Studiu Eselnita 2017 [625633]

1
CUPRINS
PAG
Introducere 2
Capitolul I. Poziția g eografică și limitele 4

Capitolul II .Scurt istoric al cercetărilor geografice 6

Capitolul III. Cadrul natural 8

3.1. A lcătuirea geologică 8
3.2. Relieful 10
3.3. Condițiile climatice 15
3.4. Elemente de hidrografie 18
3.5. Învelișul biopedogeografic 24

Capitolul IV. Caracteristici și tendințele demografice 33
4.1. Evoluția numerică și repartiția teritorială 33
4.2. Densitatea populației 35
4.3. Mișcarea naturală,mobilitatea populației 36
4.4. Structura demografică 39

Capito lul V. Sistematizarea și dezvoltarea 43
5.1. Dovezi arheologice 43
5.2. Atestări documentare și evoluția în timp 44
5.3. Tipuri morfostructurale de așezări 45
5.4. Fondul de locuințe 47
5.5.Echiparea tehnico -edilitară 48

Capitolul VI. Activități economice 50
6.1. Resursele naturale 50
6.2. Agricultura 51
6.2. Industria 55
6.3.Comerțul și serviciile 55
6.4. Transporturile 55
6.5. Turismul 57

Capitolul V II.Strategii de dezvoltare rurală 60

Concluzii 64
Bibliografie 65

2 INTRODUCERE

Marele nostru geograf George Vâlsan spunea: " Geografia țării trebuie să înceapă cu
geografia locului natal, ale cărui elemente proaspete, pline de imagini și de simțire există în
sufletul fiecărui copil. Prin cunoașterea ținutului natal formezi alfabetul geografic " – este
motivul pentru care am ales să studiez arealul comunei Eșelnița, acesta fiind loc ul de care mă
leagă multe amintiri .
Opțiunea pentru studierea acestei zone geografice rezidă din cunoașterea până în
prezent, insuficientă a potențialului său uman și de habitat. Totodat ă, trebuie adăugate poziția
geografică, relația inedită dintre condițiile naturale și populație, conservarea unor ocupații și
meșteșuguri stăvechi, specificul structurii pe forme de proprietate a pământului.
Comuna Eșelnița este situată în p artea de sud -vest a țării, în cadrul județului Mehedinți
fiind așezată în partea de vest, pe malul stâng al fluviului Dunărea, în estul Munților Almăjului.
Altitudinea medie pe teritoriul comunei este de 510,3 metri, altitudinea minimă 52,3 metri, iar
altitudinea maximă este de 968,3 metri. Altitudinea medie a vetrei localității Eșelnița e ste de 80
metri, caracteristic comunei este relieful format din culmi muntoase mod elate pe șisturi cristaline
și bazinetul depresionar Eșelnița, clima fiind temperată continentală cu influențe
submediteraneene. Prin poziția sa în partea de sud -vest a țării, comuna se înscrie într -un climat
temperat continental în care se resimt influențe submediteraneene, p rincipalele caracteristici
ale climei sunt: -temperatura medie anuală -11oC; -temperatura medie a lunii ianuarie –
1oC; -temperatura medie a lunii iulie 22oC;-umezeala relativă a aerului – media anuală
75%; -cantitatea an uală de precipitații 600 mm; -vânturile predominante sunt din vest și
nord -vest .
Pe teritoriul administrativ al comunei rețeaua hidrografică este reprezentată de fluviul
Dunărea și trei pârâuri cu afluenții lor : Mala, Mraconia și Eșelnița. Refer itor la vegetație în
funcție de zonalitatea latitudinală arealul comunei este cuprins în zon a pădurilor de stejar pufos
alături de cer, gorun și fag, de asemenea terenuri cultivate într -un procent mai mic și pășuni și
fânețe. Pe teritoriul comunei se întâlnesc următoarele tipuri de soluri: cambisoluri și
cernoziomuri . Soluri le aluviale au o d esfășurare mare în lunca Dunării. Comuna Eșelnița este
localizată în Parcul Natural ,,Porțile de Fier,, .
Lucrarea intitulată "Monografia comunei Eșelnița", este o prezentare a condițiilor fizic o
și economico geografice dintr -o zonă rurală în plină transformare mai ales după 1990. P e
parcursul a 7 capitole am căutat să îmbinăm toate elementele cadrului natural pe care s -a axat
activitatea umană din cele mai vechi timpuri și până în prezent, mai în amănunțime am tratat
capitolele referitoare la cadrul natural și geografia populației . Am acordat importanță populației
având în vedere că aceasta reprezintă factorul principal al dezvoltării unei localități.

3
În evoluția numerică a populației se poate constata un mers neregulat privi nd atât
creșterile cât și descreșterile reflectate în schimbările survenite în dezvoltarea socio -economică a
comunei , la recesământul populației din 2011, comuna care are o singură localitate avea o
populație stabilă de 25 65 locuitori, iar la rece nsămâ ntul din anul 2002 – 3070 locuitori.
După structură satul Eșelnița este o așezare compactă de formă dreptunghiulară și
textură re gulată. Vatra vechiului sat se află pe fundul lacului de acumulare ,,Porțile de Fier I ,,
după mărimea demogrfică , satul Eșelnița face parte din categoria satelor mari între 2001 și 5 000
locuitori , fiind una dintre cele mai mari așezări din regiune, conform datelor de la recesămăntul
din anul 2002 și cel din 2011. Comuna Eșelnița are un profil mixt.
Prima atestare documentara dateaza de la 25 februarie 1484 , într -un act prin care Matei
Corvin (1458 -1490) doneaza lui Iacob Gârlisteanu o serie de mosii, printre care si cea de la
Eselnita .
Lucrarea cuprinde: introducere, 7 capitole: – capitolul I cuprinde așezarea și limitele
comunei; capitolul II prezintă un scurt istoric al cercetărilor, capitolul III prezintă cadrul natural
al comunei ; capitolul IV tratează caracteristicile și tendințele geodemografice; capitolul V se
referă la rețeaua de a șezări; capitolul VI prezintă considerații economico -geografice; capitolul
VII-stategii de dezvoltare rurală, bibliografia și concluzile. Prezentul studiu a fost susținut de
numeroase metode și procedee de analiză și evaluare care să permită o vizualiz are concretă și
corectă asupra evoluției și perspectivelor de dezvoltare a comunei.
Comuna are posibilități de refacere a vechilor meșteșuguri și activități tradiționale,
pescuitul, mică industrie și îndeletnicirile artizanale, produsele meșteșugărești și alte meserii
urbane și semiurbane lipsesc deja din obiceiul localnicilor, acestea ar putea aduce venituri
considerabile în cazul revigorării lor, asociate cu dezvoltarea turismului și agroturismului în
această zonă pitorească prin peisaj și cadru natural. Starea de spirit a cetă țenilor din comuna
Eșelnița se pă strează ș i se va pă stra, în continuare, în ciuda influențelor tot mai puternice venite
dinspre mediul urban. Ne -o spune aceasta, păstrarea unor obiceiuri laice și religioase, cum ar fi
de exemplu ob iceiul nedeilor.
Metodele și procedeele de cercetare folosite au fost atâ t tradiționale (analiza, sinteza ,
comparația, observația directă și indirectă, descrierea, algoritmul, metoda cartograf ică, istorică),
cât și moderne. Pentru întocmirea lucrării, de un real folos mi -au fost materialele puse la
îndemână de Arhivele Naționale – județul Mehedinți, Direcția Județeană de Statistică Mehedinți,
Primăria comunei Eșelnița.
De asemenea, un prețios ajutor l -am primit din partea domnului profesor univer sitar
Gociu Grigore, care m -a îndrumat și condus să -mi întocmesc lucrarea după cerințele unei
cercetări metodico -științifice, fapt pentru care pe această cale îi aduc mulțumiri.
Autorul

4 CAPITOLUL I
POZIȚIA GEOGRAFICĂ ȘI LIMITELE

Comuna Eșelnița este si tuată în partea de sud -vest a ță rii, în cadrul județului Mehedinți
fiind așezată în partea de vest, pe malul stâng al flu viului Dunărea, la vărsarea pârâului Eșelnița,
în estul Munților Banatului , în subun itatea acestora Munți Almăjului. P ână în anul 1918 a fost
comună, iar în perioada 1918 – 1951 a făcut parte din plasa Orșova din județul Severin cu
capitala la Caransebe ș. ,,Între 1951 și decembrie 1964 a făcut parte din comuna Ogradena, iar
în perioada 1965 – mai 1968 localitatea a fost arondată orașului Orșova,,.1
Vatra vechiului sat se află pe fundul lacului de acumulare Porțile de Fier, satul actual
este localizat cu 2 -3 kilometri în amonte față de fostul amplasament și a fost construit în
perioada 1967 -1970.

Fig. nr.1: Localizarea comunei în cadrul țării -imagine satelitară. Sursa:Google Earth .
Comuna este alcătuită dintr -o singură localitate , satul Eșelnița, care este centrul
administrativ având coordonatele geografice 44°44′ latitudine nordică și 22°16′ longitudine
estică.

1 Răsavan Stroe ,Daniel Pieptănatu -Dicționarul Geografic al Județului Mehedinți -pagina 36

5

Fig nr.2,3: Localizarea comunei Eșelnița în cadrul formelor de relief și în cadrul județului
Localitat ea Eșelnița este situată la o distanță față de reședința județului Mehedinți,
municipiul Drobeta Turnu Severin de 36,5 Kilometri, față de municipiul Orșova 6,4 kilometri,
orașul Strehaia este la o distanță de 85,8 kilometri, localitatea Baia de Aramă la 99 ,7 kilometri.
Cel mai apropiat oraș din afara județului este Băile Herculane situat la o distanță de 26,9
kilometri, orașul Moldova Nouă este la o distanță de 96 kilometri, față de reședința județului
Dolj-municipiul Craiova este o distanță de 148,4 kilometri, pâ nă în municipiul Târgu -Jiu sunt
117,7 kilometri, până la Reșița 138,6 kilometri, iar distanța între Eșelnița și capitala României
municipiul București este de 378,1 kilometri.
Comuna Eșelnița este situată la o distanță de 40 kilometr i de Kladovo, cel mai apropiat
oraș din Serbia -trecerea frontierei se face prin punctul de frontieră Porțile de Fier I.
Referitor la limitele teritoriale ale comunei Eșelnița în nord se află comuna Topleț,
județul Caraș -Severin cu satul Tople ț care se află la o distanță de 16,8 kilometri , în vest comuna
Eftimie Murgu, satul reședință de comună . Localitatea Eftemie Murgu află la o distanță de 85,9
kilometri, în est orașul Orșova, în sud comuna Dubova, reședința de comu nă cu același nume se
află la o distanță de 22,5 kilometri și fluviul Dunărea pe care este trasată granița de sat cu Serbia.
Localitatea Eșelnița este situată la o altitudine medie de 80 de metri, iar teritoriul administrativ
are o altitudine medie de 510,3 metri, altitudinea maximă fiind de 968,3 metri , iar altitudinea
minimă 52,3 m etri. Suprafața teritoriului administrativ al comunei Eșelnițala la data de
31.12.20 16 era de 18 100 hectare, iar numărul de locuitori la recesământul din decembrie 2011 a
fost de 2 5 65 locuitori . Legătura comunei cu reședința județului este asigurată prin D.N. 57.

6 CAPI TOLUL II
SCURT ISTORIC AL CERCETĂRILOR GEOGRAFICE

Teritoriul comunei Eșelnița face parte din Defileul Dunării -importanța sa strategică și
economico -socială sunt pri ncipalele motive pentru care această zonă situată în par tea de sud -vest
a României s-a bucurat de o atenție deosebită din cele mai vechi timpuri. Informații legate de
defileul marelui fluviu european apar și în unele lucrări ale s criitorilor din antichita te și Evul
Mediu cum ar fi : Ptolemeu, Ulpianus, P rocopius etc. d e-a lungul timpului și de aceea, cele mai
multe referiri sunt cu totul generale și se referă la unitatea fizico -geografică și administrativă din
care face parte.
Comuna Eșe lnița aparține Munților Carpați, una dintre marile unități geografice ale
României ce a constituit obiectul multor cercetări cu caracter geologic și geografic, concretizate
în lucrări speciale, fie în lucrări cu caracter general, printre primele lucrări apă rute despre această
unitate de relief se numără cele de ordin geologic datorită prospectării și exploatării resurselor
energetice (cărbuni; petrol,gaze naturale) cât și hidrogeologice. Lucrările geologice sunt realizate
de : E.A.Bielz -1849; Gr. Ștefănescu în 1876 și 1888; Matei Drăghiceanu în 1898 care a întocmit
și prima hartă geologică a județului Mehedinți; la începutul secolului al – XX-lea lucrări
geologice importante despre această regiune sunt și cele ale lui G. Murgoci în 1907 „ Terțiarul
Olteniei ” și Ionescu Argetoaia -1918 „ Asupra Pliocenului din Oltenia” care pe lângă principalele
elemente geologice aduc precizări asupra morfologiei zonei .
Referitor la studiile fizico -geog rafice în 1891 geomorfologul german A Penck emite
ipoteza că val ea transversală a Dunării prin Carpați este un canal de scurgere străvechi, care a
supraviețuit ridicării munților și scufundării bazinelor despărțite de înălțimile lor. Marele
geograf francez Emm. de Martone, în ,,La Valachie” (1902) formulea ză ipoteza captării unei
Dunăr i Panonice de către un râu cu nivelul de bază mult mai jos, care curgea spre lacul
Câmpiei Române, această ipoteză este fundamentată de geograful sârb J. Cvjic în 1908 și de
G.Vâlsan în 1916 .Vintilă Mihăilescu în ,,România – geografie fizică(1936) tratează din punct
de vedere fizico -geografic și zona studiată , în 1969 apare ,, Geografia Văii Dunării românești”
lucrare în care se fac referiri și la teritoriul administrativ al comunei , în anul 2004 apare lucrarea
„Culoarul Du nării între Orșova și Ostrovul Mare ” autor Elena Matei în care se fac referiri și la
zona unde este situată comuna Eșelnița. Munții Almăjului au fost studiați în detaliu de Gr.
Răileanu și colaboratorii în 1957, de M.Pelin în 1960, Al Codarcea în 1968 etc.
Hidrografia Dunării în sectorul Porților de Fier a fost studiată de I.Pișota, V.Trufaș,
I.Zăvoianu, I.Ujvari, lucrări de geografia climei au fost elaborate de Elena Dumitrescu, Gh.
Neamu etc. Biogeografia zonei a fost studiată și de R. Călinescu, A Petcuna etc.

7
Au fost elaborate mai multe lucrări importante ce vizează geografia populației și
așezările omenești, geografie economică, toponimie,etnografie . Una dintre cele mai vechi lucrări
este ,, Agricultura română din județul Mehedinți” din 1868, elaborată de Ion Ionescu de la Brad .
În această lucrare se regăsesc pe lângă considerațiile de natură economică și referiri asupra
populației (număr, ocupații, stare socială, nivel de trai , etc.i) dar și diferite aspecte legate de
habitatul ru ral și caracteristiciile vieții din satele mehedințene de la sfârșitul secolului al XIX -lea.
O lucrare de referință este ” Dicționarul geografic al județ ului Mehedinți” de N.D.
Spineanu, instructor în Severin și membru al Societăți i Geografice Româ ne, această lucrare,
apărută la Tipografia și Fonderia de litere Thoma Basilescu din București în 1894 și premiată de
Societatea Geografică Română, cuprinde și caracterizări geografice ale localităților din zona
Olteniei. În anul 1923, Gh. Nicolaescu Plopșor întocmește chiar o statistică a populației fostului
județ Mehedinți din anul 1868, pentru ca în anul 1926, Alexandru Vasilescu să realizeze o
inventariere a localităților cuprinse în harta Olteniei. La toate cercetările cu caracter geografic și
economic realizate în acea perioadă se adaugă și cele de geografie istorică și toponimie
geografică ale lui Ion Conea (1931, 1939).
În 1947 apare „Dicționar geografic istoric și topografic al județului Mehedinți” de C.
Pajură, în 1976 apare Ge ografia zonei dunărene a Porților de Fier coordonată de Mihai Iancu,
în 1980 apare lucrarea „Localitățile județului Mehedinți” sub îndrumarea lui Vasile Cucu, iar în
1981 apare la editura Sport -Turism lucrarea „Monografia județului Mehedinți” , editat ă de un
colectiv de autori din care făcea parte și V. Cucu, Georg e Erdeli, Nicolae Chipurici, Miș u
Davidescu etc.; în anul 2001 apare lucrarea ,,Defileul Dunării -sectorul Baziaș -Eșelnița ”,
structurile habitatului rural și economia rurală autor Costela I ordache. În anul 2008 apare
lucrarea ,,Dicționarul enciclopedic al județului Mehedinț i” elaborat de Roman I. și Tudor Rățoi
–lucrare cu un caracter predominant istoric în care se regăsesc informații și despre atestarea
documentară și evoluția comunei Eșeln ița în secolele trecute.
În anul 2011 Răs van Stroe, împreună cu Daniel Pieptănatu și cu ajutorul colaboratorilor
publică lucrarea „ Dicționarul geografic al județului Mehedinți ”, în care sunt explicate elemente
geografice de pe teritoriul comunei Eșel nița .
O lucrare cu un caracter general dar foarte complex este „Tratatul de Geografia
României” volumele I -Geografie Fizică, II -Geografie Umană și Economică și V – editate de
Academia Română în care sunt tratate și caracteristicile fizico -geografice, uman e și economice
ale regiuni i din care face parte comuna, în sprijinul geografiei istorice sunt de remarcat
studiile cu un caracter istoric efectuate de Dumitru Berciu ” Arheologie preistorică a Olteniei ”;
I.Donat ”Toponimia slavă din Oltenia ”-1947; M.Gregorean -„Graiul și folclorul din Oltenia
nord -vestică ”.

8 CAPITOLUL III
CADRUL NATURAL

3.1 ALCĂTUIREA GEOLOGICĂ

Comuna Eșelnița este localizată în v estul depresiuni i Orșova și estul Munților
Almăjului, subunitate a Munților Banatului care este diviziunea din sudul Carpaț ilor
Occidentali. Desăvârșirea structurii tectonice a Munților Banatului s -a realizat în timpul
mișcărilor orogenice a ciclului al pin, când s -a pus în loc pânza getică -faza austrică și
larmică.(Al.Codarcea,1940).

Figura nr.4 :Regionarea geomorfologică a județului Mehedinți (după Răs van Stroe)
Structura geologică a Munților Almăjului este rezultatul orogenezei alpine, evol uția sa
fiind strâns legată de cea a autohtonului danubian. În Precambrian, formațiunile ce compun
astăzi Autohtonul danubian (Munții Almăjului) funcționa ca zonă de geosinclinal, suportând
cicluri tectono -magmatice. Ulterior, imensele depozite sedimentare și magmatogene acumulate
au fost supuse metamorfismului regional, rezultând șisturi cristaline. Concomitent, procesele
magmatice au determinat punerea în loc a granitoidelor (Sichevița). Sfârșitul Paleozoicului
corespunde cu exondarea generală a regiunii.
În Mezozoic (Jurasic), pe direcția nord -sud iau naștere o serie de fose, care au suportat
acumulari sedimentare. Una dintre acestea constituie astăzi zona Svinița -Svinecea Mare, iar
acumulările unei alte fose, au fost dislocate și transportat e tectonic spre est, re zultând Pânza de

9

Severin. În Cretacic au avut loc o serie de evenimente tectonice care au impus dislocarea și
împingerea unui alt domeniu de sedimentare, Pânza getică (vest) peste Domeniul danubian,
ulterior, șariajul ge tic a acoperi t întregul Domeniu danubian, sub forma unei pânze imense
(Pânza getică).
În concluzie Munții Almăjului în cea mai mare parte sunt ,,form ați din șisturi cristaline
ale A utohtonului danubian și numai în extremitatea lor vestică, în zona localității Rave nsca
din șisturi cristaline ale pânzei getice…În afară de calcarele din Cazanele Dunării celelalte roci
sedimentare de vîrstă paleo -zoic superior -mezozoic, formează umplutura sinclinalului Svinița –
Svincea.,,2.Rocile cristaline și cele sedimentare sunt st răpunse de roci magmatice reprezentate
prin granite, gabrouri, exemplu granitul de Ogradena.
Foto.nr.1. Depozite la zi în valea Malei
Figura nr.5 :Profile morfolitologice transversale prin munții Banatului
Sursa:Geografia României -volumul III

2 Geografia României volumul III -Editura Academiei, pagina 399

10 3.2 RELIEFUL

Comuna Eșelnița este situată pe Dunăre în estul Munților Banatului, altiudinea medie pe
teritoriul comunei este de 510,3 metri, altitudinea minimă 52,3 metri , iar altitudi nea maximă este
de 968,3 metri. A ltitudinea medie a vetrei localității Eșelnița este de 80 metri. Caracteristic
comunei este relieful ,,dominat de culmile estice ale munților Almăjului, desprinse din Culmea
Svincea Mare de pe teritoriul județului Caraș Severin și care se prelungesc la limita celor două
județe și spre fluviu. Cele ma i mari înălțimi sunt : Cherbelezu -1102 m, Culmea Cărbunari – 646,3
m și Culmea Streneacului 642,3 m. Culmile muntoase sunt modelate pe șisturi cristaline și
intruziuni magmatice. În est, de -a lungul Dunării, bazinetul depresionar Eșelnița, aparținând
depresiunii Orșova, este umplut cu depozite badeniene -pietrișuri, bolovănișuri, nisipuri.,,3

Foto.nr. 2. Ultimele terminații ale Munților Almăjului spre satul Eșelnița și Valea Eșelniței
Principalele văi de pe teritoriul comunei sunt valea Dunării, v alea Eșelniței, valea
Mraconiei și valea Malei. Valea Eșel niței începe la sud de muntele Cherbelezu , este adâncită în
plafonul culmilor cu până la 300 -500 metri, spre vărsare prezintă o luncă îngustă. Valea
Mraconiei este adâncită cu 200 -300 metri în pla fonul culmilor adiacente, taie șisturi cristaline,
granite și calcare mezozoice.

3 Răsvan Stroe,Daniel Pieptănatu -Dicționarul Geografic al Județului Mehedinți -pagina 119

11
Munții Almăjului sunt localizați în sudul Munților Banatului , au forma unui romb; sunt
delimitați în nord -vest de Depresiune a Almăjului, Defileul Dunării în sud ș i sud -vest,
Depresiunea Mehadica și Orșova în nord -est și est, iar în vest de culoarul Liubcova -Șopotu Nou,
prin care vin în contact cu Munții Locvei. Sunt alcătuiți din șisturi cristaline aparținând
Autohtonului danubian și numai în extremitatea vestică a pare cristalinul Pânzei getice. Peste
acestea, apar roci sedimentare: conglomerate, gresii, șisturi argiloase și calcare. Calcarele
mezozoice apar foarte evident în sectorul Cazanelor Dunării, care sunt străpunse d e roci
magmatice (granite, gab rouri, serp entinite).

Figura nr.6 :Munții Banatului -subunități. Sursa:Geografia României -volumul III
Munții Almăjului sunt formați din două culmi principale, puternic ramificate, între care se
întrepătrund izvoarele unor râuri ca Mraconia, Eșelnița etc. S uprafața de nivelare apare între 800 –
1000 de metri și se identifică pe interfluviile cele mai înalte, apărând ușor boltită în zona centrală
în jurul vârfului Svinecea Mare de 1224 m. Coboară treptat spre est la 900 m către Mehadica și
la 700 m spre vest în Podișul Cărbunari și 500 m în vestul Munților Locvei.

12

Foto.nr. 3. Vârful Svincea Mare. Sursa: www.camena.ro
Comuna Eselnița este situată în Defileul Dunării ce reprezintă unul dintre cele mai
uimitoare sectoare ale Dunării, se desfășoară între localitățile Baziaș și Gura Văii, pe o lungime
de 136 km.; el este săpat transversal, într -o ma să muntoasă numită de Vintilă Mihăilescu,
Carpații Porților de Fier și formează limita de sud a Munților Banatului.
Defileul este format în șisturile cristaline din domen iile getic și autohton, dar și roci
magmatice, roci sedimentare mezozoice ș i neozoice. S -a format într -un timp îndelungat, după
definitivarea tectono -structurală a reliefului carpatic din cretacicul superior. Evoluția Carpaților
s-a materializat și în structurile defileului: abrupturi, asimetrii ale reliefului în special în zonel e
Moldova Nouă -Coronini și Berzasca -Șvinița. În fazele neocarpatice se definesc și trăsăturile
reliefului din cadrul defileului Dunării formându -se aici o serie de bazinete depresionare:
Moldova Nouă, Liubcova, Șvinița, Orșova.
Faza mișcărilor lente de înă lțare a munților se caracterizează printr -o adâncire puternică a
rețelei hidrografice, Dunărea ajungând să formeze defileul îngust, cu o etajare de încă 7 terase
din care astăzi se păstrează fragmente dispersate. Lunca, cea mai nouă treaptă morfogenetică d in
defileu, s -a format în Holocenul superior, în prezent fiind acoperită de apele lacului de acumulare
până aproape de Moldova Veche. În lungul defileului, se înlănțuie o alternanță de sectoare și
lărgiri direcționate de structura petrografică eterogenă a reliefului; astfel sunt ca sectoare înguste
sectorul de la Baziaș, Pescari – Alibeg, Berzasca -Iuți, Cazanele Mari, Cazanele Mici și Porțile de

13

Figura nr.7: Defileul Dunării. Sursa:Defileul Dunării -Costela Iordache

14

Fier, iar bazinetele mai largi sunt Moldova, Liubcova, Iuți -Plavișevița, Dubova și Orșova -Bahna.
În legătură cu geneza Văii Dunării s -au emis mai multe ipoteze, între care cele mai
susținute sunt cele legate de antecedență și captare.
Penck, I. Cvijic, V. Mihăilescu și N. Orghidan susțin antecedența. Ca argumente aduse de
Cvijic, cum că Dunărea a preluat traseul unui braț marin miocen, în care s -a adâncit pe măsură ce
zona montană se ridica, fapt susținut de identificarea fostului canal suspendat la 370 -450 m în
lungul defileului și prezen ța celor 7 terase.
Ipoteza captării, susținută de Emm. de Martonne pune accent pe mișcările de la sfârșitul
pliocenului care au adus schimbări în rețeaua hidrografică, care având nivele de bază diferite,
eroziunea regresivă diferită , provocând captări în zona defileului. E mm. de Martonne arată că
terasele din defileu sunt cuaternare și că străpungerea Dunării a avut loc la sfârșitul pliocenului.
G. Vâlsan aduce noi argumente: existența a două râuri cu direcții opuse : spre est curgea
Porecika și Cerna în b azinul Getic, cu nivel mai coborât, iar spre vest, în bazinul Panonic, curgea
Berzasca; astfel primele râuri cu o eroziune regresivă mai puternică au captat în sectorul
defileului râul Berzasca.
R. Ficheux și J. Verges -Tricom susțin de asemenea o serie d e captări locale între
bazinete și sectoare de vale îngustă care au condus la formarea actualului defileu.
Complexitatea morfologică a Defileului Dunării este rezultatul interacțiunii dintre
diversitatea rocilor și factorii externi. Abrupturi le calcaroase de pe stânga Dunării oferă un relief
carstic format din lapiezuri, hornuri, peșteri.

Foto.nr.4 . Defileul Dunării la Eșelnița

15
3.3.CONDIȚIILE CLIMATICE

Prin poziția sa în partea d e sud -vest a ță rii, comuna Eșelni ța se înscrie într -un climat
temperat continental în care se resimt influențe submediteraneene.
Clima reprezintă un element i mportant al cadrului natural ce a favorizat locuirea în
această regiune din cele mai vechi timpuri, caracterizată prin veri calde . Particularitățile generale
ale climei sunt definite de trei elemente mai importante și anume: poziția geografică,
caracteristicile circulației generale a atmosferei și particularitățile structurii suprafeței active.
Particularitățile geomorfologice ale c limatului (poziția în defileul Dunării, altitudinea
mică, întinderea mare) determină câteva caracteristici, și anume: advecții relativ simultane ale
maselor de aer, aproximativ aceleași variații periodice și neperiodice ale parametrilor climatici,
bilanț radioactiv și caloric cu valori dintre cele mai mari.
Poziția geografică a ariei, în colțul de sud -vest al țării și în sudul Munților Banatului în
defileul Dunării, imprimă climei anumite particularități specifice, cea mai importantă este
influența submedi teraneană, care se suprapune pe fondul climatului temperat -continental
caracteristic întregii țări. Circulația atmosferei se caracterizează prin originea mediteraneană și
oceanică, aducând masele de aer mai umede și calde, îndeosebi în perioada rece a anul ui. Ca
urmare, iernile sunt mai calde, cu cantități mari de precipitații lichide sau sub formă de lapoviță,
cu ninsori și fenomene de îngheț mai puțin frecvente și intense, cu vânturi predominante din
sectoarele vest și sud -vest.Verile sunt călduroase, une ori invaziile de aer fierbinte tropical
determină creșterea temperaturii aerului la 35 -40° C. Se face simțită și influența aerului
continental din est, determinând vara fenomene de uscăciune și secetă. Datele climatice se referă
la perioada 1980 -2010 și su nt înregistrate la stația meteorologică Orșova.
Caracteristicile generale ale climei sunt:
-Temperatura medie anuală 11,7 grade celsius
-Temperatura medie a lunii ianuarie -0,7 grade celsius
-Temperatura medie a lunii iulie 21,6 grade celsius
-Durata med ie de strălucire a Soarelui -2 200 ore
-Media anuală a umezelii relative 75 %
-Cantitatea medie anuală de precipitații: 600 milimetri/an
-Intervalul posibil cu strat de zăpadă: 15 -25 zile/an
-Vânturile predominante: vest, nord -vest,
-Durata medie a intrev alului fără îngheț 220 zile/an
Pe teritoriul comunei temperatura medie anuală este mai ridicată decât în centrul și
nordul țării, iar precipitațiile în cea mai mare parte a anului sunt lichide,verile sunt în general

16 călduroase uneori cu temperaturi de pest e 35 grade celsius, comuna aflându -se într -o zonă a
județului în care dat fiind influențele maselor de aer cald de origine mediteraneană, în unele veri
au loc fenomene de uscăciune și secetă, ca urmare a pătrunderii aerului continental din est -nord-
est. Cr eșterea temperaturilor medii anuale din ultimul timp a avut efecte negative și asupra
teritoriului comunei ce au determinat extinderea secetei și afectarea producției agricole ,
probleme medicale ale locuitorilor, etc.
a)Regimul termic
Datorită influenței circulației aerului mai cald de origine tropicală (mediteraneană),
temperatura aerului înregistrează valori dintre cele mai ridicate din țară, media anuală a
temperaturii aerului fiind de 11,7° C, cea mai mare valoare din țară. Temperatura medie a aerului
în luna cea mai rece a anului (ianuarie) este de numai –1° C, fiind singura lună din an cu
temperatură medie negativă, în luna decembrie media este de 1,7 grade celsius. Verile sunt
însorite și călduroase, 3 luni din an (iunie, iulie, august) fiind cu tem peraturi medii mai mari de
20° C, iar luna cea mai călduroasă, iulie, cu o temperatură medie de peste 22° C. Caracterul mai
blând al climei este pus în evidență de frecvența zilelor cu diferite caracteristici termice. Anual,
numărul mediu al zilelor de iar nă (zile cu temperaturi maxime ≤ 0° C) ating valoarea de 20 -25,
cel al zilelor cu îngheț (zile cu temperatură minimă de 0° C) variază între 85 și 110, al zilelor de
vară (cu temperatură maximă de 25° C ), între 85 -105, iar al celor tropicale (cu temperatur ă
maximă >30° C) de 20 -40.
Vara suprafața comunei este supusă adesea invaziei aerului tropical, fapt ce determină
creșterea bruscă a temperaturilor, cu maxime diurne obișnuite peste 35°C. Sunt frecvente
perioadele îndelungate cu temperaturi can iculare (peste 30°C).
Primele înghețuri pot apărea chiar din ultima decadă a lunii septembrie, înghețuri târzii, cu
temperaturi de până la -3.1°C, apar în medie până în a doua decadă a lunii aprilie. Mult mai
frecvente sunt brumele iar brume pot să apară chiar și în prima decadă a lunii mai. ce se pot
produce încă din ultima decadă a lunii septembrie și prima decadă a lunii octombrie.
b)Regimul eolian
Regimul vânturilor ca frecvență variază în general după anotimp. Zona este supusă
intensific ării turbulențelor termice diurne, fapt reflectat în creșterea vitezei vântului ziua (spre
orele de după amiază) și un calm relativ noaptea.
Cel mai caracteristic element al circulației locale este coșava -,,un vânt violent, cu
frecvență mare iar na, primăvara și toamna. Coșava se formează atunci când presiunea maximă
este situată în estul și nord -estul Europei sau în țara noastră, iar depresiunea barică este în sud –
vestul României. Rezultă că direcția dominantă a vântului este dinspre est spre su d-est, frecvența

17
din est este de 48,6 %, dinspre sud -est 42,8 %, iar cea mai redusă este dinspre nord -est 8,9 %.
Coșava este un vânt uscat și cald de tip foehn.,,4
c)Regimul pluviometric
Media precipitațiilor anuale în zona comunei este de 615.5 mm, Munții Almăjului au un
rol important în intensificarea proceselor frontale și convective care dau naștere precipitațiilor,
ca urmare precipitațiile variază semnificativ în timp și spațiu, iar frecvența, intestitatea și durata
diferă de la o zonă la alta.
La stația meteorologică Orșova, durata medie a zilelor cu strat de zăpadă este de 15 -25
zile, valoare medie a grosimii stratului de zăpadă atinge cea mai mare grosime în ianuarie –
februarie când este de 10 -15 cm .În general cantitatea precipita țiilor solide este redusă. Ca o
consecință a faptului că stratul de zăpadă este subțire și adeseori este spulberat de vânt, iar solul
rămâne descoperit, culturile au de suferit, în general stratul de zăpadă este subțire și datorită
faptului că de multe ori solul nu este înghețat în momentul căderi i zăpezii și prin urmare zapada
se topește înainte de a forma un covor continuu. Durata medie a dispariției stratului de zăpadă
este 4 martie în zonele cu altitudini sub 300 metri altitudine.
Căderile masive de zăpadă, care pot depăși: 30 cm. se produc în perioadele în care în
bazinul Mării Mediterane s e dezvoltă activitatea ciclonică, iar la înălțime se produce un transport
intens de aer cald și umed din SV determinând precipitații mai ales sub formă de ninsori
abundente. Prin poziția sa în partea de sud -vest a țării comuna Eșelnița are o climă temperat –
continentală în care se simt influențe submediteraneene .

Foto.nr.5: Peisaj de iarnă

4 *Costela Iordache –Defileul Dunării -pagina 51

18
3.4. ELEMENTE DE HIDROGRAFIE

Pe teritoriul administrativ al comunei Eșelnița rețeaua hidrografică este reprezentată de
fluviul Dunărea și patru pâraie cu afluenții lor Eșelnița, Mraconia , Ogradena și Mala. Formarea
și regimul r esurselor de apă sunt determinate de condițiile fizico -geografice si geologice.
Scurgerea superficială si cea subterană este influențată în principal de condițiile
climatice, la care se adaugă și alții factori secundari : relieful, solul, stru ctura geologică,
vegetația și activitatea umană.

Figura nr.8: Rețeaua hidrografică în regiunea comunei Eșelnița. Prelucrare după: cimec.ro

Apele de suprafață. Apele curgătoare
Sunt reprezentate în principal de fluviul Dunărea cu o su prafață pe teritoriul comunei de
796 ha., comuna Eșelnița fiind localizată pe malul stâng al fluviului care este al doilea ca
mărime al Europei și înregistrează o lungime totală de 2860 km, se desfășoară în țara noastră pe
1075 km (Baziaș – Sulina). Din aceștia, 136 km. se află în Defileul Dunării. Panta medie este de
5-6 cm/km între Șvinița și Orșova.Viteza apelor Dunării sub 2m/s în amonte de Orșova.
Străbătând Europa de la Vest la est, fluviul nu numai că trece prin unități de relief variate (munți,
podișuri, câmpii), dar primește o mulțime de afluenți ce vin din Alpi, Carpați, Alpii Dinarici,
Balcani etc., regiuni în care condițiile climatice sunt diferite atât sub raport termic dar mai ales ca
regim al căderii precipitațiilor. În bazinul superior do mină condițiile climatului temperat oceanic,
pe parcurs survin influențele mediteraneene, iar către est se afirmă cele continentale. Se adaugă
pentru afluenții din munți nuanțele climatice regionale. Toate acestea se răsfrâng în variații
locale de debit și modele de înfăptuire a scurgerii. Debitul mediu al Dunării crește de la 5300

19
mc/s (Baziaș) la 6000 mc/s (Oltenița) și la 6400 mc/s la Ceatal Ismail, față de acestea debitele
maxime sunt de aproape 2 -3 ori mai mari ( 15900 mc/s la Oltenița în mai 1942; 15 500 mc/s la
Ceatal Ismail, la 05.06.1970), iar cele minime de cca 3 -4 ori mai mici ( 1450 mc/s Oltenița în
ianuarie 1964 și 1350 mc/s la Ceatal Ismail în octombrie 1921). Dunărea are un debit solid de
1224 kg/s la Orșova, 1720 kg/s la Oltenița și 2140 kg/s la Ceatal Ismail. Cel mai mare volum de
aluviuni a fost transportat în 1941 și a fost de 162,5 mil.t, iar cel mai scăzut s -a scurs în 1967
fiind de 19,4 mil.t (Geografia româniei, vol. I, p. 349). Apa Dunării are o mineralizare redusă
(280 – 500 mg/l – după Geografia României, vol. I), dar care devine ceva mai ridicată în sezonul
cald în zona punctelor de deversare a reziduurilor industriale, agricole sau menajere. Sunt ape
bicarbonatat calcice care datorită debitelor și vitezelor apei relativ mari se auto epurează, iar
calitățile se îmbunătățesc bine (I. Ujvari, 1972).

Foto nr.6 :Fluviul Dunărea în dreptul localității Eșelnița
Regimul termic relevă (după I. Ujvari, 1972) câteva caracteristici: temperaturile medii
lunare sunt mai ridicate cu 1 -1,5ș datorită capacității de înmagazinare calorică mai mare a apei;
posibilitatea realizării fenomenelor de îngheț a apei de la începutul lui decembrie și până în
martie; data medie a formării podului de gheață corespunde finalului prime i decade din ianuarie,
iar data medie a degradării acestuia finalului primei decade din februarie; podul de gheață care
nu se formează în fiecare an (numai 78% din situații) durează în medie 49 de zile; apariția

20 podului de gheață este legată de dezvoltarea sloiurilor și acumularea lor în sectoarele înguste ale
albiei sau în coturile accentuate ale ei unde se întrunesc condiții pentru dezvoltarea zăpoarelor
(Zimnicea, Giurgiu, Călărași, Seimeni, Topalu, Cotu Pisicii etc.); fenomenele de îngheț sunt mai
timpu rii în est întrucât climatul are o nuanță continentală accentuată; grosimea podului de gheață
variază între 15 -50 cm; dezghețul de primăvară se face din aval către amonte ș i durează circa o
săptămână. Economic, apele Dunării dispun de un bogat potențial h idroenergetic valorificat
parțial la Gogoșu, reprezintă datorită debitului mare și mineralizării reduse, o resursă de apă
pentru irigații, constituie o sursă importantă piscicolă, este cea mai însemnată cale de navigație,
mai ales după realizarea celor dou ă canale (Cernavodă -Agigea și Rhin -Main) prin care se asigură
transport fluvial.
Conform Direcției Apelor Jiu Craiova , fluviul Dunărea se desfășoară pe teritoriul
județului Mehedinți pe o distanță de 195 kilometri și are un debit mediu de 5 420 m3/s la Orșova
și 5.460 m3/s la Salcia, iar hidrologia fluv iului Dunărea la stația Orșova s-a stabilit în baza
înregistrării nivelurilor zilnice , astfel debitul mediu într -un an ploios este de 7 .930 mc/s, într -un
an secetos este de 3.720 mc/s, debi tul maxim înregistrat a fost de 15.900 mc/s în anul 1981 , iar
debitul minim înregistrat a fost de 1.040 mc/s în anul 1948. Pe anotimpuri debitul maxim se
înregistrază în lunile martie -mai cum a fost și în anul 2006 când s -au îregistrat debite istorice
fiind afectat și teritoriul comunei și cel min im în lunile august -octombrie câ nd în medie se scurg
34 % și respectiv 17% din volumul anual, podul de ghe ață apare la 5 -10 ani și durează în medie
circa 25 de zile.

Foto nr.7-Fluviul Dunărea în Cazanele Mari

21
Râul Mraconia este localizat în estul munților Almăjului, se varsă în Du năre la sud -vest de
satul Eșelnița, prim ește afluenți ca: Irimia, Șobolanu, Neamț, Ogașul Crucii, are o lungime de 15
kilometri și un bazin hidrografic de 115 km2.

Foto. Nr.8-Râul Mraconia
Pârâul M ala este localizat în estul Munților Almăjului, se varsă în D unăre la sud -vest de
satul Eșelnița, izvorăște de sub Culmea Ciucarul ui, primește mai mulți torenți cum ar f i: Ogașul
cu Plopi, Ogașul Poienilor etc, are o lungime de 10 kilometri.
Râul Eșelnița este localizat în estul Munților Almăjului, se varsă în Dunăre în satul Eșelniț a.
Izvorăște de sub muntele Cherbelezu , primește pe dreapta afluenții : Cusa și Fântâna Rece , iar
pe stânga Crivița , cel mai lung afluent. Are o lungime de 22 kilomet ri și o suprafață a bazinului
hidrografic de 79 km2. În anul 2014 , pe 15 -16 septembrie datorită precipitațiilor bogate s -au
înregistrat viituri puternice, albia de la 3 metri a ajuns la 50 de metri, au fost înregistrate pagub e
de peste 3 milioane de euro , 2 persoane și -au pierdut vi ața, 5 case au fost distruse , au fost
afectate drumurile și rețeaua de apă de pe teritoriul comunei.

Foto N r.9-Râul Eșelnița

22

Foto nr.10-Inundații pro vocate de râul Eșelnița pe 15 și 16 septembrie 2014. Sursa : mhalert.ro

23

Apele stătătoare
Lacul de acumulare Porțile de Fier I reprezintă cea mai mare amenajare hidrotehnică din
lungul Dunării și din România, fiind realizat în spatele barajului de la Gur a Văii, care are o
înălțime de 60,6 m. Lacul are o lungime de 130 km, o suprafață medie de 700 km pătrați și un
volum mediu de 12 km cubi. Construirea barajului de la Gura Văii s -a realizat în parteneriat cu
Iugoslavia în perioada 1964 -1972, producând mu tații semnificative la nivelul ecosistemelor
naturale și umane. Pe teritoriul comunei , satul Eșelnița a fost strămutat , iar satul Ogradena a fost
acoperit de apele lacu lui de acumulare, care în prez ent este utilizat pentru producerea de energie
electrică, regularizarea debitelor Dunării, piscicultură, navigație și agrement, fiind de asemenea
un habitat preferat pentru multe specii de păsări.

Foto nr.11-LaculPorțile de Fier I la Eșeln ița
Apele subterane
Diversitatea rocilor ce alcătuiesc înălțimile sudice ale munților Almăjului și a formelor de
relief, determină varietatea condițiilor de zăcământ și a manifestărilor apelor subterane. În arealul
comunei se pot diferenția două unități cu caracteristici hidrogeologice specifice: a)unitatea cu
ape freatice în formațiunile cuaternare ale văilor precum aluviuni, formațiuni coluvio –
proluviale; b)unitatea cu ape subterane în formațiuni antecuaternare și cuaternare ale
interfluviilor precum formațiuni eluviale; În general, depozitele aluviale, proluviale și coluviale,
formează un singur strat acvifer, cu caracter freatic, delimitat pe de o parte de fluviu și pe de altă
parte de versanții Defileului Dunării și ai văilor afluente. Extensiunea acestuia este uneori
întreruptă de izvoare sau de mici suprafețe cu exces de umiditate. A doua unitate, cu ape
subterane cantonate în formațiuni antecuaternare și cuaternare ale interfluviilor, prezintă o mare
varietate de tipuri genetice de roci și de for me de relief, ceea ce condiționează o suită de structuri
și faciesuri hidrogeologice. În rocile metamorfice alcătuite din filite, chlorite, sericite ,,s-au
întâlnit ape subterane pe fisurile și faliile intersectacte de galeriile de explorare de la M oldova
Nouă și Mraconia,,5

5 Grupul de cercetări complexe ,,Porțile de Fier ,,-coordonator prof.dr. Mihai Iancu , pag.116

24 3.5. ÎNVELIȘUL BIOPEDOGEOGRAFIC

Vegetația
Individualitatea geografică a zonei se materializează și în răspând irea și structura
vegetației. ,,Trăsăturile principale ale învelișului vegetal sunt condiționate de oscilațiile
tempera turii și umidității pe altitudine, latitudine și longitudine, aceștia find factori de bază care
determină constituirea unităților de vegetație zonală care, în zona studiată, este formată din
păduri, tufișuri și pajiști ,,.6 Prin poziția sa geografică, comu na Eșelnița se întinde în zona
alternan ței pădurilor de stejar pufos alături de cer, gorun, gârniță și fag.
Fondul forestier are o suprafață de 14 924 ha.-82 % din suprafața comunei , din total 14 750
ha. aparțin ROMSILVA -81,5%, 49 ha. aparțin lă cașelor de cult , iar 210 ha. aparțin sectorului
privat -persoanelor fizice. Climatul temperat cu influențe submediteraneene, altitudinea medie de
400-600 m, relieful accidentat, apropierea de Peninsula Balcanică, constituția litologică au avut
un rol însemn at în configurația actualei structuri floristice și cenotice a vegetației ( Cucu -Popova
Ana, 1970 ). Pe areale întinse își face apariția stejarul pufos ( Quercus pubescens ), cerul (Q.
cerris ), gârnița ( Q. fraineto ), cărpinița, gorunul balcanic ( Q. dalechamp i), nucul ( Juglans regia ),
alunul turcesc ( Corylus colurna ). Fagul este reprezentat prin specia de fag balcanic ( Fagus
sylvatica subspecia moesica ).

Foto. nr.12 : Pădure de foioase la nord de satul Eșelnița

6 *Costela Iordache –Defileul Dunării -pagina 7

25
Subeta jul făgetelor se desfășoară între 500 – 1000 m, fiind reprezentat în special prin
făgete. În structura pădurilor de fag -Fagus sylvatica se mai întâlnesc: Fagus taurica, Fagus
moesica și Fagus orientalis . În lungul unor văi cum ar fi : Eșelnița, Mala și Mra conia, făgetele
coboară către 200 m pe versanții cu soluri brune de pădure slab acide, mai umezi și mai umbriți.
Subetajul fagului are o extindere mare în nordul teritoriului studiat, suprafețele cele mai
întinse fiind în zon a înaltă a Munților A lmăjului. Între 500 și 650 m se desfășoară asociații de
făgete și gorunete, în care predomină specii Quercus petraea -gorunul, Fagus moesica -fagul
balcanic și Fagus orientalis -fagul oriental, relict pontic.
Subetajul gorunetelor, în amestec cu alt e specii de foioas e, se situează între 200 și 500 m,
ocupând zone cu pante în general reduse, cu soluri brune, uneori podzolice, fie în arborete pure,
fie în arborete amestecate de gorun cu fag. Dintre speciile de cvercinee, apare și Quercus
polycarpa , element balcano – caucazian ce ocupă în mod deosebit porțiunile mai uscate și mai
calde din partea superioară a versanților însoriți. Pe versanții însoriți, pe soluri scheletice și pe
depozite reziduale de tip tera rossa vegetează pădurile de gorun cu cărpini ță. În zonele în care
pădurea de gorun a fost defrișată se dezvoltă pajiști cu asociații în care domină Chrysopogon
gryllus , Andropogon ischaenum , Festuca sulcata , habitat ideal pentru Țestoasa lui Hermann și
unele orchidee.
Subetajul pădurilor d e amestec cu elemente termofile este situat la altitudini cu valori mai
mici de 300 m, pe suprafețe morfologice însorite și semiînsorite, este alcătuit mai ales din
asociații în care domină specii termofile precum: cer – Quercus cerris , gârniță – Quercus
frainetto , stejar pufos – Quercus pubescens și cărpiniță -Carpinus orientalis .
Gârnițetele cu cer apar sporadic pe văile Tisovița și Mraconia, iar pădurile de cărpiniță
între Eșelnița și Orșova.
Pe rocile calcaroase se întâlnesc tufăr ișuri de tip submediteranean, cunoscute sub numele
de șibleacuri formate dintr -un complex de elemente submediteraneene, carpato -balcanice și su d-
europene, termofile, cum sunt : mojdrean ( Fraxinus ornus ), cărpiniță, corn ( Cornus mas ), nuc
(Juglans regia ), liliac ( Syringa vulgaris) etc. (Cucu Popova Ana, 1976). Compoziția floristică a
pajiștilor este, de asemenea, abundentă în elemente sudice, submediteraneene, se întâlnesc astfel
pajiștile de sadină ( Chrysopogon gryllus ), de Dauthonia provincialis, Vulpia myu ros, Festuca
dalmatica etc.
Arealele cu vegetație higrofilă sunt destul de restrânse, fiind situate în sectoarele de luncă a
râurilor afluen te Dunării, în defileul propriu –zis, dar și în unele bazinete de confluență cum sunt:
Eșelnița, Mala, Mraco nia, în componența acestora intră mai multe specii de salcie precum: Salix
alba, Salix fragilis, Salix triandra, Salix purpurea , plop alb -Populus alba și plop negru -Populus
nigra , iar pe culoarele văilor unor afluenți ai Dunării, anin alb -Alnus glutinosa . În subarbustiv

26
vegetează cătină roșie sau mur -Rubus caesius . În zonele de luncă inundabilă apar înmlăștinări în
care domină trestia – Phragmites communis , pipirigul -Scirpus sylvaticus , rugina -Juncus inflexus ,
Galium palustre, etc.
Reprezentative sunt paj iștile cu păiuș -Festuca valesiaca , bărboasă -Botriochloa ischaemum
și obsigă -Bromus tectorum .
Foto. nr.13: Aspecte ale vegetației la est de valea Eșelnița
Din categoria endemitelor în ar ealul parcului Porțile de Fier enumerăm: Pinus nigra
ssp.banatica, Minuartia cataractarum , Cachrys ferulacea L., Stipa danubialis n, Tulipa
hungarica , Dianthus banaticus , Dianthus spiculifolius , Campanula crassipes , Dentaria
glandulosa ., Sorbus dacica , Thymus comosus .
Fauna
În cote xtul condițiilor de climă, vegetație și acțiune antropică ce caracterizează regiunea de
vest a județului Mehedinți, fauna este rep rezentată de apariția în păduri și lăstărișuri unde
carnivorele sunt prezente atât prin speciile de mari dimensiuni, cum ar fi ursul – Ursus arctos ,
lupul – Canis lupus , vulpea – Vulpes vulpes , râsul – Lynx lynx , cât și prin specii de dimensiuni
reduse, cum sunt mustelidele – dihorul – Putorius putorius, viezurele – Meles meles, jderul –
Martes martes , nu lipsesc erbivorele, ele f iind reprezentate de Cervus elaphus – cerbul,
Capreolus capreolus -căpriorul, Sus scrofa – porcul mistreț. etc. Dintre nevertebrate o largă
răspândire o au melcii, păianjenii ( Tegenaria domestica ), greierii ( Grillus domesticus ), gândacii
și mai ales fluturi i.
Ihtiofauna este reprezentată de: Salmo trutta fario – păstrăvul de munte este prezent în
bazinele hidrografice Mraconia și Eșelnița, unde se presupune că a fost introdus. Salmo gairdneri

27
irideus – păstrăvul curcubeu este prezent în Dunăre, înt re Dubova și Orșova, Condrostoma
nasus -scobar, Leuciscus cephalus -clean, Barbus barbus -mreana, Vimba vimba -morunașul,
Aspius aspius -avatul, Aspro zingel – pietrarul. Amfibieni i sunt reprezentați de amfibianul
Pelobates syriacus .
Din categoria re ptilelor întâlnim : Testudo hermanni, Ablepharus kitaibelii, Lacerta
praticola, L. muralis, L. taurica, L. viridis, Coluber jugularis și Vipera ammodytes, salamandra
(Salamandra salamandra ) sunt elemente est -mediteraneene, respectiv mediteranene.

Foto. nr.14 : O broască țestoasă Herman în Centrul de creștere în captivitate a Țestoasei lui
Hermann la Eșelnița
Un număr mare de păsări acvatice pot fi observate în perioada de iarnă, primăvară pe
suprafața lacului Porțile de fier I și în zonele umede limitrofe acestuia: Phalacrocorax
pygmaeus -cormoranul pitic, P. carbo -cormoranul mare, Ardea cinerea – stârcul cenușiu,
Egretta alba – egreta mare, E. garzetta – egreta mică, Anas crecca – rața mică, A. acuta – rața
sulițar, Aythya ferina – rața cu cap castaniu, A. fuligula – rața moțată, Mergus albellus –
ferestrașul mic, Fulica atra – lișița și așa mai departe. Cea mai mare parte a speciilor menționate
pot fi observate în timpul migrației, unele sunt oaspeți de iarnă, iar câteva sedentare în zonă.
Dintre păs ările pădurilor de foioase sunt : mierla ( Turdus merula ), privighetoarea
(Luscinia luscinia ), cucul ( Cuculus canorus ), cioara ( Corvus corone ), grangurul ( Oriolus
oriolus ), pupăza ( Upupa epops ), ciocănitoarea ( Picoides tridact zlus), gaița ( Garullus
glaudarius ), dintre răpitori destul de frecvente sunt: uliul, gaia – roșie, viesparul,etc.

28
Solurile
Învelișul de sol și cel vegetal, care se condiționează reciproc, au o mare importanță și sunt
într-o strânsă legătură. Solurile d in comuna Eșelnița sunt în general cele din categoria solurilor
silvestre (de pădure) -brune eu -mezobarice, brune luvice și soluri brun acide aflate în diferite
etape de evoluție, la care se adaugă molisoluri -soluri brune luvice , soluri brune argiloiluvial e,
solurile azonale și solurile de luncă și solurile erodate, precum și solurile aluviale.
În nordul comunei sunt soluri brune -acide și soluri argiloiluviale mai mult sau mai puțin
erodate, pe alocuri până la rocă, pe roci metamorfice, grani tice și sedimentare se găsesc soluri
brune acide.

Fig. nr.9 : Munții Almăjului -profil transversal pedofitogeomorfologic.
Sursa : Grupul de Cercetări Complexe ,,Porțile de Fier,,
Regosolurile (sau solurile erodat e) apar î n general în regiunile cu relief variat
fragmentat și despădurit, în perimetrul comunei regosolurile apar predominant pe versanții cu
înclinare puternică, coaste cu alunecări, rupturi de pantă, pe culmile înguste unde eroziunea prin
apă este activă încât ritmul proceselor de denudație este mai intens sau egal cu cel al procesului

29

de solificare. Regosolurile au un profil foarte slab dezvoltat. Se caracterizează printr – o fertilitate
naturală în general foarte scăzută.
Solurile aluviale sunt solurile ce corespund stadiului incipient de solificare a
depozitelor aluviale sau argilo – proluviale, ocupând suprafețele plane mai rar inundate sau ale
conurilor de dejecție ce s e formează pe marginea luncii. Aluviunile reprezintă depozitele aluviaIe
sau aluvio – proluviale foarte recent depuse, nesupuse însă solificării sau foarte slab solificate.
Fig. nr. 10: Valea Eșelnița -profil transversal pedofitogeomorfologic.
Schița luncii Dunării între Eșelnița și Ogradena
Sursa : Grupul de Cercetări Complex e ,,Porțile de Fier,,

30
Arii protejate
Comuna Eșelnița este localizată în Parcul Natural ,,Porțile de Fier ,,. Teritoriul comunei
Eșelnița cuprinde suprafețe mari din teritoriul unor arii naturle protejate care fac parte din rețeaua
ecologică europeană Natu ra 2000 – arii protejate avifaunistice: ROSCIO206 Porțile de Fier -543
ha.-3% din suprafața comunei, ROSPA0080 Munții Almăjului – Locvei -9955 ha. 55% din
teritoriu și ROSPA0026 Cursul Dunării Baziaș -Porțile de Fier 10 498 ha. -58 % din suprafața
comunei.,
Parcul Natural Porțile de Fier face parte din ariile protejate încadrate în categoria a V– a a
Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii: "Peisaj protejat: arie protejată administrată în
principal pentru conservarea peisajului și recreere" . Parcul Natural Porțile de Fier a fost înfi ințat
prin Legea nr.5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Național –
Secțiunea a III a – Zone Protejate , a fost delimitat spațial prin Hotărârea Guvernului nr.
230/2003, aceasta aprobând și schema de funcționare a Administrației. Zonarea internă a
Parcului Natural Porțile de Fier a fost stabilită prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurii,
apelor și mediului nr. 552/2003 și actualmente potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a
Guve rnului nr. 57/2007, cu modificările ș i completările ulterioare. Prin Hotărârea Guvernului nr.
1284/2007, cu modificările și completările ulterioare, s -au declarat pe teritoriul Parcului Natural
Porțile de Fier două arii de protecție specială avifaunistică: ROSPA0026 Cursul Dunării -Baziaș –
Porțile de Fier și ROSPA0080 Munții Almăjului -Locvei ca parte integrantă a rețelei ecologice
europene NATURA 2000 în România, în suprafața de 10124,4 ha, respective 118141,6 ha.
Parcul Natural Porțile de Fier se află situat în partea de sud -vest a României, la frontiera
de stat cu Serbia, ocupând o suprafață de 115655 ha, conform Legii nr. 5/2000, ocupând parțial
teritorii aparținând județelor Caraș -Severin și Mehedinți în partea sudică a Munților Locvei și
Almăj ului și în sud -vestul Podișului Mehedinți. Parcul Natural Porțile de Fier se întinde între 21ș
21’ și 22ș 36’ longitudine estică, iar în latitudine între 44ș 51’ și 44ș 28’ 30’’ latitudine nordică.
Fig. nr.1 1: Harta Parcului Natural ,,Porțile de Fier ,,. Sursa www.pnportiledefier.ro

31
Principalele puncte de acces sunt în vecinătatea municipiilor Drobeta Turnu Severin și
Orșova din județul Mehedinți, precum și a localităților Socol și Naidăș din județul Caraș
Severin.
Pe teritoriul parcului pri ncipalele atracții sunt : valori peisagistice rezultate din îmbinarea
elementelor cadrului natural și a existenței omului încă din paleolitic și epipaleolitic în zona
Porțile de Fier; v alori natural e : geodiversitatea ridicată, datorată diversității deose bite a rocilor,
mineralelor, fosilelor, structurilor geologice și a formelor geomorfologice, existența celui mai
mare defileu din Europa și din cursul Dunării, prezența unor situri paleontologice și stratigrafice
unice prin compoziția, aflorarea și diversi tatea lor; numărul mare de plante superioare, 1668, din
care un număr mare de endemisme, plante rare la nivel național, dar și numeroase specii de
interes comunitar; numărul ridicat de specii de animale, peste 5200 elemente faunistice, prezența
unor zone u mede care se constituie în habitate importante pentru specii de păsări protejate la
nivel mondial; suprafața apreciabilă ocupată de spații forestiere, unele adăpostind specii cu
valoare deosebită din punct de vedere științific; v alori culturale și antropic e : urme ale așezărilor
din perioada paleolitică, mezolitică și neolitică; cetăți, mănăstiri, biserici, construcții cu
caracteristici arhitecturale deosebite: case, mori de apă, amenajări în piatră, existența unei
diversități etnice ridicate cu tradiții ș i obiceiuri variate -români, sârbi, cehi, șvabi, rromi,
maghiari – fără conflicte interetnice; prezența celei mai mari amenajări hidrotehnice din România
și din bazinul Dunării; v alori științifice : speciile de plante și animale de importanță națională și
comunitară; habitatele de importanță națională și comunitară; valori patrimoniale geologice
deosebite; valori culturale și antropice; stațiuni de cercetare existente în acest spațiu.; v alori
educaționale : obiectivele naturale și culturale din Parcul Natural Porțile de Fier; Centre de
Informare Documentare și punctul de informare; a lte valori ale zonei : densitatea scăzută a
populației, precum și gradul ridicat de naturalitate, dominanța pădurii și gradul ridicat de izolare
față de influențele urbane.
Cuprinde 18 rezervații științifice cu protecție integrală, aflate de -a lungul Defileului
Dunării și Porților de Fier până la Schela Cladovei. Această zonă deosebit de complexă este în
bună parte pregătită pentru a intra în circuitul de valori cultural -turistice al Euro pei. La Drobeta
Tr. Severin, Orșova, Berzeasca și Moldova Nouă s -au format Centre de Informare ale Parcului,
dotate cu expoziții, material documentar, urmând ca în cadrul acestor structuri să se deruleze
programe de ocrotire și studiere a hab itatelor .
Defileul și Clisura Dunării – Cazanele se întind pe o suprafață de 136 km, de la Baziaș
până la Porțile de Fier, este cel mai lung defileu de pe cursul Dunării și unic în Europa prin
grandoarea configurației sale. Prezintă o succesiune de bazinete depresionare ce alternează cu
clisuri, în Cazanele Mari și Mici lățimea fluviului încorsetându -se pe alocuri până la 150 m. În

32 urma construirii hidrocentralei la Porțile de Fier, prin dimensiunea noului lac de retenție,
Defileul Dunării și înd eosebi zona Cazanelor au scăpat de grozăvia învolburării apelor prin
strâmtorile marcate de versanții abrupți. S -au numit Cazane pentru că aici, prin coridoare cu
fiorduri, apa părea că fierbe clocotitor și întunecat . Pornind de la Orșova, mai sus în drept ul
localității Eșelnița începe intrarea în Cazanele Mici. Drumul prin Defileu se parcurge pe apă sau
pe uscat. Șoseaua este săpată în stâncă pe mai multe porțiuni. În dreptul fostei localități
Ogradena, vasul se apropie de malul sârbesc pentru a se citi in scripția de pe Tabula Traiana,
amintind drumul legiunilor romane din anii 101 -104, când meșterii au tăiat muntele pentru a
construi șoseaua pe malul sârbesc. La km D 967,3 peretele Ciucarului Mic e ste despicat de Valea
Mraconiei . La prima vedere: chipul da cic al lui Decebal dăltuit în stâncă și mănăstirea Mraconia
parcă răsărind din fluviu. Mai sus, pe valea dintre munți se poate vizita micul golf al Mraconiei
înconjurat de cabane și pensiuni. La km D 970 lacul se lățește brusc formând Golful Dubovei, de
aici în sus intrându -se în spectacolul Cazanelor Mari, unde Dunărea străbate abrupturile albe ale
Ciucarului Mare (cota maximă 318 m) și vizavi ale Știrbătului Mare (cota maximă 768 m), albia
fluviului având aici lățimea minimă de 150 m și adâncimea maximă d e 80 m. Grandoarea
Cazanelor Mari se vede aici numai navigând pe Dunăre, șoseaua ocolind masivul muntos.
Mai sus, la km D 985 se află înecate ruinele cetății medievale Tri Kule (sec. XIV), din care
se mai văd două turnuri răsărind din apă. La km D 1000 apar stâncile calcaroase ale Grebenului,
șoseaua străbate, deasupra lacului, peste roci mărnoase și calcare roșcate. Mai sus, unde începe
intrarea (din amonte) în Cazanele Mari, țâșnește din ape un pinten al stâncii Babacai, loc unde
altădată marin arii staționau și făceau rugăciuni, căci urma coborârea în fioroasele Cazane.
Vegetația cuprinde specii rare, submediteraneene: Clopoțeii Cazanelor, mojdreanul,
cărpinița, , alunul și vișinul turcesc, stejarul pufos, arțarul trilobat, liliacul sălbatic, stânjeneii de
stâncă, Laleaua de Cazane, specie unică pe glob. Specifice zonei sunt și reptilele: broasca
țestoasă de uscat, vipera cu corn, șopârlele rare (Laceratele taurică, muralis, particola), insecte:
fluturii de peșteră, scorpionul carpati c etc. La Șvinița se află rezervație paleontologică, formată
din depozite fosilifere jurasice și danubiene. Punctul fosilifer Șvinița, pe pârâul Saraoschi, cu
calcare bogate în amoniți (peste 60 de forme, unele ca niște melci uriaș i, contemporani cu
dinoza urii),. Senzaționale sunt descoperirile arheologice din peșterile Defileului: peșterile
Clemente și Cuina Turcului de la Dubova, cu obiecte antropomorfe din epipaleolitic: ceramică,
obiecte de podoabă (cele mai vechi din România), unelte de piatră cioplit ă, unelte folosite de
pescari și vânători î n urmă cu peste 15.000 de ani. Peștera Ponicova este cea mai mare și cea mai
spectaculoasă din Defileu este localizată în Ciucarul Mare, pe o lungime de 1166 m, străpunsă de
pârâul Ponicova, cu mai multe galerii, din care Galeria Liliecilor de peste 100 m lungime, 60 m
lățime și 30 m înălțime .

33
CAPITOLUL I V.
CARACTERISTICI ȘI TENDINȚE GEODEMOGRAFICE
4.1. EOLUȚIA NUMERICĂ ȘI REPARTIȚIA TERITORIALĂ

În evoluția numerică a populației se poate constata un m ers neregulat privind atât creșterile
cât și descreșterile reflectate în schimbările survenite în dezvoltarea socio -economică a comunei,
la 1 ianuarie 2017 , comuna avea o populație de 2 900 locuitori repartizați în tr-o singură
localitate. După cum re zultă din tabel ul de mai jos între 191 0 și 2011 populația comunei a
înregistrat o evoluție oscilatorie astfel satul reședință de comună Eșelnița a înregistrat o creștere a
numărului de locuitori în intervalul 191 0-1992 cu 1926 persoane urmate de o sc ădere în
perioada 1992 -2011 cu 589 locuitori. Satul Ogradena în perioada 1910 -1956 a scăzut cu 95
de locuitori iar în perioada 1956 -1966 a crescut cu 27 persoane. Vatra satului Ogradena a fost
acoperită până în anul 1972 de apele lacului Porțile de Fier și dispare oficial din nomenclatorul
oficial la 27 octombrie 1977.
La nivelul comunei numărul maxim de locuitori s -a înregistrat în anul 1992 de 3154
locuitori , în perioada 1992 -2011 populația a înregistrat o scădere continuă cu 589 loc uitori.
Tabel nr.1-Numărul de locuitori al comunei și satelor componente între 191 0 și 20 11
Sursa : Direcția Județeană de Statistică Mehedinți
LOCALITATEA 1910 1930 1956 1966 1977 1992 2002 2011
Eșelnița
Reședința de comună
*până la 20 mai 1996
s-a numit Ieșelnița 1228 1278 6527
* cu
Orșova 1455 2839 3154 3070 2565
Ogradena
*Dispare din
nomenclatorul oficial la
27 octombrie 1977 1091 1021
Ogradena
Nouă și
Ogradena
Veche 996 1023
TOTAL 2319 2299 2478 2839 3154 3070 2565
Figura nr. 12:Evoluția numărului de locuitori al comunei Eșelnițai între anii 1912 -2016
Sursa : Direcția Județeană de Statistică Mehedinți

34

Figura nr. 13:.Evoluția populației localității Eșelnița între anii 191 0-2017 Sursa : Direcția Județeană de Statistică Mehedinț i.
12281278145528393154
3070
2902 2897 2886 2909 2900
2565
0500100015002000250030003500
1910 1930 1966 1977 1992 2002 2011 2013 2014 2015 2016 2017EȘELNIȚA

35
4.2. DENSITATEA POPULAȚIEI

Densitatea generală reprezintă ,,raportul dintre efectivul locuitorilor stabili dintr -un
anume teritoriu și suprafața acestuia de regulă în kilometri 7,,. Densitatea populației reprezintă un
indicator important care reflect ă gradul de concentrate sau dispersie al populației într -un
teritoriu, este influențat de factori naturali – factori geomorfologici , factori hidrologici , factori
edafici , factori biogeografici dar și factori antropici – sociali , economici , istorici . Densitatea
populației constituie raportul dintre populația unui teritoriu și suprafața acestuia.
Bazinetele depresionare, culoarele de vale, extensiunea teraselor, deschiderea largă a
văilor afluente la contactul acestora cu Dunărea, sunt areale care determină densități mai mari de
locuitori. Densitatea populației în vatră a fost în anul 1998 de 3679 loc/km2.
Densitatea generală -mică a populației în teritoriul studiat este datorată suprafeței mari a
comunei dar și sporul ui total al populației car e a avut valori mici. În teritoriul studiat densitatea
populației în perioada 1966 -2011 a variat astfel în anul 1966 era de 13,6 loc/km2 iar în anul 197 7
era de 15,6 loc/km2, densitate inferioar ă mediei pe județ de 65,7 loc/km2 cât și celei pe țară de 87
loc/km 2, în anul 1992 era de 17,3 loc/km2, iar în anul 2002 a fost de 16,87 loc/kmp2 mai m ică
față de media pe judet de 62,2 loc/kmp2(2002) .
Tabel nr.2-Densitatea populației comunei la recesământul din 2011
Sursa : Direcția Județeană de Statistică Mehed inți
Comuna Suprafața
(kilometri 2 ) Numărul
de sate Populația
în anul 2011 Densitatea
loc/kmp
Eșelnița 181,94 1 2 565 14,09
Tabel nr 3-Evoluția densității medii a populației în intervalul 19 10-2017
Sursa : Direcția Județeană de Statistică Mehedinți
Anul 1910 Anul 19 30 Anul 19 56 Anul 1966 Anul 197 7
6,7 loc/km2* 12,6 loc/km2* 11,9 loc/km2* 13,6 loc/km2* 15,6 loc/km2

Anul 1992 Anul 1998 Anul 2002 Anul 2011 Anul 201 7
17,3 loc/km2 17,4 loc/km2 16,87 loc/km2 14,09 loc/km2 16,02 loc/km2
*în perioada 1910 -1966 inclusiv Ogradena
În urma analizei densității generale a populației în Defileul Dunării -sectorul Baziaș –
Eșelnița în perioada 1910 -1998 putem observa următoarele aspecte : ,,creșterile au oscilat în
lmite largi, depășind în anumite cazuri 50 loc/km2-Mold ova Nouă, dar în general au fost sub 11
loc/km2-Eșelnița, Coronini, Gârnic,,8

7 *Nicolae Ilinca -Geografia Umană -Populația și așezările, Editura CD Press, pagina 43

8 *Costela Iordache –Defileul Dunării -pagina 118

36
-505101520
1966 1977 1992 1998 2002Dinamica naturala a populatiei
Natalitate
Mortalitate
Spor natural4.3. MIȘCAREA NATURALĂ.MOBILITATEA POPULAȚIEI

În prezent analizând situația demografică a comunei Eșelnița putem concluziona că
asistăm la un proces de scădere a indic ilor demografici dar și la un proces de îmbătrânire,
principali indicatori demografici care caracterizează evoluția populației sunt sporul natural și
sporul migratoriu care în general în ultimi ani înregistrază valori în scădere.
Natalitatea exprim ă frecvența sau intensitatea nașterilor în interiorul unei populații;
acesata se măsoară prin rata natalității, raportându -se numărul total de născuții vii la populația
medie. Rata natalității în cadrul comunei în prezent are valori scăzute, în anul 2002 a avut valori
de 9,9‰. Mortalitatea reprezintă numărul de decese din cadrul unei populații într -un interval de
timp; se exprima prin rata mortalitații adica raportul dintre numarul total de decedați și populatia
medie și are valori ridicate, în creștere peste rata natalități . Rata mortalității în cadrul comunei
în prezent are valori ridicate, în anul 2002 a avut valori de 1 2,2‰ . Datorită declinului constant
al fertilității, datorită valorii reduse a natalității, indicii mortalității sunt în creștere, creșterea
accentuată a mortalității se datorează îmbătrânirii populației.
Tabel nr.4- Dinamica naturală a populației comunei Eșelnița între ani 1966 -1998( ‰)
Sursa : Direcția Județeană de Statistică Mehedinți
Fig. nr.14-Dinamica naturală a populației comunei Eșelnița între ani 1966 -2002(%)
Sursa : Direcția Județeană de Statis tică Mehedinți
Anul Natalitate Mortalitate Spor natural
1966 10,9
*inclusiv Ogradena 11,3
*inclusiv Ogradena -o,4
*inclusiv Ogradena
1977 16,2 11,6 4,6
1992 13,6 16,3 -2,7
1998 9,4 10,7 -1,3

37
Bilanțul natural reprezintă diferența dintre natalitate și mortalitate iar în comuna Eșelnița în
prezent are valori negative, la recesământul populației din anul 2002 a avut valoare negativă și a
fost de -2,3 ‰ .
Mișcarea migratorie cuprinde totalitatea modificărilor survenite în numărul și structura
populației ca urmare a schimbării domiciliului stabil. Mobilitatea teritorială a populației
cuprinde deplasările în teritoriu determinate de cauze variate, pe a numite distanțe, de schimbare
sau nu a domiciliului. Elementele dinamicii teritoriale au fost analizate prin ratele plecărilor și
sosirilor din comuna Eșelnița .
În cadrul migrației populației deosebim migrații interne și migrații externe sau
internaționale. În funcție de datele statistice colectate și prelucrate se poate observa
preponderența unui bilanț migratoriu negativ, datorat plecărilor populației în perioada
comunistă către marile orașe, iar în perioada de după 1989 către exteriorul țării .
Mobilitatea populației reprezintă un fenomen caracterisc societății umane din cele mai
vechi timpuri, în perioada comunistă bilanțul migratoriu al comunei a avut valori negartive
datorită colectivizării, numeroși locuitori pierzându -și pamântul au fost nevoiți să migreze spre e
orașe aflate în proces de industrializare spre Drobeta Turnu Severin, Moldova Nouă, Motru,
Târgu Jiu, Reșița, București etc. Migrațiile pentru lucru în România au avut valori mai ridicate
între anii 1970 -1990, după 1990 fiind î n scădere datorate sporului total negatv al comunei dar și
factorilor economici. Deplasările definitive au de regulă cauze economice dar și sociale,
pshiologice exemplu – ponderea populației tinere care după absolvirea unor unități de învățământ
nu se mai în torc în satul natal are valori mari.
După 1990 economia țării s -a aflat într -un proces de restructurare mai ales în sectorul
industrial iar împropietărirea nu avut rezultatul dorit majoritatea locuitorilor comunei au
întâmpinat greutăți în efectuarea lucr ărilor agricole astfel a cresut considerabil numărul de
locuitori care au plecat în străinătate de regulă pe perioade mai mici unii dintre ei au migrat
definitiv.
În anul 2002 sporul migratoriu a fost de -3,2 ‰, în 2003 a fost de -6,6 ‰
Și în comuna Eșe lnița după 1990 s -a înregistrat un nou tip de migrație, cel pentru muncă
în afara granițelor, ,,efectele acestui tip de migrație nu au întârziat să apară, ele fiind atât pozitive
cât și negative. Printre cele pozitive amintim pe cele financiare, care deter mină o dezvoltare
social – economică a comunității generatoare de astfel de fluxuri: în domeniul imobiliar, în
dotarea cu mijloace de transport, în îmbunătățirea standardului de viață, în deschiderea unor
afaceri familiale….Efectele negative ale acestui fenomen sunt îmbătrânirea demografică a

38
populației rurale, deoarece persoanele plecate sunt cele tinere, feminizarea populației, părăsirea
gospodăriilor, reducerea forței de muncă în sectorul agricol.,,9
Navetismul este reprezentat de salariați i și elevii din comună care lucrează și învață în
liceele din Orșova și Drobeta Turnu Severin dar și de cadrele didactice și alți salariați din
sectorul public care fac naveta spre comuna . În anul 1998 aproximativ 100 persoane plecau
zilnic pentru muncă mai ales î n Orșova.
Figura nr. 15:Mobilitatea zilnică a forței de muncă . Sursa:Defilel Dunării -Costela Iordache
Bilanțul total ,, vizează însumarea dintre bilanțul natural și bilanțul migratoriu al
populației, se poate exprima prin valori pozitive sau negative…Pri n urmarel total al populației
este o rezultantă a nivelului ratelor bilanțului natural și a soldului migratoriu. Aceste rate , la
rândul lor, sunt puse pe seama gradului de dezvoltare economico -socială, care , la rândul ei,
explică mărimea nivelului de atr activitate demografică și creșterea sau descreșterea numărului
populației ,,10 În anul 1998 sporul total a fost de 1,2 ‰ iar în anul 2002 sporul total a fost de –
5,5 ‰ .
Tabel nr.5-Bilantul natural, migratoriu și total în anul 2002
Sursa : Direcț ia Județeană de Statistică Mehedinți

9 Amal ia Mihaela Oglindoiu -Comuna Poroina Mare -Studiu de geografie umană, pag 47

10 Nicolae Ilinca -Geografia Umană -Populația și așezările, editura CD Press, pagina 144 Bilant natural (spor natural)
2002 (‰) Bilant migratoriu
2002(‰) Bilant total
2002 (‰)
-2,3 -3,2 -5,5

39
4.4. STRUCTURADEMOGRAFICĂ

În ultimii ani stuctura populației pe grupe de vârstă și sexe evidențiază pentru com una
Eșelnița o populație cu simptome de îmbătrânire demografică . Analiza sumară a principalilor
factori care contribuie și în ultimă instanță imprimă populației o anumită structură pe grupe de
vârstă și sexe, scoate în evidență rolul deosebit al mișc ării migratorii cu caracter definitiv.
Aceasta pentru că migrațiile antrenează selectiv populația rurală afectând populația
aptă de procreere.
Structura pe sexe reprezintă expresia proporției bărbați / femei în totalul populației și
se identifică raportân d, fie numărul total al bărbaților la numărul total al femeilor (raport de
masculinitate), fie numărul total al femeilor la numărul total al bărbaților (raport de feminitate),
la nivelul țării a crescut ponderea femeilor în total, de la 50,8% în a nul 1992, la 51,3% în anul
2002. Raportul de masculinitate în comuna Eșelnița a fost de 1012,9 în anul 1966 inclusiv
Ogradena, 1040,9 în anul 1977, 1052 în anul 1992 și 1047,8 în anul 1998. R eferitor la comuna
Eșelnița în anul 1966 au fost înregistrați 2478 locuitori din care 1 247 bărbați și 1231 femei, în
anul 1977 comuna avea 2839 locuitori din care 1 448 bărbați și 1 391 femei, în anul 1992 din cei
3154 locuitori 1 617 erau bărbați și 1 537 femei, în anul 2002 au fost recenzați 3070 locuitori din
care 1 511 bărbați și 1 559 femei, în anul 20 11- 2 565 locuitori din care 1279 bărbați și 1286
femei iar la 1 ianuarie 2017 comuna avea 2 900 locuitori -1 455 bărbați și 1 1446 femei.
Tabel nr. 6-Structura populației stabile pe sexe în perioada 1966 -2017
Sursa : Direcția Județeană de Statistică Mehedinți
Comuna
Eșelnița 1966 1977 1992 2002 2011 2013 2014 2015 2016 2017
Masculin 1247 1448 1617 1511 1279 1458 1464 1456 1463 1455
Feminin 1231 1391 1537 1559 1286 1444 1433 1430 1446 1445

1966 2002 2011
M
47,2
%F
52,7
%
M
49.8
%F
50,1
%
M
50,8
%F
49,1
%

Figura nr. 16:.Structura populației pe sexe la recesămintele din anii 1966, 200 2 și 2011
Sursa : Direcția Județeană de Statistică Mehedinți

40 Sub raport demografic și socio -economic infrastructura populației pe vârste este
deosebit de importantă, astfel fertilitatea, natalitatea, morta litatea au o strictă dependență de
structura pe vârste, la rândul ei structura pe vârste influențează mortalitatea, fertilitatea și chiar
migrațiile. Structura populației pe grupe de vârstă reprezintă o problemă deosebit de
importantă și în același t imp interesantă pentru întreaga comună. Pentru vizualizarea repartiției
pe grupe de vârstă și sexe a populației, se utilizează piramida vârstelor, aceasta nu reflectă numai
tendințele pe termen lung ale fertilității și mortalității, ci și efectele de scurt ă durată ale
migrațiilor, politicii demografice ori schimbărilor intervenite într -un secol de istorie demografică
(piramida cuprinde grupele de vârstă de la 0 la 100 de ani).
Urmărind evoluția structurii pe grupe de vârstă se constată scă derea continuă a
contingentului tânăr, atât ca număr absolut cât și ca pondere, în timp ce ponderea populației
vârstnice (mai mare de 60 de ani) prezintă o evidentă creștere, tendința de îmbătrânire a
populației are o creștere accentuată care se poate observa prin analiză astfel daca analizăm datele
de la recensământul din 20 11, grupa de 0 -14 ani cuprindea 204 barbati și 205 femei din totalul
populației, între 15 -59 de ani s –au înregistrat 915 barbați și 844 femei și populația de peste 60 de
ani c uprindea 160 bărbați și 237 femei .
Figura nr. 17:Structura populației pe grupe de vârstă la recesământul din 20 11
Sursa : Direcția Județeană de Statistică Mehedinți

Figura nr. 18: Comuna Eșelnița -structura pe grupe mari de vârstă și sexe -anul 20 11
Sursa : Direcția Județeană de Statistică Mehedinți
204915160
0 200 400 600 800 1000ani 0-14ani 15-59de ani si peste 60Populație
masculină
205844237
0 500 10000-14 ani15-59 ani60 de ani si pestePopulație
feminină

41

Figura nr. 19: Comuna Eșelnița -piramida vârstelor -anul 2011. Sursa : Direcția Județeană de Statistică Mehedinț i

42
Referitor la stuctura etnică la recesământul populației din 2002 s -au înregistrat 3070
persoane din care români -2693 și maghiari -2, romi -5 iar la recesământul din anul 2011 s -au
înregistrat 2 565 persoane din care români -1839, maghiari -10, romi -572, sârbi -3, cehi -48,
informație nedisponibilă 91 persoane , iar legat de structura după religie a populației la
recesăm ântul din anul 20 11 în cadrul comunei predomina populația de religie ortodoxă cu o
pondere de 9 0,29 %- 2 316 persoane, un procen t mult mai mic fiind deținut de populația de
religie romano -catolică cu o pondere de 3,9%-100 persoane și de religia penticostală cu o
pondere de 1,33% -.34 persoane și necunoscută 3,59 % -92 persoane.
Figura nr. 20:.Structura etnică la recesământul din anu l 2002 și 2011
Sursa : Direcția Județeană de Statistică Mehedinți
05001000150020002500
2011
romano -catolici 100
penticostali 34
ortodocși 2316

Figura nr. 21:.Structura principalelor religii la recesământul din anul 2011
Sursa : Direcția Județeană de Statistică Mehedinți
Referitor la structura social -economică a populației în anul 2002 din populația activă
50,05 % doar 17,5 % lucra în agricultură, iar ponderea populației ocupate în sectorul secundar
este într -o continuă scădere mai ales după 1990 datorită restructurări industriei și
carcact eristicilor economice ale țării noastre. În anul 2009 populația activă era de 920 persoane –
30 %, iar cea neactivă 2150 persoane, erau 183 locuri de muncă pe teritoriul comunei, 72 5 în
sectorul terțiar mai ales comerț și turism.
377
4154români
alte naționalități
726
2565români
alte naționalități

43
CAPITOLUL V
SISTEMATIZAREA ȘI DEZVOLTAREA
5.1. DOVEZI ARHEOLOGICE

Comuna Eșelnița prin localizarea sa pe malul stâng al Dunării în Defileul Dunării
reprezintă o zonă favorabilă locuirii iar dovezile arheologice atestă că a fost locuită din cele mai
vechi timpuri.
În Defileul Dunării cele mai vechi urme ale populării umane datează din paleoliticul
superior și epipaleolitic, mărturiile arheologice din arealul localităților Sichevița, Gornea,
Dubova și în zona insulei Ada -Kaleh, actualmente inundată, fiind dintre cele mai cunoscute.
Astfel, în Peștera Climente și la Cuina Turcului, în masivul Ciucaru Mare, au fost
descoperite unelte de piatră cioplită din paleoliticul mijlociu, iar la Gornea, pe dealul Cauniței ori
Răzăriște, au fost găsite urmel e unei urme ale culturii musteriene. Aceste locuri sunt considerate
cele mai vechi urme arheologice de pe teritoriul Parcului Natural ,,Porțile de Fier, , vechimea
acestora fiind evaluată la circa 40.000 ani. Urme ale prezenței așezărilor umane neolitice se
întâlnesc în întreg spațiul Defileului Dunării, o concentrare mare observându -se în zona
localității Dubova. Descoperirile arheologice de la Eșelnița -confluența pârâului Mala cu
Dunărea atestă prezența așezărilor care aparțin complexului cultural Basarab i.
Prima mențiune documentară a unei așezări umane în Parcul Natural Porțile de Fier,
datează din anul 106 î.e.n. și, se referă la așezarea dacică Dierna, situată pe locul fostei vetre a
orașului Orșova. Ulterior, mențiunile documentare, precum și mărturiile arheologice se
înmulțesc, activitatea antropică în zonă fiind din ce in ce mai diversificată. Astfel, romanii au
construit mai multe castre de -a lungul Dunării, la Dierna, precum și pe teritoriul actualelor
localități Moldova Veche și Pojeje na, realizând în același timp și o serie de amenajări cu funcții
diverse – căi de comunicație, mine de exploatare a minereurilor și așa mai departe.
Continuitatea locuirii umane din Parcul Natural Porțile de Fier a fost dovedită de
cercetările ar heologice. În perimetrul vechii așezări romane din zona Orșova, au fost găsite
obiecte din secolele al X -XIII-lea care dovedesc existența unor contacte cu Imperiul Bizantin. De
asemenea, pe malul Dunării, au rămas și după retragerea romană mai multe puncte romane de
control. ,,Urmele romane semnalate de arheologie coincide cu punctele necesare navigației și cu
așezările care au avut continuitate până în contemporaneitate având vechile vetre pe afluenții
Dunării în amonte. Semnificativ, este faptul că acest e urme situarte pe mal, în puncte nodale
pentru navigație, nu pot fi înțelese independent de economia populației locale din această zonă.
În acest context sunt de amintit : așezarea de pe valea Mala, de lângă Eșelnița…,,11

11 * Costela Iordache –Defileul Dunării -pagina 184

44 5.2. ATESTĂRI DOCUMENTARE ȘI EVOLU ȚIA ÎN TIMP

Prima atestare documentara dateaza de la 25 februarie 1484 , într -un act prin care Matei
Corvin (1458 -1490) doneaza lui Iacob Gârlisteanu o serie de mosii, printre care si cea de la
Eselni ța. Localitatea Eșelnița este atestată ca o comună grănicer ească, ce aparținea de plasa
Orșova, jud. (districtul) Severin/Caraș -Severin (1872 -1950); în perioada 1951 -decembrie 1964 a
fost sat aparținător de comuna Ogradena ; în perioada 1965 -mai 1968 localitate a a fost arondată
orașului Orșova . Până la 20 mai 19 96 s-a numit Ieșelnița.
Satul Eșelnița este reconstruit pe actualul amplasament în 1967 -1970, concentrează și
populația deplasată din satele Plavișevița, Tisovița și Ogradena ; potrivit hărții austriece din 1724
și conscripției austriece din 1743 , a fost așezare a districtului Orșova; 1773 -1872, din punct de
vedere militar a aparținut Companiei a 6 -a a Regimentului de Graniță Româno -Bănățean nr 13;
1872 -1948 pădurile și pășunile au aparținut Comunității de Avere Grănicerești; 1951 -1952
aparține de raionul Almăj -Mehadia, regiunea Severin; 1952 -1955 aparține de raionul Almăj –
Mehadia, regiunea Timișoara; 1956 -1968 aparține de raionul Orșova, regiunea Banat,.

Fig nr. 22 Satul Eșelnița în Harta Iosefină a Banatului 1969 -1972 Sursa : www.wikipedia.org
Pe teritoriul comunei au fost și localitați ce au aparținut unor generații diferite care au
dispărut în timp:,,Dolniprelipecz, amintit în anul 1550, ca fiind o mică așezare dunăreană,
Kryvycza, menționată în 1590, apoi 1717, până în 1776, era localiz ată pe pârâul Crivița, la nor –
est de Eșelnița .,,12.
Satul Ogradena este menționat de conscripția austriacă de la 1743 ca așezare cu
populație românească, vatra satului a fost acoperită de apele lacului Porțile de Fier I până în
anul 1972, dispare din nomenc latorul oficial la 27 octombrie 1977.

12 * Costela Iordache –Defileul Dunării -pagin a 194

45
5.3. TIPURI MORFOSTRUCTURALE

Structura, textura și forma așezărilor sunt legate de condițiile de mediu geografic, în
zona studiată rel ieful punându -și amprenta. Alți factori care au condiționat de -a lungul timpului
apariția și dezvoltarea rețelei de așezări sunt gradul de valorificare al resurselor locale cât și
dezvoltarea socio -economică a comunei în general.
După structură sat ul Eșelnița este o așezare compactă de formă dreptunghiula ră și textură
regulată . După mărimea demogr afică satul Eșelnița face parte din categoria satelor mari între
2001 și 5 000 locuitori fiind una dintre cele mai mari așezări din județul Mehedinți , conform
datelor de la recesămăntul din anul 2002 și cel din 2 011.

Foto nr. 15: Eșelnița -vedere generală
Trăsăturile specifice ale peisajului geografic, caracteristicile reliefului au influențat
apariția și dezvoltarea așezări .Modul de grupare este influențat de factorii naturali, din punct de
vedere geomorfologic un rol important l -au avut prezența văi Dunării..

Foto nr. 16: Eșelnița -vedere generală d inspre localitatea Orșova

46
Figura nr. 23 Satul Eșelnița –imagine satelita ră Sursa : Google Earth

47
5.4. FONDUL DE LOCUINȚE

La recensământul din martie 2002, comuna Eșelnița a înregistra t un număr de 938
locuințe, iar la recesămîntul din 2011 sau îregistrat 1021 locuințe cu un număr mediu de 3, 04
persoane în gospodă rie, din totalul locuințelor 768 aveau alimentare cu apă și canalizare în
locuință -75,2% din total, 996 aveau instalație electrică -97,6 % din total, 112 locuințe aveau
încălzire centrală și 741 aveau bucătărie în locuință -72,6% din total și 716 gospodări i aveau baia
în locuință 70,1% din total.
Localitatea E șelnița este relativ nouă, strămutată ca urmare a construirii S.E.H.N. Porțile
de Fier I (laculde acumulare a acoperit vatra vechii localități) și reconstruită în lunca p ârâului
Eșelnița în perioad a 1967 – 1980 conform schi ței de sistematizare elaborată în anul 1965. Noua
localitate a preluat și locuitorii din alte localități inundate de Dunăre (parțial populația din
Tisovița și Plavișevița și integral populația din Ogradena).

Foto nr. 17. Case din satul Eșelnița

48 5.6. ECHIPAREA TEHNICO – EDILITARĂ

Din punct de vedere al echipări edilitare localitatetea Eșelnița dispune de un sistem
centralizat de alimentare cu apă a gospodăriilor și instituțiilor p ublice , dat în funcțiune -la care
încă nu sunt bra nșate toate gospodăriile individuale, rețeaua de alimentare are aprox. 12
kilometri și în prezent este în lucru rețeaua de canalizare . Localitatea Eșelnița (mai puțin
trupurile de intravilan cu funcțiunea de agrement situate pe malul Dunării și zona Mraconia)
dispune de sistem centralizat de alimentare cu apă construit în anii 1970 – 1971, dimensionat
pentru necesitățile de atunci ale comunei: Qmed.zi = 161 l/sec, Qmax.zi = 18,6 l/sec, Qmax.orar
= 28,1 l/sec. Sistemul funcționează gravitațional și se compune din: captare – priza de apă în pr.
Eșelnița (acumulare de suprafață), conductă de aducțiune cu D = 300 mm și lungime 2500 m,
stație de tratare cu capacitatea Q = 20 l/sec, stație de pompare cu Qpompa = 180 mc/h,
alimentarea cu apă deservește cca. 75% din din gospodăriile populației și toate unitățile și
serviciile publice.
Sistemul centralizat de alimentare cu apă este necorespunzător pentru etapa actuală ca
urmare a colmatării parțiale a captării, uzura avansată a instalațiilor din gospodăria de apă și a
conductelor de distribuție,debit insuficient pentru extindere în zona de agrement de pe malul
Dunării etc. Localitatea Eșelnița nu dispune de sistem centralizat de canalizare menajeră.
Acesta este în curs de realizare pentru localitatea propriu zisă. În trupurile de intravilan cu
funcțiunea de agrement situate pe malul Dunării și zona Mraconia canalizarea se asigură
individual, de fiecare proprietar de imobil. Canali zarea pluvială este asigurată prin rețeaua
existentă de rigole de scurgere, debitele fiind preluate de ogașele transversale canalizate cu
deversare în pr. Eșelnița.
Localitatea Eșelnița este alimentată cu energie electrică din lea 20 kV Topleț – Dubova,
prin intermediul a 17 PTA. Rețeaua de alimentare de joasă tensiune deservește toată comuna
Eșelnița (inclusiv trupurile de intravilan cu funcțiunea de agrement situate pe malul Dunării și
zona Mraconia).
Localitatea nu dispune de sistem c entralizat de alimentare cu căldură. Instituțiile publice și
o parte din locuințe dispun de centrale individuale (lemn, peleți, motorima, electrice) pentru
producerea căldurii și a apei calde. Restul locuințelor se încălzesc cu sobe cu lemne asigurânduși
din surse propri apa caldă menajeră. Colectarea gunoiului menajer este asigurat pe bază de
contract de prestări servicii, încheiat de Primăria Eșelnița cu firmă specializată din mun. Orșova,
care asigură și evacuarea la depozit autorizat. Localitatea propr iu zisă dispune de telefonie fixă
asigurată de operatorul TELECOM S.A. prin fibră optică. Localitatea dispune de rețea de
televiziune prin cablu.

49

Foto.nr. 18.Sediul p rimări ei Eșelnița . Sursa : primariaeselnita.ro
În anul 200 2 în satul Eșelniț a funcționa o școală gimnazială cu 3 65 elevi, 1 grădiniță cu
105 copii și 2 6 cadre didactice . În satul Eșelnița în anul 200 2 își desfășurau activitatea 2
medici și 3 asistente și erau 245 abonamente telefonice, 1 bibliotecă și un cămin cultural.
Pe teritoriul comunei există o biserică ortodox ă : ,,Biserica Adormiri Maicii Domnului,,

Foto nr. 19. Biserica Adormiri Maicii Dom nului

50 CAPITOLUL VI
ASPECTE ECONOMICE

Factorii naturali, în strânsă legătură cu condițiile social economice se reflectă în mod
direct asupra activității economice din comună, care prezintă trăsături proprii Defileului Dunării,
în comună se prac tică, agricultura însoțită de unele îndeletniciri anexe, a căror varietate conferă
o notă aparte a aspectului ocupațional al zonei .
În economia județului comuna Eșelnița prezintă o activitate variabilă , reflectată de
indicatori scăzuți, di n punct de vedere economic comuna având un profil mixt. În ultimi ani s –
au identificat posibilități de revigorare a economiei comunei și zonei înconjurătoare prin turism
și agroturism.

6.1. RESURSELE NATURALE

Principale resurse localizate p e teritoriul comunei sunt: minereuri utile ( granitul din zona
Mala și serpentinitul din zona Mraconia, dar în prezent exploatarea acestora este sistată );
minireuri nemetalifere ( cuarț în zonele Eșelnița și Ogradena dar în prezent exploatarea este
sistată) ; minireuri neferoase: molibden.
Foto.nr. 20. Cariera Mala

51
6.2. AGRICULTURA

În prezent, suprafata totala aflata în teritoriul administrativ al comunei este de 1 8 100 ha,
din aceasta, aprox. 8 2% este acoperita de padure, restul fiind tere n arabil ocupat în majoritate de
fânea ța, dar și de porumb și cartofi . De asemenea, 14,35% din suprafata total ă se afla în
intravilan. Raportat la familii, suprafata de teren aflata în posesia acestora variaza considerabil,
de la 0 ha (rromii nu detin nic io suprafata de teren arabil) pâna la un maxim de 7 -8 ha. De
asemenea, legea 18/1991 nu a fost foarte cunoscut ă în rândul localnicilor deoarece, în aceasta
zona, comunismul nu și-a facut atât de sim țita prezen ța cu privire la confiscarea terenurilor aflate
în proprietate privata sau înfiin țarea de CAP -uri.
Comuna Eșelnița are un profil mixt, din punct de vedere al agriculturii – principala
activitate este creșterea animalelor . Structura fondului funciar pe categorii de folosin ță din anul
2011 este împar țită astfel: suprafa ța total ă a teri toriului administrativ este de 18 100 ha din care
suprafa ță agricol ă 1 532 ha, iar suprafa ța neagricolă 1 6 567 ha.
Suprafata agricola în anul 20 11 era de 1 532,15 hectare, era împar țită pe categorii
astfel: suprafata arabilă 107 ha, suprafa ța cu pa șuni și fânețe 1410,95 ha, suprafata cu vii 4 ha,
suprafețe cu livezi 10,20 ha.
Figura nr. 24: Structura suprafeței totale în an ii 2002 și 2011 (ha). Sursa: Primăria Eșelnița
020004000600080001000012000140001600018000
2002 2011suprafața agricolă
suprafață neagricolă

52 Tabel nr. 7 Structura suprafețelor agricole în anii 2002 și 201 1.Sursa: Primăria Eșelnița

În comuna Eșelnița agricultura a constituit o practică străveche și neîntreruptă, prin
caracterele particulare, agricultura este mai puternic influențată de complexul factorilor fizico –
geografici în comparație cu alte activități, majoritatea teren urilor din zona sunt în pa ntă.
Învelișul pedologic alcătuit pe culmi – sub fânețe sau păduri, din so luri silvestre brune, cu
un profil scurt ca urmare a degradării, pe alocuri orizontul A fiind înlăturat în totalitate, pe
terenurile în pantă so lurile au caracter frecvent schele tic, iar pe fragmentele de terasa s -au format
soiuri brun -roșcate. Se mai găsesc cu largă dezvoltare soIuri silvestre brune podzolite, soIuri
brune erodate și regosoluri, iar pe lunci și în văiugile torențiale so luri aluviale. Terenurile
arabile, sunt con centrate în zona luncilor fluviului Dunărea și afluenți i săi .
Modul de organizare al producției agricole și forma de exploatare a pământului la nivelul
comunei Eșelnița se face de către deținătorii de utilaje, iar pământul este lucrat de gospodăriile
individuale . Terenurile sunt roditoare mai ales în zona de luncă dar au suprafețe foarte mici ,
existând totuși preocupare din partea locuitorilor pentru menținerea fertilității prin administrarea
îngrășămintelor naturale și chimice, precum și pentru rotația culturilor.
Creșterea animalelor are o tradiție îndelungată în această zonă, aceasta aceasta se explică
prin cadrul natural al zonei care oferă condiții prielnice pentru creșterea animalelor reprezentate
prin suprafețe întinse de pășuni și fânețe . Creșterea animalelor este o ramura cu o pondere
importantă în producția globală agricolă, această activitate constituie o ocupație de veche tradiție
pe teritoriul comunei, baza furaj eră necesară creșterii animalelor este alcă tuită din pășuni, fânețe
naturale și din culturi furajere. Apicultura e ste o ocupație veche, comuna oferă condiții optime
acestei ocupații prin prezența pădurilor de foioase care constituie o baza meliferă important, în
condițiile noi ale repunerii în po sesia pământurilor a țăranilor din zonă, apar o serie de probleme.
În ceea ce priveste cre șterea animalelor la sfârșitul anului 2010 efectivul de animale era
urmatorul: bovine 54 capete, porcine 132 capete, ovine 15 capete , caprine 31 capete, iepuri de
casă 8 bucăți, cabaline 41capete , pasari 334 bucăți și 6 famili de albine.
Anul Suprafața
agricolă Suprafață
arabilă Livezii Vii Pășuni
fânețe
Hectare
2002 1152 107 11 5 1029
2011 1532 107 10 4 1410

53

bovineporcineovine
0200400600800
2002 2010
Figura nr. 25:Structura efectivului de animale în anul 2002 comparativ cu anul 2010
Sursa : Direcția Județeană de Statistică Mehedinți
Tabel nr. 8 Efectivul de animale în anii 2002 și 2010 .
Sursa : Direcția Județeană de Statistică Mehedinți

Principalele activități economice ale locuitorilor comunei sunt creșterea animalelor,
exploatarea și prelucrarea lemnului, Există condiții de desfășurare și de dezvoltare a agriculturi
și specializarea în special pe creșterea animaleler mai ales a albinelor.
Piscicultura nu este dezvoltată ca ramură economică , practicându -se pescuitul industrial pe
bază de autorizație individuală în cursuri de apă naturale, precum și pescuitul sportive,
activitatea piscicolă poate reprezenta un potențial considerabil în economia comunei, întrucât
acesta dispune de 796 ha luciu de apă (fl. Dunărea ), cu o marte diversitate ihtiologică.
Silvicultura . Suprafața fondului forestier este de 14 924 ha , reprezentând 82 % din suprafața
totală a teritoriului administrativ al comunei Eșelnița, repartizată astfel :
 în domeniul public al statului, deținător RNP ROMSILVA: suprafața = 14750 ha )
 în domeniul public al persoanelor juridice (lăcaș de cult) : suprafața = 39 ha
 în domeniul privat al comunei Eșelnița: suprafața = 210 ha
Produsele și efectele materiale pe care le realizează pădurea sunt: lemnul, produsele
accesorii (fructede pădure, ciuperci, plante medicinale), produsele cinegetice, efectele de
protecție a mediului înconjurător, efecte estetice și de cadru turistic general. Animale 2002 2010
Bovine 348 54
Ovine 601 15
Porcine 193 132

54

Foto.nr. 21. Aspecte ale agriculturii de pe teritoriul comunei Eșelnița

55
6.3. INDUSTRIA

În comuna E șelnița activitatea industrială este foarte redusă, funcțion au în anul 2015 – 5
agenți economici: două societăți comerciale cu capital de stat cu obiect de activitate lucrări de
drumuri, subordonate SDN Orșova, cu 38 angajați; – două societăți comerciale cu capital privat
cu obiect de activitate lucrări de construc ții, cu 14 angaja ți;- o societate comercială cu capital
privat cu obiect de activitate produc ție obiecte de artizanat.

6.4. COMERȚUL ȘI SERVICIILE

În comuna E șelnița își desfășoară activitatea unități din sfera comer țului și serviciilor, prin
firme private care funcționează în clădiri independente, în spații amplasate în locuințe
individuale cu spații comerciale sau în spații special amenajare . Pe teritoriul co munei
funcționează 10 magazine generale cu 24 angajați, 4 societăți comerciale cu specific de desfacere
materiale de construc ții cu 8 angaja ți, 4 PFA cu activitate de servicii, o societate comerciale cu
activitate de Service auto. Serviciilor publice se r eferă la administrație, învățământ, sănătate ș i
sunt asigurate de 45 angaja ți.
În zona de agrement func ționează 8 pensiuni cu 44 angajați care oferă servicii turistice.

6.5. TRANSPORTURILE

Comuna E șelnița este riverană Dunării, dar nu dispune de amenajări destinate transportului
fluvial și nici de transport feroviar. Drumul na țional DN 57 este principala și singura cale de
acces ce asigură legătura în exteriorul teritoriului administrativ.
Drumul na țional DN 57 Orșova – Moldo va Nouă traversează teritoriul administrativ pe
direcția est -vest d e-a lungul malului fluviului Dunărea , pe lungimea de 14 km .Pe toată lungimea
din teritoriul administrativ DN 57 este modernizat și echipat corespunzător categoriei de drum –
acostamente, șanțuri și rigole pentru scurgerea apelor, pode țe de subtraversare.
În zonele de agrement există drumuri locale (Mala – 0 5 km, Ogradena – 0,3 km,
Mraconia – 0,5 km) care deservesc terenurile agricole din intravilan destinate construirii sau altor
amena jări. Rețeaua stradală totală în intravilanul localității Eșelnița este de 25,50 km, compusă
din: 12,50 km drum na țional modernizat (stradă principală) , 11,50 km străzi secundare
nemodernizate; 1,30 km drumuri locale nemodernizate în zonele de agrement. În extravilanul
localității sunt 56 km drumuri forestiere nemodernizate aflate în administrarea Direcției Silvice
Mehedinți .

56

Foto.nr. 22. Aspecte ale i nfrastructura rutieră din comuna Eșelnița

57
6.6. TURISMUL

Comună Eșelnița este situată în partea vestică a județului Mehedinți , în estul Munților
Almăjului pe malul stâng al Dunării -în Defileul Dunării, în Parcul Natural Porțile de Fier aceste
caracteristici ale localizări pot constitu i un avantaj în dezvlotarea activităților turistice . Din
punct de vedere al turismului avantajele comunei sunt reprezentate de cadrul natural reprezentat
în principal de Fluviul Dunărea care conferă peisaje deosebite. În prezent pe teritoriul comunei
există unități de cazare: hoteluri și pensiuni, turiști se pot caza și în gospodăriile locuitorilor.
Turismul și a groturismul pot reprezenta două activități economice de viitor pentru
dezvoltarea comunei.
În cadrul potențialului turistic natural principalul element atractiv al comunei îl
constituie fluviul Dunărea care atrage prin frumusețea peisajelor pe care le generează cât și
pentru posibilitățile pe care le oferă de a fi valorificate turistic la un nivel superior , folosirea
rațională a timpului liber de către omul contemporan a determinat dezvoltarea accelerată a uneia
din cele mai importante activități menită să -i ofere multiple condiții de recreare și practicarea
sportului: turismul. Turismul ocupă un loc important prin efectele sal e binefăcătoare, tonifiante,
reconfortante, în întărirea sănătății, călirea fizică și relaxarea oamenilor muncii de toate vârstele,
prin practicarea excursiilor, drumețiilor și petrecerii timpului liber în mijlocul naturii. mare
Pentru cetățeni i comunei Eșelnița , un punct de atracție pentru agrement este malul
Dunării , în zilele toride de vară. Condițiile naturale ar putea fi pe deplin valorificate dacă s -ar
amenaja o plaje atunci s -ar deschide o largă fereastră spre frumusețea peisajului local, iar cei ce
vor poposi aici vor avea posibilitatea să practice mai multe activități.
Conform Studiului elaborat de Institutul de Cerce tări pentru Turism – Bucureș ti, 1997,
comuna Eșelnița se înscrie în Arealul I -Porțile de Fier -Defileul Dună rii, accesibil din drumul
european E 70 Bucure ști – Timi șoara pe drumul național DN 57 Or șova – Moldova Nouă .
Principalele elemente de potențial turistic natural sunt : lacul de acumulare Por țile de
Fier I ; pădurile de pe versan ții direcți ai Dun ării, diversitatea floristică; avifauna și ihtiofauna din
zonele umede; rezerva ții natural e: Cazanele Mici , iar din zona limitrofă: Cazanele Mari pe
teritoriul comunei Dubova .
Principalele elemente de potențial turistic antropic : în vecinătate , pe malul sârbesc
se află Tabula Traiana – monument sculptat în stâncă , la intrarea în Cazanele Mici (DN 57 – km
17); mânăstirea Mraconia (contruită după 1990) la ie șirea din golful Mraconia pe teritoriul
comunei Dubova , iar ocazional, la scăderea nivelulu i apelor Dunării, în golful Mraconia se pot
vedea ruinele mânăstirii medievale Mracunea , muzeul Parohial E șelnița (cu specific istoric) și

58 Muzeul e tnografic ʺDoina și Teodor Grigore ʺ; bustul regelui dacilor Decebalus Rex sculptat în
blocul de calcar de la intrarea pe valea Mraconiei, pe teritoriul comunei Dubova.
Muzeul Parohial Eșelnița – s-a constituit în perioada 1990 -1996, gra ție preotului paroh
Sever Negrescu și a smeri ților donatori. Cuprinde bunuri de patrimoniu de excep țional ă valoare,
provenind de la vetrele fostelor sate și biserici aflate de -a lungul Defileulu Dun ării: Ti șovița,
Plavi șevița și Ogradena înghițite de ape pr ecum și a celor str ămutate Dubova și Eșelnița, odat ă
cu construirea Sistemului Hidroenergetic și de Naviga ție Por țile de Fier I. Din colec ția de icoane
două se disting prin apari ția Dun ării în cadru. Unic ă și cu o puternic ă simbolistica este icoana
Maicii D omnului cu pruncul I sus, înveșmântat în ie rom âneasc ă și purt ând în mâna dreapt ă o
floare de crin. Icoana provine de la biseric ă din Ogradena și este datat ă în prima jum ătate a sec.
XVIII. Cea de -a doua este lucrat ă în fir de aur pe goblen și îl reprezint ă pe M ântuitorul Hristos,
la picioarele căruia se v ăd fluviul Dun ărea și o luntre cu pescari.
De la vechea M ănăstire Mraconia se p ăstreaz ă ușile împărătești și o candel ă. Cărți
filigranate, manuscrise miniaturate, potire de argint, pisanii, un o paiț dacic și celelalte obiecte
încărcate de vechime și de duhul apei au inspirat pe preotul muzeograf s ă le str ângă și să le
reașeze sub numele "Muzeul din ape".
Muzeul Parohial, p ăstreaz ă importante m ărturii despre via ța ierarhului Iosif Traian
Bădescu, Episcop de Caransebe ș, primul episcop b ănățean, a cărui activitate a r ămas în constinta
tuturor c ă fiind rodnic ă și trainic ă atât din punct de vedere spiritual, c ât și administrativ.
Muzeul etnografic Doina și Teodor Grigore este primul muzeu particular din Mehedinți și
are peste o mie de piese de ceramică, unelte și costu me populare. Majoritatea obiectelor și
articolelor de artă populară provin din donațiile pe care le -au făcut oamenii din localitățile de
sud-vest ale județului.
Resursele turistice permit dezvoltarea turismului pentru odihnă și recreere, turism de
croazieră, turism pentru pescuit sportiv, turism pentru sporturi nautice, turism de cunoaștere și
științific, agroturi sm și turism de tranzit pe drumul național DN 57 .
Zonele de agrement ce s -au dezvoltat după 1990 pe malul Dunării și î n golful Mraconia
sunt constituite mai ales din case de vacan ță și pensiuni particulare, dar cu perspective de
amplificare și diversificare a activității, în agroturism și sporturi nautice. Pe teritoriul comunei
funcționează mai multe pensiuni unele deschise recent cu o gamă diversificată de servicii
turistice , cum ar fii pensiunile: Danubia, La Ponton, Steaua Dunării, Mraconia,Aprilie,
Septembrie etc . Comuna E șelnița deține un potential turistic extraordinar și de o motiva ție
turistică f avorabilă dezvoltării unui turism internaț ional de calitate.
Turismul poate fii una dintre activitățile economice care să valorifice potențialul natural și
antropic al zonei, valorificarea resurselor locale. .

59

Foto.nr. 23. Aspecte turistice din comuna Eșelnița

60
CAPITOLUL VII
STRATEGII DE DEZVOLTARE RURALĂ (ANALIZA SWOT)

Analiza SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats) este una dintre cele mai
utilizate forme de analiza . Prin realizarea analizei SWOT, se propune prezent area punctel or tari
și cele slabe, de asemenea amenințările și oportunitățile care determină spațiul geografic și socio –
uman al comunei Carpen . Analiza expune într -o dispunere vizuală și concentrează în formulări
cât mai pr ecise și concise următoarele aspecte: – punctele forte (S = strengths) care aparțin
organizației / comunității și cuprind de obicei resurse, abilități disponibile , – punctele slabe (W
= weaknesses) care aparțin organizației / comunității și cuprind cee a ce – i lipsește acesteia
pentru a -și atinge scopul propus , – oportunitățile (O = opportunities) care cuprind evenimente
sau procese externe care pot ajuta la atingerea scopului (rezolvarea problemei) , – amenințările
(T = threats) evenimente sau p rocese externe ce pot împiedica atingerea scopului .

POZIȚIONAREA ÎN TERITORIU
Puncte tari
• comuna este așezată în Defileul Dunării, la intrarea în Cazanele Mici în estul Munților
Almăjului la o distanță de 36 km de municipiul Drobeta Turnu Severin ;;
• apropierea de drumul european E 70, localizarea pe D N 57 la 6 kilometri de municipiul Orșova
Puncte slabe
• inexistența investitorilor de mare anvergură pe teritoriul comunei.
Oportunități
• fonduri structurale alimentate prin bugetul Uniunii Europene p entru dezvoltarea zonelor rurale;
Amenințări
• existența în apropierea comunei a localitățlor Orșova, Dubova, Șvinița ar putea avea efecte
negative în ceea ce privește atragerea investițiilor directe în zonă;
• infrastructura poate afecta negativ interesu l antreprenorial.

MEDIUL ÎNCONJURĂTOR
Puncte tari
• relief variat ( văi: D unărea, Eșelnița, Defileul Dunării, Munții Almăjului ; peisaje care încântă
privirea trecătorului;
• clima continental moderată cu influențe mediteraneene .
Puncte slabe
• eroziunea solului prin gradul de torențialitate și lipsa amenajărilor;

61
• sistem de gestionare a deșeurilor ineficient;
• infrastructură rutieră insuficient dezvoltată în interiorul satului Eșelnița ;
Oportunități
• dezvoltarea zonelor rurale și protejarea mediului înconjurător
Amenințări
• neutilizarea fondurilor nerambursabile (datorită dificultăților de accesare) pentru dezvoltarea
zonelor rurale și protejarea mediului,
• mentalitatea de indiferență a gospodărilor față de protecția mediului.

CAPITALUL UMAN
Puncte tari
• rata infracționalității extrem de redusă;
• nivel scăzut al inadaptaților sociali;
Puncte slabe
• îmbatrânirea populatiei;
• existența unor familii care trăiesc la limita subzistenței datorită veniturilor scăzute sau
inexistente;
• spor natura l negativ, migrarea persoanelor tinere ;
Oportunități
• posibilitatea accesării unor programe guvernamentale de finanțare pentru reconversie
profesionala și crearea de noi locuri de muncă pentru șomeri;
• potențial important de forță de muncă locală (dator ită gradului redus de ocupare) la salarii
competitive la nivel regional;
• existența unor exemple de reușită al unor localnici cu inițiativă;
Amenințări
• natalitatea scăzuta în continuare;
• reducerea ponderii populației active, implicit a persoanelor cal ificate;
• estomparea tradițiilor locale odată cu trecerea timpului.

INFRASTRUCTURA FIZICĂ DE BAZĂ
Puncte tari
• sisteme de distribuție a energiei electrice acoperind toate așezările comunei;
Puncte slabe
• starea tehnică necorespunzătoare a drumurilor comunale;
• resurse financiare insuficiente pentru lucrările de întreținere, reparații și reabilitări ale
drumurilor comunale;;

62 • deversarea apelor reziduale menajere în locuri neamenajate, fapt ce duce la poluarea apelor (de
suprafață și subterane) și sol ului;
• în comună există zone unde telefonia mobilă nu are acoperire;
• lipsa unei strategii pe termen mediu și lung pentru dezvoltarea infrastructurii fizice de bază și a
unor proiecte pentru accesarea fondurilor nerambursabile (fonduri structurale alimen tate prin
bugetul U E și bugetul de stat al țării).
Oportunități
• existența fondurilor structurale, care finanțează prin FEADR (finanțare nerambursabilă),
îmbunătațirea infrastructurii fizice de bază în spațiul rural, adică:
• extinderea și îmbunătățirea rețelei publice de apă (captare, stații de tratare, alimentare);
• extindere a rețelei publice de joasă tensiune și/sau a rețelei publice de iluminat;
Amenințări
• reducerea investițiilor publice în infrastructură ca urmare a crizei economico -financiare;
• scăderea interesului investitorilor;

INFRASTRUCTURA EDILITARĂ
Puncte tari
• existența unui dispensar uman, și a unei farmacii;
• existența unui oficiu poștal;.
Puncte slabe
• constrângeri materiale, datorită bugetelor mici alocate de către autorități, pentru susținerea
actului educațional;
• lipsa dotărilor necesare pentru diagnosticarea și tratarea bolnavilor la dispensarul uman;;
Oportunități
• existența de fonduri structurale (nerambursabile) pentru finanțarea infrastructurii aferente
serviciilor s ociale;
• programe guvernamentale pentru încurajarea inițiativelor locale;
• reamenajarea și dotareaa corespunzătoare a d ispensar ului uman ;
Amenințări
• suspendarea/întreruperea/diminuarea unor programe de finanțare din cauza unor probleme
economico -financiare ;
MICA INDUSTRIE, ACTIVITĂȚILE COMERCIALE ȘI DE SERVICII
Puncte tari
• vechi tradiții în prelucrarea unor resurse locale .
• activități economice diversificate, generatoare de locuri de muncă;

63
Puncte slabe
• resurse financiare locale insuficient e, investiții autohtone foarte mici;
• orientarea cu precădere către comerțul din alimentația publică: magazine alimentare si baruri);
Oportunități
• utilizarea programelor de finanțare ale Uniunii Europene, atât pentru mediul rural cât și pentru
IMM -uri;
Amenințări
• lipsa de receptivitate a populației locale la programele de finanțare;.

AGRICULTURA
Puncte tari
• relief, potențial agricol și climat propice creșterii animalelor;
• potențial ridicat pentru agricultură ecologică;
Puncte slabe
• resurse fin anciare insuficiente, investiții puține;
• media de vârsta ridicată a celor ce se ocupă de activități agricole, utilaje agricole învechite,
rudimentare și tehnologii neperformante;
• fărâmițarea terenurilor agricole și încă probleme de posesiune;
• neîntre ținerea pajiștelor;
• inexistența sectorului de prelucrarea produselor animaliere;
Oportunități
• accesarea de fonduri (o parte nerambursabile) pentru dezvoltarea agroturismului și a unor
afaceri în sectorul agricol (spre exemplu înfiintarea unor exploataț ii/ferme agrozootehnice);
• procesarea produselor vegetale și animale;
• asocierea producătorilor, îmbunătățirea practicilor agricole pentru ridicarea producției,
elaborarea unor politici zonale de marketing și de accedere pe alte piețe;
Amenințări
• pract icarea agriculturii de subzistență ca urmare a rezistenței populației la schimbare;
• creșterea competiției pe piața produselor alimentare, fapt ce poate defavoriza unele sectoare
„tradiționale" care nu ating standardele pieței unice (UE);
• nerevenirea po pulației tinere plecate în mediul urban și în străinătate.

64 CONCLUZII

La răscruce de milenii, satul românesc se afla într -un proces tot mai evident de transformări
care au o influența nefastă asupra identității acestuia. Din punct de vedere pur etimologic
termenul de, rural” provine din latinescul rurs care înseamnă: cultură, câmpuri, teritoriu ocupat,
locuit, amenajeat și muncit de către om. Însă ruralul, privit în ansamblul lui, este mult mai mult
decât atât, este o stare de spirit care se manifestă prin tradiții, datini și obiceiuri.
Comuna Eșelnița , situată la 36 km față de municipiul Drobeta Turnu Severin și 6 kilometri
de municipiul Orșova, pe valea D unării și a Eșelniței , fiind traversată de drumul națion al D.N.
57 dispune de o poziție turistică și comercială favorabilă dezvoltării. Prin realizarea unei
infrastructuri corespunzătoare se întrevăd posibilități reale de valorificare a produselor turistice și
totodată o diversificare a sortimentației produs elor agricole.
Amplasată în partea vestică a județului Mehedinți , cu un relief dominat de culmile estice
ale Munților Almăjului , în comuna Eșelnița factorii de mediu nu au avut de suferit în general
datorită activităților omenești, problemele ex istente datorându -se fenomenelor naturale cărora
omul încearcă să le atenueze efectul.
Apele existente în teritoriu exeptând fluviul Dunărea (subterane sau de suprafață)
prezintă debite mici și variabile, producând de multe ori disfuncționalit ăți în cadrul comunității
cum au fost inundațiile catastofale de pe râul Eșelnița în anul 2014 . Aceste ape sunt curate, în
teritoriu sau în împrejurimile imediate neexistând surse majore de poluare. Aerul are calități
bune, în zonă nefiind cunoscute surse de poluare pentru acest factor de mediu aceste elemente
fac din comuna Eșelnița o zonă deosebită din punct de vedere al calității mediului.
Avându -se în vedere poziția geografică în Defileul Dunării și situarea în Parcul Natural
,,Porțile de Fier I,, , potențialul turistic poate reprezenta o sursă importantă de venit pentru
locuitorii comunei și dezvoltarea localității. Ocuparea terenurilor din zonele din intravilan se va
face potrivit prevederilor din regulamentul de urbanism.
Serviciile nu sunt reprezentate accept abil în comun ă, astfel c ă locuitorii sunt de multe ori obliga ți
să călătoreasc ă la Drobeta Turnu Severin sau la Or șova pentru cump ărături sau alte servicii .
Pășunatul și pescu itul ,mică industrie și îndeletnicirile artizanale, produsele
meșteșugărești și alte meserii urbane și semiurbane lipsesc deja din obiceiul multor localnici ,
acestea ar putea aduce venituri considerabile în cazul revigorării lor, asociate cu dezvoltarea
turismului și agroturismului în această zonă pitorească prin peisaj și cadru natural.

65

BIBLIOGRAFIE

1. Albuletu, I. + colaboratori (1980) – Localitățile Județului Mehedinți, editată de Comitetul
Județean pentru Cultură și Educație Socialistă Mehedinți, Drobeta Turnu Severin.
2. Andrei, Madalina Teodora (2004) – Geografia populației și așezărilor umane – Caiet de
lucrări practice, Editura Mondoro, București.
3. Braghină, Cristian (2000) – Așezările umane din dealurile piemontane între Motru și
Gilort , Editura Universitaria, București
4. Braghină, Cristian (2005) – Geografie economică mondială, Editura Credis, București
5. Bordânc, Florica (1971) – Considerații geografice privind modul de utilizare a terenurilor
în județul Mehedinți – AUB – Geografice XXVIII.
6. Bugă, Dr. (1969) – Considerații geografice privind vatră și moșia așezămintelor din
Oltenia, Comunicări Geografice SSG, IX.
7. Cândea, Melinda., Isbașoiu, C. (1999) – Geografia agriculturii. Editura Universității
București.
8. Chipurici, N. (1982) – Un secol din viața satelor mehedințene, Direcția Regională de
Statistică, București
9. Cucu, V. (1981) – Geografia populației și așezărilor omenești, Editura Didactică și
Pedagogică, București
10. Cucu, V. (1995) – România – Geografie umană, Editura Glasul Bucovinei, Iași.
11. Cucu, V. (2000) – Geografia așezăr ilor rurale. Editura Domino, Târgoviște.
12 Cucu, V., Cucu Popova Ana (1980) – Județul Mehedinți, Editura Academiei R.S.R.,
București.
13. Dragu, V. + colaboratori (2000) – Geografie – geologie, ghid metodologic. Editura
Polirom, București.
14. Erdeli, G. (1978) – Orientări noi privind sistematizarea așezdrilor rurale în județul
Mehedinți, SGUB.
15. Erdeli G., Cândea, Melinda (1984) – Așezarea rurală -componenta principală a peisajului
geografic românesc, BSSGR, VM.
16. Erdeli, G. (1996) – Podișul Mehedinți Editura Metropol, București.
17. Erdeli, G, Cândea, Melinda., Braghina, C, Costachie, S., Zamfir, Daniela (1999) _
Dicționar de geografie umană, Editura Corint, București.
18. Erdeli, G. Dumitrache, Liliana (2001) – Geografia populației. Editura Corint, București.
19. Graur, Al. (1972) – Nume de locuri, Editura științifică, București

66 20. Ielenicz, M. + Colaboratori (1999) – Dicționar de geografie fizică. Editura Corint,
București.
21. Iordache, Costela (2001 ) – Defileul Dunării ,Editura Universitaria, Craiova
22. Iordan, lorgu (1952) – Nume de locuri din R.P.R ., Editura Academiei, București.
23. Isbășoiu, C (1984) – Despre formarea și evoluția satelor din Oltenia, B.S.G., vol. VII,
București
24. Mazilu, Mirela (2003) – Noțiuni teoretice generale de demograf ie. Editura Mirton,
Timișoara
25. Pajură, C. (1947) – Dicționar geografic, istoric și topografic al județului Mehedinți,
Turnu Severin;
26. Posea, Gr. + Colab. (1982,) -Enciclopedia Geografică a României, Editura Academiei,
București
27. Stănciulescu – Barda, Al. (1982) – Atestări documentare privind localitățile județului
Mehedinți – în volumul Mehedinți – istorie și cultu ră.
28 Stroe, Răzvan, Pieptănatu Daniel (2011) – Dicționarul Geografic al județului Mehedinți” .
Editură. Scrisul Românesc, Craiova
29. *** – Direcția Statistică, Drobeta Turnu Severin.
30. *** (1984) – Geografia României I, II, III, Editura Academiei Bucure ști
31. *** (1961) -Monografia geografică a R.P.R., I -II, Editura Academiei, București.
32. *** Recensămintele populației și ale locuințelor – 1930, 1941, 1948, 1956, 1966, 1977,
2002 și 2011
33 *** Recesământul agriculturii din anul 2010