METODE SI TEHNICI FISCALEMETODE SI TEHNICI FISCALE [625620]

CURSCURS
METODE SI TEHNICI FISCALEMETODE SI TEHNICI FISCALE
MCEA IMCEA I

Obligația fiscală. Creanța fiscalăObligația fiscală. Creanța fiscală

OObligația fiscalăbligația fiscală – îndatorirea îndatorirea de a plăti la stat impozitele, taxele și de a plăti la stat impozitele, taxele și
alte prelevări fiscale reglementate prin legealte prelevări fiscale reglementate prin lege .. Dreptul de creanță Dreptul de creanță
fiscală și obligația fiscală corespunzătoare fiscală și obligația fiscală corespunzătoare se formează se formează în în
momentul în care se constituie baza de impunere (venit/profit, avere momentul în care se constituie baza de impunere (venit/profit, avere
etc.) care le determină.etc.) care le determină.
TrăsăturileTrăsăturile  obligației obligației fiscalefiscale::
1.1. legală, deoarece izvorăște din și are la bază acte normative prin legală, deoarece izvorăște din și are la bază acte normative prin
care, în conformitate cu legea, sunt instituite impozitele și taxele ; care, în conformitate cu legea, sunt instituite impozitele și taxele ;
2.2.are caracter juridic, ea dând naștere la raporturi juridice între pare caracter juridic, ea dând naștere la raporturi juridice între p .. f f..
și/sau și/sau p.p.jj.. pe de o parte și stat, pe de altă parte; pe de o parte și stat, pe de altă parte;
3.3.îmbracă formă bănească, ea realizându-se (colectându-se) efectiv îmbracă formă bănească, ea realizându-se (colectându-se) efectiv
la bugetul consolidat al statului, în monedă națională; la bugetul consolidat al statului, în monedă națională;
4.4.din calitatea din calitatea ppăărțrților raportului juridic fiscal rezultă și o altă ilor raportului juridic fiscal rezultă și o altă
trăsătură a obligației fiscale, anume natura publică a acesteia, cu trăsătură a obligației fiscale, anume natura publică a acesteia, cu
consecința că se bucură, în plan juridic, de un tratament mai riguros.consecința că se bucură, în plan juridic, de un tratament mai riguros.

Obligația fiscală dă naștere la raporturi juridice intre p. f. Obligația fiscală dă naștere la raporturi juridice intre p. f.
și p.j. pe de o parte, în calitate de contribuabili și statul, pe de și p.j. pe de o parte, în calitate de contribuabili și statul, pe de
altă parte, în calitate de perceptor.altă parte, în calitate de perceptor.
Subiectul obligației fiscale este contribuabilul, care poate Subiectul obligației fiscale este contribuabilul, care poate
fi orice p.f. ori p.j. în sarcina căreia cade obligația de a plăti fi orice p.f. ori p.j. în sarcina căreia cade obligația de a plăti
impozite, taxe și alte contribuții bugetului general consolidat, în impozite, taxe și alte contribuții bugetului general consolidat, în
conformitate cu prevederile reglementărilor în domeniu.conformitate cu prevederile reglementărilor în domeniu.
Subiectul nu trebuie confundat cu plătitorul obligației Subiectul nu trebuie confundat cu plătitorul obligației
fiscale, care are o sferă semantică diferită, plătitorul putând fi fiscale, care are o sferă semantică diferită, plătitorul putând fi
atât debitorul obligației fiscale cât și persoana care, în numele atât debitorul obligației fiscale cât și persoana care, în numele
debitorului, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti, debitorului, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti,
după caz, contribuții, amenzi și alte sume datorate bugetului după caz, contribuții, amenzi și alte sume datorate bugetului
general consolidat.(contracte comerciale cu extraneitate, general consolidat.(contracte comerciale cu extraneitate,
impozitul pe salariu, etc.)impozitul pe salariu, etc.)
In relațiile cu organul fiscal, contribuabilul poate fi In relațiile cu organul fiscal, contribuabilul poate fi
reprezentat printr-un împuternicit care înregistrează actul de reprezentat printr-un împuternicit care înregistrează actul de
împuternicire la organul fiscal. împuternicire la organul fiscal. Totodată, contribuabilul Totodată, contribuabilul
care nu are domiciliu fiscal în România și care are obligația de a care nu are domiciliu fiscal în România și care are obligația de a
depune declarații la organele fiscale române, trebuie să depune declarații la organele fiscale române, trebuie să
desemneze un împuternicit cu domiciliul fiscal în România, care desemneze un împuternicit cu domiciliul fiscal în România, care
să îndeplinească obligațiile față de organul fiscal.să îndeplinească obligațiile față de organul fiscal.

Cealaltă parte a raportului juridic,  statul, acesta este reprezentat de 
Ministerul Finanțelor Publice prin  Agenția Națională de Administrare Fiscală 
(Hotărârea nr. 109/18 februarie 2009 privind organizarea și funcționarea  ANAF, 
publicată în MO, Partea I, nr. 126/02 Martie 2009, cu toate modificările și 
completările până la 1 februarie 2011 )  și unitățile sale teritoriale.
Oblig. fiscală nu se mai rezumă la simpla îndatorire  de a ceda bugetului 
consolidat al statului o parte din veniturile persoanei, sub formă de impozite sau taxe. 
Ea cuprinde:
•Oblig. de declara bunurile și veniturile impozabile sau, după caz, ITC și alte sume 
datorate bugetului general consolidat;
•obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile și fiscale ITC și alte 
sume datorate bugetului general consolidat;
•obligația de a plăti, la termenele legale ITC și alte sume datorate bugetului general 
consolidat;
•obligația de a plăti dobânzi și penalități de întârziere, aferente ITC și altor sume 
datorate bugetului general consolidat, denumite  obligații de plată accesorii ;
•obligația de a calcula, de a reține și de a înregistra în evidențele contabile și de plată, 
la termenele legale, impozitele și contribuțiile care se realizează prin stopaj la sursă;
• orice alte obligații care revin  contribuabililor, p. f.  sau p.j., în aplicarea legilor 
fiscale.

Creanța fiscală  încorporează dreptul statului de a percepe, prin organele 
fiscale, impozitele, taxele și alte venituri în contul bugetului statului sau în 
fonduri bugetare speciale.
Drepturile patrimoniale  (drepturile și obligațiile evaluabile în bani care 
aparțin unei p .f. sau juridice ) care intră în conținutul creanțelor fiscale se nasc 
din raporturile de drept material și fiscal și constau în:
•dreptul la perceperea ITC și a altor sume care constituie venituri ale bugetului 
general consolidat, dreptul la rambursarea TVA, dreptul la restituirea ITC și a 
altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, denumite 
creanțe fiscale principale ;
•dreptul la perceperea dobânzilor și a penalităților de întârziere, cf. legii, 
denumite  creanțe fiscale accesorii.
Creanțele fiscale se sting  prin: încasare (plată), compensare, executare 
silită, scutire, anulare, prescripție,  dar și prin alte modalități prevăzute de lege.

Domiciliul Fiscal
• pt. pers.
juridice , sediul
social sau locul
unde se exercită
gestiunea
administrativă și
conducerea
efectivă a
afacerilor, în cazul
în care acestea nu
se realizează la
sediul social
declarat;•pt. asocieri și alte
entități fără
personalitate
juridică, sediul
acestora sau locul
unde se desfășoară
efectiv activitatea
principală.• pt. p.f. care
desfășoară
activități ec. în
mod independent
sau exercită
profesii libere,
sediul activității
sau locul unde se
desfășoară efectiv
activitatea
principală;• pt p.f., adresa unde
își au domiciliul,
potrivit legii, sau
adresa unde locuiesc
efectiv (adresa locuinței
pe care o persoană o
folosește în mod
continuu peste 183 de
zile într-un an
calendaristic,
întreruperile de scurtă
durată nefiind luate în
considerare. Dacă
șederea are un scop
exclusiv de vizită,
concediu, tratament
sau alte scopuri
particulare
asemănătoare și nu
depășește perioada
unui an, nu se
consideră adresa unde
locuiesc efectiv ), în
cazul în care aceasta
este diferită de
domiciliu;În situația în care domiciliul  fiscal nu se poate stabili conform celor de mai sus, Codul de 
Procedură  Fiscală  prevede că domiciliul  fiscal este locul în care se află majoritatea  activelor 
.

Titlurile de creanță fiscalăTitlurile de creanță fiscală

Actul (înscrisul)  prin care se constată și se individualizează  oblig. 
fisc. (un impozit, o taxă sau un alt venit bugetar)  a unei p.f. sau p.j. 
(contribuabili) poartă denumirea de  titlu de creanță fiscală .
Titlul de creanță fiscală  nu este un act constitutiv de drepturi și 
obligații, ci reprezintă doar un înscris  constatator  de drepturi și obligații. 
În materie fiscală, efectul constitutiv de obligații îl produce doar 
actul normativ din care acestea se nasc.
Titlul de creanță fiscală  are forță de titlu executoriu  (la data la 
care creanța fiscală sau bugetară este scadentă prin expirarea termenului 
de plată legal sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut 
de lege) și poate fi atacat (contestat) pe cale administrativă și judiciară  .

1. Dpdv al reglementărilor legale din care izvorăsc,
constituie titluri de creanță fiscală următoarele acte
(documente reprezentând instrumente de impunere):
a) procesul-verbal de impunere , pt. obligațiile bugetare
provenite din impozite și taxe, care se determină de către
organele de specialitate pe baza declarațiilor de impunere;
b) deconturile sau declarațiile fiscale, în cazul în care obligațiile 
bugetare se stabilesc de către plătitor;
c) documentul care cuprinde rezultatele verificării sau
constatării , pt. diferențele constatate între obligațiile de
plată determinate de plătitor și cele legal datorate, inclusiv
majorările de întârziere pt. neplata la termen a impozitelor,
taxelor și a altor venituri, stabilite cu ocazia verificării
ulterioare efectuate de organele abilitate de lege în acest
scop;Formele titlurilor de creanță
fiscală

d) declarația vamală , pt. obligațiile de plată în vamă;
e) documentul de plată sau actul pe care s-au anulat ,
conform legii, timbrele fiscale , pt. obligațiile bugetare
care se percep din plata directă reprezentând taxe pt.
prestarea unor servicii sau taxe de timbru;
f) actul încheiat între părți, pt. obligațiile de plată
datorate, potrivit legii, de alte prestări de servicii rezultate
din contracte;

g) procesul-verbal  de constatare a contravenției , pt. obligațiile  privind 
plata amenzilor ;
h) ordonanța procurorului,  încheierea sau dispoziția hotărârii 
instanței judecătorești,  sau un extras, certificat întocmit pe baza 
acestora, în cazul amenzilor,  al cheltuielilor  judiciare  și al altor creanțe 
bugetare stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța de judecată ;
i) actul prin care se constată și se individualizează  suma de plată, pt. 
obligațiile bugetare provenind din majorări;
j) hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă , în cazul în care 
asupra unei obligații de plată privind creanțele bugetare  s-a pronunțat o 
instanță judecătorească (în cazul unei contestații sau cereri de revizuire 
adresate organului competent potrivit legii, suma datorată este cea 
prevăzută în decizia emisă de acesta);
k) alte documente  emise de organele competente  prin care se constată și 
se individualizează creanțe bugetare .

2. Dpdv al scopului pt.care sunt întocmite, titlurile de creanță 
fiscală sunt :
a)titluri de creanță explicite, care se întocmesc  de către organele 
financiare,  aparatul de control fiscal sau chiar de plătitori,  exclusiv în 
scopul de a constata și individualiza  un impozit, o taxă sau un alt venit 
bugetar datorate de un anumit contribuabil:
– procesele-verbale de impunere;
– procesele-verbale de control;
– declarațiile vamale;
– decl. pt. stabilirea imp. pe clădiri, a imp. pe teren și a taxei pt. folosirea 
terenurilor proprietate de stat, în cazul contribuabililor pers. juridice;
– decl. pt. stabilirea  imp.pe clădiri și a imp. pe teren, pt. contribuabilii 
p.f.;
– dispozițiile  pt. impunere  – înștiințare  de plată pt. veniturile  din 
activitățile independente;
– decl. privind oblig. de plată la bugetul de stat întocmite pt. TVA, 
impozitul pe venit, impozitul pe profit, accize, taxa pt. jocurile de noroc 
și alte taxe speciale, vărsăminte din profitul net al regiilor autonome etc.;
– deconturile privind accizele etc.

b) titluri de creanță implicite, care se întocmesc  fie de plătitori, 
fie de organele  fiscale și au în vedere constatarea  și 
individualizarea impozitelor directe. 
Astfel de titluri sunt:
– statele de plată ale salariilor  (sau ale altor drepturi bănești 
cuvenite  colaboratorilor  externi).  Acestea  se folosesc  la 
individualizarea  unor oblig. fiscale cum sunt: impozitul  pe venit, 
contribuția  la asigurările  sociale,  contribuția  la pensia 
suplimentară,  ajutorul de șomaj, contribuția  pt. asigurările  sociale 
de sănătate;
– chitanțele,  prin care se constată plata taxelor de timbru și a altor 
taxe;
– bilanțul  contabil,  care conține  formulare  prin care se 
individualizează  obligația fiscală certă a unor persoane  juridice pt. 
anumite venituri bugetare.

Titlurile de creanță fiscală

Actul (înscrisul)  prin care se constată și se 
individualizează  obligația fiscală (un impozit, o taxă sau un 
alt venit bugetar)  a unei persoane  fizice sau juridice 
(contribuabili )
De reținut! 
Titlul de creanță fiscală nu este un act constitutiv 
de drepturi și obligații, ci reprezintă doar un înscris 
constatator  de drepturi și obligații . 
Distincția  este necesară  deoarece,  în materie 
fiscală, efectul constitutiv  de obligații  îl produce 
doar actul normativ din care acestea se nasc.

Titlul de creanță fiscală are forță de titlu executoriu  și poate fi 
atacat (contestat)  pe cale administrativă și judiciară .
Titlul de creanța devine titlu executoriu  la data 
la care creanța fiscală (bugentară)  este scadentă prin expirarea 
termenului  de plată legal sau stabilit de organul competent,  ori 
în alt mod prevăzut de lege.

Formele titlurilor de creanță fiscală
1. Dpdv al reglem . legale din care izvorăsc, constituie
titluri de cr. fiscală următoarele acte (documente reprezentând
instrumente de impunere ):
•procesul-verbal  de impunere , pt. obligațiile    bugetare 
provenite  din impozite  și taxe, care se determină  de către 
organele de specialitate pe baza declarațiilor de impunere ;
•deconturile sau declarațiile fiscale, în cazul în care 
obligațiile bugetare se stabilesc de către plătitor ;
•documentul care cuprinde rezultatele verificării sau 
constatării , pt. diferențele  constatate  între oblig. de plată 
determinate  de plătitor și cele legal datorate,  inclusiv 
majorările  de întârziere  pt. neplata la termen a impozitelor, 
taxelor și a altor venituri,  stabilite  cu ocazia verificării 
ulterioare efectuate de organele abilitate de lege în acest scop;

◦declarația vamală, pt. obligațiile de plată în vamă;
◦documentul de plată sau actul prin care s-au anulat, cf. legii, timbrele 
fiscale, pt. oblig. bugetare  care se percep din plata directă reprezentând 
taxe pt. prestarea unor servicii sau taxe de timbru;
◦actul încheiat între părți, pt. oblig. de plată datorate,  potrivit legii, de 
alte prestări de servicii  rezultate din contracte ;
◦procesul-verbal  de constatare a contravenției , pt. oblig. privind plata 
amenzilor ;
◦ordonanța procurorului, încheierea sau dispoziția hotărârii instanței 
judecătorești , sau un extras, certificat  întocmit pe baza acestora,  în cazul 
amenzilor,  al chelt. judiciare  și al altor creanțe bugetare stabilite, potrivit 
legii, de procuror sau de instanța de judecată ;
◦actul prin care se constată și se individualizează  suma de plată, pt. 
obligațiile bugetare provenind din  majorări;
◦hotărârea judecătorească  definitivă și irevocabilă , în cazul în care 
asupra unei oblig. de plată privind creanțele  bugetare  s-a pronunțat  o 
instanță judecătorească  (în cazul unei contestații sau cereri de revizuire 
adresate organului competent  potrivit legii, suma datorată este cea 
prevăzută în decizia emisă  de acesta );

Toate aceste instrumente au forță executorie, prevederile 
lor trebuie aduse la îndeplinire de către plătitori și de către 
organele competente. 
Cu alte cuvinte, titlul de creanță fiscală  repr. înscrisul 
prin care se individualizează obligația și creanța fiscală .

titluri de creanță  explicite
titluri de creanță implicite2. Dpdv al scopului pt. care sunt întocmite, 
titlurile de cr. fiscală sunt:

•Titluri le de creanță explicite, se întocmesc  de către organele 
financiare,  aparatul  de control fiscal sau chiar de plătitori, 
exclusiv în scopul de a constata și individualiza  un impozit, o 
taxă sau un alt venit  bugetar, datorate de un anumit contribuabil. 
-procesele-verbale de impunere;
-procesele-verbale de control;
-declarațiile vamale;
-declarațiile  pt. stabilirea  i.pe clădiri, a i. pe teren și a taxei pt. 
folosirea  terenurilor  proprietate  de stat, în cazul contribuabililor 
pers. juridice;
-declarațiile  pt. stabilirea  i. pe clădiri și a i. pe teren, pt. 
contribuabilii  pers. fizice;
-dispozițiile  pt. impunere  – înștiințare  de plată pt. veniturile  din 
activitățile independente;
-declarațiile  privind oblig. de plată la bugetul de stat întocmite 
pt. TVA, i. pe venit, i.pe profit, accize, taxa pt. jocurile de noroc 
și alte taxe speciale, vărsăminte din profitul net al  R.A. etc.;
-deconturile privind accizele etc.

•Titluri le de creanță implicite se întocmesc  fie de 
plătitori, fie de org. fiscale și au în vedere constatarea  și 
individualizarea impozitelor directe . 
•statele de plată ale salariilor  (sau ale altor drepturi 
bănești cuvenite  colaboratorilor  externi).  Se folosesc la 
individualizarea  unor oblig. fiscale: i. pe venit, contrib. la 
asig. sociale, contrib. la pensia suplimentară,  ajutorul de 
șomaj, contrib. pt. asig. sociale de sănătate ;
-chitanțele , prin care se constată plata taxelor de timbru 
și a altor taxe ;
-bilanțul contabil, care conține formulare  prin care se 
individualizează  oblig. fiscală certă a unor pers. juridice 
pt. anumite venituri bugetare.

Principiile impunerii
Codul Fiscal al României  reglementează  impozitele  și taxele cf. 
următoarelor principii:
•neutralitatea  măsurilor  fiscale în raport cu diferitele  categorii  de 
investitori  și capitaluri,  cu forma de proprietate,  asigurând  condiții egale 
investitorilor, capitalului român și străin;
•certitudinea  impunerii , prin elaborarea  de norme juridice clare, care să 
nu conducă  la interpretări  arbitrare,  iar termenele,  modalitatea  de 
percepere  și sumele de plată să fie precis stabilite pt. fiecare plătitor, 
respectiv  aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, 
precum și să poată determina  influența  deciziilor  lor de management 
financiar asupra sarcinii lor fiscale;
•echitatea fiscală la nivelul p.f., prin impunerea  diferită a veniturilor,  în 
funcție de mărimea acestora;
•eficiența impunerii prin asigurarea  stabilității  pe termen lung a 
prevederilor  Codului fiscal, a.î. aceste prevederi  să nu conducă la efecte 
retroactive  defavorabile  pt. p.f. și p.j., în raport cu impozitarea  în vigoare 
la data adoptării de către acestea a unor decizii investiționale majore.

Principiile generale de conduită în administrarea  ITC și 
a altor sume datorate  BGC
•aplicarea unitară a legislației – pp. obligația organului  fiscal 
de a aplica unitar prevederile  legisl. fiscale pe teritoriul 
Rom., urmărind  stabilirea  corectă a ITC și a altor sume 
datorate BGC;
•exercitarea  dreptului de apreciere  – organul fiscal are dreptul 
de a aprecia, în limitele atribuțiilor  și competențelor  care îi 
revin, relevanța  stărilor de fapt fiscale și de a adopta soluția 
admisă de lege, întemeiată  pe constatări  complete  asupra 
tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză;
•rolul activ, cf. căruia organului  fiscal i se atribuie 
următoarele funcții:

-să înștiințeze  contribuabilul  asupra drepturilor  și oblig. care 
îi revin în desfășurarea procedurii potrivit legii fiscale ;
-să examineze,  din oficiu, starea de fapt, să obțină și să 
utilizeze toate inf. și doc. necesare pt. determinarea  corectă a sit. 
fiscale a contrib.  (În analiza efectuată organul fiscal va identifica și va 
avea în vedere toate circumstanțele edificatoare ale fiecărui  caz);
-să examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum și să 
îndrume contribuabilii  pt. depunerea  declarațiilor  și a altor doc. 
pt. corectarea declarațiilor sau a  doc., ori de câte ori este cazul ;
-să decidă asupra felului și volumului  examinărilor,  în fcție 
de circumstanțele  fiecărui caz în parte și de limitele prevăzute 
de lege;
-să îndrume  contribuabilul  în aplicarea  prevederilor  legisl. 
fiscale (Îndrumarea  se face fie ca urmare a solicitării contribuabililor,  fie 
din inițiativa organului  fiscal).

•limba oficială în administrația  fiscală. Cf. acestui 
principiu,  limba oficială folosită în administrația  centrală 
este limba română. 
•Dacă, la organele  fiscale se depun petiții, doc. 
justificative,  certificate  sau alte înscrisuri  într-o limbă 
străină, organele  fiscale vor solicita ca acestea să fie 
însoțite de traduceri  în lb română  certificate  de 
traducători autorizați;

•dreptul de a fi ascultat – pp. obligația  organului  fiscal de a 
asigura contrib. posibilitatea  să-și exprime punctul de vedere cu 
privire la faptele și împrejurările  relevante  în luarea deciziei, înainte 
ca organul fiscal  să ia o decizie. Organul fiscal nu este obligat ca 
înaintea luării deciziei să asigure posibilitatea  contribuabilului  de a-
și exprima punctul de vedere,  dacă:
-întârzierea  în luarea deciziei  determină  un pericol pentru 
constatarea  sit. fiscale reale privind  executarea  obligațiilor 
contribuabilului sau  pt. luarea altor măsuri prevăzute de lege ;
-situația de fapt prezentată  urmează să se modifice  nesemnificativ 
cu privire la cuantumul creanțelor fiscale ;
-se acceptă informațiile  prezentate  de contribuabil,  pe care acesta le-
a dat într- o declarație sau într-o cerere ;
-urmează să se ia măsuri de executare silită.

•obligația de cooperare  cu organul fiscal – vizează 
obligativitatea,  pt. contribuabil  de a coopera cu organele 
fiscale în vederea determinării  stării de fapt fiscale, prin 
prezentarea  faptelor  cunoscute  de către acesta, în 
întregime,  conform  realității,  și prin indicarea 
mijloacelor  doveditoare  care îi sunt cunoscute. 
(Contribuabilul  este obligat să întreprindă  măsurile necesare în 
vederea procurării mijloacelor  doveditoare,  prin utilizarea tuturor 
posibilităților juridice și efective ce îi stau la  dispoziție ).

•secretul fiscal – funcționarii  publici din cadrul organului 
fiscal, inclusiv persoanele  care au deținut dar nu mai dețin 
această calitate, au obligația,  în condițiile  legii, să păstreze 
secretul asupra inf. pe care le dețin ca urmare a exercitării 
atribuțiilor de serviciu.
       Inf. referitoare  la ITC și alte sume datorate BGC pot fi 
transmise numai: 
a) autorit. publice, în scopul îndeplinirii  oblig. prevăzute  de 
lege; 
b) autorit. fiscale ale altor țâri, în condiții de reciprocitate  în 
baza unor convenții; 
c) autorit. judiciare competente, potrivit legii; 
d) în alte cazuri prevăzute de lege. 
◦Cf. Codului de procedură  fiscală, referitor la secretul fiscal ’’băncile sunt 
obligate să comunice organelor fiscale lista titularilor p.f., p.j. sau orice alte 
entități fără personalitate  juridică ce deschid ori închid conturi, forma 
juridică pe care aceștia o au și domiciliul sau sediul acestora. Comunicarea 
se va face bilunar, cu referire la conturile deschise sau închise în perioada 
anterioară și va fi adresată Ministerului  Finanțelor Publice, cf. art.54 alin.(l), 
Cap. III, Titlul III din  Codul de procedură fiscală,  vezi supra nota nr.6 .’’
◦În cazul efectuării unei expertize  sau în cazul unor prezentări  de înscrisuri 
referitoare  la activitatea  contribuabilului  supus unei expertize,  control etc.. 
sunt exceptate  de la obligația  de a furniza dovezi rudele și afinii, precum și 
persoanele  care exercită profesiuni  liberale și care potrivit reglementărilor 
speciale au obligații de confidențialitate.

Aparatul fiscal
În realizarea  funcțiilor  sale, statul are nevoie de 
resurse, resurse care sunt prelevate  de la p.f. sau 
p.j. prin intermediul  unor instituții  publice cu 
atribuții în acest domeniu,  respectiv: 
ØMinisterul Finanțelor Publice, 
ØComisia Fiscală Centrală, 
ØConsiliul Fiscal și 
ØAgenția Națională de Administrare Fiscală.

Ministerul Finanțelor PubliceMinisterul Finanțelor Publice
Contribuie  la elab. și implementarea  Strategiei  și a Programului  de 
guvernare  în dom. finanțelor  publice, în exercitarea  admin. generale  a 
finanțelor  publice, asigurând  utilizarea  pârghiilor  financiare  și valutare în 
concordanță cu cerințele economiei și pt. stimularea inițiativei  ag. ec.
Îndeplinește următoarele  funcții (38):
•de strategie,  prin care se asigură elab. strategiei  de punere în aplic. a 
Progr. de guvernare în dom . finanțelor publice;
•de reglem. și sinteză, prin care se asigură elaborarea  cadrului normativ  și 
instituțional  necesar pt. realizarea  obiectivelor  strategice  în domeniul  său 
de activitate;
•de elab. și implementare a pol . bugetare și fiscale a Guvernului;
•de concepție bugetară și fiscală;
•de corelare a pol . fiscale și bugetare cu celelalte politici ec .-sociale;
•de administrare a veniturilor statului;


•de contractare și  admin. a datoriei publice;
•de administrare a resurselor derulate prin Trezoreria Statului;
•de exercitare a controlului financiar public intern;
•de asig. a evidenței  centralizate  a bunurilor  ce constituie  domeniul 
public al statului;
•de elab. și supraveghere a cadrului legal în  dom. contabilității;
•de reprezentare,  prin care se asigură, în numele statului român și al 
Guv. României, reprezentarea pe plan intern și  extern;
•de autoritate  de stat, prin care se asigură exercitarea  controlului 
aplicării unitare și respectării  reglem. legale în dom. său de activitate, 
precum și al funcționării  instituțiilor  care își desfășoară  activit. în 
subordinea sau sub autoritatea sa;
• de autoritate  a admin. publice centrale de specialitate,  prin care se 
asigură elab. și implementarea  politicii  în dom. sistemelor  de 
management financiar și control la instituțiile  publice.

●de elab. a proiectelor  de acte normative  privind stabilirea 
impozitelor  directe și indirecte  și urmărește  perfecționarea 
așezării acestora  și armonizarea  legislativă  în acest domeniu. 
Totodată,  urmărește  realizarea  unui management  eficient și 
coerent al sistemului  fiscal românesc,  având ca scop elaborarea  și 
menținerea  unui sistem fiscal unitar, stabil și armonizat,  în strânsă 
concordanță  cu indicatorii  macroeconomici  din Strategia de 
modernizare a administrației publice.

Comisia Fiscală Centrală
Este înființată  de  MFP în vederea elaborării  deciziilor 
cu privire la aplicarea unitară a Codului Fiscal.
Principalele  atribuții ale Comisiei Fiscale Centrale:
•Probl. de natură fiscală, prin coroborarea  legislației  din 
domeniu cu legislația  conexă, pt. care se impune o soluționare 
unitară în vederea  eliminării  interpretărilor  diferite în 
aplicarea  legislației  cu privire la TVA, impozit pe profit, 
accize, impunerea  unor venituri realizate in Romania  de p..f. 
si p.j. nerezidente, impozitul pe venit ;
•Probl. ce privesc conflictele  de competență  ce apar între 
organele fiscale care nu sunt subordonate  unui organ ierarhic 
comun.

Agenția Națională de Administrare Fiscală
În subordinea  MFP se organizează  și funcționează  ANAF, 
organ de specialitate  al administrației  publice centrale, 
instituție  publică cu personalitate  juridică, finanțată de la 
bugetul de stat.
Administrarea  impozitelor,  taxelor, contribuțiilor  și a altor 
sume datorate bugetului  general consolidat  se îndeplinește 
potrivit dispozițiilor  Codului de procedură  fiscală, ale Codului 
fiscal, precum și ale altor reglementări  date în aplicarea 
acestora.

OBIECTIVE:
•realizarea  veniturilor  bugetului  general consolidat  din 
impozite,  taxe, contribuții  sociale și din orice alte sume 
datorate  bugetului  de stat, prin îmbunătățirea  continuă  a 
nivelului conformării voluntare a contribuabililor;
•aplicarea unitară a prevederilor legislației fiscale;
•prestarea  de servicii de informare  și asistență  către 
contribuabili,  în scopul înțelegerii  și aplicării  corecte a 
legislației fiscale;
•prevenirea și combaterea evaziunii și fraudei fiscale;
•apărarea intereselor fiscale și financiare ale UE.

ATRIBUȚII:
•elaborează  și aplică procedurile  privind plata voluntară  și stabilirea 
mijl. de plată, împreună cu direcțiile de specialitate din cadrul MFP;
•elab. și aplică, prin organele  abilitate,  proceduri  privind alte 
modalități de stingere a oblig . bugetare pt . care este competentă;
•participă la estimarea  V bugetare pe care le admin. și face propuneri 
privind nivelul V ce pot fi colectate  de la contrib., pe baza datelor 
proprii, a indicatorilor  macroec.a pol. fiscale și a legisl. în vigoare 
privind impozitele, taxele, contribuțiile sociale și alte  V bugetare;
•furnizează  MFP inf. necesare  fundamentării  estimării  V ce pot fi 
colectate de la contrib .;
•repartizează  la nivel teritorial programul  de încasări ale V bugetului 
general consolidat;

•analizează  permanent  modul de realizare  a V bugetare  pt. 
care este competentă ;
•furnizează  structurilor  specializate  ale MFP inf. necesare 
fundamentării calculului contribuției Rom . la bugetul UE ;
•asigură aplicarea  unitară, corectă și nediscriminatorie  a 
prevederilor  legisl. privind ITC sociale și celelalte  V  
bugetare,  colectarea  V bugetare,  exercitarea  prerogativelor 
stabilite prin lege, prin aplicarea  unui tratament  echitabil 
tuturor contrib., utilizarea  tehnologiilor  noi în susținerea 
managementului ANAF și îmbunătățirea relației cu  contrib.;

În În cadrul cadrul ANAF ANAF s-au s-au organizat organizat și și funcționează funcționează  •01Direcția Generală Antifraudă Fiscală
•02Direcția generală a vămilor
•03Direcția Generală de Integritate
•04Direcția Generală Control Venituri Persoane Fizice
•05Prețuri de transfer și procedura amiabilă
•06Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili
•07DGRFP București
•08Unitatea de Imprimerie Rapidă
•09Direcțiile Generale Regionale ale Finanțelor Publice
•10Inspecție Fiscală

1.1.Direcția Generală Antifraudă FiscalăDirecția Generală Antifraudă Fiscală
La orice acțiune de control participă  cel puțin 2 inspectori  ai DGAF, 
fiecare trebuie să prezinte  legitimația  de control,  insigna de 
împuternicire  și ordinul permanent  de serviciu și să se înscrie în 
Registrul unic de control.
Inspectorilor  antifraudă  fiscală trebuie să li se permită accesul în 
toate spațiile în care se produc, se depozitează  sau se comercializează 
bunuri și servicii, în interiorul  zonelor libere, în vecinătatea  unităților 
vamale, în antrepozite  fiscale și în orice alte locuri unde se desfășoară 
activități economice, pe timp de zi  și de noapte. 
De asemenea,  dacă este cazul, trebuie să se faciliteze  prelevarea  de 
probe, eșantioane, mostre etc.

Reprezentantul firmei controlateReprezentantul firmei controlate ::
 este obligat să pună la dispoziția  inspectorilor  DGAF toate 
documentele  solicitate,  iar refuzul constituie  infracțiune  și se 
pedepseste  cu până la 3 ani de închisoare.   Pt. protejarea  împotriva 
înstrăinării  sau deteriorării  documentelor  supuse controlului,  inspectorii 
antifraudă  pot decide reținerea  acestora,  în baza unui proces-verbal  de 
ridicare de înscrisuri.
este obligat să furnizeze  explicații  scrise la solicitarea  inspectorilor 
antifraudă  și să prezinte cu înscrisurile  solicitate  la data și ora prevăzute 
în invitațiile  primite. Inspectorii  antifraudă  pot sigila depozite,  incinte, 
mijl. de transport,  pot dispune instituirea  de măsuri asigurătorii  asupra 
activelor patrimoniale.

În cazul în care identifică  abateri pt. care legea prevede sancțiuni 
contravenționale,  inspectorii  antifraudă  fiscală încheie Procese-
verbale de constatare și sancționare a contravențiilor . 
Inspectorii  DGAF pot dispune  confiscarea  bunurilor  a căror 
fabricație,  depozitare,  transport  sau desfacere  este ilicită, precum și V 
realizate din activit . comerciale sau prestări de servicii nelegale.
În termen de 15 zile calend. de la data comunicării  actului 
constatator  se poate face plângere împotriva  sa. Plângerea,  însoțită de 
o copie a PV de constatare  și sancționare  a contravențiilor,  trebuie 
depusă la judecătoria  în circumscripție  căreia a fost constatată 
contravenția.
Rezultatele  controalelor  antifraudă  se consemnează  în PV, iar în sit. 
în care sunt constatate  împrejurări  privind săvârșirea  unor fapte 
prevăzute  de legea penală în dom. financiar-fiscal  sau vamal sunt 
sesizate organele de urmărire penală.

2.Direcția generală a vămilor2.Direcția generală a vămilor
Misiunea  autorit. vamale din statele membre UE este descrisa in 
Codul vamal al Uniunii  (RegulamentuL (UE) nr. 952/2013)
 Autorit. vamale sunt responsabile  în primul rând de supravegherea 
comerț. internaț. echitabil  și deschis  al Uniunii, la punerea în aplic. a 
dimensiunii  exterioare  a pieței interne, a pol. comerciale  comune și a 
celorlalte  pol. comune ale Uniunii, precum și la securitatea  de ansamblu 
a lanțului de aprovizionare. 
Autorit. vamale instituie măsuri care vizează, în special, următoarele:
a)protejarea intereselor financ . ale Uniunii și ale statelor membre;           
b)protejarea  Uniunii de comerțul  inechitabil  și ilegal și încurajarea  activit. 
ec.legitime;
c) garantarea  securității  și siguranței  Uniunii și a rezidenților  acesteia, 
protecția mediului, în cooperare strânsă cu alte autorități, dacă este cazul;
d) menținerea  unui echilibru  adecvat  între controalele  vamale și 
facilitarea comerțului legitim.

DGV functioneaza  in cadrul ANAF, coord. si indruma  la niv. 
teritorial 8 Directii regionale vamale, in cadrul carora sunt 
organizate 89 birouri vamale  de frontiera si birouri vamale de interior.
 Urmareste  aplicarea  uniforma,  impartiala,  transparenta  si 
nediscriminatorie  a reglem. vamale si fiscale pt. produse accizabile  in 
domeniul autorizarii, miscarii si supravegherii fiscale. 
   Peste 60% din activit. curente ale autorit. vamale (supravegherea 
vamala si fiscala, controlul  vamal sau autorizarea  si miscarea  produselor 
accizabile) au ca rezultat indirect incasarea de taxe, iar cele de 
supraveghere  si control vamal derulate  la niv. birourile  vamale de 
frontiera urmăresc atingerea unui grad de siguranta si securitate 
adecvat pt.  frontiera externa a UE.
 Autorit.  vamala  ofera operatorilor  ec. implicati  in comertul 
international  de marfuri, servicii publice electronice  prin intermediul  sist. 
informatic integrat vamal (SIIV) și al sistemului de control al mișcărilor 
cu produse accizabile (EMCS), peste 99,9% din operatiunile  vamale fiind 
derulate electronic.

Autorit. vamala asigura schimbul  electronic  de inf. cu celelalte admin. 
vamale din statele membre și cu Comisia Europeana  prin intermediul  sist. 
transeuropene  componente  ale SIIV, disponibilitatea  acestora fiind de 
peste 99,5%. 
Supravegherea  vamala, controlul  vamal, supravegherea,  autorizarea  si 
miscarea  produselor  accizabile  se aduc la indeplinire  de catre birourile 
vamale de frontiera  sau de interior,  dupa caz, in raza proprie de 
activitate,   iar in afara acesteia,  pe caile de comunicatii  si la sediul 
operatorilor  ec. de catre Dir. regionale  vamale potrivit razei de 
competenta teritoriala stabilita de  DGV.
Birourile  vamale de frontiera realizeaza  supravegh . si controlul  vamal 
al marfurilor  care fac obiectul traficului  internat., al bun. si valorilor 
apartinand  calatorilor  si al mijl. de transport  la frontiera ext. a Rom. si a 
UE cu: Rep. Moldova  (7 birouri vamale), Ucraina (5 bv) si Serbia (6 
bv), marea majoritate cu specific rutier, iar unele si cu specific feroviar.
 La Marea Neagra, functioneaza 4 bv, destinate  supravegherii  si 
controlului vamal  al marfurilor transportate pe cale maritima.

 Pt bunurile  sau marfurile  care fac obiectul traficului 
aerian sunt deschise 15 bv. Supravegherea  si controlul  marfurilor 
si navelor care circula pe fluviul Dunarea  care separa Romania 
de Bulgaria si Serbia este asigurata de  15 bv. 
BV de interior (37), au atributii  atat in ceea ce priveste 
vamuirea  marfurilor  cat si in ceea ce priveste  autorizarea 
operatorilor,  miscarea  si supravegherea  fiscala a operatiunilor  cu 
marfuri accizabile.

3.Direcția Generală de Integritate3.Direcția Generală de Integritate
Obiectivele generale  ale DGI vizează structurile și personalul din 
cadrul și/sau în subordinea ANAF și constau în: 
prevenirea și combaterea administrativă a actelor de corupție; 
asigurarea integrității profesionale în exercitarea funcțiilor publice; 
asigurarea  exercitării  ansamblului  de operațiuni  de control și de 
monitorizare a activităților.

Atribuții generale ale DGI  
efectuează,  în condițiile  legii, activitățile  necesare  prevenirii  faptelor 
de corupție și de încălcare a integrit . profesionale în cadrul ANAF; 
coordonează  metodologic,  îndrumă  dir. de specialitate  și 
supraveghează  implementarea  manag. riscurilor  de corupție de către 
direcțiile de specialitate din cadrul ANAF; 
formulează  propuneri  de acte normative  în ved. îmbunătățirii  legislației 
specifice aferente dom . de activitate; 
întocmește  periodic  raportări  și informări  cu priv. la incidentele 
referitoare  la eventualele  fapte de corupție și de încălcare  a integrit. 
profesionale,  declanșează  acțiuni în ved. înlăturării  acestora  și 
supraveghează implementarea măsurilor corective dispuse;

acordă consultanță  cu priv. la normele  de conduită  profesională  și 
monitorizează  aplicarea  preved. legale din Codul de conduită  a 
funcționarilor publici; 
colectează,  stochează,  prelucrează,  implementează,  analizează,  verifică 
și diseminează  datele și inf. referitoare  la potențiale  conflicte de interese 
și stări de incompatibilitate  în care se poate afla personalul  Agenției  și 
propune măsuri concrete în ved . încetării acestor stări de fapt;
colectează,  stochează,  prelucrează,  implementează,  analizează,  verifică 
și diseminează  datele și inf. referitoare  la încălcarea  actelor normative 
cu incidență în activit .personalului ANAF; 
supraveghează  și analizează  modul de utilizare  a bazelor de date 
gestionate  de Agenție,  în scopul verif. drepturilor  de acces și a 
respectării confidențialității și protecției datelor;

supraveghează  modul de aplicare,  la nivelul ANAF și a struct. 
subordonate,  a preved legale privind protecția  pers. din autorit. 
publice, instituțiile  publice și alte unități care semnalează  încălcări ale 
legii; 
organizează,  conduce  și coord. activit. de informare  și 
conștientizare  a personalului  ANAF cu priv. la normele  de 
conduită și integritate profesională; 
controlează  și monitorizează  activit. desfășurată  la niv. aparatului 
propriu și a struct. regionale  și teritoriale  subordonate  Agenției,  sub 
aspectul respectării  legalit. și regularității,  precum și al respectării 
pol. interne și a deciziilor manageriale; 
coord. implementarea  în ANAF a măsurilor  preventive  anticorupție 
prevăzute în Strategia Națională Anticorupție;

coord. metodologic  activit. de control intern desfășurată  de către 
structurile specifice din cadrul Dir . generale regionale ale fin . publice; 
desfășoară  activit. de colaborare,  schimb de experiență  și schimb de 
date și inf. cu Ministerul  Public, cu Ministerul  Afacerilor  Interne, 
precum și cu struct. subordonate  acestora,  cu instituții din sist. de ordine 
publică și siguranță  națională/  SRI, cu alte inst. publice și cu pers. 
juridice,  în ved. realizării  atribuțiilor  sale, pt. desfăș. activit. de 
prevenire  a potențialelor  fapte de corupție și de încălcare  a integrității 
profesionale, în baza preved. legale și a protocoalelor încheiate; 
soluționează petițiile, din sfera de competență a DGI;
propune  președintelui  ANAF sesizarea  organelor  competente,  în 
condițiile legii pt. activit. ce intră în sfera de competență a direcției;

desfăș. activit. de aprofundare  și actualizare  a cunoștințelor  profesionale 
și a inf. din domeniul  specific de activitate,  pt. a contribui  la perfecț. 
profes. și deontologicǎ  a personalului  direcției,  în scopul creșterii calitǎții 
activit. derulate și a lucr . elaborate de cǎtre acesta; 
cooperează  cu struct. aparatului  central al MFP și cu celelalte struct. 
aflate în cadrul și/sau subordinea  ANAF, în scopul verif. și documentării 
datelor obținute,  având dreptul de a solicita inf. și doc. în îndeplinirea 
atribuțiilor  de serviciu, cu respectarea  preved. legale, structurile  Agenției 
fiind obligate să le furnizeze cu celeritate; 
elab. procedurile, metodologiile necesare desfășurării activit. specifice; 
îndeplinește  orice alte sarcini dispuse de conducerea  Agenției  în 
conformitate cu legisl. în vigoare.

4.Direcția Generală Control Venituri Persoane Fizice4.Direcția Generală Control Venituri Persoane Fizice
Pune în aplicare Programul  de conformare  fiscală a persoanelor  fizice 
cu averi mari (PFAM) . Direcția a implementat  în administrația  fiscală 
din Rom. o nouă activit. de control fiscal,  verificarea situației fiscale
personale a persoanelor fizice supuse impozitului pe venit, care pp. 
controlul  fiscal al V pe baza utilizărilor  de fonduri, a patrimoniului  și a 
fluxurilor de trezorerie, prin utilizarea metodelor indirecte de control. 
Pt. implementarea  noilor metode indirecte  de control fiscal direcția a 
beneficiat  de o asistență  tehnică internațională,  furnizată  atât de FMI, 
prin intermediul  unui expert cu experiență  în agenția fiscală americană 
(Internal  Revenue  Service),  cât și de agenția fiscală britanică  (Her 
Majesty Revenue and Customs)  și de agenția fiscală franceză (Direction 
Generale des Finances Publiques).

Are competența  de a exercita atât verif. sit. fiscale personale și activit. 
preliminare  acesteia (analiză de risc, selectare) cât și inspecția fiscală 
parțială privind oblig. de stabilire, reținere și plată a impozitului  pe 
venit, asupra tuturor pers., indif. de forma lor de organizare,  pe întregul 
teritoriu al țării.
Verifica sit. fiscale personale  a pers. fizice cu privire la impozitul  pe 
venit are ca obiect examinarea  totalității  drepturilor  și a oblig. de natură 
patrimonială,  a fluxurilor  de trezorerie  și a oricăror altor elemente 
relevante  pt. stabilirea  sit. fiscale reale a pers. fizice verificate. 
Inspectorii  fiscali procedează  la analiza tuturor inf., doc. și a altor mijl. 
de probă referitoare  la sit. fiscală a pers. fiz. verificate,  obținute inclusiv 
prin solicitarea  de inf., în condițiile  Codului de procedură  fiscală, de la 
terți sau autorități  și instituții publice deținătoare,  atât din țară cât și din 
străinătate,  în baza convențiilor  internaționale  de schimb de informații 
sau, în lipsa acestora, pe bază de reciprocitate.

Asigură asistența  contrib.,  realizează  campanii  de informare  și 
educare a acestora,  prin transmiterea  de notificări,  cu precădere  în 
cazurile în care se constată o conformare  redusă față de V așteptate 
la declarare  pe baza inf. deținute,  organizează  sau participă  la 
întâlniri cu organizațiile  profesionale  în scopul identific. posibilit. 
de plasare a mesajelor  de încurajare  a conformării  fiscale a pers. 
fizice cu averi mari, precum și în acela de a facilita identif. probl. și 
soluțiilor  aferente domeniului  de competență  al direcției și pune în 
aplicare orice alte măsuri legale de natură să îmbunătățească  gradul 
de conformare  la declararea  V obținute de contrib.care  fac obiectul 
programelor de conformare.

5.Prețuri de transfer și procedura amiabilă
Prețurile  de transfer sunt prețurile  la care se derulează  tranzacțiile 
între companiile  care sunt părți ale aceluiași  grup (numite și părți 
afiliate).
Cf legii, tranzacția  între părțile afiliate trebuie să fie încheiată  la preț 
de piață, la prețul la care ar fi fost încheiată  o tranzacție  similară între 
părți independente, în condiții economice comparabile. 
Dacă prețul tranzacției  între afiliați nu este în ”intervalul  de piață”, 
se consideră  că profiturile  obținute de părți în urma tranzacției  nu 
sunt corect reflectate, afectând astfel impozitele și taxele plătite.

Conceptul  ”prețuri de transfer” (transfer pricing) se referă la 
complexul  de legi și practici prin care statele se asigură că 
profitul obținut din transferul  intra-grup  al bunurilor/  serviciilor/ 
drepturilor  de proprietate  intelectuală  este înregistrat  și impozitat 
acolo unde este ob ținut. 
Acesta este un aspect foarte important,  în condiț. în care 
prețurile de transfer pot duce la creșterea profitului  plătit de grup 
în jurisdicțiile cu fiscalitate  redusă sau, din contră, pot reduce 
profitul, acolo unde fiscalitatea  este mare – așa numitul proces de 
”erodare a bazei de impozitare  și mutare a profiturilor”

6.Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili
Prin DGAMC  se realizeaza  administrarea  fiscala a marilor 
contribuabili,  definiti prin Ordin al Presedintelui  Agentiei  care 
promoveaza  administrarea  fiscala moderna, partenera  a mediului 
de afaceri.
Obiective strategice
Stimularea cresterii conformarii voluntare la plata si declarare
Imbunatatirea relatiei cu contribuabilii
Reducerea evaziunii fiscale si a economiei subterane

Servicii oferite contribuabililo r
Depunerea declaratiilor fisc . prin intermediul mijl. electronice.
Acordarea  de asistenta specializata  (canale multiple:  direct, formular 
de contact electronic,e-mail, telefon, solicitari scrise .
Spatiul privat virtual – aplicatie  inf. prin intermediul  careia, contrib. 
P.f.si p.j  pot transmite  si primi doc. de tipul: declaratii  fiscale, acte 
administrative  fiscale, cereri, inf. cu priv. la oblig. fiscale, certificat  de 
atestare fiscala, adeverinte de venit, etc.
Incepand  cu 21.02.2018,  s-au publicat servicii WEB pt accesarea 
functionalitatilor oferite de SPV. 
Acces la dosarul fiscal  .

Ghiseul unic – spatiul dedicat simplificarii  accesului  la serv. dc 
admin. fiscala si reducerii  timpului  alocat de contrib. prin 
contactarea  directa a fiecarei structuri de specialitate  din cadrul 
institutiei.
Formularul  de contact electronic  – formular  de solicitari,  cereri, 
petitii, informati  de interes public, asistenta  in domeniul  fiscal, 
asistenta in domeniul IT.

7.DGRFP București
8.Unitatea de Imprimerie Rapidă
9.Direcțiile Generale Regionale ale Finanțelor 
Publice
10.Inspec ție Fiscală

Consiliul FiscalConsiliul Fiscal
Este o autoritate  independentă  care sprijină activitatea  Guv.și a Parlam.
în cadrul procesului  de elab. și derulare a pol. fiscal-bugetare,  pt. a 
asigura calitatea  prognozelor  macroec. care stau la baza proiecțiilor 
bugetare și a pol . fiscal-bugetare pe termen mediu și lung.
Atribuții 
•analiza și elab. de opinii și recomandări  asupra prognozelor  macroec.și 
bugetare oficiale;
•analiza și elab. de opinii și recomandări  asupra strategiei  fisc.-bugetare, 
precum și evaluarea  conformității  acesteia cu principiile  și regulile 
fiscale prevăzute de lege;
•evaluarea  performanțelor  fiscal-bugetare  ale Guv. în raport cu 
obiectivele  fiscale și prioritățile  strategice  specificate  în strategia fiscal-
bugetară, precum și cu principiile și regulile fiscale prevăzute de lege;

•analiza și elab. de opinii și recomandări,  atât înainte de aprobarea  de 
către Guv., cât și înainte de transmiterea  către Parlament,  asupra legilor 
bugetare  anuale, a rectific. bugetare,  cât și asupra altor inițiative  legisl. 
care pot avea un impact asupra vol. chelt. bugetare,  precum și evaluarea 
conformității  acestora cu principiile  și regulile fiscale prevăzute  de legea 
responsabilit . fiscale;
•pregătirea  estimărilor  și emiterea de opinii cu privire la impactul bugetar 
al proiectelor de acte normative;
•informarea  comisiilor  de buget-finanțe  ale Parlam. Rom. sau a Guv. cu 
priv. la eventuale  inițiative  legislative  care să promoveze  menținerea 
disciplinei fiscale și a transparenței procesului bugetar.

Inspecția fiscală are ca obiect verificarea  bazelor de impunere,  a 
legalității  și conformității  declarațiilor  fiscale, corectitudinii  și exactității 
îndeplinirii  oblig. de către contribuabili,  respectării  prevederilor  legisl. 
fiscale și contabile,  stabilirea  diferențelor  oblig. de plată, precum și a 
accesoriilor aferente acestora.
ATRIBUȚII :
*constatarea și investigarea fiscală a tuturor actelor și faptelor 
rezultând  din activitatea  contrib. supus inspecției  sau altor persoane 
privind legalitatea  și conformitatea  declarațiilor  fiscale, corectitudinea  și 
exactitatea  îndeplinirii  oblig. fisc., în vederea descoperirii  de elemente 
noi relevante pt . aplicarea legii fiscale;
*analiza și evaluarea informațiilor fiscale, în vederea confruntării 
declarațiilor fiscale cu informațiile proprii sau din alte surse;
*sancționarea,  potrivit legii, a faptelor constatate  și dispunerea  de 
măsuri pt. prevenirea  și combaterea  abaterilor  de la prevederile  legisl. 
fiscale.

Organul de inspecție fiscală  procedeaza  la:
•examinarea doc. aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;
•verificarea  concordanței  dintre datele din decl. fiscale cu cele din 
evidența contabilă a contrib.;
•discutarea  constatărilor  și solicitarea  de explicații  scrise de la 
reprezentanții legali ai contrib. sau împuterniciții acestora, după caz;
•solicitarea de informații de la terți;
•stabilirea de diferențe de oblig. fiscale de plată;
•verificarea  locurilor  unde se realizează  activități  generatoare  de V. 
impozabile;
•dispunerea măsurilor asigurătorii în condițiile legii;
•efectuarea de investigații fiscale;
•aplicarea de sancțiuni potrivit prevederilor legale;
•aplicarea  de sigilii asupra bunurilor,  întocmind  în acest sens proces-
verbal.

Inspecția  fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor,  indiferent 
de forma de organizare,  care au obligații de stabilire,  reținere și plată a 
impozitelor și taxelor și a altor oblig. fiscale prevăzute de lege.
Inspecția  fiscală se efectuează  o singură dată pt. fiecare tip de 
creanță fiscală (ITC și alte sume datorate BGC) și pt. fiecare perioadă 
supusă impozitării,  însă, prin excepție,  se poate decide reverificarea,  dacă 
între timp au apărut date care influențează rezultatele inspecției. 
Decizia prin care poate fi dispusă reverificarea  a fost înlocuită, 
prin intermediul  ordinului  ANAF nr. 825/2016,  publicat in MO, Partea I, 
nr. 165 din 4 martie 2016.

Conducătorul inspecției fiscale poate decide reverificarea  unei 
anumite perioade,  prin efectuarea  unei noi inspecții fiscale, ca urmare a 
apariției unor date suplimentare  necunoscute  inspectorilor  fiscali la data 
efectuării verificărilor, care influențează rezultatele acestora.
Datele suplimentare reprezintă  inf., doc. sau alte înscrisuri 
obținute ca  urmare a unor controale  inopinate/ controale  încrucișate 
desfășurate  la alți contribuabili/plătitori ori  comunicate  organului  fiscal 
de către organele  de urmărire penală  sau de alte autorități  publice ori 
obținute în orice mod de organele  de inspecție,  de natură să modifice 
rezultatele inspecției fiscale anterioare.
În sit. în care Fiscul decide reverificarea  contrib., acesta trebuie 
să fie informat în prealabil. Astfel, la începutul  acțiunii de reverificare, 
organul  de inspecție  fiscală este  obligat  să comunice 
contribuab ./plătitorilor  Decizia de reverificare,  care poate fi contestată  în 
45 de zile de la comunicare .

Deciziei de reverificare  se întocmeste  în 3 ex., dintre care 1 ex. îi va 
fi trimis contrib./plătitorului,  1 va rămâne la structura de inspecție  fiscală 
care a efectuat acțiunea  de reverificare,  pt. a fi anexat la raportul de 
inspecție, iar cel de-al  3-lea, la organul fiscal de administrare competent.
Decizia de reverificare  va fi comunicată  contrib. înainte de 
începerea  inspecției  fiscale cu 30 de zile pt. marii contribuabili  sau cu 15 
zile  pt. ceilalți contribuabili/plătitori.

Potrivit Codului de procedură  fiscală 2016, formularul  „Decizia  de reverificare”, 
folosit pt. dispunerea  reverificării  de către conducătorul  activității  de inspecție  fiscală al 
organului  fiscal competent  să efectueze  acțiunea de inspecție  fiscală, trebuie să conțină 
următoarele informații :
•denumirea organului fiscal emitent;
•data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;
•datele de identificare  a contrib./plătitorului și,  dacă este cazul, datele de identificare  a 
persoanei împuternicite de contribuabil/plătitor;
•obiectul  actului administrativ  fiscal (denumirea org . fiscal emitent al actului 
adminstrativ,  denumirea  completă,  nr. și data înregistrării,  precum și câte un rând pt. 
fiecare oblig. fiscală supusă reverificării,  perioada  pt. care aceasta a fost calculată  și 
suma stabilită în actul administrativ fiscal supus reverificării);
•motivele  de fapt (datele  suplim. care influențează rezultatele  inspecției  fiscale 
anterioare);
•temeiul de drept;
•numele și calitatea pers . împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
•semnătura  pers. împuternicite  ale organului  fiscal, potrivit legii, precum și ștampila 
organului fiscal emitent;
•posibilitatea  de a fi contestat,  termenul  de depunere  a contestației  și organul fiscal la 
care se depune contestația;
•mențiuni privind audierea contrib ./plătitorului.

De asemenea,  acesta trebuie să cuprindă și data de începere a 
inspecției  fiscale,oblig . fiscale, alte oblig. prevăzute  de legisl. fiscală și 
contabilă,  precum și perioadele  ce urmează  să fie supuse inspecției 
fiscale, dar și posibilitatea  de a solicita amânarea  datei de începere  a 
inspecției fiscale.
 
Împotriva  Deciziei de reverificare  se poate formula  contestație , 
care se depune în termen de 45 de zile de la comunicare,  la organul fiscal 
emitent, sub sancțiunea decăderii, potrivit noului CPF.

Inspectia fiscala se realizeaza prin  3 metode de control :
•verificarea prin sondaj care consta in activit. de verif. selectiva  a doc. 
si operatiunilor  semnificative,  in care sunt reflectate  modul de calcul, de 
evidentiere si de plata a oblig . fiscale;
•verificarea exhaustivă , care constă în activit. de verif. a tuturor doc. și 
operațiunilor,  care stau la baza modului de calcul, de evidențiere  și de 
plată a oblig . fiscale
•controlul electronic  care consta in activit. de verificare  a contabilitatii 
si a surselor acesteia, prelucrate  in mediu electronic,  utilizand  metode de 
analiza,  evaluare  si testare asistate  de instrumente  informatice 
specializate.

Perioada supusa insp. fiscale, va incepe de la sfarsitul perioadei 
controlate anterior. 
 Noul CPF nu stabileste  perioade diferite supuse inspectiei  fisc. in 
fctie de categoriile de contribuabili.
Avizul de inspectie  fisc. urmeaza sa fie comunicat  la inceperea 
inspectiei  si in cazul refacerii inspectiei  fiscale ca urmare a unei decizii 
de solutionare  a contestatiei,  precum si in cazul unor cereri ale 
contrib./platitorului  pt. a caror solutionare,  urmare analizei de risc, este 
necesara efectuarea inspectiei fisc ..
In prezent, legisl. in vigoare stabileste  ca la inceputul  inspectiei  avizul 
poate fi comunicat  doar in 3 situatii:
•in cazul efectuarii  unei inspectii fisc. la un contrib. aflat in procedura  de 
insolventa;
•in cazul in care, ca urmare a unui control inopinat sau incrucisat,  se 
impune inceperea imediata a inspectiei fiscale;
•pt. extinderea  inspectiei  fiscale la perioade,  ITC, altele decat cele 
cuprinse in avizul de inspectie fiscala.

Daca inspectia  fiscala nu va putea incepe in termen de cel mult 
5 zile lucratoare  de la data prevazuta  in aviz, contrib./platitorul  va fi 
instiintat in scris in privinta noii date de incepere a inspectiei .
Cf. CPF, contrib. sunt instiintati  in scris in legatura cu noua data 
de incepere  a inspectiei  fisc., daca aceasta  nu incepe la 15 zile de la
termenul cuprins in aviz.
 
Contrib./platitorul are dreptul sa isi prezinte,  in scris, punctul de
vedere cu privire la constatarile  inspectiei fisc., in termen de cel mult 5 
zile lucratoare de la data incheierii inspectiei fiscale. In cazul marilor 
contribuabili  termenul de prezentare  a punctului de vedere este de cel 
mult 7 zile lucratoare. Termenul poate fi prelungit pt. motive justificate 
cu acordul conducatorului organului de inspectie fiscala .

Proiectul de raport de inspectie fiscala, pe care inspectorii 
trebuie sa-l transmita  contrib. la incheierea  inspectiei  fiscale, ar putea fi 
comunicat  in format electronic  sau pe suport hartie. In plus, odata cu 
comunicarea  raportului  inspectorii  urmeaza sa-i precizeze  contrib. data, 
ora si locul la care va avea loc discutia finala .
CPF actual nu mentioneaza  in ce format trebuie transmis 
proiectul  de raport, iar referirile la comunicarea  coordonatelor  pt. discutia 
finala nu sunt precise. In legisl. in vigoare se arata ca data, ora si locul 
prezentarii concluziilor vor fi comunicate in timp util.
Pe baza raportului  de inspectie  fiscala urmeaza sa fie emisa 
si decizia de modificare a bazei de impozitare  daca se constata 
diferente  ale bazelor de impozitare,  dar fara stabilirea  de diferente  de 
obligatii fiscale.

Actuala legislatie  prevede ca raportul de inspectie  fiscala sta la 
baza emiterii deciziei de impunere,  pt. diferentele  de oblig. fisc. aferente 
perioadelor  verificate  si deciziei de nemodificare  a bazei de impunere, 
daca nu se constata diferente de oblig . fiscale.
In ceea ce priveste termenul  de comunicare  a deciziilor 
mentionate  mai sus, acesta ar putea fi redus la 25 de zile lucratoare  de la 
data incheierii  inspectiei  fisc., cu 5 zile mai putin fata de termenul 
prevazut in prezent.
Dispozitiile  propuse de Ministerul  Finantelor  prevad posibilitatea 
contrib./platitorului  de a renunta la discutia finala, notificand  acest fapt 
organului  de inspectie  fisc. Acest lucru nu este prevazut in legisl. aflata 
in vigoare.

Decizii de impunere provizorii, emise in timpul inspectiei
Pe perioada desfasurarii  inspectiei  fisc., organele de inspectie 
fiscala ar putea emite decizii de impunere provizorii.  Acestea  se vor 
emite pt. oblig. fiscale suplimentare  principale  aferente unei perioade  si 
unui tip de obligatie  verificata.  In acest caz, nu se va intocmi un raport 
de inspectie fiscala.
Deciziile  de impunere  provizorii  ar putea fi emise la cererea 
contrib./platitorului, in scopul platii oblig . fiscale suplimentare.
La finalizarea  inspecției  fiscale, se întocmește  un raport de 
inspecție fiscală.

În ceea ce privește perioada supusă inspecției fiscale, procedura 
nu poate fi utilizată decât în cadrul termenului  de prescripție  a dreptului 
de a pune în executare  silită oblig. fiscale  (în practică, la contribuabilii  mari, 
perioada  supusă inspecției  fisc. începe din mom. finalizării  controlului  anterior, iar la 
celelalte categ. de contrib. inspecția  fiscală se efectuează  asupra creanțelor  născute în 
ultimii 3 ani fiscali pt. care există oblig. depunerii  decl. fiscale), deci, de regulă, într
-o perioadă de 5 ani începând  cu prima zi a anului următor celui la care 
se referă oblig. fiscală, cu excepția oblig. fiscale ce au altă sursă. 
Inspecția  fiscală se exercită, potrivit reglem. în vigoare, exclusiv 
prin ANAF. 
Selectarea  contrib. care urmează a fi supuși inspecției  fiscale este 
efectuată de către organul fiscal competent.

În ved. desfășurării  inspecției  fiscale, cu excepția controlului 
fiscal inopinat,  organul fiscal trebuie să înștiințeze  contrib. în legătură cu 
acțiunea care urmează  să se desfășoare,  prin transmiterea  unui aviz de 
inspecție fiscală. 
Avizul de inspecție  fiscală se comunică  contribuabilului  în scris, 
înainte de începerea inspecției fiscale.
  
Avizul de inspecție fiscală va cuprinde: 
*temeiul juridic al inspecției fisc.; 
*data de începere a inspecției fisc.; 
*oblig. fiscale și perioadele  ce urmează  a fi supuse inspecției  fisc.; 
*posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecției fisc. 
Amânarea  datei de începere a inspecției  fiscale se poate solicita, o 
singură dată, pentru motive justificate.

Inspecția  fiscală se desfășoară , de regulă, în spațiile de lucru ale 
contrib., caz în care contrib. trebuie să pună la dispoziție  un spațiu 
adecvat și logistica necesară desfăș . inspecției fiscale. 
Indif. de locul unde se desfăș. inspecția  fisc., org. fiscal are 
dreptul să inspecteze  locurile în care se desfăș. activitatea  în prezența 
contrib. sau a unei persoane desemnate de acesta.  
Dacă nu există un spațiu de lucru adecvat pt. derularea  inspecției 
fiscale, atunci activit. de inspecție  se va putea desfășură  la sediul 
organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contrib.
Inspecția  fiscală se desfăș., de regulă, în timpul programului  de 
lucru al contrib.,dar se poate desfășura  și în afara progr. de lucru al 
contrib., cu acordul scris al acestuia și cu aprobarea  conducătorului 
organului  fiscal. Durata inspecției  fiscale este stabilită de organele  de 
inspecție  fiscală sau, după caz, de compartim . de specialitate  ale 
autorităților  administrației  publice locale, în fcție de obiectivele 
inspecției, dar nu poate depăși 3 luni. 
În cazul contribuabililor  mari sau la celor care au sedii secundare, 
durata inspecției  nu poate fi mai mare de 6 luni.

Inspecția  fisc. are în ved. examinarea  tuturor stărilor de fapt și 
raporturile juridice care sunt relevante pt. impunere.
 Inspecția  fisc. se efectuează  o singură dată pt. fiecare impozit sau 
taxă și pt. fiecare perioadă supusă impozitării.
 Prin excepție,  conducătorul  inspecției  fisc. competent  poate 
decide reverificarea  unei anumite perioade  dacă, de la data încheierii 
inspecției  fisc. și până la date împlinirii  termenului  de prescripție,  apar 
date suplim. necunoscute inspectorilor fiscali până atunci.
 
Durata efectuării  inspecției  fisc. este stabilită de organul de 
inspecție  fisc., în fcție de obiectivele  inspecției,  și nu poate fi mai mare 
de:
a) 180 zile pt. contrib. mari, și pt. contrib./plătitorii  care au sedii 
secundare, indif . de mărime;
b)    90 zile pt. contrib . mijlocii;
c)    45 zile pt. ceilalți contrib ..

STINGEREA
OBLIGAȚIEI FISCALE

Obligația fiscală se stinge în momentul în care raportul
juridic dintre plătitor și stat nu mai există, iar dreptul de
creanță al statului asupra contribuabilului încetează.
Stingerea obligației fiscale se poate realiza prin:
plată,
compensare,
scăderea debitului contribuabilului,
anulare,
prescripție și
recuperare prin executare silită.
Prin analogie cu doctrina și practica judiciară în materie
civilă, trebuie considerat că prescripția stinge doar dreptul
organului fiscal de a executa silit obligația, nu însă și obligația
ca atare. Din acest motiv, dacă un contribuabil plătește o
datorie prescrisă, el nu poate solicita restituirea sumei și nici
compensarea acesteia cu o datorie viitoare.

Stingerea obligației fiscale prin plată
Plata impozitelor și a celorlalte oblig . față de buget reprezintă
cea mai simplă, mai uzitată și mai răspândită cale de stingere a
oblig . fiscale, „contribuabilii executându-și de bună voie obligația
impusă în mod unilateral de către stat". Plățile către org. fiscale se
efectuează prin intermediul băncilor, Trezoreriilor și al altor instituții
autorizate să deruleze operațiuni de plată.
Plata se poate face prin:
numerar, respectiv prin depunerea sumelor în numerar la casieriile
Trezoreriei publice sau la instituțiile autorizate. Momentul stingerii
oblig. fiscale coincide cu data înscrisă în doc. de plată eliberat de
organele sau pers . abilitate de organul fiscal;
virament , prin intermediul instrum . de decontare specifice (mandat
poștal sau decontare bancară) depuse de plătitori la băncile la care
aceștia au conturi deschise. Momentul stingerii oblig . fiscale este
data la care banca debitează contul plătitorului, pe baza
documentelor de decontare specifice, confirmate prin ștampilă și
semnătură autorizată a acesteia;

reținere la sursă , care apare la contribuabilul p.f., unde reținerea oblig .
fiscale se face direct de către angajator și virarea acestuia, la bugetul de
stat, se face tot de către angajator (ex: impozitul pe salariu). În acest caz,
obligația fiscală se stinge la data la care plătitorul efectuează viramentul;
aplicarea și anularea de timbre fiscale mobile , care se face anticipat
prestării serviciului sau în mom . primirii sau al eliberării actului pt. care se
datorează taxa. Oblig . fiscală se stinge la data menționată pe înscrisul pe
care se aplică ori se face mențiune despre anularea timbrului fiscal.
Achitarea oblig . bugetare se face distinct, în lei, pt. fiecare sumă
datorată în parte, în ordinea vechimii acestora, prima plătibilă fiind obligația
cea mai recentă . 
Cf. art.115, Cap. II, Titlul VIII din Codul de procedură fiscală , dacă un contrib. datorează
mai multe tipuri de impozite, taxe și contribuții sau alte sume reprezentând creanțe fiscale iar suma plătită
nu este suficientă pt. a stinge datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală
principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuită de către organul fiscal competent, iar
stingerea oblig. efectuându-se în următoarea ordine : sumele datorate în contul ratei din luna curentă din
graficul de plată a obligației fiscale pentru care s-a aprobat eșalonare de plată, precum și majorarea de
întârziere datorată în luna curentă din grafic sau suma amânată de plată, împreună cu majorările de întârziere
datorate pe perioada amânării, în cazul în care termenul de plată se împlinește în luna curentă, precum și
obligațiile fiscale curente de a căror plată depinde menținerea valabilității înlesnirii acordate; oblig. fiscale
principale sau accesorii în ordinea vechimii, cu excepția cazului în care s-a început executarea silită; sumele
datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată a obligației fiscale pt. care s-a aprobat eșalonare,
până la concurența cu suma eșalonată de plată sau până la concurența cu suma achitată, după caz, precum și
suma amânată la plată împreună cu majorările de întârziere datorate pe perioada amânării, după caz;
obligațiile cu scadențe viitoare, la solicitarea contribuabilului.

Stingerea obligației fiscale prin compensare
Compensarea (restituirea) are loc at. când din plățile exigibile
la o anumită scadență sunt deduse sumele plătite în plus la buget,
la scadențele anterioare.
Compensarea creanțelor debitorului se va efectua cu obligații
datorate aceluiași buget, urmând ca, cu diferența rămasă, să se
compenseze obligațiile datorate altor bugete. Organul competent
va înștiința în scris debitorul despre măsura compensării, în termen
de 7 zile de la data efectuării operațiunii.
Pot fi compensate sau restituite, la cerere, debitorului
următoarele sume :
cele plătite fără existența unui titlu de creanță;
cele plătite în plus față de obligația fiscală;
cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;
cele plătite ca urmare a unei aplicări eronate a prevederilor legale;
cele de rambursat de la bugetul de stat;
cele stabilite prin hotărâri sau decizii ale organelor judiciare sau ale
altor organe competente potrivit legii;
sumele rămase după achitarea oblig . fiscale în urma executării
silite;

cele rezultate din valorif . bunurilor sechestrate sau din reținerile din
poprire, după caz, în temeiul unei hotărâri judecătorești prin care se
dispune desființarea executării silite.
Sumele de restituit care repr . diferențe de impozite rezultate din
regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de p .f. se restituie din
oficiu de org . fiscale competente, în termen de 60 zile de la data
comunicării deciziei de impunere.
Compensarea sumelor se face de organul de specialitate competent,
din oficiu sau la cererea plătitorului, cu alte oblig . bugetare, indiferent de
natura lor.
Sumele plătite în plus pot fi restituite la cererea plătitorului, în baza
unui referat aprobat de conducerea organelor de specialitate competente
în următoarele 3 situații:
contrib . nu are oblig . bugetare restante din anii precedenți sau din anul
curent;
după compensare mai rămân sume plătite în plus, iar plătitorul nu mai
are debite de achitat și nici nu solicită compensarea acestor sume cu
oblig . bugetare viitoare;
plata s-a efectuat eronat la alt organ fiscal.
Dreptul de a cere compensarea sau restituirea sumelor privind oblig .
bugetare se prescrie în termen de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie a
anului următor celui în care a luat naștere creanța fiscală.

Stingerea obligației fiscale prin scădere
Stingerea oblig . fiscale prin scăderea debitului contribuabilului
este o modalitate aplicată în caz de insolvabilitate sau prin dispoziție
a debitorului.
Starea de insolvabilitate se constată în următ .situații:
când debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile;
când, după încetarea executării silite pornite împotriva debitorului,
rămân debite neachitate;
debitorul a dispărut sau a decedat fără să lase avere;
debitorul nu este de găsit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut și,
la acestea ori în alte locuri unde există indicii că a avut avere, nu se
găsesc venituri sau bunuri urmăribile;
când, potrivit legii, debitorul p.j. și-a încetat existența și au rămas
neachitate oblig . fiscale.
Declararea stării de insolvabilitate se face de către organele
competente în domeniu, denumite organe de executare, pe baza
unor investigații .

Aceste investigații constau în:
verificarea sit. materiale a debitorilor, la domiciliul sau sediul acestora,
precum și în alte locuri despre care au informații;
solicitarea de inf. la compartim . de evidență a populației din cadrul
Min.de Interne, de la oficiile Registrului Comerțului sau de la instanțele
judecătorești, după caz, în ved. identificării domiciliului sau sediului
debitorului, în sit. în care debitorul are alt domiciliu sau sediu decât
cel înscris în titlul executoriu;
obținerea de relații cu privire la sit. materială a debitorului de la
unitățile sau de la p.f. unde acesta a desfășurat activitatea profesională
sau lucrativă în ultimii 3 ani, în măsura în care acestea pot fi
cunoscute;
verif. doc. de constituire și de evidență, precum și obținerea unor inf.
de la societățile bancare la care debitorul a avut (sau are) conturi
deschise;
obținerea de informații, de la organele și persoanele abilitate, cu
privire la moștenitorii care au acceptat succesiunea debitorului decedat.
Dacă în urma investigațiilor nu există posibilități de realizare a
veniturilor bugetare datorate, se întocmește un proces verbal de
constatare a insolvabilității care se aprobă de către conducătorul
organului de executare și prin care este declarată starea de
insolvabilitate. Ca urmare a acestei situații, sumele datorate se scot din
evidența curentă și se trec într-o evidență separată, unde rămân până
la împlinirea termenului de prescripție.

Stingerea obligației fiscale prin anulare
Anularea reprezintă o modalitate de plată a
oblig . fiscale care se produce:
fie ca urmare a unor măsuri cu caracter general,
prin care se anulează oblig . fiscale ale anumitor
categorii de contribuabili (amnistie fiscală).
Amnistia fiscală este un act al organului puterii de
stat determinat de anumite condiții social-
economice și politice prin care unele categorii de
contribuabili sunt absolvite de plata unor sume
restante față de buget;
fie în baza deciziei organelor fiscale competente
(caz în care anularea poate fi totală sau parțială).

Stingerea obligației fiscale prin prescripție
Prescripția repr. o modalit . de stingere a oblig . fiscale prin trecerea
unei anumite perioade de timp, de la nașterea și înregistrarea
oblig . fiscale.
Implinirea termenului de prescripție a obligației fiscale duce în
realitate nu la stingerea oblig . fiscale, ci la stingerea dreptului de a
urmări încasarea veniturilor bugetare. O dată cu împlinirea
termenului de prescripție fară ca oblig . fiscală să se fi stins în una
din modalitățile prevăzute de lege, creanța fiscală a statului
încetează a se bucura de suportul coercitiv, deci nu mai poate fi
executată silit.
Termenele de prescripție pot fi:
termene speciale, care sunt reglem . de actele normative speciale
prin care sunt instituite impozitele și taxele;
termenele generale, care operează în lipsa termenelor speciale și
ele sunt prevăzute în reglem . legale cu aplicabilitate generală
privind prescripția extinctivă.
Termenul general de prescripție este de 3 ani și este stabilit
prin Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.

In privința creanțelor bugetare provenind din impozite și
taxe, precum și din majorările aferente, operează termenul
special de prescripție de 5 ani, care curge de la data nașterii
dreptului de a cere executarea silită (Art.91 alin.(l), Capitolul
II, Titlul VI din Codul de procedură fiscală, vezi supra nota
nr.6.
Acest termen se aplică atât impozitelor și taxelor, cât și
sumelor provenind din amenzi contravenționale.
Pt. creanțele bugetare care provin din săvârșirea unei
fapte prevăzute în legea penală, termenul de prescripție este
de 10 ani, conform Art.91 alin.(3), Capitolul II, Titlul VI din
Codul de procedură fiscală, vezi supra nota nr.6).
In sit. în care impozitele și taxele locale datorate nu au
fost stabilite ca urmare a nedepunerii declarației ori datele
declarate nu corespund realității, stabilirea sau modificarea
impozitului sau a taxei, după caz, se poate face pe 5 ani
anterior celui în care s-a efectuat constatarea.
Termenul de prescripție pentru dreptul de a cere
executarea silită este de 5 ani .

Termenele de prescripție se întrerup :
în cazurile și în condițiile stabilite de lege pt. întreruperea și
suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune
potrivit dreptului comun;
pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea
executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de
executare a oblig . prevăzute în titlul executoriu ori a
recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei;
pe perioada cuprinsă între momentul începerii inspecției
fiscale și momentul emiterii deciziei de impunere ca urmare a
efectuării inspecției fiscale;
în alte cazuri prevăzute de lege.