Universitatea din București [625665]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Departamentul de PSIHOLOGIE

Metodologie privind realizarea tezei de finalizare a studiilor
(actualizare: 1 nov. 2013)

Această metodologie conține două secțiuni.
1. Principii și reguli organizatorice
2. Ghid de redactare a tezei

I. Principii și reguli

• Un profesor poate coordona 10-15 lucrări. La cerere a argumentată a studenților se poate
accepta majorarea numărului.
• Studenții se vor adresa cadrelor didactice pentru s olicitarea coordonării. După obținerea
acceptului se vor înscrie în tabelul centralizator pe fișa cadrului didactic respectiv (aria
administrativă, subsol, d-na psih. Luminița Buzea).
• Lucrarea poate fi coordonată, în cotutelă, și de că tre un profesor asociat (invitat), alături de
unul dintre membrii titulari din departamentul de p sihologie.
• Schimbarea coordonatorului se poate face cu aprobar ea directorului de departament.
• Studenții care nu se înscriu până la 15 noiembrie, vor fi repartizați din oficiu de către
directorul de departament.
• Profesorii coordonatori vor fixa un calendar de înt âlniri cu studenții, de regulă în cadrul orelor
de consultații, dar nu mai puțin de două ori pe lun ă.
• Studenții vor stabili împreună cu profesorul coordo nator un plan de lucru care să garanteze
finalizarea lucrării în timp util. Având în vedere că examenul de licență/disertație va fi
planificat în perioada 15-30 iunie, lucrarea trebui e să fie gata pentru a fi predată pe 1 iunie
2014.
• Colaborarea profesor-student: [anonimizat]: dezvoltarea
intelectuală, calitate, îndrumare atentă, responsab ilitate, disciplină academică.
• Studenții au obligația de a citi și de a respecta î ntocmai prevederile din Ghidul de redactare a
tezei, care este prezentat în continuare.

II. GHID DE REALIZARE
A TEZEI DE LICENȚĂ / DISERTAȚIEI DE MASTER
(Actualizat: 1 nov. 2013)

Introducere

Prezentul ghid descrie exigențele în legătură cu el aborarea unei teze de licență în psihologie și
a dizertației de master, denumite generic în contin uare ca „teza”. El este realizat cu scopul de a ofe ri
informații cu privire la criteriile de calitate aca demică și reflectă poziția Departamentului de
Psihologie din cadrul Facultății de Psihologie și Ș tiințele Educației.
Ghidul este un document de lucru care se adresează:
• studenților, cu informații privind modul de realiza re a tezelor;
• profesorilor coordonatori, ca instrument de îndruma re unitară și sistematică a studenților;
• comisiilor de examinare, ca suport pentru instituir ea unor criterii unitare de evaluare.

Ghidul este compus din patru capitole distincte: (1 ) orientări generale; (2) cerințe obligatorii; (3)
recomandări; (4) evaluare.

1. Orientări generale

a) Obiectivul tezei

Teza trebuie să pună în evidență capacitatea absolv enților de a realiza în mod independent o
lucrare academică cu semnificație științifică. În a cest scop absolvent: [anonimizat], în conformitate c u planurile de învățământ pentru ciclul de licență,
respectiv, de master.
Prin realizarea tezei, absolvent: [anonimizat]:
– fundamentare teoretică;
– documentare bibliografică
– alegerea sau construirea (atunci când este cazul) a tehnicilor de recoltare a datelor,
– elaborarea și implementarea unui model de cerceta re,
– redactarea documentului și prezentarea acestuia î n fața comisiei de examinare.

b) Categorii tematice fundamentale

Teza poate fi elaborată într-una din următoarele ca tegorii tematice de bază:

• Cercetare experimentală
– Condiții fundamentale : model experimental adecvat, constituire
randomizată a grupurilor, alegere, măsurare și anal iză adecvată a
variabilelor, control și manipulare a variabilei in dependente, utilizare
corespunzătoare a procedurilor de analiză statistic ă, controlul erorilor,
concluzii corespunzătoare în raport cu rezultatele experimentale.
• Cercetare cvasiexperimentală:
· Condiții fundamentale : model similar cu cel experimental, prezentând
următoarele diferențe, constituire loturilor poate fi nerandomizată,
controlul și manipularea variabilei independente po ate lipsi.
• Cercetare non-experimentală (bazată pe metode de investigație psihologică
(chestionare, teste, observație și interviu structu rat etc.).
– Condiții fundamentale : model de cercetare consistent, constituire adecva tă a
eșantionului (sau eșantioanelor), alegere, măsurare și analiză adecvată a

variabilelor, utilizare corespunzătoare a proceduri lor de analiză statistică,
controlul adecvat al erorilor, concluzii adecvate r ezultatelor.
• Studiu de meta-analiză (pentru nivelul masteral)
– Condiții fundamentale : includerea unui număr suficient de ridicat de stu dii
publicate pe tema respectivă, criterii adecvate de includere-excludere în
studiu, procedură adecvată de analiză statistică, f inalizarea analizei prin
concluzii relevante, care depășesc simpla adiționar e a concluziilor unor
cercetări diferite.
• Cercetare de tip calitativ
– Condiții fundamentale : respectarea principiilor cercetării calitative; t ema să
fie abordabilă prin metode calitative, (interviu, o bservație, focus grup sau alte
metode calitative) definirea clară a temei, definir ea riguroasă a metodei și
aplicarea ei sistematică, să conțină datele necesar e unei eventuale replicări a
studiului, concluzii concordante cu datele recoltat e.
• Cercetare aplicativă
– Condiții fundamentale : temă relevantă sub aspectul finalității practice, analiză
critică a soluțiilor existente, metodă de cercetare consistentă, relevantă și
semnificativă sub aspectul potențialului de a ident ifica soluții aplicative,
operaționalizare adecvată a constructelor psihologi ce, metode viabile de
măsurare și analiză a datelor cercetării, controlul erorilor, analiza critică a
soluției aplicative propuse pe baza cercetării.
• Studiu teoretic
– Condiții fundamentale : relevanța temei (temă de actualitate în psihologi e, care
suscită opinii variate, controversate), amplitudine bibliografică (acces la
referințe majore, numeroase, consistente), capacita te de raportare critică la
sursele teoretice și de promovare a unei viziuni pe rsonale asupra temei
tratate, susținerea unui punct de vedere sau deschi derea unei direcții de
dezbatere semnificative în raport cu tema abordată.

Nu există o ierarhie valorică a tipurilor tematice. Oricare dintre ele permite obținerea notei
maxime, cu condiția respectării riguroase a condiți ilor fundamentale precizate mai sus, dar și a celor
de detaliu, descrise în manualele de metodologie a cercetării.

c) Rolul profesorului coordonator

Teza este o lucrare personală a cărei responsabilit ate revine integral absolventului.
Coordonatorul își asumă complet calitatea îndrumări i. Profesorul coordonator asistă și susține
procesul de elaborare a acesteia, fără a aduce atin gere principiului lucrului individual.
La recomandarea coordonatorului, studentul poate ap ela și la alte persoane (profesori,
specialiști etc.) în sprijinul realizării tezei. În acest caz, contribuția acestora va fi menționată l a rubrica
„Mulțumiri”.
Activități recomandate profesorului coordonator : sugestii în legătură cu alegerea și definirea
temei; impunerea unor etape obligatorii și a unor m omente de evaluare a progresului în realizarea
tezei (de preferință, cel puțin odată la două săptă mâni); sugestii cu privire la organizarea și realiz area
cercetării sau studiului; sugestii privind orientăr ile teoretice și metodologice; discuții pe teme rid icate
de student și răspunsuri la întrebările acestuia; o bservații critice și recomandări de corecție; suges tii
bibliografice. În cazul în care studentul nu are o viziune clară asupra lucrării, coordonatorul poate
orienta studentul către anumite modele de cercetare (articole de specialitate).
Activități nerecomandate profesorului coordonator : impunerea unor idei sau soluții,
împotriva celor preferate în mod explicit de studen t; efectuarea în locul studentului a unor activităț i
legate de realizarea tezei.
Pe parcursul realizării tezei, profesorul coordonat or evaluează progresul, precum și măsura în
care studentul respectă condițiile impuse prin prez entul Ghid, iar la final întocmește un referat de
evaluare, în conformitate cu specificațiile de la c ap. 4.

2. Cerințe obligatorii

Aspectele menționate în acest capitol al ghidului s unt obligatorii. Măsura și modul în care
acestea sunt respectate vor face obiectul evaluării , atât din partea profesorului coordonator, cât și din
partea comisiei de examen, urmând a se reflecta în nota acordată. Unele aspecte vor fi menționate ca
opționale, ele putând lipsi, în funcție de preferin ța autorului sau de natura lucrării. În acest caz,
ordinea celorlalte componente nu se va modifica.

a) Cerințe stilistice și de editare

Teza va fi scrisă în stil impersonal (nu se va util iza persoana I-a).
Se va folosi un limbaj simplu și clar. Informațiile vor fi comunicate într-o manieră directă și
inteligibilă, într-o structurare logică și coerentă .
Lucrarea trebuie redactată în limba română, folosi ndu-se scrierea cu diacritice.
Se va acorda atenție corectitudinii gramaticale și de editare. În acest scop, precizăm câteva
reguli elementare obligatorii de editare a textului :
/checkbld Cuvintele vor fi separate de un singur spațiu (tast a SPACE );
/checkbld Semnele de punctuație (punct, două puncte, semnul e xclamării, semnul întrebării, puncte
de suspensie) se scriu lipite de cuvântul care le p recede (fără spațiu în stânga lor);
/checkbld După semnele de punctuație se pune întotdeauna un s pațiu;
/checkbld Parantezele și ghilimelele se scriu lipite de cuvin tele din interiorul lor. Înaintea primei
paranteze/ghilimele se pune spațiu. După a doua par anteză/ghilimea se pune spațiu;
/checkbld Indentarea paragrafului (prima linie a paragrafului începută mai în interiorul paginii) se
face cu tasta TAB și nu tastând de mai multe ori ”s pațiu”;
/checkbld Ghilimelele sunt caractere speciale pe tastatură, c are nu vor fi înlocuite cu introducerea a
două apostrofuri alăturate.
/checkbld În cazul expresiilor compuse din două sau mai multe cuvinte, separate prin – sau /, aceste
semne se scriu lipite de fiecare din cuvintele resp ective (exemple: activ/pasiv , spațiu-timp
etc.)

Lucrarea va fi editată pe computer, folosindu-se di acritice românești și va fi tipărită la
imprimantă, într-o formă care trebuie să respecte u rmătorul set de criterii:
– Formatul de pagină: A4, scrisă numai pe o singură f ață;
– Margini: sus/jos=2.5 cm, stânga=3.5 cm, dreapta=2.5 cm;
– Tipul fontului: Times New Roman, cu diacritice româ nești;
– Mărimea fontului: 12;
– Spațiere: 1 rând (nu mai mult de atât);
– Numerotare pagini: jos, la mijlocul paginii;
– Titlurile capitolelor, cu majuscule și pe pagină no uă;
– Titlurile subcapitolelor sau subpunctelor, în conti nuarea textului, la două linii distanță, cu
litere bold;
– Forma de prezentare: legată cu arc sau copertată.
Număr de copii: două (unul se depune la secretariat , iar al doilea, la profesorul coordonator,
dacă acesta nu preferă formatul electronic).

Lucrarea va fi editată urmând stilul APA ( www.apastyle.org ) (cu excepția scrierii textului la
un singur rând). Numărul de pagini nu reprezintă un criteriu de notare a tezei. Lucrarea trebuie să
conțină atâtea pagini câte sunt necesare pentru a t rata în mod adecvat subiectul, în funcție de opțiun ea
autorului. Ca recomandare orientativă, teza poate a vea în jur de 40-50 de pagini, (fără anexe, rezumat
în limbă străină, cuprins, pagină de titlu, bibliog rafie).
Orice aspect de editare care nu este menționat exp licit mai sus va putea fi tratat de autor după
preferință, urmând modele uzuale din literatura ști ințifică.

2.1 Structura tezei

Teza va fi compusă dintr-o parte preliminară, textu l lucrării și o parte finală.
Înainte de a începe activitatea de redactare a teze i este necesar ca studentul să aibă o imagine
clară asupra temei abordate în cercetare, pe baza c onsultării extensive a bibliografiei.

Partea preliminară va cuprinde:

a) Pagina exterioară de titlu:
· Universitatea din București
· Facultatea de Psihologie și Științele Educației
· Departamentul de Psihologie
· Titlul tezei
· Nivelul de susținere a tezei („teza de licență” s au „disertație de masterat”)
· Numele autorului, identic cu cel înscris în carte a de identitate (sub forma: „prenumele
NUMELE”)
· Anul realizării
b) Pagina interioară de titlu va conține aceleași e lemente ca și cea exterioară, cu precizarea că aici
se va înscrie, mai jos decât numele autorului și pe partea dreaptă a paginii, numele
profesorului coordonator (cu titlul didactic și gra dul științific). Dacă lucrarea este coordonată
în cotutelă, se trec numele ambilor coordonatori.
c) Pagina de dedicații și mulțumiri (opțional)
d) Rezumatul lucrării, în română și engleză sau fra nceză. Rezumatul prezintă pe scurt contextul,
obiectivele, participanții, metoda/instrumentele, r ezultatele, implicațiile practice. Rezumatul
are minim 350 și maxim 500 de cuvinte. Rezumatul va fi structurat astfel: suport teoretic,
obiectivele cercetării, metodologia cercetării, rez ultate, concluzii.
d) Cuprinsul:
· va include, pe primul nivel, introducerea, capito lele, lista de referințe bibliografice și
anexele, numerotate cu cifre arabe (1, 2, 3, etc.).
· capitolele vor fi dezvoltate în cuprins pe două s au, opțional, pe trei niveluri, marcate cu
1.1; 1.2; 1.3; 2.1… ș.a.m.d.
· toate intrările din cuprins vor avea menționată p aginația corespunzătoare din text.
e) Lista tabelelor (opțional)
f) Lista figurilor, graficelor, diagramelor și sche melor (opțional)
g) Lista abrevierilor (opțional)

Textul lucrării

Textul lucrării va fi compus din Introducere, Capit ole și Concluzii.

a) Introducere . În introducere se va face o prezentare succintă a motivației alegerii temei, a
importanței acesteia în domeniul psihologiei, a obi ectivelor lucrării și, eventual, a celor mai
semnificative probleme sau dificultăți care au treb uit depășite în realizarea ei. Introducerea va
avea, de regulă, două sau trei pagini.
b) Capitolele lucrării . În principiu, lucrările care se bazează pe cercet ări vor avea următoarele
capitole, numerotate cu cifre arabe:

Capitolul 1 . Cadrul teoretic

Capitolul teoretic cuprinde o trecere în revistă a literaturii de specialitate dedicate temei
studiate. Se va urmări o prezentare în egală măsură completă, dar și sintetică, acordându-se importanț ă
surselor celor mai relevante, pe de o parte, și cel or mai recente, pe de altă parte. Se recomandă
utilizarea unui criteriu explicit de ordonare a pre zentării, care poate fi de natură tematică sau
temporală. Se va acorda atenție aspectelor controve rsate, în raport cu care studentul poate manifesta o
evaluare critică.

Partea introductivă trebuie să conțină:
a. Un scurt istoric al temei cercetate (ex: rolul inte ligenței în predicția performanței);
b. Prezentarea stadiului actual al cunoașterii științi fice cu privire la problema investigată
(studiile recente realizate în respectivul domeniu)
c. Evidențierea modului în care obiectivele studiului răspund unor dileme științifice actuale.

Capitolul 2 . Obiectivele si metodologia cercetării

Sub aspect metodologic, teza trebuie să respecte st ructura unei lucrări științifice. Precizările
de mai jos se referă la tezele ale căror teme presu pun efectuarea unor cercetări. Generic, această
structură este următoarea:
a. Formularea explicită, coerentă a obiectivelor și în trebărilor cercetării.
Obiectivele se formulează în termeni de finalități în timp ce întrebările adresează în mod
explicit problemele pe care și le pune autorul în l egătură cu subiectul investigat.
Greșeli frecvente :
– absența unor obiective clare sau a unor întrebări e xplicite, cărora cercetarea trebuie să
le găsească un răspuns.
b. Formularea explicită a ipotezelor cercetării. Ipote zele sunt afirmații susținute de
argumente, care reprezintă răspunsul așteptat de ce rcetător la întrebările pe care le-a
formulat.
Greșeli frecvente :
– ipoteze improprii, care nu au legătură cu obiective le sau cu întrebările cercetării
(practic, ipotezele unei cercetări nu trebuie să fi e altceva decât răspunsurile pe care le
avansează cercetătorul la aceste întrebări, pe baza literaturii de specialitate și a
propriilor estimări);
– ipoteze generale, care nu fac referire la variabile măsurabile, care să poată fi testate
statistic;
– ipoteze care sugerează relația cauzală între variab ile („ determină ”, „ influențează ”
etc.), atunci când modelul cercetării nu poate susț ine concluzii de tip cauzal;
– ipoteze prea complexe, care fac referire la mai mul te variabile simultan, în timp ce
procedura de testare statistică include numai două variabile;
– formularea ipotezelor de nul, alături de ipotezele statistice, ceea ce încarcă în mod
inutil textul (este subînțeles faptul că ipotezele de nul sunt negațiile ipotezelor
cercetării);
– ipoteze cărora nu le corespunde o procedură de test are statistică adecvată;
– enunțarea unor ipoteze care nu preced, ci urmează u nei proceduri de testare statistică.

c. Prezentarea modelului cercetării. Aceasta presupune descrierea variabilelor cercetării;
descrierea eșantionului (mod de constituire, struct ură, criterii de includere sau de
excludere, mărime, populație de referință); designu l cercetării.
Greșeli frecvente :
– omiterea prezentării variabilelor;
– prezentare confuză a variabilelor, fără identificar ea explicită a variabilelor
dependente și a celor independente;
– omiterea prezentării modului de constituire a eșant ionului, a volumului sau a
componenței pe categorii de subiecți, dacă este caz ul.

d. Descrierea tehnicilor de investigație. Instrumentel e utilizate în recoltarea datelor vor fi
descrise în mod adecvat. Dacă este vorba de teste „ clasice”, bine cunoscute, se vor cita
referințele care le susțin din punct de vedere teor etic și practic-aplicativ. Dacă este vorba
de instrumente realizate de autorul tezei, se va de dica un spațiu corespunzător descrierii
procesului de construcție și testare a calităților psihometrice ale acestuia (consistență
internă, validitate de construct ș.a.). Atunci când sunt utilizate instrumente (chestionare,
scale) multidimensionale, analiza proprietăților ps ihometrice se va efectua, pentru fiecare

dimensiune în parte, dar și pentru scorul global, d acă este utilizat ca variabilă de
cercetare.
Greșeli frecvente :
– utilizarea unor instrumente de investigare ale căro r caracteristici psihometrice nu
sunt cunoscute;
– omiterea analizei caracteristicilor psihometrice al e instrumentelor create de
autorul tezei.

e. Descrierea procedurilor de recoltare a datelor. Rez ultatele unei cercetări sunt puternic
influențate nu doar de caracteristicile instrumente lor utilizate, ci și de modul în care se
desfășoară aplicarea lor. O prezentare succintă a p rocedurii de investigare (modul de
relaționare cu subiecții, aspecte de organizare a i nvestigației etc.), are darul de a întări
încrederea în calitatea datelor recoltate.
Greșeli frecvente :
– ignorarea importanței și, implicit, a prezentării a spectelor procedurale.

Capitolul 3 . Rezultatele cercetării

Capitolul dedicat prezentării rezultatelor va trebu i să valorifice în mod sistematic, clar și
inteligibil datele obținute în sprijinul testării i potezelor cercetării. Se vor avea în vedere:
a. Prezentarea și analiza datelor. Datele statistice v or fi supuse unei analize pe două
niveluri: analiza statistică descriptivă (prin indicatori adecvați scalei de măsurare a
variabilelor) și testarea ipotezelor (prin proceduri adecvate fiecărei ipoteze, naturii și
caracteristicilor variabilelor). În principiu, rezu ltatele trebuie să acopere cerințele
modelului cercetării și să vizeze în mod direct și explicit ipotezele acesteia. Tabelele
și figurile vor fi incluse în acest capitol numai î n măsura în care sunt cu adevărat
justificate.
Greșeli frecvente :
– abuzul de grafice (este recomandabil să se apeleze la grafice pentru ilustrarea
unor relații între variabile și nu pentru reprezent area unor variabile individuale;
atunci reprezentarea unei variabile individuale est e absolut necesară, se va apela
de preferință, la modalități moderne – box-plot , stem and leaf , în locul
histogramelor);
– grafice sau tabele incluse la anexe, ceea ce face d ificilă înțelegerea lucrării;
– tabele excesiv încărcate cu cifre, care fac dificil ă înțelegerea acestora;
– abuzul de statistică, prin utilizarea unor prelucră ri nejustificate sau prin testarea
aceleiași ipoteze cu mai multe teste statistice;
– teste statistice inadecvate ipotezei sau naturii re lației dintre variabile;
– plasarea rezultatelor de la testele statistice în s ecțiunea Anexe (rezultatele se
introduc în text, acolo unde se și discută semnific ația lor psihologică);
– prezentarea incorectă a rezultatelor la testele sta tistice, de ex., se scrie numai
valoarea lui p, fără valoarea testului și mărimea efectului (se v or respecta
recomandările specifice pentru prezentarea rezultat elor fiecărui test statistic în
parte, așa cum sunt prezentate în cursul de special itate);
– exces de zecimale (în mod obișnuit, două zecimale s unt suficiente pentru
majoritatea indicatorilor statistici; doar valoarea pragului p se raportează cu trei
zecimale);
– preluarea cu Copy/Paste a rezultatelor din SPSS, ce ea ce conduce la exces de
valori numerice, deși cele mai multe nu prezintă un interes direct și nici nu sunt
înțelese de autor;
– absența unor etichetări adecvate a graficelor, fapt care face dificilă înțelegerea
rezultatelor; se va evita preluarea etichetărilor î n limba engleză, emise de
programele de prelucrare;

b. Interpretarea psihologică a rezultatelor, care î nseamnă „traducerea” rezultatelor
statistice în concluzii cu semnificație psihologică . Se vor sublinia relațiile dintre
rezultatele proprii și cele raportate în literatura de specialitate.
Greșeli frecvente :
– prezentarea doar a rezultatelor numerice și a pragu lui semnificației statistice, fără
a se discuta sensul psihologic al acestora;
– neraportarea mărimii efectului (cele mai recente re comandări APA consideră o
greșeală raportarea doar a pragului semnificației s tatistice, fără indicarea mărimii
efectului și a limitelor intervalului de încredere)
– prejudecata după care neconfirmarea unei ipoteze de cercetare, prin admiterea
ipotezei de nul reprezintă un punct negativ al lucr ării (în realitate, dacă modelul
de cercetare a fost bine realizat și corect aplicat , o infirmare statistică a ipotezei
poate fi foarte semnificativă din punct de vedere p sihologic, iar autorul trebuie să
fie pregătit pentru a explica sensul acestui rezult at);

Capitolul 4 . Concluzii si aprecieri finale

Capitolul de concluzii va cuprinde o sumară reluare a obiectivelor și motivației cercetării,
urmate de sinteza rezultatelor obținute și a semnif icației acestora în contextul literaturii dedicate temei
analizate. Se vor compara rezultatele obținute cu r ezultatele altor cercetători.
Se pot face aprecieri cu privire la dificultăți înt âmpinate pe parcursul cercetării, eventualele
puncte slabe ale acesteia, care vor trebui evitate în viitor, precum și deschideri către alte direcții de
cercetare legate de subiectul respectiv.
Capitolul va conține un paragraf distinct dedicat „ contribuției personale”, în care vor fi
menționate cele mai relevante aspecte care au const ituit contribuția individuală la realizarea temei.
Dacă este cazul, se va include și un paragraf în ca re se menționa „contribuții originale”, acele aspec te
care reprezintă o noutate în raport cu tema studiat ă.
Observații:
– Precizările de mai sus se referă la tezele cu subie ct de cercetare care sunt, de regulă, cele
mai frecvente.
– În funcție de natura temei tratate, capitolele pot fi mai multe sau mai puține.
– Titlurile capitolelor vor fi formulate liber de aut or, dar acestea va reflecta conținutul
menționat anterior.

Partea finală

Partea finală va cuprinde lista referințelor și ane xele lucrării

Referințele bibliografice

Referințele bibliografice reprezintă o componentă e sențială a lucrării, care reflectă efortul
absolventului de acoperire a subiectului studiat. A spectele principale care trebuie avute în vedere su nt
următoarele:
– Compoziția bibliografiei : Ponderea majoritară trebuie să o aibă referințele de tip ”articol
de revistă”, ”comunicări științifice la conferințe” . Vor fi utilizate surse românești, dar mai
ales străine. Bibliografia trebuie să cuprindă titl uri reprezentative pentru subiectul tratat.
– Actualitatea bibliografiei : Ponderea majoritară trebuie să o aibă referințele recente,
actuale. Totuși nu vor fi evitate referințele mai v echi, dacă au un caracter fundamental
pentru subiectul tratat. În general, se consideră c ă o referință este ”actuală” dacă nu este
mai veche de 10 ani.
– Volumul bibliografiei : Numărul referințelor citate depinde de natura sub iectului și de
efortul de explorare efectuat de autor. În principi u, cu cât numărul referințelor este mai
mare, cu atât teza va fi apreciată mai bine.
– Formatul bibliografiei : Referințele se constituie prin citarea autorilor și anului apariției,
în textul lucrării, iar informația bibliografică co mpletă se introduce în lista de referințe de

la sfârșitul documentului. Mediul academic și publi cistic promovează reguli foarte stricte
în ceea ce privește formatul de citare a surselor. Nu există un standard universal, dar unul
dintre cele mai răspândite, nu doar în mediul psiho logic, este cel promovat de APA
(www.apastyle.org).
Câteva reguli generale ale formatului de citare:
– În text, citarea unei idei se face prin numele auto rului urmat de anul publicării
lucrării. De exemplu: „… text… (Ionescu, 2004)” , sau „…așa cum afirmă Ionescu
(2004)”; în acest caz nu se precizează numărul pagi nii.
– Preluarea identică a unui text scris de un alt auto r va fi citată cu indicarea paginii din
sursa utilizată. De exemplu: „text citat” (Ionescu, 2004, p. 125).
– În cazul în care sunt mai mult de trei autori, în t ext se va trece numai numele
primului, urmat de expresia et al . (în lista de referințe se vor scrie numele tuturo r);
– La citarea indirectă se va scrie numele autorului c itat, iar referința se va face cu
privire la autorul din care a fost preluată informa ți, astfel: Popescu (apud, Ionescu
2003); dacă este o citare exactă, atunci se va prec iza și pagina.
– În text nu se utilizează decât numele autorilor (nu și prenumele).
– În lista de referințe prenumele autorilor poate fi limitat la inițiale
– Dacă autorul este o instituție sau organizație, se trece numele acesteia.
– Dacă data publicării nu este precizată se trece n.d . ( not-dated )
– Titlul revistei sau al cărții din care este citat u n articol sau o secțiune, se vor scrie
cu litere italice . La fel se procedează și cu titlul comunicării ști ințifice la un congres.
– La citarea unui articol de revistă sau capitol de v olum, în lista de referințe se vor trece
și paginile din revistă/volum la care se află aces tea.
– Pentru sursele preluate de pe internet, se vor intr oduce autorul, titlul și adresa web (în
conformitate cu manualul APA 6-th, data accesării n u mai este necesară).
– Lista de referințe va fi ordonată alfabetic, cu ind entarea liniei a doua și a celor
următoare (dacă există), conform modelelor de mai j os.

Exemple de referințe:

Carte:
Ahrons, C. R., & Rodgers, R. H. (1987). Divorced families : a multidisciplinary development al view .
New York: W.W. Norton.

Capitol de carte:
Banderet, L. E., & Burse, R. L. (1991). Effects of High Terrestrial Altitude on Military Performance.
In R. Gal & A. D. Mangelsdorf (Ed.), Handbook of Military Psychology : John Wiley&Sons
Ltd.

Articol din revistă:
Gelfand, L. A., Mensinger, J. L., & Tenhave, T. (20 09). Mediation analysis: a retrospective snapshot
of practice and more recent directions. The Journal of General Psychology, 136 (2), 153-176.

Comunicare la conferință:
Sacco, G. (2002, 14 sept.). Errors, mistakes, cultures. Comunicare la 25th EAAP Conference,
Warsaw

Pagină web:
Wilde, G. J. S. (1994). Target Risk , http:\\pavlov.psyc.queensu.ca\target\index.html

Greșeli frecvente :
– referințe bibliografice sumare, inconsistente, neac tuale;
– utilizarea simultană a mai multor formate de referi nțe (de ex., la subsol de pagină și la
final de document)
– referințe românești abundente și foarte puțin refer ințe străine;

– includerea paginii atunci când nu este o citare exa ctă
– referințe incorect redactate în raport cu exigențel e APA, cu erori de scriere;
– referințe traduse în limba română.
– atitudine „pasivă”, expozitivă și necritică asupra literaturii de specialitate;
– prezentare nesistematică, lipsită de coerență și fă ră scoaterea în evidență a aspectelor
care susțin formularea ipotezelor cercetării
– autori incluși îl lista de referințe, dar necitați în textul lucrării;
– autori citați în textul lucrării, dar fără a fi inc luși în lista de referințe de la sfârșitul
lucrării;

Anexe

În partea finală a tezei vor fi puse, în ordine, an exele (dacă sunt necesare), lista referințelor
bibliografice, precum și CV-ul academic al autorulu i.

a) Anexe (dacă este cazul)

În anexe se introduc informații care nu sunt imedia t necesare în textul lucrării pentru ca
aceasta să fie înțeleasă sau care, dacă ar fi fost introduse în text, ar fi îndepărtat cititorul de la
cursivitatea ideilor. Aici se pot pune chestionarel e utilizate (dacă sunt realizate de autor și doreșt e
acest lucru), ilustrații sau tabele suplimentare, d iverse prelucrări statistice, dacă sunt utile celor
interesați de analize suplimentare, precum și orice materiale care sunt considerate relevante pentru
temă.
Se va avea în vedere ca numărul de pagini al anexel or să nu fie excesiv.

CV-ul academic al autorului tezei.

Acesta nu va depăși, de regulă, o pagină-două și va scoate în evidență perioada de studii, lucrări
realizate, comunicate sau publicate (cu citarea ade cvată a acestora), participarea la manifestări
științifice studențești sau de alt nivel, stagii de pregătire în diferite instituții academice din țar ă
sau din străinătate, burse de studii, implicarea în proiecte didactice, științifice sau civice,
relevante sub aspect academic sau profesional. În t oate aceste cazuri se va menționa sumar
natura contribuției pe care a avut-o.

4. Evaluarea tezei

Teza este rezultatul muncii individuale a studentul ui, care are întreaga responsabilitate pentru
conținutul și forma acesteia. În realizarea ei, stu dentul trebuie să respecte cerințele obligatorii
menționate mai sus, să urmeze orientările și recoma ndările din prezentul ghid.
În mod generic, aspectele cele mai importante care fac obiectul evaluării tezei sunt contribuția
personală și corectitudinea metodologică.
Prin contribuție personală se înțeleg volumul, comp lexitatea și calitatea activității individuale
desfășurate pentru realizarea temei, sub toate aspe ctele care o compun. Studentul trebuie să fie capab il
să explice toate aspectele teoretice, metodologice și practice care fac parte din lucrare. În caz cont rar,
se va aprecia că acestea nu reprezintă contribuia s a personală.
Originalitatea și noutatea sunt indicatori de valoa re și vor fi apreciate ca atare dar, la nivelul
ciclului de licență, nu se așteaptă în mod necesar lucrări cu caracter de noutate științifică sau teor etică.
De la lucrările realizate la nivel de master se așt eaptă contribuții științifice originale, chiar dacă
acestea sunt minore. Lucrarea trebuie să evidențiez e capacitatea de a utiliza cunoștințele și abilităț ile
formate în procesul de învățământ, pentru finalizar ea unui proiect academic, în conformitate cu
normele și exigențele metodei științifice din domen iul psihologiei. Nivelul lucrării trebuie să reflec te
cunoștințele și abilitățile cuprinse în planul de î nvățământ pentru nivelul de licență sau master.
După ce primește versiunea finală a tezei, profesor ul coordonator va completa următoarea
fișa de evaluare, care se depune la secretariat, od ată cu un exemplar al tezei:

Universitatea din Bucuresti
Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei
Studii universitare de licență /master

REFERAT DE EVALUARE
asupra lucrării de licență/tezei de disertație cu tema:
………………………………………….. …………………………………………… …………………………………………… ………
…………………………………………… ……………………………………………………………….
realizată de……………………………………………………………………………………………….
CRITERII DE EVALUARE Calificativ*
Criterii teoretice
Gradul de interes al temei (actualitate, noutate, o riginalitate)
Volumul și relevanța contribuției teoretice în rapo rt cu tema
Capacitatea analitică și spiritul critic în raport cu suportul teoretic
Criterii metodologice
Calitatea modelului metodologic (fundamentare, adec vare la temă, calitatea
ipotezelor, adecvarea eșantionului)
Calitatea instrumentelor utilizate (fidelitate, co nsistență internă, validitate)
Calitatea procedurii de lucru (colectarea datelor, calitatea măsurărilor, evitarea
erorilor, respectarea normelor etice)
Criterii analitice
Calitatea prelucrării datelor (cantitative și / sau calitative)
Calitatea concluziilor (interpretarea psihopedagogi ca a rezultatelor)
Criterii stilistice
Calitatea stilului de redactare (claritatea exprimă rii, logica argumentării,
proprietatea termenilor / conceptelor)
Respectarea exigențelor formale de redactare academ ică (citare în text,
bibliografie, standarde de redactare)
*foarte bine (FB), bine (B), satisfăcător (S), nesa tisfăcător (NS)

Lucrarea este/nu este recomandată pentru a fi susținută în fața comisiei de examen 1.

Profesor coordonator (nume și semnătură) Data:

_____________________________ _________________

1 Pentru a primi recomandarea de susținere, nu se ac ceptă nici un calificativ de NESATISFĂCĂTOR. Atunci
când nu acordă recomandarea, profesorul coordonator va atașa un raport de evaluare, în care motivează decizia
luată. Acesta va fi discutat în consiliul de conduc ere a departamentului, care ia decizia finală cu pr ivire la
susținerea lucrării. Dacă lucrarea este realizată î n cotutelă, fișa de evaluare este semnată de profes orul titular din
departamentul de psihologie.