Constituțiile statelor lumii [625457]

Constituțiile statelor lumii

Ion GUCEAC, membru corespondent al Academiei de Științe a Republicii Moldo –
va, doctor habilitat în drept, profesor universitar. Absolvent: [anonimizat], Facultatea de Drept, diplomă de mențiune (1989). Doctor în drept, Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, București (1996). Conferențiar universitar, Acade –
mia de Poliție „Ștefan cel Mare”, Chișinău (1998). Doctor habilitat în drept, Institutul
de Filosofie, Sociologie și Drept al AȘM (2003). Profesor universitar, Universitatea de
Stat din Moldova (2005). Membru corespondent al Academiei de Științe a Republicii Moldova (2013). În prezent exercită funcția de vicepreședinte al AȘM.
Este recunoscut ca fondator al direcției științifice „Democratizarea sistemului
constituțional din Republica Moldova – parte integrantă a constituționalismului eu –
ropean”, ce ține de cercetarea multilaterală a constituționalismului autohton și impac –
tul acestuia asupra construcției statale.
Este autorul unui număr considerabil de articole și lucrări științifice, inclusiv mo –
nografii și manuale pentru universități, dintre care, pornind de la conținut și valoarea științifică, un rol deosebit reprezintă: Statul și poliția (monografie), Cartier, Chișinău,
1997; Evoluția constituționalismului în Republica Moldova , Chișinău, 2000; Curs ele –
mentar de drept constituțional (vol. I), Chișinău, 2001, (vol. II), Chișinău, 2004; Evo-
luția constituționalismului și a organizării de stat în Republica Moldova/ Fenomenul constituționalismului în evoluția Republicii Moldova spre statul de drept , Tipografia
Centrală, Chișinău, 2003; Drept electoral , Tipografia Centrală, Chișinău, 2005; Dic –
ționar juridic: Drepturile omului pe înțelesul tuturor , Editura Știința, Chișinău, 2010;
Dreptul de a întemeia și de a se afilia la un sindicat în condițiile societății civile con –
temporane (în colab.), Constanța, Editura Ex Ponto, 2011; Constituția la răscruce de
mileniu , Tipografia Centrală, Chișinău, 2013.

academia de Științe a m oldovei
institutul de Cercetări Juridice și Politice
institutul de Creație l egislativă și Drept Comparat
ion Guceac
Constituțiile
statelor
lumii
(abordare rezumativă)
juridic

Editura Cartier, SRL , str. București, nr. 68, Chișinău, MD2012.
Tel./fax: 022 2 0 34 91, tel.: 022 24 01 95. E-mail: [anonimizat]
Editura Codex 2000, SRL, Strada Toamnei, nr. 24, sectorul 2, București.
Tel./fax: (021) 210 80 51. E-mail: [anonimizat]
www.cartier.md
Cărțile Cartier pot fi procurate în toate librăriile bune din r omânia și r epublica Moldova.
Cartier eBooks pot fi procurate pe iBooks, Barnes & Noble și pe www.cartier.md
LIBRĂRIILE CARTIER
Librăria din Centru , bd. Ștefan cel Mare, nr. 126, Chișinău. Tel./fax: 022 21 42 0 3.
E-mail: [anonimizat]
Librăria din Hol, str. București, nr. 68, Chișinău. Tel.: 022 24 10 00.
E-mail: [anonimizat]
Comenzi CARTEA PRIN POȘTĂ
CODEX 2000, Str. Toamnei, nr. 24, sectorul 2, 020712 București, România
Tel./fax: (021) 210 80 51
E-mail: [anonimizat]
www.cartier.md
Taxele poștale sunt suportate de editură.
Plata se face prin ramburs, la primirea coletului.
Editor: Gheorghe Erizanu
Lectori: Em. Galaicu-Păun, Valentin Guțu
Coperta: Vitalie Coroban
Design/tehnoredactare: Marina Darii
Prepress: Editura Cartier
Tipărită la Bons Offices
Ion Guceac
CONSTIT uțIILE STATELOR L uMII
Ediția I, martie 2016
© 2016, Editura Cartier. Toate drepturile rezervate.
Cărțile Cartier sunt disponibile în limita stocului și a bunului de difuzare.
Lucrarea a fost realizată cu suportul financiar oferit în proiectul
Creația legislativă în r epublica Moldova: istoric și tendințe , din cadrul Institutului
de Cercetări Juridice și Politice al Academiei de Științe a Moldovei ș i a fost recomandată
spre publicare de către Consiliul Ș tiințific al Institutului.
Dedicată aniversării a 70-a de la crearea primelor instituții de cercetare ș i a 55-a
de la inaugurarea ș i fondarea Academiei de Ș tiințe a Moldovei.
Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții
Guceac, Ion.
Constituțiile statelor lumii : (abordare rezumativă) / Ion Guceac ;
Acad. de Științe a Moldovei, Inst. de Cercet. Juridice și Publice. – [Chișinău] :
Cartier, 2016 (Tipogr. "Bons Offices"). – 908 p. – (Colecția "Cartier juridic" /
coord. de Oleg Efrim, ISBN 978-9975-79-951-5).
500 ex.
ISBN 978-9975-86-040-6.
342.4(100)
G 93

CUvân T-ÎnAI nTE
Un veritabil jurist va evalua prevederile normative oferind întâietate Con –
stituției statului, nu pentru că Legea Supremă este un izvor formal de drept,
dar pentru că este o materie de cunoaștere, prin sine însăși. Constituția, ca
lege fundamentală, care stabilește principiile de bază ale organizării statul și societății, este un document cu o semnificație specifică nu doar în plan juridic,
ci și în plan istorico-politic.
Constituțiile reprezintă o excelentă oglindă a diferențelor naționale. Ele
cuprind, în forma și structura lor, particularitățile tradițiilor naționale. De
fiecare dată o perioadă a devenirii unei societăți se va reflecta într-un izvor de
drept constituțional, dar pe măsură ce societatea evoluează, textul constituți –
onal devine spirit pentru jurisprudență, inclusiv pentru cea constituțională.
A fortiori , instanța constituțională, precum și alți subiecți de drept sunt obli –
gați să țină cont de valorile constituționale și să le interpreteze având în vedere contextul istoric și etnic al devenirii naționale.
Prezenta lucrare, în care se abordează rezumativ constituțiile statelor lu-
mii, va servi drept temei de reflecție asupra bazei de organizare a puterii în
diferite state și de inspirație în elaborarea unor principii constituționale. Or, în
prezent dimensiunea comparativă a devenit una dintre caracteristicile majore
ale gândirii juridice contemporane și chiar una dintre componentele variabile ale acestei gândiri.
Lucrarea de față comportă și valoare practică, incluzând aria de interes a
celor care își propun să cerceteze structura actelor constituționale ale altor sta –
te. Elementele structurale ale unui act constituțional sunt de mare importanță,
uneori majoră, în asigurarea unei interpretări, într-o manieră transversală, a
tuturor prevederilor constituționale, fapt ce ar permite ierarhizarea valorilor și identificarea celor ambiguu reglementate.
Acest principiu de „structură de bază” al actului constituțional a fost
oglindit și în Hotărârea nr. 36 din 2013 a Curții Constituționale a Republi –
* Raportul Comisiei de la v eneția privind revizuirea Constituției, CDL-AD(2010)001,
adoptat în cadrul celei de-a 81-a Ședințe plenare, 11-12 decembrie 2009.

6 COnSTITU țIILE STATELOR LUMII
cii Moldova, prin care s-a enunțat, cu titlu de principiu fundamental că „în
interiorul ordinii constituționale a fiecărui stat, anumite norme au (implicit
și explicit) valoare de principiu care ghidează, de o manieră transversală, in –
terpretarea tuturor prevederilor constituționale, constituind «nucleul consti –
tuțional». Această ierarhizare este, de regulă, evidentă în contextul discuțiilor asupra amendamentelor constituționale, dar are consecințe directe și asupra
problemelor de aplicare și interpretare a Constituției”. Ierarhizarea elemente –
lor structurale ale constituțiilor a fost evidențiată și de Comisia de la v eneția,
care a ținut să sublinieze că „există constituții care declară că anumite părți –
adică anumite dispoziții sau principii – sunt imuabile sau intangibile”*.
Pornind de la faptul că studiul de față cuprinde o analiză a textelor con –
stituționale ale statelor, acesta va constitui o sursă de reflectare și de inspirație pentru acei care au drept preocupare majoră domeniul dreptului constituți –
onal comparat; aportul inovativ al studiului se reflectă, ca și în cazul unor
cercetări comparate, în utilitatea identificării unor soluții și eliminarea defici –
ențelor normative ce împiedică progresul social.
Alexandru TĂNASE,
Președintele Curții Constituționale
a Republicii Moldova

7
InTRODUCERE
La originea constituției, ca lege fundamentală cu forță juridică supremă,
stă o serie de factori esențiali, definiți convențional rădăcini istorice și politice
ale constituției . Influența acestor factori în fiecare stat este diferită, dar în
ansamblu ei au clădit acel fundament pe care s-a format constituția modernă
determinată de participarea omului la viața socială în corelație cu mediul
natural.
Charles Montesquieu menționa că „…legile pozitive trebuie derivate din
«natura lucrurilor», și nu din comanda arbitrară a unui legislator”1. Filozoful
francez a mai elaborat cunoscuta teorie despre climă, conform căreia clima cal –
dă, temperată sau rece are o influență decisivă asupra gândirii și comportamen –
tului oamenilor și, în consecință, asupra principiilor care stau la baza diferitelor
tipuri de societăți2, deci și asupra conținutului constituției și al altor legi.
Unii autori includ în categoria factorilor de configurare a dreptului: fac –
torul material (rasa, ambientul, densitatea populației, starea economică etc.);
factorul moral (credințele, religia, morala, marile curente de idei); oamenii
superiori și hazardul3. Alții includ în această categorie: rasa (aceleași legi nu
pot fi aplicate și popoarelor ariene, și popoarelor mongoloide); mediul (clima,
teritoriul, morala, starea economică și socială etc.); incluziunea străină; imita –
ția (exemplul Turciei care a adoptat Codul civil elvețian); marii jurisconsulți
(inteligența omului); atavismul juridic (obiectul implantat adânc, cum ar fi
cazul Angliei); progenismul (adică germenii dreptului viitor); tehnica juridi –
că; densitatea populației; acțiunea solidară a marilor forțe sociale (influența
elementelor religios, artistic, economic, literar etc.)4.
Unii autori demonstrează existența unui fundament morfologic al drep –
tului, cum ar fi: factori geografici și demografici, factori economici, religioși, morali, psihologici
5. Într-o altă viziune acești factori sunt clasificați în trei ca –
tegorii: cadrul natural, cadrul social-politic și factorul uman6.
Conform ideii de „spirit general”, fiecare societate politică dobândește pe
parcursul istoriei o structură mintală specifică comună tuturor membrilor săi,
1 D. Boucher, P. Kelly. Mari gânditori politici: de la Socrate până astăzi . Bucure ști: Editura
ALL, 2008, p. 206.
2 Ibidem .
3 A. v ăllimărescu. Tratat de enciclopedia dreptului . Bucure ști, 1999, p. 281.
4 Apud A. v ăllimărescu, op. cit ., p. 260-263.
5 G. Gurvich. Elementes de sociologie juridique . Paris, 1940, p. 248.
6 Anita n aschitz. Teorie și tehnică în procesul de creare a dreptului . Bucure ști: Editura
Academiei, 1969.

8 COnSTITU țIILE STATELOR LUMII
un spirit general. Conform teoriei nominalizate, aceste caracteristici mintale
nu sunt determinate doar de cauzele de natură fizică, cum ar fi teritoriul și
clima, dar și de cauzele morale, precum religia, legile, maximele guvernămân –
tului, pildele trecutului, moravurile, manierele7.
În viziunea lui J.-J. Rousseau, consfințirea unei societăți cere oamenilor
calități pe care le posedă numai cei mai înzestrați reprezentanți ai ei: o faculta –
te de raționare foarte dezvoltată, iar pentru a face legi drepte, „oamenii trebuie
să fie deja așa cum vor deveni abia ca rezultat al acestor legi”8. Dacă raportăm
afirmația lui Rousseau la factorii de configurare a constituției, constatăm că,
într-adevăr, adoptarea acesteia se fundamentează pe principii de raționament
puternic dezvoltate, mai ales când este vorba de adoptarea constituției de către o autoritate constituantă originară. În ceea ce privește condiția ca oamenii să
fie așa cum solicită constituția până la adoptarea ei, credem că acest fapt este
imposibil, îndeosebi în cazul constituțiilor acordate sau al celor adoptate în urma unor revoluții, lovituri de stat sau impuse din exterior, după cum este
cazul Constituției Irakului
9.
Autorul francez François Geny, încă în anii 20 ai secolului precedent, a
lansat opinia precum că activitatea de creație a dreptului în general, iar în vizi –
unea noastră și a constituției, oscilează între doi poli independenți: „dat”-ul și
„construitul”10. În opinia aceluiași autor, „dat”-ul dreptului este constituit din
patru elemente:
– „dat”-ul real , numit și pur natural, își găsește originea în condițiile fun –
damentale care stau la baza umanității. Aceste condiții pot fi de natură fizică sau morală (climă, sol, producție, constituția anatomică și psi –
hologică a omului, aspirații morale, sentimente religioase etc.) sau de natură economică, politică sau socială.
În viziunea scriitorului francez, aceste relații nu generează nemijlocit nor –
me juridice, dar conturează forma și conținutul acestora, creând astfel mediul favorabil pentru nașterea normelor juridice
11;
– „dat”-ul istoric reprezintă un „dat” natural consolidat de istorie;
– „dat”-ul rațional este o direcție fundamentală ce asigură elaborarea și argumentarea științifică a dreptului pozitiv. Acest „dat” constă în nor –
7 Apud D. Boucher, P. Kelly, op. cit ., p. 206.
8 D. Boucher, P. Kelly, op. cit ., p. 222.
9 Consiliul Irakian de guvernare a semnat Constituția provizorie, stiri.kappa.ro/…/consi –
liul-irakian-de-guvernare-, accesat la 19.06.13.
10 F. Geny. Science et technique en droit privé positif, Première partie, Recueil Sirey . Paris,
1922, p. 96-97.
11 Ibidem , p. 371.

9
mele de conduită pe care rațiunea umană le selectează din natura omu –
lui și din conținutul relațiilor acestuia cu lumea înconjurătoare;
– „dat”-ul ideal reprezintă tendința de organizare a raporturilor juridice
în felul dorit.
Generalizând, observăm că în calitatea sa de izvor fundamental de drept,
constituția este și ea influențabilă de unii factorii de configurare a dreptului.
Unul dintre factorii în cauză este factorul natural ce reprezintă condiția
firească în care se dezvoltă ființa umană și care este constituit din factori ge –
ografici, biologici, fiziologici și demografici, aceștia influențând viața socială,
dezvoltarea economică, dar și normele juridice în general și ale celor constitu –
ționale în special.
Este bine cunoscut că natura înrâurește direct și nemijlocit viața și acti –
vitatea individului, iar acest fapt nu poate să nu să se răsfrângă și asupra legii
fundamentale a societății. Într-adevăr, anumite componente ale cadrului geo –
grafic impun adoptarea unor reglementări specifice, de exemplu reglementări
privind regimul juridic al mării teritoriale, regimul juridic al terenurilor agri –
cole, al fondului forestier etc. În legătură cu aceasta, Montesquieu susținea că
„legile trebuie să fie potrivite cu condițiile fizice ale țării; cu clima rece, caldă
sau temperată – cu calitatea solului, cu așezarea, cu îndeletnicirea sa”12. Tot el
afirma că locuitorii câmpurilor mănoase, prea ocupați, ca și comercianții, sunt mai indiferenți față de forma de guvernământ. Spre deosebire de aceștia, locu –
itorii unor zone muntoase sunt mai interesați de aceste probleme și mai dornici
de guvernări moderate, mai energici, mai dispuși să lupte pentru ceea ce nu
le oferă terenul. Pe aceeași poziție se plasează și B. Pascal* în opinia căruia
„un meridian hotărăște asupra adevărului. Legile fundamentale se modifica. Hazlie justiție, pe care o limitează un râu sau un munte; adevăr dincoace de
Pirinei, eroare dincolo”
13.
Factorul demografic la fel influențează cadrul normativ al constituției în
sensul promovării unor dispoziții care ar stimula creșterea natalității ori pen –
tru instituirea unor forme de control legislative adecvate asupra acesteia.
Conținutul constituției este influențat și de factorii politici , deoarece sta –
tul, reprezentat prin autoritățile publice centrale (parlament, șeful statului,
12 Montesquieu. Despre spiritul legilor . vol. I. Bucure ști, 1964, p. 17.
* Blaise Pascal (19 iunie 1623-19 august 1662) – matematician, fizician și filozof francez,
având contribuții în numeroase domenii ale ș tiinței. Cea mai cunoscută lucrare filo –
zofică a lui Pascal este Les pensées , o colecție de gânduri asupra suferinței umane ș i a
încrederii în Dumnezeu, o lucrare apologetică cre ștină adresată noii lumi desacralizate.
13 Apud Ion Dogaru. Teoria generală a dreptului . Craiova, 1998, p. 73.InTRODUCERE

10 COnSTITU țIILE STATELOR LUMII
guvern etc.), partidele politice, grupurile de presiune au un important rol în
evoluția constituției.
În context, nu poate fi neglijat nici factorul economic , întrucât un anumit
tip de organizare economică a unui stat își lasă amprenta și asupra normelor constituționale existente atât din punct de vedere ideologic, cât și cel al regle –
mentării diverselor probleme care țin de situația economică generală. Astfel, politica exercitată de stat determină cadrul normativ existent la un moment dat în respectivul stat, bazele sale constituționale, modul de organizare și exer –
citare a puterii.
Așadar, sintetizând materia expusă, constatăm că în fiecare stat aparte
constituția era ca și cum „suprapusă” pe această matrice, adaptând elementele preluate la dreptul, cerințele și viziunile noii societăți și ale noului stat.
În afară de aceste valori fundamentale, asupra conținutului constituției
influențează mai mulți factori, printre care și procesele de integrare a statelor, dreptul internațional, nivelul de dezvoltare economică, culturală și morală.
În țara noastră tot mai des sunt auzite propuneri privind modificarea Legii
Fundamentale. Constituția nu trebuie să fie un organ amorf, ci trebuie să regle –
menteze procesele ce se produc în societate, pe când adversarii reformei consti –
tuționale vorbesc despre eventualele complicații ce însoțesc aceste transformări. Pentru a găsi un răspuns la întrebarea cum sunt soluționate aceste probleme în
alte țări, cercetării și analizei au fost supuse legile fundamentale din 195 de state.
În continuare prezentăm succint rezultatele investigațiilor efectuate asu –
pra constituțiilor din statele independente existente pe harta lumii. Astfel în anul 2010 se numărau 193 de state independente, dintre care 44 în Europa, 35
în America, 47 în Asia, 53 în Africa, 14 în Oceania
14. Totodată, am ținut cont și
de apariția unor state noi, cum este cazul Sudanului de Sud, ultima țară care,
în 2011, și-a proclamat independența, și altele care au sporit numărul statelor
suverane. Sub semnul unei mobilități aparte s-a aflat continentul european. Din cele 46 de state europene de astăzi, după 1989, 17 și-au proclamat suvera –
nitatea sau și-au desenat un nou contur pe hartă
15.
Prezentarea constituțiilor urmează o anumită consecutivitate: un scurt
istoric al apariției actului, structura și conținutul lui, instituția șefului statu –
lui, autoritatea legislativă, puterea executivă și judecătorească, autoritatea care asigură supremația constituției prin controlul constituționalității legilor, me –
canismul de revizuire a constituțiilor.
14 Dragomirescu Ș ., Săgeată R. Statele lumii contemporane . Bucure ști: Corint, 2011, p. 20.
15 Ziarul de Duminică, Serial istoric, Țări noi pe harta lumii (III), http://www.zf.ro/ziarul-
de-duminica/tari-noi-pe-harta-lumii-iii-9791159, vizitat la 14.10.2014.

11
afGanistan
Denumirea oficială: Republica Islamică Afganistan
Capitala: Kabul. Limba oficială: pashtu (afgana de nord) și dari (persana).
Suprafața: 645.807 km2.16 Locuitori: 32.738.00017. Populația este constituită
din afgani (pashtu) 42%, tadjici 27%, uzbeci 9%, hazari 9%18.
Constituția Republicii Islamice Afganistan a fost elaborată de două comi –
sii constituționale (prima a creat proiectul inițial, a doua a consultat popula –
ția), adoptată de 502 delegați ai Adunării n aționale la 4 ianuarie 2004, semnată
și promulgată de președinte la 26 ianuarie 2004. Se bucură de forță juridică
supremă pe întreg teritoriul statului. Până la adoptarea acesteia, pe teritoriul
Afganistanului au fost aplicate constituțiile din 1923, 1964, 1977, 1987. În pe –
rioada de guvernare a talibanilor (1992-2001) a fost anunțată elaborarea unei
noi constituții fundamentate pe Coran și Sunna și pe normele hanifice* din
dreptul musulman, însă până la urmă proiectul nu a fost realizat.
Dupa evenimentele din 11 septembrie 2001, talibanii sunt înfrânți, iar re –
gimul islamic fundamentalist pe care aceștia l-au impus este lichidat, în țară începând procesul unei noi construcții de stat. Până la adoptarea noii consti –
tuții, în Afganistan este repusă în vigoare Constituția din 1964, cu excepția compartimentelor care reglementau instituția monarhului. În aprilie 2003 este
definitivat proiectul noii constituții, al cărei text, în mare parte, a fost preluat din Constituția din 1964. În decembrie al aceluiași an Loya Jirga începe dezba –
terile acestui proiect, care au finalizat cu adoptarea Constituției.
Constituția este structurată în 12 compartimente care conțin 162 de ar –
ticole19.
Conform Constituției (art. 1), Afganistanul este o republică islamică, un
stat independent, unitar și indivizibil.
Constituția atribuie națiunii suveranitatea, pe care o exercită direct sau
prin intermediul reprezentanților săi. În art. 4 Constituția proclamă că națiu –
nea Afganistanului este constituită din persoanele care au calitatea de cetățean
al Afganistanului. Din națiunea afgană fac parte numeroase grupuri etnice:
16 Enciclopedia universală Britanica . vol.1. Bucure șt: Editura Litera, 2010, p. 59.
17 Dragomirescu Ș ., Săgeată R. Statele lumii contemporane . Bucure ști: Corint, 2011, p. 152.
18 Ibidem .
* Hanif – nume dat în Coran celor care practică o credincă pură, adevărată.
19 The Constitution of Afganistan [on-line0] http://www.afghan-web.com/politics/cur –
rent_constitution. html#chapterthree (vizitat 04.04.2015).AFGAn ISTAn

12 COnSTITU țIILE STATELOR LUMII
puștunii, tadjicii, hazarii, uzbecii, turkmenii, pashayiii, nuristanii, aimagii,
arabii, kirghizii, qizilbashii, brahvuii etc.
Imnul Afganistanului (art. 20) urmează să fie interpretat în limba puștu
și să includă expresia „Allah Akbar”, precum și denumirea tuturor grupurilor etnice din țară.
Constituția mai declară că viața este un dar dumnezeiesc și un drept na –
tural al omului. n imeni nu poate fi lipsit de acest drept, cu excepția cazurilor
prevăzute de lege (art. 23).
Constituția (art. 45) obligă statul să elaboreze un plan de studii unic, fun –
damentat pe principiile religiei sfinte a islamului, culturii naționale și în con –
formitate cu principiile academice, inclusiv să elaboreze un plan de învățământ pentru disciplinele religioase, ținând cont de curentele islamice din Afganistan.
Șeful statului. Conform Constituției (art. 60), Președintele Republicii Is –
lamice Afganistan este șeful statului. Președintele vizează autoritatea în ra –
murile: executivă, legislativă și judecătorească în concordanță cu prevederile Constituției. Președintele trebuie să aibă doi vicepreședinți, unul primar și unul secund. Candidatul la funcția de Președinte trebuie să numească vice –
președinții națiunii.
vicepreședinții, în absența, la demisionarea sau moartea Președintelui, ac –
ționează în concordanță cu prevederile Constituției. Președintele este ales prin
acumularea a mai mult de 50% din voturi, prin vot liber, general, secret și direct.
Mandatul Președintelui se considera expirat la primul Jawza, la cinci ani
după alegeri. Alegerile pentru ocuparea funcției de Președinte au loc în termen de 30-60 de zile după sfârșitul mandatului Președintelui. Dacă nici unul dintre
candidați nu reușește să acumuleze mai mult de 50% din voturi în primul tur de scrutin, alegerile repetate au loc în termen de două săptămâni. La această
rundă vor participa doar doi candidați cu cel mai mare număr de voturi. În
alegerile repetate, candidatul care va obține majoritatea voturilor va fi ales în funcția de Președinte (art. 61 cap. 3, art. 2).
În caz de deces al unuia dintre candidați în timpul primului sau al doilea
tur de scrutin, după alegeri sau înainte de anunțarea rezultatelor alegerilor, no –
ile alegeri vor avea loc în conformitate cu prevederile legale. Alegerile pentru
funcția de președinte vor avea loc sub supravegherea Comisiei Independente
de Supraveghere a Alegerilor (în continuare Comisia). Această Comisie se în –
ființează pentru supravegherea tuturor alegerilor și referendumurilor din țară,
în conformitate cu prevederile legii (art. 62, cap. 3, art. 3).
Poate fi ales în această funcție candidatul cu drept de vot care are urmă –
toarele calificări: 1. trebuie să fie cetățean al Afganistanului, musulman și năs –
cut din părinți afgani, nu trebuie să aibă cetățenia unui alt stat; 2. la ziua când

13
devine candidat să aibă vârsta minimă de 40 de ani; 3. să nu fi fost condamnat
pentru crime împotriva umanității, acte criminale sau privarea de drepturile
civile de către o instanță de judecată.
nimeni nu poate fi ales în calitate de Președinte pentru mai mult de două
mandate. Prevederile acestui articol se aplică de asemenea pentru vice-preșe –
dinți (art. 62, cap. 3, art. 3).
Conform art. 63, cap. 3, art. 4, Președintele ales, înainte de preluarea atri –
buțiilor sale, depune jurământul de credință în prezența membrilor Adunării
naționale: „În numele lui Allah, milostiv, în numele lui Dumnezeu cel Atotpu –
ternic, în prezența voastră, reprezentanți ai națiunii Afganistanului, jur să mă supun și să protejez prevederile religiei sacre a Islamului, să respect Constituția și celelalte legi din Afganistan și să supraveghez punerea lor în aplicare; pentru
a proteja independența, suveranitatea națională, precum și integritatea terito –
rială a Afganistanului și a drepturilor fundamentale și intereselor poporului
afgan, precum și cu ajutorul lui Dumnezeu și cu sprijinul națiunii, să fac efor –
turi mari și sincere pentru fericirea și progresul poporului afgan”.
Președintele are puterea și funcțiile care i-au fost atribuite după cum ur –
mează (art. 64, cap. 3, art. 5): a) supravegherea punerii în aplicare a Constituți –
ei; b) determinarea politicilor fundamentale ale statului, cu aprobarea Adună –
rii n aționale, este Șeful forțelor armate din Afganistan; c) declarația de război
și de încetare a focului cu aprobarea Adunării naționale; d) luarea deciziei
necesare în timpul apărării integrității teritoriale și protejarea independenței; e) trimiterea contingentelor forțelor armate în țări străine, cu aprobarea Adu –
nării n aționale; f) convocarea Marii Adunări ( Loya Jirga ), cu excepția situ –
ației prevăzute de art. 68 din Constituție; g) declararea stării de urgență se încheie cu aprobarea Adunării n aționale; h) inaugurarea Adunării n aționale
și Loya Jirga ; i) acceptarea demisiei vicepreședintelui; î) numirea Miniștrilor,
Procurorului General, directorului Băncii Centrale, șefului Direcției naționa –
le de Securitate și președintelui Societății Semilunii Roșii Crescende Afgane cu aprobarea Camerei Inferioare a Adunării n aționale ( Wolesi Jirga ) și acceptarea
concedierii și a demisiei lor; k) numirea șefului și a membrilor Curții Supreme de Justiție, cu aprobarea Wolesi Jirga ; l) numirea, pensionarea și acceptarea
demisiei și demiterii judecătorilor, ofițerilor forțelor armate, poliției, securită –
ții naționale și oficialilor de rang înalt, în conformitate cu legea; m) numirea șefilor misiunilor diplomatice din Afganistan în țări străine și în organizațiile internaționale; n) acceptarea prerogativelor misiunilor diplomatice în Afga –
nistan; p) semnarea de legi și decrete legislative; q) emiterea scrisorilor de acre –
ditare pentru încheierea de tratate bilaterale și internaționale, în conformitate
cu prevederile legii; r) emiterea de medalii, titluri onorifice, în conformitate AFGAn ISTAn

14 COnSTITU țIILE STATELOR LUMII
cu dispozițiile legii; s) stabilirea comisiilor pentru îmbunătățirea stării admi –
nistrative a țării, în conformitate cu legislația; t) exercitarea altor atribuții, în
conformitate cu dispozițiile Constituției.
Președintele poate pleda pentru organizarea unui referendum cu privire la
problemele naționale, politice, sociale sau economice importante (art. 65, cap. 3, art. 6).
Președintele nu poate vinde sau dona proprietăți de stat, cu excepția regle –
mentării legislative. Președintele nu poate acționa pe baza unor considerente
lingvistice, etnice, religioase, politice și regionale în timpul mandatului său
(art. 66 cap. 3, art. 7).
În caz de demisie, punere sub acuzare sau de deces al Președintelui, sau
de o boală gravă a Președintelui, care ar împiedica îndeplinirea atribuțiilor sale, prim-vicepreședintele se angajează în îndatoririle și autoritățile acestuia
(art. 67, cap. 3, art. 8). Președintele își declară demisia în fața Adunării n ațio-
nale. Boala gravă trebuie să fie dovedită de către un comitet medical autorizat
desemnat de Curtea Supremă de Justiție. În acest caz, alegerea pentru noul
președinte are loc în termen de trei luni, în conformitate cu art. 61 din Con –
stituție. În timpul când prim-vicepreședintele acționează în calitate de preșe –
dinte interimar, el nu poate efectua următoarele: a) modificarea constituției; b) concedierea de miniștri; c) organizarea unui referendum.
În această perioadă vicepreședinții pot fi numiți în calitate de candidați
pentru funcția de Președinte, în conformitate cu dispozițiile Constituției. În cazul absenței Președintelui, atribuțiile prim-vicepreședintelui sunt stabilite de către președinte.
În caz de demisie sau de deces al unuia dintre vicepreședinți, o altă persoa –
nă îl va înlocui la propunerea Președintelui și cu aprobarea Wolesi Jirga . În caz
de deces simultan al președintelui și al prim-vicepreședintelui, atribuțiile lor
sunt exercitate de al doilea vicepreședinte, de președintele Camerei Superioare
a Adunării n aționale ( Meshrano Jirga ), iar în absența președintelui Meshrano
Jirga , de președintele Wolesi Jirga , iar în lipsa președintelui Wolesi Jirga , Minis –
trul Afacerilor Externe va prelua atribuțiile Președintelui, în conformitate cu art. 67 din Constituție (art. 68, cap. 3, art. 10).
Președintele răspunde în fața națiunii și Jirga Wolesi , în conformitate cu
prevederile Constituției. Acuzațiile de crimă împotriva umanității, trădare națională sau crimă pot fi invocate împotriva Președintelui de o treime din membrii Wolesi Jirga . În cazul în care două treimi din voturile Wolesi Jirga se
vor pronunța contra, Wolesi Jirga va convoca o Loya Jirga în termen de o lună.
În cazul în care Loya Jirga va aproba acuzația cu o majoritate de două treimi
din voturi, Președintele este demis, iar cazul este depus în instanța de judecată

15
specializată, compusă din trei membri ai Wolesi Jirga și trei membri ai Curții
Supreme de Justiție numiți de către Loya Jirga și președintele Meshrano Jirga .
Procesul este condus de o persoană desemnată de către Loya Jirga . În această
situație, se aplică dispozițiile art. 67 din Constituție ( art. 69, cap. 3, art. 11).
Puterea legislativă (art. 81) este realizată de Adunarea n ațională, numit
organ legislativ suprem, care reflectă voința oamenilor și reprezintă întreaga
națiune. Adunarea are o structură bicamerală: Camera Reprezentanților ( Wo-
lesi Jirga ) și Senatul ( Mshrano Jirga ).
Camera Reprezentanților este constituită din membri aleși de popor prin
vot universal, direct, secret și liber exprimat, pentru un mandat de cinci ani.
Membrii Camerei Reprezentanților sunt aleși într-un număr proporțional nu –
mărului populației din fiecare regiune, dar nu trebuie să fie mai mare de 250.
Constituția impune alegerea a cel puțin două femei din partea fiecărei provincii.
Senatul este constituit din membri aleși și membri numiți (art. 84). Astfel,
conform Constituției, membrii consiliului fiecărei provincii aleg câte un mem –
bru pentru un mandat de patru ani, iar membrii consiliilor raionale din cadrul fiecărei provincii aleg câte un reprezentant pentru un mandat de trei ani. Pre –
ședintele numește restul membrilor Senatului (o treime din numărul total),
selectați din rândul persoanelor cu experiență, pentru un mandat de cinci ani,
inclusiv doi reprezentanți ai persoanelor cu dizabilități și doi reprezentanți ai pensionarilor. Jumătate din membrii numiți de Președinte trebuie să fie femei.
Constituția (art. 110) prevede crearea Marelui Consiliu ( Loya Jirga ) con-
stituit din membri ai Adunării n aționale, președinți ai consiliilor provinciale
și ai celor raionale. Miniștrii, președinții și membrii Judecătoriei Supreme pot participa la ședințele Loya Jirga , dar ei nu au dreptul la vot. Acest organ este
convocat pentru adoptarea hotărârilor ce țin de independența, suveranitatea
națională, integritatea teritorială și soluționarea celor mai importante probleme
ale statului, pentru revizuirea constituției și pentru revocarea președintelui.
Puterea executivă este realizată de șeful statului și de guvern. Guvernul
este format din miniștrii care lucrează sub conducerea Președintelui. Miniș –
trii sunt numiți de președinte și propuși spre aprobare la Adunărea n ațională.
Candidatul la funcția de ministru trebuie să aibă următoarele calități: a) să aibă doar cetățenia Republicii Islamice Afganistan. În cazul în care un can –
didat pentru un post ministerial deține și cetățenia unui alt stat, Wolesi Jirga va avea dreptul de a confirma sau respinge nominalizarea lui sau a ei; b) să aibă studii superioare, experiență de muncă și o bună reputație; c) vârsta lui/
ei nu trebuie să fie mai mică de treizeci și cinci de ani; d) nu trebuie să fi fost
condamnat/ă pentru crime împotriva umanității, act criminal sau privat de
drepturile civile de către o instanță (art. 72, cap. 4, art. 2).AFGAn ISTAn

16 COnSTITU țIILE STATELOR LUMII
Guvernul exercită următoarele atribuții: a) execută dispozițiile prezentei
Constituții, alte legi, precum și ordinele finale ale instanțelor; b) protejează
independența, apăra integritatea teritorială, precum și protejează interesele
și demnitatea Afganistanului în comunitatea internațională; c) menține ordi –
nea publică și luptă pentru eliminarea corupției administrative; d) pregătește
bugetul, reglementează afacerile financiare și protejează bogăția publică; e)
elaborează și implementează programe de progres social, cultural, economic și tehnologic; f) analizează raportul Adunării naționale de la sfârșitul anului
fiscal cu privire la sarcinile realizate și principalele planuri pentru noul an
fiscal; g) efectuează și alte activități recunoscute prin Constituție și de alte legi
ca drepturi ale Guvernului. În scopul de a pune în aplicare principalele politici ale țării, Guvernul elaborează și aprobă regulamente.
Aceste reglementări nu trebuie să fie în contradicție cu textul și spiritul
oricărei legi.
Ca șefi de unități administrative și membrii ai guvernului, miniștrii vor
îndeplini atribuțiile lor în limitele stabilite de Constituție și de alte legi. Miniș –
trii răspund în fața Președintelui și a Wolesi Jirga pentru îndeplinirea sarcini –
lor specifice (art. 77, cap. 4, art. 7).
Miniștrii pot fi numiți din cadrul și din afara componenței Adunării n ați-
onală. În cazul în care un membru al Adunării n aționale este numit ministru,
el pierde calitatea sa de membru al Adunării și este înlocuit de o altă persoană,
în conformitate cu prevederile legii (art. 73, cap. 4, art. 3).
Dacă un ministru este acuzat de crimă împotriva umanității, trădare nați –
onală sau act criminal, cazul este prezentat la un tribunal special, în conformi –
tate cu art. 134 din Constituție.
În caz de plecare a Wolesi Jirga , Guvernul poate adopta legi în regim de
urgență și pe alte motive decât cele legate de buget și problemele afacerilor financiare. Decretele legislative devin legi după ce sunt semnate de Președinte
și aprobate de Adunarea n ațională în timp de treizeci de zile începând de la
prima sesiune a Adunării. În cazul respingerii de către Adunarea n ațională,
legile devin nule (art. 79, cap. 4, art. 9).
Puterea judecătorească este realizată de Judecătoria Supremă ( Stera
mahkama ), înaltele curți și de curțile de apel (art. 116).
Judecătoria Supremă este constituită din nouă membri numiți de Preșe –
dintele afganez pentru un termen de 10 ani, cu aprobarea Camerei Reprezen –
tanților. Ceilalți judecători sunt numiți de Judecătoria Supremă, cu aprobarea
Președintelui țării.
Controlul constituționalității legilor este exercitat de o comisie indepen –
dentă, ai cărei membri sunt numiți de Președintele țării (art. 157).

17
Pentru revizuirea Constituției Președintele țării formează o comisie alcă –
tuită din membri ai Guvernului, ai Adunării n aționale și Judecătoriei Supreme
(art. 150). Legile de revizuire a Constituției sunt adoptate de Loya Jirga cu 2/3
din voturile membrilor săi.
afriCa D e suD
Denumirea oficială: Republica Africa de Sud
Capitala: Pretoria și Cape Town. Limbi oficiale: afrikaans, engleza, pedi,
sotho, setswana, siswana, siswati, tsivenda, xitsonga, ndebele, xhosa, zula20.
Suprafața: 1.219.090 (km2)21. Locuitori: 42.300.000. Religia: creștinism peste
75%, animism, hinduism, islamism. Aproximativ trei sferturi din populație
sunt negri africani (zulu, xhosa, sotho și tswana). Circa o optime o constituie albii, restul fiind descendenți indieni sau de rase mixte
22.
Constituția Republicii Africa de Sud a fost adoptată de Adunarea Consti –
tuțională la 11 octombrie 1996 și a intrat în vigoare la 4 februarie 199723. Inițial,
Constituția fusese adoptată la 8 mai 1996, dar ulterior a fost supusă unor noi
dezbateri, ca urmare a hotărârii Curții Constituționale din 6 septembrie 1996,
în care formulase mai multe observații care urmăreau o mai bună corelare a prevederilor Constituției cu principiile constituționale cuprinse în Anexa I v la
Actul constituțional al Republicii Africa de Sud din 1993
24.
Crearea ei a fost prevăzută de Constituția intermediară din 1993, adoptată
după renunțarea la politica apartheidului și trecerea la o societate democratică multirasială. Anterior, în țară au fost adoptate încă două constituții (din 1984 și 1993). Prezenta Constituție a suferit 17 modificări, ultima modificare a fost
efectuată în 2012 și a intrat în vigoare la 01.02.2013
25.
20 Dragomirescu Ș ., Săgeată R. op. cit. , p. 222.
21 Enciclopedia universală Britanica , vol. 1, p. 64.
22 Ibidem . op. cit ., p. 64.
23 Constitution of South Africa [on-line] http://www.acts.co.za/constitution-of-the-repu –
blic-of-south-africa-act-1996/ vizitat 25.06.2014.
24 C. Călinoiu, v . Duculescu, G. Duculescu. Drept constitucional comparat . Ed. a 4-a, revi –
zuită ș i adăugită, v ol. II, Bucure ști: Lumina Lex, 2007, p. 290.
25 http://www.info.gov.za/view/DynamicAction?pageid=612AFRICA DE SUD

18 COnSTITU țIILE STATELOR LUMII
Este alcătuită din preambul, 14 capitole (243 de articole) și 7 anexe. Do –
cumentul recunoaște „inechitățile trecutului” și constată că „Africa de Sud
aparține tuturor acelora care locuiesc în ea, este unitară prin diversitatea sa”.
Una dintre valorile fundamentale este declarată renunțarea la rasism și sexism. Conține o interdicție asupra discriminării pe bază de orientare sexuală. Fi –
xează 11 limbi oficiale (sepedi, sesotho, setswana, siswati, tshivenda, xitsonga, afrikaans, engleza, isindebele, isixhosa și isizulu) și cere ca guvernul și admi –
nistrația locală să utilizeze în activitatea lor cel puțin două limbi dintre aces –
tea, la alegere.
Comisia Pan Sud Africană pentru Limbi asigură implementarea dispoziți –
ilor constituționale referitoare la funcționarea limbilor oficiale, inclusiv a celor utilizate în scopuri religioase (arabă, ebraică, sanskrita și altele).
Constituția conține referiri privind Comisia pentru Egalitate de Gen, Co –
misia pentru Promovarea și Protecția Drepturilor la cultură, religie și limbă regională, Avocatul Poporului, Auditorul General, Comisia Electorală, Auto –
ritatea Independentă de Radiodifiziune.
Șeful statului. Președintele este ales de către Adunarea națională din rân –
dul membrilor săi, la prima reuniune după alegerea acesteia, pentru un man –
dat de cinci ani. Una și aceeași persoană poate fi realeasă în funcția de preșe –
dinte nu mai mult de două ori.
Este de menționat că la survenirea vacanței funcției prezidențiale, proce –
dura de alegere a noului Președinte nu trebuie să întârzie, ea fiind organizată cel mult în 30 de zile de la momentul instituirii vacanței (art. 86). Președintele statului este și șeful executivului.
Președintele poate fi demis tot de Adunarea națională, în situații expres
reglementate de Constituție: gravă violare a Constituției, gravă încălcare în exercitarea mandatului sau incapacitate de exercitare a atribuțiilor funcționa –
le. Demiterea se aprobă printr-o rezoluție votată cu cel puțin 2/3 din voturile membrilor Adunării (art. 89). De subliniat este că persoana demisă pentru vi –
olarea Constituției sau pentru alte grave abateri în exercitarea mandatului nu
va putea beneficia de consecințele legale ale persoanei care a deținut funcția de
președinte, dar nici nu va putea ocupa o altă funcție publică.
Constituția prevede și funcția de vicepreședinte, care este desemnat de Pre –
ședinte, din rândul membrilor Adunării n aționale, având rolul să asiste preșe –
dintele în exercitarea atribuțiilor sale. În atribuțiile Președintelui încredințate de Constituție și legislație intră: aprobarea și contrasemnarea legilor; trimiterea proiectelor de legi Adunării n aționale pentru reexaminare, trimiterea proiecte –
lor de legi la Curtea Constituțională pentru luarea unei decizii privind consti –
tuționalitatea acestora; convocarea sesiunilor extraordinare ale Adunării n ați-

19
onale, Consiliului n ațional din provincii; crearea comisiilor de anchetă; apro –
barea referendumurilor naționale; acceptarea și recunoașterea reprezentanților
diplomatici străini; numirea ambasadorilor, reprezentanților plenipotențiari
diplomatici și consulari; dreptul de grațiere; acordarea distincțiilor.
Puterea legislativă este acordată Adunării n aționale și Consiliului n ațio-
nal al Provinciilor (art. 42 din Constituție). Adunarea n ațională este compusă
din cel puțin 350 și cel mult 400 de membri (Constituția stipulând expres că acești membri pot fi atât femei, cât și bărbați), aleși pe un termen de cinci ani. Adunarea reprezintă interesele naționale prin inițierea, modificarea, respinge –
rea sau aprobarea oricărui act legislativ, cu excepția celor ce țin de domeniul
financiar, care este de competența unui membru ales al Cabinetului.
Cvorumul Adunării n aționale se consideră întrunit dacă sunt prezenți
și participă la procedura de vot cel puțin majoritatea membrilor Adunării, în anumite cazuri Constituția indică pragul de 1/3 din membri. Actele și deciziile
se adoptă cu simpla majoritate a voturilor exprimate de către cei prezenți (art. 53 alin. 1).
Persoana care prezidează ședința nu votează decât în situația parității de
voturi obținute la luarea anumitor decizii, votul acesteia fiind decisiv, precum și în cazul în care Constituția obligă la întrunirea majorității de 2/3 din voturi.
Consiliul n ațional al Provinciilor reprezintă interesele provinciilor la ni –
vel național, prin participarea la procesul legislativ național și prin oferirea unui forum național pentru examinarea publică a problemelor care afectează
provinciile. În componența acestuia intră câte o delegație din fiecare provin –
cie, delegațiile fiind compuse din zece membri fiecare. În aceste delegații intră
delegați speciali și delegați permanenți. Delegații speciali sunt: Premierul pro –
vinciei, iar dacă acesta nu e disponibil, el desemnează un membru din legisla –
tivul provincial și alți trei delegați speciali. Delegații permanenți din compo –
nența fiecărei delegații sunt șase la număr. Șeful delegațiilor este reprezentat
de persoana Premierului provincial sau a legislatorului indicat de către acesta
(art. 60). Este de menționat că, în conformitate cu dispozițiile constituționale, componența fiecărei delegații include obligatoriu și membri ai partidelor mi –
noritare atât ca delegați permanenți, cât și ca delegați speciali. Dintre membrii permanenți ai delegațiilor se alege președintele Consiliului n ațional al Pro –
vinciilor pentru o durată de cinci ani. Tot în aceleași condiții se aleg și doi
vicepreședinți ai Consiliului n ațional al Provinciilor.
Provinciile reprezentate în Consiliul n ațional al Provinciilor sunt: Eastern
Cape; Free State; Gauteng; KwaZulu- natal; Limpopo; Mpumalanga; n orthern
Cape; n orth West; Western Cape (art. 103 alin. 1). Fiecare provincie, la rândul
său, își poate adopta o proprie constituție și amenda cu votul a 2/3 din membrii AFRICA DE SUD

20 COnSTITU țIILE STATELOR LUMII
legislativelor provinciale (art. 142). Pentru validitatea acestor acte este obliga –
torie implicarea și confirmarea legalității procedurii și conținutului de către
Curtea Constituțională.
Printre altele a fost adoptat amendamentul care a permis deputaților să
treacă de la un partid la altul fără să-și piardă locul în parlament.
Se creează Comitete Unificate care reglementează procedurile ce sunt des –
fășurate în comun de către Adunare și Consiliu.
Puterea executivă este acordată Cabinetului de Miniștri, condus de Pre –
ședinte, care este și șeful statului (art. 83). Cabinetul mai este compus din vi –
cepreședinte și miniștri. Miniștrii sunt aleși din rândul membrilor Adunării
naționale, cu excepția a două persoane care pot veni din afara Adunării n a-
ționale. n umărul miniștrilor este la discreția Președintelui. Rolul principal al
Cabinetului ține de elaborarea și implementarea politicii naționale, de coordo –
narea organelor administrative, pregătirea și inițierea legislației și punerea în aplicare a ei, astfel cum prevede Constituția.
Președintele mai poate numi viceminiștri din componența Adunării, dar
și din afara acesteia, cu condiția că numărul de viceminiștri din afara Adună –
rii nu va fi mai mare de doi.
Membrii Cabinetului răspund colectiv și individual în fața Parlamentului
pentru exercitarea funcțiilor lor. Constituția stipulează verigile de exercitare a puterii executive, și anume: guvernul național, guvernele provinciale și cele
locale, relația dintre ele fiind de interrelaționare și interdependență, ele fiind
totodată diferite (art. 40 alin. 1).
Parlamentul poate adopta moțiuni de cenzură pentru a-și exprima ne –
încrederea față de Cabinet. Constituția stipulează două situații în acest sens: exprimarea votului de neîncredere față de Cabinet excluzând Președintele și exprimarea neîncrederii față de Președinte. În prima situația Președintele ur –
mează să reconstituie Cabinetul într-o nouă componență, iar în cea de-a doua acesta, împreună cu toți membrii Cabinetului, demisionează (art. 102).
Puterea judecătorească este compusă din Curtea Supremă de Apel, Înalta
Curte, Curtea Magistraților și alte curți asimilate Curții Înalte sau de magis –
trați, stabilite printr-un act legislativ.
Curtea Supremă de Apel este compusă din președinte, vicepreședinte și
un număr de judecători de apel determinat de un act legislativ. Termenul de activitate a acestora este stabilit prin acte legislative separate.
Un loc aparte în acest sistem este atribuit Curții Constituționale, care este
compusă din președintele Curții, vicepreședinte și nouă judecători. Judecătorii Curții Constituționale sunt numiți pe un termen de doisprezece ani de Preșe –
dintele țării la propunerea ministrului responsabil de administrarea justiției.

21
Curtea Constituțională are menirea de a soluționa disputele dintre organele
de stat, decide cu privire la constituționalitatea oricărui proiect de lege parla –
mentar sau provincial, decide cu privire la constituționalitatea modificărilor operate în Constituție, asupra acțiunilor Curții Supreme de Apel, Înaltei Curți sau ale instanțelor cu statut similar.
Conform art. 44 alin. 1 lit. a, p. i., Adunarea n ațională are împuternicirea
de revizuire a Constituției. În același timp, Consiliul n ațional al Provinciilor
participă la revizuirea Constituției în condiții expres stipulate în Legea Fun –
damentală.
În ceea ce privește modificarea unor prevederi ale Constituției, se cere în –
trunirea votului a cel puțin 75% din membrii Adunării naonale și a votului
a cel puțin 6 provincii exprimat de Consiliul n ațional al Provinciilor. Pentru
amendarea Cap. 2 se obligă întrunirea votului a cel puțin 2/3 din membrii Adunării n aționale și a celui al minimum 6 provincii exprimat de Consiliul
național al Provinciilor. Alte dispoziții constituționale se pot amenda prin vo –
tarea în favoarea amendamentului de către cel puțin 2/3 din membrii Adunării naonale. Dacă însă amendamentul afectează dispoziții ce țin de activitatea
nemijlocită a Consiliului n ațional al Provinciilor, de limitele teritoriale pro –
vinciale, competența și funcțiile instituțiilor provinciale sau pur și simplu are ca efect modificarea unei dispoziții ce vizează concret o problemă provincială, este necesară întrunirea cumulativă și a votului favorabil din partea a cel puțin
6 provincii (art. 74 alin. 1, 2, 3).
Este de menționat că, înaintea demarării propriu-zise a procedurii de vota –
re a amendamentelor conform regulilor de mai sus, propunerile de modificări se supun dezbaterilor publice, orice comentariu sau interpretare se aduce la
cunoștința speakerului sau a președintelui Consiliul n ațional al Provinciilor,
urmând ca acestea (fiind relevante) să fie dezbătute și luate în considere la ex –
primarea votului.
La finalul procedurii de amendare, pentru ca amendamentul să intre în
vigoare, actul este transmis Președintelui pentru promulgare.AFRICA DE SUD

22 COnSTITU țIILE STATELOR LUMII
albania
Denumirea oficială: Republica Albania
Capitala: Tirana. Limba oficială: albaneza. Suprafața: 28.700 km2. Locuitori:
3.130.000 (2005). Religia: Islamism, creștinism (ortodoxism, catolicism)26. În
afară de albanezii majoritari, populația este constituită din etnici minoritari:
greci, aromâni, sârbi, bulgari. Concentrarea maximă a populației este înre –
gistrată în partea centrală și pe litoral, unde se întind câmpii și coline care re –
strâng în jurul lor majoritatea populației, dar și depresiuni drenate de râuri27.
Constituția Republicii Albania. Anterior, în diverse perioade istorice, în
țară au mai acționat șase constituții (1976, 1968, 1946, 1939, 1928, 1925). Alte
acte importante privind organizarea constituțională a Albaniei, în vigoare
până la adoptarea actualei Constituții, au mai fost: 1) o constituție provizorie –
Legea cu privire la principalele prevederi constituționale din 1991 (include o
tratare detaliată a principalelor instituții ale statului, precum și unele dispozi –
ții constituționale de principiu) și 2) proiectul de constituție supus dezbaterii
publice, dar respins prin referendumul din 199428. Constituția în vigoare a fost
elaborată de Comisia Constituțională Parlamentară, aprobată de Adunarea Republicii la 21 octombrie 1998, adoptată prin referendum la 22 noiembrie, în vigoare de la 28 noiembrie al aceluiași an. Este prima Constituție adoptată
după căderea regimului comunist.
Constă din preambul și 18 părți (183 de articole)
29. Constituția declară Al –
bania stat unitar și indivizibil, cu formă de guvernământ republică parlamen –
tară. Independența statului, integritatea teritoriului acestuia, demnitatea omu –
lui, drepturile și libertățile lui, echitatea socială, orânduirea constituțională,
pluralismul, egalitatea și moștenirea națională, coexistența religioasă, inclusiv
coexistența și înțelegerea reciprocă dintre albanezi și minoritățile naționale,
sunt recunoscute drept principii fundamentale pe care statul este obligat să le respecte și să le protejeze (art. 3).
În afară de un set standard de drepturi ale cetățenilor, fixează „scopurile
sociale” ale statului. De exemplu, „asigurarea întregii populații apte de mun –
că cu loc de lucru”, „crearea unui mediu ecologic sănătos pentru generațiile
26 Enciclopedia universală Britanica , vol. 1, p. 92.
27 Dragomirescu Ș ., Săgeată R. op. cit ., p. 58.
28 C. Călinoiu, v . Duculescu, G. Duculescu. v ol. II, op. cit ., p. 184-188.
29 Конституция Республики Албания от 21 октября 1998 года, www.concourt.am/…/
albania/albani-r.htm, vizitat la 14.04.15.

23
din prezent și cele viitoare”, „cel mai înalt nivel, după posibilități, al sănătății
fizice și psihice”, „dezvoltarea sportului” etc. (art. 59). În același articol se spu –
ne că, prin judecată, cetățenii nu pot să obțină de la guvernanți îndeplinirea promisiunilor lor.
Șeful statului. Președintele Albaniei este șeful statului și reprezintă po –
porul acestuia. În funcția de Președinte pot fi alese persoanele ce au dobândit
cetățenia Albaniei prin naștere, care locuiesc cel puțin ultimii zece ani pe teri –
toriul țării și au vârsta de la 40 de ani (art. 86). Candidaturile pot fi propuse de
către un grup alcătuit din cel puțin 20 de deputați.
Președintele este ales de Adunarea Republicii Albania ( Kuvend ), cu votul
majorității de trei cincimi a membrilor săi. În cazul în care niciun candidat nu întrunește numărul necesar de voturi, se organizează până la cinci tururi de alegeri. Dacă și în cel de-al cincilea tur niciun candidat nu întrunește numărul
necesar de voturi, Kuvendul este dizolvat și în termen de până la 60 de zile
sunt organizate alegeri parlamentare noi. În cazul în care nici acest Kuvend nu va alege Președintele țării, el este iarăși dizolvat și urmează din nou alegeri
parlamentare. Kuvendul ulterior va alege Președintele țării, dar deja cu votul
majorității simple a membrilor săi.
Durata mandatului de președinte este de cinci ani. Una și aceeași persoană
poate fi realeasă în această funcție doar o singură dată.
Puterea legislativă este exercitată de Kuvend – organ reprezentativ consti –
tuit din 140 de deputați, dintre care 100 de deputați sunt aleși în circumscripții
uninominale, proporțional numărului de alegători, iar 40 – în baza listelor de
candidați înaintate de partide politice sau blocuri electorale (art. 64). Durata mandatului deputaților este de patru ani.
Puterea executivă aparține Președintelui și Guvernului, ultimul determi –
nând și direcțiile generale ale politicii de stat.
Consiliul de Miniștri este format din prim-ministru, viceprim-ministru
și miniștri. Consiliul de Miniștri exercită orice funcție de stat care nu ține de competența altor instituții statale sau administrației locale (art. 95).
Prim-ministrul este numit în funcție de Președintele țării, la propunerea
partidului sau alianței parlamentare majoritare. În cazul în care Kuvendul nu acceptă propunerea Președintelui, acesta dizolvă legislativul.
Miniștrii sunt numiți de Președintele Albaniei, la propunerea prim-mi –
nistrului.
Puterea judecătorească este exercitată de Judecătoria Supremă, curțile de
apel și judecătoriile de primă instanță. Kuvendul poate decide crearea unor
instanțe judecătorești pentru anumite sfere, dar în niciun caz instanțe judecă –
torești excepționale (art. 135).ALBA nIA