De ce comprimate efervescente [625509]

De ce comprimate efervescente?
Tabletele efervescente sunt foarte atractive pentru acei consumatori carora nu le place
sa mestece tabletele sau care au dificultati in inghitirea acestora. Pe langa
ingredientele active, un comprimat efervescent mai contine un amestec de acizi si
carbonat / hidrocarbonati care elibereaza dioxid de carbon in contact cu apa.
Ocazional, chiar ingredientul activ poate actiona ca si compus acid sau alcalin
necesar in reactia efervescenta (de ex. Carbonatul de calciu in suplimentele de
calciu). Comprimatele efer vescente reactioneaza rapid in prezenta apei, formand
dioxid de carbon, producand efervescenta.
In comparatie cu alte forme de tablete, comprimatele efervescente prezinta cateva
avantaje:
Debut mai rapid al actiunii
Din punct de vedere al debutului actiuni i, comprimatele efervescente prezinta
anumite avantaje. Astfel, in cazul acestora dezintegrarea si dizolvarea are loc intr -un
pahar cu apa, in afara organismului. Pe langa faptul ca acesta este un mod placut de a
administra un supliment nutritiv, ingredien tele active ajung in stomac deja dizolvate,
putand fi absorbite mai rapid. Ingredientele provenite din comprimatele efervescente
au profile farmaco -kinetice predictibile si reproductibile mai consistente decat
comprimatele filmate sau capsulele. Formularea efervescenta este absorbita mai rapid
si concentratia micronutrientilor la nivelul plasmatic creste mai rapid decat in cazul
formularilor conventionale. In consecinta, substantele active administrate in forma
efervescenta au un debut al actiunii mai rapid si actioneaza mai independent de
conditiile interne ale organismului decat comprimatele filmate.
Absorbtie mai buna
Multe studii au aratat ca tabletele efervescente maresc absorbtia unor ingrediente
active, in comparatie cu formularile conventionale. Diox idul de carbon rezultat in
urma reactiei efervescente poate, in mod evident, induce permeabilitate crescuta la
anumiti ingredientii activi datorita alterarii caii paracelulare. Calea paracelulara este
ruta primara de absorbtie pentru ingredientele active h idrosolubile.
Complianta crescuta
Formele efervescente cu gust placut imbunatatesc de obicei complianta
consumatorilor, ceea ce este foarte important in cazul administrarii regulate pe o
anumita perioada de timp.
Toleranta gastrointestinala

In multe cazuri , tabletele efervescente se dizolva intr -o solutie tampon. In consecinta,
tractul gastrointestinal superior este mai putin iritat si produsul este mai bine tolerat.
Aceasta solutie tampon previne interactiunea acizilor gastrici cu ingredientele active
care ar putea cauza disconfort gastric sau esofagial.
Nu e o "pastila"
Consumatorii carora li se administreaza mai multe pilule prefera de obicei un
comprimat efervescent decat sa adauge inca o pastila rutinei zilnice. Comprimatul
efervescent devine astfel o b autura cu gust placut.
Nu e o pastila care se inghite
Unii oameni, mai ales varstnicii, au dificultati in inghitirea tabletelor si capsulelor.
Consum suplimentar de apa
Multi consumatori nu beau suficienta apa in fiecare zi datorita fie unui regim
alimentar deficitar, fie unei afectiuni. Efervescentele ajuta consumatorii sa bea mai
multa apa.
Gust placut
Formulele efervescente au, in general, un gust mai placut decat majoritatea
formularilor lichide, mixturilor sau suspensiilor. Acest gust placut es te realizat prin
completarea compozitiei cu arome. Suplimentele alimentare efervescente isi mentin
aroma chiar si dupa depozitare indelungata. Bauturile efervescente pot fi mai
atractive decat formularile traditionale.
Concentratie crescuta de ingrediente active
Uneori, ca in cazul Suprady n® energy, o tableta efervescentă este echivalenta cu
doua sau trei comprimate filmate traditionale din punctul de vedere al concentratiei
de ingrediente active.
Referinte:
1. Goldberg & Gomez -Orellana Nature Reviews Drug Discovery 2, 289 -295 (April
2003)
Comprimatele efervescente sau comprimatele cu carbon s înt concepute astfel încit
se dizolva în contact cu apa sau cu oricare alt lichid ,prin eliminarea dioxidului de
carbon. Distrugerea rapidă poate provoca tableta să se dizolve într -o soluție, și este,
adesea urmată de o spumă..

Aceste tablete sunt produse prin compresie de ingrediente care se comp un într -o masă
densă, ambalat e în blister e, sau cu pachetul ermetic sigilat cu desicant încorpo rată în
capac. Atunci când est e necesar, ele se dizolvă în apă sau alt lic hid pentru a prepara o
soluție.
Comprimatele efervescente sunt utilizate ca produse ale industriei farmaceutice și
alimentare de zeci de ani. Consumul de aceste tablete este mare în Europa, și este în
creștere în Statele Unite ale Americii.

Din perspectiva asigurării cu medicamente, există mai multe avantaje pentru tablete
le efervescente. Una dintre cele mai mari avantaje este ca acestea să livrează
medicamentul pentru organism rap id, deoarece acesta este sub formă de soluție, care
este ușor se absoarbe. Controlul dozajului de asemenea este mai ușor, iar tabletele
efervescente pot fi folosite pentru a proteja anumite ingrediente din mediul foarte
acid din stomac.
Dozele mari de medi camente pot fi ușor livrate de comprimate le efervescente,
deoarece pacientul trebuie doar să bea un pahar de lichid. Persoanele care au
probleme de inghitire a pastile lor apreciază adesea aceasta forma farmaceutica ,
pentru că, de obicei, este ușor de înghițit soluția. Pentru persoanele care se confruntă
greata aceste le sînt indicate datorită absorbție i rapide ceea ce înseamnă că, chiar dacă
vomită pacient ul, unele substanțe încă vor fi ab sorbite de organis m.
Cele ma i vechi versiuni ale comprimatelor efervescente se cred că datează din 1700
pînă în prezent , atunci când medicamentele au fost livrate sub formă de pulberi, la
care se adăuga apă pentru a prepara o soluție. Forme le sub formă de pulberi cît și
comprimatele efervescent e continuă să fie dispon ibile. Multe companii prefera tablete
efervesce nte, cu toate acestea, pentru că acestea sunt ușor de ambalaj și sunt extrem
de portabile.
Consumatorii ar trebui să fie conștienți de faptul că atunci când medicamentele vin
ambalate sub formă de comprimate e fervescente, ingredientele inactive pot fi diferite
de cele utilizate în alte forme ale aceluiași medicament. Oamenii care au alergii cu
experiență sau reacții adverse la medicamente trebuie să citească cu atenție ambalajul
să confirme că medicamentul este sigur de utilizat. Când există vreun dubiu cu privire
la siguranța oricarui medicament sau când efectele adverse se observă, ar trebui să fie
consultat un profesionist din domeniul sanitar.
Acc-200 – comprimate efervescente
Prospect
Compozitie
Un comprimat efervescent contine 200 mg acetilcisteina , acid ascorbic (vitamina C);

lactoza, manitol; zaharina sodica, arome. Un comprimat efe rvescent contine hidrati
de carbon digerabili sub valoarea de 0,1 BE.
Indicatii
In toate afectiunile respiratorii insotite de secretii abundente ale mucoaselor.
In pneumologie: In forme acute si cronice ale afectiunilor respiratorii, mai ales in
bronsite acute si cronice, bronsiectazii, bronsite astmatiforme, astm bronsic,
bronsiolita, mucoviscidoza.
In ORL: In laringite, sinuzite acute si cronice, otita medie purulenta.

Mod de administrare

Daca nu exista alta indicatie, se va administra dupa cum urmeaz a:
In boli acute: -la copii intre 6 -14 ani de 2 ori pe zi cate un comprimat efervescent de
ACC 200 (coresp. la de 2 x 200 mg);
-la adulti de 3 ori pe zi un comprimat efervescent de ACC 200 (coresp. la de 3 x 200
mg).
In boli cronice: – la adulti de 2 ori zilnic un comprimat efervescent de ACC 200
(corespunzator la de 2 x 200 mg).
In mucoviscidoza: – la copii peste 6 ani de 3 ori pe zi un comprimat efervescent de
ACC 200 (corespunzator la de 3 x 200 mg).
Modul si durata tratamentului: Comprimatele efervesce nte se administreaza dizolvate
in 1/2 pahar de apa. Durata tratamentului se va stabili in functie de tabloul clinic. In
afectiuni acute durata de tratament este in general intre 5 -7 zile. In mucoviscidoza se
va face un tratament mai indelungat, pentru a se obtine cel mai bun efect. In afectiuni
cronice medicul stabileste durata tratamentului.

Contraindicatii
Contraindicatiile reprezinta afectiuni sau situatii in care anumite medicamente nu pot
fi utilizate sau se utilizeaza numai dupa o prealabila analiza medicala complexa,
deoarece in acest caz, efectul benefic nu este intr -o relatie favorabila fata de efectul
negativ al acestora. In aceste conditii, medicul trebuie sa fie corect si com plet
informat despre imbolnavirile anterioare, boli asociate cu tratament concomitent cat
si conditiile si obiceiurile ce individualizeaza cazul. Uneori contraindicatiile po t
aparea sau pot fi cunoscute dupa inceperea tratamentului. In acest caz trebuie
informat medicul dvs. ACC 200 nu trebuie utilizat la pacienti care prezinta
o sensibilitate fata de acetilcisteina . La nou -nascuti se va utiliza acetilcisteina numai
in cazul unei indicatii de forta majora si in acest caz numai sub control medical strict.
(max. 10 mg/kg corp). Cu toate ca nu se cunosc efecte mutagene, nu se recomanda
utilizarea acetilcisteinei in timpul sarcinii si alaptari i, decat in cazul necesitatii
absolute. Persoanele care prezinta intoleranta fata de lactoza nu vor utiliza ACC 200.

Reactii adverse

Medicamentele pot avea pe langa actiunile principale dorite si efecte nedorite, asa –
numitele efecte adverse. Efectele adv erse care sunt legate de utilizarea temporara a
acetilcisteinei, dar care nu trebuie sa apara la fiecare pacient, sunt enumerate mai jos:
Foarte rar pot sa apara pirozis, greata, varsaturi sau diaree . In cazuri izolate s -au
semnalat reactii alergice (prurit,urticarie , exantem).
La pacienti foarte sensibili acetilcisteina poate provoca stomatita si rinita .

Interactiuni cu alte medicamente

Actiunea unor medicamente poate fi influentata prin utilizarea concomitenta a altora.
De aceea intrebati medicul dvs. in cazul in care folositi permanent
alte medicamente sau le -ati folosit de curand, sau daca doriti sa le folositi
concomitent cu acest medicament . Medicul dvs. va poate spune daca in aceste
conditii pot sa apara efecte adverse sau trebuie luate anumite masuri ca de ex.: daca
este necesara stabilirea unei alte doze, folosind acest medicament.
Urmatoarele interactiuni intre medicamentul de fata si alte medicamente sunt de luat
in considerare: Administrarea de tetraciclina (nu este valabil pentru doxicilina ) se va
face separat si cel putin la distanta de 2 ore.

Precautii
Solutia obtinuta dupa dizolvarea comprimatului trebuie consumata cat mai aproape
de momentul prepararii. In cazuri exc eptionale datorita stabilizatorului acid
ascorbic (vitamina c) poate fi pastrata timp de 2 ore sau mentinuta la cald. Efectul
mucolitic al acetilcisteinei se potenteaza prin administrare de lichide . Un comprimat
eferv escent contine hidrati de carbon digerabili sub 1 BE. Medicamentul nu trebuie sa
fie utilizat dupa expirarea termenului de valabilitate. Medicamentul va fi pastrat ferit
de copii.

Mod de Prezentare
Ambalajul contine 12 compr imate efervescente.

Indicatii
Comprimatele efervescente Solpadeine sunt recomandate pentru ameliorarea
durerilor care apar in reumatism, sciatica si lumbago. Sunt de asemenea recomandate
pentru tratamentul durerilor de cap, migrenei, durerilor menstruale, in cazul
luxatiilor, durerilo r dentare, nevralgiilor, sinuzitei, durerilor de gat si febrei, precum
si pentru ameliorarea simptomelor din raceli si gripa.

Caracteristici: Comprimatele efervescente Solpadeine contin trei compusi activi:
paracetamol – analgezic si antipiretic, fosfat de codeina – analgezic si cofeina, pentru
ameliorarea puternica si rapida a durerii.

Contraindicatii
A nu se administra concomitent cu alte produse care contin paracetamol. Nu se
administreaza in astm sau in crizele astmatice.
Avertismente/Precautii de util izare: inainte de a lua Solpadeine cereti sfatul
medicului daca: suferiti de afectiuni renale sau hepatice grave; sunteti insarcinata; vi
s-au recomandat medicamente pentru stari depresive sau daca sunteti in tratament
pentru probleme respiratorii; luati m edicamente recomandate de medic pentru tratarea
greturilor si vomei sau a concentratiei crescute de colesterol in sange. Comprimatele
efervescente de Solpadeine pot produce somnolenta. Daca somnolenta este prezenta,
nu conduceti vehicule sau nu manevrati m asini si unelte.

Efecte Adverse
Efectele secundare ale paracetamolului sunt rare. Pot sa apara reactii alergice, de
exemplu eruptii cutanate. Codeina poate produce constipatie, greata, ameteli sau
somnolenta, dar efectele secundare sunt foarte rare daca s e respecta administrarea
corecta a produsului. Consumul excesiv de ceai sau cafea concomitent cu
administrarea de Solpadeine poate produce iritabilitate sau nervozitate. Consultati
medicul in cazul oricaror efecte deosebite.
Data expirarii: Nu utilizati ac est medicament dupa data expirarii indicata pe ambalaj.

Mod de Administrare
Comprimatele de Solpadeine se dizolva in apa. Adulti: A se administra 2 comprimate
dizolvate intr -un pahar cu apa, de 1 -4 ori pe zi, daca este necesar. Administrarea nu
se va repe ta la un interval mai mic de 4 ore sau nu se vor depasi 4 doze (8
comprimate) in 24 de ore. Copii( 7 -12 ani): 1/2 comprimat pana la 1 comprimat,
dizolvat intr -un pahar cu apa, de 1 -4 ori pe zi. Administrarea nu se va repeta la un
interval mai mic de 4 ore. A nu se depasi 4 comprimate in 24 de ore. Nu se
recomanda copiilor sub varsta de 7 ani. Nu se va administra copiilor Solpadeine mai
mult de 3 zile fara avizul medicului. Daca simptomele persista, consultati medicul. A
nu se depasi doza stabilita. In cazul depasirii dozei recomandate, consultati imediat
medicul, chiar daca nu va simtiti rau.

Compozitie
Fiecare comprimat efervescent contine paracetamol 500 mg, fosfat de codeina
hemihidrat 8 mg si cofeina 30 mg.
6.5.1. Generalități
A. Definiție
Comprimatele sunt preparate farmaceutice solide care conțin doze unitare din una sau mai multe
substanțe medicamentoase și auxiliari obținute prin comprimarea materialului pulverulent și destinate
administrării interne sau externe.

Din punct de vedere etimologic denumi rea de comprimate provine din cuvântul latin „Comprimo –
comprimare” care înseamnă „a comprima, a presa” subliniind modul de preparare a acestei forme.
Denumirea de „tabuletta” provine din limba latină din cuvântul „Tabula -tubuleta” care înseamnă „tablă,
tăbliță” cuvânt care sugerează forma preparatului.
Principalele forme pentru comprimate sunt cilindrii aplatizați cu bazele mai mult sau mai puțin biconvexe,
uneori sferice cu diametrul de 0,5 -0,7 cm și masa cuprinsă între 0,1 -1 g.
B. Istoric
Comprimatele re prezintă astăzi cea mai răspândită formă farmaceutică, aproximativ 40% din producția
totală de medicamente fiind ocupat de comprimate. Dezvoltarea formei este legată de inventarea mașinii
de comprimat. Prima mașină de comprimare a fost inventată de W. Broc kedon în anul 1843. Ulterior alți
autori ca J.A: Ferran (1847), J.P. Remington (1875), Rosenthal (1873) și J. Dunton (1876) contribuie la
perfecționarea acestei mașini obținându -se noi tipuri de mașini mai perfecționate.
Comprimatele au fost oficializate pentru prima dată în Farmacopeea britanică în anul 1885, apoi în
Farmacopeea americană în anul 1916, în farmacopeea franceză în anul 1937 și ulterior în alte Farmacopei.
În Farmacopeea Română comprimatele apar pentru prima dată oficializate în ediția a V -a în 1943 în care
figurează 4 monografii speciale alături de o monografie de „Generalități”.
În FR VII apar 16 monografii, în Farmacopeea a VIII -a și în suplimentele F.R. VIII apar 50 de monografii iar în
F.R. X 47 monografii și o monografie de „Generalităț i”.
C. Avantaje
Utilizarea comprimatelor în terapie se bazează pe următoarele avantaje:
– posibilitatea dozării exacte a substanțelor medicamentoase active;
– posibilitatea preparării pe cale industrială cu randamente de producție ridicate;
– comprimatele ocupă un volum mic raportat la substanța activă conținută;
– suprafața de contact cu mediul extern este mai mică decât la pulberi;
– administrare comodă (nu necesită personal calificat);
– posibilitatea corectării gustului și mirosului prin utilizarea unor auxiliari potriviți;
– posibilitatea fracționării dozelor prin diferite crestături aplicate pe suprafața acestora;
– posibilitatea inscripționării diferitelor litere ca modalitate de a deosebi diferitele comprimate;
– disponibilitate farmaceutică corespun zătoare.
D. Dezavantaje
– absorbție inferioară pulberilor;
– posibilitatea unor iritații ale tractului digestiv datorită concentrațiilor mari de substanțe active eliberate
într-o anumită porțiune;

– deglutiție dificilă mai ales la copii;
– posibile interac țiuni între componente;
– necesitatea unor aparaturi costisitoare cât și condiții speciale pentru preparare.
a4) comprimate efervescente – sunt comprimate care conțin substanțe cu caracter acid și substanțe cu
caracter bazic care în mediu apos produc eferv escență prin eliberare de bioxid de carbon.
Comprimatele efervescente sunt administrate numai după dizolvare în apă sub formă de soluții.
6.5.2. Formularea comprimatelor
Pentru obținerea comprimatelor se utilizează:
– substanțe medicamentoase;
– auxiliari.
A. Substanțe medicamentoase . Un număr foarte mare de substanțe active , solide de consistență moale
sau lichide sunt prelucrate sub formă de comprimate. Deoarece un număr limitat de substanțe active se
pretează comprimării directe, pentru obținerea compri matelor este necesară utilizarea diferiților auxiliari.
Posibilitatea comprimării directe depinde de mai mulți factori:
– gradul de aderență a particulelor substanțelor respective;
– forma cristalină etc.
Pentru comprimarea directă se pretează substanțe care cristalizează în sistemul cubic.
B. Substanțe auxiliare
La prepararea comprimatelor se utilizează diferiți auxiliari: diluanți, aglutinanți, dezagreganți, lubrifianți,
coloranți, edulcoranți, stabilizanți etc.
În continuare vor fi prezentați principal ii auxiliari utilizați la prepararea comprimatelor:
B1. Excipienți diluanți – sunt auxiliari utilizați când cantitatea de substanță activă este insuficientă pentru a
obține comprimate de o mărime corespunzătoare. Diluanții utilizați la prepararea comprimat elor trebuie să
prezinte următoarele proprietăți: inerție chimică, inerție fiziologică, să nu fie toxici și să se preteze
prelucrării prin comprimare etc. De multe ori diluanții utilizați au și alte proprietăți importante în obținerea
comprimatelor și anum e: aglutinare, dezagregare etc.
În continuare vom prezenta principalii diluanți utilizați la obținerea comprimatelor:
Acidul boric – este diluant utilizat pentru obținerea comprimatelor uz extern (comprimate vaginale,
comprimate pentru băi oculare etc.). A cidul boric este solubil în apă la cald și are proprietăți lubrifiante
a) Amidonul – se prezintă sub formă de substanță albă, este inert chimic, avantajos economic și
utilizat frecvent la prepararea comprimatelor. În afară de utilizarea ca diluant amidonul ma i are și alte
proprietăți și anume: este aglutinant, dezagregant, lubrifiant etc. Amidonul utilizat ca diluant pentru
obținerea comprimatelor poate avea diferite proveniențe: amidon de porumb, grâu, orez și cartof și are un

procent de umiditate cuprins înt re 11 -14%. Pentru obținerea comprimatelor în industria farmaceutică se
utilizează frecvent asocierea între amidon și lactoză în raport 7/3 la obținerea granulatului simplu;
b) Celuloza microcristalină – este utilizată ca diluant în concentrații cuprinse între 5-20% pretându –
se și la comprimarea directă. În afară de utilizarea ca diluant celuloza are și bune proprietăți reologice,
liante și dezagregante. De asemenea acest auxiliar conferă o rezistență mecanică bună comprimatelor
respective;
c) Clorura de sodiu – este utilizată în mod special pentru obținerea comprimatelor parenterale
datorită solubilității în apă pe de o parte și datorită posibilității de a fi utilizată ca izotonizant pe de altă
parte. Comprimatele care conțin clorură de sodiu pot fi obținute prin comprimarea directă datorită faptului
că substanța cristalizează în sistemul cubic.
Dezavantajul utilizării acestei substanțe ca diluant este corodarea pieselor mașinii de comprimat sau a altor
ustensile mecanice utilizate în procesul de comprimare;
d) Fosfat ul de calciu – este utilizat ca diluant având și proprietăți absorbante față de diferite
uleiuri;
e) Glucoza – este un diluant folosit frecvent pentru prepararea comprimatelor de supt, deoarece
se dizolvă lent și are un gust plăcut. De asemenea, este utilizat ă și pentru obținerea comprimatelor vaginale
datorită influenței favorabile asupra pH -ului din această cavitate, pH cu influență asupra florei vaginale;
f) Lactoza – se prezintă sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, fiind excipientul cel mai des
utiliza t pentru obținerea comprimatelor. În practică se utilizează două varietăți de lactoză și anume: lactoză
anhidră și lactoză hidratată. Lactoza poate reacționa cu unele substanțe care au grupare amină rezultând
colorații brune. Lactoza este recomandată pentr u obținerea comprimatelor parenterale datorită solubilității
ridicate. Un dezavantaj al utilizării lactozei (în afară de posibilele reacții chimice cu anumite substanțe în
modul indicat anterior) este faptul că rezultă comprimate dure cu timp de dezagregar e ridicat;
g) Manitolul – este un diluant solubil utilizat pentru obținerea comprimatelor pentru supt,
comprimate de mestecat sau alt tip de comprimate orale. Manitolul este recomandat pentru obținerea
comprimatelor parenterale datorită rezistenței acestuia la temperaturile ridicate de sterilizare. Manitolul
are doar 72% putere edulcorantă față de zahăr;
h) Pulberea de cacao – este un auxiliar diluant utilizat mai ales pentru obținerea comprimatelor de
supt unde se asociază de obicei cu zahăr și amidon. Datorită autooxidăr ii acest auxiliar poate râncezi în timp
determinând un gust și miros neplăcut comprimatelor respective;
i) Sorbitolu l – este izomerul optic al manito lului fiind o substanță higroscopică fapt pentru care
este indicată asocierea cu substanțe efluoerescente . Sorbitolul se utilizează pentru obținerea
comprimatelor pentru diabetici;
j) Zaharoza – este un diluant utilizat în mod deosebit pentru comprimate de s upt sau sublinguale
având avantajul dizolvării lente respectiv cedării treptate a substanțelor din comprimatul respectiv. Pentru
comprimatele obișnuite se utilizează amestecuri de zaharoză și lactoză în anumite proporții.
l) Alți diluanți – pentru comprima te se pot utiliza și alți excipienți, de exemplu:
– benzoatul de sodiu , iodura de potasiu pentru comprimate cu cofeină respectiv iod cărora le mărește
solubilitatea în apă;
– pulberile vegetale (licviriție, nalbă etc.) sunt utilizate mai ales pentru obține rea comprimatelor colorate;
B2. Excipienți aglutinanți (lianți)
Au rolul de a mări aderența între particulele substanțelor utilizate la obținerea comprimatelor. Pentru
alegerea unui aglutinant bun trebuie studiată compatibilitatea liantului cu alte compone nte din formula
comprimatului astfel încât să nu fie influențată defavorabil dezagregarea.

Aglutinanții trebuie să fie de asemenea ca și diluanții inerți din punct de vedere chimic și terapeutic. Pentru
realizarea aglutinării se pot utiliza: soluții lichid e (pentru granularea umedă) sau substanțe solide pentru
granularea uscată.
B2.1. Aglutinanți utilizați pentru granularea umedă . Pentru aglutinarea umedă se pot utiliza: soluții, solvenți
sau geluri.
a) Solvenți – dintre solvenții utilizați pentru aglutinare amintim: apa, acetona, alcoolul care în mod normal
nu pot fi considera ți aglutinanți dar care prin dizolvare pot conferi amestecului de pulberi proprietăți
adezive;
b) Amidonul – se utilizează sub formă de mucil ag și este unul dintre aglutinanții cei mai utilizați în
industria farmaceutică. Are proprietăți aglutinante bune dar prezintă dezavantajul creșterii timpului de
dezagregare. Ca aglutinanți se utilizează cele patru sorturi de amidon amintite anterior. În f uncție de
proveniența amidonului coca se obține la diferite temperaturi și anume:
– la 800C coca din amidon de porumb;
– la 640C coca din amidon de cartof;
– la 770C coca din amidon de cartof
– la 810C coca din amidon de orez.
c) Amidonul solubil – este un produs obținut prin hidroliza parțială a amidonului de cartof în
mediu acid la o temperatură de 300C urmat de uscarea substanței. Acest produs nu se dizolvă în apă la rece
dar prin fierbere 1 -2 minute dă o soluție coloidală cu bune proprietăți aglutinante;
d) Gelatina – se utilizează sub formă de soluție apoasă sau hidroalcoolică în concentrații cuprinse
între 5 -25%. Gelatina conferă comprimatelor respective o rezistență mecanică bună dar întârzie
semnificativ dezagregarea comprimatelor respective;
e) Glucoza – se utilizează sub formă de soluție apoasă sau hidroalcoolică în concentrații de 25 -50%;
f) Lactoza – se utilizează sub formă de soluție, singură sau în asociere cu zahărul fiind indicată mai
ales pentru comprimatele care conțin săruri de alcaloizi;
g) Manitolul ș i Levuloza – au proprietăți asemănătoare sorbitolului și sunt utilizate ca și acesta
pentru obținerea comprimatelor uz diabetic;
h) Sorbitolul – se utilizează sub formă de soluție 70% dar datorită higroscopicității are utilizare
limitată;
i) Zaharoza – se utiliz ează sub formă de sirop 50 -60% și este indicată mai ales pentru
comprimatele cu dezagregare lentă. Uneori zahărul se poate utiliza pulverizat în amestec cu substanțele
medicamentoase după care se adaugă apa realizând aglutinarea amestecului urmată apoi de granulare;
Tot pentru aglutinarea umedă se mai pot utiliza și următoarele geluri:
– gel de carbopol 934 10%;
– gel de hidroxietilceluloză 4%;
– gel de carboximetilceluloză 6%;
și următoarele mucilagii:
– mucilag de alcool polivinilic 5%;
– mucilag polivinilpirolidonă 5%;

– mucilag metilceluloză 4%
B2.2. Aglutinanți utilizați pentru aglutinarea uscată
Pentru comprimarea directă cât și pentru granularea uscată cu ajutorul brichetării se utilizează diferiți
aglutinanți și anume:
a) Polietilengligolii – sunt utilizați în procent de 15 -20% sub formă de soluție sau pulbere fină. Ca
aglutinanți la comprimarea directă se utilizează PEG 4000 și PEG 6000 ultimul având dezavantajul că
influențează negativ dezagregarea crescând duritatea comprimatelor;
b) Celu loza microcristalină (Avicel) – este un aglutinant utilizat în amestec cu gel de hidroxid de aluminiu și
celuloză microcristalină având bune proprietăți liante;
c) Acidul stearic . Parafina. Untul de cacao. Sunt de asemenea aglutinanți utilizați la acest mo d de granulare
mai ales pentru obținerea comprimatelor de supt.
B3) Excipienți dezagreganți . Dezagreganții au rolul de a desface comprimatul în următorul mod:
comprimatul în granule iar ulterior granulele în pulberi fine. Dezagregarea este procesul invers aglutinării.
În funcție de viteza dezagregării avem următoarele tipuri de excipienți dezagreganți:
– dezagreganți rapizi (metilceluloză, amidon etc.) care produc o dezagregare rapidă a
comprimatului și anume de 1 -10 minute;
– dezagreganți mijlocii (alginați de sodiu, calciu, gelatină, bentonită) care produc dezagregarea
comprimatului în aproximativ 1 oră;
– dezagreganți cu efect retard (antidezagreganți) care prelungesc timpul de dezagregare a
comprimatelor peste o oră. Din această categorie menționăm: carbopolul, polietilenglicolii (4000; 6000).
În continuare vom prezenta următorii dezagreganți utilizați la prepararea comprimatelor:
a) Acid alginic și alginatul de calciu sunt substanțe insolubile în apă dar prin îmbibare cu apă își
măresc volumul factor ca re contribuie la dezagregarea comprimatelor. Pentru a crește viteza de
dezagregare este recomandată asocierea cu Aerosil sau Carboximetilceluloză natrică;
b) Agar -agarul – este utilizat în concentrație de 3 -5% dar comprimatele rezultate au un aspect mat
și o nuanță spre cenușiu;
c) Amidonul – este cel mai utilizat dezagregant și se utilizează în procente cuprinse între 5 -20%
raportat la masa comprimatului. Pentru o dezagregare eficientă este important ca amidonul să fie distribuit
în masa comprimatului în următor ul mod: – 25-50% intragranular; – 50-75% intergranular.Cantități mari de
amidon scad timpul de dezagregare dar scad și rezistența mecanică a comprimatului;
d) Carboximetilceluloza sodică – se utilizează în concentrații de 2 -3% sub formă de pulbere
adăugată în a mestecul de pulberi din compoziția amestecului de comprimat.
e) Formaldehid casein a – se obține din lapte prin precipitarea caseinei cu formaldehidă și acid
citric;
f) Gelatina – se utilizează în concentrație de 10% deoarece nu prezintă o creștere considerabilă a
volumului în prezența apei. Comprimatele cu gelatină au un aspect murdar dezavantaj care limitează
utilizarea ei în concentrații mari;
g) Amestecuri efervescente – sunt utilizate la obținerea comprimatelor efervescente și se impune
ca substanțele componente să fie solubile în apă. Amestecul efervescent se utilizează în general pentru
obținerea comprimatelor care au un timp de dezagregare mare;
h) Substanțe tensioactive – sunt substanțe cu caracter amfifil care favorizează pătrunderea apei în
comprimat și umecta rea substanțelor hidrofobe (substanțe auxiliare sau substanțe active) facilitând astfel
dezagregarea. Ca substanțe tensioactive pot fi utilizate: laurilsulfatul de sodiu, Tween, dioctilsulfosuccinat

de natriu etc. Substanțele tensioactive se pot adăuga fie în lichidul de granulare fie sub formă de soluții
alcoolice adăugate peste amidonul utilizat ca dezagregant după care amestecul se usucă și se atomizează.
B4. Excipienți lubrifianți
Sunt auxiliari care ajută curgerea amestecului de pulberi asigurând o ump lere uniformă a matriței, evitând
aderarea pulberilor de matriță și ponsoane cât și asigură evacuarea comprimatului din matriță. Lubrifianții
formează la suprafața particulelor și comprimatelor un film uniform care diminuează frecarea dând
comprimatelor re spective un aspect elegant suprafeței netede și asigură o imprimare clară a diferitelor
inscripții aplicate pe suprafața comprimatelor.
Lubrifianții au efect antagonist față de lianți.
Lubrifianții pot să fie clasificați din mai multe puncte de vedere. Mun zel și Kagi clasifică lubrifianții în două
categorii:
– agenți de curgere (auxiliari care ameliorează alunecarea materialului de imprimat prin îmbunătățirea
caracterelor reologice);
– agenți antiadezivi care evită aderarea materialului de matriță și ponso ane și de asemenea favorizează
eliminarea comprimatului din matriță.
Strickland clasifică lubrifianții în funcție de rolul pe care îl îndeplinesc în următoarele grupe:
– lubrifianți propriu -ziși: substanțe care scad frecarea comprimatului cu piesele mașinii de comprimat
(matrița, ponsoane) favorizând eliminarea acestuia;
– lubrifianți glisanți: auxiliari care îmbunătățesc curgerea materialului din pâlnie în matriță permițând
umplerea uniformă a matriței în timpul procesului de fabricare;
– lubrifianți antiadezivi – sunt auxiliari care scad forțele de coeziune (aderență) a particulelor din pulberea
respectivă.
Pentru a mări efectul lubrifianților se recurge deseori la asocierea dintre lubrifianți aparținând diferitelor
categorii, de exemplu: un lubrifia nt propriu -zis + un glisant, un glisant + un antiaderent etc.
Lubrifianții sunt utilizați în general în procente cuprinse între 1 -5%. Curgerea materialului pentru
comprimat este influențată și de umiditatea materialului, de aceea se impune ca în procesul d e obținere a
comprimatelor materialul pulverulent utilizat să aibă umiditatea cuprinsă între anumite limite. În
continuare vom prezenta câteva exemple de lubrifianți:
a) Acidul stearic. Stearina . Se utilizează ca lubrifiant în concentrație de 1 -2% dar prezintă
dezavantajul că mărește timpul de dezagregare a comprimatelor. Stearina se adaugă sub form ă de
pulbere fină sau de soluție eterică care este dispersată peste suprafața pulberii sau granulel or
respective.
b) Amidonul. Este un lubrifiant utilizat des având proprietăți lubrifiante de două ori mai puternice
decât talcul și polietilenglicolul 6000. Pentru a realiza o curgere bună este important utilizarea unui sort de
amidon care să nu aibă o umidit ate mai mult decât 5%. Proprietățile lubrifiante cresc proporțional cu
cantitatea utilizată. În practică amidonul se utilizează în procente de până la 10%. Pentru a îmbunătăți
caracteristicile re ologice ale amestecului de pulberi amidonul se poate utiliza în amestec cu alte substanțe,
de exemplu: cu oxid de Magneziu 0,5% sau cu stearină 3 -10%.

c) Caolinul. Este un hidrosilicat de Aluminiu natural purificat care poate să fie utilizat ca lubrifiant
ca atare sau în asociere cu alți lubrifianți, de exemplu: steara t de calciu și magneziu în concentrație de 20 –
25% sau cu parafină solidă și ste arină în concentrație de 15% crescând astfel acțiunea lubrifiantă.
d) Grăsimi. Uleiuri. Geluri. Lubrifianți grași dau în general bune efecte lubrifiante dezavantajul
fiind metoda g reoaie prin care acești auxiliari sunt introduși în amestecul de pulberi. În general acest
tip de lubrifianți sunt dizolvați în eter operație greoaie, dificilă și cu cost economic ridicat. Din această
categorie amintim următorii excipienți: untul de cacao, untul de cocos, ceara de albină etc.
e) Lubrifianți solubili . Sunt utilizați în general la prepararea comprimatelor solubile în primul rând
a comprimatelor efervescente. Dintre lubrifianții utilizați în acest scop amintim: laurilsulfatul de sodiu care
are bu ne proprietăți re ologice, favorizează dezagregarea și nu influențează negativ rezistența mecanică. Alți
lubri fianți din această categorie sunt polietilenglicolii care se utilizează sub formă de pulberi foarte fine care
se adaugă amestecului de pulberi.
f) Siliconi. Sunt auxiliari utilizați sub formă de uleiuri în concentrații de 1 -2% sau sub formă de
emulsii. Pentru a crește efectul siliconilor uneori sunt utilizați în asociere cu alți lubrifianți, de exemplu:
stearatul de magneziu sau talc. Un avantaj importa t la utilizării siliconilor este că prezintă o inerție
chimică față de majoritatea substanțelor medicamentoase formulate sub formă de comprimate.
g) Talcul . Este cel mai utilizat lubrifiant. În F.R. X proporția de talc utilizată la fabricarea
comprimatelor es te limitată la cel mult 3%. Dezavantajul utilizării acestei substanțe este că provoacă intern
granuloame, dezavantaj întâlnit la toți silicații. Talcul se utilizează de obicei în amestec cu alți lubrifianți:
– talc + aerosil + stearat de magneziu 8/1/1;
– stearat de magneziu + talc 1/9;
– emulsii silicon + aerosil + talc 2/1/7.
Chiar atunci când se utilizează în amestec cu alți lubrifianți procentul total de lubrifianți care
conține talc nu poate depăși 3%.
h) Uleiuri minerale . Dintre uleiurile minerale cel m ai utilizat este uleiul de parafină în concentrație
de 1-2% adăugat peste materialul pulverulent dizolvat în eter. Un amestec cu bune proprietăți lubrifiante
conținând ulei mineral este următorul: ulei de parafină 0,5% + talc 3%.
B5. Alte componente ale co mprimatelor
B5.1 Coloranți
Coloranții utilizați pentru obținerea comprimatelor sunt substanțe avizate de Ministerul Sănătății și Familiei
și de asemenea utilizați și în industria alimentară. Majoritatea comprimatelor sunt de culoare albă, dar
uneori se pre feră utilizarea diferiților coloranți cu scopul de a fi mai ușor identificate anumite comprimate.
Un colorant este acceptat pentru obținerea comprimatelor dacă îndeplinește următoarele condiții:
– inerție chimică și fiziologică;
– lipsă de toxicitate;
– solubilitate în apă;
– să aibă putere colorantă în concentrații cât mai mici;
– stabilitate în prezența luminii și temperaturii;
– compatibilitate cu cât mai multe substanțe medicamentoase active sau auxiliari;
– să nu prezinte miros și gust dezagreabil;

– stabilitate față de oxidări, reduceri și variații ale pH -ului;
– preț scăzut etc.
Coloranții cei mai utilizați pentru obținerea comprimatelor sunt: roșu de amarant, indigotină, galben de
tartrazină, albastru de metilen, pioctanină etc. Încorporarea coloran ților se face fie sub formă de pulberi
foarte fin,e fie după dizolvarea într -un solvent potrivit sub formă de soluție apoasă, alcoolică etc.
B5.2. Aromatizanți
Sunt auxiliari utilizați în mod deosebit pentru prepararea comprimatelor orale (masticabile, com primate de
supt etc.). Adăugarea acestor auxiliari se realizează fie sub formă de pulberi foarte fine, fie dizolvați în
solvenți potriviți.
B5.3. Edulcoranți
Sunt auxiliari foarte importanți pentru obținerea comprimatelor orale. Din această categorie amintim câțiva
dintre cei mai utilizați edulcoranți: zahăr, manitol, sorbitol, ciclamat de sodiu, aspartan, zaharină etc.
B5.4. Stabilizanți
Sunt auxiliari utilizați cu scopul de a crește stabilitatea substanțelor medicamentoase. În această categorie
amint im următoarele tipuri de auxiliari utilizați cu scopul de a crește stabilitatea substanțelor active și
anume: substanțe tampon, antioxidanți, adsorbanți utilizați mai ales pentru substanțele care sunt sensibile
la umiditate, sau la acțiunea acidului clorhi dric din sucul gastric (carbonat de calciu, citrat de calciu etc.)
6.5.3. Prepararea comprimatelor
Comprimatele farmaceutice se obțin prin două moduri:
– prin comprimarea directă;
– comprimare prin intermediul granulării.
A. Comprimarea directă . Pentru ace st mod de comprimare se utilizează doar substanțe care cristalizează în
sistemul cubic (mai puțin numeric).
B. Comprimarea prin intermediul granulării . Majoritatea comprimatelor farmaceutice se obțin utilizând
acest mod de comprimare și în continuare vom prezenta fazele importante ale acestui proces, și anume:
– uscarea substanțelor active;
– pulverizarea componentelor;
– amestecarea pulberilor;
– granularea;
– uscarea granulatului și amestecarea cu auxiliari lubrifianți;
– comprimarea.
B1. Uscarea, pulver izarea și amestecarea pulberilor

Aceste operații sunt etape premergătoare obligatorii în procesul de comprimare în care se urmărește
obținerea unui amestec de particule cu dimensiuni cât mai apropiate respectiv cu grad de omogenitate
ridicat. Pentru realiz area acestor operații este nevoie de o aparatură adecvată iar prezentarea operațiilor
menționate anterior cât și a aparaturii utilizate au fost făcute în capitolul 6.1. „Pulberi”, în capitolul 6.3.
„Granule” cât și în capitolul din „Partea generală. Operaț ii farmaceutice generale”.
B2. Granularea . Este operația prin care amestecul de pulberi este transformat în agregate de particule. Prin
granulare se realizează o creștere a coeziunii particulelor din amestecul de granule, crește mobilitatea
particulelor câ t și de asemenea se îmbunătățește curgerea amestecului îmbunătățind astfel procesul
comprimării. Procesul de granulare cuprinde două faze distincte:
– faza de agregare (când amestecul de particule în prezența lianților se transformă într -o masă aderentă;
– faza de dispersare (când masa respectivă este transformată în granule).
Granularea poate avea loc în două moduri:
– pe cale uscată;
– pe cale umedă:
Pentru ca un granulat să fie corespunzător în procesul de comprimare este nevoie să îndeplinească
următoarele condiții:
– granulele să fie uniforme;
– să aibă mobilitate acceptabilă;
– să aibă rezistența mecanică corespunzătoare;
– să fie potrivite ca dimensiune (nici prea mari nici prea mici);
– să aibă o dezagregare corespunzătoare.
B2.1. Granularea pe cale uscată
Operația constă în transformarea amestecului de pulberi în comprimate cu volum mare denumite brichete
urmată de mărunțirea acestora până la dimensiuni corespunzătoare sitelor III -IV și îndepărtarea surplusului
de pulberi care va fi granulat ulterior.
Acest mod de granulare este utilizat pentru substanțele termolabile cât și pentru cele care sunt sensibile în
prezența umidității.
B2.2 Granularea pe cale umedă
Acest mod de granulare comportă următoarele faze:
– umectarea pulberilor;
– transfor marea masei în granulate;
– uscarea și omogenizarea granulatelor;

– separarea granulelor de pulberi.
a) Umectarea amestecului . Operația se realizează cu diferite soluții aglutinante sau solvenți (apă, alcool
etc.) și dispersarea amestecului astfel obținut prin trecerea acestuia prin site sau plăci perforate cu
diametrul cuprins între 0,8 -1,5 mm. Cantitatea aglutinantului utilizat are o importanță deosebită deoarece
influențează calitatea granulatului în următorul mod:
– o cantitate insuficientă de aglutinan t dă granule sfărâmicioase;
– o cantitate prea mare de aglutinant dă granule dure.
Aglutinanții utilizați pentru granularea umedă au fost prezentați în capitolul „Granulata” cât și la
„Formularea comprimatelor”.
b) Transformarea masei în granulat . Operația se realizează prin diferite modalități, și anume;
– prin presare când masa de material este transformată în granule sub acțiunea unei presiuni mecanice care
o determină să traverseze o suprafață perforată (sită, placă).
Operația se poate realiza atât manual cât și mecanic cu ajutorul granulatoarelor.
– prin agitare când materialul supus granulării este mișcat deasupra unei site;
– prin tăiere – operația este realizată prin trecerea masei printr -un disc perforat.
În practică se utilizează diferite tipur i de granulatoare și anume:
b1) Granulatoare cu viteză redusă . În această categorie se încadrează următoarele tipuri de granulatoare:
– granulatorul clasic;
– granulatorul rotativ;
– granulatorul oscilant.
Aceste tipuri de granulatoare au fost prezentate în capitolul Granulata .
b2) Granulatoare de mare viteză . În această categorie de asemenea prezentată în capitolul Granulata se
încadrează diferite tipuri de granulatoare dintre care amintim:
– granulatorul c u ciocane – care realizează granularea în urma presiunii mecanice executate de lovirea
amestecului supus granulării de dispozitive mecanice sub formă de ciocane;
b3) Granulatoare care realizează această operație prin tehnica suspendării amestecului de pulb eri în aer sau
în pat fluidizat (și acest tip de granulatoare a fost prezentat în capitolul „Granulata”). Utilizând acest tip de
granulatoare, pulberea supusă granulării este menținută în suspensie datorită unui curent de aer cald
introdus prin partea infe rioară a aparatului. Lichidul de granulare este introdus sub presiune printr -o duză
sub formă de particule foarte fine care venind în contact cu pulberea realizează granularea acesteia, apoi
datorită curentului de aer cald se realizează uscarea granulelor și apoi îndepărtarea lor prin scăderea
greutății în urma vaporizării lichidului utilizat la granulare.
c) Uscarea granulatelor . Granulele se etalează pe tăvi speciale în straturi de aproximativ 1 cm unde se
supun uscării la o temperatură potrivită în funcț ie de proprietățile fizico -chimice a substanțelor din

compoziția granulatului. Pentru realizarea unei uscări corespunzătoare este nevoie de un timp bine
determinat. Scurtarea timpului de uscare poate afecta calitativ granulatul prin pierderea rapidă a umid ității
rezultând granulate care formează o crustă în exterior.
Există mai multe modalități de uscare a granulatelor și anume:
– uscarea cu aer cald în etuve sau în camere cu ventilație specială unde granulatele sunt expuse pentru
uscare la temperaturi înt re 35 -500C timp de 6 -15 ore;
– uscarea cu ajutorul radiațiilor infraroșii. Metoda este utilizată în general pentru materiale cu un conținut
scăzut de umiditate;
– uscare la temperatură și presiune scăzută utilizată pentru granulatele care au în compoziție substanțe
termolabile;
– uscarea care utilizează efectul termic al radiațiilor de radiofrecvență (microunde);
d) Uniformizarea granulatelor . Operația este foarte importantă pentru îndepărtarea excesului de pulbere
cât și pentru obținerea unor granule unifo rme. În acest scop materialul este trecut prin sitele III și IV.
Operația este necesară deoarece prin granule uniforme se realizează umplerea matriței cu cantități
corespunzătoare de material. După granulare, uscare, cernere materialul se amestecă cu alți auxiliari solizi
sau dizolvați în solvenți volatili cu rol în dezagregarea comprimatelor în granule și cu lubrifianți după care
granulele sunt supuse procesului de comprimare.
B2.3. Metode speciale de granulare
a) Granularea în turbine . Conform acestei met ode materialul de granulat se introduce sub formă de pulberi
fine într -un recipient închis în mișcare care se rotește cu o viteză de aproximativ de 30 rotații/min. În acest
granulator pulberea este amestecată iar cu ajutorul unui pistol de pulverizare este introdus lichidul
aglutinant. După aglutinare în turbină se introduce un curent de aer cald care realizează uscarea
granulatelor rezultate operația efectuându -se în aproximativ 30 de minute.
B3. Comprimarea
Este operația imediat următoare granulării și se realizează cu ajutorul mașinilor de comprimat. O mașină de
comprimat este formată din următoarele părți importante:
a) Matrița fiind reprezentată de o deschizătură circulară realizată într -o placă de oțel inox având diametrul
tabletei în care este introdu s amestecul din care va rezulta comprimatul;
b) Două ponsoane – un ponson superior și un ponson inferior ambele confecționate din oțel inox care sub
influența unei forțe mecanice realizează comprimarea materialului. Pe suprafața circulară a ponsoanelor
pot fi realizate diferite inscripții care în momentul comprimării vor fi imprimate pe suprafața
comprimatelor;
c) Pâlnia de alimentare sau distribuitorul – în care se introduce materialul pentru comprimat și din care este
distribuit periodic materialul în mat riță.
În funcție de construcție avem următoarele tipuri de mașini de comprimat.
B3.1. Mașini de comprimat cu excentric

La acest tip de mașină pâlnia de distribuție este mobilă iar matrița fixă. Funcționarea acestei mașini este
realizată în șase faze, faze care sunt prezentate în figura 6.24.:

Figura 6.24. Fazele comprimării pentru tipul de mașini cu excentric
(după Popovici Adriana, Tehnologie farmaceutică , 1999)

Cei 6 timpi (faze) de funcționare sunt următorii:
a) timpul I – matrița este umplută de material din pâlnia de alimentare iar ponsonul inferior se găsește la
baza matriței;
b) timpul II – pâlnia de alimentare se retrage, ponsonul inferior se menține în poziția inițială iar ponsonul
superior coboară spre matriță;
c) timpul III – ponsonul infer ior rămâne în poziția inițială iar ponsonul superior realizează comprimarea
amestecului;
d) timpul IV – ponsonul superior se retrage în poziția inițială;
e) timpul V – ponsonul inferior se ridică până la baza superioară a matriței eliminând comprimatul di n
matriță;
f) timpul VI – comprimatul este împins de către pâlnia de alimentare într -un vas de colectare pâlnia
revenind deasupra matriței și realizând o nouă umplere a acestuia cu material.
Înainte de a începe comprimarea sunt necesare câteva operații pre mergătoare pentru ca operația să
decurgă în condiții tehnice corespunzătoare și anume:
– reglarea poziției ponsonului inferior;
– punerea la punct a dozajului;
– reglarea consistenței comprimatelor dependentă de presiunea necesară comprimării etc.
Mașina d e comprimat cu excentric se utilizează limitat datorită randamentului scăzut.
B3.2. Mașini de comprimat rotative
Acest tip de mașini au pâlnia de alimentare fixă iar ansamblul matriță -ponsoane se rotesc astfel încât
matrițele așezate pe o suprafață circula ră să ajungă periodic în dreptul pâlniei de alimentare din care este
distribuit materialul de comprimat.
Acest tip de mașini au un număr de 20 -25 de matrițe și realizează un randament ridicat.

B3.3. Mașini de comprimat mixte
Acest tip de mașini au o constr ucție mai complexă având atât pâlnia cât și ansamblul matriță -ponsoane
mobile. Randamentele acestor mașini sunt ridicate și comprimatele obținute sunt de calitate bună.
În procesul de comprimare pot apărea diferite probleme care pot fi generatoare de anum ite defecte la
comprimatele rezultate și anume:
– când presiunea de comprimare nu a fost suficientă, sau masa de aglutinant a fost prea mică pot rezulta
comprimate sfărâmicioase;
– când umiditatea granulatului este mare sau suprafața de presare a pieselor mașinii care vin în contact cu
comprimatul prezintă diferite asperități pot rezulta comprimate neuniforme datorită aderenței materialului
pe ponsoane;
– când se utilizează cantități prea mari de aglutinanți și lubrifianți pot rezulta comprimate cu un timp de
dezagregare necorespunzător.
Bibliografie
1. *** Farmacopeea Română, Ediția IX -a, Editura Medicală, București, 1976.
2. *** Farmacopeea Română, Ediția X -a, Editura Medicală, București, 1993.
3. *** Farmacopeea Română, Ediția X -a, Editura Medicală, București, Suplimentul I (2000), Suplimentul II
(2001), Suplimentul III (2004).
4. *** European Pharmacopoeia 5th, Counsil of Europe, Strasobourg, (2004).
5. *** The United States Pharmacopoeia XXIII, (1995), Rockville.
6. *** British Pharmacopoeia , (1993).

c) Comprimate efervescente , sunt comprimate care conțin în compoziție atât
substanțe cu caracter acid (acid citric, tartric, malic etc.) cât și substanțe cu caracter alcalin
(bicarbonat de sodiu sau calciu) alături de substanțele medicamentoase. Datorită amestecului
efervescent aceste comprimate în prezența apei reacționează eliberându -se bioxid de carbon care
are atât rol dezagregant cât și rolul de a da un gust plăcut comprimatelor respective. Acest gen de
comprimate se pot obține în mai multe moduri:
– prin granularea separată a componentelor acide și respectiv a componentelor bazice urmată de
amestecarea ulterioară a granulelor respective și comprimarea granulatului obținut;
– granularea amestecului prin metoda fuziunii la cald;
– granularea amestecului cu un alt solv ent de exemplu alcool, evitându -se apa care este mediu prielnic
pentru reacția dintre componentele amestecului efervescent
6.3.3.2. Obținerea granulatelor efervescente
Zaharurile efervescente conțin substanțe care în mediu apos reacționează eliberând bioxid de carbon. În
compoziția acestor granulate intră substanțe cu caracter bazic (bicarbonat de sodiu) și substanțe cu
caracter acid (acid citric, acid tartic etc.).
Pentru prepararea granulatelor efervescente se va evita utilizarea apei.
Pentru obținer ea acestui tip de granulate se pot utiliza mai multe metode:
– aglutinarea amestecului de pulbere cu alcool concentrat;
– granularea separată a substanței acide de cele bazice;
– prin încălzirea amestecului de pulbere, când granularea se produce prin înmui erea componentelor.
5.1.6.4. Comprimatele efervescente
Aceste comprimate au evoluat pornind de la pulberi din care sunt preparate limonadele
efervescente.
Vitamina C, polivitaminele, microelementele, calciul gluconic, acidul acetilsalicilic sunt
doar câteva substane medicamentoase care se pot administra pe această cale împreună cu
aromatizan_i si edulcoran_i. Comprimatele conin bicarbona_i (de sodiu, de potasiu, de calciu, de
magneziu) si acizi
organici (acidul citric, alginic, fumaric sau tartric), ca re în contact cu apa reacionează punând în
libertate bioxidul de carbon , care va produce, împrăstierea si chiar dizolvarea
componentelor comprimatelor 13.
Condi_ionarea acestui tip de comprimate se face în tuburi de aluminiu sau material
plastic ai cărui pe rei sunt impermeabili pt. aer (fig. 5.11.).
Tuburile se închid etans cu dopuri prevăzute cu capsule deshidratante de silicagel .
13 Efervescena poate fi utilă în cazul comprimatelor, pentru că:
maschează gustul neplăcut al unor medicamente;
se ob_ine în timp scurt solu_ie sau dispersie, în asa fel încât să aibă o aciune terapeutică rapidă după ingerare;
spuma ce se produce va vehicula mai usor substan_a activă.
Prepararea comprimatelor efervescente se poate face prin mai multe metode:
metoda dublei granulării;
metoda fuziunii la cald;
granularea cu vapori de apă prin injectare.
Indiferent de procedeul aplicat, după obinerea granulatelor se vor adăuga lubrifiani solubili (polietilenglicoli, benzoat de sodiu)
sub formă de pulberi fine. Comprimarea se face într -o atmosferă cu umiditate relativ mică (25%) operaia fiind facilitată de
folosirea curenilor de aer cald si de folosirea poansoanelor cromate sau din tifon.

După Farmacopeea Română (Ed. a X -a) proba de dezagregare se efectuează pe 6 comprimate introduse în 300 ml apă
încălzită (37 C2C), agitând în sens circular de două ori/2 minute. Comprimatele trebuia să se dezagrege în cel mult 15 minute
(se consideră dezagregate si comprimatele care nu mai prezintă particule duse la o presare usoară).
Pentru cazuri speciale Farmacopeea Română admite un timp definit:
comprimatele sublinguale – cel mult 3 minute;
comprimatele perorale – cel mult 15 minute;
comprimatele orale – 30-60 minute;
comprimatele efervescente – cel mult 5 minute (obinându -se soluii limpezi sau cel mult opalescente);
comprimatele vaginale – în cel mult 2 minute (în soluii de acid lactic – lactat de calciu). Miscarea la dispozitivele manuale nu
este normală si de aceea rezultatele nu sunt întotdeauna concludente. Pentru a as igura condiii de lucru cât mai precise
aparatele moderne utilizează agitare rotativă continuă. În unele farmacopee (cea americană si engleză), sunt menionate si
dispozitive cu agitare verticală periodică. Un dispozitiv cu miscare pendulară utilizat si la n oi este dispozitivul ERWEKA VZ -4
(fig. 5.8.).
11 Faă de cantitatea de substană activă (dacă farma -copeea nu prevede altfel) se admit următoarele variaii:
pentru un coninut până la 0,10g 10% si peste 0,10g 6%, la calcularea acestor limite inându -se seama de coninutul
prevăzut de farmacopee pentru substana activă);
determinarea talcului – această substană nu este indiferentă fiziologic si de aceea muli specialisti limitează cantitatea admisă
într-un comprimat la 2 -5%, tendina fiind către limitarea si mai severă sau înlocuirea cu alte substane inerte