Curs Id Sociologie Juridica Pt Anul Univ 2016 2017 [625503]

1

SOCI OLOGIE
JURIDICĂ

2016

FACULTATEA DE DR EPT

Facultatea de Drept
STUDENT: [anonimizat]
,,Sociologie juridică’’ al profesorilor Nicolae POPA,
Ioan MIHĂILESCU și Mihai EREMIA, apărut la
Editura Universității din București în anul 2003.

,,Acest curs reprezintă o sinteză a informațiilor
esențiale necesare pentru însușirea cunoștințelor
de bază la disciplina <<Sociologie juridică >>’’. De
aceea, recomandăm studenților care doresc
aprofundar ea problematicii expuse să studieze
bibliografia indicată în acest curs , precum și alte
manuale de specialitate’’

Prof. univ. dr. Nicolae POPA
Prof. univ. dr. Ștefan DEACONU

2 Facultatea de Drept
STUDENT: [anonimizat] 1. Dreptul și Societatea

§ 1 – Considerații preliminare
§ 2 – Fenomenele juridice și fenomenele sociale
§ 3 – Teste de verificare Unitatea nr. 1
§ 4 – Răspunsuri la testele de autoevaluare
§ 5 – Temă de reflecție pentru Unitatea nr. 1
§ 6 – Bibliografie pentru Unitatea nr. 1

Unitatea de învățare nr. 2. Sociologia juridică – știință de graniță
între drept și sociologie

§ 1 – Aspecte generale despre sociol ogie
§ 2 – Istoric al sociologiei juridice
§ 3 – Sociologia dreptului sau sociologia juridică?
§ 4 – Sociologia juridică și sociologia generală
§ 5 – Sociologia juridică și știința dreptului
§ 6 – Teste de verificare Unitatea nr. 2
§ 7 – Răspunsuri la tes tele de autoevaluare
§ 8 – Temă de reflecție pentru Unitatea nr. 2
§ 9 – Bibliografie pentru Unitatea nr. 2

3 Facultatea de Drept
STUDENT: [anonimizat] 3 . Istoric al curentelor și al școlilor de
gândire din sociologia juridică

§ 1 – Curentul contr actualismului social
§ 2 – Curentul relaționismului
§ 3 – Curentul sociologist
§ 4 – Școal a monografică de la București ( Dimitrie
Gusti)
§ 5 – Teste de verificare Unitatea nr. 3
§ 6 – Răspunsuri la testele de autoevaluare
§ 7 – Temă de reflecție pentru Unitatea nr. 3
§ 8 – Bibliografie pentru Unitatea nr. 3

Unitatea de învățare nr. 4. Statutul și rolul individului

§ 1 – Statutul și rolul individului
§ 2 – Teste de verificare Un itatea nr. 4
§ 3 – Răspunsuri la testele de autoevaluare
§ 4 – Temă de reflecție pentru Unitatea nr. 4
§ 5 – Bibliografie pentru Unitatea nr. 4

Unitatea de învățare nr. 5. Obiectul de cercetare și definiția
sociologiei juridice

§ 1 – Obiectul de cercetare al sociologiei juridice
§ 2 – Definiția sociologiei juridice
§ 3 – Teste de verificare Unitatea nr. 5

4 Facultatea de Drept
STUDENT: [anonimizat]

§ 4 – Răspunsuri la testele de autoevaluare
§ 5 – Temă de reflecție pentru Unitatea nr. 5
§ 6 – Bibliografie pentru Unitatea nr. 5

Unitatea de învățare nr. 6. Metodologia sociologiei juridice

§1 – Unele aspecte privind practica investigațiilor
sociologice
§2 – Specificul investigației în sociologia juridică
§3 – Etapele și tehnicile investigației juridico –
sociologice
3.1. Determinarea obiectului și conturarea
obiectivului
3.2. Pre -ancheta
3.3. Determinarea universului anchetei
3.4. Eșantionul și eșantionarea
3.5. Tehnicile de cercetare
3.5.1. Observarea
3.5.2. Chestionarul
3.5.3. Interviul
3.5.4. Tehnicile sociometrice
§ 4 – Teste de verif icare Unitatea nr. 6
§ 5 – Răspunsuri la testele de autoevaluare
§ 6 – Temă de reflecție pentru Unitatea nr. 6
§ 7 – Bibliografie pentru Unitatea nr. 6

5 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Unitatea de învățare nr. 7. Violența și societatea

§ 1 – Omniprezența violenței
§ 2 – Cercetările în domeniul violenței
§ 3 – Dimensiunile violenței
3.1. Dificultăți conceptuale
3.2. Dualitatea și maniheismul violenței
§ 4 – Etiologia violenței
4.1. Violența – înnăscută
4.2. Violența – frustrare
4.3. Violența – socializare
4.4. Violența – funcționalitate
§ 5 – Tipologia violenței
§ 6 – Forme complexe de violență
6.1. Violența funcțională: sisteme și organizații
6.2. Violența simbolică: educație, cultură, știință
6.3. Violența structurală internațională
§7 – Unele aspecte în privința perspectivelor
violenței
§ 8 – Teste de verificare Unitatea nr. 7
§ 9 – Răspunsuri la testele de autoevaluare
§ 10 – Temă de reflecție pentru Unitatea nr. 7
§ 11 – Bibliografie pentru Unitatea nr. 7

6 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Dreptul și Societatea

Unitatea de învățare nr. 1

DREPTUL ȘI SOCIETATE A

CUPRINS
Obiectivele unit ății de învățare nr. 1
§ 1 – Considerații preliminare
§ 2 – Fenomenele juridice și fenomenele sociale
§ 3 – Teste de verificare Unitatea nr. 1
§ 4 – Răspunsuri la testele de autoevaluare
§ 5 – Temă de reflecție pentru Unitatea nr. 1
§ 6 – Bibliografie pen tru Unitatea nr. 1

Obiectivele unității de învățare nr. 1

După studiul acestei unități de învățare veți reuși:
 Însușirea noțiunilor de bază privind fenomenul juridic
 Însușirea noțiunilor de bază privind analiza juridico -sociologică
 Identificarea și înțel egerea corelațiilor dintre drept și societate
 Cunoașterea și înțelegerea corelațiilor dintre științele juridice și sociologia juridică

7 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

§ 1 – Considerații preliminare
Afirmându -și esența socială , dreptul se constituie ca principală
modalitate organi zatorică pentru societate. Dacă dreptul este cel care
statuează asupra celor mai importante aspecte ale organizării în
societate, dreptul nici nu dorește și nici nu ar putea să normeze
totalitatea comportamentelor și activităților.
Dispunând prin vocație d e APETITUS SOCIETATIS , individul se
manifestă prin comportamente diverse și complexe, iar derularea
acestora presupune reglementare care se realizează prin intermediul
dreptului, moralei, religiei etc În cadrul sistemului de norme sociale,
norma juridică f iințează ca reper principal . Fiind bazat pe
recunoașterea colectivă, dreptul realizează organizarea societății nu
doar în calitate de modalitate organizatorică dar și ca scop – ce este
totdeauna prioritar altor scopuri sau finalități sociale .
Analiza de t ip juridic realizată în privința societății evidențiază că
toate fenomenele juridice sunt fenomene sociale . Totodată dreptul
produce reverberații și asupra altor comportamente sau conduite din
societate. Astfel, sistemul relațiilor ce se formează în societ ate
reprezintă efectul reglementării prin intermediul diferitelor tipuri de
norme, în baza și pe baza cărora individul sau grupul social identifică
și realizează obiectivele propuse .
În general, toate tipurile de activitate umană sunt supuse – într-un fel
sau altul – acțiunii de normare socială , în sensul că ele nu se pot
desfășura neorganizat, fără să se subordoneze unor scopuri sau criterii
care-și găsesc prefigurarea într -un sistem de principii, valori, idealuri
și de norme.
În cadrul sferei comportamen telor din societate ce implică
normativitatea , numai o parte sunt reglementate direct de normele
juridice. DREPTUL este
principala
modalitate
organizatorică
pentru societate
Toate fenomenele
juridice sunt
fenomene sociale

8 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Ca reper principal pentru organizarea societății, juridicul asigură nu
doar fundamentul acestei activități dar contribuie și la realizarea
configur ației celorlalte raporturi sociale. Organizarea societății prin
intermediul dreptului se sprijină pe valorile consacrate de societate
dintre care dreptul recunoaște unele ca fiind valori juridice.
Dreptul evocă metamorfoza valorilor sociale în valori juri dice, dar
consacră totodată și sistemul valorilor ce provin numai din sfera
dreptului.
Prin fenomenul juridic societatea realizează partea esențială a
organizării și lasă, în același timp, câmp liber manifestării
comportamentului social. Modul în care evol uează societatea precum
și modalitățile de manifestare a fenomenului juridic vor constitui
pentru Drept indiciile principale ale eficienței sale.
Mircea Djuvara pledează pentru existența sociologiei juridice ca o
disciplină cu fizionomie proprie, care să s tudieze legătura juridică ce
constituie baza unei realități sociale de care societatea nu se poate
dispensa.
Eugeniu Speranția afirma că « Viața socială, în totalul ei, presupune <
norme > și se poate reduce, în ultimă analiză, la fenomenul de
creațiune și respectare a unor norme date de către un număr de
cunoștințe comunicate, așa încât, cea mai ne -desmințită lege a vieții
sociale este aceea că <societatea creează legi>. » El concepe dreptul
ca < o condiție a vieții sociale >.

§ 2 – Fenomenele juridice și fenomenele sociale
Percepția de tip juridic a realității impune, ca prim pas, identificarea
fenomenelor juridice , demarcație ce permite să stabilim nu doar
domeniul de acțiune al Dreptului în societate dar și corelațiile care se
manifestă între Drept și alte sfere normative.
În înțelegerea raporturilor existente între Drept și Societate este
semnificativă remarca reputatului profesor Mircea Djuvara conform Organizarea
societății prin
intermediul
dreptului se
sprijină pe valorile
societății
Dreptul evocă
metamorfoza
valorilor sociale în
valori juridice
Fenomenele
juridice sunt
fenomene sociale

9 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

căruia dreptul nu se reduce numai la dreptul pozitiv, că sfera de
existență a dreptului antrenea ză, prin rezonanță, și alte sfere sociale .
Dincolo de spațiul normativ juridic se constituie alte componente ale
normativității sociale, iar pe de altă parte se derulează comportamente
sociale ce nu interesează propriu -zis sfera normativă.
Juridicul desemn ează acea regulă de drept care exprimă cel mai bine
comportamentul subiectului de drept; prin intermediul juridicului se
întruchipează complexitatea relațiilor din societate și se reflectă
diversitatea și complexitatea sub care acestea se manifestă.
Față de aceste distincții și în funcție de criteriul juridicității , se poate
realiza următoarea clasificare:
a) fenomene juridice;
b) alte fenomene care implică normativitatea socială;
c) fenomene și fapte sociale.
Această clasificare ține cont de locul și rolul fenome nelor pentru
organizarea prin Drept a Societății, de modul de impunere a
comportamentelor în societate, de interesul pe care îl reprezintă, de
prezența sancțiunii și tipul acestei sancțiuni, de finalitatea socială sau
de scopul evocat.
Este important de re levat că fenomenele juridice comportă
permanente interferențe cu celelalte fenomene sociale – UBI
SOCIETAS IBI JUS – că fără valorificarea acestor interferențe Dreptul
nu s-ar realiza deplin.
Reputatul profesor J. Carbonnier afirmă în lucrarea <Sociologi e
juridique> că « Toate fenomenele juridice pot fi privite ca fenomene
sociale, deoarece chiar un sentiment pur solitar de drept implică o
latență a societății, un drept robinsonian nu poate fi de conceput. » Dreptul este
moderatorul
principal al
comportamentelor
sociale

10 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Dreptul statuează asupra comportamentelor soci ale, el fiind
moderatorul principal în societate și, în această calitate, poate impune
un raport just între tradiții și tendințele novatoare.
Societatea a înregistrat un mare pas înainte în momentul în care s -a
ridicat de la nivelul unui pragmatism cutumi ar la o treaptă juridică
științifică, exprimată cu deosebire în norme de drept.
Dreptul își afirmă esența sa în societate – într-o societate constituită
și determinată istoric. Pentru aceasta toate fenomenele juridice sunt
fenomene sociale.
În plan oriz ontal și suprapus, sociologia juridică ar urmări -alături de
metodologia juridică -dezvoltarea ca atare a științei juridice, a
conceptelor, categoriilor, noțiunilor, principiilor, a formelor suprapuse
de drept în legătură și cu alte asemenea forme. În plan v ertical
sociologia juridică aprofundează fenomenul juridic, prospectând
adâncurile vieții sociale, în legătură cu diferite elemente structurale,
până la regăsirea substratului comun al manifestărilor societății.

§ 3 – Teste de verificare Unitatea nr. 1
1. Dreptul este:
a) principala modalitate organizatorică pentru societate;
b) societatea în ansamblul său
c) principalul fenomen economic al unei societăți

2. Fenomenele juridice
a) sunt fenomene economice;
b) sunt fenomene sociale;
c) sunt fenomene exterioare unei societăți;
Dreptul este un
fenomen social

11 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

3. În funcție de criteriul juridicității , se poate realiza următoarea clasificare:
a) fenomene juridice; alte fenomene care implică normativitatea socială;
fenomene și fapte sociale;
b) fenomene juridice; fenomene politice; fenomene socia le;
c) fenomene naturale; fenomene supranaturale; fenomene juridico -politice

§ 4 – Răspunsuri la testele de autoevaluare
Răspunsurile corecte sunt:
1 – a; 2 – b; 3 – a;

§ 5 – Temă de reflecție

Comentați în maxim 300 de cuvinte diferențele dintre fenomenele juridice și
cele sociale .
Folosiți spațiu l de mai jos pentru scrierea răspunsului:

12 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

§ 6 – Bibliografie pentru Unitatea nr. 1
1. Nicolae Popa, Ioan Mihăilescu, Mihail Constantin Eremia –
Sociologie juridică , Ed. Universității București, București, 2003
2. Mircea Djuvara – Drept și sociologie , Arhiva pentru știință și
reformă socială, București, 1936
3. Mircea Manolescu – Teoria și practica dreptului: Metodologie și
sociologie juridică , Ed. Fundația Regele Mihai I, București, 1946
4. Eugeniu Speranția – Introducere în filozofia dreptului , București,
1944
5. Jean Carbonier – Sociologie juridique, Ed. LGDJ, Paris, 1995
6. Renato Treves – Sociologia del diritto , Milano, 1998
7. Nicolas Herpin – Les sociologues américains et les siècle , Paris,
PUF, 1973
8. Gaston Bouthoul – Sociologie de la politique, Paris, PUF, 1965

13 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Sociologia juridică – știință de graniță între drept și sociologie

Unitatea de învățare nr. 2

SOCIOLOGIA JURIDICĂ – ȘTIINȚĂ DE GRANIȚĂ ÎNTRE
DREPT ȘI SOCIOLOGIE

CUPRINS
Obiectivele unității de învățare nr. 2
§ 1 – Aspecte generale despre sociologie
§ 2 – Istoric al sociologiei juridice
§ 3 – Sociologia dreptului sau s ociologia juridică?
§ 4 – Sociologia juridică și sociologia generală
§ 5 – Sociologia juridică și ș tiința dreptului
§ 6 – Teste de verificare Unitatea nr. 2
§ 7 – Răspunsuri la testele de autoevaluare
§ 8 – Temă de reflecție pentru Unitatea nr. 2
§ 9 – Bibliografie pentru Unitatea nr. 2

Obiectivele unității de învățare nr. 2
După studiul acestei unități de învățare veți reuși să:
 Cunoașteți noțiunea de sociologie ca știință de ramură
 Cunoașteți istoricul sociologie juridice
 Identifica ți relația dintre soc iologia juridică și sociologia generală
 Definiți sociologia juridică ca știință a dreptului

14 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

§ 1 – Aspecte generale despre sociologie
Sociologia generală este știința care se ocupă cu studiul societății
omenești, adică analiza «formelor de coexistență sau conviețuire
umană și a formelor care se ivesc și se dezvoltă din această
împrejurare»; ea studiază « totalitatea relațiilor sociale existente în
societate».
Sociologia generală s-a dezvoltat ca teorie a societății la jumătatea
secolului al XIX -lea, deși preocupări sociologice și analize valoroase
putem constata în lucrări aparținând titanilor gândirii universale,
precum Aristotel, Platon, Cicero, Montesquieu, Rousseau etc.
Acela care, în epoca modernă, folosește pentru prima dată termenul de
sociolog ie este Auguste Compte, în anul 1839. Acest autor
imaginează un tablou al tuturor științelor acelei epoci. În tabloul
științelor alcătuit de el după propriile criterii, sociologia era așezată la
sfârșitul clasificării științelor deoarece era considerată șt iința cu cel
mai ridicat grad de complexitate.
Deși cu o istorie scurtă în urmă (sau poate că tocmai de aceea!)
sociologia a suportat numeroase „asalturi” – de la contestarea sa
vehementă, pe motiv că nu -și găsea un obiect adecvat și nici o
definiție sta bilă, până la îmbrățișarea fără rezerve și încercarea de
extindere exagerată a obiectului de studiu. Dezvoltarea socială punea
în fața științelor clasificarea unor probleme deosebit de complexe,
care necesitau o aplecare mult mai stăruitoare spre studiul
implicațiilor sociale ale proceselor economice.
Sociologia era chemată să umple un mare gol lăsat de pozitivismul
științific. Are dreptate Theodore Caplaw când afirmă că: « din punct
de vedere istoric cea dintâi preocupare a sociologiei a fost studiul
evolu ției sociale, dar rațiunea de a fi a sociologiei și mijlocul prin care
a ajuns să fie un subiect academic respectabil a fost studiul
problemelor sociale – viciul, crima și mizeria » ; chiar dacă nu
împărtășim ordinea „clasificării” problemelor sociale făcu tă de autor
sau convingerea că ea ar fi limitativă. Sociologia generală
este știința care se
ocupă cu studiul
societății omenești
Teoria sociologiei
generale s -a dezvoltat
la jumătatea sec. XIX
Dezvoltarea socială a
evidențiat clasificarea
unor probleme
deosebit de complexe

15 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Din momentul conturării sale ca disciplină științifică și până spre
jumătatea secolului nostru sociologia s -a manifestat (mai mult) pe
planul pur speculativ . Treptat, în special după primul război mondia l,
acest plan este abandonat în favoarea unei cercetări a faptelor reale , a
proceselor sociale.
S-a considerat că mozaicul de tendințe și de orientări sociologice ca și
căutările continui în privința precizării obiectului sociologiei se
datorează faptului că sociologia are ca obiect de studiu un fenomen
atât de complex.
Se poate constata chiar și o „revizuire” a sistemului de concepte și
categorii cu ajutorul cărora faptul real să poată fi gândit.
Mai mult, treptat și după numeroase experiențe, s -a constat at
aproprierea între Drept și Sociologia generală, datorată unor condiții
specifice și schimbărilor de mentalități intervenite astfel:
– mai întâi sociologii au trebuit să recunoască faptul că
preocupările de sociologie juridică sunt cele mai vechi
dintre to ate preocupările sociologice;
– la rândul lor juriștii au observat și au acceptat caracterul de
știință socială al disciplinei lor; dreptul depășea astfel
neajunsurile pozitivismului și ale legalismului.
§ 2 – Istoric al sociologiei juridice
Prin comparație cu Dreptul , care dispune de o prestigioasă istorie
desfășurată de -a lungul mileniilor, sociologia juridică s -a constituit ca
știință de sine stătătoare relativ de scurtă vreme, deși preocupări în
direcția stabilirii legăturilor dreptului cu societatea și c u mediul
natural întâlnim încă din cele mai vechi timpuri; astfel Socrate,
Aristotel, Platon, Cicero, Locke, Hobbes, Grotius. Leibnitz,
Montesquieu, Rousseau etc au fost interesați în a găsi și evalua o
posibilă corespondență a legilor cu lumea exterioară. Sociologia are ca
obiect de studiu un
fenomen deosebit de
complex

16 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Se pare că primul care a întrebuințat termenul sociologie juridică a
fost ANZILOTTI , în anul 1892 în lucrarea <La filosofia del diritto e
la sociologia> .
În anul 1913 juristul german Eugen Erlich publică lucrarea intitulată
<Grundlegung der soziolog ie des recht> (Baza sociologiei dreptului).
În această carte, Erlich – adept al „liberului drept” – fundamentează
necesitatea unei cercetări mai cuprinzătoare a realității juridice , ce nu
se poate reduce numai la studiul normelor și instituțiilor juridice, fiind
necesare cercetări în plan vertical, în adâncime; în acest fel trebuie pus
în evidență „dreptul viu”, după expresia lui Aristotel referitoare la
interpretarea juridică.
Primele manifestări științifice de analiză juridico -sociologică au fost
influenț ate de orientarea pozitivistă și legalistă a Dreptului și a
Științelor juridice, orientare preocupată mai ales de cercetarea
structurii tehnice a dreptului, a conținutului său specific și a
mecanismului său de funcționare.
În evoluția analizei juridico -sociologice să constatăm că sociologia nu
avea de înfruntat o „oarecare” știință ci o știință juridică temeinic și
îndelungat constituită, o știință care domina și impunea prin
individualismul și liberalismul său, prin principiile sale eterne. Pentru
juriștii epocii respective – care erau: idealiști, jusnaturaliști,
individualiști – sociologia aducea un punct de vedere complet nou,
care muta centrul de greutate al analizei de la normă la societate.
Primele cercetări științifice și respectiv lucrări de analiză juridico –
sociologică revin unor autori precum Anzilotti, Erlich, Tarde,
Durkheim; concluziile acestora au stat la baza unor noi cercetări de
sociologie juridică și de metodologia dreptului realizate după primul
război mondial de autori precum Timacheff, H auriou, Gurvitch, Levy –
Bruhl.
În aceste condiții s -a produs apropierea dreptului de sociologie și
colaborarea dintre juriști și sociologi , astfel că juriștii au început să
studieze societatea, viața socială a dreptului iar sociologii, aplecându –
se tot mai stăruitor asupra studiului fenomenului juridic, au înțeles că Primele
manifestări
științifice de
analiză juridico –
sociologică au fost
influențate de
orientarea
pozitivistă și
legalistă a
Dreptului și a
Științelor juridice

17 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

dintre toate fenomenele sociale – morale, religioase, ale spiritului etc .
– fenomenul juridic este cel mai caracteristic din punct de vedere
social.
În România între primele preocupări juridic o-sociologice remarcăm
lucrarea reputatului autor Constantin Stere intitulată < Evoluția
individualității și noțiunea de persoană în drept – studiu sociologic și
juridic (1897) > precum și primul volum, dedicat cercetărilor juridico –
sociologice, din vasta lucrare a lui Dimitrie Comșa intitulată < Scrieri
de drept, Economie politică, Finanțe și Sociologie (1913) >. După
primul război mondial se înregistrează preocupări mult mai susținute,
datorate în special activității științifice a profesorilor: Mircea Dj uvara,
Eugeniu Speranția, Mircea Manolescu, Alexandru Vălimărescu,
Dumitru Drăghicescu, Octavian Ionescu etc Este semnificativ că
Bouglé afirma: < pe casa Sociologiei ar trebui să scrie: «Aici nu
intră cine nu este jurist.» >.
§ 3 – Sociologia dreptului s au sociologia juridică?
Terminologia juridică aduce în discuție și problematica titulaturii
acestei științei, pe baza amplitudinii obiectului de cercetare juridică și
a contribuției la progresul dreptului.
Mircea Djuvara, cunoscut mai ales prin scrierile s ale de Enciclopedie
juridică și Filozofie juridică, jurist de formație filosofică idealistă,
neokantiană, susține că dreptul coordonează activitatea socială și de
aceea orice studiu al realității sociale nu se poate face fără studiul
dreptului. Valorile ju ridice sunt considerate un cadru necesar în care
se agită toată viața socială; ele se află în vârful ierarhiei relațiilor
sociale.
Pentru a desemna această disciplină de cercetare științifică se
utilizează două denumiri: sociologia juridică și, respectiv, sociologia
dreptului . Astfe, Gurvitch folosește alternativ fie denumirea
„sociologie du droit” (sociologia dreptului) fie pe cea de „sociologie
juridique” (sociologie juridică); Levy -Bruhl folosește denumirea
„sociologie du droit”; Carbonnier pe aceea de „sociologie juridique”;

18 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Jorion uzitează terminologia „sociologie juridique”; Treves își
intitulează lucrarea „Sociologia del Diritto”.
Din perspectiva terminologiei juridice și al aparatului critic al
dreptului folosirea uneia sau a celeilalte dintre den umiri, respectiv
alegerea unuia sau a celuilalt termen juridic, nu este întâmplătoare,
întrucât se dă conceptului de sociologie juridică o semnificație mult
mai largă decât celei de sociologie a dreptului . În opinia noastră
denumirea de sociologie juridic ă este mai adecvată întrucât reflectă
mult mai bine obiectul de studiu al acestei discipline de cercetare
științifică.
Sociologia juridică trebuie să delimiteze întinderea juridicului în
raport cu celelalte dimensiuni ale societății, să stabilească
conting ențele juridicului cu sferele politice, morale, economice etc.
De asemenea, sociologia juridică trebuie să verifice, prin modalități și
tehnici specifice, ce se întâmplă cu normele dreptului din momentul în
care ele coboară de pe respectabilul soclu teore tic și „se amestecă” în
existența oamenilor; ce câștigă ele și ce pierd în procesul confruntării
cu necesitățile reale ale vieții, cu permanentul progres parcurs de
societate.
În domeniul juridic cercetările sociologice nu se pot opri doar la
studiul drept ului – în accepțiunea de ansamblu de norme instituite sau
sancționate de stat – aceste cercetări trebuind să studieze întreaga
viață socială a dreptului , începând cu aspectele specifice ale rolului
conștiinței juridice, continuând cu fixarea cadrului socia l de referință
al normelor de drept, cu sublinierea rolului factorilor de configurare a
dreptului, cu evaluarea modului în care se realizează dreptul, a
efectelor, eficacității și eficienței.
Expresia înrudirii și cooperării celor două științe, respectiv Sociologia
generală și Sociologia juridică, rezidă – susține reputatul jurist Mircea
Manolescu – în însăși existența sociologiei juridice. Sociologia juridică
este parte a sociologiei generale și anume aceea care studiază și
cercetează manifestările juridic e. Ea este, în același timp, o parte a Conceptul de sociologie
juridică are o
semnificație mult mai
largă decât cea de
sociologie a dreptului

19 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

științei juridice și anume aceea care studiază caracterul social al
realității juridice.
Eugeniu Speranția preciza că aria de cuprindere a cercetărilor
sociologice a problemelor de drept trebuie să fie foarte extins ă, vizând
încadrarea fenomenului juridic în viața socială.
Sociologia juridică trebuie să -și verifice competențele și să -și afirme
vocația de cercetare și în privința fenomenelor juridice secundare,
precum responsabilitatea , statu tul și rolul individului .
§ 4 – Sociologia juridică și sociologia generală
Sociologia juridică a primit o bogată moștenire de tip conceptual și de
asemenea metodologică din partea Sociologiei generale. Mare parte
din metodele sale nu sunt decât adaptări ale metod elor sociologice la
studiul particular al dreptului.
Un număr de noțiuni și concepte de care se folosește Sociologia
juridică – constrângerea socială, controlul social, statu tul și rolul
individului, violența în societate etc . – sunt concepte ale sociologi ei
generale asupra cărora Sociologia juridică a pus un accent de drept.
Chiar unele noțiuni care corespund unor fenomene (sau instituții) pur
juridice, de exemplu familia conjugală, deosebirea proprietății și a
puterii, au fost analizate de multă vreme în sociologia generală.
În altă ordine de idei se poate observa că Sociologia generală
recunoaște mai greu ceea ce a primit sau ar putea să primească de la
Sociologia juridică. E. Durkheim îi sfătuia pe sociologi să observe
regulile de Drept, văzând în aceste a fapte pregnant sociale. Însă așa
cum apreciază și profesorul francez J. Carbonnier acest sfat a fost
adesea uitat chiar și în Sociologia juridică.
Pe de altă parte este posibil ca prin teoria probelor Dreptul să fi
furnizat concluzii extrem de utile Soc iologiei generale și analizelor de
tip sociologic.
Ocupându -se cu identificarea și analiza fenomenelor sociale, în
totalitatea și în generalitatea lor, Sociologia generală oferă o temeinică

20 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

bază de plecare sociologiei juridice, în scopul cercetării realită ții
juridice, a fenomenului juridic și a interdependențelor pe care acesta
le afirmă.
Este deja acceptată concluzia în privința raporturilor dintre sociologia
juridică și sociologia generală, conform căreia se poate accepta
punctul de vedere că între acest e discipline de tip științific există o
diferență specifică. Astăzi, în lumea științifică, este admis, în general,
un punct de vedere potrivit căruia Sociologia Juridică este o disciplină
care nu se suprapune nici Științei Juridice și nici Sociologiei. Tot odată
prin sistematizarea regularităților pe care le descoperă desăvârșește
cercetarea fenomenelor juridice și, în scopul organizării, dezvoltării și
realizării unei bune politici legislative realizează evaluarea și
valorificarea esențelor și a semnificați ilor având consistență juridică.
Ipotezele pe care le formulează și le verifică Sociologia Juridică (și ca
sociologie a Dreptului) sunt –cel mai adesea – luate din experiența
juridică. Datorită unui astfel de aspect ponderea cercetărilor
sociologice în dom eniul juridic se situează pe coordonatele dreptului,
iar cei care întreprind o astfel de cercetare au nevoie de o temeinică
pregătire juridică.
Remarcăm că astăzi se afirmă tot mai pregnant convergența
Sociologiei juridice cu sociologia dreptului de tip e mpiric – cu privire
specială asupra caracterului și evoluției istorice și a efortului de
teoretizare – ca și tendința către a constitui două componente ale
aceleiași discipline științifice.
În ce ne privește, socotim că abordarea complexă a fenomenului
juridic de către Sociologia Juridică ar putea – mai ales din motive de
organizare a studiului și didactice – să se structureze în două părți,
respectiv partea generală și partea specială, sub condiția păstrării
imaginii de ansamblu a cercetării, a considerăr ii legăturilor multiple și
organice care există între cercetarea empirică și generalizarea
teoretică, și nicidecum prin ruperea celor două domenii.
Partea generală a Sociologiei Juridice ar cuprinde: conceptele
fundamentale ale domeniului – definirea socio logiei juridice, obiectul
de cercetare, locul și rolul fenomenelor juridice etc . – iar partea Între știința dreptului
și sociologia juridică
se stab ilesc raporturi
de coordonare

21 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

specială aspectele privind metodele și tehnicile de cercetare și
investigare în funcție de etape.
§ 5 – Sociologia juridică și Știința dreptului
Raporturile ce se stabilesc între Știința Dreptului și Sociologia juridică
sunt raporturi de coordonare .
Mai întâi trebuie să constatăm că Sociologia Juridică se apropie
sensibil de Teoria Generală a Dreptului, o disciplină științifică de tip
complex și diversificat , filosofico – politico – juridică .
Cercetarea și explicarea fenomenelor juridice se realizează, în cadrul
Teoriei Dreptului, nu de pe poziții dogmatice, normativiste, ci se
evidențiază strânsa și permanenta legătură a Dreptului cu Societatea.
Pornind de la d atele furnizate de Teoria Generală a Dreptului,
cercetarea juridico -sociologică trebuie să stabilească raporturile
dintre fenomenele juridice și celelalte fenomene sociale.
Studiind realitatea juridică, fenomenele juridice și interferențele între
acestea, Sociologia Juridică raportează fenomenul juridic – în
totalitatea sa – la ansamblul societății, la conexiunile (structurale,
funcționale) ce se manifestă în raport cu celelalte fenomene sociale.
Studiul fenomenelor și proceselor caracteristice vieții soci ale a
dreptului este efectuat atât sincronic cât și diacronic (atât ca analiză
juridico -sociologică, precum și ca studiu de tip societal).
Sociologia juridică își identifică obiectul de cercetare științifică nu
numai la granița dintre Drept și Sociologie d ar și la confluența între
Teoria Generală a Dreptului, Filosofia juridică, Antropologia juridică
și Științele juridice de ramură.
Referindu -ne la situațiile în care există reluări ale analizei științifice,
fie din partea Teoriei Dreptului fie din partea So ciologiei Juridice,
trebuie observat că studiul principiilor dreptului se poate preta unei
analize realizate de Sociologia juridică, fără ca prin aceasta să
contestăm importanța acestui studiu, în viziunea fundamentului
dreptului, pentru Teoria Generală a Dreptului. Prin cercetarea
juridico -sociologică se
stabilesc raporturile
dintre fenomenele
juridice și celelalte
fenomene sociale

22 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Cât privește analiza realității juridice , ca realitate socială, unele
suprapuneri tematice pot fi realizabile în privința: genezei juridicului ,
a rolului și funcțiilor sociale ale dreptului , a studiului gradelor de
efectivitate și eficiență a no rmelor de drept etc.
Cercetarea științifică specifică Sociologiei juridice aduce clarificări
însemnate atât pentru științele juridice – în planul analizelor teoretice
– cât și pentru activitatea juridică – în planul activităților de tip practic
și a rațio namentelor de tip jurisprudențial.
Mai mult, se afirmă că viitorul este al Sociologiei Juridice, ca element
de modernizare și ca element dinamizator al științelor dreptului .
Evoluția viitoare a acestei discipline științifice va confirma o
asemenea previzi une optimistă sau, dimpotrivă , o va tempera.
Astăzi, se vorbește, tot mai insistent, despre structurarea Sociologiei
Juridice pe două componente principale: o parte generală și respectiv
o parte specială. Partea generală ar interesa mai mult pe sociologi ș i ar
urma să se ocupe cu studierea pozițiilor și funcțiilor sistemului juridic,
iar partea specială ar interesa mai mult pe juriști, aceasta urmând să
aibă ca obiect studierea, analiza și evaluarea (ante -factum și post –
factum) a locului, rolului, poziției și funcțiilor normelor juridice și a
instituțiilor de drept, în contextul de tip social la care acestea se aplică.
Sociologia Juridică dispune de obiect propriu de cercetare științifică,
datorită faptului că aceasta specializează cercetarea sociologică a
manifestărilor juridice și adâncește cercetarea juridică a realității
sociale. Valorile juridice (M. Djuvara) sunt considerate un cadru
necesar în care se agită toată viața socială; ele se află în vârful
ierarhiei relațiilor sociale .

23 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

§ 6 – Teste de veri ficare Unitatea nr. 2

1. Raporturile ce se stabilesc între Știința Dreptului și Sociologia juridică sunt
raporturi:
a) de subordonare
b) pure de drept
c) de constrângere
d) de coordonare

2. Sociologia generală se ocupă cu studiul:
a) fenomenelor juridice dintr -o societa te
b) totalității relațiilor sociale existente în societate
c) fenomenelor juridico -politice dintr -o societate

3. Întâlnirea propriu zisă dintre sociologie și drept s -a datorat următoarei
împrejurări:
a) știința juridică a făcut eforturi să iasă din tiparele p ozitivismului, căutând
legături ale dreptului cu societatea
b) apariția unor lucrări științifice de mare amploare
c) neînțelegerea dintre juriști și sociologi cu privire la obiectul și definiția
sociologiei juridice
d) apariția metodelor sociologice de cer cetare

§ 7 – Răspunsuri la testele de autoevaluare
Răspunsurile corecte sunt:
1 – d; 2 – b; 3 – a

24 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

§ 8 – Temă de refl ecție

§ 9 – Bibliografie pentru Unitatea nr. 2
1. Nicolae Popa, Ioan Mihăilescu, Mihail Constantin Eremia –
Sociologie juridică , Ed. Universității București, București, 2003
2. Mircea Djuvara – Drept și sociologie , Arhiva pentru știință și
reformă socială, București, 1936
3. Mircea Manolescu – Teoria și practica dreptului: Metodologie
și so ciologie juridică , Ed. Fundația Regele Mihai I, București,
1946
4. Eugeniu Speranția – Introducere în filozofia dreptului ,
București, 1944
5. Jean Carbonier – Sociologie juridique, Ed. LGDJ, Paris, 1995
6. Renato Treves – Sociologia del diritto , Milano, 1998
7. Henri Lévy -Bruhl – Sociologie du droit, PUF, Paris, 1990
Comentați în maxim 300 de cuvinte cum este corect să spunem: ,,sociologia
dreptului’’ sau ,,sociologia juridică’’ .
Folosiți spațiu l de mai jos pentru scrierea răspunsului:

25 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Istoric al curentelor și al școlilor de gândire din sociologia juridică

Unitatea de învățare nr. 3

ISTORIC AL CURENTELOR ȘI AL ȘCOLILOR DE GÂNDIRE
DIN SOCIOLOGIA JURIDICĂ

CUPRINS
Obiectivele unității de învățare nr. 3
§ 1 – Curentul contractualismului social
§ 2 – Curentul relaționismului
§ 3 – Curentul sociologist
§ 4 – Școala monografică de la București ( Dimitrie Gusti)
§ 5 – Teste de verificare Unitatea nr. 3
§ 6 – Răspunsuri la testele de autoevaluare
§ 7 – Temă de reflecție pentru Unitatea nr. 3
§ 8 – Bibliografie pentru Unitatea nr. 3

Obiectivele unității de învățare nr. 3
După studiul acestei unități de învățare veți reuși să:
 Cunoașteți ideile gânditoril or contractualiști
 Cunoașteți teoria curentului de gândire relaționist
 Identificați ideile de bază ale curentului sociologist
 Cunoașteți teoriile școlii monografice de la București

26 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

§ 1 – Curentul contractualismului social
Unul dintre cele mai influent e curente de gândire juridico -politică și
sociologică, contractualismul , are la bază practica și experiența
societății, în special din perioada formării Angliei medievale. Pe baza
evoluțiilor de tip juridic și politic, și a consecințelor acestora, școala
engleză a dreptului, respectiv J. Locke și Th. Hobbes, a exprimat și
expus ideile fundamentale ale contractului social . Ulterior, datorită
noilor evoluții sociale și respectiv unor noi mentalități, curentul
contractualismului social a fost expus ca teorie ș i de J.J. Rousseau și
Ch. Montesquieu, și, pe baza acestei noi teorii se realizează practica
de organizare a constituționalității, odată cu revoluția franceză.
Curentul de gândire juridico – politic și social al contractualismului
a fost anticipat, ca ese nță, și din perspectivă teoretică și sub aspect
practic, încă din antichitate . Remarcăm, în egală măsură, Sparta,
Atena, Roma, dar în principiu organizarea cetăților -state grecești
antice.
Adepții teoriilor contractualiste afirmă că înainte de starea de
societate a existat starea de natură, în care oamenii trăiau izolați.
Să constatăm faptul că nu toți contractualiștii sunt de acord în a
caracteriza „ starea naturală ”.
Dacă lui J.J. Rousseau îi apare drept cea mai fericită etapă , în care
omul este pentru om zeu (HOMO HOMINI DEUS), lui Th. Hobbes
i se pare ca fiind, dimpotrivă, ca etapa (starea) cea mai nenorocită, în
care omul este lup pentru om (HOMO HOMINI LUPUS) – practic
fiecare este autoritate de tip suprem (atât pentru el cât și pentru
„celălalt ”), existând un fel de război permanent al tuturor contra
tuturor (BELUM OMNIUM CONTRA OMNES).
J.J. Rousseau consideră că întrucât forțele izolate ale fiecărui individ
nu mai sunt suficiente spre a -i asigur securitatea și chiar viața el Școala engleză a
dreptului, respectiv J.
Locke și Th. Hobbes, a
exprimat și expus ideile
fundamentale ale
contractului social
Apare ca necesară
asocierea indivizilor ,
întrucât forțele izolate
ale fiecărui individ
sunt insuficiente sa -i
asigure securitatea
Contractul social
menține forța și
libertatea fiecărui
individ

27 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

(individul, persoa na)trebuie să recurgă la o asociere prin care să se
mențină « forța » și « libertatea » fiecărui asociat .
Instrumentul juridic adecvat realizării acestui scop este contractul
social .
Dreptul și Statul sunt „produse” ale voinței , forme necesare ale vieții
în comun .
În cadrul Societății ce este organizată conform ideilor gânditorilor
contractualiști, atât persoana celor asociați cât și puterile lor se află
sub coordonarea unei v o i n ț e g e n e r a l e .
J.J. Rousseau construiește ingenios categoria de voință generală ,
explicând -o ca pe o sumă a voințelor care concordă în vederea
asocierii și nu ca o „sumă” a „tuturor” voințelor; autorul deosebea
între „voința tuturor” și „voința generală”.
Componentă a școlilor de tip integralist , contractualismul socia l
prezintă astăzi o serie de variante noi precum: solidarismul,
orientările normative și pragmatice (aplicative) .
Tot de „factură” contractualistă sunt și acele concepții care prezintă
legislațiile, reformele și chiar revoluțiile ca produse arbitrare ale
oamenilor, iar normele, valorile, obiceiurile și moravurile ca având
un caracter convențional. Importante sunt și aplicațiile la domeniul
social, în special în privința activității de decizie, cu referire la teoria
jocurilor , teorie care angajează „convenț ia” respectării regulilor
(capacitatea înțelegerii lor și voința aplicării acestora).
§ 2 – Curentul relaționismului
Curentul de gândire relaționist este o componentă importantă a școlii
individualiste (în acest sens a se vedea clasificarea realiza tă de T.
Herseni).
Relaționismul este alcătuit din acele idei, concepții și teorii juridice,
politice și sociologice care explică organizarea societății și a vieții în
societate ca rezultat al unei simple sume a relațiilor dintre indivizi . Dreptul și statul
sunt produsele
voinței
Voința generală
coordonează
persoana celor
asociați cât și puterile
lor
Societatea este
rezultatul unei simple
sume a relațiilor
dintre indivizi

28 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Cei mai repreze ntativi exponenți ai acestui curent de gândire sunt:
Rudolf Stammler, Georg Simmel, Max Weber.
Stammler apreciază că experiența socială se constituie prin două
elemente: Dreptul , ca formă și Economia ca materie . Dreptul este, în
concepția lui Stammler, o f ormă exterioară a vieții sociale; acesta
apare ca o condiție în baza căreia cooperarea socială și coexistența
oamenilor devin posibile. Forma ține deci de rațiunea noastră .
Dreptul ca formă de reglementare exterioară nu se va aplica la natură
ci numai la conviețuirea manifestată între oameni.
Stammler face distincția între materia și forma judecăților
juridice de valoare .
Conținutul dreptului este, în concepția sa, empiric, schimbător; el nu
poate, prin aceasta, să aibă valabilitate generală.
Stammler distinge valoarea juridică de realitatea juridică .
Realitatea juridică este obiect al dreptului juridic , în timp ce valoarea
propriu -zisă ar fi obiect al „dreptului – valoare” sau „dreptului –
just” .
Concepția lui R. Stammler este astfel contrară ideil or (și concepțiilor)
apriorismului juridic deoarece considerând conținutul dreptului ca
special și particular , după timp și loc , este negată autoritatea oricărui
principiu juridic universal.
În lipsa unui astfel de principiu este construit un „princ ipiu juridic”
valabil pentru un „conținut” schimbător. R. Stammler afirmă că
Dreptul ar fi un „concept cultural” , un agent care ar pune în acord
valoarea cu realitatea.
La rândul său G. Simmel , abordând problematicile sociologice,
politice și implicit ju ridice, consideră că Societatea ne apare o dată ca
sumă a relațiilor dintre indivizi și apoi ca formă a acestor relații .

29 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

În optica sa Sociologia generală ar avea ca direcții de cercetare
studierea formelor sociale – ca știință socială particulară – urmând ca
toate celelalte relații sociale propriu -zise să fie studiate de celelalte
științe. Simmel transformă astfel Sociologia într -o știință formală,
descriptivă, un fel de „geometrie socială”.
M. Weber este considerat cel mai mare sociolog german al tuturor
timpurilor; el concepe și explică Sociologia ca știință a acțiunii
sociale . Sociologia trebuie să încerce o înțelegere interpretativă a
acțiunii sociale pentru a se ajunge astfel la explicarea cauzală a
dinamicii cursului acesteia precum și a efectelor p roduse.
Socialul (și respectiv Societatea) este, conform ideilor lui M. Weber, o
relație între indivizi , relație ce este înzestrată cu un înțeles .
Acțiunea este socială în măsura în care „ în virtutea semnificației
subiective acordată ei de către individul (indivizii) care acționează
ține seamă de comportarea altora și prin urmare este orientată într –
acolo”.
Concepțiile lui M. Weber au exercitat și exercită o foarte mare
influență asupra teoriilor de tip sociologic, juridic și politic din
diverse țări, prec um Franța, Anglia, dar mai ales SUA unde, ca urmare
a acestei influențe, s -au dezvoltat multiple forme ale relaționismului,
cele mai importante fiind acționismul și respectiv interacționismul
simbolic .
Aceste două forme ale relaționismului sunt, pentru S tatele Unite,
dependente de numele lui Talcott Parsons și re spectiv a grupului de
studiu condus de el.
Dorința grupului Parsons de a codifica , și astfel de a unifica și
metodele de realizare a oricărei cercetări a sistemului de acțiuni
sociale se înscrie ca eveniment deosebit de important în sociologia
americană a acelor timpuri.
Eforturile interdisciplinare ale acestui grup – format din sociologi,
psihologi, antropologi ai culturii etc) s -au soldat cu apariția, în anul Codificarea
metodelor de
cercetare a sistemului
de acțiuni sociale a
fost realizată de către
grupul Pa rsons

30 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

1951 , a lucrării intitulată TOWARD A GENERAL THEORY OF
ACTION (Către o teorie generală a acțiunii), considerată Cartea de
bază a oricărui sociolog american și unde se examinează principiile și
categoriile teoriei științelor sociale cu scopul fixării unei platforme
minimale, de consens și colaborare între toți cei care se ocupă cu
studiul societății.
Parsons elaborează o tipologie amplă a sistemelor de acțiune , cu
aplicații la diferite sisteme sociale și economice.
El introduce în tipologia sistemelor de acțiune un grup de concepte și
relații corelate , grup ce poate fi redus la următoarele elemente
(corelate) ale acțiunii:
1) SCOP (E);
2) SITUAȚIE (S), analizabilă în funcție de :
a) mijloace (M) ;
b) condiții (C) .
3) MOD DE RELAȚIE (N) între scop și situație.
Condițiile găsesc expresia lor subiectivă î n diferite elemente
cognitive: propoziții factuale (F), elemente ideale sau normative (I),
totalitatea cunoștințelor științifice (T), deducții logice (L) .
Parsons elaborează o Teorie a acțiunii sociale și nu o teorie a acțiunii
umane în general. El concepe societatea ca un ansamblu coerent de
sisteme de acțiuni .
În concepția sa orice sistem acțional concret are aspecte multiple –
psihologice, sociale, culturale.
El exclude din sistemul social agentul individual , „actorul” , și
consideră că sistemul este auto nom. Această excludere se
repercutează negativ în explicarea naturii acțiunii umane și în
demonstrarea caracterului de eficiență a acestei acțiuni . Parsons elaborează
tipologia sistemelor
de acțiune

31 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Pe baza schemelor acțiunii sociale și a sistemului social de acțiuni ,
alcătuite cu ajutorul acestor concepte și relații, Parsons propune o
amplă clasificare a tipurilor de acțiuni umane . În concepția sa,
mijloacele sunt ceea ce subiectul (persoana) utilizează și respectiv
interpune între el și obiect în cursul acțiunii pentru realizarea unui
scop. Deosebirea din tre mijloace și condiții nu poate fi absolutizată.
§ 3 – Curentul sociologist
Din aria curentelor care aparțin școlii integraliste vom prezenta și
curentul de gândire juridico -sociologic sociologist .
Adepții ideilor de tip sociologist consideră – și analizează – omul – și
comportamentul său – atât ca produs al naturii cât și ca rezultat al
societății .
Se poate observa, deci, o tendință de revenire la ideea lui HOMO
DUPLEX .
Societatea fiind „ un plus ” față de suma indivizilor este o realitate
exterioară acestora și deține putere de constrângere față de indivizi .
Reprezentantul cel mai de seamă al acestui curent de gândire, în
calitate de creator de doctrină și de școală sociologică, este Emile
Durkheim, sociolog cu o mare influență asupra diverse lor curente
sociologice, atât în Sociologia generală cât și în Sociologia Juridică –
de exemplu liberul drept, dreptul liber, sociologismul juridic etc .
Ideile, teoriile și concepțiile sale exercită și astăzi o influență
considerabilă asupra cunoașterii so ciologice și analizelor juridico –
sociologice.
Conform opiniilor lui E. Durkheim, individul și societatea sunt
d o u ă r e a l i t ă ț i complet distincte. El fundamentează o teorie a
socialului și respectiv a faptului social .
SOCIALUL este co nsiderat ca o ordine de fapte ce au caractere foarte
speciale. În această ordine de fapte el introduce normele juridice și
normele morale, dogmele și riturile religioase, obiceiurile, limbajul ,
sistemele economice etc . Sociologiștii
analizează omul
atât ca produs al
naturii cât și ca
rezultat al societății
Socialul este o ordine
de fapte formată din
norme morale, juridice,
religioase, obiceiuri etc.

32 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

După opinia lui Durkheim orice fapt social este un lucru a cărui
caracteristică principală constă în aceea că, fiind exterior indivizilor ,
exercită asupra acestora o forță de constrângere .
Nu tot ceea ce se petrece în societate este și
social.
De ac eea faptele sociale se vor deosebi de fenomenele biologice și
psihice. Faptele sociale au un alt substrat; ele nu evoluează în același
mediu și nu depind de aceleași condiții ca fenomenele biologice sau
psihice.
Faptele sociale sunt produsul vieții în soc ietate și nu doar produsul
conștiinței individuale .
Ele pot fi recunoscute după puterea de constrângere pe care o exercită
sau o pot exercita asupra individului sau grupurilor de indivizi. Ca
aplicare a unor astfel de opinii instituțiile juridice sunt defi nite ca
instituții ce asigură controlul social prin aplicarea legilor și folosirea
unui sistem de sancțiuni stabilit prin prevederile legii. În același sens
legile sunt reguli stabilite sau întărite de un organism politic (statul)
alcătuit din persoane că rora li se recunoaște dreptul de a folosi forța.
Trăsătura particulară a legilor este utilizarea legitimă a constrângerii
fizice. Legile sunt în cea mai mare parte rezultatul unei acțiuni
conștiente, a unei decizii formale și deliberate.
În lucrarea < De la Division du travail social > autorul consideră că
dreptul reproduce principalele forme ale solidarității sociale,
sociologul neavând altceva de făcut decât să claseze diferitele specii
de drept pentru a căuta, apoi, care sunt diferitele specii de soli daritate
sociale care le corespund acestora.
Emile Durkheim, ca sociolog, a simțit că viața socială a Dreptului
reprezintă o componentă indispensabilă a totalității sociale și de aceea
s-a interesat îndeaproape de drept (la Bordeaux era întâlnit frecvent în
casa cunoscutului jurist Leon Duguit), iar prin intermediul coordonării
acordate, Sociologia juridică a fost „primită” ,ca atare, la revista <
Anneé sociologique >. Faptul soc ial exercită o
forță de constrângere
asupra indivizilor, fiind
produsul vieții în
societate

33 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

§ 4 – Școala monografică de la București ( Dimitrie Gusti )
Cercetarea realității soci ale, în conformitate cu metodele și scopurile
afirmate în acea epocă, a debutat în România către sfârșitul secolului
al XVII -lea. Considerăm că precursori ai cercetării sociologice
românești sunt Nicolae Milescu Spătarul , cu lucrarea < Jurnal de
călătorie în China > precum și Dimitrie Cantemir , de exemplu cu
lucrarea < Descrierea Moldovei >.
Acela care marchează, în adevăratul sens al cuvântului, începutul
investigației sociologice a realității românești este Ion Ionescu de la
Brad , prin valoroasele monog rafii închinate agriculturii românești. În
perioada interbelică cel mai important eveniment în sociologia
românească îl reprezintă acțiunea, de mare amploare, inițiată,
organizată și condusă de profesorul Dimitrie Gusti , împreună cu un
valoros grup de cola boratori.
Dimitrie Gusti este astfel întemeietor de școală sociologică , cunoscută
în Europa și în întreaga lume sub numele de „școala monografică”
sau „școala sociologică de la București” . Începutul este făcut la Iași
în anul 1918 , sub forma „Asociației pe ntru studiul și reforma
socială” – observăm că și la noi, inițial, sociologii au crezut că pot fi
reformatori sociali – care în 1921 a devenit „Institutul Social
Român” , iar din anul 1938 , ca urmare a adoptării Legii serviciului
social , s-a transformat în „Institutul de cercetări sociale ale
României” .
Amplele acțiuni și cercetări sociologice conduse de Dimitrie Gusti au
fost realizate nu numai prin participarea sociologilor, ci printr -o
antrenare a unui număr mare de specialiști din alte domenii – juriști ,
economiști, psihologi, medici etc . Perioada anilor 1938 – 1939 este
considerată de vârf, deoarece în acești ani au apărut valoroase
monografii iar publicul a putut lua cunoștință de multe rezultate ale
acestor cercetări. Școala a înregistrat, treptat, s erioase progrese în
privința tehnicilor de înregistrare și prelucrare a materialului, în
privința alegerii unităților investigate etc . Dacă anumiți sociologi
români de seamă, cum ar fi Petre Andrei , Mihai Ralea , preocupați
exclusiv de nivelul sociologic te oretic, au avut, în unele aspecte, D. Gusti evidențiază
caracteristicile realității
economice și sociale din
România

34 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

puncte de vedere întru -câtva superioare celor ale lui Gusti, în schimb
opera sociologică a lui Dimitrie Gusti își subliniază valoarea prin
încercarea de a pune în lumină laturi caracteristice realităților
economice și soc iale din România acelor ani.
DIMITRIE GUSTI (1880 -1955) doctor în filosofie la Universitatea
din Lipsca și doctorand în drept la Universitatea din Berlin, a fost o
personalitate științifică de mare condiție. Preocupările sale sociologice
l-au impus nu n umai ca un cercetător preocupat de clarificări în plan
conceptual , dar, în primul rând, ca un sociolog de acțiune , interesat în
cel mai înalt grad de studierea organizată a unor unități sociale
reprezentative . Întemeietor de sistem sociologic – în esență i dealist,
dar raționalist – Gusti este original, în primul rând, prin modul cum a
conceput realitatea socială și, de asemenea, sociologia ca știință .
El definește sociologia ca știință a realității sociale , iar realitatea
socială ca pe un sistem complex de cadre și manifestări paralele ale
unor unități sociale .
Realitatea socială a fost concepută de Dimitrie Gusti ca un mozaic de
unități sociale , ca un sistem complex de cadre și de manifestări
paralele ale unităților sociale , ce au la bază voința socială. Realitatea
socială , având la bază voința, ne apare ca un produs motivat voluntar ,
care creează valori sociale pentru că este alcătuită din unități sociale
producătoare .
Dimitrie Gusti susține existența unui „paralelism sociologic” ce se
exprimă prin formu la:
V (voință) + C (cadre) = rezultă M (manifestări)
Socotind acest raport ca pe o LEGE , căreia îi mai adaugă legea
politicii (legea armoniei necesare scopurilor unităților sociale), legea
idealului și a dreptății (explicarea necesității normative și
cârmuitoare a realizării de noi idealuri) etc .
Monografia sociologică trebuie să cuprindă – susține D. Gusti – un
studiu al manifestărilor economice, spirituale, juridice, psihice. Sociologia este o știință
a realității sociale
Realitatea socială este
un compl ex de cadre și
manifestări paralele ale
unități sociale
Monografia
sociologică implică
studiul manifestărilor
economice, spirituale,
juridice, psihice

35 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Deci este necesar un studiu integral al unităților sociale , al relațiilor
sociale, al proceselor sociale și tendințelor de evoluție social . Se va
începe cu analiza cadrelor unităților sociale – factorii cosmici,
biologici, istorici și spirituali – pentru ca apoi să se înregistreze
manifestările spirituale, economice, politico -admin istrative și juridice.
Orice încercare de ierarhizare a factorilor constructivi ai vieții
sociale sau de stabilire a unor relații de subordonare între fenomene
trebuie respinsă.
Considerând Sociologia ca pe o știință care se ocupă de fapte și de
observare a lor , Dimitrie Gusti socotea că prima însușire a metodei
sociologice constă în a privi faptele din față, prin observații
nemijlocite, directe.
El s-a împotrivit tendinței Sociologiei de la vremea sa de a-și procura
materialul de studiu numai cu ajutorul chestionarelor . Metoda
MONOGRAFICĂ lui Dimitrie Gusti implică explicarea și
compararea datelor culese de echipe complexe (sociologi, economiști,
juriști , psihologi, alți specialiști).
Profesorul Dimitrie Gusti obișnuia să spună :
« A cunoaște Adev ărul și a nu spune tot Adevărul înseamnă a fi
complicele falsificatorilor ! »
Dimitrie Gusti a formulat șapte reguli ale unei bune cercetări
monografice . Acestea sunt:
1) buna pregătire teoretică a celui care efectuează investigația;
2) sinceritatea și obiectivi tatea față de fapte;
3) observarea să fie exactă și completă;
4) observarea să fie controlată și verificată;
5) informarea și documentarea cercetătorului asupra
fenomenului pe care -l cercetează; Metoda monografică
respingea cercetarea
doar cu ajutorul
chestionarului

36 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

6) cercetarea trebuie să fie colectivă;
7) fenomenele cercetate trebuie comp arate cu alte fenomene.

§ 5 – Teste de verificare Unitatea nr. 3
1. Curentul sociologist de gândire din sociologia juridică:
a) este expus ca teorie de J.J.Rousseau și Ch. de Montesquieu
b) consideră omul atât ca produs al naturii, cât și ca produs al soc ietății
c) consideră că înainte de starea de societate a existat starea de natură, în care
oamenii trăiau izolați
d) este alcătuit din acele concepții juridice, politice, sociologice, care explică
organizarea vieții sociale ca fiind rezultatul unei simple sume a relațiilor dintre
indivizi

2. Curentul relaționist de gândire din sociologia juridică:
a) este expus ca teorie de J.J.Rousseau și Ch. de Montesquieu
b) este alcătuit din acele concepții juridice, politice, sociologice, care explică
organizarea vie ții sociale ca fiind rezultatul unei simple sume a relațiilor dintre
indivizi
c) consideră că înainte de starea de societate a existat starea de natură, în care
oamenii trăiau izolați
d) consideră omul atât ca produs al naturii, cât și ca produs al societă ții

3. Curentul contractualismului social:
a) consideră că înainte de starea de societate a existat starea de natură, în care
oamenii trăiau izolați
b) consideră omul atât ca produs al naturii, cât și ca produs al societății
c) este alcătuit din acele concepții juridice, politice, sociologice, care explică
organizarea vieții sociale ca fiind rezultatul unei simple sume a relațiilor dintre
indivizi

37 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

d) este expus ca teorie de M. Weber și grupul Parsons

4. D. Gusti, întemeietorul școlii monografice , defineș te sociologia ca fiind:
a) o tipologie amplă a sistemelor de acțiune
b) alcătuită din acele concepții juridice, politice, sociologice, care explică
organizarea vieții sociale ca fiind rezultatul unei simple sume a relațiilor dintre
indivizi
c) știința care studiază omul ca produs al naturii, cât și ca produs al societății
d) știința realității sociale

§ 6 – Răspunsuri la testele de autoevaluare
Răspunsurile corecte sunt:
1 – b; 2 – b; 3 – a; 4 – d

§ 7 – Temă de reflecție

Comentați în maxim 300 de cuvinte contribuția pe care a avut -o Școala
monografică de la București în privința dezvoltării sociologie i jurid ice ca știință
juridică .
Folosiți spațiu l de mai jos pentru scrierea răspunsului:

38 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

§ 8 – Bibliografie pentru Unitatea nr. 3
1. Nicolae Popa, Ioan Mihăilescu, Mihail Constantin Eremia –
Sociologie juridică , Ed. Universității București, București, 2003
2. Mirce a Djuvara – Drept și sociologie , Arhiva pentru știință și
reformă socială, București, 1936
3. Mircea Manolescu – Teoria și practica dreptului: Metodologie
și sociologie juridică , Ed. Fundația Regele Mihai I, București,
1946
4. Eugeniu Speranția – Introducere în filozofia dreptului ,
București, 1944
5. Jean Carbonier – Sociologie juridique, Ed. LGDJ, Paris, 1995
6. Renato Treves – Sociologia del diritto , Milano, 1998
7. Maria Voinea – Sociologia dreptului, Ed. Actami, București,
1994
8. Sofia Popescu – Sociologie juridică, Ed. Lumina Lex,
București, 2001

39 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Statutul și rolul individului

Unitatea de învățare nr. 4

STATUTUL ȘI ROLUL IN DIVIDULUI

CUPRINS
Obiectivele unității de învățare nr. 4
§ 1 – Statutul și rolul individului
§ 2 – Teste de verificare Unitatea nr. 4
§ 3 – Răspunsuri la testele de autoevaluare
§ 4 – Temă de reflecție pentru Unitatea nr. 4
§ 5 – Bibliografie pentru Unitatea nr. 4

Obiectivele unității de învățare nr. 4

După studiul acestei unități de învățare veți reuși să:
 Definiți statutul individul ui
 Cunoașteți rolul individului
 Cunoașteți implicațiile procesului de socializare a individului

40 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

STATUTUL individului este definit ca fiind totalitatea drepturilor și
îndatoririlor ce -i revin persoanei în cadrul unui grup existent.
ROLUL individului reprezintă un standard de comportament și
cuprinde totalitatea așteptărilor sau pretențiilor din partea grupului
față de individ. Setul de așteptări se află în legătură directă cu statutul
individului.
Individul se naște în societate – într-o societate ce dispune de o
structură anterior creată – și nu se poate sustrage de la influența pe
care această societate o exercită asupra sa.
Socializarea individului implică integrarea sa în societate, învățarea
modului social de existență, asimilarea unor valori soci ale, acceptarea
unei culturi, subordonarea față de conduita tip prescrisă în normele
sociale.
Socializarea progresivă este azi rezultatul unei pronunțate tranziențe a
structurilor și relațiilor sociale, a unei multiplicări – fără precedent – a
raporturilo r dintre individ și societate, ceea ce determină o amplificare
a rolului verigilor care mediază acest raport.
Procesul de socializare privește individul și indivizii (ca ansamblu
ori ansambluri, grup ori grupuri) care intră în anumite structuri
deja existe nte.
Ca proces de integrare a individului în societate , procesul de
socializare se referă la d o u ă momente importante:
a) intrarea individului în grup – societizarea ;
b) viața individului în grupul respectiv – socializarea .
Poziția și respectiv activitatea individului în cadrul grupurilor macro
și micro -sociale, din care face parte, se pot explica și cerceta
sociologic cu ajutorul conceptelor de statut (status) și rol al
individului în societate. STATUTUL
individului se referă la
totalitatea drepturilor
și obligațiilor acestuia
într-un grup existent
ROLUL individului
reprezintă standardul
de comportament
Procesul de
socializare este
procesul de integrare
a individului în
societate

41 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Orice individ, de îndată ce vrea să facă parte dintr -un grup –
reglementat sau grup informal – este silit să accepte sau să impună un
anumit statut și să joace în grup rolul precizat prin statut (sau generat
de contextul din societate).
Grupul îl „ajută” oferindu -i și modele sociale despre felul cum trebuie
să se co mporte. Individul, la rândul său, își poate juca rolul mai bine
sau mai puțin bine, potrivit capacităților sale – profesională,
intelectuală etc . – și, totodată, având în vedere atitudinea sa față de
statut.
Conceptele statut și rol ale individului sunt st râns legate de
„termenii” persoană și personalitate . Astfel, în domeniul dreptului
găsim personalitatea juridică, persoana de drept, persoana de drept
public, persoana de drept privat, persoana fizică, persoana juridică
etc.
Din perspectivă etimologică termenul personalitate provine de la
cuvântul persoană – care în limba latină era persona – așa se numea și
masca folosită de actori în teatrul antic.
Fiind implicate direct în acțiunea, relațiile și organizarea societății,
statutul și rolul sunt complement are astfel că fiecare statut social
determinat pretinde individului îndeplinirea unui rol corespunzător în
cadrul grupului iar acesta apreciază activitatea individului prin prisma
apropieri acestuia de comportamentul standard al rolului său.

§ 2 – Teste de verificare Unitatea nr. 4

1. Rolul individului în societate este definit ca:
a) legătura juridică ce constituie baza unei realități sociale de care societatea
nu se poate dispensa
b) totalitatea formelor de coexistență sau conviețuire umană
c) totali tatea drepturilor și îndatoririlor ce -i revin persoanei în cadrul unui

42 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

grup existent
d) un standard de comportament ce cuprinde totalitatea așteptărilor sau
pretențiilor grupului față de individ

2. Statutul individului în societate este definit ca:
a) un standard de comportament ce cuprinde totalitatea așteptărilor sau
pretențiilor grupului față de individ
b) totalitatea formelor de coexistență sau conviețuire umană
c) legătura juridică ce constituie baza unei realități sociale de care societatea
nu se po ate dispensa
d) totalitatea drepturilor și îndatoririlor ce -i revin persoanei în cadrul unui
grup existent

3. Procesul de socializare:
a) reprezintă un standard de comportament și cuprinde totalitatea așteptărilor
sau pretențiilor din partea grupului
b) înseamnă integrarea individului în societate, învățarea modului social de
existență, asimilarea unor valori sociale
c) reprezintă totalitatea drepturilor și îndatoririlor ce -i revin persoanei în
cadrul unui grup existent

§ 3 – Răspunsuri la testele de a utoevaluare
Răspunsurile corecte sunt:
1 – c; 2 – a; 3 – b

43 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

§ 4 – Temă de reflecție

§ 5 – Bibliografie pentru Unitatea nr. 4
1. Nicolae Popa, Ioan Mihăilescu, Mihail Constantin Eremia –
Sociologie juridică , Ed. Universității București, Buc urești, 2003
2. Mircea Djuvara – Drept și sociologie , Arhiva pentru știință și
reformă socială, București, 1936
3. Mircea Manolescu – Teoria și practica dreptului: Metodologie
și sociologie juridică , Ed. Fundația Regele Mihai I, București,
1946
4. Eugeniu Speranția – Introducere în filozofia dreptului ,
București, 1944
5. Jean Carbonier – Sociologie juridique, Ed. LGDJ, Paris, 1995
6. Renato Treves – Sociologia del diritto , Milano, 1998

Comentați în maxim 300 de cuvinte care este rolul individului în societate .
Folosiți spațiu l de mai jos pentru scrierea răspunsului:

44 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Obiectul de cercetare și definiția sociologiei juridice

Unitatea de învățare nr. 5

OBIECTUL DE CERCETAR E ȘI DEFINIȚIA SOCIO LOGIEI
JURIDICE

CUPRINS

Obiectivele unității de învățare nr. 5
§ 1 – Obiectul de cercetare al sociologiei juridice
§ 2 – Definiția sociologiei juridice
§ 3 – Teste de verificare Uni tatea nr. 5
§ 4 – Răspunsuri la testele de autoevaluare
§ 5 – Temă de reflecție pentru Unitatea nr. 5
§ 6 – Bibliografie pentru Unitatea nr. 5

Obiectivele unității de învățare nr. 5

După studiul acestei unități de învățare veți reuși să:
 Identificați obiectul de cercetare științifică al sociologiei juridice
 Cunoașteți domeniile principale studiate de sociologia juridică
 Definiți sociologia juridică

45 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

§ 1 – Obiectul de cercetare al sociologiei juridice
Pentru a putea identific a și delimita obiectul de cercetare științifică al
sociologiei juridice și totodată pentru a putea stabili definiția acestei
științe va trebui să pornim de la ceea ce reprezintă condițiile unui
astfel de demers, respectiv de la genul proxim la diferența sp ecifică .
Dreptul există numai într -un climat – social -istoric, politic și
economic – bine determinat. Evoluția sa depinde de progresul
înregistrat în societate, de tendințele evidențiate prin intermediul
manifestărilor fenomenului juridic, de efectele int erferențelor acestuia
cu sferele politicului, economicului, ideologicului etc .
Pentru a jalona câmpul de acțiune al Sociologiei Juridice este necesar
a distinge care anume dintre relațiile sociale prezintă interes pentru
Drept – acestea urmând a fi integr ate sferei normativ -juridice – și care
dintre relațiile sociale se situează în câmpul de studiu al altor științe (a
se vedea și secțiunea intitulată < La distinction du juridique et du
social non juridique > din lucrarea Sociologie juridique elaborată de
profesorul J. Carbonnier).
Pentru Sociologia juridică prezintă interes și acele relații sociale ce au
vocație a fi reglementate prin intermediul Dreptului – fenomenul non
dreptului , după cum se exprimă profesorul Carbonnier – precum și
acele fenomene care se situează în zonele interferențelor dreptului cu
celelalte sfere normative ( morale, politice, religioase etc . ) Non-
dreptul , dacă trebuie să dăm o primă aproximare, este absența
dreptului într -un anumit număr de raporturi umane unde dreptul ar
avea voca ție teoretică de a fi prezent. Totodată, procesul de socializare
implică sisteme de reglare normativă precum și formularea
răspunsurilor societății în aprecierea valorilor normative.
Viața Dreptului se desfășoară, în totalitate, într -un cadru social. În
principiu, nimic din ceea ce este social nu poate scăpa dreptului.

46 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Din punctul de vedere al Sociologiei Juridice obiectul de cercetare
științifică este alcătuit din totalitatea aspectelor care compun
fenomenul juridic – modul în care acesta se constituie, modalitățile
de manifestare precum și interacțiunile cu alte sfere sociale, structura
fenomenului juridic, raportul dintre dreptul pozitiv și fenomenul
juridic etc . De asemenea, Sociologia juridică analizează problematica
evaluărilor legislative, limitele reglementării de tip normativ -juridic,
cauzele și respectiv consecințele încălcării dreptului, atitudinea față de
lege, factorii de configurare etc .
Ca domenii principale studiate de Sociologia juridică – și care sunt
esențiale pentru stabilirea obiectulu i său de studiu – specificăm
pluralismul juridic, valoarea juridică și valorizarea prin Drept,
enculturația juridică, conștiința juridică, normativitatea juridică,
juristica, raportul dintre răspunderea juridică și responsabilitate,
realizabilitatea și rea lizarea dreptului etc
Tandemul normă – comportament reprezintă punctul de referință
al Sociologiei Juridice.
Dreptul este totdeauna f o n d a t pe recunoașterea colectivă fără de
care nu s -ar putea stabili acea corespondență între obligațiile unora și
pretențiile altora.
Dreptul statuează pentru și asupra comportamentelor din societate, el
fiind m o d e r a t o r u l principal din societate și, în această calitate,
poate impune un raport just între tradiții, valori, idealuri și tendințele
novatoare, ele însele creatoare de valori și idealuri.
§ 2 – Definiția sociologiei juridice
Dreptul impune valori juridice și dirijează toate acele comportamente
ce sunt definitorii pentru organizarea societății. Practic, orice
comportament din societate, semnificativ p entru drept , este angrenat
fenomenului juridic. Prin Drept se stabilește pentru comportamentul
din Societate un scop juridic aferent idealurilor afirmate, pornind de
la faptul că el cuprinde în sfera sa cel mai vast domeniu al societății –
domeniul organi zării societății . Obiectul de cercetare
al sociologiei juridi ce
este alcătuit din
totalitatea aspectelor
care compun
fenomenul juridic

47 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Astăzi asistăm nu doar la dezvoltarea științelor într-un cadru bine
hotărnicit care ar permite o definire clară a obiectului și respectiv a
metodelor, ci la cercetări complexe, interdisciplinare .
Nu se mai poate vorbi astăzi despre științ e definitiv constituite , cu
obiect de studiu irevocabil – științe „închise”, definitiv formate .
De aceea definiția – oricât de elaborată ar fi – nu hotărăște, prin ea
însăși, anticipat, asupra științei. Acesta a fost, de altfel, unul din
motivele princip ale care ne -au îndemnat să nu procedăm ca de obicei,
respectiv să începem prin „afișarea” efortului de definire a disciplinei
științifice.
În altă ordine de idei, trebuie să subliniem și faptul că greutățile
întâmpinate de Sociologia generală în găsirea un ei soluții adecvate și
respectiv îndelungile căutări în această privință, au fost resimțite și de
Sociologia juridică. Ba mai mult, s -a recunoscut că a dori să definești
Sociologi Juridică este ca și cum ai încerca să rezolvi problema
cvadraturii cercului .
Formularea unei definiții a Sociologiei Juridice trebuie să țină cont de
amploarea domeniului acesteia și de extrema sa complexitate. Trebuie
de asemenea recunoscut și faptul că greutățile în fața definirii sunt
amplificate și de faptul că, până în preze nt, nu s -a încercat – sau nu s -a
încercat cu deplin succes – să se elaboreze o epistemologie și, în bună
măsură, nici chiar o terminologie juridică specifică pentru această
disciplină științifică. Acceptând considerațiile înfățișate de autorul
belgian Edmo nd Jorion în legătură cu unele dificultăți ale muncii de
cercetare în domeniul Sociologie Juridice, nu putem accepta (și)
definiția propusă de el: sociologia juridică este « știința dreptului
înțeleasă în singura sa accepție perfectă de știință pozitivă » . Mult mai
prudent G. Gurvitch consideră că Sociologia Juridică trebuie să se
ocupe de studiul realității sociale a dreptului și să descopere legăturile
funcționale corelative dintre categoriile dreptului, regulile juridice și
sistemul dreptului, dintre fo rmele stabilirii și exprimării sale și tipurile
cadrelor sociale corespunzătoare. În sociologia germană, Th. Geiger
distingând între sociologia juridică materială și sociologia juridică
formală, fixează celei dintâi sarcina cercetării influenței mediului

48 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

social asupra dreptului sau influența dreptului asupra mediului social.
La rândul său R. Treves definește sociologia dreptului ca fiind știința
care se ocupă cu cercetarea factorilor juridici și a rolului lor în
societate, cu cercetarea eficacității normelo r juridice și a consecințelor
lor în societate, cu cercetarea rolului opiniei publice în domeniul
dreptului.
Se constată, deci, că Sociologia Juridică este definită fie ca o știință a
realității juridice (Gu rvitch), fie ca o știință a mediului
juridic(Ge iger), fie ca o știință a factorilor juridici (Treves), fie ca o
știință a fenomenelor juridice (Carbonnier), fie ca o știință a
surselor și factorilor de evoluție a dreptului –Juristica (H. Levy –
Bruhl) sau chiar o știință pozitivă a dreptului (E. Jorion).
Sociologia juridică poate fi definită ca fiind: știința care studiază
evaluarea și reglementarea prin drept a comportamentului individului
în societate precum și efectele pe care DREPTUL le produce în
Societate .

Sociologia juridică
este știința care
studiază evaluare și
reglementarea prin
drept a individului în
societate

49 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

§ 3 – Teste de verificare Unitat ea nr. 5
1. Punctul de referință al sociologie juridice este reprezentat de:
a) dihotomia normă morală -normă juridică
b) structura trihotomică a normei juridice
c) tandemul normă -comportament
d) umanizarea societății
2. Gurvitch definește sociologia juridică drept:
a) știință a surselor și factorilor de evoluție a dreptului
b) știință a realității juridice
c) știință a factorilor juridici
d) știință a fenomenelor juridice
3. Obiectul de cercetare al sociologiei juridice este alcătuit din:
a) totalitatea aspectelor care compun fenomen ul juridic
b) fenomene naturale; fenomene supranaturale; fenomene juridico -politice
c) constă în cercetarea documentelor juridice și nejuridice, studierea izvoarelor
documentare

§ 4 – Răspunsuri la testele de autoevaluare
Răspunsurile corecte sunt:
1 – c; 2 – b; 3 – a

50 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

§ 5 – Temă de reflecție

§ 6 – Bibliografie pentru Unitatea nr. 5
1. Nicolae Popa, Ioan Mihăilescu, Mihail Constantin Eremia –
Sociologie juridică , Ed. Universității București, București, 2003
2. Mircea Djuvar a – Drept și sociologie , Arhiva pentru știință și
reformă socială, București, 1936
3. Mircea Manolescu – Teoria și practica dreptului: Metodologie și
sociologie juridică , Ed. Fundația Regele Mihai I, București, 1946
4. Eugeniu Speranția – Introducere în filozofi a dreptului , București,
1944
5. Jean Carbonier – Sociologie juridique, Ed. LGDJ, Paris, 1995
6. Renato Treves – Sociologia del diritto , Milano, 1998

Comentați în maxim 300 de cuvinte care este obiectul de cercetare al socio logiei
juridice .
Folosiți spațiu l de mai jos pentru scrierea răspunsului:

51 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Metodologia sociologiei juridice

Unitatea de învățare nr. 6
METODOLOGIA SOCIOLOGIEI JURIDICE

CUPRINS

Obiectivele unității de învățare nr. 6

§1 – Unele aspecte privind practica investigațiilor sociologice
§2 – Specificul investigației în sociologia juridică
§3 – Etapele și tehnicile investigației juridic o-sociologice
3.1. Determinarea obiectului și conturarea obiectivului
3.2. Pre -ancheta
3.3. Determinarea universului anchetei
3.4. Eșantionul și eșantionarea
3.5. Tehnicil e de cercetare
3.5.1. Observarea
3.5.2. Chestionarul
3.5.3. Interviul
3.5.4. Tehnicile sociometrice
§ 4 – Teste de verificare Unitatea nr. 6
§ 5 – Răspunsuri la testele de autoevaluare
§ 6 – Temă de reflecție pentru Unitatea nr. 6
§ 7 – Bibliografie pentru Unitatea nr. 6

Obiectivele unității de învățare nr. 6

După studiul acestei unități de învățare veți reuși să:
 Identifica ți specificul i nvestiga ției sociologice
 Cunoa șteți etapele și tehnicile investiga ției sociologice
 Înțelege ți tehnicile de cercetare

52 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

§ 1 – Unele aspecte privind practica investigațiilor sociologice
Cercetarea vieții din societate a Dreptului implică luarea în
conside rare a tuturor comportamentelor realității juridice. În
desprinderea acestor aspecte sociologia juridică utilizează o gamă
largă de metode și tehnici de cercetare, prin intermediul cărora se
poate observa, descrie și explica mecanismul acțiunii sociale a
dreptului precum și modul în care viața din societate exercită o
influență determinantă asupra activității de reglementare desfășurată
de legiuitor. Pe planul cercetărilor din Sociologia Juridică își dau
întâlnire metode și tehnici specifice dreptului ori p roprii sociologiei;
îmbinarea tuturor acestor metode și tehnici reprezintă o valoare
euristică deosebită, prin aceea că se pot depășii limitele, tradițional
afirmate, ale uneia sau alteia din cele două științe. Este legitim ca în
cadrul Sociologiei Juridic e să apară adaptări ale metodelor și
tehnicilor constituite în Sociologia generală. În felul acesta, metoda
sociologică se diversifică într-o pluralitate de metode . Este foarte
adevărat că pe această panoplie a mijloacelor de cercetare sunt
posibile și reg rupările precum și afirmarea unor noi metode ori tehnici
de cercetare. Există un spațiu privilegiat al întâlniri științelor în epoca
pe care o parcurgem, epocă de profunde transformări – de structură,
de metodă, de viziune – și este firesc ca cercetarea ș tiințifică să treacă
printr -o mutație fecundă de tip novator.
Sociologia juridică utilizează un diversificat „inventar” de metode și
tehnici cu scopul desprinderii soluțiilor eficiente pentru luarea
deciziilor politice și juridice –de ex. de strategie juri dică.
Aplicarea metodelor și tehnicilor de cercetare științifică în analiza
juridico -sociologică se desfășoară astăzi ca un proces de specializare,
în cadrul investigării fenomenului juridic – fenomen cu determinări
calitative specifice și cu o esență spec ială aparte .

53 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

§ 2 – Specificul investigației în sociologia juridică
În practica juridico -sociologică și în lucrările de specialitate se
întâlnesc termeni diferiți care aparent indică aceeași tipologie –
metodă ori tehnică de cercetare: aceștia sunt sondaj de opinie,
anchetă juridico -sociologică, cercetare juridico -sociologică
concretă . Uneori acești termeni apar, datorită greșitei utilizări, ca fiind
sinonimi. Din perspectivă științifică ei se suprapun numai parțial.
Sondajul de opinie reprezintă o metodă statistică de stabilire a
stratificării opiniilor , care constă în pătrunderea în intimitatea
fenomenului cu ajutorul unei sonde de tip societal. Apărute în SUA
sondajele de opinie s-au răspândit rapid în Europa, Asia, Australia,
Canada etc . Exist ă numeroase institute specializate în cercetarea
opiniei publice : în SUA – Institutul American al Opiniei Publice,
condus de reputatul George Gallup; în Marea Britanie – Institutul
Britanic de Opinie Publică, etc . În perioadele pre -electorale și
electoral e sondajele de opinie devin deosebit de căutate. Foarte multe
„cercuri” din societate pun în circulație instrumente de măsurare a
opiniei publice, determinând un abuz de sondaje ce a condus chiar la
crearea unui termen ilustrativ, respectiv sondocrația .
Ancheta juridico -sociologică , ca anchetă de opinie este o tehnică
statistică care permite sesizarea opiniei și desprinderea sensului și
intensității curentelor majoritare .
Investigația concretă , ca cercetare juridico -sociologică , surprinde
faptele, fenomen ele și relațiile sociale, implicând deplasări pe teren și
tratarea și prelucrarea statistică a informațiilor.
§ 3 – Etapele și tehnicile investigației juridico -sociologice
În literatura sociologică și în practica sociologică și juridico –
sociologică se întâlnesc mai multe modalități de clasificare a etapelor
investigației sociologice. În general se poate afirma că nu există
cercetare sociologică, de la simpla observare până la experimentare,
care să nu angajeze teoria, demersul științific propriu -zis. Socotim că
indiferent de modul în care un autor sau altul realizează această Sondajul de opinie este
metoda statistică de
stabilire a stratificăr ii
opiniilor
Ancheta juridico –
sociologică este o
tehnică statistică care
permite sesizarea
opiniei și
desprinderea sensului
și intensității
curentelor
majoritare .
Cercetarea juridico –
sociologică concretă
surprinde faptele,
fenomenele și rela țiile
social e

54 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

clasificare, ceea ce rămâne ca foarte important este demersul teoretic
fundamental în baza căruia să se poată realiza o bună cunoaștere a
realității juridice și respectiv a feno menelor juridice, implicit a tuturor
modalităților prin care se manifestă realitatea juridică.
Clasificarea etapelor investigației sociologice cel mai des utilizată și
citată aparține autorului Mucckielli și indică următoarea succesiune
(cu funcție și de criteriu clasificator): determinarea obiectivului, pre –
ancheta, stabilirea obiectivelor, determinarea universului anchetei,
eșantionarea, alegerea tehnicilor de cercetare adecvate, pretestarea
instrumentelor de cercetare, definitivarea lor, aplicarea în te ren,
prelucrarea informațiilor obținute, analiza rezultatelor, redactarea
raportului.
3.1. Determinarea obiectului și conturarea obiectivului
(precizarea TEMELOR DE CERCETARE)
Determinarea obiectivului se realizează pe baza a numeroase criterii
astfel: în raport cu scopul investigației juridico -sociologice, cu
metodologia care a fost selectată, cu factorii tehnici ai investigației,
ținând cont de nivelul de calificare a personalului, ținând cont de
durata în timp a investigației etc .
Precizarea temei (temelor) de cercetare are o importanță hotărâtoare
pentru succesul investigației .
Între temele de cercetare specifice analizei juridico -sociologice și
Sociologiei Juridice enumerăm:
– documentări solicitate de organele de decizie politico –
juridică ;
– evaluări (ante -factum și post -factum) juridice și politico –
juridice;
– investigații având caracter de expertiză legală;
– investigații în privința asistenței sociale și respectiv
asistenței și ocrotirii minorilor; Determinarea
obiectivului ca etapă
a investiga ției
sociologice

55 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

– investigații în privința modului de administrare a justiției;
– evaluări referitor la autoritatea justiției în raport cu
poziția sa specifică față de alte forme ale activității în stat;
– investigații și evaluări (ante -factum și post -factum) în
privința cunoașterii legii de către cetățeni sau alte
persoane aflate pe teritoriul țării;
– investigații în privința modului în care se desfășoară
procesul de reintegrare în societate a persoanelor care au
comis fapte antisociale.
Prin intermediul cunoștințelor puse la dispoziție de sociologia juridică
legiuitorul se p oate informa asupra modului în care legea este
respectată, a efectelor pe care legea le produce, în ce măsură legea
își găsește suport din partea sentimentului juridic existent, nivelul și
intensitatea conștiinței juridice etc .
De asemenea, legiuitorul es te obligat la a calcula cheltuielile sociale
impuse cu introducerea unei reglementări noi, importanța valorilor
ocrotite, fiind totodată obligat să evalueze anticipativ posibile
consecințe nedorite etc . Sociologia juridică poate și trebuie să pună
la disp oziția legiuitorului datele necesare, astfel încât acesta să nu
acționeze pe baza intuiției, a ficțiunilor, a presupunerilor etc .
3.2. Pre -Ancheta
Este etapa în care se realizează o analiză logică amănunțită a
ipotezelor posibile, reținându -se numai i potezele verificabile. Este de
acum un câștig, în investigația sociologică, convingerea și consensul
asupra faptului că o bună anchetă poate fi alcătuită pe baza
ipotezelor verificabile .
Așa cum se indică în literatura de specialitate « Cel mai adesea
ipoteza de cercetare este rodul unor experiențe teoretice anterioare, a
unor teorii cu valoare explicativă sau a unor experimentări practice. În
atare situații, ipoteza este dedusă din datele cunoscute, scopul Pre-ancheta este o
analiză logică
amănun țită a
ipotezelor posibile

56 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

elaborării fiind acela de a confirma, dezvolta sau contesta anumite
teorii sau interpretări cu privire la procesele sau fenomenele studiate».
Formularea clară a ipotezelor reprezintă un act de creativitate.
Elaborarea ipotezelor este în fond o trecere de la acumulări cantitative
la salturi calitative. „S altul” la ipoteză poate fi posibil ca o formă
specifică de luare a deciziei. În pre -anchetă se estimează și costul
investigației cât și termenul (calendaristic).
De orice fel ar fi ipotezele, respectiv: de nivel maxim, de nivel
intermediar, de nivel minim (ipotezele de lucru) redarea lor explicită
apare ca o cerință absolut obligatorie într -o investigație.

3.3. Determinarea universului anchetei
Prin universul anchetei se înțelege populația care urmează să fie
investigată. De la caz la c az – în funcție de forțele de cercetare care
sunt la dispoziție, de planul calendaristic al investigației, de resursele
materiale etc . – universul anchetei va fi mai restrâns sau mai extins.
Așa, spre exemplu, ancheta juridico -sociologică cu tema
< Cunoașterea Legislației > a fost concepută a se efectua la nivelul
unui județ (Covasna) – a se vedea Studii și Cercetări Juridice r. 4 din
1971, pp. 605 -615, L. Lorincz « Cunoașterea legii – obiect de
investigație sociologică ». Ancheta a f ost planificată și cuprinde, în
principal, populația activă a județului. Posibilitatea cuprinderii, în
principal, a populației active, a fost facilitată de o serie de factori cum
ar fi: județul Covasna este un județ mai redus (0,9 % din populația
țării cca . 47,3 % densitate pe Km2 ); numărul populației fiind relativ
redus a devenit posibilă și cuprinderea populației în ancheta socială
selectivă la scara 1/100; distanțele relativ reduse din județ au făcut
practic accesibile toate localitățile principale într -o perioadă relativ
scurtă.
Cuprinderea în universul acestei anchete juridico -sociologice a
populației active a fost determinată și de următoarele considerente: cât Universul anchetei îl
reprezintă popula ția
investigată

57 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

privește cunoașterea legii populația activă este cea mai importantă;
populația activă cupri nde 54 % din populația totală (stare de fapt care
a și simplificat organizarea anchetei ).
S-a constatat că nici procentajul general obținut al răspunsurilor
corecte nici procentajul răspunsurilor exacte formulate în cadrul
diferitelor ramuri ale dreptului nu s-au situat la un nivel superior și ca
atare se impun măsuri susținute și ample pentru cunoașterea
legislației . În cadrul unor astfel de măsuri ar trebui să se țină cont de
anumite criterii: necesitatea asigurării cunoașterii egale a principalelor
preve deri legale – indiferent de ramura de drept ; îmbinarea
armonioasă în cadrul difuzării și cunoașterii legislației a următoarelor
direcții : legislația recent intrată în vigoare; legi fundamentale și
principii juridice de bază; legi cu mare aplicabilitate în tr-un domeniu
sau o zonă.
3.4. Eșantionul și eșantionarea
După definirea riguroasă a populației asupra căreia se va efectua
ancheta sociologică urmează să se extragă eșantionul . Pentru ca
eșantionul să fie suficient de reprezentativ trebuie să-l extragem din
unități sociale omogene.
Stabilirea mărimii și a intensități eșantionului se realizează pe baza
legilor statistice .
Tehnicile de eșantionare s -au perfecționat mult în ultimul timp prin
aplicarea metodelor probabiliste . Mărimea eșan tionului determină
exactitatea convenabilă : valoarea eșantionului aleatoriu depinde de
volumul total al cazurilor intrate în eșantion.
Se admit erori de 4-6 % pentru eșantioane cuprinse între 500 și 2000
de persoane. În conformitate cu „ legea numerelor m ari” atunci când
se extrag eșantioane aleatorii erorile posibile sunt invers
proporționale cu rădăcina pătrată a numărului de eșantioane extrase . Pentru ca eșantionul
să fie suficient de
reprezentativ trebuie
să-l extragem din
unități sociale
omogene .

58 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

J. Stoetzel arăta că șansa de eroare nu depinde de raportul dintre
mărimea eșantionului și universul anchetei ci numai de tehnica de
eșantionare și de volumul eșantionului .
Uneori greșeala care se face constă în aceea că se crede că valoarea
eșantionului depinde de „pasul ales” – eșantionul respectiv, se spune,
reprezintă 30 % sau 20 % etc . din total . Valoarea eș antionului
aleatoriu nu depinde de pasul ales, ci de volumul total al cazurilor
intrate în eșantion .
În privința probabilității de eroare , GEORGE GALLUP arată că
această probabilitate , pentru SUA, la 100 de persoane este de 15 % ,
un eșantion reprezenta tiv de 900 de persoane are probabilitatea de
eroare 5 % , iar un eșantion de 10.000 de persoane prezintă
probabilitatea de eroare de 1,5 % .
După stabilirea mărimii eșantionului urmează stabilirea tipului de
eșantionare ce va fi utilizat. Se folosesc: eșantionarea aleatorie,
simplă sau stratificată, eșantionarea multifazică sau panel,
eșantionarea pe cote .
Eșantionarea pe cote este convenabilă din punct de vedere
organizatoric și se află la îndemâna oricărui cercetător . Ea se
realizează astfel:
– se cons truiește mai întâi un model (machetă) al populației
de investigat;
– se repartizează apoi fiecărui anchetator un număr de
persoane ce urmează a fi interogate (a fi cotate ).
În investigația juridico -sociologică pe tema cunoașterii legii ,
desfășurată în anii ’70 în județul Covasna, au fost alcătuite eșantioane
pe cote, în baza proporțiilor prealabil stabilite conform structurii
populației active a județului. Metoda de selectare a fost diversificată
în cadrul eșantioanelor prestabilite și a fost ales tipul de eșantion
adecvat după crit eriul geografic ( pentru a se alege orașele și comunele
ce vor fi supuse investigării), alegerea unităților reprezentative (au

59 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

fost selectate 6 fabrici) și a anumitor instituții social -culturale etc . La
efectuarea anchetei au parti cipat 16 persoane (la scara județului)
organizate astfel: 4 echipe compuse din câte 3 -4 persoane au lucrat în
comune iar o echipă formată din 2 persoane a activat în orașe. În
fiecare echipă a fost introdus un jurist pentru a putea da lămuriri în
caz de ne voie. Alături de cercetători și anchetatori la investigație a
participat și personal al comunelor și orașelor – învățători, funcționari
etc.
S-au alcătuit grupe de eșantioane potrivit proporției 1: 100 de
locuitori, repartizate pe baza criteriului geografi c, demografic,
ocupație, naționalitate etc .
3.5. Tehnicile de cercetare
Tehnica de cercetare este « un ansamblu de prescripții metodologice
(reguli, procedee) pentru o acțiune eficientă »
În procesul cunoașterii tehnica este substanța metodei ; ea cuprinde
sistemul operațiilor metodologice , riguros definite și folosite,
susceptibile de aplicări noi în aceleași condiții sau în condiții diferite;
adaptările faptelor, fenomenelor, relațiilor și proceselor din societate
studiate.
Tehnica folosită trebui e să fie adecvată obiectului supus cercetării .
Am spune chiar că gradul de adecvare a tehnicii utilizate se regăsește
în adevărul dobândit în privința obiectului investigat.
Desigur, fiecare tehnică de cercetare poate prezenta avantaje sau
limite . Este de remarcat că limitele fiecărei tehnici pot fi depășite prin
corelarea mai multor tehnici și conjugarea lor pentru realizarea
investigării aceluiași fenomen.

3.5.1. Observarea (Observația)
Constă în examinarea sistematică și co mplexă pe bază de percepție . Tehnica de cercetare
este un ansamblu de
prescripții metodologice
pentru o acțiune
eficientă

Observarea este
examinarea sistematică
și complexă pe bază de
percep ție

60 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

În studierea faptelor și proceselor sociale metoda observării
(observației) depășește comportamentul strict al individului ori
indivizilor și se extinde și asupra mediului ambiant , a locului de
muncă, asupra factorilor cultu rali.
S-a afirmat despre observare (observație) că ar fi de fapt singura
metodă care promovează cunoașterea , celelalte metode neavând alt
rol decât să teoretizeze datele obținute prin aplicarea metodei
observării (observației).
Conform criteriului modulu i în care se acționează observarea
(observația) se clasifică astfel:
– observația directă;
– observația indirectă.

3.5.1.1. Observarea ( Observația) directă
În investigația juridică și juridico -sociologică valoarea datelor de
cunoaștere a realității se află în directă legătură cu timpul petrecut în
teren de cercetător ( observând și înregistrând aspectele ce -l
interesează) . Aceste date rezultate din observarea (observația)
științifică transformă simpla teorie într -o teorie viabilă .
Observarea (observația) poat e fi realizată de o singură persoană sau de
o echipă de cercetare.
Integrarea cercetătorului (cercetătorilor) în colectivitatea supusă
investigării este necesară . Cel (cei) care realizează observarea
(observația) urmează să prezinte totdeauna colectivului studiat scopul
investigației și faptul că el (ei) observă și înregistrează faptele în
forma lor brută.
În funcție de poziția observatorului, observarea (observația) poate fi
externă sau internă .

61 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

A. Observarea (Observația) directă externă .
Nu întotdeauna e ste posibilă o integrare totală a observatorului în
colectivitatea studiată. În anumite împrejurări observatorul se plasează
în afara colectivului studiat . O atare situație se întâlnește în cazurile în
care încadrarea observatorului în sistemul de status -uri și roluri, care
sunt specifice colectivității studiate, este fie imposibilă, fie că aceasta
l-ar împiedica să observe ansamblul relațiilor caracteristice pentru
colectivitatea respectivă.
În aceste cazuri se operează prin utilizarea în observare (obse rvație) a
unui sistem de categorii de observare (observație) – probleme de
orientare a discuțiilor, probleme de evaluare, probleme de decizie,
probleme de integrare în grup a participanților etc .
Orice comportament al participanților la discuție poate fi p ractic
încadrat într -una din categoriile de observare (observație).

B. Observarea (Observația) directă internă – co-participativă
Această tipologie presupune intervenția activă a cercetătorului în
desfășurarea evenimentelor ce au loc în cadrul programu lui. În acest
caz cercetătorul ia parte activă la viața colectivității „vibrând” la
interesele și sentimentele grupului supus cercetării.
Astfel, ea poate să constea într -o simplă apartenență la grup, sau
dimpotrivă, se poate concretiza într -o prelucrare integrală a v alorilor
și normelor grupului ( până chiar la asumarea rolului de lider).
Fenomenele observate trebuie totdeauna raportate la situația concretă,
la sistemul socio -cultural, caracteristic modului de manifestare a
grupului observat.
Observarea directă
internă presupune
intervenția directă
în evenimente a
cercetătorului

62 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

3.5.1.2. Observarea (Observația ) indirectă
Esența acestui tip de observare constă în cercetarea documentelor
juridice și ne -juridice și studierea izvoarelor documentare .
Această tehnică este considerată „indirectă” deoarece cercetătorul
studiază date observate d e altă persoană și co nsemnate într -un
document .
În Sociologia Juridică termenul document este luat în sensul cel mai
general. Astfel, document juridic poate fi o sentință judecătorească, un
act de practică notarială, un act sub semnătură privată, un text de lege,
o lucrare științifică, o pledoarie de avocat etc .
Oricare ar fi documentul juridic analizat, cercetătorul trebuie să
respecte două condiții :
1. Documentul juridic trebuie privit și interpretat cu ochii
unui jurist specialist pentru analiza juridico -sociologică.
Ceea ce se cercetează nu este modul în care organul de
aplicare a dreptului a calificat juridic un fapt ci
manifestarea socială a unui fenomen juridic. Cu alte
cuvinte, documentul juridic este important pentru
reconstituirea juridică pe care o permite.
2. Documentul juridic trebuie privit ca o dovadă a unei
realități; el tinde să exprime o anumită realitate. Pentru a
preveni caracterul îndoielnic al documentului analistul va
trebui să adopte poziții diferențiate față de acesta.
Astfel, dacă este v orba de un document de constata re (un
inventar notarial) acesta trebuie supus unei critici
istorice; dacă este vorba de o declarație de voință (un
testament, un contract etc .) trebuie căutată cauza
psihologică, mobilul socio -psihologic al documentului.
Importanța studierii documentelor juridice și respectiv ne -juridice
pentru analiza juridico -sociologică a necesitat realizarea unei tip ologii
– clasificatoare, ilustrative și eficiente, astfel: Observarea indirectă
constă în cercetarea
documentelor
juridice și nejuridice,
studierea izvoarelor
documentare

63 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

A. Cercetarea documentelor juridice
O astfel de cercetare, ca f iind specializată, permite reconstituiri utile
analizelor și cercetărilor științifice.
Documentația (documentele) scrise este de două feluri: directă și
indirectă .
Indirectă este atunci când informațiile, datele, concluziile provin de la
terți ori din sur se colaterale și directă este numai atunci când
informațiile provin chiar din (de la) sursă, respectiv de la obiectul
cercetării.
Este sugestiv să arătăm că dreptul vechilor societăți (civilizația
juridică babiloniană, grecească ori romană) este cunoscut n umai prin
intermediul documentelor scrise ; mutatis mutandis aceeași situație
există și pentru societățile pentru care, practic , nu mai există nici o
ființă ce poate fi interogată.
B. Analiza juridico – sociologică a jurisprudenței
Acest tip de analiză repre zintă o analiză de conținut aplicată
jurisprudenței . Trebuie să consemnăm că analiza cantitativă a
jurisprudenței este semnificativă doar în privința a ceea ce cuprind
Culegerile de Jurisprudența, care, pentru sistemul de drept romano –
germanic, au numai va loare orientativă – de exemplu, în general,
Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție.
O semnificație specială trebuie acordată acelei jurisprudențe care are
valoare de precedent și care include raționamente jurisprudențiale cu
putere de autoritate – de exemplu Deciziile Curții Europene a
Drepturilor Omului de la Strasbourg.
Spre deosebire de analiza tehnică a jurisprudenței – realizată de
științele juridice de ramură – analiza juridico -sociologică a
jurisprudenței evidențiază sectorul (domeniul) de vi ață concretă,
faptul din societate, pe care hotărârea judecătorească l -a antrenat. De

64 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

aceea circumstanțele cauzei sunt acelea care -l atrag pe juristul ce se
preocupă de motivațiile sau cauzele din societate ale dreptului. Un
dosar de divorț, spre exemplu, mai sărac în materia motivării în drept,
reține atenția juristului și în motivarea sa în fapt, motivare ce
subliniază o anumită stare a moravurilor, permițând concluzii
juridico -sociologice și psihologice în privința vieții de familie.
C. Analiza documentelor ne-juridice
Pe lângă identificarea și evaluarea documentelor propriu -zis juridice
cercetarea juridico -sociologică, prin intermediul observării indirecte,
utilizează și analiza documentelor ne -juridice.
Documentele observate, în acest caz, pot fi: document e etnografice,
documente iconografice, analiza unor opere literare care au un bogat
conținut de informații juridice, analiza presei din vremea respectivă
etc.
De exemplu grandioasele etape de codificare – a se vedea elaborarea
codurilor în vremea domnitoru lui Alexandru Ioan Cuza – sunt
analizate și explicate și prin intermediul informațiilor care provin din
operele literare ori din jurnalele tipărite în acele perioade.
3.5.2. Chestionarul
Această tehnică de investigare este larg utilizată în anc heta juridico –
sociologică. Literatura de specialitate acordă un spațiu important
analizei științifice în privința chestionarului – noțiune, conținut,
clasificări, modul de utilizare etc .
Strict formal, chestionarul este o listă cu întrebări aranjate mai m ult
sau mai puțin riguros .
În literatura de Sociologie generală, chestionarul « reprezintă o
succesiune logică și psihologică de întrebări scrise sau de imagini
grafice cu funcție de stimuli, în raport cu ipotezele cercetării, care
prin administrarea de c ătre operatorii de anchetă sau prin auto –
administrare, determină, din partea celui anchetat, un comportament
verbal sau non -verbal, ce urmează a fi înregistrat în scris. » Chestionarul este o
succesiune logică și
psihologică de
întrebări scrise sau
de imagini gr afice cu
funcție de stimuli

65 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

În această accepție, chestionarul se înfățișează ca un instrument
eficace atât pentr u anchetator cât și pentru anchetat. El îndeplinește o
dublă funcție:
a) pune toate persoanele anchetate în aceeași situație
psihologică;
b) facilitează „despuierea” răspunsurilor și asigură compararea
acestora.
Chestionarul este indispensabil pentru cunoașterea fenomenelor de
conștiință. Deși creează uneori aparența unei construiri și utilizări
facile, chestionarul rămâne o tehnică ce solicită o solidă fundamentare
teoretică , utilizarea cu rigurozitate științifică , într -o anchetă cu
ipoteze precise . De aceea, la întocmirea unui chestionar valid și fidel
se întâmpină mari dificultăți.
Nu există reguli absolute și cu atât mai puțin rețete gata pregătite. «
Măiestria, sprijinită pe știință și pe o practică îndelungată, rămâne
un ghid indispensabil. »
Dificultăți sa u riscuri de interpretare deformată pot să apară, în primul
rând, din textul însuși folosit pentru formularea întrebărilor din
chestionar.
Întrebările trebuie să fie precise, clare, directe, să evite orice
abstracție, să fie fără echivoc, inteligibile imed iat și de către oricine.
Calitatea informației obținute prin intermediul chestionarului depinde
de calitatea întrebărilor formulate cât și în funcție de modul alcătuirii
chestionarului. Importanța unor astfel de instrumente pentru sondarea
opiniei publice precum și faptul că acestea sunt tot mai des utilizate,
l-au determinat pe reputatul profesor francez Jean Carbonnier să
afirme că:
« E un postulat metodologic al sociologiei dreptului că omul este
mai sincer în fața sociologului decât în fața judecătorul ui. »

66 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Astăzi, anchetele juridico -sociologice au un important rol în
aprecierea oportunității unor reforme legislative.
O particularitate a întrebărilor chestionarului sociologic, utilizat în
investigația juridică, constă în redactarea întrebărilor cu priv ire la
fapt și nu cu privire la drept .
Terminologia juridică presupune înțelegere exactă și din acest motiv
chiar și în cazul unor termeni uzitați – de exemplu infracțiune,
contravenție, donație, testament – este posibil ca cel anchetat să nu
înțeleagă p recis sensul întrebării formulate, accepția juridică a
acesteia. Este util deci ca întrebarea să fie însoțită cu perifraze
explicative sau chiar cu exemple descriptive .
O altă sursă a denaturărilor sau chiar a erorilor o constituie faptul că
obiectul cerce tării nu este suficient de clar conturat pentru cei
chestionați.
De asemenea, este important a se cunoaște faptul că, prin întrebări ,
nu este voie să se aducă atingere intereselor celui (celor)
chestionați, deoarece și o astfel de atitudine poate conduce l a
denaturarea răspunsurilor .
Tema cercetării nu trebuie să creeze – celui (celor) care răspunde –o
eventuală senzație a incapacității sale, a insuficienței cunoștințelor.
Totodată, o problematică investigată nu prezintă pentru toată lumea
același interes, iar la nivelul de informare sau gradul de implicare
prezintă, deseori, o variabilă fundamentală în opiniile oamenilor. În
acest caz, „izolarea” loturilor de indivizi posedând un anumit grad de
informare sau având anumite „caractere” necesare se obțin prin
tehnica întrebărilor în „pâlnie” sau a întrebărilor „filtru” .
Eficiența chestionarului folosit de științele juridice depinde și de:
modul alcătuirii textului întrebărilor, precizia limbajului, adaptarea
întrebărilor la scopurile urmărite, ordinea cuvintelo r, ordinea
întrebărilor, vastitatea și lungimea chestionarului, modul de pregătire
a cadrului material (al răspunsurilor) etc . Redactarea
întrebărilor cu
privire la fapt și nu la
drept este o
particularitatea a
întrebărilor
chestionarului
sociologic

67 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Clasificarea chestionarelor se realizează în considerarea tipurilor de
chestionare identificate, pe baza unor criterii diversif icate:
A. Criteriul naturii și întinderii informației vizează
conținutul precum și calitatea informației culese ori primite. A preciza
conținutul chestionarului înseamnă a stabili ce fel de întrebări se vor
folosi și totodată ce se poate obține prin aceste în trebări de la subiectul
chestionat.
În prealabil este necesar:
1. să fim siguri că subiectul cunoaște (posedă) informațiile
pe care noi dorim a le cunoaște;
2. să ne asigurăm că subiectul este dispus să ofere
informațiile pe care le deține.
Prima condiție poate fi verificată în cadrul pre -anchetei.
a) după criteriul naturii informație i distingem:
1. chestionare de date factuale de
tip administrativ;
2. chestionare de opinie.
b) după criteriul întinderii informației constatăm:
1. chestionare speciale;
2. chestionare „omnibuz”
Chestionarele de date factuale sunt foarte des uzitate în domeniul și ,
respectiv , în activitatea din administrația publică și mai au d enumirea
de < formulare tip >.
Pentru sociologia juridică analiza formularelor administrative
prezi ntă o deosebită importanță. În ultima perioadă știința
administrației publice, așa cum aceasta se distinge de știința dreptului
administrativ, se preocupă a stabili dacă formularele administrative

68 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

sunt concepute – prin format, denumire, culoare etc . – pentru a
răspunde scopurilor pentru care au fost concepute.
O analiză a diversității formularelor și imprimatelor scoate la iveală
faptul că astfel de chestionare ( formulare, imprimate) nu sunt
totdeauna laborios concepute și, de asemenea, nu corespund unor
necesități de perspectivă.
Trebuie să observăm că denumirea formularelor este adesea redată
prin abrevieri sau inițiale greu descifrabile . Formatul imprimatelor nu
corespunde totdeauna criteriilor de funcționalitate .
În ce privește culoarea formularelor este de subliniat că folosirea
diferitelor culori sporește semnificația de utilizare și reducere a
timpului de căutare a diferitelor tipuri de căutare.
Analiza realizată de Științele administrative și totodată de Sociologia
Juridică vizează și conținutul chestionarelor. O astfel de analiză
relevă circuitul la care aceste chestionare participă și pe care le
evidențiază și care are în atenție elemente precum: elementele inutile,
omisiunile, dublurile, corectitudinea pre -codificărilor etc .
Chestionarul d e date factuale realizat pentru investigarea fenomenelor
juridice întrebuințează: întrebări factuale , denumite 10 întrebări de
identificare – vârstă, loc de naștere, sex, stare civilă, domiciliu,
ocupație etc . Se folosesc totodată întrebări de „cunoștin țe” vizând, în
principiu, stabilirea nivelului de cunoaștere, întrebări care sunt
răspândite printre cele de opinie (este, în fapt, un „obicei” cu anumite
consecințe și semnificații ).
Chestionarele de opinie recoltează „date” de ordin „subiectiv”. Ele
urmăresc să dezvăluie nu doar opinia ci și motivația, atitudinile,
interesele, înclinațiile etc . celui chestionat.
În investigarea fenomenelor juridice nu trebuie să ne limităm la o
simplă consemnare a opiniilor cu privire la un aspect sau altul. Este
necesar să raportăm aceste opinii la realitatea obiectivă, să definim
modul de reflectare a acestei realități în conștiința oamenilor .

69 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

În principiu, întrebările factuale sunt relativ simple. Uneori, însă, și la
asemenea întrebări , în furnizarea întrebărilor de că tre subiect, se
adaugă o anumită încărcătură afectivă , ceea ce poate fi de natură să
afecteze răspunsul ( de exemplu declararea cu exactitate a vârstei, în
cazul unor persoane ).
Întrebările de opinie și întrebările de motivație sunt mult mai dificile
deoar ece dificultățile sunt determinate, pe de o parte, de faptul că
factorii de care depind opiniile sunt extrem de variați, iar pe de altă
parte, de faptul că opiniile , ca atare, sunt diferite, de la grup la grup,
sau de la individ la individ.
Un alt aspect, important, este reprezentat de măsurarea intensității
opiniilor . Dificultățile determinate de anumite incertitudini atrag
inconsecvențe în exprimarea opiniei. Intensitatea sesizată este
condiționată de intensitatea opiniei indivizilor pentru problema ce es te
formulată prin întrebare.
Rigurozitatea științifică impune două exigențe oricărui chestionar:
a) prin formularea chestionarului să obținem un conținut
adecvat al acestuia în raport cu situația de fapt a anchetatului;
b) conținutul informației primite să fie semnificativ în raport
cu problema pe care o propunem cercetării .
Informația obținută cu ajutorul întrebărilor de opinie și de motivație
nu trebuie redusă la răspunsul formulat pentru una sau câteva
întrebări, fiind necesar un sistem de întrebări din c are să putem
desprinde poziția indivizilor față de tema cercetată.
Menționăm faptul că, în dorința de a înțelege motivația opiniilor celui
chestionat, cercetătorul este tentat să însoțească întrebările cu
numeroși „ De ce ? ”. În acest fel el îi poate înc urca sau enerva pe
subiecți – cea mai mare parte a acestora nu sunt obișnuiți să se
analizeze și nici nu știu să exprime clar și riguros motivațiile.

70 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Chestionarele speciale și chestionarele „omnibuz”
Chestionarele speciale sunt acele chestionare ce au în vedere o
singură temă , iar aceasta se constituie ca o tematică specială . Astfel
de chestionare se întâlnesc destul de rar întrucât cercetarea
fenomenelor juridice, prin complexitatea lor , impune luarea în
considerație a unei multitudini de factori.
Ches tionarele „ omnibuz ” vizează investigarea concomitentă a mai
multor teme . O asemenea abordare ne permite surprinderea
interacțiunii și condiționării complexe a fenomenelor.
B. După forma întrebărilor
Conform acestui criteriu chestionarele se clasifică a stfel:
– chestionare cu întrebări închise ;
– chestionare cu întrebări deschise ;
– chestionare cu întrebări mixte (intermediare).
Întrebările închise (pre-codificate ) limitează răspunsurile subiectului
la una din categoriile propuse în chestionar. Aceste întrebă ri au
avantajul de a fi clar adresate și oferă posibilități de răspuns fără
dubiu . Totodată acestea sunt ușor de prelucrat statistic. Dar, același tip
de întrebări prezintă și o serie de dezavantaje, printre care enumerăm:
atrag răspunsuri formale, nu perm it desprinderea nuanțelor, nu permit
o cunoaștere mai aprofundată a motivațiilor etc .
Întrebările deschise (utilizate adesea în cadrul pre -anchetelor) permit
o testare a cunoștințelor subiecților. Ele oferă posibilitatea cunoașterii
limbajului acestora, pe rmit măsurarea actualității problematicii dată în
studiu, ca și desprinderea unor probleme noi sau a domeniilor de mare
varietate intelectuală (aspirații, concepții etc .). Asemenea întrebări
(formulate, de exemplu, astfel: Ce părere aveți despre…? etc.) pot
prezenta însă și unele dezavantaje. Astfel ele pot facilita
subiectivismul și, de asemenea, se pretează mai puțin la o abordare
statistică.

71 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Alături de întrebările închise ori de cele deschise se mai utilizează și
întrebările mixte ( sau intermediare ) care îmbină cele două tipuri de
întrebări , prevenind , într -o oarecare măsură, dezavantajele acestora.
De exemplu, într -un chestionar referitor la cunoașterea legii putem
adresa o întrebare deschisă astfel: „ Unde poate fi atacată hotărârea
de desfacere a contractului de muncă ? ” , lăsând subiectul intervievat
să ofere orice răspuns ; putem adresa, totodată, și o întrebare mixtă ,
cu un răspuns predeterminat : „ La conducerea unității, la judecătorie
etc.” , urmând ca subiectul interogat să sublinieze răspunsu l ori să
formuleze un răspuns. Asemenea întrebări oferă o mai mare libertate
de acțiune, și implicit de răspuns , celor anchetați. Remarcăm și
posibila prezență a unor inconveniente : întrebarea cu răspunsuri pre –
stabilite poate sugera , în mare măsură, răspunsul ; subiecții interogați
riscă , în aceste cazuri, să răspundă , chiar dacă nu știu sau nu cunosc
exact situația . Prin comparație cu întrebările deschise, aceste întrebări
– cu răspunsuri prestabilite – prezintă avantajul că răspunsul nu
poate fi chiar oricare . Aceste întrebări sunt larg utilizate în anchetele
de opinie .
În chestionarul sociologic se folosesc întrebări directe și întrebări
indirecte . Alegerea între aceste tipuri de întrebări constituie un
element de dificultate pe care cercetătorul trebu ie să-l rezolve (și să
rezolve astfel și alegerea). O întrebare indirectă, îndepărtată de
cunoștințele subiectului, poate aduce o informație, care nu prezintă
interes. În același timp însă, o întrebare directă, de exemplu referitoare
la aspecte privind via ța intimă, familială ori privată a subiecților
interogați, poate antrena reacții dintre cele mai diferite, mergând de la
non-răspunsuri până la răspunsuri ne-sincere . Trebuie luat în
considerare și un alt fapt, respectiv gradul de răspândire și frecvența
anchetelor de tip sociologic într-o țară sau alta. În țările în care sunt
des utilizate sondajele de opinie și anchetele sociale, subiecții
interogați, fiind avizați în privința procedeelor și a scopurilor lor, pot
fi chestionați și asupra unor aspecte mai speciale . Spre exemplu, o
anchetă de sociologie juridică desfășurată în SUA, la New York, pe
un eșantion de 6198 de persoane de ambele sexe, a relevat că 99 %
din subiecții chestionați au comis cel puțin un delict din cele 49
sancționate de Constituția SUA , sancțiuni ce au fost prevăzute în

72 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

chestionar. În baza unui asemenea experiment s -a propus să se
revizuiască conceptul de manifestare antisocială. O altă anchetă
efectuată în Carolina de Nord (pe baza unei tehnici ingenioase),
experimentată pe un eșantion de 3000 de femei între 18 și 44 ani, cu
scopul estimării frecvenței avorturilor provocate, a dovedit că numai
2,7 % dintre subiecții chestionați, ce au făcut parte din eșantionul
format, au refuzat să răspundă.
Anumite teme de cercetare implică „ tabu-uri ” și de aceea ele trebuie
abordate cu precauții speciale .
Un alt aspect îl reprezintă riscul deformării , determinat de ceea ce se
cheamă în mod obișnuit efectul de prestigiu . Atunci când întrebările
sunt instrumentate de anchetator se constată că persoa nele interogate
caută să se prezinte într -o imagine care flatează (exagerând, spre
exemplu, durata sau felul școlarității, ascunzând unele lipsuri, afișând
dispoziții nuanțate de conformism etc .).
O regulă fundamentală , în legătură cu punerea întrebărilor, exprimă
faptul că niciodată o întrebare nu trebuie să-l oblige pe subiect la un
răspuns socialmente inacceptabil , respectiv să -l oblige la exprimarea
unei păreri care i se pare în neconcordanță cu statutul său.
Redactarea propriu -zisă a întrebărilor reprezintă un moment
deosebit de important. Redactarea constă în alegerea celor mai
potrivite cuvinte și, totodată, construirea de o anumită manieră a
frazelor , astfel încât întrebarea să aibă forma cea mai expresivă.
Întrebările trebuie să fie cât mai clare și adecvate gradului de
instrucție al celor anchetați. S -a constatat că posibile surse de eroare
sunt și deficiențele de redactare .
Alcătuind un chestionar va trebui să realizăm echilibrul între ceea ce
dorim să aflăm și ceea ce putem – practic – afla. Din acest punct de
vedere trebuie să ținem cont de două considerente :
– numărul de întrebări trebuie să fie acceptabil , în ce privește
concentrarea atenției subiectului;

73 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

– trebuie formulate numai atâtea întrebări câte putem
prelucra efectiv .
De asemenea trebuie av ut în vedere faptul că unii subiecți pot
răspunde mai repede , în timp ce alții pot avea dificultăți .
În general timpul pe care se poate conta în chestionarea subiectului
este de o oră .
În ce privește structura chestionarului, este de remarcat faptul că, în
țările unde cercetarea sociologică concretă este dezvoltată, întrebările
factuale (stare civilă, vârstă, domiciliu etc .) se așează în partea finală
a chestionarului, considerându -se că astfel se evită riscul contracției
defensive a subiectului.
În legătu ră cu modul de ordonare al întrebărilor, unii cercetători
consideră că este recomandabilă o aparentă dezordine pentru a nu
oferi subiectului posibilitatea de a răspunde printr -o interpretare
logică , în raport cu întrebarea (ori întrebările) anterioare.
În orice chestionar trebuie să existe și anumite întrebări cu funcții
psihologice , care, uneori, nu au legătură directă cu ceea ce ne
interesează să aflăm, dar au calitatea de a câștiga și păstra
încrederea celui anchetat (chestionat). Astfel de întrebări, plasate la
începutul chestionarului , suscită interesul subiectului și menține apoi
încrederea ce a fost captată.
3.5.3. Interviul
Ca tehnică independentă de cercetare , interviul dispune de o largă
arie de cuprindere și frecvente utilizări în sociologia jur idică și analiza
juridico -sociologică a dreptului.
În literatura științelor sociale interviul este definit ca o tehnică de
cooperare verbală între două persoane – anchetatorul și anchetatul (ori
între două unități, respectiv cercetătorul și grupul cercetat ) – tehnică
ce permite anchetatorului (cercetătorului) să culeagă anumite date de
la cel anchetat, cu privire la un obiectiv precis (temă de cercetare) . Interviul este o
tehnică de cooperare
verbală între două
persoane –
anchetatorul și
anchetatul, care
permite
cercetătorului să
culeagă date cu
privire la un obiectiv
precis

74 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Informația astfel culeasă este rezultatul unei strategii metodologice
într-un circuit cu dublu sens .
Se disting mai multe tipuri de interviu : interviul formal , interviul
informal , interviul conversație (cazual), interviul ghidat (concentric),
interviul direct , interviul indirect etc.
Criteriile acestei tipologii sunt:
– felul comunicării ce se stabilește înt re anchetator și
anchetat;
– gradul de libertate (formalizare) pe care anchetatorul îl are
în determinarea cursului interviului;
– nivelul la care se situează informația obținută.
Interviul formal se caracterizează prin aceea că intervievatul răspunde
la o se rie de întrebări care sunt dinainte stabilite ca: formulare, număr,
ordine etc . La acest tip de interviu putem constata o evidentă
apropiere de chestionar . Mai mult chiar, se consideră că acel
chestionar care este administrat prin operatorii de anchetă con stituie
o variantă a interviului formal . Unii autori, de exemplu H.H. Stahl
denumesc acest tip de interviu convorbire dirijată pe bază de
îndrumător .
Interviul informal se caracterizează printr -o mai mare libertate
acordată operatorului de anchetă . În aces t caz interviul nu are la bază
un chestionar cu întrebări dinainte stabilite . Realizarea unui interviu
solicită din partea operatorului o pregătire teoretică temeinică și o
cunoaștere aprofundată a problematicii puse în discuție .
De o importanță aparte dis pun tehnicile discuțiilor publice și
interviul de grup .
Grupul social . Abordarea problematicilor grupului mic a constituit și
constituie terenul științific al unor vii dezbateri. În ultimele decenii
grupul a dobândit o popularitate extraordinară în toa te acțiunile de
tip psihologic sau sociologic. Carl Rogers afirma chiar că

75 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

descoperirile teoretice și tehnice legate de utilizarea grupului sunt
echivalente , ca importanță, cu descoperirea energiei nucleare .
Interesul pentru grup își are sursa în două idei fundamentale : grupul,
ca un cadru determinat al comportamentului individual și grupul ca
realitate primară a existenței umane .
Preocuparea pentru cercetarea grupului este prezentă de multă vreme
în Sociologia generală. Emile Durkheim pune bazele cercetăr ii
științifice a teoriei grupurilor . În concepția sa trecerea de la clan la
societate corespunde trecerii de la solidaritatea mecanică la
solidaritatea organică , urmare a diviziunii sociale a muncii. El
formulează ipoteza existenței unei conștiințe colecti ve a grupului . Un
precursor al studierii grupurilor este și Ferdinand Tômmies care face
distincția dintre Comunitate („Gemeinschaft”) și Societate
(„Gesellschaft”).
Grupul social , ca fenomen social obiectiv , reprezintă scena
socializării omului , a formări i personalității și conștiinței de sine sub
influența normelor sociale, a obiceiurilor, a sistemului de valori, a
modelelor de conduită. Din perspectiva Sociologiei juridice, grupurile
sociale îndeplinesc un rol deosebit de important în procesul
reglementă rii și coordonării comportamentului din societate al
individului , sub influența normativității , a opiniei publice , a sistemului
de sancțiuni , a tipului de control din societate.
Interviul de grup reprezintă o metodă de conducere a unei reuniuni în
grupul mic, în cursul căreia participanții sunt intervievați în colectiv
de către cercetător (anchetator). Există anumite dificultăți pe care le
întâmpină cercetătorul (anchetatorul) determinate de faptul că grupul,
aflat în fața interviului, este rezervat; univ ersul colectiv al grupului nu
există decât pentru membrii săi; nu toți membrii grupului analizează și
apreciază viața lor în cadrul grupului social; având o viață colectivă și
reacții comune, grupul poate manifesta ne -încredere față de un străin
care încea rcă să pătrundă în viața sa de tip afectiv.
Pregătirea prealabilă a intervenției este absolut necesară ; ea trebuie
să constea în: evaluarea și cunoașterea grupului, a caracteristicilor lui,
a istoriei și contextului în care a evoluat și/sau cunoașterea Grupul social
reprezintă scena
socializării omului
Interviul de grup este
o metodă de
conducere a unei
reuniuni în grup mic,
în cursul căruia
participanții sunt
intervievați în
colectiv

76 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

caracteristicilor participanților, apropierea concretizată a
anchetatorului de grup cu scopul acceptării în cadrul grupului,
pregătirea psihologică a interviului, organizarea cadrului material etc .
Cunoștințele de dinamică a grupului și de psihologie social ă sunt
indispensabile conducătorului unui atare interviu. Acesta trebuie să
știe cum să determine grupul să progreseze către obiectivul propus și
să adopte o atitudine generală adecvată , caracterizată prin vigilență și
atenție permanentă, respectarea spont aneității participanților, non –
directivism – în privința fondului – și directivism – în privința
formei (menținerea temei în centrul dezbaterii, efectuarea, la timp, a
unor sinteze etc .).
Interviul de grup îndeplinește două funcții principale:
1) eluci darea (în cadrul grupului) a ceea ce se petrece cu el –
practic o viziune clară asupra vieții și experienței sale;
2) acționarea directă asupra grupului pentru a-l face să
progreseze pe o cale proprie , respectiv pentru a -l face
capabil să -și rezolve problemel e ce-i sunt specifice , într –
un mod activ și pozitiv.
3.5.4. Tehnicile sociometrice
Pentru cercetarea grupurilor restrânse , se mai folosesc, în cercetarea
juridico -sociologică și tehnicile sociometrice . Aceste tehnici –
procedee experimentale și matematice – măsoară intensitatea și
întinderea curentelor psihologice , afective, în grupul mic (grupul
restrâns).
Acela care a pus la punct aceste tehnici a fost J. L. MORENO. În
concepția sa (exprimată ca teorie), testul sociometric este « un
instrument care studiază structurile sociale în lumina atracțiilor și a
repulsiilor care se manifestă în sânul grupului ».
După administrarea testului se trece la întocmirea matricei
sociometrice . Tehnicile sociometrice
sunt procedee
experimentale și
matematice prin care
se măsoară
intensitatea și
întinderea curentelor
psihologice, afective,
în grup restrâns

77 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

După cum constată Ioan Mihăilescu , coautorul prezentei lucrări , în
manualul intitulat <Sociologie generală>, J.L. Moreno consideră că
din multitudinea relațiilor sociale , cele mai importante sunt relațiile
interpersonale . În concepția lui Moreno aceste relații sunt esențial
afective (de atracție, de respingere sau neut re). Influențată de H.
Bergson și S. Freud, teoria sociometrică susține că spontaneitatea și
creativitatea constituie sursa relațiilor dintre indivizi ; în fiecare
individ există o spontaneitate socio -afectivă, care se manifestă în
preferințe sau respingeri ; realitatea socială este fundamental
afectivă . Sociometria are ca scop principal cunoașterea relațiilor
interindividuale , pentru a ajuta individul să -și elibereze spontaneitatea
creatoare. În vederea analizării relațiilor interindividuale, au fost puse
la punct o serie de tehnici :
– testul sociometric;
– matricea sociometrică;
– psihodrama.
Aplicarea acestor tehnici permite studierea coeziunii grupului , a stării
moralului de grup , a echilibrelor și dezechilibrelor ierarhice , a
existenței unor sciziuni , a prezen ței unor clici în cadrul grupului.
Profesorul Ioan Mihăilescu afirmă, în continuare, în manualul intitulat
<Sociologie generală> că dacă principiile teoretice ale sociometriei
sunt discutabile, în schimb, tehnicile de studiere a relațiilor
interindividuale din cadrul grupurilor mici s -au bucurat de o mare
popularitate și sunt actualmente folosite frecvent în studierea,
organizarea și reorganizarea grupurilor mici .

78 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

§ 4 – Teste de verificare Unitatea nr. 6
1. Observația indirectă, ca tehnică de cercetare:
a) presupune intervenția activă a cercetătorului în desfășurarea evenimentelor
ce au loc în cadrul grupului
b) reprezintă o succesiune logică și psihologică de întrebări și imagini cu
funcție de stimuli
c) constă în cercetarea documentelor juridice și nejuridice, studierea
izvoarelor documentare
d) reprezintă o tehnică de cooperare verbală între două persoane

2. Tehnica de cercetare reprezintă:
a) ansamblu de prescripții metodologice pentru o acțiune eficientă
b) analiza logică și amănunțită a ipotezelor posibile într -o cercetare
c) estimarea costurilor unei investigații
d) intervenția activă a cercetătorului în desfășurarea evenimentelor din cadrul
unui grup

3. Chestionarul, ca tehnică de cercetare:
a) constă în cercetarea documentelor juridice și nejuridice, studierea
izvoarelor documentare
b) presupune intervenția activă a cercetătorului în desfășurarea
evenimentelor ce au loc în cadrul grupului
c) reprezintă o succesiune logică și psihologică de întrebări și imagini cu
funcție de stimuli
d) reprezintă o tehnică de cooperare verbală între două persoane

4. Tehnicile sociometrice sunt:
a) analize logice și amănunțite a ipotezelor posibile într -o cercetare
b) procedee experimentale și matematice prin care se măsoară intensitatea
și întinderea curentelor psihologice, afective, în grup restrâns
c) tehnici de cooperare verbală între două persoane
d) un ansamblu de prescripții metodologice pentru o acțiune eficientă

5. Interviul este:
a) o tehnică de cooperare verbală între două persoane – anchetatorul și
anchetatul, care permite ce rcetătorului să culeagă date cu privire la un
obiectiv precis
b) o succesiune logică și psihologică de întrebări și imagini cu funcție de
stimuli
c) un ansamblu de prescripții metodologice pentru o acțiune eficientă
d) o analiză logică și amănunțită a ipotezelor posibile într -o cercetare

79 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

6. Sondajul de opinie este:
a) metoda statistică de stabilire a stratificării opiniilor
b) metodă de conducere a unei reuniuni în grupul mic, în cursul căreia
participanții sunt intervievați în colectiv de către cerc etător (anchetator)
c) o analiză logică și amănunțită a ipotezelor posibile într -o cercetare
d) un ansamblu de prescripții metodologice pentru o acțiune eficientă

7. Pre-ancheta:
a) presupune intervenția activă a cercetătorului în desfășurarea
evenimentel or ce au loc în cadrul grupului
b)este o metodă statistică de stabilire a stratificării opiniilor
c)este o analiză logică amănun țită a ipotezelor posibile într -o cercetare
d) reprezintă o tehnică de cooperare verbală între două persoane

8. Ancheta juri dico-sociologică este:
a) o tehnică statistică care permite sesizarea opiniei și desprinderea sensului
și intensității curentelor majoritare
b) o succesiune logică și psihologică de întrebări și imagini cu funcție de
stimuli
c) un procedeu experimental și matematic prin care se măsoară intensitatea
și întinderea curentelor psihologice, afective, în grup restrâns
d) este o metodă statistică de stabilire a stratificării opiniilor

9. Observarea este:
a) un procedeu experimental și matematic prin care se măsoară intensitatea
și întinderea curentelor psihologice, afective, în grup restrâns
b) este o metodă statistică de stabilire a stratificării opiniilor
c) o succesiune logică și psihologică de întrebări și imagini cu funcție de
stimuli
d) examinarea siste matică și complexă pe bază de percep ție
10. Interviul formal :
a) se caracterizează printr -o mai mare libertate acordată operatorului de
anchetă
b)se caracterizează prin aceea că intervievatul răspunde la o serie de
întrebări care sunt dinainte stabilite
c) este o metodă statistică de stabilire a stratificării opiniilor
d) o succesiune logică și psihologică de întrebări și imagini cu funcție de
stimuli

80 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

§ 5 – Răspunsuri la testele de autoevaluare
Răspunsurile corecte sunt:
1 – c; 2 – a; 3 – c; 4 – b; 5 – a; 6 – a; 7 – c; 8 – a; 9 – d; 10 – b.

§ 6 – Temă de reflecție

§ 7 – Bibliografie pentru Unitatea nr. 6
1. Nicolae Popa, Ioan Mihăilescu, Mihail Constantin Eremia –
Sociologie juridică , Ed. Universității București, București, 20 03
2. Mircea Djuvara – Drept și sociologie , Arhiva pentru știință și
reformă socială, București, 1936
3. Mircea Manolescu – Teoria și practica dreptului: Metodologie și
sociologie juridică , Ed. Fundația Regele Mihai I, București, 1946
4. Eugeniu Speranția – Introdu cere în filozofia dreptului , București,
1944
Comentați în maxim 300 de cuvinte care este rolul anchet ei într -o cercetare
sociologică .
Folosiți spațiu l de mai jos pentru scrierea răspunsului:

81 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

5. Jean Carbonier – Sociologie juridique, Ed. LGDJ, Paris, 1995
6. Renato Treves – Sociologia del diritto , Milano, 1998
7. Maria Voinea – Sociologia dreptului, Ed. Actami, București, 1994

82 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Violența și s ocietatea
Unitatea de învățare nr. 7
VIOLENȚA ȘI SOCIETAT EA

CUPRINS
Obiectivele unității de învățare nr. 7

§ 1 – Omniprezența violenței
§ 2 – Cercetările în domeniul violenței
§ 3 – Dimensiunile violenței
3.1. Dificultăți conceptuale
3.2. Dualitatea și maniheismul violenței
§ 4 – Etiologia violenței
4.1. Violența – înnăscută
4.2. Violența – frustrare
4.3. Violența – socializare
4.4. Violența – funcționalitate
§ 5 – Tipologia violenței
§ 6 – Forme complexe de violență
6.1. Violența funcțională: sisteme și organizații
6.2. Violența simbolică: educație, cultură, știință
6.3. Violența structurală internațională
§ 7 – Unele aspecte în privința perspectivelor violenței
§ 8 – Teste de verificare Unitatea nr. 7
§ 9 – Răspunsuri la testele de autoevaluare
§ 10 – Temă de reflecție pentru Unitatea nr. 7
§ 11 – Bibliografie pentru Unitatea nr. 7

Obiectivele unității de învățare nr. 7

După studiul acestei unități de învățare veți reuși să:
 Cunoa șteți cercetările în domeniul violenței
 Înțelegeți dimensiunile și etiologia violenței
 Analizați diferitele forme ale violenței

83 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

§ 1 – Omniprezența violenței
Violența este prezentă peste tot, în toate domeniile vieții individuale
și sociale. Ea este întâlnită, în forme și intensități diferite , în toate
societățile de până acum. Ea este implicată în procesul de socializare ,
în discursul rațional și în formarea conștiinței , în funcționarea
instituț iilor și organizațiilor societale, în întreaga viață socială.
Afirmând omniprezența violenței, avem în vedere indivizii concret
istorici și societățile determinate , nu omul în general sau societatea în
general .
Ubicuitatea și diversitatea formelor violențe i ridică câteva întrebări
fundamentale: Violența este o permanență umană? Este intrinsecă
indivizilor și societății? Dacă da, atunci toți oamenii și toate
societățile acționează prin violență? Dacă nu, cum se explică
diferențele mari în exercitarea violenț i? Violența poate fi condamnată
sau justificată în toate formele ei? Se poate acționa asupra violenței în
vederea diminuării sau suprimării ? La aceste întrebări dispunem de
două categorii de răspunsuri : unele oferite de antropologia filosofică ,
altele d e științele comportamentale și de științele sociale . Între ele
există deosebiri nu numai de detaliu dar și în aspectele esențiale.
J.M. Domenach consideră că violența este indisociabilă de condiția
umană. Socializarea individului înseamnă afirmarea propri ei sale
identități și recunoașterea acestei identități de către ceilalți; ea
înseamnă apropierea lumii exterioare și a ființei celorlalți. « Violența
este, deci, inclusă, încă de la origini, în formarea conștiinței, în
afirmarea autonomiei.»
G.W.F. Hegel a procedat în același fel, integrând violența în geneza
conștiinței. Fără a o glorifica, el o consideră ca un prealabil pentru
umanizarea relațiilor inter -personale.
Concluziile acestor studii de antropologie filosofică trebuie
relativizate . Ceea ce putem a firma despre violență este dedus din Violența este prezentă
peste tot, în toate
domeniile vieții
individuale și sociale.
Ea este întâlnită, în
forme și intensități
diferite , în toate
societățile de până
acum

84 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

analiza societăților contemporane și din studiul istoric al unor
societăți .
§ 2 – Cercetările în domeniul violenței
Problematica violenței este de dată recentă. Abia în secolul al XIX –
lea, începe să se contureze concept ul și să fie analizate rădăcinile și
formele violenței . Pentru civilizațiile anterioare, violența era
considerată ca ceva natural, ce nu ridica întrebări sau dubii. Ea începe
să fie denunțată odată cu dezvoltarea spiritului democratic modern .
În prezent, v iolența constituie obiect de cercetare pentru numeroase
științe naturale și sociale: fiziologie, psihologie, psihiatrie, sociologie,
politologie, polemologie etc . Toate aceste discipline au adus
contribuții interesante la studierea cauzelor și mecanismelor violenței .
Literatura este impresionantă. De exemplu, până în 1975, Peace
Research Abstract Journal a publicat circa 106.000 de rezumate de
studii, apărute după 6 august 1945, ce tratează problema păcii și
războiului, și deci, indirect, și problema violen ței. În domeniul
fiziologiei , se remarcă cercetările lui Hamburg asupra rolului
hormonilor sexuali în agresivitate; Andrey și Lorenz asupra originii
instinctive a agresivității și violenței; Eckhardt și Bilinski asupra
teoriei eredității. În domeniul psiho logiei , cercetările lui Bilinski
asupra frustrării afective, Prescott asupra frustrării plăcerilor
corporale, Walters asupra imitației în propagarea violenței etc .
§ 3 – Dimensiunile violenței
3.1. Dificultăți conceptuale. Analiza numeroaselor studii asu pra
violenței lasă impresia că, în acest domeniu , se operează mai curând
cu o metaforă , decât cu un concept . Diversitatea formelor sub care se
prezintă violența și accepțiunile diferite în care este folosit acest
termen nu permit, la nivelul actual al cerc etării, formularea unei
definiții riguroase. Majoritatea autorilor se mulțumesc cu o definiție
operațională. În acest fel vom proceda și noi, considerând violența
ca o acțiune coercitivă exercitată asupra unor persoane în vederea
obținerii unui răspuns co nform anumitor interese . Procedând astfel, Violența ca o acțiune
coercitivă exercitată
asupra unor persoane
în vederea obținerii
unui răspuns conform
anumitor interese

85 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

violența este privită ca o relație socială. În cadrul acestei relații, avem
a face cu următoarele elemente:
a) Cel care exercită violența , autorul violenței . Acesta poate fi un
individ , un grup de indivizi (cu organi zare formală sau
informală) sau o organizație , o instituție societală. La acest
nivel există anumite interese și scopuri a căror realizare este
urmărită prin diverse mijloace. Cel care exercită direct violența
poate acționa în vederea realizării intereselo r și scopurilor , sau
o generează; și cel care o exercită direct. Stabilirea autorului
violenței nu este totdeauna ușoară , întrucât acesta se poate
disimula în spatele unor intermediari.
b) Cel care suportă violența, victima violenței . Aceasta poate fi un
individ, un grup, o categorie socială sau o societate în
majoritatea ei. Și la acest nivel avem a face cu o serie de
interese, de scopuri, care sunt diferite de ale celui care exercită
violența, sau cel puțin sunt percepute ca atare. În cazul în care
scopurile sunt identice, sau percepute astfel, nu ar mai fi
necesară recurgerea la violență.
c) Acțiunea coercitivă, violența ca atare . Prin exercitarea ei,
prima categorie (autorul violenței) urmărește să obțină de la a
doua categorie („victima” violenței) un răspun s (o atitudine, un
comportament, bunuri, servicii) care să -i permită să -și realizeze
scopurile și interesele.
Scopurile violenței pot consta în aproprierea unor resurse sau
dobândirea controlului asupra acestora, în dobândirea de putere , de
prestigiu , de a fecțiune , în impunerea simbolurilor și valorilor ce
aparțin unor raporturi de forță, în obținerea acceptării și conformării
la aceste simboluri și valori .
Acțiunea coercitivă poate fi întreprinsă prin mijloace directe sau
indirecte .

86 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

În analiza violenței este necesar să considerăm întreaga relație și nu
numai situația victimei, așa cum se întâmplă în multe studii pe această
temă. Un asemenea demers este util atât pentru stabilirea cauzelor
violenței cât și pentru aprecierea naturii ei .
Violența este o mani festare tipic umană . Nu se poate vorbi, decât în
sens metaforic, despre violența naturii sau a animalelor.
3.2. Dualitatea și maniheismul violenței
Violența este considerată o relație socială și nu este apreciată nici
pozitiv , nici negativ . Aprecierea violenței se face în funcție de
criteriile configurate în codurile culturale . Aceste criterii sunt
produsul unei anumite dezvoltări istorice ; ele sunt variabile de la o
societate la alta și de la o perioadă istorică la alta. Punctul de vedere
din care este ap reciată violența este condiționat social .
a) Un criteriu frecvent folosit în aprecierea violenței este reprezentat
de raportarea la interesele celor aflați în relații de violență . Dacă
interesele sunt lezate , violența este apreciată ca negativă ; dacă ea
ajută la apărarea sau promovarea acestor interese, ea este apreciată
ca pozitivă .
b) Dihotomia pozitiv – negativ poate fi realizată și în funcție de
numărul celor care exercită și, respectiv, suportă violența. Astfel,
de exemplu, violența exercitată de un grup mi noritar împotriva
unei majorități este apreciată ca negativă , condamnabilă,
suprimarea ei fiind justificată. Suprimarea se poate obține doar
prin acțiunea majorității defavorizate care exercită o contra –
violență apreciată ca pozitivă.
c) Criteriul aprecierii violenței poate consta și în atitudinea adoptată
față de evoluția istorică sau față de ceea ce este considerat ca
purtător de progres . Cu toate limitele sale, criteriul progresului
este des folosit în aprecierea, justificarea sau condamnarea
acțiunilor vio lente, subsumându -și chiar și celelalte criterii . În
acest fel, violența majorității este considerată pozitivă , fiind
purtătoare de progres , în timp ce violența minorității este Aprecierea violenței se
face în funcție de
criteriile configurate în
codurile culturale

87 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

considerată negativă , fiind conservatoare ; după cum, violența
inovației este p ozitivă, iar violența conservării este negativă
(explicațiile se impun).
d) Aprecierea violenței se realizează și în funcție de atitudinea față
de ceea ce se consideră a fi ordinea naturală , firească a lumii.
Atentatul împotriva acestei ordini este reprezenta t ca o violență
negativă , iar acțiunile coercitive ce vizează păstrarea, respectarea
acestei ordini sunt considerate ca aparținând violenței pozitive .
e) Este firesc ca în aprecierea violenței să se introducă și criteriul
atitudinii față de natura umană . Într -o dihotomie , operată rapid,
s-ar putea spune că orice acțiune care afectează natura umană ar
reprezenta o violență negativă , în timp ce acțiunile coercitive ce
vizează menținerea integrității naturii umane ar reprezenta o
violență pozitivă . Raportarea la o natură umană generală,
atemporală și aspațială, este lipsită de sens . De fapt, ceea ce se are
în vedere este un anumit cod cultural , adică individul cu nevoile,
trebuințele și aspirațiile sale, la un anumit moment istoric .
f) Caracterul violenței se poat e aprecia și în raport cu cadrul în care
se exercită. Violența organizată , instituționalizată este apreciată ca
pozitivă sau cel puțin acceptabilă, în timp ce violența spontană ,
individuală este apreciată ca negativă . În același fel violența
legitimă este apreciată pozitiv iar violența nelegitimă, negativ .
Criteriul legitimității violenței este, în multe situații, destul de
ambiguu , susținerea sa impunând recurgerea și la celelalte criterii .
Reducerea posibilităților de legitimare și neacceptarea unor mijlo ace
tradiționale de legitimare fac ca tot mai multe forme de violență să fie
apreciate negativ și considerate intolerabile . Privit din perspectiva
violenței, chiar eroismul – o valoare atât de apreciată și înrădăcinată în
societățile noastre – dobândește o înfățișare nouă. B. Brecht în cartea
„Viața lui Galilei ” desfășoară un dialog astfel: Andrea Sarti, unul
dintre personaje, afirmă: « Nefericită este țara care nu are eroi .»;
Galilei îi răspunde:« Nu. Nefericită este țara care are nevoie de
eroi.».

88 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

§ 4 – Etiologia violenței
Diversitatea foarte mare a formelor de violență nu a permis elaborarea
unei teorii etiologice generale . Explicațiile oferite până în prezent pot
fi grupate în trei teor ii principale: Teoria violenței – înnăscute, Teoria
violenței – frustra re, Teoria violenței – socializare, respectiv și Teoria
violenței – învățare, care au ca bază teoria culturală. Acestora li se
adaugă Teoria violenței – funcționalitate (ca violență a sistemelor și
organizațiilor).
4.1. Violența – înnăscută
Teoria violen ței-înnăscute consideră că violența este intrinsecă
naturii umane . Individul se naște cu predispoziții agresive , violente,
iar societatea , prin procesul de socializare , inhibă aceste porniri
instinctive . Deși a fost mult timp acceptată datorită caracterulu i său
facil, această teorie nu a fost confirmată prin cercetarea științifică.
4.2. Violența – frustrare
Teoria frustrării consideră că violența este rezultatul frustrării , al
privării indivizilor de plăcerea satisfacerii anumitor trebuințe și
dorințe. Ind ividul uman trebuie să -și satisfacă o serie de nevoi
fundamentale. Satisfacerea acestora este însoțită de un sentiment de
plăcere , în timp ce ne-satisfacerea provoacă ne -plăcere, frustrare . Pe
măsură ce socializarea avansează, nevoile considerate fundament ale
sunt completate cu alte nevoi, modelate social -cultural. Teoria
frustrării susține că, în măsura în care indivizii pot să -și satisfacă
nevoile, ei sunt ne -agresivi . Când nu pot să -și satisfacă nevoile și
trebuințele, conform dorinței lor, și când pot l upta, ei devin agresivi .
De asemenea, când nu pot să -și satisfacă nevoile și trebuințele, când
acțiunea lor este supusă controlului și interdicțiilor și când nu pot
lupta , apare inhibiția acțiunii, angoasa sau evadarea în imaginar;
starea de angoasă poate constitui însă o incitare la agresivitate , în
vederea depășirii acesteia.
Teoria violenței –
înnăscute consideră că
violența este intrinsecă
naturii umane
Teoria frustrării
consideră că violența
este rezultatul
frustrării , al privării
indivizilor de plăcerea
satisfacerii anumitor
trebuințe și dorințe

89 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

4.3. Violența – socializare
Această formă de violență este explicată, în principal, de Teoria
culturală care analizează violența prin procesele de socializare , prin
influența pe ca re o exercită modul de organizare și funcționare a
societății asupra socializării și a comportamentelor indivizilor.
Această teorie pornește de la stabilirea factorilor societali care
determină, sau cel puțin favorizează, comportamentele violente.
Majorita tea cercetărilor pe care se întemeiază teoria culturală (a
socializării) converg spre concluzia că extinderea violenței în
societățile contemporane este generată de stările critice și de
disfuncțiile sociale apărute sau accentuate în ultimele decenii.
Prop unerile de reducere a violenței criminale vizează multipli factori
individuali, de grup și societali : revizuirea politicilor de urbanizare,
lupta împotriva abuzului de putere și controlul funcționării instituțiilor
societale, consolidarea solidarității fam iliale și a funcțiilor
socializatoare ale familiei, lupta împotriva alcoolismului și a
drogurilor, protejarea tinerilor și a categoriilor defavorizate,
dezvoltarea sentimentului de securitate.
4.4. Violența – funcționalitate
Această explicație plasează de terminările violenței în interiorul
sistemelor și organizațiilor societale, în modul lor de funcționare .
Activitatea sistemelor și organizațiilor este orientată spre realizarea
unor scopuri, a unor interese. Acestea pot să le fie proprii sau să
aparțină al tor organizații și sisteme de care ele depind. Pentru multe
organizații și sisteme violența este un mijloc economicos, direct de
realizare a scopurilor și intereselor; ea asigură funcționarea lor și le
este intrinsecă .
§ 5 – Tipologia violenței
Societățile contemporane pot fi considerate mai mult sau mai puțin
violente decât societățile anterioare ? Răspunsul la o asemenea
întrebare trebuie dat cu multă prudență. Având în vedere marea
diversitate a formelor de violență , elaborarea unei tipologii este
dificil ă chiar și atunci când este limitată doar la societățile Teoria culturală
analizează violența prin
procesele de socializare ,
prin influența pe care o
exercită modul de
organizare și
funcționare a societății
asupra socializării și a
comportamentelor
indivizilor
Teoria funcționalității
plasează determinările
violenței în interiorul
sistemelor și
organizațiilor societale,
în modul lor de
funcționare

90 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

contemporane sau la un anumit tip de societate. Tipologiile propuse
trebuie privite mai curând ca ipoteze de lucru , ca încercări de a
introduce o anumită ordine și precizie în confuzia și ambiguitate a
discursurilor referitoare la violență , decât la sistematizări foarte
riguroase.
J. Galtung propune două tipologii ale violenței:
A) Într-un studiu din 1969, el face o clasificare a tipurilor de
violență, în funcție de șase dimensiuni : dacă violența este fizică,
psihologică sau biologică ; dacă există un demers negativ sau
pozitiv ; dacă există sau nu un obiect afectat ; dacă există sau nu
o persoană care acționează; dacă este deliberată sau
involuntară și dacă este manifestă sau latentă.
B) Ulterior, în 1975, el simplifică această tipologie și distinge: a)
violența agresivă / violența defensivă , b) violența deliberată /
violența involuntară ; c) violența intra -personală / violența
inter -persoane , d) violența inter -grupuri / violența inter –
societăți .
Aceste tipuri d e bază sunt combinate în patru tipuri mari:
a) violența clasică (sau directă);
b) sărăcia – imposibilitatea de a satisface nevoile materiale
fundamentale;
c) represiunea – privarea omului de drepturi;
d) alienarea – imposibilitatea de a satisface ne voile superioare.
J.M. Domenach consideră că violența apare sub trei aspecte : a)
„aspectul fiziologic : explozia de forță care ia un aspect irațional și
adesea ucigător”; b) „ aspectul moral : atentatul la bunurile și
libertatea altuia”; c) „ aspectul politic : folosirea forței pentru a obține
puterea , pentru a o folosi în scopuri ilicite”.

91 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

Clasificarea formelor de violență se poate face în funcție de mai
multe criterii : natura intereselor afectate (fizică, biologică,
psihologică, culturală); termenii între care se stabilește relația de
violență (inter-individuală, de grup, societală, inter -societală); modul
de manifestare ; modul de apreciere (pozitivă – negativă).
Clasificarea poate lua și un aspect dihotomic :
Violența directă și indirectă . Violența direc tă se manifestă fără
interpunere. Violența indirectă transferă responsabilitatea asupra altor
persoane, asupra obiectelor, mașinilor, organizațiilor etc
Violența ofensivă și defensivă . Este vorba de violența agresorului și
contra -violența victimei .
Violenț a personală și structurală . Violența personală este
exercitată, direct, de o persoană ori un grup de persoane. Violența
structurală este impersonală – fiind exercitată de birocrații, instituții
etc.
Violența materială și simbolică . Violența materială este exercitată
prin intermediul obiectelor, în primul rând prin intermediul producerii
de bunuri materiale. Violența simbolică acționează prin intermediul
simbolurilor – de orice tip.
Violența legală și nelegală . Prima este organizată și legitimată,
cealaltă e ste în afara codurilor .
Violența legitimă și nelegitimă . În fiecare societate „monopolul”
legitimării îl deține Statul.
§ 6 – Forme complexe de violență
6.1. Violența funcțională: sisteme și organizații
Prezentând explicațiile etimologice, am afirmat că violența
funcțional ă este intrinsecă majorității sistemelor și organizațiilor
societale (desigur, în forme și intensități diferite). Violența este
necesară funcționării societății ca întreg și funcționării majorității Violența este necesară
funcționării societății
ca întreg și funcționării
majorității sistemelor și
organizațiilor societale

92 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

sistemelor și organizațiilor societale . Caracterul necesar al violenței
în menținerea societății este pus în evidență și de H. Marcuse prin
noțiunea de represiune suplimentară , care este definită ca « acea
represiune a pasiunilor care servește nu menținerii și dezvoltării
culturii, ci intereselo r statornicite ale dăinuirii societății existente ».
Pentru a -și impune interesele și scopurile, sistemele și organizațiile
întreprind acțiuni distructive și constructive concomitente ; ele distrug
sau limitează activitățile și simbolurile care li se opun , înlocuiesc
vechile norme de sociabilitate și de comportament cu noi forme
deduse din funcționarea lor. La nivelul indivizilor, acțiunea distructiv
– constructivă se realizează : prin intervenția în procesul de
socializare, prin controlul comportamentelor (direct sau prin
intermediul violenței simbolice), prin organizarea relațiilor sociale și a
timpului liber .
6.2. Violența simbolică: educație, cultură, știință
Simbolurile pe care le produce o societate nu sunt inocente . Unele
servesc la eliberarea omului , la afirmarea demnității și personalității
lui, altele , dimpotrivă, sunt folosite pentru a -l domina , pentru a -l
aservi anumitor interese. Multe simboluri sunt purtătoare de
violență . Ele sunt produse de anumite raporturi de forță și se rvesc
acestor raporturi. Violența simbolică «disimulând raporturile de forță,
care sunt la baza forței sale, adaugă propria sa forță la aceste raporturi
de forță». Ea poate fi folosită în combinare cu alte forme de violență ;
poate completa sau facilita vio lența materială, fiind la fel de redutabilă
ca aceasta. Ea poate substitui alte forme directe de violență, întrucât,
prin caracterul ei indirect și mai subtil, se poate dovedi mai eficientă
din punctul de vedere al celor care o utilizează.
6.3. Violența structurală internațională
Înfățișarea lumii de azi este în mare parte rezultatul unei violențe
structurale. „Diviziunea” dintre nord și sud, dintre „centre” și
„periferii”, inegalitățile dintre țări, deși pot avea și determinări de
ordin natural, sunt în principal condiționate de factori economici,
sociali și politici . Actuala structură internațională este întreținută prin Multe simboluri sunt
purtătoare de violență

93 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

diverse forme de violență : dependență economică și tehnologică,
schimburi inegale, drenarea periferiei către centru, schimburile
valutare, manipularea culturală, presiuni politice și militare etc.
Violența internațională este, în același timp, structurală și
funcțională. Ea combină diverse tipuri de violență : materială și
simbolică, directă și indirectă, sângeroasă și „umanitară”, legală și ne –
legală, declarată și disimulată etc .
§ 7 – Unele aspecte în privința perspectivelor violenței
Dacă violența este atât de înrădăcinată în societățile noastre, în modul
de socializare a indivizilor, în organizarea și funcționarea v ieții
sociale, putem afirma că ar fi posibil ca violența să fie eliminată
complet din cadrul societăților contemporane? Între fatalismul
permanenței violenței și utopia non – violenței absolute se pot formula
soluții mai realiste .

§ 8 – Teste de verifica re Unitatea nr. 7
1. Teoria culturală:
a) explică violența prin procesele de socializare, prin influența pe care o
exercită modul de organizare și funcționare a societății asupra socializării
și comportamentelor indivizilor
b) consideră că violența este rezultatul frustrării, al privării indivizilor, de
plăcerea satisfacerii anumitor trebuințe și dorințe
c) plasează determinările violenței în interiorul sistemelor și organizațiilor
din societate, în modul lor de funcționare
d) consideră violența ca fiind intrinsecă natu rii umane

2. Violența funcționalitate:
a) explică violența prin procesele de socializare, prin influența pe care o
exercită modul de organizare și funcționare a societății asupra socializării
și comportamentelor indivizilor
b) consideră că violența este rezultatul frustrării, al privării indivizilor, de
plăcerea satisfacerii anumitor trebuințe și dorințe
c) plasează determinările violenței în interiorul sistemelor și organizațiilor
societate, în modul lor de funcționare
d) consideră violența ca fiind factorul care duce l a depersonalizare și
înstrăinare Violența internațională
este, în același timp,
structurală și
funcțională

94 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

3. Violența legală:
a) este exercitată cu acordul victimei
b) este exercitată conform unor coduri
c) este necesară progresului social
d) este neorganizată

4. Teoria frustrării consideră că violența este:
a) rezultatul proceselor de socializar e a indivizilor
b) rezultatul frustrării
c) rezultatul privării indivizilor de plăcerea satisfacerii anumitor dorințe și
trebuințe
d) rezultatul sistemelor de organizare socială a indivizilor

5. Ce caracteristică are violența legală:
a) este exercitată cu acord ul victimei
b) este subiectivă
c) este necesară progresului social
d) este organizată

5. Violența materială:
a) se exercită prin intermediul simbolurilor de orice tip
b) se manifestă fără interpunere
c) se exercită prin intermediul obiectelor, în primul r ând prin i ntermediul
producerii de bunuri materiale
d) este organizată și legitimă

6. Violența structurală este :
a) impersonală, fiind exercitată de birocrații, instituții etc.
b) intrinsecă naturii umane
c) rezultatul frustrării
d) necesară progresului social

7. Viole nța nelegală este :
a) fără acordul victimei
b) este neorganizată
c) impersonală, fiind exercitată de birocrații, instituții etc.
d) în afara codurilor

8. Violența simbolică :
a) se exercită prin intermediul obiectelor, în primul r ând prin intermediul
producer ii de bunuri materiale
b) acționează prin intermediul simbolurilor de orice tip

95 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

c) impersonală, fiind exercitată de birocrații, instituții etc.
d) intrinsecă naturii umane

9. Violența indirectă:
a) este exercitată prin intermediul obiectelor, în primul r ând prin intermediul
procedurii de bunuri materiale
b) rezultatul proceselor de socializare a indivizilor
c) transferă responsabilitatea asupra altor perso ane, asupra obiectelor,
mașinilor, organizațiilor etc.
d) ) este impersonală, fiind exercitată de birocra ții, instituții etc.

§ 9 – Răspunsuri la testele de autoevaluare
Răspunsurile corecte sunt:
1 – a; 2 – c, d; 3 – b; 4 – b, c; 5 – d; 6 – ; 7 – d; 8 – b; 9 – c

§ 10 – Temă de reflecție

Comentați în maxim 300 de cuvinte care este efectul violenței asupra societății .
Folosiți spațiu l de mai jos pentru scrierea răspunsului:

96 Facultatea de Drept
STUDENT LOG BOOK STUDENT LOG BOOK
Curs de sociologie juridic ă

§ 11 – Bibliografie pentru Unitatea nr. 7
1. Nicolae Popa, Ioan Mihăilescu, Mihail Constantin Eremia –
Sociologie juridică , Ed. Universității București, București, 2003
2. Mircea Djuvara – Drept și sociologie , Arhiva pentru știință și
reformă socială, București, 1936
3. Mircea Manolescu – Teoria și practica dreptului: Metodologie
și sociologie juridică , Ed. Fundația Regele Mihai I, București,
1946
4. Eugeniu Speranția – Introducere în filozofia dreptului ,
București, 1944
5. Jean Carbonier – Sociologie juridique, Ed. LGDJ, Paris, 1995
6. Renato Treves – Sociologia del diritto , Milano, 1998