re sunt aduse la cunoștința
opiniei publice toate lucrările Curții. Astfel, ea menține legături strânse cu universități,
organizații internaționale care tratează probleme d e drept, presă și publicul, în general.
Aceste operațiuni sunt executate în strânsă colabor are cu Departamentul de Informații
Publice al Națiunilor Unite a cărui sarcină este să furnizeze informații privind
activitatea Organelor Națiunilor Unite.
Grefa mai este responsabilă cu publicațiile Curții. Acestea sunt distribuite gratis
către guverne și diverse instituții și sunt vândute de Secțiunile care se ocupă cu
vânzarea din partea Secretariatului Națiunilor Unit e din New York sau Geneva. Ele
 pot fi consultate în bibliotecile principale care au o secție juridică specială și pot fi
cumpărate de la librării specializate care dețin pu blicațiile Națiunilor Unite.
Un Catalog al acestora este ținut cu regularitate, fiind trecut în el toate
modificările până la zi și în care, sub diferite nu me, apar vechile serii ale C.P.J.I.
Aceste publicații cuprind:
– documente provenind de la Curte sau părți; Culege ri de Decizii, Avize
consultative sau Ordine (citate drept Culegeri ale C.I.J.), Cereri, Motive orale,
Documente (citate ca Cereri ale C.I.J.) și Acte și Documente privind Organizarea
Curții (citate ca Acte și Documente ale C.I.J.).
– documente întocmite prin responsabilitatea Grefei : Anuare și Bibliografia
Curții Internaționale de Justiție (citate ca Anuaru l C.I.J. și Bibliografia C.I.J.).
Compunerea Curții poate varia de la un caz la altul .
Atunci când un litigiu este prezentat Curții, probl eme diverse se nasc în ce
 privește compunerea instanței. Pentru început,nici un jud ecător nu poate să particip e la
luarea deciziei într-un caz în care, înainte, a fos t personal implicat în orice fel. În mod
asemănător, dacă un membru al Curții consideră că p entru orice motiv (de exemplu,
relații le sale famil iale) nu ar trebui să partic ipe într-un litigiu, trebuie să inform eze în
acest sens Președintele38.
37 Ibide m, p. 249
38 Ibide m, p. 249
25

Conven ția de la Geneva cu privir e la platoul continenta l, din 1958, îl defin ește
ca fiind „fundul mării și subsolul regiunilor subma rine adiacente coastelor, dar situate
dincolo de marea teritorială, până la o adâncime de 200 m, sau dincolo de această
limită, până la punctul unde adâncimea apelor de deasupra permit exploatarea
resurselor naturale ale acestor regiuni” (art.1). O definiție mai recentă a platoului
continental este cea din Convenția asupra dreptului mării, din 1982, care, repetând în
general, definiția Convenției de la Geneva din 1958 , aduce ca element nou stabilirea
întinderii platoului continental nu pe baza unui cr iteriu vertical (înălțimea coloanei de
apă de deasupra lui), ci un criteriu orizontal, pre cizând că el se poate întinde până la
limita externă a marginii continentale, sau până la 200 mile marine, de la linia de bază
a mării teritoriale (art.76 pct.1).
Cele două definiții au ca elemente comune și esenți ale următoarele: platoul
continental este solul și subsolul marin, aflat din colo de linia exterioară a mării
teritoriale, dar adiacent acestuia. Instituția plat oului continental nu cuprinde și apa
mării de deasupra lui, regimul acestei ape nu este influențat de cel al platoului
continental; platoul continental este limitat în în tinderea sa spre largul mării; statul
rivera n exerc ită numai anumit e dreptu ri suvera ne asupr a platoulu i său continental, în
vederea explorării și exploatării resurselor naturale ale platoului continental.57
Convenția de la Geneva din 1958, arată că prin „res ursele naturale” ale platoului
continental se înțelege: resursele minerale și alte resurse fără viață de pe solul și din
subsolul marin și organismele vii, care sunt sedent are pe solul sau în subsolul marin al
 platoului continental (art.2 pct.4).
Drepturile statului riveran asupra platoului său co ntinental sunt exclusive, în
sensul că un alt stat nu poate exploata acest plato u, chiar dacă statul riveran nu îl
exploatează, fără consimțământul expres al statului riveran. De asemenea, drepturile
statului riveran asupra platoului său nu depind de ocuparea, efectivă sau fictivă, a
acestuia de către statul respectiv, sau de vreo dec larație expresă a statului cu privire la
 platoul său continental ( Convenția de la Geneva, art.2 pct.3).
Statul riveran are următoarele drepturi asupra plat oului său continental: dreptul
de a construi și de a pune în funcțiune, pe platoul continental, instalații și alte
dispozitive necesare exploatării bogățiilor sale. A ceste instalații nu au regim de insule
57A. Năstase, B. Aurescu, C. Jura,  Drep t internațional publi c, ed. a II-a, Ed. All Beck, București,
2000, p. 356
37

(art.5). Exercitarea acestui drept al statului rive ran nu schimbă regimul juridic al apelor 
de deasupra platoului continental și nici al spațiu lui de deasupra lor (art.3).
Convenția de la Geneva din 1958, precizează de asem enea că, exploatarea
 platoului contin ental nu trebuie să aibă ca efect împiedicarea libertății de navigație, de
 pescuit, a cercetărilor oceanografice, a conservării resurselor biologice ale mării de
deasupra platoului continental, pentru toate statel e (art.5 pct.1).
Statului riveran îi revine obligația de a institui o „zonă de securitate” în jurul
instalațiilor făcute pentru exploatarea bogățiilor platoului continental, cu o întindere de
500 metri și pe care trebuie să o comunice celorlal te state. O altă obligație a statului
riveran este de a amplasa instalațiile pentru explo atarea platoului continental astfel ca
ele să nu stingherească navigația maritimă în apele de deasupra platoului.
Convenția de la Geneva stabilește că delimitarea pl atourilor continentale între
statele aflate față în față se va face prin linia m ediană, calculată de la linia de bază a
mărilor lor teritoriale (art.6 pct.1). În cazul sta telor limitrofe, delimitarea se face prin
acord între state, sau aplicând regula distanței eg ale (art.6 pct.2)58.
3.3. Convenția privind marea liberă
Marea liberă este una dintre cele mai vechi instituții a dreptului mării.
Convenția de la Geneva privind marea liberă, din 19 58, în articolul 1 o definește ca
fiind „acea parte a mării care nu aparține mării te ritoriale sau apelor interioare ale unui
stat”. Este o definiție bazată pe eliminarea zonelo r care nu fac parte din ea.
Marea liberă nu este supusă suveranității vreunui s tat, sau grup de state. În acest
sens, Convenția specifică că nici un stat nu poate supune vreo parte a mării libere
suveranității sale (art.2 pct.1).
Regimul juridic al mării libere se întemeiază pe ur mătoarele principii: principiul
folosirii mării libere în scopuri pașnice, principi ul neadmiterii supunerii ei suveranității
statelor și principiul libertății mării.59
Potrivit principiului libertății mărilor, marea lib eră este deschisă tuturor statelor 
și nici un stat nu poate în mod valid să pretindă s uveranitate asupra vreunei părți a
mării libere.60Acest principiu cuprinde următoarele libertăți, car e constituie conținutul
58 Ibide m, p. 363
59Marțian I. Niciu, op.cit., p.258.
60Dumitra Popescu, Adrian Năstase,  Drept internați onal publi c, Casa de editură și presă „Șansa”,
București, 1997, p. 289
38

său: libertatea de navigație pentru navele comercia le și militare ale tuturor statelor 
riverane sau neriverane, în timp de pace și în timp de război; libertatea de survol în
spațiul aerian de deasupra mării libere, pentru aer onavele civile și militare, ale tuturor 
statelor, în timp de pace și în timp de război; lib ertatea pentru toate statele de a pune
cabluri și conducte submarine pe solul mării libere ; libertatea de a construi insule
artificiale sau instalații în marea liberă; liberta tea de pescuit pentru navele tuturor 
statelo r, cu respe ctarea apărări i resur selor biologice ale mării libere; libertatea pentru
toate statele de a face cercetări științifice în ma rea liberă. Statele trebuie să exercite
aceste libertăți cu respectarea intereselor celorla lte state.
Convenția privind marea liberă, de la Geneva, din 1 958, prevede că „pentru a se
 bucura de libertățile mării în condiții egale cu statele riv erane, statele lipsite de lit oral
trebuie să aibă acces la mare” (art.1 pct.1). Ea ma i precizează că navele oricărui stat,
riveran sau neriveran la o mare, au dreptul să navi gheze în marea liberă, sub pavilionul
oricărui stat (art.4).
3.4 Convenția privind pescuitul și protejarea resurselor
vii ale mărilor
Protecția mediului marin constituie obiectul mai multor convenții
internaționale, mai ales după cel de-al doilea răzb oi mondial. Principalul aspect al
acest ei protecții speciale este de a se împiedica introduce rea, directă sau indirectă, de
către om a unor materii sau substanțe care pot prov oca efecte nefaste asupra resurselor 
vii ale mării, asupra sănătății oamenilor și a acti vităților maritime, cum este pescuitul.
Convenția asupra mării libere de la Geneva din 1958 , stipulează obligația
statelor de a adopta reguli pentru evitarea poluări i mărilor cu hidrocarburi (art.24) și
 pentru evitarea aruncării de deșeuri radioactive î n mare.
În anul 1958, la Geneva a fost adoptată Convenția privind pescuitul și
 protejarea resu rselor vii ale mărilor, care cere statelor să adopte măsuri, naționale sau
internaționale, pentru conservarea resurselor biolo gice ale mării.61
Secțiunea 4: Competența Tribunalului pentru Dreptul Mării
Competența Tribunalui este de două feluri:ratione persona eșiratione
materiae .
61M. I. Niciu, op.cit. , p.265.
39

urmărire sau judecată în procese penale. Ei trebuie să aibă o excelentă cunoaștere și o
 practică curentă în cel puțin una dintre limbile d e lucru ale Curții.
Procurorul este ales prin vot secret de Adunarea st atelor părți, cu majoritatea
absolută din rândul membrilor acesteia. Procurorii adjuncți sunt aleși în același mod pe
o lista de candidați prezentată de procuror. Procur orul prezintă 3 candidați pentru
ocuparea fiecărui post de procuror adjunct. Cu cond iția să nu se fi stabilit un mandat
mai scurt în momentul alegerii, procurorul și procu rorii adjuncți își exercită funcțiile
 pe o perioada de 9 ani și nu pot fi realeși78.
d) Grefa raspunde de aspectele nejudiciare ale administrație i și serviciului
Curții, fără a prejudicia funcțiile și atribuțiile definite ale procurorului. Grefa este
condusă de un grefier, care este respon sabilul principal al administrației Curții.
Grefierul își exercită funcțiile sub autoritatea pr eședintelui Curții. Grefierul este ales
 pe o perioadă de 5 ani, este reeligibil o dată și își exercită funcțiile cu normă întreagă.
Grefierul adjunct este ales pe o perioada de 5 ani sau pentru un mandat mai scurt,
 potrivit celor decise de majoritatea absolută a judecătorilor; el este chemat să își
exercite funcțiile potrivit cerințelor serviciului79.
Procurorul și grefierul numesc personalul calificat necesar în serviciile lor,
inclusiv anchetatorii, în cazul procurorului. Grefi erul, în acord cu Președinția și cu
 procurorul, propune statutul personalului, care cuprinde condițiile de numire, de
remunerare și de încetare a funcțiilor. Statutul pe rsonalului este aprobat de adunarea
statelor părți.
Înainte de preluarea funcțiilor prevăzute în Statutul Curții, judecătorii,
 procurorul, procurorii adjuncți, grefierul și grefierul adjunct își iau în sedință publică
angajamentul solemn de a-și exercita atribuțiile în deplină imparțialitate și conștiință.
Limbile oficiale ale Curții sunt engleza, araba, ch ineza, spaniola, franceza și
rusa. Hotărârile Curții, precum și celelalte decizii prin care sunt reglementate
 problemele de fond care îi sunt supuse spre soluționare sunt publicate în limbile
oficiale. Președinția determină, ținând seama de cr iteriile stabilite de Regulamentul de
 procedură și de probe, care decizii pot fi con siderate în scopurile prezentului paragraf 
ca reglementând probleme de fond. Limbile de lucru ale Curții sunt engleza și
franceza. Regulamentul de procedură și de probe def inește cazurile în care alte limbi
78 Ibide m, p. 113
79 Ibide m, p. 114
46

oficiale pot fi folosite ca limbi de lucru. La cere rea unei părți într-o procedură sau a
unui stat autorizat să intervină într-o procedură C urtea autorizează folosirea de către
această parte sau de acest stat a unei alte limbi d ecât engleza și franceza, dacă ea
consideră acest fapt ca fiind justificat80.
2.2 Funcționarea Curții
În activitatea sa Curtea Penală Internațională se v a ghida după principiile
generale de drept penal recunoscute în plan interna țional, prevăzute în Capitolul III al
Statutului:
– Nullum crimen sine lege81
– Nulla poena sine lege82
– Neretroactivitatea ratione personae83
– Răspunderea penală individuală
– Lipsa de competență în privința persoanelor sub 1 8 ani
– Lipsa pertinenței calității oficiale
– Răspunderea șefilor militari și a altor superiori ierarhici
– Imprescriptibilitatea crimelor ce țin de competen ța Curții
– Elementul psihologic, implică răspunderea pentru o faptă comisă cu intenție și
în cunoștință de cauză
– Luarea în considerare a motivelor de exonerare a răspunderii penale, inclusiv
eroarea de fapt sau eroarea de drept, precum și ord inul ierarhic și ordinul legii
-non bis in idem84.
În judecarea cauzelor și darea hotărârilor, Curtea aplică, potrivit art. 21 al
Statutului:
a) Statutul, Elementele crimelor și Regulamentul de procedură și de probe;
 b) tratatele aplicabile, principiile și regulile de drept internațional, inclusiv
 principiile stabilite de dreptul internațional al conflictelor armate;
c) în lipsă, principiile generale de drept desprins e de Curte din legile naționale
reprezentând diferite sisteme juridice ale lumii, i nclusiv, după caz, legile naționale ale
80 Ibide m, p. 115
81 Ibide m, p. 115
82 Ibide m, p. 116
83 Ibide m, p. 116
84***, The Work Of International. .., op. cit., p.83
47

statelor sub jurisdicția cărora s-ar află în mod ob ișnuit criminalul, dacă aceste principii
nu sunt incompatibile cu prezentul Statut și nici c u dreptul internațional, regulile și
normele internaționale recunoscute;
d) principiile și normele de drept așa cum ea le-a interpretat în deciziile sale
anterioare (jurisprudență proprie).
În afară unei dispoziții contrare exprese, toate pr oblemele financiare care se
referă la Curte și la reuniunile Adunării statelor părți, inclusiv ale biroului și ale
organelor subsidiare ale acesteia, sunt reglementat e de Statut, Regulamentul financiar 
și de regulile de gestiune financiară adoptate de A dunarea statelor părți85.
Cheltuielile Curții și ale Adunării statelor părți, inclusiv ale biroului și
organelor subsidiare ale acesteia, înscrise în buge tul hotărât de Adunarea statelor părți,
sunt finanțate din următoarele surse:
a) contribuțiile statelor părți;
 b) resursele financiare furnizate de Organizația Națiunilor Unite, sub rezerva
aprobării date de adunarea generală îndeosebi în ca zul cheltuielilor legate de sesizarea
Curții de către Consiliul de Securitate;
c) contribuții voluntare.
Secțiunea 3: Competența de judecată a Curții Penale Internațională
Potrivit art. 5 al statutului, competență Curții es te limitată la crimele cele mai
grave care privesc ansamblul comunității internațio nale. Curtea are competență în ceea
ce privește următoarele crime:
a) crimă de genocid;
 b) crimele împotrivă umanității;
c) crimele de război;
d) crimă de agresiune.
Curtea își va exercita competența în ceea ce priveș te crima de agresiune când
va fi adoptată o dispoziție care va defini această crimă și va fixa condițiile exercitării
competenței Curții în ceea ce o privește. Această d ispoziție va trebui să fie compatibilă
cu dispozițiile pertinente ale Chartei Națiunilor U nite.
85 Ibide m, p.83
48

b) celelalte violări grave ale legilor și cutumelor aplicabile conflictelor armate
internaționale în cadrul stabilit al dreptului internațional; (ex.: fapta de a lansa
intenționat atacuri împotrivă populației civile în general sau împotriva civililor care nu
 participă direct la ostilități; fapta de a lansa intenționat atacuri împotriva bunurilor cu
caracter civil, adică a celor care nu sunt obiectiv e militare; fapta de a lansa intenționat
atacur i împotr ivă person alului, instal ațiilor , mater ialului , unitățil or sau vehicu lelor 
folosite în cadrul unei misiuni de ajutor umanitar sau de menținere a păcii conform
Cartei Națiunilor Unite, cu condiția ca acestea să aibă dreptul la protecția pe care
dreptul internațional al conflictelor armate o garantează civililor și bunu rilor cu
caracter civil; fapta de a omori sau răni indivizii aparținând națiunii sau armatei
inamice; jefuirea unui oraș sau a unei localități, chiar luate cu asalt; fapta de a utiliza
otravă sau arme otrăvitoare, etc.)90;
c) în caz de conflict armat care nu prezintă un car acter internațional, violările
grave ale art. 3, comun celor 4 Convenții de la Gen eva din 12 august 1949, și anume
oricare dintre faptele comise împotriva persoanelor care nu participă direct la ostilități,
inclusiv membrii forțelor armate care au depus arme le și persoanele care au fost scoase
în afară luptei din cauza bolii, rănirii, detenției sau din orice altă cauză; (ex.: atentatele
la viață și la integritatea corporală, mai ales omo rul sub toate formele sale, mutilările,
tratamentele cu cruzime și tortură; atingerile adus e demnității persoanei, mai ales
tratamentele umilitoare și degradante; luările de o statici; condamnările pronunțate și
execuț iile efectuat e fără o judeca tă prealabilă dată de un tribunal legal constit uit și cu
respectarea garanțiilor judiciare general recunoscu te că indispensabile)91.
d) celelalte violări grave ale legilor și cutumelor aplicabile conflictelor armate
care nu prezintă un caracter internațional, în cadr ul stabilit de dreptul internațional.
Crimă de agresiune este prevăzută ca intrând în com petență Curții Penale
Internaționale. Exercitarea acestei competențe este însă puțin probabilă un timp destul
de îndelungat după intrarea în vigoare a Statutului . Deși în dreptul internațional există
încă din 1974 o definiție a agresiunii adoptată pri n rezoluția nr. 3314 (XXIX) a
Adunării Generale a ONU, în cuprinsul căreia sunt m enționate elementele definitorii
ale actelor de agresiune, Statutul cuprinde o dispo ziție de trimitere, în sensul că
 jurisdicția Curții în ce privește crima de agresiune se va exercita numai după ce se va
90 Ibide m, p. 96
91 Ibide m, p. 97
51

adopta o prevedere în concordanță cu art. 121 și 12 3 ale Statutului care să definească
această crimă și să stabilească condițiile în care Curtea să-și poată exercita jurisdicția.
Adoptarea unei asemenea definiții va fi posibilă du pă expirarea unei perioade de 7 ani
de la intrarea în vigoare a Statutului, prin proced ura depunerii de amendamente
 prevăzută de art. 121, care să fie analizate apoi de o Conferința de revizuire a
Statutului la care să participe membrii Adunării st atelor părți92(art. 123). O asemenea
conferința ar putea să modifice și lista crimelor p revăzute de Statut ca intrând în
 jurisdicția Curții Penale Internaționale, inclusiv în sensul lărgirii acesteia.
Toate aceste categorii de crime fac parte din ceea ce dreptul penal internațional
denumește infracțiuni grave comise în numele sau în contul unui stat, la săvârșirea
cărora sunt implicate și statele sau autoritățile g uvernamentale în numele sau din
însărcinarea cărora acționează autorii faptelor res pective.
În acest fel sunt excluse ab intio93numeroase alte crime internaționale, întreagă
categorie a infracțiunilor comise de persoane parti culare, prevăzute și încriminate prin
numeroase convenții internaționale, care prezintă d e asemenea o gravitate deosebită
 pentru întreagă omenire și care vizează domenii foarte variate. Între aceste sunt de
menționat: terorismul internațional, pirateria mari timă, traficul de stupefiante, traficul
de persoane, etc.
Cel puțin pentru terorismul internațional sunt tot mai numeroase opiniile că
această crimă ar trebui să intre în competență Curț ii Penale Internaționale, având în
vedere că săvârșirea acesteia este adesea inspirată , încurajată și sprijinită de către unele
state, de organizații politice sau de rețele intern aționale de crimă organizată și că
terorismul internațional constituie astăzi o amenin țare la adresă păcii și securității
tuturor statelor lumii.
Secțiunea 6: Procedura de cercetare și de judecare a cauzelor
6.1 Cercetarea penală
92 Ibide m, p. 97
93 Ibide m, p. 97
52

Curtea poate să își exercite competența față de cri mele prevăzute la art. 5 din
Statut, prin una din modalitățile următoare:
a) deferirea cauzei procurorului de către un stat parte;
 b) deferirea cauzei procurorului de Consiliul de Securitate care acționează în
 bază cap. VII al Cartei Națiunilor Unite;
c) deschiderea unei anchete de către procuror cu pr ivire la crimă în discuție.
Oricare stat parte poate deferi procurorului o fapt ă în care una sau mai multe
crime ce sunt de competență Curții par să fi fost c omise și să roage procurorul să
ancheteze această faptă pentru a stabili dacă una s au mai multe persoane identificate ar 
trebui să fie acuzate pentru aceste crime.
Statul care procedează la trimitere indică pe cât posibil circumstanțele
 pertinente ale cauzei și prezintă documentele just ificative de care dispune.
Procurorul poate deschide o anchetă din proprie ini țiativă, pe bază informațiilor 
 privind crimele care țin de competență Curții. Procurorul verifică seriozitatea
informațiilor primite. În acest scop el poate cere informații suplimentare statelor,
organelor Organizației Națiunilor Unite, organizațiilor interguvernamentale și
neguvernamentale sau altor surse demne de încredere pe care le socotește
corespunzătoare și poate strânge depoziții scrise s au orale la sediul Curții94.
Dacă consideră ca există motive întemeiate de a des chide o anchetă, procurorul
 prezintă Camerei preliminare o cerere de autorizare în acest sens, însoțită de orice
element justificativ obținut. Victimele pot fi reprezentate la Cam era preliminară
conform Regulamentului de procedura și de probe.
Camera preliminară exercită atribuții conform art. 57 și 58 din Statut. Dacă
după examinarea cererii și a elementelor justificative care o însoțesc Camera
 preliminară consideră că se justifica deschiderea unei anchete și că pare să fie de
competența Curții cauza, Camera preliminară își da autorizarea, fără prejudicierea
deciziilor pe care Curtea le va luă ulterior în mat erie de competență și admisibilitate.
Un răspuns negativ al Camerei preliminare nu împied ică procurorul să prezinte
în continuare o noua cerere bazându-se pe noi fapte și probe având legătură cu aceeași
situație. Dacă după examenul preliminar prevăzut la paragrafele 1 și 2 procurorul
conchide ca informațiile care i-au fost supuse nu j ustifica deschiderea unei anchete, el
94 Ibide m, p. 98
53

Bibliografie
Lucrări generale
1.ANGHEL, Ion M. , Dreptul tratatelor  , vol.I, ed. a II- a , Ed. Lumina Lex,
București, 2000.
2.ANGHEL, Ion M. , Dreptul tratatelor  , vol.II, ed. a II- a , Ed. Lumina Lex,
București, 2000
3. BOLINTINEAN U, Alexandru, NĂSTASE, Adrian, AURESCU, Bogdan,
 Drept internațional contemporan , Ed.All Beck, București, 2000.
4. DELEANU, Ioan, Drept constituțional și insti tuții politice , București, 1991.
5. HENKIN, L, CRAWFORD PUGH, R., SCHACHTER, O. ,SMIT, H.,
 International Law, Cases & materials , American Casebook Series, Minnesota, 1993.
6. JOUVE, Ed., Relations internationales , P.U.F., Paris, 1992.
7. MATEUȚ, Gheorghiță,Conventiile internationale în materie penala,
Ed.Servo-Sat, Arad, 1998.
8. MAZILU, Du mitru, Drept internațional public , vol.I, Ed. Lumina Lex,
București, 2001.
9. MAZILU, Du mitru, Drept internațional public , vol.II, Ed. Lumina Lex,
București, 2001.
65

10. MIG A-BESTELIU, Raluca, Drept internațional. Introducere în dreptul 
internațional public , Ed. All Educational, Bucuresti,1998.
11. MOCA, Gh eorghe , Drept Internațional  , vol. I, Bucuresti, 1983.
12. NĂSTASE, Adrian, Tratatele României (1990-1999) , public ație în colabor are
cu Monitorul Oficial al României.
13. NĂSTASE, A., COMAN, F. , POPESCU D.,  Drept int ernațional public , Casa
de editură și presă Șansa, București, 1994.
14. NICIU, M arțian , Drept internațional public , Ed.Servo-Sat, Arad, 1998;
15. NICIU, Marțian, Culegere de documente de drept internațional public , vol.I,
Ed. Lumina Lex, București, 1997.
16. NICIU, Marțian, Culeg ere de docume nte de drept internațion al public , vol.II ,
Ed. Lumina Lex, București, 1997.
17. POPESCU, Dum itra, NĂS TAS E, Adrian,Sistemul principiilor dreptului
internațional  , București, 1996.
18. REUTER,P.,  Droit international public , P.U.F., Paris,1993.
19. SCHRAEPLER, H.-A., Organis ations Interna tionale s et Europe ennes , Ed.
Economica, Paris, 1995.
20. SHAW, Malcolm N.,  International Law, 4th ed ., Cambridge University Press,
1997.
21. WESTON, B.H., FALK, R., CHARLESWORTH, H., Supplement of Basic
 Documents to International Law and World Order, 3r d ed , American Casebook Series,
Minnesota, 1997.
22. WESTON, B.H., FALK, R, D’AMATO,A.A,  International Law and Order  ,
1990.
23. A Speech By The Deputy-Secretar y-General of the United Nations, The UN in
Transition, Change and Reform over first 60 years a nd beyond, New York, 9 nov
2005.
Lucrări speciale
24. AUR ESCU, Bogdan,Sistem ul jurisdic țiilor internaț ionale , Ed. All Beck,
București, 2005.
66

25. DIACONU, Dumitru, Curtea Penală Internațională: istorie și realitate , Ed. All
Beck, București, 1999.
26. IONESCU, Steluța,Contencios internațional și european/ Jurisdicții
internationale și europene , curs Administrație Publică Europeană, Târgoviște, 2010
27. MAZILU, Dum itru, Dreptul mării:concepte și instituții consacrate la
Convenția de la Montego Bay , Ed. Lumina Lex, București, 2002.
28. VOICAN, Mădălina, BURDESCU, Ruxandra, Curți Internațional e de Justiție ,
Ed. All Beck, București, 2000.
Tratate
29. ***,  Basic Facts about the United Nations , Ed. United Nations, New York,
2000.
30. ***,  Basic Facts about the United Nat ions, Ed. United Nations, New York,
2004.
31. ***,  Basic Facts about the United Nations , Ed. United Nations – Department
of Public Information, New York, 2011.
32. ***, Charte des Nations Unies et Statut de la Cour Inter nationale de Justice ,
Ed. Nations Unies – Départment de l’information des Nations Unies, New York, 2010.
33. ***, The Work Of International Law Commission , vol.I, ed. a VII-a, Ed. United
 Nations, New York, 2007.
34. ***, The Work Of International Law Commission , vol.II, ed. a VII-a, Ed.
United Nations, New York, 2007.
Site-uri web
35. European Journal of International Law – http:// ejil.org/journal.
36. Jurisprudența C.I.J. – http:// un.org.int.
37.www.onuinfo.ro .
67

38.www.itlos.org .
39.www.icc-cpi.int .
68