Comunicarea radiofonic ă mijloc eficient de misiune [625553]

– 1 – UNIVERSITATEA „OVIDIUS” – CONSTAN ȚA
ȘCOALA DOCTORAL Ă DE TEOLOGIE
SPECIALIZAREA MISIOLOGIE

TEZĂ DE DOCTORAT

Comunicarea radiofonic ă – mijloc eficient de misiune
ortodoxă
– REZUMAT –

CONDUC ĂTOR DE DOCTORAT:

Pr. Prof. Univ. Dr. GHEORGHE ISTODOR

DOCTORAND: [anonimizat] T ĂNĂSESCU

– 2012 –

– 2 – CUPRINS

INTRODUCERE . ACTUALITATEA ȘI NECESITATEA TEMEI ………………………………………………. -3-
C
AP. 1. MISIUNEA EVANGHELIEI , CA VESTIRE A ÎNV ĂȚĂ TURII CELEI BUNE ……………………. -8-

1 .1. Temeiurile dogmatice ale misiunii ………………………………………………………………… -12- 1. 2. Raportul Evangheliei cre știne cu misiunea ortodox ă………………………………………… -19-
1. 3. Misiunea în Sfânta Scriptur ă (a Vechiului și a Noului Testament)……………………… -26-
1. 3. 1. Misiunea în Vechiul Testament………………………………………………………………. -28- 1. 3. 2. Misiunea în Noul Testament. …………………………………………………………………. -34-
1. 3. 2. 1. Misiunea Mântuitorului. …………………………………………………………………. -35- 1. 3. 2. 2. Misiunea Sfin ților Apostoli. ……………………………………………………………. -40-
1. 3. 2. 3. Misiunea celor 70 de ucen ici ai Mântuitorului…………………………………… -53-
1. 4. Misiunea în via ța și gândirea Sfin ților Părinți………………………………………………….. -56-
1. 4. 1. Misiunea P ărinților Apostolici ……………………………………………………………….. -56-
1. 4. 2. Misiunea Sfin ților Părinți ………………………………………………………………………. -61-
1. 5. Misiune și contra-misiune (prozelitism)………………………………………………………….. -68-

1. 6. Misiunea Bisericii și progresul tehnologic contemporan …………………………………… -77-

C
AP. 2. COMUNICAREA MASS -MEDIA – PARTE INTEGRANT Ă A MISIUNII BISERICII ……….. -84-

2. 1. Cuvântul, mijloc de comunicare mediatic ă în Biseric ă……………………………………… -84-
2. 1. 1. Rolul cuvântului în misiunea mediatic ă a Bisericii……………………………………. -86-
2. 2. Comunicarea mediatic ă în Biseric ă……………………………………………………………….. -89-
2. 2. 1. Conceptul de comunicar e în societatea contemporan ă. Repere generale………. -90-
2. 2. 2. Aspecte ale teologiei comunic ării………………………………………………………….. -101-
2. 2 3. Sistemul mass-media. Repere generale …………………………………………………… -108-
2. 2. 4. Mijloacele comunic ării mediatice …………………………………………………………. -116-
2. 2. 4. 1. Presa scris ă. ………………………………………………………………………………… -116-
2. 2. 4. 2. Mijloace audiovizuale…………………………………………………………………… -123- 2. 2. 4. 3. Internetul…………………………………………………………………………………….. -134-
2. 3. Creștinarea și des-creștinarea mesajului mass-media………………………………………. -141-
2. 4. Comuniunea – scop al comunic ării mediatice misionare (emisiune, misiune,
comuniune) ……………………………………………………………………………………………………… . -155-

C
AP 3. EXIGENȚE ALE MISIUNII CONTEMPORANE ÎN CONTEXTUL MASS -MEDIA
SECULARIZATE ȘI SECULARIZANTE . ……………………………………………………………………….. -166-

– 3 – CAP 4. MISIUNEA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE PRIN RADIODIFUZIUNE …………………. -184-

4. 1. Motiva ții misionare ale radi oului ortodox……………………………………………………. -184-
4. 2. Specificul canalului radiofonic misionar………………………………………………………. -194-
4. 3. Aspecte istorice ale începutului misi unii radiofonice ortodoxe în România………. -200-
4. 4. Situa ția radioului ortodox în România …………………………………………………………. -211-
4. 4. 1. Radio Trinitas – Un radi o pentru sufletul dumneavoastr ă…………………………. -211-
4. 4. 2. Radio Rena șterea – Un radio pentru sufletul t ău………………………………………. -215-
4. 4. 3. Radio Reîntregirea – Emite spre sufletul t ău…………………………………………… -218-
4. 4. 4. Radio Ortodoxia – Bra șov…………………………………………………………………….. -219-
4. 4. 5. Radio Lumina – Pentru sufletul t ău……………………………………………………….. -220-
4. 4. 6. Radio Dobrogea – Un radio pe p ământ apostolic…………………………………….. -222-

C
AP. 5. JURNALISMUL RADIOFONIC ORTODOX : MISIUNE PRIN EMISIUNE ……………………. -227-

5. 1. Structura editorial ă a unui radio ortodox………………………………………………………. -231-
5. 1. 1. Grila de programe……………………………………………………………………………….. -233- 5. 1. 2. Tipuri de emisiuni la un radio Ortodox …………………………………………………. -248-
5. 1. 2. 1. Știrile …………………………………………………………………………………………. -248-
5. 1. 2. 2. Emisiunile de tip religios………………………………………………………………. -254-
5. 1. 2. 3. Transmisiile sluj belor religioase…………………………………………………….. -255-
5. 1. 2. 4. Radiomagazinul…………………………………………………………………………… -259- 5. 1. 2. 5. Interviul ……………………………………………………………………………………… -260- 5. 1. 2. 6. Emisiunile de tip d ezbatere / talk-show…………………………………………… -264-
5. 1. 2. 7. Reportajul …………………………………………………………………………………… -266- 5. 1. 2. 8. Documentarul ……………………………………………………………………………… -268- 5. 1. 2. 9. Emisiunile interactive…………………………………………………………………… -269- 5. 1. 2. 10. Publicitatea ……………………………………………………………………………….. -271-
5. 1. 3. Radioul ortodox și Internetul………………………………………………………………… -276-
5. 2. Jurnalistul cre știn: un misionar modern pentru vremuri secularizate…………………. -283-
5. 2. 1. Calit ățile jurnalistului misionar …………………………………………………………….. -295-
5. 2. 2. Ispitele sau c ăderile jurnalistului în misiunea radiofonic ă………………………… -307-
5. 2. 2. 1. Ispite „de-a stânga”:secu larizarea,spectacu larizarea,senza ționalismul. .. -311-
5. 2. 2. 2. Ispite „de-a dreap ta”: academismul, limba jul de lemn, propaganda,
manipularea. ……………………………………………………………………………….. -316-

C
ONCLUZII GENERALE ………………………………………………………………………………………….. -328-

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………….. – 336 –

ANEXE ………………………………………………………………………………….. – 363 –

– 4 – Abstract: Lucrarea î și propune, într-o abordare interdisciplinar ă între teologie și
științele comunic ării, analiza oportunit ății și modalit ăților prin care Biserica poate face
misiune mediatic ă în societatea contemporan ă. Din multitudinea de canale de comunicare
mediatică existente, am ales radiodifuziunea, în trucât acest canal are câteva particularit ăți
deosebite, care îl fac potrivi t pentru o misiune radiofonic ă ortodoxă. Se cerceteaz ă aspecte ale
fundamentului și provocărilor misiunii cre știne, în vechime dar și în contemporaneitate.
Totodată, se analizeaz ă modul în care principi ile jurnalistice se aplic ă în mod concret în actul
mediatic, de c ătre jurnalistul cre știn, principii care fac din radiodifuziune un mijloc potrivit de
misiune mediatic ă a Bisericii. Lucrarea este structurat ă în 5 capitole, precedate de o
Introducere și terminate cu Concluzii generale.
Keywords: misiune, biseric ă, mass-media, comunicare, radiodifuziune, emisiune,
secularizare, postmodernism, jurnalism

– 5 – Introducere. Actualitatea și necesitatea temei

Preambulul lucr ării își propune s ă atragă atenția asupra actualit ății temei, dar și a
necesității ca Biserica s ă ia în calcul misiunea mediatic ă în contextul actual puternic
impregnat de tehnologiile comunica ționale. Mass-media este un puternic instrument al
contemporaneit ății și post-modernismului, ca fenomene ce fac parte din via ța cotidian ă a
societății actuale. Mijloacele mass-media au devenit p ărți importante în via ța noastră, cu
impact puternic asupra vie ții spirituale. Se vorbe ște uneori despre ea ca o a patra putere,
datorită funcțiilor de informare, formare și chiar manipulare. Mass-media este Evanghelia
zilelor noastre; este lumina dup ă care se c ălăuzesc masele de oameni care a șteaptă vestea cea
bună a fericirii p ământești. Prin urmare, se în țelege de la sine c ă misiunea Bisericii în lume nu
poate face abstrac ție de acest segment social, cu toate co mponentele sale: ziare, audio-vizual,
internet. De aceea, este necesar ca Evanghelia s ă fie prezent ă în sistemul mass-media
Societatea contemporan ă se pregătește să intre în era „ media-cra ției”, definită ca o
societate în care mijloacele de comunicare în mas ă au un rol decisiv în actul de guvernare a
societății. Observând cu aten ție tendințele de impact asupra societ ății ale mass-media, anumi ți
specialiști susțin că putem vorbi chiar de „ imperialismul mediatic ”, care genereaz ă o nouă
ordine informa țională a lumii, adic ă o lume globalizant ă și singular ă, care tinde s ă niveleze și
să uniformizeze societatea și, implicit, individul. Astfel, prin mass-media, omul dobânde ște o
viziune asupra lumii și a lui însu și, astfel că mass-media influen țează un univers care ține de
rosturile și competen țele Bisericii.
În acest context, se impune o întrebar e: cum se mai poate mântui omul
„unidimensional”, care tr ăiește prin ceea ce mass-media îi ofer ă și care își construie ște
sistemul propriu de valori tot prin intermediul „mediacra ției”? Răspunsul la aceast ă întrebare
nu poate fi decât unul singur: mântuirea este și astăzi posibil ă, dar în „media-cra ția”
contemporan ă este neap ărat necesar ă o contraofensiv ă mediatic ă ortodoxă. Astfel, Biserica
este chemat ă la misiune printr-un nou tip de apostolat: „ apostolatul mediatic ”. Aceasta
presupune un tip aparte de misi une: misiunea prin emisiune, adic ă o misiune f ăcută prin
intermediul mijloacelor de comunicare în mas ă. Esența acestui tip de misiune r ămâne aceia și:
propovăduirea Evangheliei, îns ă specificul este unul apar te: misiunea se realizeaz ă prin
intermediul mijloacelor de comunicare. Ne propunem ca, în lucrarea de fa ță, să cercetăm care
ar fi principiile și metodele care pot f ace ca misiunea Bisericii s ă fie sprijinit ă benefic de
mass-media, în principal prin mijlocul de comunicare numit radiodifuziune. Din multitudinea
de forme de comunicare mediatic ă, am ales s ă ne oprim asupra comunic ării radiofonice,
implicit a radioului, datorit ă câtorva avantaje: este afectiv, rapid, și cel mai accesibil mijloc de

– 6 – comunicare în mas ă. Radioul este o form ă a comunic ării de mas ă care se apropie foarte mult
de comunicarea interpersonal ă iar apelul la imagina ție nu este în opozi ție cu comunicarea
mesajului religios. Dimpotriv ă, radioul comunic ă mai mult afectiv cu ascult ătorul, acest tip de
comunicare fiind mai potrivit pentru comunicarea religioas ă decât comunicarea televizat ă. În
plus, este cel mai rapid, accesibil, popular și flexibil mijloc de comunicare în mas ă și poate
deveni foarte u șor un înso țitor care împarte cu ascult ătorul experien ța zilnică. Și, nu în ultimul
rând, un aspect decisiv în existen ța unui mijloc de comunicare este aspectul financiar:
radiodifuziunea presupune co sturi reduse, fie ale produc ției și transmiterii programelor
radiofonice, fie ale recept ării lor. Aceast ă specificitate aparte a radioului se împlete ște în mod
fericit cu misiunea Bisericii, aceea de a aduce lumii speran ța mântuirii care transpare din
împrejurări concrete ale vie ții, plecând de la principiul biblic: credința vine din auzire
(Romani 10, 17)
Într-o lume dominat ă de consumul informa țional zilnic, care vine prin diverse canale
și care ne solicit ă conștient sau nu, Biserica trebuie s ă fie prezent ă prin mijloacele de
comunicare în mas ă creștine, cu atât mai mult cu cât este prin natura și misiunea ei
comunicativ ă și comunica țională. Un post de radio cre știn-ortodox nu este nimic altceva decât
punerea în practic ă – la parametrii tehnici de ast ăzi – a acestei realit ăți profunde. Lucrarea de
față, fiind un demers interdisciplinar între științele teologiei și științele comunic ării, își
propune s ă analizeze modalitatea prin care comunicarea radiofonic ă, radiodifuziunea, poate
deveni un mijloc eficient de misiune a Bisericii Ortodoxe Româ ne. Pe parcursul a 5 capitole
vom studia, treptat, fenomenul comunic ării radiofonice misionare, dup ă cum urmeaz ă:

Cap. 1. Misiunea Evangheliei,
ca vestire a înv ățăturii celei bune

Capitolul 1 analizeaz ă fundamentele și principiile misiunii Bisericii, dar și relația
dintre misiune și Evanghelie, ca „vestea cea bun ă” a umanit ății, care trebuie comunicat ă
acesteia, în scopul mântuirii întregii f ăpturi. Substantivul misiune înseamn ă a trimite, a
dedica, a furniza, a aduce, a emite.
Lucrarea Bisericii la nivel duhovnicesc, se face în, prin și pentru Hristos-Cuvântul,
Cel care ne-a l ăsat cuvintele vie ții veșnice. Acestea îns ă nu pot lipsi din peisajul mediatic,
deoarece El trebuie s ă ajungă la toți oamenii. Și, deși n-o recunoa ște, sau o face cu greu,
mass-media se bazeaz ă pe impactul (senzorial, emo țional, rațional, etc.) informa ției conținute
într-un mesaj mediatic, pentru a ob ține, în final, un efect duhovnicesc, chiar dac ă el nu este

– 7 – definit ca atare: tr ăiri, sentimente, opinii, motiva ții, acțiuni, luări de pozi ție, atitudini, etc.
Toate acestea descri u un orizont de tr ăiri duhovnice ști, căci omul, dihotomic fiind, ac ționează
întotdeauna pe schema: ac țiunile omului sunt comandate din duhul s ău (sufletul mi șcă trupul),
sau, cum spune mai clar Mântuitorul: „ unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta .” (Mt. 6,
21). Astfel, Biserica nu mai poate sta deoparte în fa ța jocului mediatic globalizant al unei lumi
deja globalizate mediatic, deoarece miza comunic ării este foarte mare: transmiterea de valori
spirituale. În acest context, este cu atât mai necesar a în țelege că misiunea Bisericii prin media
poate oferi repere salvatoa re pentru cei care caut ă să se salveze de aceast ă lume și de
stăpânitorul ei (Ioan 14, 30). Aceasta presupune îns ă o explicare duhovniceasc ă a învățăturii
Ortodoxe în lumina celor mai importante probleme existen țiale ale omului de azi și de mâine.
Necesitatea existen ței unei prese biserice ști este recunoscut ă chiar de c ătre reprezentan ți de
seamă ai Bisericii.
Scopurile misiunii cre știne vin s ă împlineasc ă acest deziderat. A ceste scopuri sunt
împărțite după cum urmeaz ă:
• Scop divin – const ă în instaurarea Împ ărăției lui Dumnezeu în lume
• Scop teologic – const ă în mântuirea oamenilor, salvarea sufletelor,
încorporarea tuturor oamenilor în Trupul tainic al lui Hristos, Biserica.
• Scop eclesiocentric – const ă în înrădăcinarea Bisericii în toat ă lumea
• Scop social – const ă în formarea unei societ ăți fundamentat ă pe principii
creștine
• Scop secular – const ă în îmbun ătățirea macrostructurilor de func ționare a
civilizației lumești, adică înfăptuirea păcii, prosperit ății, etc.
Pentru a în țelege fundamentele misiunii, vom cer ceta temeiurile dogmatice ale
misiunii, scopurile acesteia, tr ăsăturile ei distincte dar și raportul dintre misiune și Evanghelie.
Misiunea reprezint ă înfăptuirea practic ă a dogmei cre știne, nicidecum un act exterior
învățăturii și vieții Bisericii, întrucât misiunea și dogma sunt dou ă aspecte ale aceleia și
realități. Astfel, temeiurile dogmatice ale misiunii Bise ricii sunt urm ătoarele: Temeiul divin,
Temeiul eclesiologic, Temeiul antropologic, momentul Cincizecimii.
În continuare, lucrarea cerceteaz ă câteva trăsături importante ale misiunii în Biseric ă,
tipologiile misiunii, precum și direcțiile esențiale ale misiunii Bisericii.
Cum însă esența misiunii o constituie voca ția apostolic ă a Bisericii de a propov ădui
Evanghelia lui Hristos la toate neamurile, în țelegem că între Evanghelie și misiune exist ă o
legătură ontologic ă: relația dintre Evanghelie și misiune este una asem ănătoare cu
comunicarea însu șirilor celor dou ă firi în persoana lui Hristos: misiunea înseamn ă a
propovădui Evanghelia, iar Evanghelia înseamn ă propovăduirea ve știi celei bune, deci

– 8 – misiune. Fie c ă este extern ă sau intern ă, misiunea se folose ște de cele 4 Sfinte Evanghelii,
care, la rândul lor, sunt un act de misiune, înf ăptuit de c ătre autorii respectivelor scrieri, în
sânul Bisericii. Astfel, Evanghelia, ca și Biserica, devin mijloace de misiune, dar și scopuri
misionare în sine, iar între acestea exist ă o strânsă relație de coexisten ță: Biserica face misiune
prin Evanghelie, cu scopul declarat de a f ace cunoscut oamenilor Evanghelia mântuirii prin
Iisus Hristos, Fiul lui Dumneze u, iar oamenii, la rândul lor, devin, prin Evanghelie, membrii
ai Bisericii.
Astfel, în misiologia ortodox ă, aspectul evangheliz ării și al mărturiei practic nu pot
fi separate. Evanghelizarea presupune proclamarea adev ărului divin revelat scripturistic, cu
scopul de a transforma cultura uman ă într-o cultur ă a Sfântului Duh, ținând cont de cultura
proprie a celor evangheliza ți. De aceea, este esen țială adaptarea mesajului Evangheliei la
societatea actual ă.
Primul izvor al descoperirii dumnezeie ști este Sfânta Scriptur ă, care este esen ța vieții
Bisericii, izvorul credin ței omului contemporan și însumeaz ă , nu în totalitate, cuno ștințele
noastre despre Dumnezeu. Bibl ia este permanent recitit ă în Biseric ă și mesajul ei devine
adevăr misionar, actualizat în comuniunea, slujirea și tradiția vieții Bisericii. Vechiul
Testament constituie prima m ărturie scris ă despre istoria mântuirii și este în țeles ca
fundamentul teologiei misiunii din Noul Test ament. În Vechiul Testament, Dumnezeu î și
descoperă, în mod misionar, voia Sa prin mai multe c ăi: prin comunicarea Sa direct ă cu omul,
prin îngeri, prin mi nuni, vise sau vedenii și intermediul profe ților, iar prin ace știa, El
pregătește venirea Fiului S ău-Mesia și încheierea unui nou Leg ământ. Profe ții Vechiului
Testament au fost cei mai de seam ă misionari care, ca trimi și extraordinari ai lui Dumnezeu,
au conservat, au ap ărat și au cultivat monoteismul Vechiului Testament, preg ătindu-i astfel pe
credincioși pentru întâlnirea cu Hristos Mântuitoru l, în Noul Testament. Temele misionare
fundamentale ale Vechiului Testament sunt cele legate de însu șirile lui Dumnezeu de a fi
Creator Proniator, Mântuitor și Judecător. Se poate vorbi chiar și de o kerygma vetero-
testamentar ă.
Odată cu Nașterea lui Hristos, misiunea în Noul Testament nu î și schimb ă
fundamentul divin (vestirea lui Hristos și mântuirea oamenilor), ci numai modalitatea de
exercitare a ei, în și prin Biserica întemeiat ă de Hristos. De aceea, NT are un caracter misionar
în întregul s ău, până la sfârșitul veacurilor. Și aici avem o grada ție a misiunii: primul misionar
creștin este însu și Domnul, apoi Sfin ții Apostoli și Evangheli ști, după care sfin ții devin
misionari pentru cre știni, iar cre știnii devin misionari în mijlocul lumii întregi.
Iisus Hristos este prototip și fundament al misiunii, deoarece el este Capul și
Întemeietorul Bisericii Sale și, implicit, fundament al misiuni i eclesiale. Activitatea misionar ă

– 9 – a Mântuitorului are ca țintă Împărăția lui Dumnezeu, iar mijloacele folosite de Acesta sunt
parabolele, care aduc lumii adev ăruri dogmatice care dep ășesc puterea obi șnuită de înțelegere.
Misiunea Sfin ților Apostoli s-a desf ășurat după modelul misionar al Mântuitorului
Însuși. Apostolii, pe de o part e se vor adresa neamurilor p ăgâne din toat ă lumea, dup ă ce sorții
le aleg destina ția misionar ă, dar pe de alt ă parte nu vor uita cu totul de poporul evreu.
Cuvântul „apostol” înseamn ă "acela care este trimis " iar gruparea celor 12 apostoli reprezint ă
fără îndoială, cea mai important ă instituție creată de Iisus, pentru transmiterea și aplicarea
operei Sale. Mesajul și misiunea apostolilor au un caracter unic și definitiv (Lc. 10, 16),
deoarece ei sunt martori direc ți ai evenimentelor care constituie revela ția și istoria mântuirii.
Lucrarea de propov ăduire a Evangheliei de c ătre Apostoli în Biserica primar ă (paradosis )
reprezintă un act fundamental în constituirea comunit ății creștine și a mărturisirii de credin ță,
și cuprinde câteva momente distincte: pr imirea, asimilarea, interpretarea, p ăstrarea și
transmiterea Evangheliei. Lucrarea va face o trecere în revist ă a principalelor repere misionare
din viața și activitatea Sfin ților Apostoli. Un punct aparte îl va constitui misiunea celor 70 de
ucenici ai Mântuitorului, care sunt ale și și trimiși în misiune asemenea celor 12 Apostoli, îns ă,
pe de altă parte, aveau sa fie mai mici în har și puteri decât ei, dar prelungind și susținând
opera Apostolilor. Ei aveau mai mult misiunea de a fi înaintemerg ători ai Apostolilor, vestind
pe unde mergeau c ă s-a apropiat Împ ărăția lui Dumnezeu. Totodat ă, cei 70 au f ăcut parte
integrantă din ierarhia bisericeasc ă a începutului cre știnismului, prin care se transmite, pân ă
astăzi, harul Duhului Sfânt tutu ror treptelor ierarhice.
Un loc aparte în istoria misiunii îl ocup ă Sfinții Părinți, deoarece ei sunt cei care
fundamenteaz ă în detaliu (continuând misiunea Sfin ților Apostoli și Evangheli ști) și, mai ales,
expliciteaz ă teologia cre ștină în întreaga lume.
Între Sfin ții Părinți, deosebim P ărinții Apostolici, care au urmat în înv ățătură
Apostolilor și care fac tranzi ție între scrierile revelate ale Noului Testament și literatura
patristică. Dintre P ărinții Apostolici, vom analiza ac tivitatea câtorva reprezentan ți de seam ă:
Sfântul Barnaba, Sfântul Ignatie Teoforul, Sf ântul Policarp, Sfântul Papia al Ieropoliei,
Sfântul Clement al Romei.
Când vorbim de Sfin ții Părinți înțelegem acea categorie a p ărinților Bisericii
Ortodoxe care reprezint ă Tradiția doctrinar ă a Bisericii și sunt martorii și criteriile adev ăratei
credințe, altfel spus judec ătorii Ortodoxiei. ca misionari ai Bisericii, ei au fost împ ărțiți în
două mari grupuri, func ție de raportarea lor la filosofia p ăgână și cu știința vremii lor: cei
conservatori, care erau advers ari sistemelor filosofice p ăgâne și cei modera ți, care considerau
filosofia p ăgână un preambul și o pregătire a filosofiei cre știne și care sunt mai numero și.
Lucrarea va cerceta câteva personalit ăți misionare reprezentative ale epocii: Sfântul Ignatie al

– 10 – Antiohiei, Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sf. Vasile cel
Mare, Sf. Ioan Hrisostom, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Atanasie cel Mare (din Alexandria), Sfân tul Ciprian al Cartaginei, Sf. Maxim M ărturisitorul,
După tratarea acestor fundamente ale misiunii în Biseric ă, lucrarea abordeaz ă și
fenomenul prozelitismului, în țeles ca o contra-misiune. Se face un scurt istoric al fenomenului
prozelitismului, dup ă care se analizeaz ă tipurile de prozelitism din contemporaneitate: cre știn,
păgân sau ocult. Consecin țele acestei contra-misiuni sunt foarte grave: discreditarea
Adevăratului Dumnezeu, r ătăcirea căii spre mântuire și, prin consecin ță, posibilitatea sumbr ă
a morții sufletești. Metodele, de asemenea, sunt nocive: îndoctrinare, fanatism, inducere în
eroare, amenin țare, mituire, deprogramare, c ăsătorii mixte, exploatarea lipsurilor materiale.
Un aliat perfid al prozelitismului îl constituie, pentru lumea actual ă, mass-media.
Dacă esența prozelitismului const ă de fapt într-un act de for țare a convertirii, mass-media pare
un mijloc potrivit pentru a face prozelitism, dac ă ținem cont de impactul publicitar, care poate
determina, pentru sufletele sl ăbite duhovnice ște, declicul necesar unei false „convertiri”. Dup ă
conținutul lor, s-au identificat trei mari grupe de mesaje mediatice de tip prozelit: con ținut
ateu, con ținut anti-ortodox și conținut para-ortodox. De și pentru contracararea acestui
fenomen s-a ini țiat Mișcarea Ecumenic ă, rezultatele sunt slabe și nemulțumitoare. Mijloacele
de combatere a prozelitismului mediatic cuprind difuzarea pe scar ă cât mai larg ă a trei tipuri
de mesaje mediatice: cele de catehizare, cele cu con ținut misionar, cele de demascare a
acțiunilor de tip prozelit. Pent ru a fi formator de con științe teologice care s ă combată
prozelitismul, discursul teologic actua l trebuie s ă aibă în vedere trei dimensiuni:
duhovniceasc ă, pastorală, misionar ă. Pe finalul acestei abord ări, lucrarea prezint ă ilogicitatea
și nesustenabilitatea misionarismului de tip prozelit, eviden țiind principiile misiunii ortodoxe,
ca singura form ă de misiune adev ărată.
Un alt punct abordat în acest capitol îl constituie rela ția dintre misiunea Bisericii și
progresul tehnologic contem poran. Societatea actual ă este diferit ă mult față de societ ățile
antichității sau Evului Mediu, diferen ța fiind dat ă de progresul tehnologic exploziv. Odat ă
însă cu progresul tehnologic, a ap ărut și o reconsiderare a individu lui în raport cu propria
existență, a apărut „homo technologicus, care este apleca t cu mai mult ă stăruință asupra trăirii
religioase, pe care civiliza ția industrial ă a sterilizat-o și a standardizat-o. În țelegem tehnica
drept, totalitatea acelor materiale prin care omul ac ționează în și asupra naturii și o stăpânește,
dar și prin care omul poate extinde puterea sa creatoare. Analiza progresului tehnologic
comportă două mari direc ții de abordare: una optimist ă, prin care omul împline ște prin tehnic ă
misiunea sa, alta pesimist ă, prin care omul devine dependent de tehnologie și nu-și mai poate
realiza scopul s ău divin fa ță de lume f ără ea, la care putem ad ăuga și influența nefastă a

– 11 – omului asupra mediului. Oricum ar fi, cre știnismul nu poate ignora tehnica, deoarece
cuceririle tehnicii sunt o r ealitate de care trebuie s ă se țină cont. Ideal ar fi îns ă ca omul s ă se
raporteze la tehnologie doar ca la un instrument. Mass-media este un mijloc ce folose ște din
plin tehnologia pentru a co munica mesajul Bisericii c ătre auditoriu, motiv pe ntru care Biserica
Ortodoxă nu este împotriva modernit ății, din contr ă, ea însăși se folose ște de progresul
tehnicii, al științei pentru a- și face cunoscut mesajul și prezența în societate. Viziunea
Bisericii asupra tehnologiei se poate rezuma la urm ătoarele puncte:
• Tehnologia este atât o promisiune, cât și o amenin țare. Este o surs ă de
eliberare, securitate și progres. Este și o sursă de dominare, exploatare și inegalitate.
Este și dar divin de creativitate omeneasc ă menită să asigure o calitate mai înalt ă a
vieții.
• Într-o epoc ă a tehnologiz ării s-a observat c ă spiritualitatea scade, în timp ce
cresc realiz ările tehnologice. Teologia și tehnologia, etica și tehnica, trebuie s ă fie
luate în interconexiunea lor. Biserica trebuie s ă susțină tehnologia și să foloseasc ă
beneficiile ei la baza principiilor ei etice. Biserica trebuie s ă aibă și vocația de a
deveni criticul cel mai îndrept ățit al tehnologiei.
• Progresul tehnologic a condus umanitatea la antropocentrism, afirmarea de
sine și autosuficien ță. A creat o rela ție de umanitate creat ă de Dumnezeu, care ignor ă
responsabilitatea uman ă față de Dumnezeu.
• Buna folosire a tehnologiei și dreapta distribuire a avans ărilor tehnologice,
trebuie să rămână preocuparea de baz ă a Bisericii.
• Biserica trebuie s ă provoace tehnologia centrat ă pe elită și controlat ă de elită.
Un astfel de model de tehnologie, pe de o parte, va spori participarea, independen ța și
bazarea pe sine, iar pe de o parte, va reduce inegalit ățile socio-economice, șomajul și
marginalizarea.
• Biserica trebuie s ă provoace constant tehnologia spre a se redefini și a se
reformula pe sine, într-un mod care reflect ă sfințenia și integritatea vie ții umane, dar
și importan ța vitală a valorilor etice care ar trebui s ă guverneze via ța societăților.
Tehnologizarea societ ății va continua cu pa și rapizi. Rolul Bisericii trebuie s ă fie
acela de a umaniza tehnologia, s ă reaminteasc ă societății tehnologizate c ă problemele
eticii și tehnologice sunt legate între ele
• Teologia și tehnologia pot lucra împreun ă pentru un ecosistem sus ținut.
• Tehnologia poate spori colaborarea și sentimentul de solidaritate uman ă, prin
folosirea în comun a mijloacelor tehnice.

– 12 – • Progresul tehnologic este mijloc de îmbog ățire a spiritului uman, prin
dezvoltarea aptitudinilor puse în om de c ătre Creator, dar și prin percep ția Revela ției
cu ajutorul mijloacelor tehnologice. Viitorul poate fi îns ă privit cu optimism, deoarece actualmente s-au pus bazele unui
dialog între religie și știință, care poate fi de folos modului în care Biserica se poate folosi de
mijloacele tehnice în activitatea ei misionar ă. Prin urmare, Biserica se poate folosi de
mijloacele tehnice în activitatea sa misionar ă, cu singura condi ție ca acestea s ă nu îngrădească
sau să aducă atingere rela ției omului cu Dumnezeu, sau s ă oblige efectuarea anumitor
compromisuri asupra activit ății Bisericii. Pe scurt, f ăcând un paralelism biblic, tehnica este
pentru om, nu omul pentru tehnic ă.

Cap. 2. Comunicarea mass-media – parte integrant ă a misiunii
Bisericii

Capitolul 2 va studi a comunicarea mediatic ă, ca parte integrant ă a misiunii Bisericii.
Pentru început, lucrarea abordeaz ă cuvântul, ca mijloc de comunicare mediatic ă al Bisericii.
Termenul „ cuvânt ” vine de la latinescul „ conventus ”, care înseamn ă „adunare de oameni”, și
are următoarele sensuri:
– ipostasul divin al Cuvântului lu i Dumnezeu, cuvântul devenit Persoan ă,
– cuvântul rostit de Hristos, – cuvântul transmis de Sfânta Scriptur ă,
– cuvântul rostit cu ajutorul vocii, – cuvântul interior, care exist ă în inimile noastre,
– cuvântul artificial, pref ăcut, rostit f ără rost, denumit și în Scriptur ă „cuvânt de șert”
(Matei 13, 36).
Dintre acestea, cuvântul transmis de Sfânta Scriptur ă și cuvântul rostit cu ajutorul
vocii pot fi socotite mijlo ace prin care se realizeaz ă propovăduirea mediatic ă, pentru a se
forma, în receptorii mediatici, cuvântul interior spre des ăvârșirea vieții creștine. Cuvântul este
însă unitatea de baz ă a vorbirii, acest minunat dar cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe om. Prin
cuvânt și vorbire, omul reu șește să exprime gândurile, judec ățile, raționamentele sale, în acest
fel cuvântul devenind un mijloc indispensabil de comunicare al omului cu semenii s ăi, dar și
cu Cuvântul-Dumnezeu. A șadar, cuvântul este „c ărămida” cu care se alc ă
tuiește un mesaj
mediatic, mesaj care îns ă devine purt ător de informa ție, iar aceasta, la rândul ei , genereaz ă o
atitudine spiritual ă, pe care P ărinții o numesc mai simplu „duh”.

– 13 – Cercetând rolul pe care cuvânt ul îl are în misiunea mediatic ă a Bisericii, vom
descoperi c ă în acțiunea de propov ăduire a Evangheliei, misionarii cre știni nu se limiteaz ă la
relatarea unor fapte, gesturi sau cuvinte ale lui Iisus, ci exprim ă adeseori și convingerea lor
personală, identificându-se cu cau za pentru care dau m ărturie, astfel c ă ei mărturisesc public
și propria credin ță. Această mărturisire se face sub diverse aspecte, fie verbal ă, fie prin fapte
care culmineaz ă uneori chiar cu sacrificiul suprem al vie ții. Însă, atunci când ne referim la
aspectul vorbit al propov ăduirii, Scriptura m ărturisește că „credința este din auzire, iar
auzirea prin cuvântul lui Hristos.” (Rom. 10, 17). De altfel, este bine- știut faptul c ă Însuși
Iisus Hristos a ales ca mijloc de propov ăduire cuvântul oral, neexistâ nd nici o scriere pe care
să o fi lăsat. Și aceasta nu din comoditate , ci dintr-o iconomie tainic ă a comunic ării orale, care
lasă de înțeles că prin comunicare oral ă, credinciosul va trece la împlinirea celor auzite, iar
prin împlinire, se va v ădi oamenilor, cu fapta, calea c ătre Împărăția Cerurilor.Cuvântul revelat
se slujește de un limbaj plurisenzorial, cu o extraordinar ă putere de sugestie. Chiar Întruparea
Cuvântului lui Dumnezeu este un act care marcheaz ă o restaurare a puterii creatoare a
cuvântului rostit,care se pervertise, ca urmare a c ăderii în p ăcatul strămoșesc. Cuvintele lui
Hristos au câteva caracteristic i, de care misiunea mediatic ă trebuie s ă țină cont: exprim ă
întotdeauna adev ărul, sunt înc ărcate cu putere împ ărătească și au puterea de a ierta p ăcatele
oamenilor precum și de a aduce vindecare sufletelor și trupurilor.
Acest mecanism al propov ăduirii pe cale oral ă a cuvântului evanghelic se împlete ște
în mod esen țial cu îndrumarea în tâlcuirea acestuia „ Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va
călăuzi cineva ” (F. A. 8, 31), astfel c ă, în urma auzirii și tâlcuirii, se aju nge în cele din urm ă
la convertire, în țeleasă ca transformare profund ă a sistemului de valori, practic o transfigurare
a întregii vie ți a omului.
Comunicarea mediatic ă în Biseric ă își are originea în sânurile Sfintei Treimi care
inter-comunic ă (între Tat ăl, Fiul și Sfântul Duh exist ă o comunicare întru iubire) și se
comunică (spre lume, prin Revela ție, Pronie, Sfintele Taine și Biseric ă). În esen ță,
comunicarea mediatic ă a Bisericii const ă în proclamarea Evangheliei lui Iisus Hristos, ca
veste bun ă adusă umanității, din sânurile Sfintei Treimi, act ce este fundamental un act de
propovăduire. Deci comunicarea este misiune, ia r misiunea este comunicare. De aceea,
Biserica trebuie s ă ia în calcul folosirea noilor te hnologii de comunicare din cel pu țin trei
motive:
a) Omul contemporan este influen țat de către comunicarea mediatic ă
b) Mesajele mediatice adeseori nu ignor ă Biserica, ci abordeaz ă subiecte cu tematic ă
religioasă

– 14 – c) Instrumentele de comunicare mediatic ă sunt compatibile cu misiunea Bisericii și
chiar este recomandat ă folosirea lor.
Apoi, lucrarea analizeaz ă conceptul de comunicare în societatea contemporan ă, în
care capătă o dimensiune și o semnifica ție cum n-a avut-o vreodat ă în istoria umanit ății. Fiind
o caracteristic ă esențială a civiliza ției, comunicarea a devenit, incontestabil, o for ță. Tipurile
de definiții de comunicare sunt îns ă foarte numeroase. În mare, avem dou ă mari tipuri de
comunicare:
a) Comunicarea interpersonal ă, bazată pe relații directe între dou ă sau mai multe
persoane aflate în pozi ții de proximitate spa țială, care se pot influen ța reciproc.
b) Comunicarea indirect ă, care este mediat ă de unul sau mai multe suporturi
tehnologice (scrisoare, telefon, ca lculator) sau de un produs jurna listic-editorial, produs de un
ansamblu de institu ții, speciali ști și dotări tehnologice (ziare, c ărți, filme, radio, televiziune,
internet), caz în care vor bim de comunicarea de mas ă.
Urmând unei scheme clasice de analiz ă a actului comunic ării, observ ăm că, în cazul
comunicării mediatice din Biseric ă, Biserica devine emi țătorul și/sau sursa, receptorii sunt
credincioșii, iar canalul de comunicare este de fapt alc ătuit dintr-o multitudine de modalit ăți
de comunicare, practic fiecare sim ț al omului fiind beneficiar ul mesajului unui canal de
comunicare specific. Putem vorbi astfel de comunicare vizual ă, auditivă, senzorial ă, non-
verbală sau, un tip mai parte, comunicarea prin simboluri, care se reg ăsește din plin în spa țiul
liturgic al Bisericii. În plus, comunicarea în spa țiul Bisericii este atât interpersonal ă, cât și
mediată și de masă. Actul comunic ării depinde în mod esen țial de cuvânt, în țeles ca unitate de
informație care are ca destina ție formarea duhovniceasc ă. Din păcate, societatea sufer ă de o
tendință de alterare a procesului comunica țional, accentuat ă și de o mare parte a mass-media,
care const ă în pauperizarea cuvântului, în deprecierea puterii misionare și ziditoare a
cuvântului, în apari ția pălăvrăgelii „comerciale”, a vorbirii f ără sens, uneori eretice, cu
tendințe de hulire a divinit ății sau chiar cu aspect de b ășcălie mondializat ă. Motiv pentru care
lucrarea va aborda fenomenul de cre știnare și descreștinare al cuvântului.
Presa bisericeasc ă reprezint ă șansa misionar ă reală a Bisericii, prin „cuvântul care
zidește și re-zidește” și prin arătarea către lume a Adev ărului-Hristos, într-un ocean global de
idei manipulatoare și desacralizante. În acest fel, presa bisericeasc ă reprezint ă însă un mod de
a face teologie practic ă. Preocuparea Bisericii pe ntru comunicarea mediatic ă s-a concretizat în
câteva studii de pionierat și întâlniri de ini țiere în domeniul presei biserice ști (Cluj, 1994;
Durău, 1998).
De asemenea, se poate vorbi de o teologie a comunic ării, înțeleasă ca un discurs
asupra comunic ării, din perspectiva teologic ă a credinței umane în Dumnezeu și a Revela ției.

– 15 – În esență, este vorba de o cunoa ștere a lui Dumnezeu prin actul comunic ării, o „revela ție a
Revelației” prin actul de comunicare. Elemen tele fundamentale ale teologiei comunic ării sunt
următoarele:
• Sfânta Treime – Tat ăl, Fiul și Sfântul Duh comunic ă Unul cu Altul, astfel c ă
vorbim de o comunicare intra-Treimic ă, numită și „auto-comunicare”
• Revelația – ca act de descoperire a Sa, Dumnezeu se comunic ă umanității prin
Sfânta Scriptur ă și Sfânta Tradi ție.
• Întruparea Cuvântului (parte a Revela ției Supranaturale) – constituie punctul
culminant al comunic ării divine.
• Misiunea Bisericii – ca mijloc pr in care Sfânta Treime, Revela ția și Întruparea
Cuvântului se comunic ă „în toate timpurile și în toate locurile”.
Comunicarea face parte, ontologic, din fiin ța umană. Omul, fiind creat persoan ă de
către Dumnezeu cel Întreit în Persoane, are ca dat ontologic capacitatea de a comunica în
două plauri: orizontal (între se meni), vertical (între el și Dumnezeu). Dup ă căderea în p ăcat,
Dumnezeu este cel ce ini țiază și păstrează legătura comunica țională cu umanitatea. Aceasta
legătură presupune trei stadii: pân ă la Întruparea Cuvântului , comunicarea supranatural ă prin
Întruparea Fiului și comunicarea misionar ă a Bisericii, dup ă Cincizecime. Prin natura ei,
Biserica este mediu de comunicare: între Dumnezeu și umanitate, între cer și pământ, între
persoanele umane create dup ă chipul Creatorului a toate, între om și creația divină în
totalitatea ei. Totodat ă, Ortodoxia are o voca ție a comunic ării, care își are originea în voca ția
liturgică a Bisericii. Câteva linii directoare în ceea ce prive ște aplicarea teologiei comunic ării
mediatice biserice ști găsim în documentele celei de-a A VI-a Adun ări generale a Consiliului
Ecumenic al Bisericilor (C EB), Vancouver, 1983, care arat ă că Bisericile trebuie s ă se
raporteze la mass-media într-o manier ă pastorală, evanghelic ă și profetică.
Analizând sistemul mass-media, vom în țelege că sintagma mass-media vine din
limba englez ă și reunește două cuvinte de origine latin ă : massa , prin care în țelegem „o
cantitate mare de entit ăți agreate” și medium , la plural media care înseamn ă „mijloc de
transmitere a ceva” sau „mijloace de comunicare în mas ă” înțelese ca „seturi de tehnici și
metode de transmitere, de c ătre furnizori centraliza ți, a unor mesaje, c ătre audien țe largi,
eterogene și dispersate geografic. Pentru a în țelege și mai bine fenomenul mass-media,
lucrarea men ționează funcțiile mass-media, v ăzute din perspectiva socio-cultural ă: de
informare, de interpretare, de leg ătură, de culturalizare, de divert isment. Biserica poate folosi
mijloacele mass-media ca instrumente ale misi unii ei contemporane, pentru promovarea
valorilor evanghelice în societate, dar și pentru a face cunoscute activit ățile ei multiple. De
altfel, Patriarhia Român ă a făcut în ultima perioad ă eforturi sus ținute pentru înfiin țarea și

– 16 – dezvoltarea mai multor mijloace mass-media, atât la nivel central (Centrul de pres ă
„Basilica”), cât și la nivel local, eparhial. Lucrarea va analiza aceste mijloace mass-media,
funcție de tipul canalului de comunicare ales: presa-scris ă, presa audio-vizual ă
(radiodifuziune și televiziune) și Internet.
Însă, dacă presa bisericeasc ă poate fi un mijloc de cre știnare a cuvântului mediatic,
din păcate, în societatea contemporan ă, afectată de postmodernism, cuvântul mediatic se
desacralizeaz ă rapid, prin intermediul politicilor editoriale negative ale presei comerciale.
Astfel, degradarea mediatic ă a cuvântului îi anuleaz ă acestuia puterea de a transmite harul
divin. În finalul capitolului, ne vom preocupa de scopul ultim al comunic ării mediatice
misionare, care este realizarea comuniunii, ca mod de via ță creștină. Direcția analizat ă va fi:
misiunea prin emisiune, spre comuniune. Actul de comunicare poate sluji misionar Biserica,
în 2 direc ții: afirmarea teologiei și spiritualit ății ortodoxe, dar și contrapondere la
prozelitismul sectar și poluarea mediatic ă.

Cap 3. Exigen țe ale misiunii contemporane
în contextul mass-media secularizate și secularizante.

Comunicarea misionar ă mediatic ă a Bisericii se face în tr-un context postmodern,
defavorabil unei con științe creștine puternice la nivel global , motiv pentru care misiunea
mediatică a Bisericii trebuie s ă țină cont de acest context. La baza apari ției mass-media
secularizat ă (prin con ținutul editorial) și secularizant ă (prin efectele propag ării conținuturilor
editoriale) se afl ă comercializarea actului de comunicare în sine, f ără a se ține cont de natura
mesajelor mediatice propagate în societate. Îns ă comercializarea genereaz ă un spirit financiar,
un nou tip de totalitarism, de natur ă economic ă , o economie suicidal ă, care produce o muta ție
clară a puterii spre economie, finan țe, tehnologie și media, dar, totodat ă, duce la apari ția
„ultimului om”, homo economicus , omul atomizat, care tr ăiește numai pentru produc ție și
consum, golit de cultur ă, politică, sens, con știință, religie și orice transcenden ță, produs al
unei veritabile inginerii sociale, în care t ăvălugul comunica țiilor globale secularizate a avut un
rol important. Exist ă aici o triad ă nocivă pentru societate: publicitate, audien ță, mass-media.
În plan religios, aceasta duce la apari ția unei alte triade, asem ănătoare „triunghiului
Bermudelor” (în care orice nav ă maritimă sau aerian ă întra, era sortit ă pieirii), nefast ă pentru
spiritualitate, în care dac ă intră cineva, are mari șanse să piară în veșnicie, pierzându- și, de
fapt, mântuirea: at eismul, ocultismul și sincretismul. La acestea se mai pot ad ăuga
hedonismul, narcisismul mediatic, perfec ționismul și materialismul.

– 17 – Lucrarea identific ă 9 exigențe misionare func ție de care orice misionar mediatic (dar
nu numai) al Bisericii î și va putea construi mesajul misionar:
• Predicarea Evangheliei.
• Transmiterea credin ței adevărate.
• Transmiterea Tradi ției.
• Inculturarea Evangheliei
• Analiza lumii și a situației ei.
• Apostolatul mirenilor.
• Mărturia prin sfin țenia vieții.
• Educația pentru comunicare și mass-media.
• Realizarea unei re țele mediatice eclesiale.

Cap 4. Misiunea Bisericii Ortodoxe Române prin radiodifuziune

Capitolul 4 are ca tem ă principal ă misiunea Bisericii Ortodoxe Române prin
radiodifuziune, ca mijloc de comunicare mediatic ă. Pentru început, se analizeaz ă motivațiile
misionare ce stau la baza existen ței radiodifuziunii ortodoxe ca mijloc de misiune. Cum
misiunea Bisericii este realizarea comunii oamenilor cu Mântuitorul Hristos, prin comunicarea Evangheliei c ătre toți oamenii, este u șor de dedus c ă orice mijloc mediatic de
comunicare poate sluji acestui scop prin faptul c ă acesta pune în contact transmi țătorul cu
receptorul, astfel încât mesajul s ă fie descifrat și înțeles în mod corect. În contextul existen ței
unui nivel nesatisf ăcător al persoanelor ce se declar ă ortodoxe, care practic ă sau cunosc la un
nivel mul țumitor fundamentele vie ții creștine, dar și al unui individualism generat de
condițiile economice precare, avem un tablou destul de sumbru al vie ții religioase în
România. În aceast ă arie uman ă, Biserica, cu instrumentele sale de comunicare tradi ționale –
cultul, predica – nu aj unge sau ajunge prea pu țin și ocazional, mai cu seam ă dacă ținem cont
și de faptul c ă există un număr relativ semnificativ de credincio și care nu încap fizic în
bisericile ortodoxe.. În acest sens, misiunea Bisericii sufer ă la nivel primar, adic ă acela de a
face cunoscut ă tuturor Vestea cea Bun ă
descoperit ă de Dumnezeu.
Un mijloc de comunicare ca radioul ar r ăspunde în mod adecvat acestei imposibilit ăți
fizice a Bisericii de a ajunge, cu mesaju l propriu, la toate straturile sociale și la toate
persoanele. Acest instrument mode rn ar deveni o prelungire capabil ă să răstoarne termenii
problemei: nu credincio și care să se îndrepte spre biseric ă, ci Biserica, cea care se adreseaz ă
direct propriilor credincio și, întâlnindu-i în locurile lor obi șnuite de via ță. În acest fel se poate

– 18 – construi și cultiva un nou sentiment al apartenen ței, reîntemeind sau înt ărind identitatea
persoanei. Radioul ar constitui și un fir între diferite comunit ăți parohiale în m ăsură să
promoveze un nou dialog între ele, s ă facă cunoscute, s ă comunice evenimente și activități.
Pe de altă parte, Biserica se adreseaz ă unui om foarte diferit de omul antichit ății, al
Evului Mediu sau chiar al perioadei Rena șterii sau perioadei moderne. Este vorba de omul
mediatic , care trăiește într-o cultur ă mediatic ă Suntem îndrept ățiți să vorbim de o cultur ă
mediatică și de un om mediatic, ca realit ăți prezente și în România, devreme ce datele
statistice demonstreaz ă că doar 10% din popula ția română nu consum ă sau consum ă destul de
rar oferta mijloacelor de comunicare. Omul care se hr ănește zi de zi cu produsele media e
influențat inevitabil în modul de a gândi și de a se comporta de c ătre modelele oferite de
emisiunile audiovizuale, de film e,etc.,unde, adeseori, este evident ă tendința de a considera ca
știre evenimentele controversate și negative, chiar cele cu privire la Biseric ă. Un mijloc de
comunicare gestionat în mod direct și fără medierea unor interese economice sau culturale
preconstituite ar aduce Bisericii mai mult ă libertate în a se comunica pe sine, în a- și comunica
viziunea asupra omului, asupr a faptelor, asupra realit ății. Radioul ortodox poate oferi o
alternativ ă, o îmbog ățire și chiar un reper moral tuturor celor care opereaz ă și produc în
domeniul informa ției, răspunzând astfel unei nevoi a societ ății.
Radiourile comerciale române ști pun mare accent pe divertisment și limiteaz ă
informația la doar sursele institu ționale. Singura ra țiune a cre ării grilelor de programe este
rating -ul, adică audiența. De aceea, spa țiile dedicate educa ției, informa ției și aprofund ărilor
culturale și religioase sunt foarte restrânse, aproape inexistente, pentru c ă se presupune c ă
aceste subiecte nu creeaz ă audiență. Face excep ția Radioul Public, care îns ă, rezervă acestui
tip de emisiuni spa ții orare de audien ță redusă. Se constat ă un dezechilibru între spa țiul
excesiv destinat politicii și economiei, și acela rezerva t culturii și religiei. Tocmai de aceea,
radioul ortodox poate reprezenta o alternativ ă jurnalistic ă și va acorda mai mult spa țiu
aspectelor neglijate de alte media române ști, punând un accent deosebit pe aspectele spirituale
și culturale, f ără de care, o societate nu poate s ă aibă o dezvoltare normal ă. Bineînțeles, nu
putem neglija nici tratarea actualit ății vieții religioase, în spa țiul românesc și internațional. În
acest fel, radioul Bisericii încearc ă să fie un reper moral, oferind și o altă viziune asupra
realității, care să contribuie la o mai bun ă înțelegere a ei.
Pentru că audiența radiofonic ă poate fi extrem de diversificat ă, putem spune c ă ea
este asem ănătoare cu societatea pe care Biserica primar ă a întâlnit-o în activitatea ei: oameni
credincioși sau mai pu țin credincio și, din diverse straturi social e, iubitori sau adversari ai
Bisericii, în general membrii unei societ ăți secularizate și secularizante. În aceast ă situație,

– 19 – putem identifica câteva direc ții pe care misionarismul ra diofonic ortodox ar trebui s ă le
urmeze:
a) Propovăduirea cuvântului Evanghelic. Prin aceasta, radioul ortodox se apropie ca
imagine de Sem ănătorul din pilda rostit ă de către Hristos, întrucât el seam ănă
cuvântul peste întreaga societat e, indiferent de calitatea „p ământului” în care
cade.
b) Transmiterea Sfintei Tradi ții. Sfânta Tradi ție reprezint ă înțelegerea Revela ției din
Scriptură, cu alte cuvinte tâlcuirea în act ualitate a Scripturilor. Totodat ă, Sfânta
Tradiție are calitatea de „explic ătoare adev ărată” a Scripturii. De aceea, orice
program radiofonic ce dore ște aducerea în aten ția ascultătorilor a Scripturii și
înțelesurilor ei , nu este nimic altceva decât un transmi țător de Tradi ție, fie
înțeleasă ea în aspectul ei static sau dinamic.
c) Apărarea valorilor ortodoxiei și zidirea trupului lui Hristos. Apărarea merge pe
două direcții: fenomenul sectar și secularizarea post-modernismului. Astfel,
mesajul radiofonic trebuie s ă combată fenomenul sectar iar, pe de alta parte,
trebuie să combată partizanii unui cre știnism secularizat, violent și agresiv, care
vor sa transforme religia în politic ă. Astfel, misiunea radiofonic ă poate contribui
la zidirea Bisericii, pentru c ă ea propov ăduiește în lume, aducând în actualitate
Împărăția lui Dumnezeu și chemând la mântuire în Biseric ă, iar prin aceasta
Biserica devine subiect și obiect al misiunii. În plus, radiodifuziunea ortodox ă
trebuie să facă față și unei „competi ții” a mass-media laic ă, care accentueaz ă
secularizarea și, așa cum am ar ătat, tinde s ă promoveze o atitudine negativist ă la
adresa Bisericii.
Astfel, se impune revenirea la un misionarism în duhul Sfin ților Părinți care, având o
preocupare permanent ă și o angajare existen țială pentru mântuirea omului real, f ăceau un tip
de teologie care se identifica cu via ța Bisericii. Ei țineau seama de adev ăratele nevoi ale
omului, ceea ce trebuie s ă preocupe în mod decisiv misiunea radiofonic ă, care trebuie s ă
devină o misiune a „bunului sim ț”, adică o misiune n ăscuta din lucrarea Duhului Sfânt. Astfel,
misiunea mediatic ă radiofonic ă trebuie s ă țină seama de contextul realit ăților de ast ăzi. Este
foarte important de re ținut faptul c ă radiofonia misionar ă ortodoxă nu trebuie privit ă ca un
mijloc de înlocuire a metodelor de pastora ție tradițională ale Bisericii.
Analizând specificul canalului radiofonic misionar, vom g ăsi câteva caracteristici de
care trebuie s ă se țină seama neap ărat în misiunea radiofonic ă a Bisericii:
a) Oralitatea . Înainte de toate, canalul radiof onic are o puternica particularitate:
oralitatea. Elementul de baz ă al comunic ării este cuvântul, prezentat în form ă vorbită

– 20 – sau cântat ă, iar mesajul este primit prin intermediu auzului. Virtu țile vocii umane
puse în eviden ță la radio personalizeaz ă textul discursului. S ă nu uităm că oralitatea
este caracteristica definitorie a activit ății predicatoriale a Cuvântului lui Dumnezeu,
despre care se știe că nu a lăsat nimic scris
b) Densitatea mesajului. Radioul este un mijloc mediatic ce presupune un
permanent flux informa țional, unde se aude ceva în permanen ță.
c) Interpersonalitatea. Comunicarea radiofonic ă, deși este o form ă a
comunicării de mas ă, rămâne foarte apropiat ă față de comunicarea interpersonal ă,
tocmai datorit ă semnului s ău principal, cuvântul pronun țat de vocea unei persoane și
care se adreseaz ă altor persoane. Speciali știi subliniaz ă această particularitate a
radioului: este un mijloc de comunicare intim care se adreseaz ă fiecăruia în parte. În
sinteză, comunicarea radiofonic ă este o comunicare afectiv ă.
d) Interactivitatea. Radioul este un mijloc de comunicare ce face foarte des apel
la ascultători, invitându-i s ă interacționeze, fie cu realizatorii de programe, fie cu al ți
ascultători, pe teme diferite, care intereseaz ă societatea. Scopul aceste interactivit ăți,
este evident, unul multiplu: atragerea audien ței, luarea pulsului societ ății dar și o
anumită formă de control a opiniei publice.
e) Apelul la imagina ție. Acesta nu e în opozi ție cu comunicarea mesajului
religios, ci din contr ă. Realitățile care sunt descrise în programele religioase sunt
deseori ascunse, inefabile, supranaturale, mai pu țin concrete, și de multe ori dificil de
încadrat în defini ții rigide. Între media, radioul este mijlocul cel mai vast pentru c ă
ecranul său este creierul omului. Radioul es te arena fanteziei, teatrul min ții cu un
potențial nelimitat pentru viziunile create de cuvinte și pentru imaginile imaginate.
f) Flexibilitatea. Aceasta îi permite ascult ătorului să-l urmărească în aproape
toate circumstan țele, fără a-l reține de la activit ățile atât domestice cât și profesionale
sau creative. În plus, radioul acompaniaz ă și umple timpul liber, devenind un
însoțitor care împarte cu ascult ătorul experien ța zilnică. Această caracteristic ă a
radioului se împlete ște din nou și în mod fericit cu misiunea Bisericii, aceea de a
aduce lumii speran ța mântuirii care transpare din împrejur ări concrete ale vie ții.
g) Accesibilitatea. Mesajele radiodifuzate pot fi recep ționate de aproape oricine,
chiar și de către cei ce au anumite handicapuri fizice, cum ar fi nev ăzătorii sau cei
imobiliza ți (desigur nu ne referim la cel auditiv). Avantajul se p ăstrează și în cazul
neștiutorilor de carte.
h) Universalitatea. Face referire la posibilitatea publicului de a recep ționa
mesajele unui post de radio la distan țe foarte mari, fie prin intermediul retransmisiei

– 21 – printr-un lan ț de emițătoare, fie prin intermediul te hnologiei globalizante denumita
Internet.
i) Costuri reduse. Radiodifuziunea presupune co sturi reduse, în compara ție cu
alte mijloace audiovizuale (în special televiziunea). În condi țiile concuren ței dure pe
piața media, care se exercit ă la nivelul con ținuturilor oferite, dar mai ales la nivelul
calității tehnice a transmisiei, mijlocul radiofonic are o pozi ție într-un anume fel
privilegiat ă. Cu o investi ție minim ă și o echip ă nu neap ărat consistent ă se pot
transmite programe radiofonice de bun ă calitate, ceea ce nu e cazul pentru
televiziune. Pe de alt ă parte, receptarea radioului necesit ă doar un simplu receptor de
unde scurte, medii și ultrascurte (FM), al c ărui cost poate fi egal cu al unei c ărți și
incomparabil mai pu țin decât al unui televizor.
j) Rapiditatea. Radioul de ține avantajul tehnologic în privin ța prelucr ării și
difuzării în timp real a informa ției. Cu un simplu telefon mobil, un jurnalist poate
transmite în direct diferite evenimente, mai ales în situa ția apariției neprev ăzute.
După cum am v ăzut, mijlocul de comunicare radiofonic r ăspunde exigen țelor
misionare ale Bisericii, dar, prin flexibilitate și caracterul imediat, se pliaz ă și pe
caracteristicile sociale al e unei zone geografice.
Lucrarea face o analiz ă istorică a începutului misiunii radiofonice ortodoxe în
România, folosindu-se din plin de generozitatea Arhivei Societ ății Române de
Radiodifuziune, din care s-au extras și prezentat în lucrare documente inedite. Se arat ă faptul
că, încă de la începutul existen ței Postului Public de Radio, elementele editoriale cu caracter
religios au fost prezente. Istoria radioului în România a început cu rug ăciunea „ Tatăl nostru ”,
aceasta fiind prima emisie pe unde hertziene a po stului de radio public în anul 1928. Apoi, a
urmat prima emisiune religioas ă, o predic ă a preotului Manea Popescu, din data de Duminic ă,
11 noiembrie 1928, urmat ă de cântări religioase corale. Pentru prima dat ă în spațiul radiofonic
românesc, Biserica reu șea performan ța misionar ă de a se adresa lumii întregi, în afara
amvonului liturgic, asemenea A postolilor, care au p ărăsit Cetatea Sfânt ă, Ierusalimul, și au
plecat la propov ăduire în lumea întreag ă. Apoi, la numai zece zile de la prima emisiune in eter
debuta seria conferin țelor radio cu subiect religios, în care se vorbea despre vie țile Sfinților
sau în care erau dezb ătute diverse probleme de teologie. În privin ța transmisiunilor directe ale
slujbelor religioase, remarc ăm faptul c ă prima slujb ă care s-a transmis la Radio în direct a fost
o slujba de la Biserica "Sfâ ntul Silvestru” din Bucure ști, în ziua de 9 octombrie 1932.

– 22 – Misiunea radiofonic ă a fost sus ținută 1928-1944 de o întreag ă pleiadă de ierarhi,
preoți,teologi sau oameni din alte domenii, precum politic ă, drept, istorie, sau publicistic ă,
care au f ăcut din microfon un veritabil amvon pentru lume. Multe texte în manuscris ale
acestor emisiuni se reg ăsesc și astăzi în Arhiva Societ ății Române de Radiodifuziune, unele
dintre ele con ținând semn ături celebre. Remarcabil este faptul c ă Părintele academician
Niculae M. Popescu a f ăcut parte din Consiliul de Administra ție al Societ ății de Difuziune
Radiotelefonic ă din România, și din Comitetul de Programe, ceea ce demonstreaz ă o
implicare adânc ă a Bisericii în activitatea de misionariat radiofonic, inclusiv la nivel
administrativ. Din p ăcate, dup ă 23 august 1944, odat ă cu instaurarea puterii comuniste,
structura emisiunilor s-a schimbat practic pe ste noapte iar emisiunile religioase au disp ărut cu
totul din peisajul radiofonic românesc. Eliberarea va veni dup ă 1989, când Biseric ă Ortodoxă
Română și-a stabilit ca una dintre priorit ăți accesul Bisericii la mijloacele de comunicare în
masă: radio, televiziune și presă, pentru emisiuni religioase.
Din acest punct, lucrarea analizeaz ă situația actuală a radiodifuziunii ortodoxe în
România. Vom analiza asp ecte privind istoricul fiec ărui post de radio, aspecte ale con ținutului
editorial, dar și scopurile misionare ale ac estor „voci eterice” ale Bisericii Ortodoxe Române.
În ordine cronologic ă a înființării, posturile de ra dio ortodoxe ale Bisericii Ortodoxe sunt:
Trinitas (Patriarhia Român ă, 1996, iar în 2008 a preluat și Radio Logos al Mitropoliei
Olteniei), Rena șterea (Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, 1999), Reîntregirea
(Arhiepiscopia de Alba-Iulia, 2001), Ortodoxia (Bra șov, inițiativă a preoților și mirenilor,
2003), Lumina (Episcopia Severinului și Strehaiei, 2005), D obrogea (Arhiepiscopia
Tomisului, 2004). Astfel, radioul ortodox reprezint ă o șansă misionar ă reală a Bisericii ,
prin „cuvântul care zide ște și re-zidește” și prin arătarea către lume a Adev ărului-Hristos, într-
un ocean global de idei manipulatoare și desacralizante.

Cap. 5. Jurnalismul radiofonic ortodox: misiune prin emisiune

Constituindu-se într-un veritabil manual de jurnalism radiofonic misionar, capitolul 5
își propune o disec ție atentă a statutului jurnalismului radi ofonic ortodox, atât din punct de
vedere al construc ției mesajului mediatic misionar ce urmeaz ă a fi radiodifuzat, dar și din
punctul de vedere al celui ce alc ătuiește acest mesaj, comunicatorul/jurnalistul cre știn. Încă
din 1963, Conciliul Ecumenic Va tican II sesiza importan ța mijloacelor de comunicare
audiovizual ă, afirmând c ă Biserica trebuie s ă se creeze posturi de radio și televiziune, dar s ă
se aibă grijă ca emisiunile lor s ă se disting ă prin perfec țiune și eficacitate. Astfel, ne d ăm

– 23 – seama că Biserica este, de fapt, chemat ă la o nou ă evanghelizare, evanghelizarea audio-
vizuală.
Un post de radio misionar ortodox nu este nimic altceva decât un mijloc de
comunicare radiofonic ă a unor mesaje de tip audio-fonic, prin intermediul undelor hertziene.
Specificitatea de „ortodox” provine de la faptul c ă mesajele mediatice emise au un caracter
confesional, ele fundamentându- se pe spiritualitatea ortodox ă. Prin urmare, un radio ortodox
își asumă, în mod responsabil, specificitatea de a comunica, în general, mesaje cu con ținut
creștin-ortodox. Pe lâng ă funcțiile clasice ale mas media, în cazul comunic ări mediatice a
Bisericii mai apar a șa-numitele „func ții comunicative ale Biseri cii”, care sunt perfect
aplicabile radiodifuziuni i. Acestea sunt: func ția de a înv ăța, funcția de a sfin ți, funcția de a
conduce credincio șii spre mântuire.
Pentru a defini structura detaliat ă a unui radio confesional ortodox abord ăm două
direcții majore: tipurile de programe radiofonice, care constituie fundamentul structural al
radiodifuziunii, și modul de alc ătuire a unei grile de programe, adic ă felul în care sunt emise
programele radiofonice.
În privin ța grilei de programe, studiile române ști arată că, pentru a- și împlini
obiectivele, un radio ortodox va trebui s ă fie un radio al tuturor, adic ă să întâlneasc ă într-o
anumită măsură, preferin țele tuturor. Programel e radiofonice trebuie s ă se adapteze unor
specificități ale diverselor mome nte ale zilei, func ție de preferin țele ascult ătorului: dinamism
și informa ție utilă dimineața, programe de companie la prânz, relaxare seara. Alegerea unui
segment activ ca public țintă (25-55 ani) este motivat ă de scopul radi oului – contribu ția la mai
buna împlinire a misiunii biserice ști. Persoanele active în societate pot s ă influențeze prin
activitatea, comportamentul și deciziile lor, dezvoltarea comunit ății în spiritul valorilor
creștine, ceea ce face ca misiunea Bisericii s ă fie mai eficient ă.
Legat de publicul ascult ător, alegerea subiectelor progr amelor din grila unui post de
radio trebuie s ă ia în calcul dou ă aspecte majore:
– exigențele publicului, care sunt determinate de : posibilitatea de alegere între
numeroase programe, preferin ța pentru un anumit tip de emisiuni, profilul ascult ătorului de
radio (activ sau pasiv), grupul sa u contextul în care are loc urm ărirea emisiunilor
– realizarea unei comuniuni cre știne, printr-un progres social, adic ă știrile,
transmisiunile culturale și cele recreative trebuie s ă servească vieții și progresului comunit ății.
Informația nu trebuie s ă se limiteze la propagarea de fragment e rupte de contextul general, ci
trebuie să integreze în prezentare toate circumstan țele, pentru ca cititorii sau spectatorii s ă-și
poată da seama cu exactitate de problemele societ ății și să lucreze pentru rezolvarea lor.

– 24 – O grilă de programe bine construit ă poate avea beneficii sociale într-o multitudine e
domenii: religios, educativ, cultural, social-economic și chiar politic. În general, o gril ă de
programe a unui post de radi o confesional trebuie s ă respecte câteva direc ții, considerate
esențiale: mesajul ierarhului, catehizarea, muzica, Sf. Liturghie, informa ția, dezbaterea,
cultura, asisten ța socială. Există diverse tipuri de grile de program confesionale: pioase,
identitare, locale sau generaliste, îns ă pentru conturarea cât mai eficient ă a unei grile de
programe, trebuie s ă avem în vedere câteva întreb ări esențiale:
– Cine suntem? Care este identitatea noastr ă? Care este specificul nostru?
– Cui ne propunem s ă ne adresăm? Care este publicul țintă?
– Care este motiva ția și proiectul nostru?
– Ce resurse umane și materiale de ținem?
– Cine și câți sunt cei care ascult ă evenimentele postului? Când și în ce condi ții
ascultă? De ce ascult ă anumite emisiuni și cât timp? Ce-i determin ă să asculte
anumite emisiuni?
O grilă de programe este a șadar imaginea imaginea unui post de radio. De aceea, o
grilă bună trebuie să îndeplineasc ă următoarele calit ăți:
– reflectă o linie editorial ă coerentă și originară;
– nu are rupturi de ton sau de ritm care ar putea deruta audien ța;
– are repere u șor identificabile, adic ă aceleași tipuri de programe revin la acelea și ore
și în acelea și zile;
– este adaptat ă ritmului vie ții cotidiene al audien ței.
În privința tipurilor de emisiuni, lucrarea prezint ă principalele tipuri de emisiuni care
pot fi prezente în grila de programe a unui post de radio misionar ortodox și ne vom opri și
asupra principiilor de construire a mesa jelor radiofonice misionare. Desigur c ă această
prezentare nu este exhaustiv ă, nici nu epuizeaz ă complet spectrul tipologiilor de emisiuni
radiofonice. Astfel, se trateaz ă următoarele tipuri de emisiuni: știrile, emisiunile de tip
religios, transmisiunile sluj belor religioase, emisiuni de tip radiomagazin, interviul,
dezbaterea sau talk-show-ul, reportajul, documenta rul, emisiunile inter active, publicitatea.
O secțiune aparte a acestui capitol abordeaz ă problematica interac țiunii dintre radioul
ortodox și Internet, ca unul dintre cele mai noi și mai influente mijloace de comunicare.
Părintele Constantin Galeriu re marca, într-un interviu, c ă Internetul se reveleaz ă ca o cale de
comunicare, prin urmare, nu poate lipsi din gândirea editorial ă a unui mijloc mass-media al
Bisericii, cum ar fi radiodifuziunea. Internet ul poate ajuta in mod major radiodifuziunea,
pentru propagarea mesajelor mediatice, prin simplul motiv c ă el poate oferi exact ceea ce

– 25 – radioului îi lipse ște: mesajul de tip multimedia (grafic ă și text), înso țit de posibilitatea
interacțiunii bidirec ționale, cu o arie de acoperire global ă.
Secțiunea analizeaz ă și cel mai nou conc ept care rezult ă din interac țiunea
radiodifuziune-Internet: Conceptul de „radio-tele-viziune” sau „radio-viziune” . Astfel,
prin folosirea tehnologiilor video prin intermed iul paginilor de Intern et, un radio, care emite
numai informa ție audio, greu de „vizualizat”, poate suplini acest handicap major. În acest fel
apare radioul „tele-vizat” prin Internet, sub dou ă forme majore: imaginea video Live (în
direct) din studiourile radio și înregistr ările video ale programelor ra dio, postate pe paginile
de Internet. Mai mult, Internetul poate oferi avantaje majore în alte privin țe: o creștere a
interacțiunii dintre realizatorii de programe și ascultătorii radio, chiar și prin intermediul
rețelelor de socializare și o abordare mai eficient ă a știrilor.
În sinteză, pentru o promovare și o informare cât mai eficient ă, cu o arie de acoperire
sporită, un radio ortodox î și poate propune și realizarea unui site de Internet care va con ține,
în linii mari prezentarea general ă, grila de programe, schema de personal precum și transmisia
în timp real (live) a serviciului de programe, format audio și video.
O altă secțiune important ă a acestui capitol analizeaz ă personalitatea jurnalistului
creștin, ca misionar modern pentru actualele vremuri secularizate și secularizante, prin prisma
calităților pe care trebuie s ă le dețină, în raport cu cerin țele profesionale și eclesiale. Acestea
ar fi următoarele: voca ție de misionar și de comunicator. bun cunosc ător și trăitor al teologiei,
maturitatea credin ței, puterea de discern ământ multiplu, cultur ă generală peste medie,
existența flerului (abilitatea de a se siza sau propune subiec te pertinente pent ru public), puterea
de a folosi eficient libertatea de opinie proprie dar și dreptul la replic ă, respect fa ță de public,
surse și colegii de breasl ă, carisma, punctualitate, rezisten ță la stres precum și disponibilitate
de timp
De asemenea, un bun jurnalist radiofonic trebuie s ă mai îndeplineasc ă alte câteva
cerințe, de asemenea specifice radiodifuziunii, mai ales în cazul emisiunilor interactive:
• Atragerea devotamentului ascult ătorilor, ceea ce înseamn ă păstrarea unei
legături cu audien ța, pentru a intui starea de spirit a acestora.
• O bună tehnică de ascultare a ascult ătorilor, prin care jurnalistul afl ă care sunt
așteptările acestora de la el și de la postul de radio.
• Urmărirea celorlalte mijloace media, pentru a în țelege contextul în care se
adresează ascultătorilor.
• Deținerea unor bune cuno ștințe de psihologie, pentru a ști cum să se poarte cu
audiența.

– 26 – • Atitudinea pozitiv ă pe post, indiferent de problemele personale pe care
jurnalistul le are.
• Inteligență și capacitate de reac ție rapidă, pentru a ști să iasă din împrejur ările
dificile, care apar mai ales în emisiunile directe.
• Disciplină față de programul profesional.
• Sănătate fizică bună, deoarece mijloacele mass-media uzeaz ă foarte repede
forțele oamenilor, prin rutin ă și solicitare.
• Experiență de viață, care conteaz ă în alcătuirea mesajului mediatic.
În activitatea sa de misionar mediatic, jurnalistul cre știn se va întâlni adeseori cu
ispite sau c ăderi, care pot perturba eficien ța misionare a emisiunilor radiofonice. Jurnalistul
creștin nu poate fi plictisitor, redunda nt, cronofag sau lipsit de cultur ă generală. Un aspect
grav îl constituie acela de a nu cunoa ște publicul c ăruia te adresezi. Un alt pericol mare este
acela de a publica doar pentru a bi fa publicarea de materiale, la norm ă cum se spune, pentru a
se putea îngro șa doar num ărul de pagini din propriul CV, nu și numărul e suflete aduse la
Hristos. Capcanele comunic ării pot fi categorisite în: ca pcane de ordin general, capcane
specifice comunic ării religioase, capcane educa ționale, capcane culturale, capcane social-
economice și chiar capcane politice
Lucrarea împarte ispitele jurnalistului cre știn în „ispite de-a dreapta” și „ispite de-a
stânga”, dup ă asemănările din via ța duhovniceasc ă.
Ispite „de-a stânga” sunt denumite acele tehni ci jurnalistice care au un puternic efect
de degradare a mesajului mediatic și care sunt folosite de c ătre comunicatori în mod con știent,
deși aceștia cunosc efectul desacralizant și degradant al acestor tehnici:
– Secularizarea – const ă în desacralizarea cuvântului radiofonic, transformarea lui
în vorbărie mediatic ă ce se preocup ă numai de problemele vie ții curente sau, și
mai grav, fabric ă false probleme doar pentru a câ știga audien ță.
– Spectacularizarea – const ă în transformarea mesajului radiofonic în spectacol de
dragul audien ței sau al propriilor interese.
– Senzaționalismul – presupune promovar ea subiectelor cu impact emo țional
agresiv și ieftin, care nu sunt ziditoare de suflet.
Ispitele „de-a dreapta” sunt acele te hnici care sunt folosite în mod gre șit de jurnali ști
bine inten ționați, asemenea c ăderilor „de-a dreapta”, care sunt c ăderi ale credincio șilor bine
intenționați, care apar doar dintr-o practicare gre șită a vieții duhovnice ști:
– Academismul. Const ă în folosirea unui limbaj elev at, de nivel înalt-academic,
care pune în dificultate omul obi șnuit.

– 27 – – Limbajul de lemn – este definit ca subs istem al unei limbi, desemnând elemente
lexicale sau unit ăți frazeologice, cu caracter de expresii fixe, de cli șee
încremenite, cu sens determinat, utilizate în mare m ăsură stereotipic și frecvent
prin diverse canale de comunicare, ca exprimare a unei ideologii, care reu șește
anihilarea gândirii maselor receptoare, ajungându-se la sugestii colective, cu
intenția reală de a impune autoritatea și de a masca realitatea, atunci când ea nu
este favorabil ă.
– Propaganda – propaganda religioas ă constă în folosirea unor tehnici specifice
pentru emiterea unor mesaje care nu au ac operire în realitate, cu scopul de a
scoate în eviden ță anumite persoane, teorii sau fapte, și, evident, pentru a câ știga
adepți, însă nu prin propria lor convingere, ci prin manipularea informa țiilor
transmise.
– Manipularea – reprezint ă „acțiunea de a determina un actor social (persoan ă,
grup, colectivitate etc.) s ă gândeasc ă și să acționeze într-un mod compatibil cu
interesele ini țiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici, care
distorsioneaz ă intenționat adev ărul, lăsând impresia libert ății de gândire și
decizie.

Concluzii generale
Concluziile vor c ăuta să răspundă unei întreb ări esențiale, anume dac ă radioul poate
fi un instrument mediatic pentru misiunea Bisericii de evanghelizare și de re-evanghelizare a
lumii secularizate și post-moderniste actuale. În esen ță, comunicarea mediatic ă este benefic ă
pentru propov ăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, în scopul mântuirii, deoarece ele pot atrage
atenția asupra a șteptărilor și problemelor omenirii, pentru a c ăuta să fie rezolvate în cel mai
scurt timp posibil, și a-i uni pe oameni într -o comuniune de credin ță și de fapte. În acest fel,
mijloacele de comunicare mediatic ă pot contribui la s porirea comuniunii dintre oameni, prin
practicarea dragostei de aproapele.
Deși la momentul apari ției televiziunii s-a spus c ă impactul imaginilor televizate va fi
așa de amplu, încât radioul va disp ărea, se poate observa cu u șurință din viața de zi cu zi c ă
radioul nu a disp ărut ci, dimpotriv ă, datorită dezvoltării tehnologice, a luat o amploare
deosebită.Constatăm că vocea Evangheliei Mântuitorului Hristos, precum și adevărurile de
credință cre
știn-ortodoxe, și-au câștigat un loc bine stabilit. Gra ție unei fericite și
impresionante colabor ări dintre Patriarhia Român ă și Radiodifuziunea Român ă, încă de la
începuturile acesteia, se poate observa c ă Biserica Ortodox ă Română a avut o șansă misionar ă

– 28 – extraordinar ă, prin numirea p ărintelui academician Nae Popescu ca director de programe al
unui mijloc strategic de comunicare al acelor timpuri (Radio România). Totodat ă, datorită
eforturilor întreprinse de ierarhi plini de spirit misionar și apologetic, dup ă eliberarea de sub
jugul comunist, se poate spune f ără putință de tăgadă că, la ora actual ă, Patriarhia Român ă,
prin cele 6 posturi de radio mi sionare, are o acoperire radiofonic ă de peste 90% în cadrul
teritoriului na țional, dar, mul țumită ultimelor eforturi depuse de actualul Patriarh, Preafericitul
Părinte Daniel, radi odifuziunea ortodox ă română își face sim țită prezența și în comunit ățile
românești din diaspora. Și sperăm ca aceast ă zonă de audien ță să fie acoperit ă din ce în ce mai
mult cu programe radiofonice ortodoxe.
De asemenea, se poate constata c ă preocuparea misionar ă a Bisericii Ortodoxe
Române, în privin ța radiodifuziunii, nu se desf ășoară numai pe direc ția cantității ( a acoperirii
spațiale a teritoriului misionar) ci și în privin ța calității programelor oferite. Astfel, studiind
grilele de programe ale radiourilor existente, pu tem observa atât puncte comune, care definesc
o strategie misionar ă coerentă la nivelul întregii Patriarhii, dar și o diversitate editorial ă a
emisiunilor radiofonice, care izvor ăște, în principal, din adaptarea mesajului misionar
radiofonic, la specificul local al audien ței. În acest fel, observ ăm cum radiodifuziunea
ortodoxă împlinește principiul unitate în diversitate și scoate în relief adev ărul ontologic al
ființării Bisericii Ortodoxe, anume c ă aceasta are atât un caracter universal, ecumenic, dar, în
același timp, are și un profund caracter local , chestiune ce se reg ăsește cel mai bine în modul
de organizare și conducere al Bisericii: cel sinodal ierarhic.
Prin urmare, este evident c ă în plan radiofonic, Patriarhia Român ă are, la ora actual ă,
o strategie misionar ă bine definit ă. Aceasta, desigur, nu înseamn ă că trebuie s ă ne limităm la
acest stadiu, deoarece, a șa cum bine știm, câmpul activit ății misionare are o dinamic ă
crescută, mai ales în contextul unei media-cra ții, care, cum se poate observa, pe zi ce trece,
devine mai secularizat ă și secularizant ă, propagând cu înver șunare idei contrare ortodoxiei și,
în general, cre știnismului. Astfel, de și peisajul radiofonic actual poate fi socotit drept unul
mulțumitor, viitorul este cu certitudine unul provocator la adresa misiunii cre știne radiofonice.
De aceea, radiodifuziunea poate și trebuie s ă fie un instrument mediatic pentru
misiunea Bisericii de evanghelizare și de re-evanghelizare a lumii secularizate și post-
moderniste actuale. În acela și timp, un comunicator cre știn, care este un profesionist al
mesajului audio-fonic, trebuie s ă acționeze în a șa fel încât și el, dar și cei ce recepteaz ă
mesajul mediatic cre știn, să ajungă la împlinirea îndemnului Mântuitorului „ cine are urechi
de auzit, s ă audă” (Matei 13, 9).

– 29 – BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă

Izvoare, dic ționare și colecții

1. Biblia , sau Sfânta Scriptur ă, E. I. B. M. B. O. R. , Bucure ști, 1994.
2. ***, Media Education: A Kit for Teachers, Students, Parents and Professionals ,
UNESCO, 2006.
3. ***, Chiesa e comunicazione. Metodi, valori, professionalitá , a cura di Diego Contreras,
Libreria Editrice Vaticana , Città del Vaticano, 1998.
4. ***, Code of Canon Law (Codex Juris canonici) Latin-English edition , auctoritate
Ioannis Pauli PP.II, Canon Law Society of America, Washington, DC 20064, 1989.
5. ***, Enciclopedia Ortodoxiei Române ști, E. I. B. M. B. O. R., Bucure ști, 2010.
6. ***, Encyclopedia Biblica , The McMillan Company, London, 1899.
7. ***, Monitorul Oficial al României
8. ***, Părinți și scriitori biserice ști (PSB) , traducere, note și indice de Pr. Dumitru
Fecioru, EIBMBOR, Bucure ști, 1979-1990
9. ***, Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române , E. I. B. M.
B. O. R. , Bucure ști, 2008
10. Academia Român ă, Institutul de Lingvistic ă „Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al
limbii române (edi ția a II-a rev ăzută și adăugit
ă), Editura Univers
Enciclopedic Gold, 2009
11. Aluaș, Maria, Poziția Bisericii fa ță de mass-media. Documente oficiale . , în „Theologia
Orthodoxa”, Studia Universitati s Babes-Bolyai, Cluj, 1/2008.
12. Braniște, Pr. Prof. Dr. Ene, Prof. Ecaterina Brani ște, Dicționar Enciclopedic de
cunoștințe religioase, Ed. Diecezana Caransebe ș, 2001.
13. Bria, Pr. prof. Ion, Dicționar de Teologie Ortodox ă, E. I. B. M. B. O. R., Bucure ști,
1994.
14. Colecția Biblioteca Radio, Bibliografie radiofonic ă româneasc ă, în 3 volume,
Societatea Român ă de Radiodifuziune, Bucure ști, 1998.
15. Conciliul Ecumenic al II-lea Vatican, Decretul despre mijloacele de comunicare social ă
– Inter Mirifica , Sapientia, Iasi, 2011
16. Conferenza Episcopale Italiana, Comunicazione e missione , Direttorio sulle
comunicazioni sociali ne lla missione della Chiesa , Libreria Editrice
Vaticana, Roma, 2004.

– 30 – 17. Consiliul Pontifical pentru Comunica ții Sociale, Aeatatis Novae , Vatican, 22 februarie
1992 www.catholica.ro, citat la 1 iulie 2011
18. Consiliul Pontifical pentru Comunica ții Sociale, Communio et Progresio , Roma, 23
martie 1971 www.catholica.ro, citat la 1 iulie 2011
19. Davies, John Gordon, The New Westminster Dicti onary of Liturg y and Worship , The
Westminster Press, Philadelphia, Pennsylvania, 1979.
20. Davis, John D. , The Westminster Dic tionary of The Bible , Denoyer Geppert Company,
Chicago, Illinois, 1944.
21. Denize, Eugen, Istoria Societ ății Române de Radiodifuziune , 4 vol. , Societatea Român ă
de Radiodifuziune, Bucure ști, 1998-2002.
22. Freedman, David Noel, Allen C. Myers, Astrid B. Beck, Eerdmans Dictionary of the
Bible , William B. Eerdmans Publis hing Company, Grand Rapids,
Michigan / Cambridge, UK, 2000,
23. INSOMAR, Obiceiuri, atitudini și satisfacția publicului radio și TV, Raport de cercetare,
Noiembrie, 2007, pe www.cna.ro, citat la 20 apr. 2012.
24. J.-P. Migne, Patrologiae cursus completus, La tin series (Patrologia Latina) , 1844-1845.
25. J.-P. Migne, Patrologiae cursus completus,. Greek series (Patrologia Graeca) , 1857-
1858.
26. Metropulos, Christopher T. , Reaching beyond the parish : radio ministry in the
Orthodox Christian Church , Thesis (D. Min.), Pittsburgh Theological
Seminary, Pittsburgh, Pennsylvania, 2004.
27. Sinodul Episcopal Jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse, Biserica și societatea.
Fundamentele concep ției sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse , Moscova, 13-
16 august 2000
28. United Nations Educational, Scie ntific and Cultural Organization, Consultative
meetingon the protection of journalists. Protocol , UNESCO, Paris, 1980,
pe http://unesdoc.unesco.org/imag es/0004/000420/042065Eb.pdf , citat la
14 mar. 2012.
29. Webster, Noah, Jean Lyttelton Mckechnie , Webster's New Universal Unabridged
Dictionary , Dorset & Baber, 1983,
30. Zamfir, C ătălin și Lazăr Vlăsceanu, Dicționar de sociologie , Ed. Babel, Bucure ști, 1993.

– 31 – Opere, articole și studii

1. † Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Fundamente teologie ale actului
comunica țional și coordonate ale apostolatului mediatic în epoca
actuală”, în „Candela Moldovei”, nr. 7-8, iulie-august 2003.
2. † Daniel, Patriarhul BOR, Misiune pastoral-cultural ă prin radio , în „Teologia”, Ed.
Universității „Aurel Vlaicu”, Arad, an XII, nr. 2, 2008.
3. † Daniel, Patriarhul BOR, Cuvântul lui Dumnezeu transmis prin mass-media , în „Studii
Teologice”, seria a III-a, anul VI, nr. 4, octombrie-decembrie 2010.
4. † Daniel, Patriarhul BOR, The radio Apostolate in Euro pe: a multiple help in the
transmission of the values cultivated by the Christian fai th, Inaugural
message of the XIII-th Colloquium of the European Conference of
Christian Radios, în „Dialogue and cooperation in Europe for the education of the young generatio ns”, pe http://www.cerc-
eu.org/en/getimg.php?t=7&id= 21, citat la 14 mar. 2012.
5. † Nestor, Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei, Despre voca țieși zel în
pastorația noastr ă, în S. T., seria a II-a, anul XXXIII, nr 3-4, martie-
aprilie, 1981, Bucure ști.
6. † Nifon, Prof. Dr. Mih ăiță, Misiologie cre ștină, Ed. Asa, Bucure ști, 2005.
7. † Teodosie Petrescu, Arhiepiscopul Tomisului, Biserica și provocările vremii , în vol. în
vol. „Simpozionul «Modernism, postmodernism și religie»”,
Universitatea „Ovidius” Constan ța, Ed. Vasiliana ”98, Ia și, 2005.
8. † Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului,
Muzica bizantin ă – păstrătoare a valorilor
creștine, în „Revista de teologie Sf. Ap. Andrei” anul V, nr. 9, 2001,
Constanța.
9. † Teodosie Petrescu, Arhiepiscopul Tomisului, Muzica și Religia , în „Analele
Universități OVIDIUS” Constan ța, Seria: Teologie, Nr. 1 (2005).
10. † Zizioulas, Mitr. Ioannis, Ființa eclesial ă, trad. Aurel Nae, Ed. Bizantin ă, București,
1996.
11. ***, Opt ani de radio ortodox in România, pe
http://www.crestinortodox.ro/stiri/m itropolia-moldovei-bucovinei/opt-de-
radio-ortodox-romania-76039.ht ml, citat la 25 ian. 2012.
12. ***, Radio în slujba bisericii , în revista Radiofonia , an V, nr. 188, 24 aprilie 1932.
13. ***, Radio Trinitas , în „Candela Moldovei”, anul VII (1998), nr. 5, mai 1998.
14. ***, Televiziunea Trinitas (Trinitas TV) , în „Glasul Adev ărului”, Episcopia Buz ăului și
Vrancei, serie nou ă, an XIX, nr. 151, ianuarie-martie 2008.

– 32 – 15. ***, Transmisiunea unei Liturghii, la Radio Bucure ști, în revista Radiofonia , anul V, nr.
212, 9 oct. 1932.
16. Abaza, Pr. Neculai V. Cum vor auzi f ără propovăduitor. Microfonul, un posibil amvon al
preotului de ast ăzi și mâine , Ed. Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, 2004.
17. Achimescu, Nicolae, Noile mișcori religioase, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2002.
18. Achimescu, Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae Strategia misionar ă a Apostolilor în lumea
păgână, în „Ziarul Lumina”, 18 Noiembrie 2007.
19. Aluaș, Maria, Radioul ca mijloc de comunicare a mesajului evanghelic , în „Studii
Teologice”, seria a III-a, anul VI, nr. 4, octombrie-decembrie 2010.
20. Balaban, Delia, Comunicare mediatic ă, Tritonic, Bucure ști, 2009.
21. Bel, Pr. Prof. Univ. Dr. Valer, Comunitatea m ărturisitoare în contextul lumii
secularizate și globalizate, în vol. „Simpozionul «Modernism,
postmodernism și religie»”, Universitatea „Ovidius” Constan ța, Ed.
Vasiliana ”98, Ia și, 2005.
22. Bel, Pr. Prof. Dr. Valer, Misiune, parohie, pastora ție, Renașterea, Cluj-Napoca, 2006.
23. Bel, Pr. Conf. Univ. Dr. Valer, Misiunea Bisericii în societatea contemporan ă. 2.
Exigențe, Presa Universitar ă Clujeană, Cluj-Napoca, 2002.
24. Braniște, Pr. Prof. Ene, Liturgica general ă, EIBMBOR, Bucure ști, 1993.
25. Breck, John, Puterea Cuvântului în Biserica dreptm ăritoare , EIBMBOR, Bucure ști,
1999
26. Breton, Philipe, Manipularea cuvântului , Institutul European, Ia și, 2006.
27. Breton, Philippe, Cultul Internetului. O amenin țare pentru leg ătura social ă?, Editura
Coresi, Bucure ști, 2001.
28. Bria, Pr. Prof. Dr. Ion, Credința pe care o m ărturisim , EIBMBOR, Bucure ști, 1987.
29. Bria, Pr. Prof. Ion, Destinul Ortodoxiei , EIBMBOR, Bucure ști, 1989.
30. Broom, Leonard; Philip Selznick, Sociology , ed a II-a, Row Peterson, Evanston, 1959.
31. Brown, Roger, Words and Things , Free Press, New York, 1958.
32. Buchiu, Pr. Dr. Ștefan, Ortodoxie și secularizare , Ed. Libra, Bucure ști, 1999.
33. Carnegie, Dale, Cum să vorbim în public , Curtea Veche, Bucure ști, 2007
34. Căjvăneanu, Radu, Biserica fa ță în față cu legile și fărădelegile presei , Ed. Trinitas a
Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Ia și, 2000.
35. Coman, Mihai, Introducere în sistemul mass-media , Ed. Polirom, Ia și, 2007.
36. Conovici, Iuliana, Evoluții ale mijloacelor de comunicare public ă ale Bisericii Ortodoxe
Române în postcomunism , în vol. „Ortodoxia în România postcomunist ă.
Reconstruc ția unei identit ăți publice”, Eikon, Cluj-Napoca, 2009.
37. Crisell, Andrew, Undersanding Radio, London 1995.

– 33 – 38. Dascălu, Preot Dr. Nicolae, Parabola f ăcliei aprinse. Comunicarea religioas ă în era
informațională, Basilica, Bucure ști, 2012.
39. Dascălu, Pr. Nicolae, Biserica și mass-media sau despre metamorfozele comunic ării, în
„Teologie și Viață”, Ed. Trinitas, Ia și, 1998, nr 5-12.
40. Dascălu, Pr. Nicolae, Biserica și mass-media, concluziile conferin țelor preo țești de la
Durău, în „Teologie și viață” serie nou ă, anul VIII (LXXIV), nr.5-12,
mai-decembrie, 1998, Ia și.
41. Dascălu, Pr. Nicolae, Comunicare pentru comuniune. , Ed. Trinitas, Iasi, 2000.
42. David, Arhid. Prof. Univ. dr. Petre, Aspecte misionare permanente în predicarea
Evangheliei de c ătre Sf. Ap. Andrei , în „Revista de Teologie Sfântul
Apostol Andrei”, Constan ța, Anul I, nr. 1, iulie-decembrie,
1997.Dertouzos, Michael, Ce va fi:Cum vom tr ăi în lumea nou ă a
informației, Editura Tehnic ă, București, 2000.
43. David, Diac. P. I. Călăuză creștină – Sectologie , Ed. Episcopiei Arge șului, Curtea de
Argeș, 1994.
44. David, Diac. P. I., Cuvântul, arm ă împotriva vr ăjmașilor, în B.O.R.,anul CX, nr. 1-3,
1992.
45. Dinu, Mihai, Comunicarea – repere fundamentale , Ed. Științifică, București, 1997.
46. Dulles, Avery, Church is Communication , Ed. Multimedia, Rome, 1972.
47. Dulgheru, Elena, Atitudini și reflexe ale mass-media laice din România fa ță de institu ția
Bisericii Ortodoxe și evenimentul religios , în „tabor”, Anul II, Nr. 6,
septembrie, 2008
48. Ficeac, Bogdan, Tehnici de manipulare , Nemira, Bucure ști, 1998
49. Field, Stanley, Television and Radio Writing , The Riverside Press, Cambridge, 1958.
50. Florovsky, Pr. Georges, O viziune ortodox ă: Biblie, Biseric ă, Tradiție, trad. Radu
Teodorescu, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia 2006.
51. Galeriu, Pr. Constantin, Internetul se reveleaza ca o cale de comunicare , interviu
consemnat pentru revista „Planeta Internet” de c ătre Octavian Greavu,
http://www.crestinortodox.ro/interviu ri/parintele-gal eriu-internetul-
implicatiile-70497.html, c itat la 15 mar. 2012.
52. Haas, Michael H.,Uwe Frigge, Gert Zimmer, Radio management. Manualul jurnalistului
de radio , Polirom, Ia și, 2001.
53. Hilliard, Robert L., Writing for Television and Radio , 5-th edition, Wadshorth Publishing
Co.,Belmont CA, 1991.
54. Himcinschi, Pr. Lect. univ. dr Mihai, Doctrina trinitar ă ca fundament misionar, Ed.
Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004.

– 34 – 55. Himcinschi, Pr. Conf. Univ. Dr. Mihai, Misionarismul vie ții ecleziale , Ed. Reîntregirea,
Alba-Iulia, 2008.
56. Himcinschi, Pr. Conf. Univ. Dr. Mihai, Misiune și Mărturie , Ed. Reîntregirea, Alba-
Iulia, 2008.
57. Himcinschi, Pr. prof. univ. dr. Mihai, Secularizarea – o problem ă contemporan ă,
Revista Teologica, nr.2/2011.
58. Ică, Ioan I. Jr. , Globalizarea, muta ții și provocări, în vol. „„Gândirea social ă a
Bisericii”, Deisis, Sibiu, 2002.
59. International Catholics Or ganisation of the Media , Toward Spirituality of
Communication , Porto Alegre, Brazil, 19 April 2002, pe
http://www.icomworld.info/do/sce .htm, citat la 14 mar. 2012
60. International Catholics Or ganisation of the Media , Religion in the Me dia: A Professional
Challenge , Luxembourg City, Luxembourg, 23 March 1998, pe
http://www.icomworld.info/do/rme .htm, citat la 14 mar. 2012
61. Istodor, Preot Gheorghe, Biserica Ortodox ă și provocarea mass-media în zilele noastre,
în „Actualitatea Ortodox ă”, anul IV, nr. 36-37, decembrie 2004-ianuarie
2005, Constan ța.
62. Istodor, Pr. Gheorghe, Caracteristici defavorabile al e mass-media asupra Bisericii, în
Actualitatea Ortodox ă, anul V, nr, 44-45, septembrie-octombrie 2005.
63. Istodor, Pr. Lect. Gheorghe, Cultul cre știn – mijloc de comunicare ecumenic ă, în „G. B. ,
Anul LXIV, Nr. 1-4, ianuarie-aprilie, 2005
64. Istodor, Gheorghe, Fenomenul desacraliz ării și proliferarea non-valorilor în societatea
post-modern ă contemporan ă, în vol. „Invazia non-va lorilor într-o lume
multimedia”, Reîntregirea, Alba-Iulia, 2010.
65. Istodor, Pr. Conf. Univ. Dr. Gheorghe, Fenomenul sectar „cre știn”, Do-minor, 2009.
66. Istodor, Pr. Conf. Univ. Dr. Gheorghe, Fenomenul sectar necre știn, Do-minor, 2009
67. Istodor, Pr. Conf. Univ. Dr. Gheorghe, Introducere în Misiologia Ortodox ă, Ed. Do-
minor, 2009..
68. Istodor, Pr. Lect. Dr. Gheorghe, Misiunea cre ștină ca activitate permanent ă și practică a
Bisericii , Ed. Sigma, Bucure ști, 2006.
69. Istodor, Pr. lect. dr. Gheorghe, Postmodernismul, provocare major ă pentru misiunea
Bisericii cre știne, în vol. „Simpozionul «Modernism, postmodernism și
religie»”, Universitatea „Ovidius” Constan ța, Ed. Vasiliana ”98, Ia și,
2005.
70. Joanescu, Irene, Radioul modern , Editura ALL Educational, Bucure ști, 1999.

– 35 – 71. Larchet, Jean-Claude, Concepția ortodox ă asupra sobornicit ății Bisericii , în
„Ortodoxia”, Seria a II-a, Anul II, Nr. 4, octombrie-decembrie 2010,
București.
72. Larchet, Jean-Claude, Terapeutica bolilor spirituale , Sophia, Bucure ști, 2001.
73. Lazăr, Mirela, Noua televiziune și jurnalismul de spectacol , Polirom, Ia și , 2008
74. Le Bon, Gustave, Psihologia mul țimilor , Antet XX Press, Bucure ști, 2007.
75. Lossky, Vladimir, Teologia mistic ă a Bisericii de R ăsărit, trad. pr. Vasile R ăducă, Ed.
Anastasia, Bucure ști, 1994.
76. Mantzaridis, Georgios I., Globalizare și universalitate. Himer ă și adevăr, Editura
Bizantină, București, 2002
77. McLuhan, Marshall, Galaxia Gutenberg, Editura Politic ă, București, 1975.
78. McLuhan, Marshall, Quentin Fiore, The Medium is the Massage: An Inventory of Effects ,
Gingko Press, 2001.
79. McQuail, Denis , Comunicarea, Institutul European, Ia și, 1999.
80. Meier, Daniel, Mass-media ca tem ă centrală a Teologiei Practice, în „Tabor”, Anul IV,
Nr. 5, august 2010.
81. Miron, Arhim. Lector Univ. Dr. Vasile, Semnifica ția și importan ța religios-moral ă a
cultului divin public ortodox , EIBMBOR, Bucure ști, 2003.
82. Miron, Lect. univ. dr. Arhim. Vasile, Cultul divin public ortodox, mijloc de
propovăduire a dreptei credin țe, în „Analele Universit ăți OVIDIUS”
Constanța, Seria: Teologie, Nr. 1 (2005).
83. Mureșan, Lect. Dr. Radu Petre, Provocările Internetului și apostolatul media , în rev.
„Theologia Pontica. Dialogul cre știn și intercultura litatea”, Anul I (2008),
nr. 3-4, iulie-decembrie, Univer sitatea „Ovidius”, Constan ța.
84. Nechita, Pr. Vasile, Misiunea Bisericii ieri și astăzi, Vasiliana ”98, Ia și, 2009.
85. Nechita, Pr. conf. uni v. dr. Vasile, Postmodernitatea, ie șire din cre știnism?” , în vol.
„Simpozionul «Modernism, postmodernism și religie»”, Universitatea
„Ovidius” Constan ța, Ed. Vasiliana ”98, Ia și, 2005.
86. Origen, Scrieri alese , Partea a doua, trad. T. Bodogae, N. Neaga, Z. La țcu, E. I. B. M. B.
O. R., Bucure ști, 1982.
87. Papathomas, Grigorios D., Biserica Ortodox ă și secularizarea , în „Tabor”, Anul II, nr.
12, martie 2009.
88. Păcurariu, Pr. Prof. Dr. Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române , EIBMBOR, vol. I-
III,. Bucure ști 1991, 1994,1997
89. Petraru, Pr. Gheorghe, Misiologie Ortodox ă, vol.I, Ed. Panfilius, Ia și, 2002.
90. Petraru, Pr. Gheorghe, Ortodoxie și prozelitism , Trinitas, Ia și, 2000.

– 36 – 91. Petraru, Pr. Conf. Univ. dr. Gheorghe, Paradigme concept uale moderniste și
postmoderniste și impactul lor asupra teologiei și misiunii Bisericii , în
vol. „Simpozionul «Modernism, postmodernism și religie»”,
Universitatea „Ovidius” Constan ța, Ed. Vasiliana ”98, Ia și, 2005.
92. Petraru, Pr Dr. Gheorghe Secte neoprotestante și noi mișcări religioase în România , Ed.
Universitaria Craiova, 2006.
93. Petraru, Pr. Dr. Gheorghe, Teologie fundamental ă și misionar ă. Ecumenism, Ed.
Performantica, Ia și, 2006.
94. Popescu , Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru, Apologetica ra țional-duhovniceasc ă a Ortodoxiei ,
Ed. Cartea Ortodox ă, Alexandria, 2009
95. Popescu, Pr. Prof. Acad. Dumitru, Hristos, Biseric ă, Misiune , Ed. Arhiepiscopiei Dun ării
de Jos, Gala ți, 2011.
96. Popescu, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Iisus Hristos Pantocrator , E.I.B.M.B.O.R. , Bucure ști,
2005.
97. Popescu, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Misiunea Bisericii într-o lume secularizat ă, pe
http://www.crestinortodox.ro/editori ale/misiunea-bisericii-intr-lume-
secularizata-70068.html, citat la 16 ian. 2012.
98. Popescu, Pr. prof. Dumitru., Ortodoxie și tehnică, în vol. Ortodoxie și
contemporaneitate , Ed. Diogene, Buc. 1996.
99. Popescu, Prof. Dr. Teodor M., Biserica și cultura, EIBMBOR, Bucure ști, 1996.
100. Popovici, Eusebiu Istoria Bisericii Universale , vol. I, Bucure ști, 1925.
101. Preda, Radu, Comunicare versus comuniune. Marginalii social-teologice despre
Internet , în „Tabor”, Anul V, nr. 10, ianuarie 2012.
102. Preda, Radu, Comunicarea f ără comuniune, în revista Rost, anul IX, nr. 103, noiembrie
2011, p.25-27.
103. Preda, Radu, Cultura dialogului , Eikon, Cluj-Napoca, 2009.
104. Pseudo-Areopagitul, Dionisie, Despre numele divine. Teologia mistica , Institutul
European, Ia și, 1993.
105. Rad, Ilie, Limba de lemn în pres ă, Tritonic, Bucure ști, 2009.
106. Radu, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Îndrumări misionare, E.I.B.M.B.O.R. , Bucure ști, 1986
107. Radu, Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru, Misiunea Bisericii ast ăzi și exigențele ei , în „Analele
Universității Valahia”, Fac. de Teologie, Târgovi ște, 2001.
108. Radu, Pr. Prof. dr. Dumitru, Privire de ansamblu asupra conferin țelor teologice
interconfesionale din România , în „Studii Teologice”, anul XXXI (1979),
nr. 5-10.
109. Răducă, Pr. Prof. dr. Vasile, Misiunea Bisericii Ortodoxe azi. Provoc ări, dileme,
sugestii , în „Ortodoxia”, Anul LVI, Nr. 1-2, ianuarie-iunie, 2005,

– 37 – 110. Remete, Pr. prof. dr. George, Teologia speculativ ă si teologia pietist ă, în revista „Altarul
Reîntregirii”, Alba-Iulia, serie nou ă, anul VIII, nr. 2, 2003
111. Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Biserica într-o lume tehnicizat ă, referat la Conferin ța
Teologică Interconfesional ă din Bucure ști , 2 aprilie 1974.
112. Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodox ă, Ed.
Mitropoliei. Olteniei, Craiova 1986.
113. Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatic ă Ortodoxă, vol. 1, E.I.B.M.B.O.R. ,
București, 1996.
114. Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatic ă Ortodoxă, vol. 2, E.I.B.M.B.O.R. ,
București, 1997.
115. Tănase, Lect. Dr. Lauren țiu, Echilibrul contrariilor. Te ologul contemporan – realism și
responsabilitate” ,în „Anuarul Facult ății de Teologie Ortodox ă «Patriarhul
Justinian». Anul universita r 2006-2007”, Anul VII (2007), Ed.
Universității din Bucure ști, Bucure ști.
116. Tănase, Drd. Lauren țiu, Elementele unei spiritualit ăți ortodoxe, în „Glasul Bisericii”,
anul LVII, nr. 5-8, mai-august, 2001.
117. Tia, Pr. Lect. Dr. Teofil, Biserica Ortodox ă Română și Integrarea European ă – reflexii,
analize, problematiz ări, Editura „Reîntregire a", Alba Iulia, 2006
118. Tia, Teofil Omul de mas ă și criza fermit ății axiologice din cultur ă, în „Altarul
Reîntregirii”, serie nou ă, anul XIV, nr. 3, septembrie-decembrie, 2009.
119. Tia, Preot Lector Univ. Dr. Teofil, Pentru „un plus” de credibilitate a mesajului cre știn
contemporan , în vol. „Îndrum ătorul pastoral Reîntregirea.Vol XXI” Ed.
Reîntregirea, Alba-Iulia, 2005
120. Tia, Arhim. Teofil, Reîncreștinarea Europei? Teologi a religiei în pastorala și misiologia
occidental ă contemporan ă, Rîntregirea, Alba-Iulia, 2003
121. Todoran, Pr. Prof. Isidor, Creștinismul și tehnica, în „Studii Teologice”, seria a II-a,
Anul VIII/1956, nr. 7-8.
122. Traciuc, Vasile, Jurnalism radio , Tritonic, Bucure ști, 2003.
123. Tselenghidis, Prof. Dr. Dimitrios, Premise ale vie ții duhovnice ști autentice , în „Revista
Teologică”, nr.3/2007.
124. Vernette, Jean, Secolul XXI va fi mistic sau nu va fi deloc , Ed. Corint, Bucure ști, 2003.
125. Yannaras , Christos, Abecedar al credin ței, Ed. Bizantin ă, București, 1996.
126. Yannaras, Christos, Ortodoxie și Occident, Ed. Bizantin ă, București, 1995
127. Zelizer. Barbie, Despre jurnalism la modul serios: știrile din perspectiv ă academic ă,
Polirom, Ia și, 2007.

– 38 – Situri WEB:

1. Agenția de Știri Basilica, http://www.basilica.ro
2. Arhivele Vaticanului , http://www.vatican.va/archive/index.htm.
3. Biserica Ortodox ă a Greciei , http://www.ecclesia.gr/index.html.
4. Biserica Ortodox ă din America , http://oca.org.
5. Clubul Român de Pres ă, http://www.pressclub.ro/index.html.
6. Conferința European ă a Radiourilor Cre știne, http://www.cerc-eu.org/
7. Consiliul Na țional al Audiovizualului , http://www.cna.ro
8. Convenția Organiza țiilor de Media , http://www.organizatiimedia.ro.
9. Creștin Ortodox – http://www.crestinortodox.ro/
10. DEX Online – http://dexonline.ro/
11. International Catholics Organisation of the Media ,
http://www.icomworld.info/eng/index.htm.
12. Internet World Stats , http://www.internetworldstats.com.
13. IQads – Totul despre publicitate , http://www.iqads.ro/.
14. Istoria Tiparului – http://www.cicero.ro/istoria.html
15. Mersul Vremurilor , http://www.mersulvremurilor.ro/.
16. OrthodoxWiki – ro.orthodoxwiki.org
17. Patriarhia Ecumenic ă, http://www.patriarchate.org/.
18. Patriarhia Român ă, http://www.patriarhia.ro
19. Puncte Cardinale – www.punctecardinale.ro
20. Radio Dobrogea, www.radiodobrogea.ro
21. Radio Lumina, www.radiolumina.ro
22. Radio Reîntregirea, www. reintregirea.ro/reintregirea/reintregirea.html
23. Radio Rena șterea, www.radiorena șterea.ro
24. Radio Trinitas, www.radiotrinitas.ro
25. The European Conference of Christian Radios , http://www.cerc-eu.org.
26. The Museum of Broadcast Communications , http://www.museum.tv/.
27. Ziarul Lumina și Lumina de Duminic ă – www.ziarullumina.ro