Un vechi blestem chinezesc sună astfel: Fie să tră iești în vremuri [625392]

INTRODUCERE

Un vechi blestem chinezesc sună astfel: „Fie să tră iești în vremuri
interesante”. Se pare că omenirea, în general, nu d uce lipsă de vremuri
interesante. Vremea în continuă schimbare, cutremur e devastatoare din ce în
ce mai dese, urmate de tsunami și mai devastatoare, crize economice care fac
să pălească perioada dinaintea războiului al doilea mondial, o cursă a
înarmărilor fără precedent, și, pentru a face totul mai complicat, creșterea în
intensitate la cote de neimaginat a terorismului.
Ce este terorismul ? Iată o întrebare deloc simplă, la care vom încerca
să găsim un răspuns cât se poate de bine documentat pe parcursul acestei
lucrări. Am făcut un experiment simplu: am întrebat pe câțiva din cunoscuții
noștri exact acest lucru: „Ce este terorismul ?” Nu a fost o surpriză că, deși
cu toții știau despre ce este vorba, și chiar aprof undat în unele cazuri, nu au
reușit să ne ofere o definiție, dacă nu exhaustivă, măcar clară. Acest lucru
ne-a întărit convingerea că această lucrare este ne cesară, atât pentru
informare, cât mai ales pentru că pentru a lupta îm potriva unui lucru – aici
fiind vorba de terorism – trebuie mai înainte de to ate să îl cunoști.
Faptul că toată lumea a auzit despre terorism, că ș tie, în linii mari
măcar, despre ce este vorba, ar trebui să fie un mo tiv constant de îngrijorare,
pentru că asta demonstrează cât de mult a devenit t erorismul o parte a
cotidianului, precum și însemnătatea pe care a căpă tat-o în conștiința
colectivă și, de asemenea, că puterea pe care o are crește odată cu intrarea sa
în obișnuit.
Privit ca un fenomen social, probabil că importanța care i se acordă
terorismului în ziua de azi este un efect al modulu i de viață contemporan, în
care fiecare individ vrea să obțină ceea ce îi treb uie (sau consideră că îi
trebuie) prin orice mijloace, fără a ține cont de c e vor cei din jurul său și, mai
ales, fără a acorda importanță faptului că cei din jur pot suferi de pe urma

NESECRET
NESECRET
2 din 112 acțiunilor sale. Să observăm că acest lucru este pr ezent permanent ăn viața
de zi cu zi, și nu legat strict de acțiunile terori ste. Îngrijorător este (sau ar
trebui să fie) faptul că acest mod de gândire este prezent la tineri și chiar la
copii, care, fie și numai pentru a obține atenție – momentul de faimă – sunt
gata oricând să anunțe false alarme cu bombe, să tr agă asupra altor copii sau
să îi înjunghie cu cuțite, să îi înțepe cu ace pe c are apoi pretind că le-au
infectat cu diferite boli. Prin extrapolare, acest fenomen prezent în rândul
tinerilor ușurează enorm sarcina recrutorilor teror iști – ei pur și simplu le
oferă ocazia să pună în practică ceea ce oricum ave au de gând să facă, fără a
trebui să îi îndoctrineze sau convingă.
Privind din punctul de vedere opus, evident că nici cei care sunt ținta
teroriștilor (nu vorbim aici despre victime, ci des pre cei la a căror adresă
trebuie să ajungă mesajul atentatelor) nu sunt disp uși să facă concesii,
oarecum justificând, prin lipsă de opțiuni viabile, gesturile extreme ale
atentatorilor. Ajungem astfel la aceeași lipsă de î nțelegere, atitudinea „nu e
important decât ceea ce vreau eu” pe care o mențion am anterior, și observăm
că, înainte de orice altceva, problemele se rezumă la lipsa de compasiune și
de înțelegere, și rezolvarea lor nu se poate face p rin forță sau măsuri de
impunere, care, în ultimă instanță, nu vor face dec ât să crească îndârjirea din
ambele părți.
Un aspect complementar acestei atitudini este că da că, admițând că
toate organizațiile teroriste actuale ar cădea la î nțelegere cu guvernele sau
statele cu care au diferende, asta nu ar însemna în mod automat încetarea
actelor teroriste și dispariția acestui fenomen. Ex istă numeroase cazuri în
care atentatele sunt opera unor indivizi dezaxați, care nu au un scop precis în
afara creerii haosului și distrugerilor.
Iată, deci, că studierea fenomenului terorist și gă sirea de soluții pentru
contracararea acțiunilor teroriste trebuie să conti nue, indiferent de progresele
care se fac sau vor fi făcute în găsirea de soluții pentru eliminarea cauzelor

NESECRET
NESECRET
3 din 112 mari, principale, ale terorismului. Ar merita menți onat că, din păcate de
altfel, eforturile în această direcție sunt minime. Pe de o parte, cererile
teroriștilor sunt de cele mai multe ori exagerate, pe de alta, părțile opuse nu
sunt dispuse la concesii, fiind deja de partea „put ernică”, atât din punct de
vedere al forțelor, cât și al legii. Este greu de a preciat de partea cui este
dreptatea, atâta timp cât conflictele au de multe o ri cauze istorice, iar sursele
disponibile variază în informații. După cum bine șt im, „istoria este scrisă de
către învingători”, deci izvoarele istorice vor fav oriza pe cei aflați în tabăra
„bună”, cum este considerată acum.
O analiză din altă perspectivă va arăta că de fapt marea majoritate a
grupărilor teroriste nu au o idee clară despre ce v or cu adevărat, și nici ce vor
face dacă cererile lor sunt satisfăcute. Revendicăr ile actelor teroriste au ca
scop declarat distrugerea unor sisteme sociale, îns ă nici una din grupările
care le revendică nu sunt pregătite să ia locul la conducere și să întoarcă
situația în direcția dorită de ei, fie din lipsă de forțe și mijloace, fie din lipsa
unei doctrine și unei strategii potrivite, fie din toate aceste motive la un loc.
Astfel, între a obține cu adevărat schimbarea – dec larată ca fiind dorită – și a
perpetua situația actuală pe termen nedefinit, șans ele sunt clar în favoarea
celei de a doua variante.
Lucrarea de față încearcă să intre în detaliile ace stor aspecte atât de
controversate și neclare totodată, cu scopul declar at de a fi un ghid pentru
înțelegerea fenomenului terorist, în vederea combat erii acestuia în cele mai
bune condiții și cu pierderi cât mai reduse. Nu uit ăm că trupele românești
duc acum această luptă pe tărâmuri stăine, și fieca re pas spre înțelegerea și
stăpânirea fenomenului înseamnă un sacrificiu mai p uțin, o lacrimă în minus
pe obrazul unui copil, unei soții sau unei mame…

NESECRET
NESECRET
4 din 112 CAPITOLUL I – TERORISMUL, DIN VECHILE TIMPURI
ÎN CONTEMPORANEITATE

Ca formă a violenței în planul relațiilor social-po litice, terorismul este
la fel de vechi ca și istoria umanității. În decurs ul vremurilor și sub o formă
sau alta, terorismul și-a făcut simțită prezența în râdurile majorității
popoarelor. S-a manifestat prin acte de violență, c are au trezit în conștiința
oamenilor revoltă și indignare, având de regulă, co nsecințe negative asupra
dezvoltării normale a relațiilor sociale. Ca fenome n s-a impus în epoca
modernă.
"Teroarea revoluționară" inițiată de dictatura iaco bină în timpul
revoluției franceze (1793-1794), precum și "teroare a roșie", prin care s-a
impus partidul bolșevic din Rusia după preluarea pu terii în urma loviturii de
palat din octombrie 1917, au avut ca principal obie ctiv intimidarea sau
lichidarea fizică a adversarilor politici. Iată de ce, până la sfârșitul primului
război mondial, terorismul a fost considerat ca fen omen de stânga. În
perioada interbelică, acțiunile teroriste au fost i nițiate în principal de grupuri
separatiste de dreapta, așa cum a fost de exemplu, cel al ustașilor care doreau
independența Croației.
Până în 1945 nu au existat acțiuni teroriste sistem atice în Europa, deși
în unele state s-au manifestat destul de riguros, c um a fost în Rusia sovietică,
Croația, Spania și România. Proporțiile violenței a u avut ca principală
consecință vătămarea stabilității relațiilor normal e de conviețuire pașnică, a
legăturilor diplomatice, culturale și economice, de sfășurate în conformitate
cu normele și principiile dreptului internațional.

NESECRET
NESECRET
5 din 112 1.1. Originile terorismului
1.1.1. Terorismul, o amenințare complexă
Internaționalizarea terorismului, începută în urmă cu peste trei decenii,
află în zilele noastre punctul culminant. Momentul „11 septembrie 2001“ –
fixat în memoria colectivă internațională prin cruz imea fără precedent a
actului terorist și prin proporțiile nemaiîntâlnite ale mediatizării de care s-a
bucurat – reprezintă începutul unei noi ere, atât î n ceea ce privește
dimensiunea fenomenului terorist, cât și în privinț a reacțiilor statelor lumii
față de actele de terorism. Acțiunea declanșată de Statele Unite ale Americii,
denumită în majoritatea covârșitoare a articolelor de presă și a celor
științifice „războiul“ sau „cruciada împotriva tero rismului“ este o astfel de
reacție, cea mai amplă din istoria omenirii și din istoria terorismului
contemporan. Ca fenomen ce pune întreaga suflare om enească față în față cu
spectrul suprimării individuale și cu cel al război ului la scară planetară, într-
un moment în care normele juridice internaționale s unt aproape de forma lor
maximă, terorismul se află, în mod cert, pe primul loc al scalei periculozității
sociale.
În ultimă instanță, acțiunea teroristă de la 11 se ptembrie 2001
îndreptată împotriva Statelor Unite ale Americii pu ne sub semnul întrebării o
multitudine de concepte fundamentale ale relațiilor interumane. Dacă până la
acea dată persoanelor acuzate de comiterea actelor de terorism li se
respectau, în principiu, drepturile la momentul în care erau depistate, reținute
și condamnate, poziția actuală a Statelor Unite înc earcă să modifice radical
viziunea asupra terorismului, asupra legislației in ternaționale în materie și
asupra drepturilor atentatorilor și ale victimelor. Între luptătorii Jihadului
islamic, ce își poartă așa-numitul „război sfânt“, pe de o parte, și principala
putere a lumii, purtătoare a „cruciadei” împotriva terorismului de cealaltă
parte, omenirea se află în fața unui conflict dintr e două lumi diferite, dintre
două civilizații, a cărui amploare nu a fost antici pată de analiștii care s-au

NESECRET
NESECRET
6 din 112 aplecat asupra acestui aspect și care au încercat d e-a lungul timpului să ofere
o previziune (Detalii în anexele nr. 8 și 9).
Ceea ce se uită însă, atunci când problema teroris mului internațional
este adusă în discuție – datorită în principal ampl orii neobișnuite a
evenimentelor de la 11 septembrie 2001 – este faptu l că terorismul
reprezintă, în realitate, o amenințare mult mai com plexă, mai nuanțată, care
îmbracă numeroase forme și față de care considerare a războiului împotriva
statelor din lumea arabă cunoscute ca focare ale te rorismului internațional
drept „război împotriva terorismului“ nu este altce va decât o minimalizare,
frecventă, de altfel, în special în opinia publică. Cele mai recente convenții
internaționale în domeniul combaterii terorismului (dincolo de presupunerile
nefondate răspândite de mass-media, conform cărora Statele Unite ale
Americii au folosit prilejurile oferite de semnarea acestora pentru „a trage
spuza pe turta proprie“) au încercat să ajungă la o cuprindere juridică mai
adecvată decât cele folosite până în prezent în mat erie de terorism, să
redefinească terorismul astfel încât premisele ofer ite să confere oricărui
demers de prevenire și combatere ale acestuia un fu ndament solid, valabil
pentru majoritatea acțiunilor ce vor fi întreprinse . Această sarcină este,
totuși, deosebit de dificil de realizat, având în v edere sincopele apărute de
fiecare dată când s-a încercat cuprinderea fenomenu lui terorist în limitele
unei definiții operaționale. Este unanim recunoscut faptul că o definiție
universal valabilă a terorismului nu a existat nici odată, fiecare stat și fiecare
sistem juridic fiind nevoit să adapteze diversele p recizări la propriile
necesități și la propriile probleme de soluționat î n acest domeniu.
1.1.2. Terorismul în istorie

Principiile care ghidează activitățile teroriste su nt vechi de secole,
mecanismul fundamental al terorii fiind surprins în tr-un antic proverb

NESECRET
NESECRET
7 din 112 chinezesc: „Ucide unul, înspăimântă o sută“. Aceast a nu înseamnă că
fenomenul terorist a rămas neschimbat ci, după cum o arată dificultățile
implicate de definirea sa, a evoluat considerabil p e parcursul timpului,
reținând însă unele caracteristici ce au devenit „t ipice” din punct de vedere
istoric. Deși este imposibil de stabilit cu certitu dine momentul în care a fost
folosit pentru întâia dată, ceea ce numim astăzi „t errorism” își trage
rădăcinile din evenimente petrecute cu cel puțin 2. 000 de ani în urmă; mai
mult, în dezvoltarea sa, terorismul a descris în is torie un cerc, apărând pe
fondul disputelor religioase și rămânând până în pr ezent un fenomen motivat
preponderent religios. Un exemplu de grupări terori ste timpurii întâlnit
frecvent în literatura de specialitate este cel al Sicarilor și al Zeloților ,
grupuri evreiești active în timpul ocupației romane din Orientul Mijlociu al
secolului întâi al erei noastre. Arma favorită a Si carilor era “sica” (pumnalul
scurt care le-a dat și numele ce înseamnă, ad literam , „înarmați cu
pumnale“), pe care o foloseau pentru a asasina în s pecial trădători și deci
condamnați la moarte. Zeloții care ucideau în gener al romani și greci, au
lăsat în urmă termenul modern „zelot“, una dintre a ccepțiunile acestuia fiind
aceea de „partizan fanatic“ 1. Aceste asasinate se petreceau de cele mai multe
ori la lumina zilei și în prezența martorilor, făpt așii folosind asemenea acte
pentru a trimite un mesaj autorităților romane și e vreilor care colaborau cu
acestea – o tactică folosită și de generațiile din zilele noastre ale celor numiți
îndeobște „teroriști“.
Unele surse 2 arată că prima apariție a termenului „terorism“ a fost
înregistrată în limba engleză în anul 1528; altele afirmă că termenul
englezesc „terrorism“ (terorism) provine din limba franceză, unde a fost
inspirat de regimul terorii – „le regim de la terre ur“ – din Franța anilor 1793
– 1794. Inițial un instrument al statului, acest re gim a fost conceput pentru a

1 Webster's Third New International Dictionary , Merriam-Webster, 1984, p. 2657.
2 International Encyclopedia of Terrorism , Fitzroy-Dearborn Publishers, Chicago & London, 19 97, p. 12.

NESECRET
NESECRET
8 din 112 consolida puterea nou-înființatului guvern revoluți onar și pentru a-l proteja
de elementele monarhiste, considerate subversive. P urtând întotdeauna o
puternică încărcătură axiologică, termenul „teroare “ a fost la început folosit
în sens pozitiv: conducătorul revoluționar francez Maximilien Robespierre îl
considera esențial pentru supraviețuirea Republicii Franceze, afirmând în
1794: „ Teroarea nu este altceva decât justiție, promptă, s everă, inflexibilă,
de aceea, este o emanație a virtuții; acesta nu est e atât un principiu aparte,
cât o consecință a principiului general al democraț iei aplicat la cele mai
urgente necesități ale patriei noastre “3. În virtutea unei asemenea justificări,
aproximativ 40.000 de persoane au fost executate pr in ghilotinare, o soartă
pe care însuși Robespierre avea să o îndure atunci când, mai târziu, în același
an, foștii susținători ai Revoluției, temându-se pe ntru propria viață în valul
de execuții care cuprinsese inclusiv grupul de Iaco bini din noul guvern
revoluțioanr, au întors teroarea împotriva radicalu lui conducător. Neputându-
l acuza însă de „terreur“, pe care ei înșiși o proc lamaseră drept un instrument
legitim de guvernare, au calificat faptele sale dre pt „terrorisme“ (terorism),
un termen care sugera o „conduită ilegală“. Acesta este, cel mai probabil,
momentul în care termenul „terorism“ a intrat în vo cabularul mondial alături
de sensul profund politic și de conotația negativă (în general teroriștii tind să
nu se autocaracterizeze astfel, preferând denumiri ca „luptători pentru
libertate“, „revoluționari“ sau „justițiari“), sens în care este folosit și în
prezent..
Au existat, totuși, dispute în mediile academice i nternaționale în ceea
ce privește rostul precis al alăturării sufixului „ -ism“ la termenul de
„teroare“. În unele cazuri, acest sufix este adăuga t unui termen pentru a face
referire la nivelul teoretic al unei doctrine polit ice. În acest sens, printre
exemplele cele mai populare se numără transformarea termenului „liberal“ în

3 Apud Modern History Sourcebook: Maximilien Robespi erre: Justification of the Use of Terror ; la
http/www.fordham/mod/robespierre-terror.htmli; 8 ia nurie 2003 .

NESECRET
NESECRET
9 din 112 „liberalism“ sau a lui „social“ în „socialism“. O u tilizare mai pragmatică a
sufixului apare atunci când se referă la o manieră de a acționa sau la o
atitudine, ca de exemplu atunci când „fanatic“ devi ne „fanatism“. Ambele
sensuri ale sufixului au fost aplicate în compunere a termenului „terorism“; în
vreme ce unii atribuie terorismului o calitate doct rinară, mult mai mulți îl
definesc drept un comportament sau o metodă de a ac ționa 4.
Întrucât au existat numeroase alte „guvernări ale terorii” de la
revoluția Franceză, termenul „teroare” s-a detașat tot mai mult de această
perioadă istorică (1793 – 1794), devenind o etichet ă generică aplicată acelor
regimuri politice care conduc prin intermediul fric ii cauzate de arestările în
masă nedrepte și de procesele și execuțiile arbitra re, în care primează nu atât
vinovăția individului condamnat, cât scopul condamn ării, constând în
intimidarea politică a populației.
Un alt concept legat profund de sensul termenului „terorism“ este
acela al „propagandei prin fapte“, pus în practică pentru întâia dată de grupul
extremist rus Narodnaia Volia („Voința Poporului“) 5, format în 1878 pentru
a se opune regimului țarist. Cea mai cunoscută „fap tă“ a acestui grup a fost
asasinarea țarului Alexandru al II-lea la 1 martie 1881, gest care a atras după
sine și destrămarea grupului, sub represiunea regim ului țarist. Spre deosebire
de majoritatea grupărilor teroriste moderne, membri i grupului Narodnaia
Volia au depus eforturi însemnate pentru a evita pierder ile de vieți
„nevinovate“, alegându-și cu grijă țintele – de obi cei oficialități ale statului
care simbolizau regimul – și „daune colaterale“. Aș a cum ghilotina fusese
simbolul terorii de stat, în cazul grupului rusesc bomba care exploda în
mijlocul elitei politice urma să devină semnătura u nei epoci și a unei
mentalități. De această dată pistolul și bomba erau folosite în două scopuri:
în primul rând așa-numita „faptă exemplară” îndrept ată împotriva

4 International Encyclopedia of Terrorism , Fitzroy Dearborn Publishers, Chicago & London, 19 97, p. 11.
5 Cf. Gheorghe Arădăvoiace, Dumitru Iliescu, Laurenț iu Dan Niță, Terorism, antiterorism, contraterorism –
istoric, actualitate, perspective , Editura Antet, Oradea, 1997.

NESECRET
NESECRET
10 din 112 miniștrilor, a parlamentarilor și a ofițerilor judi ciari era menită să
răspândească teroarea printre oficialitățile statul ui; în al doilea rând
asemenea acte violente, mai ales pentru teroriștii ruși ai momentului, erau
parte a unui program ce intenționa să aducă schimbă ri politice. Scopul lor era
acela de a ridica masele prin acte de violență împo triva țintelor cu o înaltă
încărcătură simbolică, cum ar fi șefii poliției sau membrii familiei regale.
Folosită astfel, violența teroristă devenea un mijl oc de comunicare. Ambele
scopuri ale actelor teroriste aveau să fie preluate de grupurile teroriste de
după 1945 și să fie perpetuate până în zilele noast re.
Terorismul modern a apărut, așadar, la sfârșitul s ecolului al XIX-lea și
de atunci până în prezent a traversat perioade de c reștere sau de declin, a
cunoscut specializări și evoluții majore, a fost le gat de marile personaje și
evenimente ale secolului XX: în preajma anilor 1920 și 1950 – ambele
perioade de intense frământări politice și sociale ce au urmat războaielor
mondiale, terorismul a devenit o tehnică a luptei r evoluționare; regimul
stalinist din anii 1930 – 1940 a fost și el numit „ un regim al terorii“, dar între
1940 și 1960 termenul a fost în primul rând asociat cu încleștările armate și
cu luptele pentru independență izbucnite în Palesti na și în Algeria, în care
generațiile ulterioare de teroriști și-au găsit ins pirația și modelele de acțiune.
1.1.3. Rădăcini politice ale ale terorismului conte mporan

În acest context, autorii lucrării Encyclopedia of Sociology identifică
mai multe rădăcini politice ale terorismului contem poran 6.
a) În primul rând, terorismul a atins dimensiunea internațională
cunoscută în prezent între anii 1960 și 1970, pe fo ndul unei îmbinări unice
de circumstanțe politice și descoperiri tehnologice . Contextul politic includea
eșecul mișcărilor de gherilă rurală din America Lat ină, care au determinat

6 Edgar F. Borgatta (editor-in-chief), Rhonda J.V. M ontgomery (coordonator), Encyclopedia of Sociology ,
USA, New York, Macmillan Reference, printed by the Gale Group, 200, second edition, tome V, p. 3139.

NESECRET
NESECRET
11 din 112 participanții la luptele de gherilă să își mute câm purile de luptă din zona
rurală în cea urbană și să își adapteze tacticile l a noile condiții impuse de
aceasta din urmă. Astfel, trupele rebele organizate după modelul armatei
regulate, în care aveau egală importanță atât canti tatea cât și calitatea
armamentului, cât și numărul de luptători au fost n evoite să caute o nouă
formă de organizare, care să permită o mai mare fle xibilitate și o mai bună
adaptare la tehnici noi. În aceste condiții a apăru t structura celulară a
grupărilor teroriste, cu un număr extrem de redus d e membri, capabilă să
execute acțiuni fulgerătoare, cum ar fi răpirile și asasinatele politice. Prin
asemenea acțiuni dramatice, noile grupări rebele in tenționau să atingă un nou
obiectiv: atragerea atenției naționale și internați onale asupra cauzei pentru
care luptau. Aceste acțiuni au determinat, de aseme nea, o altă schimbare a
terorismului, de această dată, însă, fiind vorba de spre un element exterior
terorismului propriu-zis: apariția răspunsurilor gu vernamentale de tip terorist
(ca de exemplu „dispariții“ ale conducătorilor, ale luptătorilor sau ale
susținătorilor acestora, tortura și alte modalități ale terorii). Aceasta este, de
altfel, și originea fenomenului de „cerc vicios“ ca re are o atât de mare
rezonanță în zilele noastre în problema terorismulu i: violența atrage după
sine un răspuns violent, care, de asemenea, se cere a fi „răzbunat“.
b) Un al doilea izvor al terorismului contemporan ar putea fi
identificat, potrivit lucrării citate, în Orientul Mijlociu, în eșecul coaliției
musulmane din Războiul de Șase Zile din 1967, care a silit palestinienii, în
lupta pentru obținerea independenței, să abandoneze subordonarea față de
puterea militară arabă și să se bazeze tot mai mult pe tacticile teroriste, cu
aprobarea și susținerea unora dintre guvernele arab e. Israelul a răspuns atât
prin atacuri militare, cât și prin asasinarea indiv izilor suspectați a fi lideri
teroriști.
c) A treia rădăcină politică a terorismului contem poran a reprezentat-
o, în aceeași perioadă, răspândirea demonstrațiilor antiguvernamentale

NESECRET
NESECRET
12 din 112 studențești în universitățile din Europa, Japonia ș i din Statele Unite ale
Americii provocate în mare măsură, dar nu exclusiv, de războiul din
Vietnam. Din masele care au participat la marșurile de protest
antiguvernamental s-au desprins curând facțiuni ext remiste inspirate de
mișcările revoluționare din lumea a treia, ce au de clanșat și continuat lupta
armată împotriva guvernelor multă vreme după ce miș cările studențești se
stinseseră.
d) Avansul tehnologic a fost, de asemenea, deosebi t de important în
evoluția terorismului către forma actuală. Dezvolta rea comunicațiilor –
radio, televiziune, comunicații prin satelit – a fă cut posibil accesul aproape
instantaneu la audiența mondială, element de import anță majoră pentru
modelul violenței în scop propagandistic. Transport ul aerian modern a oferit
teroriștilor atât mobilitatea în întreaga lume, cât și o gamă largă de posibile
ținte. Dependența de tehnologie a societății modern e a generat noi
vulnerabilități pentru o generație de teroriști com plet nouă, dotată cu arme și
dispozitive explozive tot mai puternice și mai sofi sticate.
Tacticile teroriste, odată afișate ostentativ în î ntreaga lume, au devenit
surse de inspirație și instruire pentru alte grupur i, terorismul dobândind astfel
capacitatea de regenerare și de autogenerare și dev enind un fenomen
perpetuu. Elementele etnic, religios și politic s-a u aflat la origine
fenomenului terorist încă înainte ca acesta să fie denumit astfel dar au
constituit și premisele evoluției sale istorice. De la naționalismul care a
motivat grupările teroriste ale începutului de seco l XX în Irlanda sau în
Balcani ori de la anarhismul care a importat terori smul în America și care a
culminat cu acțiunile atroce ale Ku-Klux-Klan-ului, terorismul a ajuns, în
forma sa modernă, la o dimensiune internațională, c are presupune atacarea
țintelor aflate dincolo de granițele statului de or igine. Responsabilă pentru
această proliferare a terorismului internațional a fost, în parte, și implicarea
statelor în acțiuni de terorism, fie prin structuri proprii de apărare, fie

NESECRET
NESECRET
13 din 112 apelând la grupări teroriste deja constituite care, în schimbul protecției, al
sprijinului financiar și logistic și al înlesnirii executării unor operațiuni
împotriva țintelor din străinătate, și-au pus la di spoziția statelor-sponsor
experiența, pregătirea și disponibilitatea în mater ie de acte teroriste. Acest
fenomen, încă actual, a primit numele de „terorism sponsorizat de stat“ și s-a
îndreptat, de la început, împotriva guvernelor stră ine sau a elementelor
domestice aflate dincolo de granițele proprii.
În privința conceptului de „terorism de stat“ au e xistat, însă,
controverse în mediile cercetătorilor din domeniul terorismului, unii
înclinând să atribuie termenul „terorism“ numai pra cticilor violente ale
diferitelor regimuri radicale în administrarea prob lemelor de stat interne
(nazismul în Germania, fascismul în Italia, stalini smul în Rusia). Alții, pe de
altă parte, disting „teroarea“, care ar caracteriza asemenea măsuri
dictatoriale, de „terorism“, care ar reprezenta vio lența comisă de entități non-
statale, afirmație contrazisă de adepții ideii că t erorismul nu ar trebui să fie
definit drept o tactică non-guvernamentală. În aces t sens, „terorism“ au fost
considerate inclusiv bombardarea civililor în timpu l războaielor, pentru a
submina moralul trupelor inamice, cu referire nu nu mai la bombardamentele
strategice ale aliaților din al II-lea Război Mondi al, ci și la lansarea bombei
atomice de către americani la Hiroshima și Nagasaki7.
Cert este faptul că tehnicile teroriste pot fi uti lizate atât de guverne, cât
și de cei care luptă împotriva acestora. Păstrând l inia controverselor
academice în problema atribuirii etichetei „teroris m“ uneia sau alteia din cele
două tabere tradiționale, putem concluziona că term enul „teroare“ este mai
potrivit pentru a defini tacticile generatoare de a nxietate utilizate de guverne,
în vreme ce termenul „terorism“ reflectă tacticile folosite de grupările non-
guvernamentale. Distincția este în primul rând de n atură semantică: ambele

7 Cf. Jessica Stern, The Ultimate Terrorism, United Kingdom , Cambridge, Havard University Press, 2001,
p.16 si p.17

NESECRET
NESECRET
14 din 112 părți pot folosi amenințări, asasinate sau răpiri, dar teroarea guvernamentală
include și arestările în scopuri politice; grupăril or teroriste propriu-zise le
lipsește, în general, infrastructura pentru astfel de tehnici. Pe de altă parte,
istoria a arătat că teroarea guvernamentală poate p roduce mau multe victime
decât cea non-guvernamentală, în vreme ce grupările teroriste caută și obțin
prin folosirea terorii mai multă publicitate decât guvernele.
Diplomația internațională, sancțiunile economice ș i, în unele cazuri,
acțiunile militare au determinat o reducere a teror ismului sponsorizat de stat
în anii '90, dar forma maximă a presiunilor exercit ate vreodată de o coaliție
împotriva unor state suspecte de a fi sponsorizat t erorismul internațional a
reprezentat-o campania declanșată de Statele Unite ale Americii în
Afganistan, ca răspuns față de atentatele de la 11 septembrie 2001 și
continuată în primăvara anului 2003 în Irak.
1.2. Conceptul de terorism
1.2.1. Încercări de definire a conceptului de teror ism
Până în prezent nu există o definiție unanim accept ată a terorismului,
în pofida numeroșilor specialiști din cele mai dife rite domenii (juriști,
politologi, psihologi, sociologi etc.) care s-au ap lecat asupra studierii acestui
fenomen deosebit de complex. Principalul motiv al a cestei stări de fapt îl
constituie conținutul extrem de vast al conceptului , care include o mare
varietate de forme de manifestare având însă drept trăsătură comună scopul
final urmărit: provocarea unor sentimente acute de teamă, spaimă,
nesiguranță.
Walter Laquer, istoric și comentator de politică ex ternă americană,
menționa într-o erudită lucrare consacrată acestui fenomen că între 1936 și
1981 s-au dat 109 definiții terorismului, dar nici una dintre ele nu este
suficient de cuprinzătoare 1.

1 Walter Laquer, The Age of Terrorism , Little Brown, 1987, p.11/12.

NESECRET
NESECRET
15 din 112 Prima încercare a aparținut Convenției internaționa le pentru
prevenirea și reprimarea terorismului, semnată la G eneva în 1937: „Prin
terorism se înțeleg faptele criminale îndreptate îm potriva unui stat, al cărui
scop sau natură este de a provoca teroarea împotriv a unor personalități
marcante, a unor grupuri de persoane sau în public” . Există și alte încercări
mai recente de a defini fenomenul 2.
Doi cercetători olandezi de la Universitatea din Le iden, au strâns tot
109 definiții academice ale terorismului și le-au a nalizat principalele
elemente. În urma studiului au ajuns la concluzia c ă elementul de violență
era prezent în 83% dintre ele, țelurile politice în 65%, în vreme ce 51%
puneau accentul pe elementul inducerii sentimentelo r de frică și teroare.
Doar 21% din definiții menționau arbitrariul și car acterul nondiscriminatoriu
al țintelor alese și numai 17,5% cuprindeau victimi zarea civililor, a
noncombatanților, a elementelor neutre sau din afar ă 3.
Istoria secolului XX evidențiază că terorismul int ernațional este
susținut de diferite forțe, de la terorismul sponso rizat de anumite state contra
altora până la colaborarea între diferite grupuri t eroriste din colțuri
îndepărtate ale lumii. Acestea sunt și motivele pen tru care terorismul a fost și
a rămas un factor perturbator al relațiilor interst atale și interetnice.

2 „Terorismul este folosirea fortei sau a amenintari i cu forta în scopul obtinerii unui câstig politic” ( Brian
Jenkins) ; „Terorismul înseamna folosirea ilegitima a fortei pentru a atinge obiective politice, în conditiile în
care viata unor oameni nevinovati este pusa în peri col” ( Walter Laquerur); „Terorismul înseamna uciderea,
lovirea sau amenintarea deliberata si sistematica a unor oameni nevinovati pentru a crea teama si a in timida,
în scopul de a obtine un câstig politic sau tactic, de obicei pentru a impresiona opinia publica” ( James M.
Poland); „Terorismul înseamna folosirea ilegala a fortei sa u a amenintarii cu forta la adresa unor persoane
sau a unor proprietati pentru a atinge scopuri poli tice sau sociale. În special, are ca scop sa intimi deze sau sa
oblige un guvern, indivizi sau un grup de oameni sa -si modifice comportamentul sau linia politica” ( Vice –
Presidents Task Force –1986); „Terorismul înseamna folosirea ilegala a fortei sa u a amenintarii cu forta la
adresa unor persoane sau a unor proprietati pentru a intimida sau a obliga un guvern, populatia civila sau o
parte a acesteia în scopul de a atinge obiectivele de ordin politic sau social” ( Biroul Federal de Investigatii
FBI) , Apud, „ Curentul ”, martie- 9 februarie 1999, p.17; „Terorismul cons tituie savârsirea unei crime sau a
unui delict printr-o metoda specifica ce este carac terizata prin violenta si intimidare” (Alerta”, jo i, 9
noiembrie 2000, p. 9).
3 Alex P. Schmid, Albert J. Jongman, Political Terrorism, Amsterdam, North Holland Publising Company,
1988,, apud Terorismul,. Istoric, forma, combatere, Culegere de studii, București, Editura Omega, 2001,
p.29.

NESECRET
NESECRET
16 din 112 1.2.2. Considerații asupra originii terorismului ac tual
Terorismul reprezintă, în esență, un pericol socia l deosebit de grav
pentru structura, coeziunea socială și securitatea indivizilor și a statelor. Așa
cum îl cunoaștem astăzi – mai bine organizat, cu ce i care îl practică mai bine
educați și pregătiți, având la dispoziție rețele de case conspirative și structuri
secrete proprii, care să le asigure identități fals e, mijloace de transport,
informații, arme și o gamă variată de legături și c ontacte sigure în
străinătate 4- terorismul a apărut abia după terminarea celui de al doilea
război mondial.
Sprijinitoarea principală a terorismului modern a f ost Uniunea
Sovietică. Abia după prăbușirea „imperiului roșu” c ondus de la Kremlin, a
devenit mai bine cunoscut câți bani și cât efort au învestit comuniștii
sovietici pentru pregătirea teroriștilor profesioni ști. Sovieticii au conceput
tehnici eficiente de producere a voluntarilor, apoi de îndoctrinare și pregătire
a lor. Sprijinul sovietic pentru terorismul interna țional a fost considerat de
către liderii de la Moscova doar „o altă tactică a războiului rece” 5. Totuși, în
ciuda zecilor de mii de teroriști care au fost antr enați și echipați în perioada
războiului rece, doar o mică parte a acestora a int rat în acțiune. Fiecare act
terorist de succes a avut efectul dorit, adică de a îngrozi mulți oameni doar la
gândul posibilității de repetare în viitor a unor a semenea acte politice de
cruzime.
Recrudescența terorismului internațional a determin at Adunarea
Generală a ONU să adopte la a 2114-a ședință plenar ă, din 18 octombrie
1972, Rezoluția nr. 3034, intitulată „Măsuri vizând prevenirea terorismului
internațional care pune în pericol sau nimicește vi eți omenești nevinovate ori
compromite libertățile fundamentale ale omului”. Ac est document are în
centrul atenției studierea cauzelor subiacente ale formelor terorismului și

4 Wilhelm von Angeldorf, Secolul XX-secol al minciunii dirijate, Editura Samizdat, 2000, p. 209.
5 Ibidem.

NESECRET
NESECRET
17 din 112 actelor de violență ce își au originea în decepții, subjugare ori disperare și
care îndeamnă anumite persoane să sacrifice vieți omenești, inclusiv a lor,
pentru a încerca să aducă comunității schimbări rad icale. Necesitatea
creșterii rolului ONU în direcția reprimării terori smului a fost continuată și
prin rezoluțiile 3166, din 14 decembrie 1973 și 31/ 102, din 15 decembrie
1976. La 13 decembrie 1979, prin Rezoluția nr. 34/8 19, Adunarea Generală a
ONU a recomandat statelor membre semnarea „Convenți ei internaționale
împotriva luării de ostatici”.
1.3. Surse și cauze ale terorismului

Nu numai definirea dar și depistarea sistematică a surselor și cauzelor
terorismului influențează calificarea acestuia ca o amenințare globală.
Inegalitatea din punct de vedere economic între sta te și inechitatea din
interiorul statelor, la nivelul diferitelor stratur i sociale, sunt considerate a fi
principalele motive ale izbucnirii și perpetuării v iolenței, inclusiv sub forma
terorismului. Analiștii au realizat o analiză struc turală asupra
imperialismului, în urma căreia au tras o serie de concluzii importante în
legătură cu modul în care inegalitatea dintre state și inechitatea din interiorul
lor pot genera violență și terorism. Una dintre ace ste concluzii este aceea că
lumea bogată trebuie să se aștepte, tot mai mult, l a atacuri teroriste și acțiuni
violente, în condițiile în care o mare parte din ma sele populare care suferă
din cauze de ordin economic își pierd tot mai mult încrederea într-o
eventuală democratizare reală a relațiilor dintre b ogați și săraci. Nașterea
unei organizații teroriste implică existența unor f actori precum: sărăcia
extremă, privațiunea de drepturi, statutul de minor itate, diferența culturală.
1.3.1. Cauzele terorismului
Comitetul special pentru terorismul internațional, creat în cadrul ONU,
la 18 decembrie 1972, a cărui sarcină constă în stu diul cauzelor și
recomandărilor de măsuri practice pentru stoparea a cestui fenomen,

NESECRET
NESECRET
18 din 112 evidențiază că principalele cauze generatoare ale t erorismului mondial sunt
de ordin social, politic, etnic, naționalist, econo mic sau fundamentalist-
religios, astfel:
● politica de dominație, expansiune și hegemo nie;
● amestecul în treburile interne ale altor st ate;
● teroarea în masă;
● încercările de a impune unor grupări națion ale părăsirea teritoriilor;
● exodul forțat al populației persecutate;
● intensificarea activităților organizațiilor fasciste și neofasciste;
● menținerea unei ordini economice internațio nale injuste și inechitabile;
● distrugerea sistematică de către o putere s trăină a populației, florei,
faunei, mijloacelor de transport, a structurilor ec onomice;
● instalarea la putere a unor regimuri totali tare sau dictatoriale;
● învrăjbirea între cetățenii de religie și n aționalități diferite;
● șomajul, criminalitatea, violența, traficul ilicit de arme, toxicomania,
proxenetismul.
O cauză aparte o constituie legăturile unor terori ști cu anumite state,
guverne și servicii secrete, manipularea disimulată a fenomenului terorist ca
și a teroriștilor de către acestea, prin intermediu l serviciilor secrete.
Rădăcinile terorismului nu sunt privațiunea și opri marea ca atare, ci
perceperea și trăirea unei nedreptăți și credința c ă această nedreptate nu este
normală sau inevitabilă, ci arbitrară, inutilă și i remediabilă. Într-o abundență
de speranțe tot mai mari, promisiunile neîndeplinit e de belșug, independență
și suveranitate duc la apariția unui sentiment amar și acut de frustrare
precum și a unei senzații intense de nedreptate, că reia trebuie să i se poată
pune capăt prin violență. Criminologii germani au s tabilit o relație directă
între violență, șomaj, droguri, între durata șomaju lui și aderarea tinerilor la
terorism. Acești factori, alături de deteriorarea s ituației politice, de adâncirea
crizei economice și a inechităților sociale, de elo giul violenței, își găsesc

NESECRET
NESECRET
19 din 112 expresia directă în procesul erodării și prăbușirii generale a valorilor morale,
ideologice și educaționale și în debusolarea psihol ogică a tineretului. Acești
factori reprezintă mediul nutritiv specific violenț ei sociale, vorbesc despre
atracția spre extremism a tinereții.
În Germania, dezamăgirea generalizată față de prin cipalele partide
politice, efectele nefaste pe care reunificarea le- au avut asupra economiei,
rata de șomaj ridicată și invazia a sute de mii de imigranți au creat un climat
propice înfloririi unui violent extremism de dreapt a. În septembrie 1993
cancelarul Kohl a afirmat că aceste periculoase gru pări violente de dreapta
reprezintă o amenințare la adresa societății democr atice, care o egalează în
gravitate pe cea care venea din partea grupărilor t eroriste de stânga la
începutul anilor 1980. Odată cu evoluția societății umane a evoluat și
terorismul ca fenomen social generat de idealuri, n eîmpliniri, frustrări,
dezechilibre psihice. Fără îndoială, terorismul își are origini milenare pentru
că, odată cu apariția oamenilor a apărut și teroris mul individual, continuat de
terorismul de grup și a atins apogeul prin forma sa cea mai organizată,
terorismul statal.
1.3.2. Factori care au sprijinit apariția terorismu lui actual

Lipsa unei reacții unitare din partea factorilor cu putere de decizie a
reprezentat o importantă cauză a proliferării actel or de terorism. Pe de altă
parte, absența unei definiri a terorismului conduce la imposibilitatea
adoptării unei metode efective de prevenire și sanc ționare în probleme ce
derivă din fenomenul terorist. Deci, în plan teoret ic, a fost creat un cerc
vicios. În planul practic al contracarării acțiunil or teroriste, s-a adoptat cu
consecvență atitudinea „nu am fost eu cel vizat“, f apt pentru care acțiunile
teroriste consumate în ultimii ani pe teritoriile I taliei, Germaniei, Greciei,
Turciei, Marii Britanii au fost tratate individual și cu efortul singular al
statului țintă.

NESECRET
NESECRET
20 din 112 Absența unei legislații internaționale unitare privind prevenirea și
sancționarea actelor teroriste reprezintă o cauză i mportantă a sporirii
numărului acestora și a diversificării formelor de manifestare. Teroriștii
acționează în afara și împotriva legii, dar trebuie învinși prin forța legii. Până
în prezent, acțiunea comună în domeniul legislativ nu a vizat decât
răspunsuri punctuale în scopul contracarării deturn ărilor de aeronave și luării
de ostatici. Ironia sorții o reprezintă faptul că a ctele teroriste din 11.09.2001
s-au realizat tocmai prin fisurile unui domeniu abo rdat (securitatea zborurilor
aeriene), dar fără o statuare riguroasă. Legislația în domeniul sancționării
terorismului trebuie să fie unitară și adoptată, pr in consens, de către toate
statele, pentru a interzice tactica „lovește în sta tul A și retrage-te în statul B“
și pentru a prezenta fără echivoc care sunt țările care își transformă teritoriul
național în baze de lansare a actelor teroriste.
E necesar să se realizeze, la nivel conceptual, o distincție între:
– factorii care înlesnesc apariția terorismului, p remergători acestuia și
care constituie precondiții favorizante izbucnirii fenomenului și
– factori, parametri care precipită evenimentele t eroriste .
Din prima categorie distingem:
● factori motivatori care asigură oportunitatea săvârșirii actului
terorist ;
● situații care inspiră direct și motivează comportamentul ter orist .
Procesul de modernizare produce un set de factori interrelaționari
care au permis dezvoltarea terorismului. Înaltul gr ad de complexitate la toate
nivelurile sociale și economice a creat oportunităț i pentru organizarea
teroriștilor, astfel încât rețele sofisticate de co municații oferă mobilitate și
mijloace de publicitate pentru teroriști. Internet- ul a devenit o modalitate de
declanșare și propagare a terorii. Șeful Agenției N aționale de Securitate a
SUA a declarat că bin Laden are acces la o tehnolog ie de comunicare foarte
performantă. Militanții saudiți comunică prin fax, telefon via satelit și e-mail.

NESECRET
NESECRET
21 din 112 Își cifrează mesajele pe computere Macintosh și Tos hiba. La mijlocul anilor
1990 membri ai rețelei Al-Qaida au realizat un CD-r om conținând sute de
pagini de informații despre diverse tipuri de armam ent, ca și instrucțiuni
asupra fabricării de bombe sau asupra operațiunilor paramilitare și teroriste.
Într-o cultură în continuă globalizare, ideile lui bin Laden influențează
credințele și acțiunile militanților din Yemen și p ână în Anglia. În secolul
XXI comunicarea e mai simplă ca niciodată și mesaje le lui bin Laden se pot
răspândi cu o viteză inimaginabilă cu trei decenii în urmă.
Perfecționarea armamentului și a tehnicilor milita re, corelată cu
avansul rapid al tehnologiilor în domeniul informaț ional, a condus la
creșterea gradului de pregătire a acțiunilor terori ste și la sporirea impactului
negativ al acestora la adresa societății umane. Ace ste aspecte, alături de
fluidizarea traficului internațional de persoane (d e exemplu, facilitarea, din
punct de vedere tehnic și/sau juridic – prin închei erea de noi acorduri
bilaterale sau multilaterale, a trecerii frontierel or de stat) vor permite o
deplasare mult mai rapidă a teroriștilor și susțină torilor acestora în diferite
puncte ale lumii, scăzând astfel șansele ca ei să p oată fi identificați și reținuți
în timp util. Dezvoltarea tehnologică a produs impo rtante mutații, atât în
filozofia și tactica terorismului, cât și în cadrul contextului social și politic în
care acestea acționează.
Urbanizarea , ca parte componentă a modernizării, favorizează
creșterea numărului de metode, strategii și oferă „ ținte“. Conceptul popular
„urban guerilla warfare“ s-a născut în America Lati nă, ca urmare a
experienței anilor 1960. Orașele au devenit arena t erorismului după
înfăptuirea proiectelor de remodernizare urbană, ia r metropolele sunt vizate
de teroriști, deoarece ele asigură oportunități (o multitudine de ținte,
mobilitate, mijloace de comunicare, păstrarea anoni matului, audiența
ridicată) și oferă o bază de recrutare printre locu itori.

NESECRET
NESECRET
22 din 112 Facilitarea socială este un concept care se referă la obiceiuri socia le
și tradiții istorice care pledează pentru folosirea violenței împotriva
guvernelor, fiind, datorită culturii respective, o chestiune moral necesară și
politic justificată. Miturile societății și tradiți ile permit dezvoltarea
terorismului ca un obicei politic încetățenit de se cole. Un exemplu excelent îl
constituie cazul Irlandei, unde tradiția violenței datează de 18 secole și
legenda lui Michael Collins încă inspiră și parțial scuză acțiunile IRA în
Irlanda de Nord.
Incapacitatea autorităților de a preveni oportun acest fenomen, sau
ignorarea lui. Din acest punct de vedere multe stat e pot fi acuzate de
ineficiență în combaterea terorismului, de aceea e imperios necesară
cooperarea dintre guvern, poliție și servicii speci ale, nu numai la nivel statal,
cât și la nivel regional și internațional. Lipsa de putere a guvernului stă la
baza uneia dintre pârghiile psihologice ale strateg iei unora dintre grupările
teroriste. Strategia haosului se referă la încercar ea teroriștilor de a crea o
atmosferă de haos care să demonstreze neputința guv ernului de a menține
legea și ordinea. În scopul unei atmosfere de dezor dine și insecuritate
teroriștii au recurs la atentate cu bombă în locuri publice alese la întâmplare
(așa au procedat Nucleele Revoluționare Armate din Grecia și gruparea
neofascistă italiană Ordine Nero ).
1.3.3. Condițiile de fond ale apariției terorismulu i actual

Condițiile de fond care încurajează și asigură motivarea și
direcționarea actului terorist, cu circumstanțe ins tigatoare. O cauză directă o
reprezintă existența concretă a unor nemulțumiri pentru un număr
considerabil de membri ai unei populații, cum ar fi , de exemplu, o minoritate
etnică discriminată de majoritate. Un act terorist s-ar produce pentru a
redresa situația, pentru a liniști nemulțumirile și pentru a obține drepturi
egale sau recunoaștere a unui stat separat. În aces te cazuri, terorismul

NESECRET
NESECRET
23 din 112 reprezintă resortul acțiunilor organizațiilor extre miste ce practică un terorism
de factură etnică. Indiferent de felul în care grup ările extremist-teroriste își
justifică preocupările sau de modalitatea prin care își stabilesc țintele, e
aproape unanim acceptată ideea că la baza atitudini i lor se află, într-o
proporție neînsemnată, o combinație explozivă de fr ustrare, resentimente și
intoleranță. Aproape întotdeauna, tendințele hegemo niste ale unui stat sau
altul, ca și politicile prin care se încurajează or i se stimulează discriminarea,
persecuția (pe motive etnice sau religioase), izola rea economică a unor țări
ori a unor regiuni ale acestora, au fost întâmpinat e de apariția și
recrudescența, pe plan local, a unor izbucniri de n emulțumire. Pe fondul unor
resentimente mai vechi ori mai noi, față de o națiu nea sau alta, și a
intoleranței cultivată în timp și devenită în unele regiuni ancestrală, astfel de
izbucniri de nemulțumire au avut, ca rezultat, nu d e puține ori, coagularea
unor grupări cu obiective la început de factură jus tițiară, care au generat apoi
în adevărate mișcări extremist-teroriste. Mișcările separatiste, cu profunde
conotații extremist-teroriste și cu un caracter mai mult sau mai puțin
organizat, ce se manifestă la nivelul comunităților de kurzi din Turcia, al
etnicilor basci din Spania, al tamililor din Sri La nka ori a sikh-ilor din statul
Khalistan (India) sunt exemple elocvente. Frustrări le acumulate devin un
mediu propice pentru cultivarea din generație în ge nerație a urii și aversiunii
față de elementul dominant (considerat, adeseori, „ vinovat de toate relele“)
astfel încât aceste sentimente dobândesc treptat un caracter ancestral. Acest
aspect e foarte important în ceea ce privește forța de auto-alimentare a
fenomenului, de care depinde însăși puterea lui de a prolifera, ori chiar de a
renaște după anumite perioade de timp, acolo unde s e consideră eradicat, la
un moment dat. Extremism-terorismul separatist are la bază intoleranța dusă
la extrem, manifestată la nivelul unor cercuri radi cale, mai mult sau mai
puțin reprezentative din interiorul unor entități e tnice și/sau religioase, față
de factorii locali sau centrali de putere (aparținâ nd, de regulă, unei alte etnii

NESECRET
NESECRET
24 din 112 sau religii dominante în respectivul areal) și care vizează obținerea, prin
orice mijloace, a dreptului la autoguvernare.
Atunci când exponenții respectivelor cercuri radica le ajung la
concluzia că autoguvernarea e singura care poate ga ranta propășirea, în
continuare, a entității etnice/religioase pe care o reprezintă și consideră ca
inutile ori epuizate mijloacele pașnice menite să c onducă la realizarea unui
astfel de deziderat, aceștia pun la cale și declanș ează inclusiv acțiuni cu
caracter extremist-terorist vizând dislocarea din r espectivul areal a puterii
considerată nelegitimă și înlocuirea acesteia cu o putere locală, purtând
semnul etniei și/sau religiei locale. Fenomenul apa re atunci și acolo unde,
din motive ținând de istorie sau de rezultatul unor acțiuni deliberate, pe
teritoriul unui stat apar sau ființează de mai mult timp entități etnice sau
religioase bine conturate și la nivelul cărora este bine înfiripată ideea
apartenenței la o religie și/sau națiune distinctă de cele cu care se află în
contact direct sau de arealul în care trăiește. Ace astă condiție nu este însă
suficientă pentru apariția terorismului separatist. Pentru aceasta e necesar ca
și idealurile materiale și/sau spirituale, derivând mai ales din situația de facto
și din cultura aferentă entității etnice sau religi oase ce luptă pentru separare
să difere în mod aproape fundamental de cele ale re stului
populației/populațiilor alături de care ea conviețu iește încă. Trebuie admis că
existența unei nemulțumiri la nivelul unei minorită ți nu reprezintă cauza
necesară și suficientă pentru practicarea terorismu lui, pentru că nu toate
minoritățile discriminate au recurs la terorism și nu întotdeauna terorismul
reflectă privarea de anumite drepturi economice și sociale. În Germania de
Vest, Japonia și Italia, terorismul a fost metoda a leasă de privilegiații
societății și nu de cei privați de drepturi.
Lipsa oportunității unei participări politice . Regimurile care interzic
accesul la putere și persecută minoritățile etnice creează insatisfacții în

NESECRET
NESECRET
25 din 112 rândurile acestora. În acest caz, nemulțumirile sun t pur politice, fără cauze
economice sau sociale.
În situațiile în care căile de afirmare legală a op oziției sunt blocate și
unde măsurile întreprinse de guverne sunt ineficien te, terorismul revoluționar
este dublu motivat, adică factorul favorizant apari ției fenomenului coincide
cu cel direct.
Acest tip de terorism de factură politică, are la o rigine intoleranța
ideologică în plan politic și a apărut pe fondul lu ptei dintre grupuri,
reprezentând diferite ideologii pentru adjudecarea conducerii politice a unor
entități teritoriale (țări, provincii). Grupurile c are au pierdut lupta pentru
obținerea puterii politice ori care au devenit conș tiente că nu au șanse să o
câștige pe căi democratice urmează, de obicei, o ev oluție spre radicalizare, în
plan ideologic, ajungând inclusiv în situația de a apela la extremism-terorism
ca o ultimă formă de atingere a obiectivelor politi ce pe care și le-a propus. În
adoptarea unui astfel de comportament, grupurile în cauză au în vedere, în
permanență, exploatarea nemulțumirii maselor față d e modul în care forțele
politice aflate la putere abordează unele probleme sensibile (inclusiv în ceea
ce privește forma de guvernământ sau aspecte de nat ură naționalistă).
Când fac parte dintr-un ansamblu și nu sunt acte iz olate, actele
teroriste trebuie contextualizate politic. Contextu l e foarte important, fiind o
cauză directă atunci când este afectată o elită. Fe nomenul este,
esențialmente, rezultatul insatisfacției unei elite și reprezintă strategia unui
grup care poate acționa astfel în urma neconsultări i în legătură cu o
problemă. În acest caz întâlnim în mediul teroriști lor tineri instruiți având cel
puțin studii medii sau tineri profesioniști, dezilu zionați din pricina evoluție
sociale și care întrevăd o prea mică șansă pentru a firmare într-un sistem în
ciuda, poate, a pregătirii lor.
Este cazul reacțiilor mișcărilor studențești din Ru sia, în secolul XIX,
în Germania, Italia, Japonia, Ungaria, după cel de- al doilea război mondial.

NESECRET
NESECRET
26 din 112 O mai mare probabilitate ca terorismul să izbucneas că e acolo unde
pasivitatea maselor și nemulțumirea elitei coincid. Nemulțumirea însă, nu e
suficientă pentru a provoca majoritatea populației să acționeze împotriva
regimului, ci poate, doar un mic grup, fără acces l a putere și care dorește o
schimbare radicală. Din acest punct de vedere teror ismul poate fi mai mult
considerat semnul unei societăți stabile decât un s imptom al fragilității și al
implacabilului colaps.
Deși cauzele care precipită izbucnirile a ctelor teroriste prezintă o mare
doză de imprevizibilitate, totuși încadrăm aici acț iunile reale ale guvernelor,
acțiuni care constituie un adevărat catalizator pen tru izbucnirile unor
atentate. Astfel, terorismul s-a dezvoltat ca un ră spuns la existența puterii
statului. Folosirea de către un guvern a unei forțe neașteptate ca răspuns al
protestului, de multe ori îi îndârjește pe terorișt i și îi mobilizează pentru a se
reorganiza și a-și consolida bazele acțiunilor. Dez voltarea acestui sindrom –
acțiune-reacțiune desemnează structura conflictului dintre un regim și cei ce
doresc o schimbare. Executarea eroilor din est de c ătre guvernul britanic a
constituit mobilul prin care s-au pus bazele IRA.
Violarea drepturilor protestanților de că tre Mișcarea Drepturilor Civile
ale Catolicilor în nordul Irlandei, în 1969, a împi ns practic IRA la
reorganizare. În Germania de Vest, moartea unui lid er din rândurile celor
revoltați, în mâinile poliției, în timpul unei demo nstrații organizate împotriva
șahului Iranului în 1968 a contribuit la nașterea R AF (Read Army Faction).
Este imperios necesar să contextualizăm întotdeauna actul terorist, pentru că
teroriștii văd în context ceva care le „permite“ să vârșirea unui atentat, văd
terorismul drept o opțiune perfect justificată și j ustificabilă. Dacă regimul
este perceput ca autoritate care nu „negociază“ și care continuă să
săvârșească nedreptăți intolerabile, atunci teroris mul nu numai că e o decizie
posibilă, ci și un act legitim moral acceptat, gref at pe ideea – îndeplinirea
scopului .

NESECRET
NESECRET
27 din 112 CAPITOLUL II – TERORISMUL CONTEMPORAN,
O PROBLEMĂ GLOBALĂ

2.1. Concept și definire asupra fenomenului
2.1.1. Noi tendințe în definirea fenomenului terori st

Cunoaștem că definirea terorismului este foarte var iată și, de obicei,
inadecvată. Deși un act de terorism, operaționaliza t de obicei în Statele Unite
nu poate fi operaționalizat la fel în altă țară, co nceptul terorism asociat cu
alte concepte specifice violenței, cum ar fi crima sau o acțiune militară în
timp de război, poate fi totuși definit în termeni calificați în mod rezonabil ca
obiectivi. Dar se pare că sarcina unei definiri cla re și obiective a conceptului
terorism este extrem de dificilă, în marea majorita te a cazurilor. Chiar în
domeniul academic nu s-au putut oferi definiții inc ontestabile ale conceptului
terorism. Fiind atât de complex, conceptul terorism a căpătat multe
modificări și pe baza acestora s-au generat discuți i care nu au dus la nici-un
rezultat.

Ariel 8 argumenta în studiul său „Terrorism as a Strategy Insurgence”
cu privire la conceptul terorism că definirea nu tr ebuie să aibă numai o latură
conceptuală propusă de către Statele Unite și Europ a ci și de conceptele altor
părți ale lumii, pentru a surprinde fenomenul între g al terorismului.
Cercetătorul în științe sociale și militare defineș te o acțiune teroristă ca fiind
folosirea calculată a violenței inopinate, șocante și ilegale împotriva non-
combatanților (inclusiv civili, militari în rezervă și angajați ai securității în
situații de pace precum și orice tip de consumator) și a altor ținte simbolice,
între care se infiltrează unul sau mai mulți membri ai unei grupări

8 Ariel, M., Terrorism as a strategy of insurgence , in Terrorism and political violence, vol.5, nr.4, p. 213-
251. FrankCass, London, 2001.

NESECRET
NESECRET
28 din 112 subnaționale sau unul sau mai mulți agenți clandest ini, cu scopul psihologic
de a face publică o cauză politică sau religioasă ș i/sau de a determina sau sili
un guvern (sau mai multe) sau societatea civilă să accepte
revendicări/drepturi în numele cauzei.

Astfel, știm că forma de manifestare definită ca te rorism provine din
latinescul „terror” care înseamnă violență fizică, spaimă, teroare provocate
deliberat prin acte de violență publică, folosirea cu intenție a unor mijloace
capabile să ducă la un pericol comun. Caracteristic ile terorii sunt: violența și
amenințarea cu violență, folosirea sistematică și p ersistentă a violenței,
intimidare și sensibilizare prin agresivitate și ur ă 9.

După unele definiții oficiale din Statele Unite ale Americii și Regatul
Unit (UK) precum și din alte state, terorismul repr ezintă utilizarea ilegală sau
amenințarea cu violență a persoanelor sau a proprie tăților acestora în vederea
intimidărilor pentru atingerea unor obiective polit ice sau sociale, pentru a
constrânge psihologic un guvern, individ sau organi zație, pentru a schimba
favorabil comportamentul sau politicile negociate.

Mai considerăm că terorismul înseamnă și lupta de l ungă durată pentru
atingerea unor obiective politice sau religioase pr in atacuri repetate
împotriva non-combatanților sub forma omuciderilor, răpire, șantaj,
incendiere criminală, atentate cu explozivi, intimi dare mediatică și alte forme
de manifestare a terorii pentru atingerea unor scop uri de natură antisocială.

9 Delcea, C., „Ad-terror as a mean for evoking negati ve emotions”. In Stategic Impact , National Defence
University “Carol I”. The Center for Defence and Se curity Strategic Studies, no. 1, [18], 76-85, Bucu rești,
2006.

NESECRET
NESECRET
29 din 112 Tot Ariel 10 propune trei elemente comune care pot acoperi
multitudinea definițiilor subliniate pentru a înțe lege conceptul de terorism.
Astfel el numește:
– utilizarea violenței;
– obiectivele violenței;
– intenția de a intimida psihologic grupul-țintă.

Pentru a surprinde mai multe caracteristici relevan te ale conceptului
terorism, doi cercetători olandezi de la Universita tea din Leiden, Alex
Schmid și Albert Jongman lansează volumul „Politica l Terrorism” 11 cu 109
definiții care fac referire la formele de manifesta re ale terorismului. Autorii
obținându-le de la diverse academii militare și uni versități care studiază și
cercetează acest fenomen, le-au analizat pentru a c unoaște principalele
elemente ale formelor de manifestare. Acestea const ituie componentele unei
statistici, care arată criteriile de definire ale t erorismului.

Ele sunt:
– violență, forță (apar în 83,5% din definiții);
– politicul (65% din definiții);
– frica accentuată, teroare (51% din definiții);
– amenințare (47% din definiții);
– efecte psihologice și anticiparea reacțiilor (41,5% din definiții);
– discrepanță între ținte și victime (civili), (37,5% din definiții);
– acțiune intenționată, planificată, sistematică, acț iune organizată
(32% din definiții);
– metode de luptă, strategii, tactici (30,5% din defi niții).

10 Ariel, M., Terrorism as a strategy of insurgence , in Terrorism and political violence, vol.5, nr.4, p. 213-
251. FrankCass, London, 2001.
11 Schmidt, A. P. & Albert J. J. et all., Political Terrorism (SWIDOC, Amsterdam and Transaction Books),
p. 5 (henceforth Schmidt) 1988.

NESECRET
NESECRET
30 din 112
Considerăm că terorismul este cel mai periculos și mai nociv efect al
puterii, în sensul că „se legitimează prin forța ce a mai brutală și folosirea ei
lipsită de orice scrupul, în condițiile în care sin gura regulă este cea dictată de
terorist, fie el un individ, grup sau stat” 12 . Mai știm că delimitarea
conceptuală a terorismului nu poate include multitu dinea de „noduri”
cognitive sau varietatea de scheme cognitive cu pr ivire la fenomenul în
cauză, care a luat amploare din anii ‘70 iar azi a căpătat noi forme de
manifestare cu totul diferite. Așadar, considerăm c ă în delimitarea
conceptuală a terorismului este important să fie am intite analiza și sinteza
formelor de manifestare: de violență, de distrugere , algoritmul teroriștilor
precum și comparația acestora cu unele forme ale cr iminalității care nu
reprezintă acte de terorism. La fel cum psihologia personalității nu are o
definiție unică, existând varietăți în delimitarea conceptuală a acesteia, se
poate spune că nici în cazul terorismului nu există un concept incontestabil.
De ce? Fiindcă terorismul manifestă cele mai bizare și unice forme de
violență împotriva civililor. Este dificil să se de a un concept general acceptat
căci ceea ce pentru un individ, grup sau stat însea mnă terorism pentru alții
reprezintă luptă pentru eliberare națională. De ase menea, apare o confuzie
între termenii violență , terorism , crimă organizată , război civil și stat
dictatorial , confuzia fiind chiar mai mare atunci când se înce arcă asocierea
terorismului cu mișcările insurgente ori separatist e. Terorismul este singurul
fenomen nociv și antisocial care generează frică, g roază, haos, șoc, neliniște
și tulburări psihice în masă în rândul societății c ivile. În conceptualizarea
cogniției terorismului se are în vedere teroristul ca individ și terorismul ca
organizație. Definirea terorismului și a teroriștil or face obiectul cercetării și
înțelegerii fenomenului care a luat amploare pe glo b.

12 Măgureanu, V., Putere și terorism , vol. 1, nr.1-2, Universitatea București, 2003.

NESECRET
NESECRET
31 din 112
Un alt cercetător, Hoffman 13 , definește terorismul ca: „…o formă
specială de violență politică, nu o filozofie sau o mișcare politică. Terorismul
este o armă sau o metodă utilizată de-a lungul isto riei atât de state, cât și de
scopuri politice.” Același cercetător descrie cinci caracteristici speciale ale
terorismului:
– este premeditată și urmărește să creeze un climat d e teamă și
teroare;
– este direcționată către un grup-țintă;
– este violentă;
– este antisocială;
– se bazează pe influențare pentru a-și atinge scopul .

După afirmațiile lui Hudson 14 , teroriștii internaționali, incapabili să își
atingă scopurile prin mijloace convenționale, încea rcă să transmită un mesaj
ideologic sau religios prin terorizarea publicului larg. Prin alegerea țintelor,
care adesea sunt simbolice sau reprezentative pentr u națiunea vizată,
teroriștii încearcă să creeze un impact puternic as upra publicului inamic prin
acte de violență, în ciuda puținelor resurse materi ale de care dispun. Prin
aceasta ei speră să demonstreze mai multe, astfel î ncât guvernul sau
guvernele vizate să nu poată să-și protejeze cetățe nii; prin asasinarea unei
anumite victime, pot da o lecție publicului în gene ral generând astfel șocul și
teama. Este de la sine înțeles că noțiunea de teror ism a căpătat o multitudine
de definiții din partea academicienilor, politicien ilor, experților în probleme
de securitate sau jurnaliștilor. În unele cazuri to ată atenția este îndreptata
înspre modul în care operează organizațiile teroris te, în timp ce în altele se

13 Hoffman, B., Defining Terrorism . In Inside Terrorism, Columbia University Press, 2 006.
14 Hudson, A. R. The Sociology and Pshychology of Terrorism . Who becomes a terrorist and why? Federal
Research Division Library og Congress, Waschington DC, 1999.

NESECRET
NESECRET
32 din 112 urmărește accentuarea motivațiilor și caracteristic ilor terorismului sau acel
„modus operandi” al fiecărui terorist. O altă metod ă folosită în vederea
dinamicii și gradului de ostilitate a teroriștilor este aceea a descrierii
manierei în care aceștia au ca țintă societatea civ ilă.

Astfel, în „Terrorism: How the West Can Win”, 1985, Binyamin
Netanjahu dă o altă definiție a actului terorist: ” crimă deliberată și
sistematică, rănire și amenințare a nevinovaților, ce inspiră teama”. În
lucrarea „Fighting Terrorism”, (1995), aparținând a celuiași autor, termenul
de „nevinovați” este substituit cu noțiunea de „soc ietate civilă” deoarece o
definiție cuprinzând primul termen ar deveni insign ifiantă și ar degenera într-
un instrument al jocului politic. De nenumărate ori s-a pus problema
elaborării unei definiții obiective și exhaustive a terorismului, destinată să
constituie fundamentul, fiind acceptată în unanimit ate pentru cercetările
academice. Una din definițiile propuse susține că t erorismul se traduce prin
folosirea internațională sau amenințarea cu recurge rea la violență împotriva
societății civile sau a unor ținte din rândul acest eia, în vederea atingerii
obiectivelor politice sau religioase. De aici se de sprind trei ramuri
elementare:
• nucleul acțiunii devine folosirea sau amenințarea c u folosirea forței .
În speță, o activitate care nu implică amenințări ș i acte de violență nu
poate fi concepută ca act de terorism;
• obiectivul acțiunii este întotdeauna unul de natură politică sau
religioasă . Câteva exemple în această direcție ar fi răsturna rea
regimului prezent, schimbarea acelor persoane în mâ inile cărora este
concentrată puterea și înlocuirea politicilor de fa ctură economică și
socială;

NESECRET
NESECRET
33 din 112 • ținta teroriștilor este reprezentată de însăși soci etatea civilă .
Terorismul capătă dimensiunile unui act îndreptat d irect și premeditat
împotriva civililor.

După cum se știe, nici un terorist nu are empatia ș i congruența relației
umane, nu se culpabilizează pentru rănirea și ucide rea oamenilor nevinovați
datorită restructurărilor cognitive pentru a face f ață atunci când este pus față
în față cu regula socială a respectului și demnităț ii față de aproapele său. În
interiorul organizațiilor teroriste pare să se dist ingă o caracteristică a unei
condiții psihologice denumită și tulburare a person alității antisociale sau
psihopatice. Terorismul nu mai este de mult o probl emă locală a anumitor
țări, pentru că, în timp, a luat forma unui cadru î n care sunt incluse
numeroase aspecte pe plan internațional. Organizați ile de acest gen
beneficiază de sprijin direct sau indirect din part ea diferitelor state,
pretinzând suportul diverselor comunități etnice. N u poate exista un rezultat
operațional în lipsa unei definiții clare asupra ac estui concept în contextul
mobilizării internaționale pentru combaterea terori smului.

Ganor 15 , unul dintre cel mai de seamă cercetători în domen iul
combaterii terorismului afirmă în articolul intitul at „Defining Terrorism: Is
One Man’s Terrorist Another Man’s Freedom Fighter?” că necesitatea unei
descrieri mult mai ample a conceptului terorism est e evidentă în cadrul
fiecărei etape a luptei pentru combaterea actelor d e cruzime. Din perspectiva
considerațiilor morale, organizațiile teroriste dev in irascibile față de modul
în care este criticată acțiunea lor îndreptată împo triva civililor, lucru reflectat
adeseori în literatura lor și în interviuri.

15 Ganor, B., Defining Terrorism: Is One Man's Terrorist Another Man's Freedom Fighter?, The Strategy
of Modern Terrorism, Countering State-Sponsored Ter rorism . ICT Papers on Terrorism, Herzliya, Israel,
2006.

NESECRET
NESECRET
34 din 112
Precizăm că terorismul se diferențiază de lupta de gherilă, războiul
convențional și revoluțiile îndreptate către o guve rnare ostilă, prin
intimidare, propagandă, strategie de insurgență, pr ovocare, haos și
manipulare.
2.1.2. Terorism vs. violență revoluționară

Pentru a vedea diferența între o violență revoluțio nară și terorism
trebuie avute în vedere criteriile de alcătuire a c onceptului de violență
revoluționară. Asocierea celor două forme de manife stare duce la mari
confuzii. Unii folosesc aceste etichete urmărind un scop, iar alții o
dezinformare atât la nivel academic cât și guvernam ental. Cert este că lipsa
unor delimitări conceptuale a celor două concepte d istincte nu ajută pe
nimeni. Iar dacă pentru unii a fost un real folos, pentru alții a reprezentat
confuzia și haosul.

Definim violența revoluționară ca fiind amenințarea cu violența sau
folosirea ei de către participanți. Revoluțiile rep rezintă schimbările politice,
săvârșite din pricina opoziției manifestate de cătr e autoritățile pre-existente,
care nu pot fi convinse să renunțe la putere fără a menințarea cu recurgerea la
mijloace violente și folosirea acestora. Mai mult, o formă de manifestare a
violenței revoluționare nu atinge scopuri nonconven ționale și indirecte față
de o guvernare, grupare sau subiect uman. La baza u nei manifestări a
violenței revoluționare stă rațiunea, respectarea n ormelor legislative precum
și drepturile omului, cu excepția îndepărtării obst acolului care poate fi un
guvernant, guvern sau o grupare etnică.

NESECRET
NESECRET
35 din 112 Iar terorismul îl definim, pentru a sublinia difere nța între violența
revoluționară și terorism, ca o metodă a intimidări i, constituită din acțiuni
violente repetate, însușită de actori individuali, statali sau grupări, din motive
iraționale, în care țintele directe ale violențelor nu sunt și țintele principale.
Victimele umane sunt de obicei alese aleatoriu sau selectiv, dintr-un grup
țintă (consumator de media, de turism, de alimente; din transportul în
comun; grup politic sau religios; etc.), și servesc ca generatori de cogniții ale
terorii. Procesele de comunicare bazate pe amenință ri din partea teroristului,
membru al unei organizații, la adresa unei victime, reprezentant al societății
civile, sunt folosite cu scopul de a manipula ținta principală (guvern, grupare
sau subiect uman), transformând-o într-o țintă a te rorii, o țintă a pretențiilor,
o țintă a atenției, în funcție de scopul primar urm ărit: intimidare, coerciție,
propagandă, șoc și haos.

Așadar, considerăm că nu putem asocia conceptul de terorism cu
violența revoluționară de dragul etichetărilor. Cum s-a amintit, violența
revoluționară aparține formei de manifestare a viol enței îndreptate către un
reprezentant al puterii, iar terorismul implică țin te indirecte scopului urmărit.
Spre exemplu revoluția americană (1776), revoluția franceză (1789) și
respectiv revoluția (1989) din România sunt modele ale violențelor
revoluționare care au legătură directă cu ținta. Co ntrar formei de manifestare
a violenței revoluționare, terorismul înseamnă aten tate sinucigașe, indiferent
de subiecții umani, stat sau organizație precum ope rează și manifestă
gruparea „Jihadul Islamic Palestinian” (PIJ).
2.1.3. Terorism vs. eliberare națională

O idee universală ar putea crea toate definițiile t erorismului fără
înțeles în momentul în care se pun laolaltă acțiuni le teroriste și lupta pentru

NESECRET
NESECRET
36 din 112 obținerea libertății naționale. Astfel, spre exempl u, în mod repetat se declară
că poziția oficială siriană este aceea că Siria nu este implicată în organizațiile
teroriste; mai degrabă, aceasta sprijină mișcările pentru eliberare națională.
Confuzia între cele două concepte „terorism” și „el iberare națională” vine de
la varietatea de cogniții oficiale din lumea arabă sau de la revoluția franceză.

Aici amintim din nou o încercare de justificare a „ mijloacelor”
(terorism) prin intermediul „scopului” (eliberare n ațională). Indiferent de
natura operațiunii, când se delimitează cognitiv el iberarea de sub asuprirea
ocupației „străine” nu înseamnă terorism, ci o acți une justificată și legitimă.
Uneori s-au acceptat unele biasări cum că terorismu l și eliberarea națională
sunt două extreme pe scara utilizării legitime a vi olenței. Lupta pentru
„libertate națională” ar apărea ca fiind o finalita te pozitivă și justificată a
acestei succesiuni, pe când terorismul este o final itate negativă și odioasă.
Este imposibil, conform acestei abordări, pentru or ice organizație să fie și o
grupare teroristă și una de mișcare pentru elibera re națională în același timp.

În eșuarea de a înțelege diferența între aceste dou ă concepte,
majoritatea, în acest sens, au fost atrași de o „ca pcană” semantică creată de
organizațiile teroriste și aliații lor. Acestea au încercat să susțină clișeele de
eliberare națională prin recurgerea la diverse argu mente, în loc să exprime
clar că atunci când o grupare sau organizație alege terorismul ca mijloc, ținta
luptei lor nu poate justifica acțiunile lor.

Ideea că „teroristul” unui om este „luptătorul pent ru libertate” a altui
om nu poate fi sancționată. Luptătorii pentru liber tate sau revoluționarii nu
aruncă în aer autobuze în care se află noncombatanț i; ci teroriștii fac asta.
Luptătorii pentru libertate nu pun la cale capturar ea și masacrarea elevilor de
școală ci recurg la proteste pașnice fără să ucidă subiecți umani. Este o

NESECRET
NESECRET
37 din 112 biasare să se permită ca un cuvânt de preț, „libert ate”, să fie asociat cu
acțiunile teroriste. A priori, luptătorii pentru li bertate sunt incapabili să
comită acțiuni teroriste. În contrast cu terorismul , nici un luptător pentru
libertate nu a atacat subiecți umani inocenți în mo d deliberat. Un
revoluționar niciodată nu a ucis în mod deliberat c opii, tineri, turiști, sau alți
subiecți umani nevinovați care s-a întâmplat să loc uiască în acea zonă de
conflict sau care s-au asociat cu o grupare etnică și religioasă cu cei care
reprezintă și generează conflictul din zona respect ivă. Teroristul este un
mesager al asupririi și al subjugării identificându -se cu ideologia acelor
criminali care ucid oameni nevinovați. Această abor dare întărește tentativa
organizațiilor teroriste de a prezenta terorismul ș i lupta pentru libertate ca
două concepte contradictorii. Abordarea, astfel, jo acă rolul de a-i considera
teroriști prin susținerea dreptului lor, dar din mo ment ce aceștia luptă să
înlăture o persoană pe care ei o consideră un ocupa nt străin, aceștia nu pot fi
considerați teroriști. Ideea că un luptător pentru libertate nu poate fi implicat
în terorism, crimă și ucideri nediscriminante este, desigur, neîntemeiată. O
organizație teroristă poate de asemenea să fie o mi șcare de eliberare
națională, și conceptele de „terorist” și „luptător pentru libertate” nu sunt în
mod mutual contradictorii. Întrebarea este dacă se poate ajunge pe cât posibil
la o definiție a terorismului exhaustivă și obiecti vă, care poate constitui un
fundament acceptat și stabilit pentru cercetare aca demică, la fel ca și
facilitarea de operațiuni la scară internațională î mpotriva săvârșitorilor de
acțiuni teroriste.

Eliberarea națională reprezintă violența maselor fa ță de o guvernare
care nu acceptă drepturile societății civile. O rev oltă sau eliberare națională
se diferențiază de terorism prin faptul că eliberar ea națională nu presupune
uciderea de oameni în masă în mod deliberat și apli carea unor atentate
sinucigașe. Se mai poate diferenția eliberarea nați onală de terorism prin

NESECRET
NESECRET
38 din 112 organizarea spontană a violenței împotriva statului fără a lovi în persoane
care nu au legătură directă cu statul cum sunt de a stfel funcționarii publici
sau senatorii și deputații. Are mai degrabă un cara cter de răsturnare a
guvernului prin metode de revolte și lozinci antigu vernare decât plasarea de
explozibili în transportul în comun și intimidarea unui grup de consumator.
Spre exemplu grupări de eliberare națională ca „Arm ata de gherilă Tupac
Katari” (EGTK) și „Armata Națională de Eliberare” ( ELN) din Bolivia au
atacat birouri guvernamentale și politicieni aproap e treizeci de ani fără să
ucidă civili sau noncombatanți datorită politicilor neacceptate de către
bolivieni în schimb Al-Jihad, Hamas, Al-Qaeda și „G rupul Armat Islamic”
(GIA) au ucis oameni nevinovați, au distrus clădiri și au pus în aplicare peste
3000 de atentate sinucigașe la nivel internațional unde majoritatea celor uciși
au fost civili, timp de 70 de ani și încă continuă pentru a ucide.
2.1.4. Terorism vs. atacul de gherilă

Când facem referire la termenii de terorism și atac ul de gherilă ne
referim la două forme de violență diferite. Asocier ea acestor termeni duce la
confuzie și dă naștere la categorii sau concepte fa lse, relevante definirii
terorismului. Cunoaștem un caz similar datorită inf ormărilor false și
asocierilor repetate între terorism și atacul de gh erilă când au fost atentatele
în Spania (11 martie 2004). Fără o distincție clară între forma de manifestare
a grupării de gherilă ETA și forma de manifestare a grupării Al-Qaeda, s-a
ajuns să se creadă că gruparea ETA purta vina celor petrecute în Spania.
După un demers științific și a identificării cu for ma de manifestare specifică
atentatului săvârșit de Al-Qaeda, s-a aflat cine a stat în spatele acestor atacuri
sinucigașe. Așadar, terorismul și atacul de gherilă sunt două strategii de
insurgență cu totul diferite.

NESECRET
NESECRET
39 din 112 Diferența cea mai importantă este aceea că, spre de osebire de terorism,
atacul de gherilă încearcă să stabilească controlul fizic asupra unui teritoriu.
Acest control este de multe ori doar parțial. În un ele cazuri, formațiunile de
gherilă preiau controlul unei zone date pe timp de noapte, iar forțele
guvernamentale ziua. De fapt nevoia de control și d ominare a unui teritoriu
este un element-cheie al strategiei de insurgență a grupărilor de gherile.

Spre exemplu, grupări de gherilă ca „Partidul munci torilor din
Kurdistan” (PKK) și „Organizația Libertății Bască” (ETA), s-au limitat la
atentate asupra clădirilor guvernamentale, sabotaje izolate și alte forme ale
violenței, fără să implice uciderea în masă și să l ovească în societatea civilă
la nivel internațional pe când grupări teroriste ca „Frontul Patriotic Manuel
Rodriguez” (FPMR) din Chile și „Partidul lui Dumnez eu” Hizballah din
Liban, au atacat civili, vizând ținte internațional e. Când un grup din
societatea civilă recurge la ostilitate față de o g uvernare din motive politice
sau religioase, acea grupare are de a face cu ținta , iar când o grupare din
societatea civilă ucide civili fără să aibă legătur ă cu ținta se numește
terorism. Strategia teroristă nu urmărește un cont rol tangibil al teritoriului.
În ciuda faptului că teroriștii încearcă să își imp ună voința asupra societății
civile și să activeze un comportament prin mediatiz area temerilor iraționale,
ei nu au linii de demarcație geografică. Terorismul , ca strategie, nu se
bazează pe teritoriile ocupate pentru a le elibera, ci rămâne în domeniul
influenței psihologice, lipsindu-i elementele mater iale ale atacului de gherilă.
Și la nivel tactic putem face diferența prin faptul că formațiunile de gherilă
luptă de obicei în plutoane sau unități de mărimea companiilor, uneori chiar
în batalioane și brigăzi. În schimb teroriștii acți onează în unități mici, de
obicei de la asasinul care ucide fără complici sau de la o persoană care
confecționează și plasează un dispozitiv exploziv p ână la o echipă de luare
de ostatici formată din 5 respectiv 50 de persoane. Spre exemplu 19 teroriști

NESECRET
NESECRET
40 din 112 în 11 septembrie 2001 au ucis mii de persoane, au ș ocat, traumatizat,
intimidat pentru a dovedi vulnerabilitatea societăț ii civile.
2.2. Tipuri de abordări asupra fenomenului terorist

Abordări asupra fenomenului terorism reprezintă cad rul conceptual
asupra fenomenului terorism. Ele constă în calitate a explicațiilor și în
metodele care au fost aplicate pentru a produce ace ste explicații plauzibile
asupra fenomenului terorism de către cercetători. E xplicațiile abordărilor de
mai jos diferă în câteva moduri fundamentale de alt e tipuri de explicații cum
ar fi cele bazate pe simțul comun, credințe sau ana lize subiective de tip politic
sau religios. O abordare nu poate fi invalidată în mod direct. Esența ei
constructivă nu poate fi adevărată sau falsă și ase rțiunea care stă la baza
teoriei poate fi sau să nu fie testată definitiv. V aliditatea și viabilitatea
abordărilor de mai jos pot rezida în sistemele de c ercetare și, mai ales, în
modelele consitente pe care le generează. Modelarea implică aplicarea unei
teorii la o manifestare specifică terorismului. Iar modelul aplicat poate fi testat
și validat. Filtrate prin prisma modelărilor și a s istemelor de cercetare pentru a
genera, cele șase teorii înregistrează plusuri și m inusuri. Așadar, teoria:
multicauzală, politico-socială, politico-religioasă , organizațională, biologică și
teoria psihologică și-au dovedit viabilitatea fiind abordate critic din
perspectiva celor mai recente studii de specialitat e care au contribuit la
structura de bază a acestora.
2.2.1. Abordarea multicauzală

Terorismul a apărut datorită mai multor factori – n u doar psihologici,
ci și economici, politici, religioși, culturali și sociali. Există chiar ipoteza că
ar fi cauzat de factori biologici. Terorismul este, așadar, un fenomen
multicauzal și ar fi eronat să considerăm că un act terorist are doar o singură

NESECRET
NESECRET
41 din 112 cauză, cum ar fi nevoia psihologică a teroristului de a comite un act de
violență pentru a mediatiza ideologia grupări teror iste de care aparține. De
fapt, la baza teoriei multicauzale stau cauzele vio lenței politice și
revoluționare, conflicte etnice, religioase și ideo logice, sărăcie, disputele
politice, lipsa de comunicare, generarea unor cogni ții antisociale în masă,
insuficiența guvernamentală de a ține un control as upra fenomenului
terorism precum și constrângeri sociale din partea unor guverne de stat.

Studiile de azi aduc noi argumente care pot contraz ice teoria
multicauzală. Spre exemplu studiile de față susțin că formele de manifestare
ale terorismului au evoluat de la reacții politice la cele de constrângere
socială prin dobândirea unor comportamente antisoci ale. Alte studii susțin că
formele de reacție a terorismului sunt cauzate de p olitica imperialistă
americană mai degrabă decât teoria clasică a cauzel or multiple.

Huysmans 16 , contrazice „curentul mediatic” al serviciilor sec rete
argumentând că fundamentalismul islamic reprezintă efectul unui conflict
inevitabil între civilizațiile de credințe diferite . Iar Taylor 17 și Schmid 18 scot
în evidență reacții psihopatologice la răspândirea valorilor democratice
liberale – având multe în comun cu anomaliile care au marcat cea de-a doua
jumătate a secolului XX: comunismul, fascismul și n ihilismul decât acele
reacții dure față de „curentul mediatic” susținut d e analiștii politici. Mai
degrabă ar trebui să ne referim 19 la această teorie ca reprezentând influența
istoriei plină de represiuni, inegalități economice și transformări sociale și
poate fi exacerbată de dispute etnice și militare c are duc la răspunsuri

16 Huysmans, J., International Politics of Insecurity: Normativity, Inwardness and the Exception . Security
Dialog: Vol. 37, Nr.1, March, p. 11-30. PRIO, USA, 2006.
17 Taylor, M., The Terrorist . London: Brassey‘s, 1988.
18 Schmid, A. P., Terrorism as Psychological Warfare . Democracy and Security, Vol. No. 2, London, 2005.
19 Rapoport, D. C., Sacred Terror: A Contemporary Example from Islam , pages 103–30 in Walter Reich,
ed., Origins of Terrorism: Psychologies, Ideologies , Theologies, State of Mind. Cambridge, England:
Cambridge University Press, 1990.

NESECRET
NESECRET
42 din 112 antisociale. De fapt considerăm că teoria multicauz ală reprezintă criza din
mediul terorismului care are „multe fațete”, atât î n sfera socială, cât și în cea
politică, economică, culturală, psihologică și reli gioasă.

Putem aborda 20 teoria multicauzală ca factor generator de reacție
antisocială datorită constrângerilor „cauzale” prec um: conflictele etnice,
religioase, ideologice, sărăcia, stresul produs de modernizare, inegalitatea
politică, lipsa unor canale de comunicare pașnice, existența unui grup
revoluționar, incompetența sau slăbiciunea guvernam entală, neîncrederea
într-un anumit regim și divizări între liderii part idelor politice. Așadar,
putem să susținem că teoria multicauzală. Ea poate fi înțeleasă la niveluri:
biologic, social, cognitiv sau economic. Ar fi impr udent deci să căutăm
explicații, raportându-ne la un singur asemenea niv el 21 . Teoria multicauzală
este cea mai susținută de centrele academice datori tă caracteristicilor
generale care le conține dar a primit și numeroare critici datorită consitenței
externe slabe în explicitarea unele cauze specifice ale teroriștilor.
2.2.2. Abordarea politico-socială

Teoria politico-socială studiază grupările terorișt ilor, punând un accent
deosebit pe analiza demersurilor și formelor care s e desfășoară în rândul
acestora. Alternativa la ipoteza conform căreia un terorist se naște cu
anumite trăsături de personalitate care îl determin ă să devină terorist este că
principalele cauze ale terorismului se găsesc în in fluențele factorilor politici
și sociali. Acesta include cadre naționale și inter naționale, dar și
subnaționale, cum ar fi universitățile, spre exempl u, unde mulți teroriști se

20 Buș, I ., Psihologie și infracționalitate . Fundamente teoretice. Vol. I. Ed. ASCR: Cluj-Napo ca, 2005.
21 Oots, K. L. & Thomas C. W., Terrorist and Victim : Psychiatric and Psychological Approaches from a
Social Science Perspective, in „Terrorism: An Inter national Journal”, 8, No. 1, 1–35, 1985.

NESECRET
NESECRET
43 din 112 familiarizează cu ideologia marxist-leninistă sau a lte idei revoluționare și
intră în grupări radicale.

Russell 22 și Mullen 23 consideră universitățile ca fiind principalele
locuri de recrutare a teroriștilor. După identifica rea unuia sau a mai multora
dintre aceste cadre, analiștii pot face distincția dintre factorii care au
instaurat violența, pe de o parte, și precondițiile care le-au permis acest lucru.

Analiștii politici precum Johnson 24 și Crenshaw 25 au împărțit factorii
în factori permisivi, care produc o strategie teror istă și atrag dizidenții
politici, și factori situaționali direcți, care mot ivează teroriștii. Cauzele
permisive includ urbanizarea, sistemul de transport uri (care permite
teroristului să fugă repede în altă țară cu avionul ), mijloacele media, accesul
la arme și absența măsurilor de siguranță. Un exemp lu de factor situațional
pentru palestinieni este pierderea Palestinei. Pot fi amintite mai multe
exemple de teorii internaționale și naționale sau s ubnaționale. Un exemplu
de ipoteză ambientală internațională este punctul d e vedere propus de
Jenkins, conform căruia eșecul mișcărilor de gheril ă rurale din America
Latină a influențat migrația rebelilor spre orașe. Această ipoteză, totuși,
scapă din vedere cauzele naționale ale terorismului latino-american și nu
explică de ce mișcările de gherilă rurale continuă să amenințe Columbia.
Jenkins notează și că înfrângerea armatelor arabe î n Războiul de Șase Zile
din 1967 i-a determinat pe palestinieni să abandone ze orice speranță că ar
exista o soluție militară convențională pentru prob lema lor.

22 Russell, C. A. & Bowman, H. M. Profile of a Terrorist , pages 81–95 in John D. Elliott and Leslie K.
Gibson, eds., Contemporary Terrorism: Selected Read ings. Gaithersburg, Maryland: International
Association of Chiefs of Police, 1978.
23 Mullen, R.K. Mass Destruction and Terrorism , in „Journal of International Affairs”, 32, No. 1, 62–89,
1978.
24 Johnson, C., Perspectives on Terrorism . Reprinted in Walter Laqueur, ed., The Terrorism R eader. New
York: New American Library, 1978.
25 Crenshaw, M., Current Research on Terrorism : The Academic Perspective, in „Studies in Conflict and
Terrorism”, 15, 1–11, 1992.

NESECRET
NESECRET
44 din 112
Antipa 26 contribuie la această teorie argumentând că teoria politico-
socială explicitează că: „Terorismul politic are ur mătoarele scopuri: ruperea
relațiilor pașnice dintre state sau agravarea acest ora atunci când s-a ajuns la
anumite neînțelegeri; răsturnarea orânduirii politi ce a unui stat; înlăturarea,
în interesul anumitor cercuri, a unor oameni politi ci; influențarea politicii
interne sau externe a unui stat.” Conform autorului , dacă nu am lua această
teorie în calcul ar însemna să nu cunoaștem unele c auze de natură politico-
socială ale teroriștilor.

Și Mărgărit 27 face referire la teoria politică și socială ca fac tor
declanșator și de menținere a reacțiilor comportame ntale la teroriști sugerând
că: „Utilizarea sistematică a amenințării sau viole nței în scopuri politice este
încadrată în terorism politic. Este o tactică susți nută de folosirea terorii
organizate de către un stat, o mișcare, o facțiune sau de către un grup restrâns
de indivizi. Terorismul politic nu este diferit de teroarea politică”. De fapt,
fostul șef al Direcției de Informații Militare din România asociază conceptul
socio-politic revoluționar cu terorismul politic fă când referire la cele trei
concepte socio-politice în faze de conflict: teroar ea revoluționară, teroarea
nerevoluționară și teroarea represivă. Cu toate că argumentul susținut de
Mărgărit este un punct sensibil, susținem esența ta re a conceptului propus în
vederea înțelegerii teoriei politice sociale fără î nsă a face o asociere între
cele trei concepte social-politice cu forma de mani festare a terorismului.
Teoria social-politică asupra fenomenului terorism are o consistență internă
și externă plauzibilă și poate explicita cauzele ce lor care recurg la terorism.
Teoria social-politică a primit foarte multe critic i din partea comunităților

26 Antipa, Maricel, Securitatea și terorismul . Ed. Celsius: București, 2004.

27 Mărgărit, M., Tipologia și psihologia terorismului . Jurnalul național. 13 septembrie, pg. 1-6., 2004.

NESECRET
NESECRET
45 din 112 științifice din domeniul psihologiei datorită unor explicații lipsite de conținut
cu privire la unele cauze psihopatologice sau biolo gice. Însă această teorie
are cea mai mare susținere atât la nivel academic c ât și guvernamental.
2.2.3. Abordarea politico-religioasă

Consecințele multor cercetări asupra fenomenului te rorism, au impus
o altă concepție, împărtășită azi de majoritatea ps ihosociologilor politici
precum Horgan și Schmid și a teologilor islamici pr ecum Ruthven și Ahmed,
că diferența dintre normal și patologic nu este def initiv fixată de condițiile
necesare și suficiente care se aplică în mod mecani c fenomenelor observabile
sau după unele teorii ci ar putea fi luată în consi derare teoria politico-
religioasă care ia în calcul reacțiile politice și religioase a teroriștilor la
constrângerile lor religioase.

Un studiu (Lieth) 28 de 288 de pagini al Institutului Soester din
Germania confirmă că atât crima cât și comportament ul antisocial la teroriști
este de natură religioasă. Această teorie este cea mai utilizată de către
cercetători în vederea explicitării formelor de man ifestare ale terorii în
domeniul terorismului religios și politic pentru a face cunoscute cognițiile
grupărilor care promovează ura și teroarea în numel e religiei. Teoria face
referire la motivele care îi animă pe teroriști să ucidă. Motive politice pentru
care trebuie să moară, motive ale legitimărilor pol itice sau de atribuire a
destinului religios în vederea îndeplinirii sarcini i pentru a ucide reprezentând
ideea luptei totale pentru drepturile politico-reli gioase furate pentru a le
recâștiga. Conform studiului, teroriștii învață des pre „virtutea martirajului”
în lupta pentru religie și patrie și mai sunt încur ajați să practice sacrificiul de
sine în lupta împotriva celor care nu respectă reli gia de apartenență.

28 Lieth, N., The Outrage and Religion . Focus, 28: Germany, 2004.

NESECRET
NESECRET
46 din 112 Cercetătorii din acest institut au ajuns la concluz ia că atitudinea religioasă
agresivă, politico-religioasă și cu intoleranță faț ă de „necredincioși”
reprezintă una dintre cele mai mari ostilități față de oamenii nevinovați.

Simileanu 29 în lucrarea sa „Terorismul, doctrină politico-reli gioasă”
face referire la această teorie argumentând că exis tă unele condiții necesare
generărilor de conflicte precum: discriminările rel igioase cu cele
etnoculturale și politice, prozelitismul religios a gresiv și violent și unii
factori care declanșează și mențin conflictele: pol aritatea sistemului politic,
guvernanții incompetenți și lipsa totală a echilibr ului socio-economic,
discrepanțe de status, voința de conflict și tradiț ia istorică.

Burgess 30 face și el referire la teoria politico-religioasă argumentând
că în prezent grupările teroriste nu sunt formate, de obicei, din oameni
violenți, cu tulburări psihice sau de personalitate (cum susțin unele ipoteze)
ci din indivizi care folosesc intimidarea civililor și violența ca armă pentru a-
și atinge scopul ideologiei lor politico-religioase .

De asemenea Sookhdeo 31 susține că teoria politico-religioasă are la
bază violența care poate să reprezinte un obiectiv strategic, implicând costuri
și beneficii calculabile și să fie folosită ca part e a unui angajament moral
pentru o anumită cauză politico-religioasă. E posib il ca teroriștii să urmeze o
atare cauză, ghidați fiind de sentimente de loialit ate, altruism și dreptate, pe
care, dacă ar avea alte consecințe, le-am putea con sidera admirabile.
Subiecții umani care aleg calea violenței sunt, de obicei, oameni obișnuiți,
care fac parte din grupuri ieșite din comun, iar pe ntru a le putea înțelege

29 Simileanu, Vasile., Terorismul –Doctrină politico-religioasă . În Revista Terorismul Azi, Vol. I anul I, p.
73-91. Ed. ASCT: Cluj-Napoca., 2006.
30 Burgess, M,. Terrorist Networks: Jaish-e-Mohammed (JEM). Center for Defense Information,
Washington D.C., 2006.
31 Sookhdeo, P., Să înțelegem terorismul islamic . Ed. Făclia: Oradea, 2006.

NESECRET
NESECRET
47 din 112 comportamentul ar fi mai indicat să urmărim nu atât psihologia individuală,
cât pe cea de grup și de apartenență.

Considerăm 32 că există aspecte din antecedentele teroriștilor c are pot fi
comparate cu acelea ale membrilor unor bande sau cu lte religioase, la care
căutarea identității prin aderarea la grup facilite ază adoptarea unei cogniții
radicale. Studiul felului în care oamenii aderă la grupări violente scoate în
evidență, adesea, mai multe detalii mai degrabă des pre legăturile de prietenie
și dragoste decât despre problemele politice. Ideol ogia poate deveni un teren
de testare pentru aderare, demonstrând angajamentul față de cauza grupării.

Iar după dezvăluirile lui Laqueur 33 mai afirmăm că teoria politico-
religioasă subliniind transformarea cauzei terorișt ilor într-un război a fost
importantă pentru cei care căutau să-și verifice cr edința prin confruntările
militare. Cu toate că resursele de care dispun tero riștii sunt, de obicei,
limitate, acțiunile acestora au un impact puternic, din cauza pagubelor fizice
și mediatice produse în vederea atingerii scopului lor politico-religios.
2.2.4. Abordarea organizațională

Teoria organizațională studiază un grup mare de sub iecți, implicând un
set precis de relații și interacțiuni între grupări rivale ale teroriștilor și
modalitatea lor de funcționare la nivel organizator ic. În organizațiile teroriste
sunt mai multe modalități de desfășurare a unor act ivități precum: instruirea și
supunerea față de reglementările propuse, selecția și repartiția personalului
implicat, instrucția și devotamentul subiecților ca re sunt în organizație,

32 Post, J. M., Current Understanding of Terrorist Mo tivation and Psychology: Implications for a
Differentiated Antiterrorist Policy, in „Terrorism” , 13, No 1, 65–71, 1990.
33 Laqueur, W., The New Terrorism: Fanaticism and the Arms of Mass Destruction. Oxford University
Press, USA, 2002.

NESECRET
NESECRET
48 din 112 respectarea și ascultarea de ordine superioare, ima ginea și etica grupului care
trebuie promovate.

Crenshaw 34 , apelează la o teorie organizațională a terorismul ui și văd
terorismul ca fiind un șir de acțiuni strategice și raționale decise de o
grupare. În viziunea sa, terorismul nu este comis, individual, de o persoană:
„Actele de terorism sunt comise de grupări care iau decizii colective bazate
pe convingeri comune, deși devotamentul individual pentru grupare și
convingerile sale diferă”. Crenshaw nu și-a susținu t substanțial convingerile
cu studii de caz care să demonstreze că deciziile s unt luate colectiv de
grupările teroriste. Acest gen de informație este o ricum greu de obținut în
lipsa unui intrus în gruparea teroristă sau a unui informator plătit din cadrul
poliției.

Facem 35 referire la această teorie datorită multor decizii luate de către
teroriști în grup. De fapt, un grup terorist coeziv este condus de către un lider
care poate determina ca indivizii să reprezinte gru pul și gândirea de grup în
vederea unor atitudini sau convingeri favorabile id eologiei de grup, ca 36 un
mod de acțiune rațional-strategic, caracteristic un ui anumit grup și nu unui
individ și gândirea de grup în vederea unui algorit m satisfăcător pentru
atingerea unor scopuri. Așadar, s-a dovedit că tero rismul contemporan nu
mai reprezintă o formă tranzacțională, ci a adoptat o nouă metodă mult mai
periculoasă, imprevizibilă, puternică, organizată ș i profesionistă împotriva
grupului-țintă pentru a-și atinge scopul datorită t ipului de manifestare
organizat, planificat și în echipă, dovedind astfel puterea absolută.

34 Crenshaw, M., The logic of terrorism . In Reich W, ed, The origins of terrorism. Cambrid ge: Cambridge
University Press,7-24, 1990.
35 Delcea, C., „Mass Media and Terrorism.” In Strategic Impact , National Defence University “Carol I”.
The Center for Defence and Security Strategic Studi es, no. 2, [22], 76-85, București, 2008.
36 Barna, Cristian, Terorismul: Ultima soluție?. Ed. Top Form: București. 2007.

NESECRET
NESECRET
49 din 112 2.2.5. Abordarea biologică

Teoria biologică relevantă comportamentelor antisoc iale la teroriști
sugerează influențele biologice (neuronale, hormona le și biochimice) care
determină un comportament dat specific teroristului . Citându-l pe
Zucherman 37 care face referire la teoria biologică în urma uno r cercetări că:
„Evidențierea unor rezultate concludente deși nu ex trem de solide, sugerează
că există o bază biochimică a personalității, compl exă și multivariată”, diverse
comportamente antisociale inexplicabile la terorișt i până în prezent au intrat în
atenția specialiștilor psihosomatici și de psihiatr ie judiciară la începutul anilor
’80 pentru a face cunoscute cauzele acestora și sto parea acestor forme.

Hubbard 38 adoptă o teorie fiziologică în analizarea cauzelor
terorismului. El consideră că în corpul omenesc exi stă trei substanțe produse
de stres: norepinefină, un compus produs de glanda suprarenală și terminațiile
nervului simpatic, asociată cu reacția psihologică „luptă sau zbor” a indivizilor
în situații de stres; acetilcolină, care este produ să de terminațiile nervului
parasimpatic și accentuează reacția la norepinefină ; și endorfinele, care se
conturează în creier ca reacție la stres și „narcot izează” creierul, fiind de 100
de ori mai puternice decât morfina. Deoarece aceste substanțe sunt produse în
organismul teroristului, Hubbard trage concluzia că , în mare parte, violența
teroristă nu își are rădăcinile în psihologie, ci î n fiziologia teroristului, ca
urmare a reacției la stres. Hubbard concluzionează că ar exista o posibilă
explicație pentru răspândirea terorismului, așa-zis ul efect contagios.

37 Zuckerman, M, Good and bad humors: Biochemical base s of personality and its disorders. Psychological
Science, 6, 325-322, 2002.
38 Hubbard, D. G., The Psychodynamics of Terrorism , pages 45–53 in Yonah Alexander, T. Adeniran and
R.A. Kilmarx, eds., International Violence. New Yor k: Praeger, 1983.

NESECRET
NESECRET
50 din 112 Oots & Wiegele 39 au propus și ei un model de psihopatologic la tero riști
bazat pe fiziologie. Modelul lor demonstrează că st area psihologică a
potențialului terorist are implicații importante în stabilitatea societății. În
analizele lor: „Teroriștii trebuie, prin natura acț iunilor lor, să aibă o atitudine
care permite violența”. Una dintre aceste atitudini ar putea fi machiavelismul,
deoarece teroriștii au tendința de a-și manipula at ât victimele, cât și presa,
publicul și autoritățile. Potențialul terorist „… trebuie doar să vadă că
terorismul a avut succes în cazul altora pentru a d eveni agresiv”, au mai
subliniat autorii. Conform lui Oots și Wiegele, un potențial terorist devine
terorist printr-un proces psihologic, fiziologic și politic. „Dacă modelul
neuropsihologic de agresiune este realist, nu exist ă nici un argument că
terorismul ar putea fi eliminat în cazul în care ca uzele sale socio-politice ar fi
eliminate”. Potențialul terorist este considerat „u n individ frustrat, care s-a
răzvrătit și a experimentat în mod repetat sindromu l «luptă sau zbor». Mai
mult, după aceste răzvrătiri repetate, potențialul terorist se eliberează printr-
un act agresiv și caută, parțial, să îndepărteze ca uza inițială a frustrării sale
prin atingerea scopului politic pe care îl negase p ână acum”.

Guttman 40 consideră la rândul său că acțiunile teroriste viz ează mai
mult publicul decât victimele imediate. Până la urm ă acesta se va confrunta
cu revendicările teroristului. Mai mult, în analize le lui Guttman, teroristul are
nevoie mai degrabă de un public liberal decât de un ul de aripă dreaptă pentru
a reuși. Liberalii acceptă ideologia că teroristul susține că și-a anunțat
atentatul. Teroristul cere de asemenea și control l iberal asupra mijloacelor
media pentru transmiterea ideologiei lor.

39 Oots, K. L. & Thomas C. W., Terrorist and Victim : Psychiatric and Psychological Approaches from a
Social Science Perspective, in „Terrorism: An Inter national Journal”, 8, No. 1, 1–35, 1985.

40 Guttman, D., Killers and Consumers: The Terrorist and His Audien ce , „Social Research”, 46, 517–26,
1979.

NESECRET
NESECRET
51 din 112 Ogien 41 pare să contrazică teoria fiziologică a comportame ntelor
predispozante a criminalității la teroriști sublini ind că „ar exista o categorie
de indivizi cu o constituție biologică ce i-ar pred ispune la devianță” dar să
luăm în calcul și alți factori care pot contribui p e lângă factorul biologic.

Dacă analizăm modelul cercetătorului Roșan 42 care face referire la
factori biologici de risc, și al profesorului Opre 43 care a încercat să „coreleze
diferite dimensiuni ale comportamentului și a perso nalității cu diferite
sisteme neuromediatoare” am înțelege mai bine cauze le biologice
predispozante la teroriști. Această teorie este cea mai contestată. Sunt foarte
multe critici aduse acestei teorii și este uneori p usă sub semnul întrebării.

Considerăm că această teorie are o consistență inte rnă redusă iar când
este comparată cu paradigma kamikaze sau cu alte fo rme motivaționale și
alocare de resurse cognitive teoria biologică are p uține șanse de a fi
susținută. Totuși, teoria biologică câștigă teren a colo unde cercetările recente
din domeniile psihobiologice, interdisciplinare, de velopmentale și
comparative pot furniza aceste informații consisten te explicitării din
perspectiva acestei teorii comportamentul terorist.
2.2.6. Abordarea psihologică

Teoria psihologică cu privire la terorism explică ș i se ocupă cu
studiul științific al comportamentului violent și a gresiv, al proceselor
informaționale și discrepanțelor cognitive, al pred ispozițiilor genetice și

41 Ogien, A, Sociologia devianței . Ed. Polirom: Iași, 2002.
42 Roșan, Arian, Violența juvenilă școlară. Teorie, p revenție și intervenție integrativă. Ed. Presa
Universitară Clujeană: Cluj-Napoca, 2006.
43 Opre, Adrian, Noi tendințe în psihologia personalității – diagnoz ă, cercetare și aplicații -, Vol. II. Ed.
ASCR: Cluj-Napoca, 2004.

NESECRET
NESECRET
52 din 112 ambientale cu caracter infracțional. Teoria psiholo gică a terorismului
explică de fapt gândirea și procesele fizice ale te roriștilor, selecția
subiecților, cu predispoziții criminale, și motivaț iile de aderență la o
grupare teroristă. Spre deosebire de analiștii poli tici și sociologi, care sunt
interesați de contextele sociale și politice ale gr upărilor teroriste, relativ
puținii psihologi care studiază terorismul sunt cel mai mult interesați de
micro-nivelul teroristului independent sau al grupă rii teroriste.

Teoria psihologică se focalizează în primul rând pe cercetarea
minților criminale și se ocupă cu studiul teroriști lor în sine, adică recrutarea
și includerea lor în grupări teroriste, cognițiile teroriștilor, personalitatea,
convingerile, atitudinile, motivațiile și cariera l or. Teoria psihologică a
terorismului mai studiază asigurarea psihologică a teroriștilor pentru a face
față situațiilor de criză psihică, comportamentală, de moarte și de conștiință
în timpul actelor sinucigașe pentru îndeplinirea or dinelor superioare de atac
și luptă. Această teorie ia în calcul și interacțiu nea socială, culturală,
religioasă și ideologia subiecților care aderă. Mai mult, teoria psihologică
studiază psihopatologia personalității teroristului pentru a scoate în evidență
tipurile de simptome sau dificultăți psihologice de zvoltate la o persoană din
grupurile teroriste. Deci teroriștii nu sunt scutiț i de mecanismele
etiopatogenetice, de tulburările de personalitate s au de scorurile amintite mai
sus favorizând astfel demersul antisocial. În concl uzie, teoria psihologică
este în măsură să expliciteze științific cum se nas c teroriștii și de ce.
Concluzii

Cercetările din ultima vreme au scos în evidență no ua identitate a
terorismului modern care a căpătat noi forme de man ifestare. Unele cogniții
de alcătuire ale conceptului de terorism au variat atât de mult încât s-a

NESECRET
NESECRET
53 din 112 pierdut din vedere identitatea reală a acestui feno men trecându-se foarte ușor
de la simple etichetări asupra unor forme ale viole nței care nu se pot
identifica cu terorismul până la biasări din partea guvernanților și a multor
cercetători. Este pentru prima oară în istoria tero rismului când conceptul
terorism este un paradox sau un concept „nebuloasă” pentru cercetători și
guvernanți. Mai mult, încă nu s-a conturat conceptu l de terorism din motive
culturale, sociale, religioase, politice și legisla tive. Prezentul capitol a
subliniat o analiză critică asupra teoriilor și cer cetărilor actuale legate de
identitatea terorismului, propunând totodată un cri teriu cognitiv pentru a-l
înțelege. Din considerente științifice vom sublinia o definiție unanim
acceptată relevantă definiției terorismului astfel, identitatea terorismului este
rezultatul procesului de explorare și structurare a propriilor caracteristici în
urma căruia rezultă interfața terorism-grup-țintă. Terorismul este reperul
esențial al tuturor manifestărilor antisociale în n umele unor cogniții
ideologice sau doctrine politico-religioase în cont radicție cu rațiunile umane,
morale, legislative și culturale. Terorismul mai re prezintă interfața-cognitivă
a propriei identități criminale în care sunt inclus e politicile, ideologiile,
algoritmul și euristicile demersurilor antisociale ale acestuia.

Considerăm că terorismul este o problemă a oamenilo r care plonjează
într-o logică a urii fără limite, pentru care toate valorile ce fundamentează
societatea noastră occidentală și mai ales respectu l față de viața umană nu
mai au curs. Terorismul are o plajă foarte largă de scopuri, obiective și nu
poate fi redus la ceea ce s-ar numi patologie socia lă. Dar el este un produs al
societății omenești, vine din interiorul civilizați ilor și se prezintă ca o trecere
la limită, ca un summum al acumulărilor negative. U neori este vorba de
grupuri teroriste locale care caută pur și simplu s ă utilizeze terorismul pentru
a-și procura resursele necesare ducerii războiului lor de guerilă. Studiile de
mai sus au arătat că frontiera între infracțiunea d e drept comun și terorism

NESECRET
NESECRET
54 din 112 este flexibilă. Este ceea ce, într-un anume sens, s -a observat în Asia Centrală
unde s-a procedat la sechestrarea occidentalilor (î n vederea răscumpărării
lor) și în Yemen. Bătălia pentru resurse, mondializ area informației și a
economiei – atât cea „pozitivă“, necesară și folosi toare oamenilor, națiunilor
și statelor, cât și cea „negativă“, profitabilă doa r pentru lumea
subculturală/interlopă, pentru criminalitate, trafi c de droguri etc., adică
pentru partea socială distructivă – produce efecte dintre cele mai ciudate.

Mai considerăm că terorismul se prezintă ca un feno men social extrem
de complex, constând din manifestarea spectaculoasă a violenței, cu scopul
de a atrage atenția, a înspăimânta, a chinui și a i mpune un anumit tip de
comportament, uneori, pur și simplu pentru a terori za, printr-o gamă foarte
diversificată de acțiuni-limită, în care omul este deopotrivă armă și victimă,
călău și condamnat. Terorismul are cauze și efecte. El se prezintă ca un
aisberg, care amenință nu numai cu ceea ce se vede, ci mai ales cu ceea ce nu
se vede. Poate avea explicații, nu însă și justific ări sau rațiuni suficiente.
Terorismul frizează iraționalul. El nu este înfrunt are sau confruntare, ci
anormalitate, ură, patologie socială, inteligență c riminală, mârșăvie. Sunt
posibile multe definiții ale terorismului. Cele mai multe dintre ele au aceleași
elemente comune. În încercarea noastră de a ne axa pe studiul aspectelor
legale ale contra-terorismului, vom folosi următoar ea definiție a
terorismului. Așadar, amenințarea sau folosirea vio lenței ilegale de o grupare
nonstatală cu intenția de a intimida sau constrânge un grup, populația, sau
guvern a unui stat pentru atingerea unor obiective politice, sociale sau
religioase.

În prima parte a capitolului unu au fost trecute în revistă unele dintre
cele mai ilustre nume din domeniul terorismului pen tru a reliefa forma de
manifestare a terorismului, acesta fiind de altfel cel mai controversat concept

NESECRET
NESECRET
55 din 112 din perspectiva multor puncte de vedere. A fost de limitată cogniția
terorismului fiind de asemenea comparat cu alte for me similare ale
terorismului dar nu îndeplinesc forma de manifestar e terorismului. Nu
susținem că definiția terorismului în acest capitol este satisfăcătoare din
perspectiva modelelor și pattern-urilor teoretice r elevante fenomenului în
cauză, dar este demn de reținut că în ciuda dificul tăților apărute în
delimitarea conceptuală a termenului de terorism, e xistă totuși o definiție
unanim acceptată în centrele academice și legislati ve.

În a doua parte , au fost trecute în capitolul doi abordările de ma i sus:
abordarea multicauzală , politico-socială , politico-religioasă ,
organizațională , biologică și abordarea psihologică . Acestea sunt necesare
cunoașterii și înțelegerii pentru a surprinde cauze le celor care recurg la forme
de manifestare ale terorismului. Abordarea multicau zală face referire la
cauzele multiple ale teroriștilor care recurg la fa pte de natură criminală.
După cum îi spune și numele, ar fi eronat să consid erăm că un act terorist are
doar o singură cauză, cum ar fi de exemplu nevoia p sihologică a teroristului
să comită un act de violență. Abordarea politico-so cială include cadre
naționale și internaționale, cât și sub-naționale ș i universitățile, spre
exemplu, unde mulți teroriști se familiarizează cu ideologia marxist-leninistă
sau cu alte idei revoluționare și intră în grupări radicale datorită factorilor
politici și sociali. Abordarea organizațională apel ează la o abordare
organizațională a terorismului și vede terorismul c a fiind un șir de acțiuni
strategice, profesioniste și raționale decise de o grupare și un lider. Actul
terorist nu este comis de o persoană individuală, c i de grupări care iau decizii
colective bazate pe convingeri comune, ideologii și scopuri propuse, deși
devotamentul individual pentru grupare și convinger ile sale diferă. Însă
acestea se pot adapta și conlucra până la atingerea scopurilor lor expectate.
Abordarea biologică conceptualizează că în corpul o menesc există trei

NESECRET
NESECRET
56 din 112 substanțe produse de stres: norepinefină, un compus produs de glanda
suprarenală și terminațiile nervului simpatic, asoc iată cu reacția psihologică
„luptă sau zbor” a indivizilor în situații de stres ; acetilcolină, care este
produsă de terminațiile nervului parasimpatic și ac centuează reacția la
norepinefină; și endorfinele, care se conturează în creier ca reacție la stres și
„narcotizează” creierul, fiind de 100 de ori mai pu ternice decât morfina.
Deoarece aceste substanțe sunt produse în organismu l teroristului, Hubbard
trage concluzia că, în mare parte, violența teroris tă își are ca punct de
plecare biologică teroristului, ca urmare a reacție i la stres. Abordarea
psihologică cu privire la terorism se ocupă de stud iul științific al
comportamentului deviant și al proceselor cognitive , a subiecților umani, cu
predispoziții genetice, ambientale și antisociale p entru a face crime. Aceste
abordări sunt cercetate în continuare de cei care s tudiază terorismul datorită
formelor de manifestare multiple în schimbare de la o grupare la alta și de la
un an la altul.

În concluzie, dorim să subliniem noile tendințe de conceptualizare a
fenomenului care pot răspunde unor constrângeri par adigmatice din
perspectiva teoriilor de mai sus expuse care au plu suri și minusuri în
descrierea criteriilor de alcătuire a fenomenului d e manifestare a terorismului
iar din aceste considerente considerăm că la baza a cestor forme de
manifestare antisocială stă de fapt violența cultur ală. Așadar, s-a încercat în
lucrare să se sublinieze modalitatea de manifestare și ce stă la baza acestor
violențe.

Contribuția noastră în delimitarea conceptuală comp arativă cu alte
forme de manifestare ale violenței ne ajută să desc riem fără a face confuzii
sau asocieri cu forma de manifestare antisocială de tip terorist.

NESECRET
NESECRET
57 din 112 S-a mai adus noi contribuții în alcătuirea altor cr iterii teoretice în
explicitarea fenomenului terorist. În special la te oria organizațională,
multicauzală și politico-religioasă. Tot la teorii, unde am considerat că
trebuia schimbat ca și criteriu am înlocuit cu cele existente din rațiuni de
profil al fenomenului terorist. Noile forme de mani festare nu mai sunt cele
din anii 1970. Așadar, considerăm că atât contribuț ia noastră în delimitarea
conceptului terorist cât și cele deja existente luc rarea pot fi considerate o
reușită pe linia de cercetare și putem considera de mersul nostru drept un pas
înainte spre definirea corectă a conceptului.

NESECRET
NESECRET
58 din 112 CAPITOLUL III – CLASIFICAREA TERORISMULUI
CONTEMPORAN

În clasificarea tipurilor terorismului ca manifesta re vom lua în
considerare scopurile grupărilor teroriste ce le ju stifică manifestările
violente, toate manifestările terorismului care au ceva în comun și anume
fenomenul șocant, violent, agresiv și brutal față d e societatea civilă pentru a
sensibiliza, în vederea obținerii unor răspunsuri f avorabile. Vom face
diferența între ce au formele de manifestare în com un și ce nu au.

Dorim ca în studiul acestor manifestări teroriste s ă facem explicit
diferența dintre terorismul etnic separatist, de ex emplu, și terorismul religios
precum și modalitățile lor de desfășurare în cadrul organizațiilor teroriste.
Sunt mai multe tipuri sau manifestări de terorism d ar, din motive de „nod
informațional” relevant self-terorismului și de con text, le vom prezenta doar
pe cele mai actuale și periculoase forme de manifes tare a acestora, care fac
obiectul cercetării noastre incluzând tour-terorism ul și terorismul naval ca
părți din aceste manifestări. Vom face referire doa r la formele specifice de
manifestare. Așadar, teroriștii își ating scopurile propuse în numele unei
cauze, utilizând una sau mai multe forme de manifes tare ale terorii.

Ajutați de cercetările făcute până azi și de contri buția noastră adusă
asupra tipurilor de manifestare ale terorismului, vom aborda în capitolele de
mai jos: terorismul internațional, terorismul națio nalist, terorismul
fundamentalist islamic, terorismul sponsorizat de s tat, terorismul de stânga,
ciberterorismul, narcoterorismul, ad-terorismul, to ur-terorismul, air-
terorismul și terorismul naval. Astfel, tipurile te rorismului sunt de fapt tipare
de manifestare asupra grupului-țintă identificate d e noi în această cercetare.

NESECRET
NESECRET
59 din 112 3.1. Forme de manifestare la nivel global
3.1.1. Terorismul internațional
Pentru a pătrunde în profunzimea subiectului, este necesar să studiem
structura grupărilor teroriste, modalitățile de sel ecție și recrutare, felul în
care sunt programați teroriștii să ucidă cu „sânge rece”, sursa finanțărilor și
dinamica grupului la nivel internațional. Plecând d e la acestea, vom analiza
cercetările efectuate pe probleme de terorism inter național pentru a surprinde
mai mulți factori care contribuie la această formă de manifestare.
Amenințările evocate de grupările teroriste din ani i '80 și până în prezent, au
stimulat un val de cercetări despre violența politi co-religioasă ale căror
concluzii sunt în pericol de a fi ignorate sau negl ijate. Tulburarea
sociogenică de masă, declanșată în SUA de frica de antrax, este un bun
exemplu în acest sens. Specialiștii în terorism de la Rand Corporation au
definit terorismul internațional ca pe un fenomen d e observare a unei
mulțimi de persoane care privesc, nu o mulțime de p ersoane care mor, deși s-
a mai exemplificat, cu mai mult de 10 ani înainte, o creștere pe scară largă a
violenței. Încercările de a învinge terorismul prin forță militară pot fi mult
mai periculoase pentru guvern decât pentru terorișt i, deoarece legalitatea sa
se deteriorează. Restricțiile și represaliile impus e timp de un sfert de secol nu
au atenuat amenințarea Israelului de către grupăril e violente, iar îndoielile
organizațiilor drepturilor omului asupra legalități i acestui răspuns au fost
nocive. Adesea, o națiune reacționează la violența grupărilor mici cel mult la
fel ca în situația în care ar fi fost vorba despre un act criminal fără rezonanță
politică. Grupările violente fac parte, de regulă, dintr-o rețea cu legitimitate
psihologică și ideologică care le furnizează spriji n material și moral. În
mișcarea ETA, de exemplu, din Spania, este inclusă și gruparea Basque.
Simpatizanții săi consideră că, pentru a-și apăra l egitimitatea, violenta
grupare este nevoită să înfrunte rigorile impuse de lege și de autoritatea
statului. Aflarea faptului că guvernul Spaniei a sp onsorizat, în anii 80-2000,

NESECRET
NESECRET
60 din 112 trupe de luptă împotriva membrilor ETA, a sporit va lul de simpatie față de
respectiva mișcare, în ciuda reacțiilor negative și sălbatice al acțiunilor ei.
Violența de ambele părți poate influența judecata o piniei publice și orice
guvern ar trebui să ia în calcul toate aspectele pr oblemei înainte de a lua vreo
măsură brutală sau nedreaptă, care ar putea să-i sl ăbească poziția morală și
să-i diminueze sprijinul.

Mai considerăm că forma de manifestare a grupărilor teroriste pe glob
scoate în evidență descrierea detaliată a profiluri lor și aplicațiilor teroriste,
formele sinucigașe și psihologia actelor criminale din rândul grupărilor
teroriste. Fiecare grupare teroristă este unică în felul ei, prin forma de
legitimare, fie violență, fie teroare, iar în spate le actelor criminale, grupările
teroriste, dețin o doctrină sincretistă politico-re ligioasă fundamentată la rang
divin, devenind, așadar, regulă. Grupările terorist e se întind pe toate
continentele. Cele mai mari grupări teroriste sunt în Orientul Mijlociu,
America de Sud și Africa. Tabelul ( anexa ) scoate în evidență extinderea
grupărilor teroriste pe glob unele care au fost asi milate de alte grupări mai
puternice iar altele care sunt latente, cunoscute c a celule închise în „rețea”.

Cercetarea noastră clasifică formele de manifestare de pe glob
conform următoarelor patru inferențe cognitive: naționalist-separatiste ,
fundamentalist religioase , non-religioase și social-revoluționare . Această
clasificare este bazată pe supoziția noastră că gru pările teroriste pot fi
diferențiate prin ideologia lor politică. Categoria social-revoluționară a fost
numită și „idealistă”. Teroriștii idealiști luptă p entru o cauză radicală, o
convingere religioasă sau o ideologie politică, inc lusiv pentru anarhism. Deși
unele grupări nu se încadrează practic în niciuna d intre aceste categorii,
inferențele cognitive generale sunt importante deoa rece toate campaniile
teroriste sunt diferite, iar intențiile grupărilor din aceeași categorie generală

NESECRET
NESECRET
61 din 112 tind să aibă mai multe în comun decât cele de categ orii diferite. De exemplu,
IRA, ETA și LTTE au toate motivații naționaliste pu ternice, în timp ce
fundamentaliștii islamici și grupările lui Aum Shin rikyo din Japonia sunt
motivate de convingeri religioase. O a cincea infer ență cognitivă, pentru
teroriștii de aripă dreaptă, nu este înregistrată, deoarece teroriștii de aripă
dreaptă nu fac subiectul cercetării noastre. În ori ce caz, se pare că nici pe
lista Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii nu apar.
Teroriștii de aripă dreaptă sunt doar amintiți pe s curt aici. Aceasta însă nu
înseamnă că extremiștii de dreapta din Statele Unit e nu reprezintă o
amenințare reală pentru securitatea SUA, lucru demo nstrat de altfel de
bombardamentul din Oklahoma City din 19 aprilie 199 5, 11 septembrie 2001
și atentate de proporții mici la unele departamente cu statut diplomatic.
Considerăm că toate grupările teroriste au ceva în comun și anume strategiile
lor de luptă individuală sau de grup restrânse. Iar categoriile terorismului
sunt de tip violent, sinucigaș, agresiv, distrugăto r, neținând seama de civilii
nevinovați și organizațiile cu caracter religios sa u politic nonviolente.
Tehnicile lor de lucru sunt: asasinatele individual e și colective, răpirile și
luarea de ostatici, deturnările de avioane, distrug erea avioanelor civile,
lansările de bombe masiv explozibile, manipularea p rin mass-media,
folosirea de instrumente de persuasiune, instruirea psihofiziologică eficientă
de rezistență și motivație criminală. Așadar, teror ismul internațional, ca
formă de manifestare reprezintă o amenințare la adr esa umanității, iar pentru
prevenirea și combaterea acestui fenomen trebuie co nstituită, la nivel
internațional, o coaliție împotriva terorismului mo ndial. Terorismul
internațional a început să existe prin forțe propri i, devenind cea mai mare
amenințare la adresa securității statelor și la adr esa drepturilor fundamentale
ale omului. Terorismul pune azi o serie de probleme de interes național și
internațional care scapă de controlul statelor indi viduale. Răspunsul depus la
Secretariatul ONU la 16 august 1973, de România, pr ivitor la problema

NESECRET
NESECRET
62 din 112 terorismului, unde era subliniat faptul că „[…] p entru existența unui act de
terorism internațional trebuie să existe în primul rând un act de violență –
actuală sau potențială – care la rândul lui, trebui e în mod necesar să
comporte elemente cu caracter internațional în ce p rivește autorul, victima,
locul comiterii acțiunii și consecințele sale. Fără ca aspectul internațional să
existe în privința unuia din aceste elemente, ne-am găsi în fața unor fapte ce
sunt calificate numai după regulile de drept intern al fiecărui stat”. În
concluzie, subliniem că terorismul internațional es te mult mai puternic, greu
de prevenit și un pericol pentru fiecare stat.
3.1.2. Terorismul naționalist

Considerăm că terorismul naționalist este o manifes tare care face
referire la formarea unui stat separat pentru propr ia grupare națională,
atrăgându-se adesea atenția asupra unei lupte pentr u eliberarea națională, pe
care se crede că lumea a ignorat-o. Acest tip de te rorism s-a bucurat de cel
mai mare succes în câștigarea simpatiei și concesii lor internaționale.

Grupările teroriste naționale au tins spre diminuar ea folosirii violenței,
apelând totuși la aceasta pentru a atrage atenția l umii, însă fără să piardă
sprijinul exterior sau membri ai comunității lor de bază. Terorismul
naționalist poate fi greu de definit din moment ce multe grupări acuzate de
această practică insistă în a susține că membrii lo r nu sunt teroriști, ci
luptători pentru libertate. Terorismul naționalist este aplicat de Armata
Republicană Irlandeză (IRA), de Hamas, Tigrii pentr u Eliberarea Regiunii
Tamile Eelan (LTTE), precum și altele. Organizația de Eliberare a Palestinei,
condusă de Arafat până în 2004, a săvârșit în Israe l cele mai mari crime
împotriva umanității, ucigând în intervalul anilor 1970 – 2004 mii de copii,
femei, bătrâni și adulți. Același tip de terorism m ai este practicat și de

NESECRET
NESECRET
63 din 112 Organizația Separatistă Bască (ETA) care dorește să creeze un stat basc
separat de Spania, și de Partidul Kurdistan al Munc itorilor (PKK), care
dorește să creeze un stat kurd independent de Turci a. Grupările teroriste
naționaliste din trecut au avut ca scop expulzarea conducătorilor coloniali.

Un exemplu în acest sens, dat de noi, îl reprezintă Frontul Eliberării
Naționale care s-a opus conducerii franceze din Alg eria în anii 1950. Așadar,
se pare că tipul de terorism național rămâne nucleu l conflictelor dintre o
grupare etnică-separatistă și guvern, dând naștere chiar la război, plecând
astfel de la câteva asasinate, luare de ostatici și atentate sinucigașe.
3.1.3. Terorismul fundamentalist islamic

Terorismul fundamentalist islamic este cel mai peri culos tip de
terorism din lume. Știm că folosește violența în sc opuri de natură religioasă,
având adesea ca țintă Statul Israel și aliații lui cum ar fi Statele Unite, Anglia
etc. Adepții săi au tendința să provoace schimbări purificatoare. Amenință de
cele mai multe ori Statul Israel cu moartea și dist rugerea poporului.

Teroriștii fundamentaliști islamici apelează la toa te grupările islamice
religioase și politice mici și mari ca să lupte făr ă milă împotriva Israelului.
Noi spunem că, deoarece teroriștii fundamentaliști islamici nu sunt
preocupați de formarea unui grup ideologic politic, ci de urmărirea propriei
viziuni în conformitate cu dorința lor religioasă, ei sunt eliberați de una din
constrângerile majore care a limitat de-a lungul is toriei proporțiile atacurilor
teroriste. Totodată, extremiștii teroriști religioș i pot să-și permită o violență
aproape nelimitată asupra unui număr virtual nelimi tat de ținte: aici poate fi
inclus orice stat care apără Israelul, orice persoa nă care nu aparține religiei
islamice, care este cea a teroriștilor. Cele mai cu noscute rețele sunt: Al

NESECRET
NESECRET
64 din 112 Qaeda, a lui Osama bin Laden, Organizația Hamas, ca re este la putere ca și
partid politic în Palestina, ai căror adepți sunt c riminali fără conștiință și care
transformă oameni din rândurile religioșilor islami ci în luptători cu sânge
rece, care urmăresc distrugerea locurile sfinte și a persoanelor civile din
Israel. Gruparea Al-Jihad, cunoscută și sub nume de Gruparea Islamică, este
o aripă militantă a mișcării Frăția Musulmană, o or ganizație islamică anti-
Israel, anti-occidentală 44 .

În decembrie 1987, când a izbucnit revolta palestin iană (Intifada),
șeicul Ahmed Yassin și alți adepți ai săi din Socie tatea Frăției Musulmane
(Jama’at al-Ikhwan al-Muslimin – MB), care întrepri ndeau servicii sociale și
educaționale în moscheile lor, au înființat Mișcare a de Rezistență Islamică
(Harakat al Muqawana al Islamiyyah – Hamas). Aripa militară Hamas – Al
Qassam – a jucat un rol important în Intifada. Resp onsabilă pentru atacurile
asupra soldaților israelieni, Hamas s-a dovedit asp ră și imprevizibilă.

În timpul Intifadei, cele două mari tendințe organi zaționale spre
descentralizarea Hamasului au dus la următoarele ef ecte: conducerea politică
Hamas s-a mutat în statele arabe vecine, mai mult î n Iordania; liderii
principali, care sunt tineri activiști militanți, a u câștigat o autoritate intensă și
o libertate de acțiune sporită în ariile lor de ope rare. Conducerea Hamas se
împarte în aripa care operează în interiorul terito riilor ocupate și cea care
operează în afara lor, mai ales în Damasc. Mahmoud el Zahar, liderul politic
Hamas din Gaza, a operat deschis până în 1966, când a fost arestat de către
forțele de securitate palestiniene 45 . Alertată de eforturile prelungite ale PLO
de a părăsi teritoriile ocupate prin mijloace diplo matice, în noiembrie 1992,
Hamas a format o alianță cu Iranul, care a luptat î mpotriva Intifadei. În luna

44 Ariel, M., Terrorism as a strategy of insurgence , in Terrorism and political violence, vol.5, nr.4, p. 213-
251. FrankCass, London, 2001.
45 Ahmed, M. N, Behind the war on terror . New society publishers, Canada , 2003.

NESECRET
NESECRET
65 din 112 decembrie a aceluiași an, 415 palestinieni suspecta ți de a avea legături cu
Hamasul au fost expulzați din Israel în Liban, unde li s-a refuzat statutul de
refugiați. Au rămas timp de șase luni într-o tabără în deșert până când corpul
internațional de deportări a forțat Israelul să-i p rimească înapoi în țară. În
septembrie 1993, Hamas s-a opus acordului de pace d intre Israel și PLO și a
menținut campania de violență împotriva păcii dintr e țările Orientului
Mijlociu. Aripa sa militară, Al-Qassam, a revendica t cele două atentate cu
bombă din Israel din 1994 și cel din autobuzul din Tel Aviv din octombrie
1994. În toate au fost folosiți sinucigași. Cea mai persistentă imagine a
Hamasului în media occidentală este cea de grupare teroristă compusă din
sinucigași cu bombă din teritoriile ocupate și o fa cțiune teroristă radicală în
Damasc. Totuși, Hamas este și o mișcare socio-relig ioasă responsabilă
pentru multe proiecte de acțiune civică. Are progra me culturale,
educaționale, politice și sociale în moschee și în cadrul grupurilor de
comunități locale. În 1996, bugetul anual, estimat la 70 milioane $, suporta o
rețea de sute de moschei, școli, orfelinate, clinic i și spitale în aproape fiecare
sat, oraș sau tabără de refugiați din West Bank și Fâșia Gaza. Așadar, Hamas
se bucură de sprijinul majorității populației. În 1 993, era sprijinită de mai
mult de 40% dintre locuitorii Fâșiei Gaza, printre care 60% din populația
taberelor de refugiați, iar în West Bank procentul varia între 25% și 40%. În
1996, Hamas avea de partea sa și între 15% și 20% d intre cei 2 milioane de
palestinieni din Fâșia Gaza și West Bank. În opinia profesorului Ehud
Sprinzak de la Universitatea Iudaică, Hamas se bucu ră de popularitatea
atâtor palestinieni nu pentru că aceasta a ucis și rănit sute de izraeliți, ci
pentru că i-a sprijinit. Mai mult, activiștii Hamas sunt săraci și onești, spre
deosebire de cei ai PLO. Adesea, aceeași familie a re și membri implicați în
PLO și membri implicați în Hamas. Serviciile social e Hamas oferă
teroriștilor Hamas acoperire. Membrii Hamas sunt re crutați dintre
credincioșii de la moscheile deschise de Hamas, fol osite și ca loc de întâlnire

NESECRET
NESECRET
66 din 112 pentru reuniuni, demonstrații organizatoare, distri buire de fluturași și
lansarea atacurilor teroriste. Abilitatea Hamasului de a recruta activiști
religioși din West Bank care să ocupe funcții de co nducere în Hamas i-a
lărgit influența. Sprinzak afirmă că opoziția Hamas la procesul de pace nu a
dus niciodată la aplicarea strategiei sinuciderii c u bombă. Mai degrabă
această modalitate a fost folosită drept tactică de răzbunare pentru acțiunile
israelite umilitoare. De exemplu, într-un interviu acordat emisiunii „60 de
minute” de la CBS, în 1997, Hassan Salameh, teroris t important Hamas, a
confirmat că asasinarea lui Yehiya Ayash („Ingineru l”) de către izraeliți i-a
determinat pe adepți să organizeze trei atentate si nucigașe cu bombă care au
uimit Israelul în 1996. Salameh a contrazis astfel afirmațiile făcute de fostul
prim-ministru laburist, Shimon Perez, și alți lider i israelieni, conform cărora
atentatele rezultă dintr-o decizie strategică a Ham asului de a dizolva
guvernul israelian. În opinia lui Sprinzak, din val ul de atentate sinucigașe de
la sfârșitul anului 1997, cel de-al treilea, a fost o replică la o serie de insulte
israeliene la adresa palestinienilor, care s-au dec lanșat la începutul anului
1997. Hamas nu a dat o replică imediată. A recurs l a această tactică doar
începând cu luna februarie 1994, când Baruch Goldst ein, fizician israelian și
căpitan de armată în rezervă, a masacrat 29 de pale stinieni care se rugau într-
un altar din Hebron. O soluție de a-i împiedica pe teroriștii Hamas să comită
atrocități împotriva Israelului ar fi să se recunoa scă faptul că Hamasul este
un mod de viață palestinian și să se dezică de poli tica agresivă, care ar fi o
continuare unilaterală a asasinărilor liderilor Ham as.

Hamas se luptă cu mizeria și frustrarea palestinien ilor chiar și azi după
alegerile din 2005. Blocada israelienilor din terit oriile palestiniene a slăbit
puterea Hamas. Sinucigașii cu bombă Hamas aparțin a ripei militare, Al-
Qassam. Brigăzile Al-Qassam sunt formate din celule mici de fanatici cu
vârste cuprinse între 25 și 30 de ani. În Hamas, se lecționarea sinucigașilor cu

NESECRET
NESECRET
67 din 112 bombă începe cu membrii celulelor militare Hamas și cu cei ai Jihadului
Islamic Palestinian, care circulă prin organizații, școli sau moscheile din
taberele de refugiați din West Bank și Fâșia Gaza. Recrutantul va aborda
subiectul sacrificiului suprem în numele lui Allah și va studia reacțiile
studenților. Cei care i se vor părea interesați de discuție sunt selectați ca
posibili adepți. Aproape de fiecare dată, acești si nucigași potențiali – 12–17
ani – au o rudă sau un prieten apropiat care a fost ucis, rănit sau arestat în
perioada ocupației israeliene. Sinucigașii suferă d e frustrări personale. Ura
lor puternică pentru inamic nu poate fi satisfăcută decât printr-o acțiune
religioasă care să le dea curajul să se răzbune. Co munitatea îi consideră
destul de maturi ca să-și asume responsabilitatea p entru acțiunile lor, însă
prea tineri ca să aibă soții sau copii. Hamas susți ne că sinucigașii sunt
voluntari care vor să ajungă martiri. Acești tineri , în urma anilor de rugăciuni
în moscheile Hamas, cred că dacă ajung martiri vor ajunge în Rai. Acești
aspiranți sunt antrenați în grupe speciale, unde se pune accentul pe Coran și
Hadith, vorbele profetului care constituie baza leg ii islamice și care
idealizează și accentuează gloria sacrificiului în numele lui Allah. Li se
promite o viață de apoi cu palate, festine și femei . Dincolo de religie,
îndoctrinarea include sesiuni maraton de propagandă anti-israelită.
Candidații care intră în acest program învață reped e că „evreii nu au niciun
drept să existe într-un ținut ce aparține musulmani lor”. Li se dau sarcini
variate pentru a li se testa devotamentul. Transpor tarea armelor folosite în
activități clandestine este un mod de a judeca abil itatea candidatului de a
îndeplini ordine și de a păstra un secret. Unii din tre ei sunt chiar îngropați
împreună în morminte din cimitire palestiniene pent ru a se observa dacă
ideea morții le surâde. Candidații care supraviețui esc acestui test sunt plasați
în morminte individuale și obligați să recite pasaj e din Coran. În acest stadiu
recruții, organizați în grupuri de trei-cinci membr i, încep să se identifice cu
membrii unei secte, izolați mental de familiile și prietenii lor. Sprijinul

NESECRET
NESECRET
68 din 112 garantat de Hamas familiilor sinucigașilor și a cel or uciși în timpul
misiunilor este vital pentru operațiunile Hamas, de oarece deține un rol
important în recrutare. Absolvenții școlilor Hamas pentru sinucigași știu că
prin sacrificiul lor familiile lor vor fi protejate tot restul vieții. Pentru cineva
obișnuit cu sărăcia, aceasta este răsplata. Hamas o feră o rentă lunară de
1.000 $ pentru fiecare familie. Sunt acordate de as emenea alimente și burse
de studiu pentru frații sinucigașilor. Se acordă fo nduri familiilor care și-au
pierdut casele în urma unor atacuri israeliene. Îna inte de a îndeplini
misiunea, tânărul sinucigaș petrece câteva zile în moschee, cântând din
scripturi. Rugăciunile îi insuflă o puternică convi ngere că îl așteaptă Cerul și
Allah. Spre exemplu, un vers favorit al lor sună ca m așa: „Nu îi considera
morți pe cei care sunt uciși în drumul lor către Al lah. Nu, ei încă trăiesc și
găsesc alinare în prezența Stăpânului lor” 46 . Această convingere este destul
de puternică ca să îl determine pe viitorul sinucig aș să se strecoare calm
printre viitoarele sale victime, fără a fi consider at suspect.

Pentru păstrarea secretului, teroristul învață să f olosească explozivul
doar cu puțin timp înainte de misiune. Această meto dă micșorează și
posibilitatea ca potențialul sinucigaș să se răzgân dească. Înainte, el lăsa un
testament scris sau o casetă video. Astăzi nu mai e xistă acest obicei deoarece
Serviciile Secrete Generale, Shin Bet, au arestat m ai mulți sinucigași pe baza
informațiilor obținute prin intermediul acestor înr egistrări. În noiembrie 1994
au fost publicate pentru prima oară numele a 66 mem bri ai Brigăzii Al-
Qassam, plus reședințele și data sinuciderii lor. T otuși, încă mai atârnă pe
pereții frizeriilor din taberele de refugiați poze ale foștilor sinucigași, iar
puștii colecționează sau fac schimb de astfel de po ze. Există chiar o formație
rock – „Martirii”, care îi omagiază pe sinucigași p rin melodiile lor.

46 Sookhdeo, P., Să înțelegem terorismul islamic . Ed. Făclia: Oradea, 2006.

NESECRET
NESECRET
69 din 112 În 1997, Iranul a început o campanie de sabotaj împ otriva procesului
de pace din Orientul Mijlociu, antrenând la rândul său sinucigași cu bombă.
Cei doi teroriști care au omorât astfel 22 de israe lieni în 22 ianuarie 1998 se
pare că veneau din Iran. După moartea lor, guvernul iranian a acordat sprijin
financiar ambelor familii îndoliate. În 5 septembri e 1999, patru teroriști
Hamas, toți israelieni recrutați și antrenați în We st Bank, au încercat să
arunce în aer două autobuze în Ierusalim. Ahmed Yas sin s-a născut lângă
Ashqelan, în sudul Palestinei, în 1937. În urma ocu pației israeliene din 1948,
s-a refugiat într-o tabără Shati din Gaza. În 1952 a rămas handicapat și
imobilizat într-un cărucior cu rotile în urma unui accident. Este și orb și
aproape surd. Între 1958–1978 a fost profesor și pa stor în Gaza. Asocierea cu
Organizația fundamentalist-islamică Frăția Musulman ă a început în anii ’50.
A fondat Centrul Islamic din Gaza în 1973. În 1979, influențat de revoluția
din Iran, a înființat Societatea Islamică din Gaza (Mujamma’) și a fost
directorul acesteia până în 1984. Deși i s-a permis să folosească mijloacele
media israeliene pentru a-l critica pe Yasir Arafat și PLO, Yassin a fost
închis 10 luni din motive de securitate. A fost un lider respectat, care a oferit
servicii educaționale. La scurt timp după instaurar ea ocupației israeliene a
fost înființată Hamas. A fost arestat în mai 1989 ș i condamnat la închisoare
pe viață în Israel pentru că ordonase uciderea pale stinienilor care
colaboraseră cu armata israeliană. A fost grațiat î n octombrie 1997 în
schimbul eliberării a doi agenți israelieni arestaț i în Iordania în urma
încercării lor eșuate de a asasina un lider Hamas. Yassin s-a întors în Gaza.
A petrecut prima jumătate a anului 1998 într-un tur neu de strângere de
fonduri în Sudan, Yemen, Arabia Saudită, Qatar, Kuw eit, Republicile Arabe
Unite, Iran și Siria, în timpul căruia a primit tra tament medical în Egipt.
Două țări, Arabia Saudită și Iran, au contribuit cu 50 milioane $, respectiv
300 milioane $ în sprijinul operațiunilor militare Hamas împotriva Israelului.
După terminarea turneului, grav bolnav, Yassim s-a întors în Gaza.

NESECRET
NESECRET
70 din 112
Mohammed Mousa s-a născut în 1951 în Rafah, Fâșia G aza. A urmat
școala în Gaza, a studiat ingineria la Universitate a Ein Shams din Cairo, pe
care a absolvit-o în 1977. A fost director de fabri că în Emiratele Arabe Unite
(EAU) până în 1981. Apoi s-a mutat în Statele Unite , unde s-a înscris la
doctorat, locuind împreună cu familia sa în Falls C hurch, Virginia, și
Brooklyn, New York, cu aproape 14 ani înainte de ar estarea sa (1995). La
începutul anilor ’80 se implicase în organizațiile musulmanilor militanți din
Statele Unite și străinătate. A fost co-fondator al unei organizații-umbrelă –
Asociația Islamică pentru Palestina (IAP), devenind liderul său. IAP, cu
sediul în Richardson, Texas, are filiale în Arizona , California și Indiana.
Începând din 1987, Mousa a fost responsabil cu atac urile teroriste Hamas
împotriva Israelului. În 1989, a devenit președinte le fondator al Asociației
Unite pentru Studii și Cercetare (UASR), ramură de acoperire a Hamasului.
În 1991 a primit titlul de doctor în inginerie indu strială. În același an a fost
ales membru în Biroul Politic Hamas, în urma arestă rii lui Yassin din 1989.
Figură ambițioasă și carismatică, Mousa a reorganiz at Hamasul, centralizând
controlul politic, militar și financiar sub îndruma rea sa și dezvoltând
finanțările externe. Călătorind liber între Statele Unite, Europa, Iran,
Iordania, Sudan și Siria, a ajutat la stabilirea un ei largi rețele financiare
clandestine. A pus atentatele sinucigașilor cu bomb ă pe seama acordurilor
luate în urma protestului din 1993. În 1995, sub pr esiunea SUA, autoritățile
iordaniene l-au expulzat din Amman, unde înființase un birou Hamas major.
După ce a părăsit Ammanul, a călătorit între Damasc și Dubai și Emiratele
Arabe Unite.

În 28 iulie 1995, Mousa a ajuns la Aeroportul J.F.K ennedy din New
York cu un avion care venea de la Londra și a fost reținut de agenții
Serviciului de Imigrări și Naturalizări (INS) pentr u că se afla pe lista

NESECRET
NESECRET
71 din 112 persoanelor suspectate de terorism. Trei zile mai t ârziu, Israelul a cerut
extrădarea lui Mousa. Agenții FBI l-au arestat pe M ousa în 8 octombrie
1995, fiind închis în Centrul de Corecție Metropoli tan Federal din
Manhattan. Mousa a refuzat extrădarea 18 luni mai t ârziu, afirmând că
„preferă să fie martir în Israel decât să fie extră dat prin decizia unui sistem
judecătoresc american injust”. Mahmoud Zahar, ofici al Hamas important în
Gaza, a amenințat Statele Unite să nu îl extrădeze pe Mousa. Pentru a evita
răzbunarea teroriștilor, Israelul și-a retras cerer ea de extrădare în 3 aprilie
1997. Mousa a fost deportat în Iordania în 6 mai 19 97. În august 1999,
autoritățile iordaniene au închis biroul Hamas din Amman și, în 22
septembrie, l-au arestat pe Mousa și pe doi tovarăș i de-ai săi. Mousa, care
avea dublă cetățenie, egipteană și palestiniană, a fost din nou deportat.

Al-Alami s-a născut în Fâșia Gaza în 1956. Inginer, a devenit lider
Hamas în urma arestării lui Mousa în 1995. Totuși, în 1996 deținea mai puțin
control decât o făcuse Mousa. Se stabilise în Damas c, de unde făcea călătorii
la Teheran. Mohammed Dief a ajuns la conducerea Al- Qassam după moartea
lui Yahya Ayyash („Inginerul”), care a fost ucis în 5 ianuarie 1996. Dief
locuiește într-o căsuță din Gaza, deși călătorește des în Liban și Siria. Este
dat în urmărire generală în Israel.

Gruparea Al-Jihad din Egipt, cunoscută și sub numel e de Gruparea
Islamică, este o aripă militantă a mișcării Frăția Musulmană, o organizație
islamică anti-occidentală care vizează asasinarea m embrilor guvernului
egiptean de la fondarea sa (1928). În 1981, șeicul ‘Umar Abd al-Rahman
(cunoscut și sub numele de Omar Abdel Rahman), teol og al-Jihad la
Universitatea din Asyut, a lansat un document relig ios prin care era
sancționată asasinarea președintelui Anwar al-Sadat . În 1981, peste jumătate
din membrii al-Jihad erau studenți sau profesori de la centre vocaționale și

NESECRET
NESECRET
72 din 112 cel puțin opt universități. Totuși, câțiva dintre c ei 302 membri al-Jihad
arestați în decembrie 1982 pentru complot în asasin area lui Sadat, erau
membrii contraspionajului militar, ai Serviciilor d e Securitate și chiar făceau
parte din Garda Prezidențială. Alții lucrau în comu nicații. Din 1998, politica
al-Jihad s-a schimbat. Pe lângă conflictul ideologi c cu guvernul egiptean
„eretic”, Organizația a început să atace victime di n Israel și America. Nassar
Asad al-Tamini din Jihadul Islamic, observând apare nta ușurință cu care pot
fi achiziționate armele biologice, a sugerat folosi rea lor împotriva Israelului.
În viziunea grupării, Statele Unite și Israelul sun t avangarda unei campanii
internaționale pentru distrugerea Islamului și a ce lor care cred în el, cu
ajutorul guvernului egiptean. Această schimbare de atitudine a fost rezultatul
aderării al-Jihadului egiptean la coaliția organiza țiilor teroriste
fundamentaliste israeliene conduse de afgani. Colab orarea dintre
organizațiile egiptene și al Qaeda a jucat un rol c heie în formarea Frontului
Islamic pentru Jihad împotriva Evreilor și a Crucia ților, înființat de bin
Laden. Ayman al-Zawahiri, liderul al-Jihad, care a fost condamnat in
absentia la moarte sau la închisoare pe viață în 18 aprilie 1999, este asociat al
lui Osama bin Laden și unul dintre fondatorii Front ului Islamic pentru Jihad
împotriva Evreilor și a Cruciaților. Mișcarea caută să atragă Occidentul
înspre bazele islamice și să instaureze un califat islamic. Totuși, scopurile
grupărilor al-Jihad diferă în ceea ce privește Pale stina. Jihadul Islamic vrea
eliberarea Palestinei. Alții doresc instaurarea unu i stat islamic. Jihadul
Islamic este foarte ostil față de regimurile arabe și islamice, mai ales față de
Iordania, pe care le consideră marionete ale Occide ntului imperialist. În
primăvara anului 1999, conducerea și consiliul dire ctor al Grupării Islamice
a anunțat că va renunța la lupta armată. Încă mai a șteptăm să vedem dacă se
țin de cuvânt. Mediul social al al-Jihadului rămâne neclar deoarece gruparea
nu a operat niciodată în public. La mijlocul anilor ’2000, intelectualii
(ingineri, doctori, studenți) ocupau un loc importa nt în dirijarea mișcărilor al

NESECRET
NESECRET
73 din 112 Jihad din Iordania și teritoriilor ocupate, iar mun citorii erau foarte puțini.
Așadar, considerăm că problema violenței motivată d e convingeri religioase
a căpătat o formă tot mai ostilă și periculoasă la nivel internațional.
3.1.4. Terorismul de stânga

Terorismul de stânga este promovat de trei grupări teroriste
palestiniene: PFLP, DFLP, PFLP-GP, acestea fiind ce le care au desfășurat,
după Războiul de Șase Zile din 1967, o activitate d e pionierat în crearea unor
strategii teroriste la începutul anilor ’70 și până azi. Personaje-cheie pe scena
politică palestiniană, aceste fronturi marxiste lai ce au pierdut din influență
prin căderea sovieticilor, care îi sprijineau, prin respingerea procesului de
pace israeliano-palestinian și ridicarea grupărilor islamice în special Hamas.
Iar azi cunoaștem că gruparea Hamas, după alegerile câștigate, este un aliat
al altor grupări de stânga împotriva statului Israe l 47 .

Considerăm că trebuie făcută o distincție la nivel de concept, definind
această formă de manifestare ca terorism intern car e promovează violența și
intimidarea pentru o cauză a politicii de grup. Yas ir Arafat a înființat noua
autoritate palestiniană, care guvernează o mare par te din Fâșia de Vest și
Gaza. De la a doua revoltă palestiniană (Intifada), care a început în
septembrie 2002, aceste grupări au încercat să-și r edobândească poziția prin
organizarea atacurilor teroriste împotriva Israelul ui, cel mai dramatic
soldându-se cu asasinarea ministrului israelian al turismului, Rechaven
Ze’evi, de către Frontul Popular de Eliberare a Pal estinei, în octombrie 2001.
Departamentul de Stat American, Organizația Națiuni lor Unite (ONU)
consideră Frontul Popular de Eliberare a Palestinei (PFLP) și Frontul

47 Ganor, B., Defining Terrorism: Is One Man's Terrorist Another Man's Freedom Fighter?, The Strategy
of Modern Terrorism, Countering State-Sponsored Ter rorism . ICT Papers on Terrorism, Herzliya, Israel,
2006.

NESECRET
NESECRET
74 din 112 Popular de Eliberare a Palestinei-Comandamentul Gen eral (PFLP-GC) ca
organizații teroriste străine. Siria asigură ajutor financiar, instrucție și azil
politic acestor trei grupări teroriste. PFLP-GC are sedii în Damasc, dar
primește ajutor și de la Iran și Libia. Toate acest e grupări și-au făcut simțită
prezența de la izbucnirea celei de-a doua Intifade, dar niciuna nu rivalizează
cu Hamas și nici cu facțiunea Al-Fatah a lui Arafat , susțin experții în
domeniu. În mai 2001, forțele armate israeliene au interceptat o
ambarcațiune încărcată cu rachete katyusha și rache te trimise de PFLP-GC
către Gaza; liderul acestei grupări, Ahmad Jibril, a susținut că aceasta e doar
una dintre multele ambarcațiuni de acest fel. Asasi narea de către PFLP a lui
Ze’evi a contribuit la creșterea nivelului violențe i israeliano-palestiniene.
Gruparea membrilor PFLP și a Frontului Democratic d e Eliberare a
Palestinei (DFLP) reprezintă un pericol care trebui e prevenit și oprit pe cale
diplomatică și politică 48 .
3.1.5. Terorismul sponsorizat de stat
Terorismul sponsorizat de stat este promovat de ace le grupări care
sunt sponsorizate de statele ce mențin violența și dictatura. De fapt
considerăm că aceste grupările teroriste sponsoriza te de stat sunt folosite
deliberat de către state cu vederi radicale ca inst rumente de politică externă.
Tipul acesta de terorism ca manifestare este o meto dă eficientă din punct de
vedere economic de a duce un război ascuns prin fol osirea unor surogate de
luptători sau mercenari 49 . Un astfel de caz a fost considerat folosirea de c ătre
guvernul iranian a unor tineri militanți presupuși independenți în luarea de
ostatici la ambasada americană din Teheran în 1979. Având la dispoziția lor
resurse sporite, grupările teroriste sponsorizate d e stat pot realiza atacuri cu

48 Huysmans, J., International Politics of Insecurity: Normativity, Inwardness and the Exception . Security
Dialog: Vol. 37, Nr.1, March, p. 11-30. PRIO, USA, 2006.
49 Schmidt, A. P. & Albert J. J. et all., Political Terrorism (SWIDOC, Amsterdam and Transaction Books),
p. 5 (henceforth Schmidt) 1988.

NESECRET
NESECRET
75 din 112 un efect mai devastator decât alte grupări terorist e, inclusiv atacuri cu
avioane și pot aplica alte metode combatante. Iraku l a fost până în decembrie
2003 un sponsor de mare anvergură. Aparent, în urma războiului din martie
2003 și martie 2004, trupele americane și cei de la comisia ONU nu au găsit
arme de distrugere în masă, dar, se pare că Irakul a deținut și a fost un
sponsor fidel al terorismului. Siria, Iran, Coreea de Nord și Libia sunt state
care au sponsorizat și sponsorizează terorismul. Ru sia, până în anul 1999 și
după, a fost și este un sponsor de neegalat al tero rismului. China a fost și este
un potențial sponsor al terorismului. Coreea de Nor d deține arme biologice
de distrugere în masă, practică traficul de droguri și spălarea de bani la cele
mai înalte cote ilicite pentru promovarea și sponso rizarea terorismului. Iranul
adăpostește Organizația teroristă Garda Revoluționa ră Iraniană (GRI),
organizație care deține arme de distrugere în masă, face instruire și pregătire
militară sponsorizată de către statul iranian. Aces te țări (Siria, Iran, Coreea
de Nord, Libia, Rusia și China) antrenează trupe te roriste și dețin arme de
distrugere în masă, fiind cele mai periculoase țări din lume care promovează
terorismul și violența împotriva statelor occidenta le și Israel 50 .
3.2. Forme de manifestare la nivel economic
3.2.1. Narcoterorismul

Terorismul narcotic este un alt tip de manifestare criminal pe glob.
Termenul este aplicat grupărilor care folosesc come rțul cu droguri în scopuri
teroriste, dar și fenomenului de strângere a legătu rii dintre capii afacerilor cu
droguri, care sunt motivați doar de profit, și grup ările teroriste cu preocupări
politice și religioase, mai ales în Columbia. Teror ismul narcotic nu este o
armă de distrugere în masă, ci se referă la acele a cte teroriste întreprinse de

50 Hudson, A. R. The Sociology and Pshychology of Terrorism . Who becomes a terrorist and why? Federal
Research Division Library og Congress, Waschington DC, 1999.

NESECRET
NESECRET
76 din 112 grupările care sunt direct sau indirect implicate î n cultivarea, fabricarea,
transportarea sau distribuirea drogurilor ilicite p entru încasarea a miliarde de
dolari în scopuri criminale și sinucigașe. Se pare că majoritatea grupărilor
teroriste ce operează în prezent obțin bani din com erțul cu droguri. În
concluzie, terorismul face uz de toate armele și te hnologiile noi în vederea
distrugerii în masă, atingându-și scopurile crimina le pentru o cauză de
ocupație terestră, națională, religioasă, politică și etnică. Personalitatea
liderilor din grupările teroriste nu prezintă tulbu rări psihice, ci mai degrabă
frustrare și nemulțumire față de unele mișcări de o cupare sau subminare a
unor forme religioase, cum se constată zilnic în râ ndul teroriștilor
palestinieni. Este nevoie de pătrunderea în mințile lor criminale pentru a le
cunoaște cognițiile și factorii psihologici care de termină atingerea cotelor
alarmante ale criminalității. Stoparea finanțărilor care ajută grupările
teroriste, informarea statelor la timp pentru preve nirea și oprirea actelor
sinucigașe, negocierea politică și religioasă pe ca le amiabilă sunt câteva
condiții pentru oprirea tuturor formelor de distrug ere a civililor 51 .

De-a lungul anilor, teroriștii au fabricat și distr ibuit pe piața neagră
droguri, sub formă de medicamente. Drogurile au efe cte diferite, de la
persoană la persoană. Există încă puncte de vedere diferite privind efectele
lor secundare-cum ar fi presupusa legătură dintre d roguri și tulburările
psihice. O serie de droguri, precum canabisul, sunt trecute în categoria
drogurilor ilegale, în unele țări, în vreme ce în a ltele fac parte din rețeta
tradițională. Pe măsură ce drogurile devin tot mai ușor de procurat, au tot
mai mare căutare drogurile „recreative”, care pot a ctiva starea de excitație
ridicată a celui care le consumă, provocându-i alte rarea proceselor cognitive.

51 Crenshaw, M., Current Research on Terrorism : The Academic Perspective, in „Studies in Conflict and
Terrorism”, 15, 1–11, 1992.

NESECRET
NESECRET
77 din 112 3.2.2. Tour-terorismul

Turismul a devenit o țintă a teroriștilor pentru a șoca, intimida și a
ucide turiști, demonstrând astfel vulnerabilitatea societății civile. Fiind în
secolul „epocii de aur a turismului”, în care acest a asigură anual cele mai
diversificate vacanțe, putem susține că tour-terori smul a devenit o formă de
manifestare a terorii pe lângă terorismul naționali st, terorismul
fundamentalist islamic, terorismul sponsorizat de s tat, terorismul de stânga,
terorismul cibernetic, terorismul narcotic, teroris mul biologic, ad-terorismul,
air-terorismul. Studiile noastre sunt concentrate p e această tematică pentru a
surprinde vulnerabilitatea societății civile și mod alitățile de prevenire a
acestor forme de criminalitate. Pornind de la aceas ta, cercetarea noastră face
obiectul cercetărilor privitoare la tour-terorism, în vederea conceptualizării și
teoretizării acestui fenomen. Din anii 1980 și până în 2001, turismul asigura
anual locuri de cazare unui număr de 600 de milioan e de persoane care
călătoresc în străinătate și altor sute de milioane care călătoresc în țară, atât
în interes de serviciu, cât și pentru petrecerea ti mpului liber în hoteluri,
stațiuni, linii aeriene, agenții de voiaj și celela lte servicii diversificate
(internet, telefonie mobilă și fixă, alimente și bă utură, îmbrăcăminte etc.).
Turismul devenise o industrie, asigurând cele mai m ulte locuri de muncă. La
nivel mondial, turismul aducea anual profituri de c irca 4000 de miliarde de
dolari. Influența turismului era atât de puternică încât putea asigura o gamă
diversificată a plăcerilor și distracțiilor pe gust ul fiecărui individ în parte.
Dar, turismul, pe cât de stabil era din perspectiva economică, pe atât de
vulnerabil a devenit datorită terorismului. Foarte multe evenimente din anii
1952 și până astăzi dovedesc că turismul nu mai est e o modalitate de a pleca
în vacanță, ci poate deveni sau a devenit un coșmar . Egiptul, Israelul cât și
statele care au ca religie de stat islamismul au su ferit cel puțin de 9 ori pe an
din cauza luărilor de ostatici, atentatelor sinucig așe sau cu mașini capcană.

NESECRET
NESECRET
78 din 112 Amintim astfel restaurante aruncate în aer, hotelur i dinamitate cu scopul de a
ucide cu „sânge rece” turiști străini, oameni nevin ovați care au venit să-și
petreacă un concediu într-un mod plăcut și care dev in victime nevinovate.
Potrivit surselor de la World Travel și Tourism Cou ncil (WTTC), turismul a
înregistrat în ultimii ani un declin semnificativ, mai ales de când au avut loc
atentatele din 11 septembrie 2001. Acest fenomen es te prezent atât în
Europa, SUA, Africa, Australia, cât și în Orientul Mijlociu. Spre exemplu,
din punct de vedere economic, turismul a scăzut faț ă de anii precedenți: în
Marea Britanie cu 12%; Germania cu 17% ; Elveția cu 16%; Italia cu 11%;
Austria cu 9%; Filipine cu 25%; Australia cu 21%; E gipt cu 55%; Tunisia cu
25%; Maroc cu 22%; Canada cu 19%; Cuba cu 26%; Rep ublica Dominicană
cu 25% ; Mexic cu 24%; Jamaica cu 20%; Japonia cu 28.9%; SUA cu 17%;
Nepal cu 22%; Sri Lanka cu 16%. Institutul Milke n, din America, dă
publicității între anii 2001-2004 vestea cea mai tr istă: turismul din SUA a
pierdut miliarde de dolari în urma atentatelor tero riste din 11 septembrie
2001, reducându-se considerabil, iar serviciile ane xate turismului american
au dat faliment, astfel încât 760.000 de angajați a u trebuit să-și părăsească
locul de muncă. Israelul, un bun consumator al turi smului intern, a scăzut
oferta turismului foarte mult datorită atentatelor repetate asupra străinilor din
ultima vreme. Egiptul, țara legendară a atentatelor , deține în prezent un
record internațional al loviturilor date turismului . Un fenomen actual asociat
cu atacurile teroriste este cel cunoscut sub numele de „trauma turismului”
sau teama irațională a călătoriei în altă țară sau departe de casă, care se referă
la apariția unui număr impresionant de oameni cu tr aume și tulburări psihice,
trecând prin diferite evenimente ale atentatelor te roriste date turismului
internațional. În cei 60 de ani de tour-terorism, c unoaștem 40 de atentate
relevante pentru tour-terorism ca formă de manifest are a terorii. Țintele sunt
civilii străini care călătoresc și fac diferite sej ururi pentru a ieși din rutina
vieții de zi cu zi sau în alte scopuri turistice. A șadar, se impune o definire a

NESECRET
NESECRET
79 din 112 terorismului pentru înțelegerea acestui fenomen, op rindu-ne și asupra
teroristului ca individ, explicitând astfel cauzele atacurilor, tipurile de
manifestare ale terorismului, delimitarea conceptua lă a tour-terorismului și
impactul negativ asupra turiștilor.

Răpirea, luarea de ostatici, deturnările de avioane , atentatele
sinucigașe navale sau asupra mijloacelor de transpo rt în comun, atât intern
cât și internațional, sunt practici ale teroriștilo r pe care le favorizează
turismul. Turismul este cel mai țintit mod de opera re de către teroriști, fiind
ales cu predilecție, fiindcă aceștia din urmă pot u cide mai mulți oameni la un
loc, generând așa-numita teamă mediatică, șocând as tfel societatea civilă.

Prin definiție, tour-terorismul reprezintă forma de manifestare a terorii
asupra turismului internațional și național pentru a dovedi vulnerabilitatea
societății civile în fața amenințărilor teroriste î n vederea atingerilor
scopurilor lor antisociale. Tour-terorism mai însea mnă atentat la un grup-
țintă relevant turismului internațional și național , constituit din acțiuni
violente repetate, săvârșite de către teroriștii st atali sau reprezentanți ai unor
grupări criminale, din motive politice sau religioa se, reușind astfel să-și
atingă expectanțele. Turismul a devenit o țintă a t eroriștilor, fiind de altfel o
amenințare la adresa umanității și securității comu nitare, dar și asupra
grupului numit „turist” care are un rol important î n economia și dezvoltarea
forței de muncă a fiecărui stat în parte. Începutul tour-terorismului în istoria
atentatelor sau a formelor violente a fost înregist rat atunci când turiști veniți
în Egipt au fost luați ostatici, torturați și uciși . Mai mult, de la 11 septembrie
2001, atentatele sinucigașe de la New York asupra W orld Trade Center din
SUA au afectat industria turismului internațional d in punct de vedere
economic. De fapt impactul evenimentelor din 11 sep tembrie 2001 a fost
dramatic atât pentru individ care este turistul cât și pentru industria

NESECRET
NESECRET
80 din 112 turismului privit ca o societate sau grup-țintă. De atunci, turismul este încă
afectat datorită efectului psihologic mediatizat as upra societății civile, astfel
încât foarte multe persoane preferă să rămână acasă . Putem spune că asistăm
la declinul economic pentru societățile economice c are au investit miliarde
de dolari în turism. Cazul Bali este un simbol al t our-terorismului modern
reprezentat de atentate sinucigașe repetate cu scop ul de a intimida guvernul
acelui stat, lovind astfel în grupul-țintă care fac e parte din turism, dovedind
supremația terorii și vulnerabilitatea. Foarte mult e studii despre securitate și
tour-terorism au pus în discuție tour-terorismul ca pe cea mai influentă și
negativă formă de manifestare a terorii pe glob, ia r efectul acestuia este mult
mai mare decât deturnarea unui avion. De multe ori nu a fost înțeles acest tip
de terorism. Multe departamente antitero au neglija t prevenirea și
combaterea în acest sector. De fapt, 11 septembrie 2001 a fost punctul de
plecare pentru punerea în aplicare a cercetărilor c u privire la tour-terorism în
vederea stopării atentatelor ce vizează turismul in ternațional. Cercetători ai
mai multor discipline de specialitate încearcă acum să delimiteze conceptual
această formă de manifestare a terorii și să contur eze termenul tipului de
terorism mult mai periculos ca bioterorismul sau te rorismul naval. S-a ajuns
să fie cap de unghi în ierarhia formelor de manifes tare violentă asupra
societății civile. Luăm în considerare afirmațiile celor de la serviciul de
informații din Israel IIC (2004) și a celor de la C enter for Special Studies
CSS, cum că tour-terorismul este principalul factor al terorii. Mai mult, tour-
terorismul nu poate fi prevăzut, anunțat, cunoscut și prevenit. Este cel mai
periculos tip al terorii din câte se cunoaște până în prezent și va reprezenta
pentru autoritățile fiecărui stat o grea încercare. Așadar, tour-terorismul
reprezintă o lovitură grea pentru orice investitor dar și pentru guvernanții și
economia statului afectat. Oameni nevinovați sunt u ciși. Este foarte greu să
definești numai un tip al terorismului sau să-l del imitezi de celelalte tipuri

NESECRET
NESECRET
81 din 112 fiindcă este o parte din multitudinea de manifestăr i ale violențelor asupra
societății civile.
3.2.3 Terorismul naval

Termenul de terorism naval se referă la atentatele sinucigașe p e mare.
Creșterea importanței transporturilor maritime și a dependenței economiei
mondiale de intensitatea schimburilor comerciale ca nalizează preocupările
internaționale legate de protejarea rutelor comerci ale, securitatea apelor
internaționale în zonele maritime în care statele r iverane nu o pot face.
Pirateria pe mare reprezintă o amenințare majoră pe ntru siguranța
echipajelor, a navelor, a mărfurilor și ajutoarelor umanitare. Tranzitarea
Canalului de Suez și implicit a Golfului Aden const ituie cea mai scurtă și
economică rută comercială dintre Europa și Asia.

Pe 25 septembrie 2008 nava Faina 52 cu un echipaj de 21 de membri
(17 ucraineni, 3 ruși și un leton), ce transporta 3 3 de tancuri sovietice tip T-
72, armament (aruncătoare de grenade și tunuri anti aeriană) și muniție, a fost
capturată de 50 de pirați somalezi. Posibilitatea c a acest arsenal să poată fi
descărcat și folosit de către pirați pentru viitoar e acțiuni sau să aprovizioneze
diverse formațiuni paramilitare sau celule terorist e, a pus pe jar întreaga
comunitate internațională și a determinat direcțion area în zonă a mai multor
unități navale pentru a supraveghea nava. De la o c erere de răscumpărare
inițială de 35 milioane de dolari, după mai multe l uni de presiune și runde de
negocieri, pe 5 februarie 2009 nava cu încărcătura sa și 20 de mebri de
echipaj din cei 21 au fost eliberați după piătirea unei răscumpărări de 3,2
milioane de dolari. în timpul captivității, comanda ntul navei de naționalitate

52 Nava FAINA, pavilion Belize, armator Waterlux AG, P anama, operator Tomex Team din Odesa, Ucraina, tip ro/ro (roii on roii of)
cu un deplasament de 13 870 tone, lungime 152,8 m, lățime 18,01 m, înălțime de construcție 13,35 m, pe scaj maxim 6,72 m și o viteză
de 17 noduri (31,5 km/h). Nava tip ro/ro (roii on r oii off) este o navă specializată în încărcarea și descărcarea mărfurilor pe roți
folosind una sau mai multe rampe de acces amplasate în pupa și/sau prova și/sau bordurile navei.

NESECRET
NESECRET
82 din 112 rusă a decedat în urma unui accident vascular cereb ral datorat hipertensiunii
arteriale pe fondul evenimentelor derulate. În dimi neața zilei de 15 noiembrie
2008, pirații somalezi au deturnat supertancul petr olier Sirius Star 53 cu un
echipaj de 25 de membri (19 filipinezi, 2 britanici , 2 polonezi, un croat și un
saudit). Pentru prima dată, deturnarea unei nave s- a produs la o distanță
considerabilă de coastă, la 450 mile marine (820 km ), în Oceanul Indian la
Sud-Est de coasta Keniei. Nava a cărei valoare esti mativă este de 150
milioane de dolari, transporta 2 milioane de barili de petrol ce valorau 100
milioane de dolari. Atacatorii care au capturat nav a și au cerut o
răscumpărare inițială de 25 de milioane de dolari, au eliberat nava și
echipajul său pe 9 ianuarie 2009 în schimbul plății unei răscumpărări de 3
milioane de dolari. Un eventual accident de navigaț ie (coliziune, eșuare,
incendiu) datorat pierderii totale a controlului na vei de pe puntea de
comandă sau o acțiune teroristă asupra acestei nave ar fi putut avea
consecințe dezastruase. Pentru a putea percepe risc ul și dimensiunea unui
asemenea eventual dezastru, să ne amintim de eșuare a la 24 martie 1989 în
Alaska, zona recifului Prince William Sound, a supe rtancului petrolier
EXXON VALDEZ 54 urmată de cea mai mare scurgere de produse petrolie re
(circa 34 mii tone țiței) datorată erorii umane și considerată cel mai mare
dezastru ecologic marin. Valoarea operațiunilor de depoluare și plata
daunelor s-a ridicat la mai multe miliarde de dolar i și la acțiuni încă
nefinalizate în instanță.

De asemenea, să ne amintim de coliziunea tancului p etrolier
INDEPENDENȚA 55 în dimineața zilei de 15 noiembrie 1979, în Marea

53 Supertancul petrolier SIRIUS STAR, pavilion Liberia , administrată de operatorul saudit Vela Internațio nal Marine, tip VLCCs (very
large crud carriers – supertanc petrolier) capacita te de transport de 318 000 tdw, lungime 332 m, lăți me 60 m, înălțime de construcție
31 m, pescaj navă încărcată 22 m, viteza maximă 18 noduri (33,33 km/h) 54 Supertancul petrolier EXXON VALDEZ, pavilion SUA, a rmator EXXON Shipping Companz, tip VLCCs, deplasame nt 211 469
tone, lungime 301 m, lățime 51 m, pescaj 21 m, vite ză 16,25 noduri (30,10 km/h).
55 Tancul petrolier INDEPENDENȚA, pavilion România, ar mator IEFM Navrom Constanța, capacitate de transpor t 150 000 tdw,
lungime 302,60 m, lățime 46 m, înălțime de construc ție 22,55 m, pescaj maxim 17 m, viteză 16 noduri (2 9,63 km/h).

NESECRET
NESECRET
83 din 112 Marmara la intrarea în Strâmtoarea Bosfor și care a reprezentat cea mai mare
catastrofă navală din istoria marinei civile române . în urma acestui teribil
accident naval și a incendiului care a urmat, și-au pierdut viața 42 de
marinari români dintr-un echipaj de 45 de membri, i ar o bună parte din cele
95 000 tone țiței brut transportat s-a scurs în mar e și altele au ars săptămâni
întregi blocând traficul pe Bosfor și generând o im ensă poluare a mediului.
La acea dată a fost vehiculată și o teorie a conspi rației atribuind catastrofa
unui act terorist care, însă, nu a fost dovedit nic iodată.

Ca o primă măsură de contracarare a pirateriei pent ru protejarea navelor
și a rutelor maritime, Uniunea Europeană a lansat p rima sa operațiune navală
la începutul lunii decembrie 2008. EU NAVFOR ATALAN TA a trimis în
zonă mai multe nave militare și aeronave de patrula re care s-au alăturat
navelor NATO, grupului combinat de nave CTF-151 al SUA și altor nave
trimise de Franța, Rusia, China, Japonia, India, Ma laezia, Singapore și Garda
de Coastă Yemen. Cu toate acestea, în anul 2009, at acurile lansate de pirații
somalezi s-au intensificat, și-au mărit zona de acț iune și au escaladat în
violență. în prima jumătate a anului 2009, în largu l coastei de est a Somaliei,
incluzând Oceanul Indian, Golful Aden, sudul Marii Roșii, Strâmtoarea Bab
El Mandeb, largul coastei de est a Omanului și Mare a Arabiei. Centrul
pentru raportarea actelor de piraterie din cadrul B iroului Maritim
Internațional a înregistrat 148 56 de incidente de piraterie, depășind astfel
numărul înregistrat pe întregul an 2008. Atacurile lor au vizat orice tip de
nave, precum cargouri, vrachiere, tancuri petrolier e, tancuri chimice, roro-
uri, containiere, pescadoare, veliere și remorchere , ce transportau orice fel de
marfă, indiferentde pavilionul navei sau naționalit atea echipajului, interesul
lor rezumându-se numai la obținerea unor sume consi derabile pentru

56 CIC, BMI, Raport piraterie și atacuri armate asupra navelor – trimestrul doi, anul 2009.

NESECRET
NESECRET
84 din 112 răscumpărarea lor. în această perioadă, pirații som alezi au reușit să
sechestreze 30 de nave și să țină ostatici 495 de n avigatori, din care 6 au fost
răniți, 4 uciși și unul dat dispărut. Inclusiv Româ nia a avut de suferit prin
personalul navigant român îmbarcat pe navele cu pav ilion străin deturnate de
pirații somalezi (3 marinari de pe nava grecească T ITAN, 5 marinari de pe
remorcherul italian BUCCANEER, 11 marinari de pe na va VICTORIA,
pavilion Antigua). în prezent pirații somalezi țin ostatici 178 de navigatori de
pe 11 nave sechestrate (incluzând o navă din 2008) în vederea răscumpărării.

Creșterea numărului de nave militare ce patrulează în Golful Aden,
coroborat cu cooperarea comandanților de nave ce au început să țină cont de
recomandările făcute și implemetând măsuri efective de preîntâmpinare și
contracarare a pirateriei au determinat descreștere a semnificativă a
numărului de deturnări reușite în zona Golfului Ade n. începând din luna mai
și până în septembrie, de-a lungul coastei Somaliei , ca efect al musonului de
sud vest, numărul atacurilor a scăzut datorită cond ițiilor hidrometeorologice
improprii acțiunilor întreprinse cu bărci în marea liberă. Este de așteptat ca,
în urma îmbunătățirii condițiilor climaterice, acti vitatea piraților să cunoască
o nouă intensificare. Posibilitatea piraților de a acționa la distanțe mari față
de coastă se datorează faptului că ei trăiesc în «n ave mamă», unde
depozitează arme, combustibil și alimente și care a u în dotare și bărci foarte
rapide. Ei lansează atacuri asupra navelor vizate f olosind bărcile foarte
rapide, înarmați cu pistoale mitralieră AK-47 și la nsatoare de rachete și urcă
la bord folosind diverse tipuri de scări. Având în vedere că navele de pescuit
din zonă, care desfășoară o activitate legală, au l a bord arme pentru
autoapărare, este foarte dificil pentru unitățile n avale de intervenție să
deceleze între acestea și „navele mamă" aparținând piraților somalezi. Cu
toate acestea, surse din serviciile de informații a firmă că 3 nave de pescuit
din Golful Aden ar putea fi „nave mamă". Descrierea lor este transmisă

NESECRET
NESECRET
85 din 112 navelor aflate în zonă împreună cu avize de navigaț ie în scopul
preîntâmpinării unor eventuale atacuri de piraterie . De asemenea, navele ce
tranzitează zonele cu risc de piraterie sunt instru cționate să se înregistreze și
să raporteze periodic poziția lor la MSC-HOA (Centr ul de securitate
maritimă – Cornul Africii), să urmeze instrucțiunil e primite, să folosească
rutele recomandate, eventual culoarul internațional de securitate, să
implementeze măsurile de securitate la bord, în măs ura posibilităților
angajarea de gărzi înarmate, dotarea navei cu echip amente electronice de
observare și securizare a perimetrului de securitat e din jurul navei, să țină
legătura și să coopereze cu navele militare din zon ă raportând orice eventual
indiciu ce ar putea constitui un posibil atac de pi raterie. Odată cu urcarea
piraților la bord, pentru a evita posibile pierderi de vieți din rândul
echipajului navei deturnate, intervenția unităților navale devine aproape
imposibilă. în acest caz, echipajul navei este folo sit ca scut viu și monedă de
schimb pentru negocierea și încasarea răscumpărării .

Sunt informații că o parte din diaspora somaleză es te implicată în
rețeaua folosită pentru obținerea de informații și negocierea răscumpărării.
Aceasta este plătită în numerar prin parașutarea de saci cu bani în apropierea
navei deturnate. Potrivit unor estimări, anul acest a valoarea răscumpărărilor
încasate de pirații somalezi depășește câteva zeci de milioane de dolari. Pe
de o parte, pirații somalezi mai sunt implicați în traficul cu droguri și arme,
iar pe de altă parte, sume din banii pe care îi obț in din răscumpărări ajung la
liderii somalezi care îi finanțează pe insurgenții islamiști.

Considerăm că întreaga comunitate din industria tra nsporturilor navale
apreciază asistența și importanța cooperării susțin ute de către coaliția forțelor
navale în sprijinirea unui număr mare de nave ce au fost atacate de pirați în
zona Golfului Aden și coasta de est a Somaliei. Pir ateria prin destabilizarea

NESECRET
NESECRET
86 din 112 rutelor comerciale, riscă să devină un fenomen ce a fectează economia
regională cu consecințe notabile asupra economiei m ondiale. Transportul
maritim reprezintă o activitate expusă în mod natur al riscurilor mării,
servituților și pericolelor pe care le comportă acț iunea forțelor dezlănțuite ale
naturii și a terorismului. Intensificarea traficulu i maritim, prin dezvoltarea
social-economică a statelor lumii, a determinat per fecționarea organizării
acestei activități si realizarea unor măsuri cât ma i eficiente de siguranță
pentru echipaje, nave și mărfurile transportate. Aș adar, considerăm că este și
va rămâne o formă de manifestare puternic lansată d e teroriști datorită unor
politici legislative lipsă în domeniu și a resursel or slabe în fața acestui
inamic predominant la nivel internațional pe mare.
3.2.4. Air-terorismul

Air-terorismul este cel mai periculos și mai activ tip de terorism ca
formă de manifestare a anilor 1970 și până în preze nt. De la cazul mediatizat
al Leilei Khaled, o palestiniană din anii ’70, și p ână la 11 septembrie 2001,
au avut loc tot felul de atentate sinucigașe, de la amenințarea cu luarea de
ostatici la bordul unui avion și până la deturnări de avioane în orașe
metropole din SUA, Israel, Anglia și alte țări. S-a descoperit că teroriștii au
găsit o țintă vulnerabilă și ușor de atins pentru a intimida și distruge oamenii.

Grupările teroriste islamice dețin școli de aviație în diferite țări ale
lumii. Air-teroriștii sunt instruiți cum să pilotez e orice tip de avion și să-l
deturneze cu prețul vieții. Practica deturnărilor a eriene e din ce în ce mai
frecventă. Air-teroriștii în materie de deturnare c unosc tipurile de avioane ca
Boeing-urile 707, 747, 727, DC 8, DC 9, DC 10 etc. folosindu-le ca o
modalitate de distrugere sau capturare a civililor ori a oficialităților de stat.

NESECRET
NESECRET
87 din 112 În timpul zborului, odată ce teroriștii au preluat conducerea avionului, ei au
toate șansele să facă ce vor cu acesta, îndeplinind u-și sarcina criminală.

În dimineața zilei de 11 septembrie 2001, nouăsprez ece teroriști au
deturnat patru avioane comerciale care se deplasau către San Francisco și
Los Angeles de la Boston, Newark, și Washington, D. C. (Aeroportul
Internațional Dulles Washington). La 8:46 a.m., zbo rul American Airlines
numărul 11 s-a prăbușit în Turnul de Nord al World Trade Center, urmat de
zborul United Airlines numărul 175 care a lovit Tur nul de Sud la ora 9:03
a.m. Un alt grup de teroriști a condus zborul Ameri can Airlines numărul 77
în Pentagon la ora 9:37 a.m. Un al patrulea zbor, z borul United Airlines
numărul 93, a cărui țintă finală se presupune a fi fost fie Capitoliul Statelor
Unite fie Casa Albă, s-a prăbușit lângă localitatea Shanksville, Pennsylvania
la 10:03 a.m, după ce pasagerii de la bord au intra t în luptă cu teroriștii.

În timpul deturnării avioanelor, teroriștii au folo sit armele pentru a
înjunghia și/sau ucide piloții de avion, stewarzi ș i pasageri. De la pasageri
care au telefonat din avioane, s-a aflat că s-au fo losit cuțite pentru a
înjunghia stewarzi și, în cel puțin un caz, un pasa ger, în timpul a două dintre
deturnări. Unii pasageri au putut să dea telefoane folosind serviciul aerian de
radiotelefonie și unele telefoane mobile, și au dat detalii, inclusiv că mai
mulți teroriști erau în fiecare avion, că s-au util izat gaze lacrimogene, și că
unii oameni de la bord au fost înjunghiați. Comisia 9/11 a stabilit că doi
dintre teroriști cumpăraseră unelte multifuncțional e de mână Leatherman. Un
steward din zborul 11, un pasager din zborul 175 și pasageri din zborul 93 au
spus că teroriștii au bombe, dar unul dintre pasage ri a spus că el credea că

NESECRET
NESECRET
88 din 112 sunt false. Nu s-au găsit urme de explozivi la locu l prăbușirii, iar Comisia
9/11 a concluzionat că cel mai probabil bombele era u false.
În zborul 93 United Airlines, cutiile negre au arăt at că echipajul și
pasagerii au încercat să preia controlul avionului de la teroriști după ce au
aflat prin telefon că alte avioane deturnate simila r se prăbușiseră în clădiri în
aceeași dimineață. Conform stenogramei discuțiilor din zborul 93, unul
dintre teroriști a ordonat ca avionul să fie întors după ce a devenit clar că
aveau să piardă controlul avionului în fața pasager ilor. La scurt timp după
aceea, avionul s-a prăbușit pe un câmp de lângă sat ul Shanksville din orașul
Stonycreek, comitatul Somerset, Pennsylvania, la 10 :03:11 a.m. ora locală
(14:03:11 UTC). Khalid Sheikh Mohammed, organizator ul atacurilor, a
declarat într-un interviu din 2002 acordat lui Yosr i Fouda, un jurnalist de la
al Jazeera, că ținta zborului 93 era Capitoliul Sta telor Unite, care primise
numele de cod „Facultatea de Drept”.

Trei clădiri din Complexul World Trade Center s-au prăbușit în urma
avariilor structurale suferite în ziua atacurilor. Turnul de sud (WTC 2) s-a
prăbușit aproximativ la ora 9:59 a.m., după ce a ar s timp de 56 de minute
într-un incendiu cauzat de impactul cu avionul ce e fectua zborul United
Airlines 175. Turnul de nord (WTC 1) s-a prăbușit l a ora 10:28 a.m., după ce
a ars timp de aproximativ 102 minute. La prăbușirea turnului de nord,
resturile clădirii au avariat grav clădirea WTC 7. Integritatea sa structurală a
fost compromisă și mai mult de incendii, și clădire a s-a prăbușit mai târziu în
acea zi, la ora 5:20 p.m.

NESECRET
NESECRET
89 din 112 Atacurile au creat confuzie pe scară largă printre organizațiile de presă
și printre controlorii de trafic aerian din toate S tatele Unite. Tot traficul
aerian internațional civil a fost oprit și nu s-a m ai permis aterizarea pe
pământ american timp de trei zile. Avioanele deja î n zbor au fost fie întoarse
din drum, fie redirecționate spre aeroporturi din C anada sau din Mexic.
Sursele media au transmis știri neconfirmate și ade sea contradictorii pe
parcursul zilei. Unul dintre cele mai cunoscute ast fel de zvonuri a fost acela
că o mașină-capcană fusese detonată la sediul Depar tamentului de Stat al
SUA din Washington, D.C. La scurt timp după prima r elatare a prăbușirii de
la Pentagon, CNN și alte instituții media au relata t un incendiu izbucnit la
Washington Mall. O altă relatare care a ajuns pe li niile AP era cea că un
avion Delta Air Lines—zborul 1989—fusese deturnat. Această relatare s-a
dovedit și ea a fi falsă; se crezuse pentru scurt t imp că avionul ar fi prezentat
riscul de a fi deturnat, dar a răspuns la apelul co ntrolorilor și a aterizat în
siguranță în Cleveland, Ohio.
3.3. Forme de manifestare la nivel mediatic
3.3.1.Ciberterorismul

Terorismul cibernetic reprezintă forma de activism terorist care
implică rețele de computere. Ele au fost atacate de către grupările teroriste în
timpul conflictelor din Kosovo, Kașmir și Orientul Mijlociu, dar pagubele nu
au fost atât de mari, ci totul s-a limitat la web-s ite-uri distruse sau servere de
internet blocate. Statele dezvoltate solicită tot m ai mult folosirea tehnologiei
informației, cei din domeniul informaticii recunosc ând că există o doză de
vulnerabilitate și că atacurile ciberteroriste ar p utea provoca tot atâtea
dezastre ca alte forme mai familiare de terorism. I nformaticienii de la
Pentagon, din America, au descoperit, în urma unei cercetări de anvergură în
1997, că teroriștii pot folosi computere obișnuite și un software normal,

NESECRET
NESECRET
90 din 112 pentru a întrerupe comunicațiile militare, curentul electric și a provoca o
cădere a 922 rețele de computere în mai multe orașe . Ciberteroriștii sunt
dispuși să provoace panică și să modeleze opinia pu blică cu mijloace puține,
iar dramaticele atacuri asupra rețelelor de compute re sunt ideale pentru
aceste scopuri, implicând, de asemenea, fonduri puț ine și echipe mici de
atacanți 57 .

De asemenea, atacurile „virtuale” asupra internetul ui și altor rețele, le
permit ciberteroriștilor să se protejeze. Cibertero riștii on-line pot de
asemenea să-și ascundă identitatea și poziția, aleg ând să rămână anonimi sau
să se dea drept altcineva. Ciberteroriștii ar putea să folosească ciberatacurile
pentru amplificarea efectelor atacurilor lor. Ei ar putea să blocheze
comunicațiile de urgență sau să întrerupă curentul electric sau apa la
începutul unui atac convențional, fie el biologic, chimic, nuclear sau un
bombardament. Experții informaticieni consideră că acest fel de atac
coordonat ar putea fi cea mai bună întrebuințare a metodelor terorismului
cibernetic. Ciberteroriștii pot distruge infrastruc tura informațională, pot
sabota rețelele de computere, rețelele financiare s au mass-media sau pot
folosi rețelele de computere pentru a controla apar aturile care coordonează
luminile din trafic, uzinele de electricitate sau b arajele, provocând dezastre.
Atacurile asupra componentelor materiale ale infras tructurii sunt adevărate
bombe care ar putea distruge banca virtuală de comp utere a guvernului,
componente cheie ale infrastructurii internetului s au echipamentului ce
permite comunicarea telefonică. Atacurile lansate î n ciberspațiu ar putea
implica diverse metode de exploatare a punctelor sl abe ale securității
computerelor: viruși virtuali, parole furate, softw are cu intrări secrete, prin
care intrușii pot pătrunde nedetectați și torente d e trafic electronic putând

57 Burgess, M,. Terrorist Networks: Jaish-e-Mohammed (JEM). Center for Defense Information,
Washington D.C., 2006.

NESECRET
NESECRET
91 din 112 asalta computerele. Aceste atacuri sunt cunoscute s ub numele de „respingere
a serviciului”. Atacurile ar putea implica furtul u nor dosare secrete, alterarea
conținutului paginilor web, sabotarea operațiunilor , ștergerea datelor sau
amenințarea cu divulgarea informațiilor confidenția le pentru bani sau
concesii politice. Ciberteroriștii pot de asemenea anula sistemele de control
împotriva deturnărilor, care pot avea consecințe gr ave: ruperea barajelor,
ciocnirea avioanelor, întreruperea electricității ș i alte sisteme aferente lor. Se
cunoaște în prezent că organizațiile teroriste sele ctează persoane care cunosc
bine bazele informaticii și hackerii. Aceste organi zații sunt interesate de
persoane care sunt bine instruite, având aparatură de ultimă performanță și
care o folosesc în scopuri teroriste 58 .
3.3.2. Ad-terorismul

Pericolul actual al celor mai multe atacuri teroris te este relativ redus în
comparație cu pericolele de care ne lovim în viața de zi cu zi, precum
accidentele, atacurile de cord cauzate de stres, ob ezitatea datorată diabetului,
dizabilitățile psihice și fizice sau moartea cauzat ă de fumat și SIDA.
Teroriștii sunt capabili să răspândească teroarea i rațională prin intermediul
televizorului, pentru a amplifica impactul terorii în mințile oamenilor. Prin
omorârea unui președinte, teroriștii îi induc consu matorului de media o stare
de nesiguranță. Prin torturarea unor jurnaliști lua ți ostatici, îi vor determina
pe cei care preiau informația din mass-media să se simtă amenințați. Prin
distrugerea unei clădiri, îi fac pe consumatorii de media să se întrebe dacă nu
cumva sunt ei cei care urmează. Arma omniprezentă a teroriștilor este frica
exagerată transformată în anxietate, în special cân d aceasta este mediatizată
de televiziune și presa scrisă. Evenimentele șocant e mediatizate pot răni

58 Laqueur, W., The New Terrorism: Fanaticism and the Arms of Mass Destruction. Oxford University
Press, USA, 2002.

NESECRET
NESECRET
92 din 112 psihic, determinând consumatorii de media să reacți oneze la teamă,
retrăgându-se, înfruntând-o sau încremenind în fața informației terifiante
transmisă la televizor și/sau în presa scrisă. Fric a transformată în groază
devine un sentiment foarte puternic al vulnerabilit ății personale 59 .

Așadar, groaza poate fi activată în mințile consuma torilor de media de
evenimente cutremurătoare date publicității de cătr e jurnaliști în vederea
informării. Teroristul de azi face uz de media pent ru a intimida un grup țintă
numit consumatorul de media, care este societatea c ivilă. Teroriștii vor să
comunice cu instituțiile de stat prin mass-media, ș ocând și intimidând astfel
societatea civilă pentru a-și atinge scopurile infr acționale. Ei încep să-și
impună mărcile criminale sub forma unor sloganuri i deologice care, de altfel,
au devenit o preocupare a cercetătorilor din domeni ile socio-umane. Astfel,
între teroriști și mass-media s-a dezvoltat o simbi oză sau o relație de tipul
„îmi dai, îți dau”. Frica inoculată în mod repetiti v consumatorului de media
devine o consecință nefastă a fenomenului terorist 60 .

Realitatea pare să trădeze faptul că mass-media a d evenit o condiție
sine qua non pentru actele de terorism, înțelese ca metodă de a stăpâni și
paraliza acțiunea maselor prin constrângere psiholo gică și intimidare de
natură criminală. De cele mai multe ori, în lipsa p ublicității, actele de
terorism nu au niciun rezultat. Din analiza privind actele de terorism la nivel
internațional reiese faptul că numărul atacurilor î mpotriva țărilor din
Occident a crescut considerabil, ceea ce ar trebui să reprezinte un semnal de
alarmă pentru mass-media din această zonă. În timp ce publicitatea constituie

59 Delcea, C., „Mass Media and Terrorism.” In Strategic Impact , National Defence University “Carol I”.
The Center for Defence and Security Strategic Studi es, no. 2, [22], 76-85, București, 2008.

60 Guttman, D., Killers and Consumers: The Terrorist and His Audien ce , „Social Research”, 46, 517–26,
1979.

NESECRET
NESECRET
93 din 112 obiectivul principal al teroriștilor, mijloacele de comunicare au avansat de la
stadiul de relatare prin viu grai la reportaje în p resa scrisă, radio, jurnale de
actualități și, nu în ultimul rând, televiziune, ac easta din urmă întărind
propaganda teroriștilor. În acest sens, un rol cruc ial îl joacă internetul
întrucât reprezintă instrumentul ideal de răspândir e a ideilor incluse în sfera
terorismului 61 . Este bine cunoscut faptul că teroriștii și susțin ătorii Jihadului
mondial se folosesc de mass-media ca de o platformă de transfer a mesajelor
operaționale. Oricum, câteva din celelalte mijloace de utilizare a mass-media
de către rețeaua mondială a Jihadului pare că le sc apă din vedere
specialiștilor. Printre cele mai infame utilizări a le mass-media se numără
exploatarea surselor ușor de păcălit, în scopul răs pândirii panicii în rândul
„dușmanilor lui Allah”. Cel mai mic zvon despre o o perațiune iminentă a Al
Qaeda este răspândit la fiecare colț de stradă, gen erând teroare în rândul
populației civile nesigure, care nu știe ce are de făcut pentru a face față unei
asemenea situații. Faptul este susținut de o istori e bine coordonată a
mesajelor de amenințare Al Qaeda cu declanșarea ate ntatelor, astfel încât
imediat ce mesajele de avertisment încep să apară p e site-urile teroriștilor,
ele sunt preluate și transmise, constituind o primă etapă a unei serii reînnoite
de atacuri. Faptul că numeroase astfel de mesaje au fost făcute publice de
mass-media, fără ca atentatele să se materializeze, nu pare a fi fost luat în
considerare. Orice zvon care dă naștere la titluri de primă pagină este
transmis și analizat de experții ad-teroriști și co ntribuie la creșterea gradului
de teroare înainte de a fi dat uitării, încă o dată . Niciunul dintre
avertismentele legate de pregătirile pentru actele de teroare ulterioare nu
dădea informații concrete despre datele atentatelor , țintele alese sau
modalitățile prin care urmau să se concretizeze. Ma ss-media este mult prea
ușor manipulabilă, fiind inclusă în categoria unelt elor declanșatoare de

61 Juergensmeyer, M., Terror in the Mind of God : The Global Rise of Religious Violence. Berkeley:
University of California Press, 2001.

NESECRET
NESECRET
94 din 112 conflicte psihice. Rolul mass-mediei este de a anun ța publicului informațiile
de care acesta are nevoie și la care are dreptul. Î nsă, prin transmiterea
anunțurilor, amenințărilor și declarațiilor organiz ațiilor teroriste, mass-media
servește mai degrabă interesele teroriștilor decât pe cele ale publicului.

Ad-terorismul desemnează înfricoșarea unei populați i prin acte de
violență, evocând groază, frică, spaimă provocată d eliberat, prin amenințare
sau intimidare, menite să atragă atenția asupra sco purilor urmărite de către
teroriști. Terorismul modern are ca scop cultivarea spaimei și subminarea
încrederii populației civile. Scopul provizoriu est e izolarea fiecărui individ și
dezintegrarea comunității. Amenințările continue lu crează în direcția
subminării senzației de siguranță, dereglând rutina cotidiană. Dar scopul
strategic absolut al teroriștilor este să manipulez e opinia publică astfel încât
aceasta să preseze autoritățile cu putere de decizi e să capituleze în fața
pretențiilor teroriștilor. Populația țintă devine o unealtă în mâna teroriștilor
pentru a constitui o agendă politică și religioasă care justifică înfăptuirea
actelor teroriste 62 .

Diverse studii și cercetări întreprinse din perioad a anilor '80 până în
prezent au scos la iveală o nouă latură a terorismu lui, și anume terorismul
orientat spre mass-media, care urmărește, în linii mari, instaurarea groazei în
rândul unui grup-țintă. Cu certitudine, datorită te hnologiilor moderne,
grupările teroriste se bucură de posibilitatea de a transforma mass-media în
propria lor armă de distrugere. Studiile ulterioare au încercat să surprindă
efectele negative ale mediatizării acțiunilor teror iste. S-au făcut foarte multe
cercetări asupra acestui fenomen controversat. Tero area mediatizată a

62 Delcea, C., „Ad-terror as a mean for evoking negat ive emotions”. In Stategic Impact , National Defence
University “Carol I”. The Center for Defence and Se curity Strategic Studies, no. 1, [18], 76-85, Bucu rești,
2006.

NESECRET
NESECRET
95 din 112 generat numeroase studii de specialitate și multipl e teorii. În anii '80, Barry
Collin, cercetător în cadrul Institutului pentru Se curitate și Spionaj din
California, a introdus conceptul de „ad-terorism”, pentru a defini atacurile
premeditate și motivate politic sau religios ale gr upurilor subnaționale sau
ale agenților clandestini asupra informațiilor, dat elor, sistemelor și
programelor de calculatoare ce serveau mass-media p entru a transmite
teroarea 63 . Collin a mai remarcat faptul că situația la care se asistă în prezent
este doar o parte din ceea ce constituie un instrum ent important și extrem de
complex al teroriștilor.

Într-un alt studiu publicat în anul 1997, intitulat The Media and
Terrorism: A Reassessment , Paul Wilkinson își propune să cerceteze relația
de simbioză existentă între terorism și mass-media, ca rezultat al conceptului
de ad-terorism. Analiza sa pornește de la o definiț ie generală a celor două
noțiuni, concentrându-se apoi, pe rând, asupra aspe ctelor legate de
obiectivele urmărite de către teroriști: luarea de ostatici, impactul asupra
opiniei publice și reacția emoțională negativă a so cietății civile. La un
anumit punct, cele două noțiuni se întrepătrund, lu cru care reiese, pe de o
parte, din intenția teroriștilor de a dobândi un st atut de legitimitate și, pe de
altă parte, din nevoia mass-mediei de a obține subi ecte senzaționale,
considerând terorismul o sursă inepuizabilă de știr i, menită să genereze o
creștere a audienței. În situația în care ne confru ntăm cu problema legăturii
dintre mass-media și terorism, trebuie avută în ved ere perspectiva teroristă
asupra comunicării, din moment ce terorismul, prin însăși natura lui,
constituie o armă psihologică dependentă de modul î n care amenințarea este
transmisă societății. Elementele pivot ale actelor de violență constituie

63 Crenshaw, M.,. Current Research on Terrorism : The Academic Perspective, in „Studies in Conflict and
Terrorism”, 15, 1–1, 1992.

NESECRET
NESECRET
96 din 112 amenințarea, rănirea ori distrugerea guvernelor și a grupurilor-țintă, ca
mijloace de constrângere a acestora de a se supune cerințelor teroriștilor.

Autorul mai abordează și studiile lui Michael Wievi orka (1993),
contestând viziunea acestuia, care susținea că într e terorism și mass-media
nu există o relație de simbioză, aducând astfel arg umente din literatura
psihosociologică de specialitate, care invocă terme nul de simbioză ce rezidă
într-o relație de dependență mutuală între grupuri total diferite din cadrul
unei comunități, devenind astfel o legătură complem entară. Cu certitudine,
nu se poate ignora „aportul” major adus de tehnolog ia modernă și sateliții de
comunicații la creșterea publicității de tip terori st.

Ca urmare, cercetătorii Ganor, B. Ehrlich, R. Shay, S. de la The
Internațional Policy Institute for Counter-Terorism (ICT) 64 , pun bazele
teoriei „ad-terorismului”. Ei pleacă de la recentel e demersuri criminale ale
teroriștilor care fac uz de mass-media, în vederea mediatizării violenței,
șocului și groazei în rândul populației, combinând mai multe științe ale
comunicării (psihologia, sociologia, mass-media etc .) pentru a forma un
concept bine definit, în vederea explicitării acest ui fenomen. Aceștia
enumeră trei tipuri de ad-terorism ca strategie de intimidare a publicului,
consumator al mass-media. Acestea sunt: ad-terorism ul ca formă de
avertizare, ad-terorismul ca formă de violență, ad- terorismul ca formă de
victorie.

Așadar, considerăm că este este o premieră faptul c ă s-a conturat
conceptual acest tip de terorism, înțeles ca manife stare de ostilitate asupra
societății civile, dar cercetările din ultima vreme au lăsat multe întrebări

64 Ganor, B. , Defining Terrorism: Is One Man's Terrorist Anoth er Man's Freedom Fighter?, The Strategy of Modern T errorism,
Countering State-Sponsored Terrorism . ICT Papers on Terrorism, Herzliya, Israel, 2006.

NESECRET
NESECRET
97 din 112 esențiale fără răspuns asupra ad-terorismului iar d in acest raționament și a
întrebărilor fără răspuns am dorit să aducem clarif icări și să delimităm un
concept rar abordat la nivel de cercetare.

Pentru a întări ideea pe care o susținem, de multip lă definire a terorismului,
și a sublinia faptul că împărțirea actelor terorist e expusă de noi nu este
exhaustivă și nici nu are pretenții de absolutism, prezentăm în continuare o
altă clasificare. Se poate observa că multe dintre categorii se suprapun cu
cele pe care le-am expus, dar apar și altele noi.
• terorism patopolitic , reprezentat de grupări naționaliste (ex. ANE, în
S.U.A.) care „apără” interesele etniei sau culorii din care provin; acționează
irațional, violența fiind singura și cea mai uzitat ă formă de exprimare;
• terorism psihotic , reprezentat de persoane care provin de obicei, di n familii
dezorganizate, de indivizi cu probleme de adaptabil itate socială, de
comportament care s-au aflat mult timp în șomaj sau n-au fost integrați
organizațional. Acestea, în general, atacă personal ități politice;
• terorism „autorizat ”, în care caracteristică este abaterea de la regul i, cutume
sau înțelegeri internaționale (ex. folosirea armelo r atomice, la sfârșitul celui
de-al doilea război mondial, asupra Japoniei, impli carea personalului CIA în
asasinate politice în America Latină etc.);
• terorism criminal sau pirateria , prin care se forțează obținerea unei
recompense importante, dupa care se retrag sub „pro tecția” ostaticilor luați;
• terorism endemic sau al bâtei , caracterizat prin anarhie, masacre
intertribale, între grupările mafiote; acte care se petrec numai într-o anumită
zonă;
• terorism practicat de „vigilenți ”, aprobat tacit de către un regim politic
amenintat și exercitat asupra dizidenților;

NESECRET
NESECRET
98 din 112 • terorism organizațional , practicat de organizații revoluționare sau de tip
Mafia, față de care statul de drept folosește măsur i drastice pentru a putea
menține liniștea socială;
• terorism pragmatic , unde folosirea violenței are ca scop obținerea
sprijinului populației pentru acte de extorcare de fonduri sau în declanșarea
unor greve;
• terorism funcțional , prin care o organizație – folosind violența – poa te
obține avantaje strategice într-o anumită zonă, str uctură sau domeniu;
• terorism manipulativ , cel care creează unele situații de negociere prin
mijloace specifice, folosindu-se de mass-media pent ru manipularea
sentimentelor de simpatie ale opiniei publice;
• terorism simbolic , în care victima ce trebuie distrusă reprezintă un simbol
deosebit pentru partea adversă și prin a cărei elim inare se încearcă obținerea
de avantaje etnice, politice sau de altă natură.
De cele mai multe ori, terorismul este conjunctural (cu excepția regimurilor
totalitare). Unii analiști ai fenomenului au ajuns la concluzia că subiectul
este în declin. Naționalismul, patriotismul, intere sele etnice sau
proletarismul, în epoca modernă, datorită globalism ului, devin desuete și,
deci, nu mai pot constitui „motorul” actelor terori ste. În cazul unui declin
progresiv și durabil al cauzei, terorismul poate de veni însă un scop în sine, o
activitate fără motivații explicite și justificabil e la nivelul analizei și al
grupului, apărând ca o anomalie ce trebuie eliminat ă din viața socială. Va fi
însă greu de anihilat, tocmai datorită faptului că disimularea practicanților
fenomenului este perfectă în mediul pe care-l vor d istruge la momentul
potrivit, nelăsând nici o urmă de îndoială asupra b unelor lor intenții față de
cetățenii printre care se amestecă.
Terorismul rămâne, în esență, o problemă politică. Politicienii, diplomații,
structurile forțelor informativ-operative trebuie s ă țină cont de impactul
produs de orice tip de răspuns la un act terorist, de consecințele asupra

NESECRET
NESECRET
99 din 112 intereselor politice și naționale și, mai ales, dac ă costurile economice,
politice, sociale sau financiare justifică amploare a răspunsului preconizat ca
pedeapsă. Contraatacurile excesive aplicate organiz ațiilor teroriste, uciderea
unor oameni nevinovați prin amploarea pedepsei au d ovedit deseori că duc la
rezultate opuse dorințelor de eradicare a fenomenul ui. De aceea, este nevoie
de a studia foarte bine fenomenul, motivațiile care stimulează acțiunile
teroriste, izvoarele acestuia și numai după aceea s ă se treacă la măsuri
coercitive.
Specialiștii în analize sociale și politice susțin că nici o formă de terorism nu
poate rezista în fața unor guvernări sau a unor put eri ce se dovedesc flexibile,
deschise spre reforme, care-i favorizează pe modera ți și care fac orice efort
pentru ușurarea situației celor defavorizați de sis tem, de relațiile sociale sau
politice. Iată de ce se impune cu necesitate un aco rd internațional asupra
definirii fără ambiguități a terorismului.
3.4. Forme și procedee folosite de teroriști

Aproape zilnic omenirea se confruntă cu acțiuni ext remist-teroriste
care generează insecuritate și tulbură profund viaț a normală a societății,
sfidând ordinea de drept internă și internațională. Prin amploarea și
diversiunea formelor sale terorismul a dobândit în ultimele decenii un
caracter global, constituind o amenințare gravă pe ntru securitatea și pacea
mondială.
Ca forme de manifestare a terorismului se pot enume ra: pirateria
aeriană, navală sau terestră, luarea de ostatici, r ăpirea unor persoane ale vieții
politice, militare, economice, sociale, culturale e tc.
Majoritatea teoreticienilor clasifică actele terori ste în funcție de
elementul subiectiv al infracțiunii (intenția), dis tingând astfel un terorism de
drept comun și un terorism social. Prin terorism de drept comun s-ar înțelege

NESECRET
NESECRET
100 din 112 acele infracțiuni care cad sub incidența legii pena le, agravată însă de metode
de execuție prin teroare. De regulă, acest gen de i nfracțiuni au ca obiect un
interes personal ca de exemplu: obținerea unei sume de bani, încercări de
șantaj, taxele de protecție, practicile gangsterial e (Mafia, sub toate aspectele
ei) ori ale bandelor de tâlhari. În schimb, terorismul social ar fi acea formă
de infracțiune care urmărește impunerea unei ideolo gii sau doctrine sociale,
economice ori distrugerea unei orânduiri sociale.
Actele teroriste se pot clasifica în terorism intern și internațional.
Primul poate fi la rândul lui, terorism de stat (regim de teroare), terorism de
stânga sau de dreapta (deci motivat ideologic ), naționalist sau separatist
(motivat de idealuri naționale ). Scopurile lor sunt total opuse. Terorismul
intern vizează, din punctul de vedere al inițiator ilor, întărirea statului, iar cel
internațional distrugerea sau compromiterea instit uțiilor statale.
După cum au demonstrat atentatele comise la 11 sept embrie 2001 pe
teritoriul Statelor Unite ale Americii, terorismul a depășit stadiul unor simple
asasinate și atentate cu bombe. În prezent unele or ganizații teroriste au
capacitatea tactică de a ucide mii de persoane dint r-o singură acțiune și de a
amenința comunități întregi în timp de pace.
Pentru atingerea obiectivelor propuse organizațiile și grupările teroriste
apelează la o mare varietate de forme și procedee de acțiune :
3.4.1. Acțiunea directă

Acțiunea directă constă în atacul deschis, armat, a supra obiectivului
vizat, în scopul ocupării acestuia și luării de ost atici; distrugerii, capturării
sau răpirii unor persoane; creării de panică, derut ă și groază în rândul
personalului obiectivului sau al populației din zon ă. În funcție de natura
obiectivului vizat, vulnerabilitățile acestuia, pos ibilitățile de acțiune, scopul

NESECRET
NESECRET
101 din 112 imediat și îndepărtat urmărit, în cadrul acțiunii d irecte pot fi utilizate mai
multe procedee:
a. Atentatul. Se adoptă în scopul suprimării fizice a unor personalități
marcante din diferite domenii (șefi de stat și de g uverne, miniștri, șefi de
partide, diplomați, comandanți militari, magistrați , oameni de afaceri) care în
activitatea lor au afectat interesele organizației teroriste respective. Ca
modalități concrete de acțiune asupra persoanelor v izate, teroriștii folosesc:
– asasinatul;

Printre zecile de personalități asasinate în ultime le decenii se numără:
regle Iordaniei, Abdullah Ibn Hussein (adversar înv erșunat al politicii
coloniale britanice în Orientul Apropiat, a fost as asinat pe 20 iulie 1951
într-o moschee); președintele republicii Panama, Jo se Antonio Remon
(asasinat în 1955 în timp ce asista la o cursă de c ai); președintele
Nicaragua, Anastazia Somoza (împușcat de un naționa list în 1956);
președintele Guatemalei, Carlos Castillo Armas (uci s de șeful gărzii
personale pe 26 iulie 1958); președintele Republici i Dominicane, Rafael
Trujilio Molina (ucis în Ciudad Trujilio pe 30 mai 1961); președintele
Republicii Tongo, Silvanus Olympio (asasinat pe 13 ianuarie 1963 în timpul
unei lovituri de stat); președintele Vietnamului de Sud, Ngo Dinh Diem
(împușcat la 2 septembrie 1963 în timpul unei lovit uri de stat); președintele
SUA, John Fitzgerald Kennedy (împușcat la Dallas pe 22 noiembrie 1963 de
către Lee Harwey Oswald); președintele Egiptului, A nwar El Sadat
(împușcat la Cairo în timpul unei parade militare î n toamna anului 1981 de
către un comando aparținând Jihadului Islamic Egipt ean); președintele
Boliviei, Jian Jose Torres (răpit în Bolivia, a fos t găsit mort câteva zile mai
târziu, la 1 iunie 1976, la 60 de mile de Buenos Ai res); președintele
Republicii Chile, Salvador Allende (ucis pe 11 sept embrie 1973, în timpul

NESECRET
NESECRET
102 din 112 unei lovituri de stat); primul ministru srilankez, Solomon Bandaranaike (ucis
de un fanatic pe 25 septembrie 1959); primul minist ru iordanian Hassan
Madjali (ucis de o bombă pe 28 iunie 1960 de într-u n atentat care îl viza pe
regele Hussein); primul ministru al Republicii Cong o, Patrice Lumumba
(împușcat în Katanga pe 17 ianuarie 1961); primul m inistru al Republicii
Africa de Sud, Henrik Frensch Verwoerd (asasinat pe 6 noiembrie 1966);
primul ministru spaniol, Luis Carerro Blanco (autom obilul său a fost
aruncat în aer cu trei mine antitanc la 20 decembru ie 1973 de către membrii
ETA); primul ministru al Italiei, Aldo Moro (răpit la 16 martie 1978 în plin
centrul Romei de către un grup de teroriști aparțin ând Brigăzilor Roșii,
cadavrul său a fost găsit într-un automobil pe 9 ma i același an); primul
ministru al Suediei, Olaf Palmev (împușcat de către un individ rămas
necunoscut la 26 februarie 1986, în timp ce ieșea d e la un cinematograf);
premierii indieni Indira Ghandi și Rajid Ghandi (uc is cu focuri de armă de
un membru al gărzii personale pe 31 octombrie 1984) , primul ministru al
Israelului, Yitzhak Rabin (împușcat la Tel-Aviv pe 4 noiembrie 1995 în
timpul unui miting pentru pace de Ygal Amir, membru al grupării de
extremă dreapta Eyal) etc.

– răpirea de persoane;

Pe 17 decembrie 1981 generalul de brigadă James Lee Dozier, adjunctul
șefului de stat major al comandamentului de sud al NATO, a fost răpit din
apartamentul său din Verona (Italia) de către membr i ai organizației
Brigăzile Roșii. El a fost eliberat după 42 de zile de către forțele speciale
italiene, în urma celei mai vaste operațiuni de cău tare din istoria Italiei, la
care au participat peste 6000 de polițiști, membri ai forțelor armate și
serviciilor secrete, reprezentanți ai Agenției Cent rale de Informații (C.I.A.)
și Interpol.

NESECRET
NESECRET
103 din 112
– sechestrarea de persoane sau luarea de ostatici;

La 17 decembrie 1996 un comando al Mișcării Revoluț ionare Tupac
Amaru a ocupat reședința ambasadorului japonez la L ima, luând peste 600
de ostatici. După un asediu de 126 de zile, forțele speciale peruane au
intervenit în forță. În timpul atacului și-au pierd ut viața 14 teroriști, doi
luptători și doi ostatici.

– atentatul executat prin atac armat în forță, rapi d și prin surprindere;

Cu o oră înainte de deschiderea lucrărilor Organiza ției Untiății
Africane desfășurate la Addis Abeba pe 26 mai 1995, coloana oficială a
președintelui Egiptului Hosni Mubarak a fost atacat ă într-o ambuscadă bine
organizată de către un grup de teroriști ai organiz ației Jihadul Islamic
Egiptean, înarmați cu pistoale mitralieră AK-7. Cin ci dintre aceștia au
deshis focul asupra limuzinei prezidențiale din ime diată apropiere, fiind
susținuți de către alți trei trăgători amplasați pe clădirile din jur. După un
schimb de focuri care a durat un minut, teroriștii s-au retras cu un
autoturism de teren, pe un traseu pregătit anterior , fără a putea fi reținuți de
forțele de ordine. În urma atentatului au fost uciș i doi ofițeri de securitate
etiopieni, aproximativ alți zece ofițeri egipteni ș i etiopieni fiind răniți.

– atentatul executat printr-un atac armat izolat;

La 13 mai 1981 Papa Ioan Paul al doilea a fost răni t cu trei gloanțe
în piața Sfântul Petru din Roma, de către teroristu l turc Mehmet Ali Agca .

NESECRET
NESECRET
104 din 112 Pe 18 mai 1996, în timpul unei vizite efectuate în orașui Izmir,
președintele Turciei, Suleyman Demirel, a constitui t obiectul unei tentative
de asasinat. Atentatorul a fost identificat ca fiin d Ibrahim Gumrukcuoglu, de
profesie farmacist, condamnat în trecut pentru crim ă și cunoscut ca având
simpatii pro-islamiste.

– atacul executat prin acțiune armată specială (ata cul nominal) 6.

Tentativa de ucidere a președintelui Franței, Charl es de Gaulle, de
către un asasin profesionist angajat de către O.A.S . (Organisation de
l′Armee Secrete).

b. Atacul obiectivelor fixe vizează ocuparea unor o biective militare sau
civile la care dacă se produc distrugeri însoțite d e victime omenești sunt
afectate relațiile dintre state, economia, se gener ează panică în rândul
populației. Printre modalitățile de acțiune cele m ai răspândite în cadrul
acestui procedeu se numără:
– atacul simultan pe mai multe direcții care constă în desfășurarea
rapidă a grupului terorist, pătrunderea acestuia în obiectiv, anihilarea
dispozitivului de pază și apărare, ocuparea obiecti vului, luarea de ostatici și
declanșarea de negocieri pentru satisfacerea revend icărilor;

Pe 30 aprilie 1986 un comando terorist a ocupat amb asada iraniană
din Londra, luând 26 de ostatici, inclusiv un poliț ist britanic. Teoriștii au
solicitat eliberarea a 91 de persoane aflate în înc hisori din Iran, amenințând
că în cazul în care nu li se va satisface revendica rea vor ucide ostaticii și

6 Acest procedeu se utilizează în baza unor informaț ii sigure cu privire la persoana vizată și programu l
zilnic al aceasteia. Urmărește asasinarea fără zgom ot a obiectivului, utilizând arme de foc cu amortiz or sau
arme albe.

NESECRET
NESECRET
105 din 112 vor arunca în aer clădirea ambasadei. Intervenția î n forță a echipelor S.A.S.,
după șase zile de asediu, s-a soldat cu uciderea a cinci din cei șase teroriști
și a unui ostatic. Eficiența acțiunii (care a durat numai 11 minute) s-a
datorat folosirii unor elemente de surprindere a ad versarului: aruncarea
simultană în aer a ferestrelor imobilului, utilizar ea de grenade de
consternare și gaze lacrimogene.

– atacul pe o direcție favorabilă, precedat de o ac țiune demonstrativă pe o
altă direcție;

– atacul legendat, care constă în pătrunderea în ob iectiv cu o acoperire
credibilă (prin folosirea unor substituiri de perso ane, utilizarea unor
documente sustrase sau contrafăcute), urmată de sec hestrarea personalului
sub amenințarea armelor.

Pe 24 decembrie 1994 patru teroriști aparținând Gru pului Islamic
Armat (G.I.A.), au luat ostatici membrii echipajulu i și 227 de pasageri ai
unei curse Air France care staționa pe aeroportul H ouari Boumediene din
Alger. Teroriștii au pătruns în avion prin tunelul destinat îmbarcării
pasagerilor, fiind deghizați în uniforme ale person alului aeroportului. După
48 de ore echipele de asalt ale GIGN – unitatea ant iteroristă franceză – au
luat cu asalt aeronava, ucigându-i pe toți cei patr u teroriști. În urma
atacului au fost rănite 25 de persoane (9 luptători , 3 membri ai echipajului,
13 pasageri).

c. Atacul obiectivelor mobile sau deturnarea este u n act premeditat de
capturare a unui mijloc de transport (rutier, ferov iar, navă sau aeronavă),
urmată de sechestrarea sau uciderea personalului te hnic și călătorilor în

NESECRET
NESECRET
106 din 112 diverse scopuri: obținerea de fonduri, eliberarea u nor membri ai organizației
aflați în închisoare, crearea unei publicități deos ebite a organizației prin mass
media etc.

La 13 octombrie 1977 un avion Lufthansa cu 91 de pa sageri la bord a
fost deturnat de un grup de patru teroriști – doi b ărbați și două femei. După
mai multe escale succesive în Orientul Apropiat, av ionul a aterizat pe
aeroportul Mogadiscio (Somalia). Pentru a câștiga t imp, autoritățile
germane au comunicat teroriștilor că acceptă eliber area prizonierilor
revendicați de aceștia în schimbul eliberării ostat icilor. Echipa de asalt a
GSG-9 (unitatea aniteroristă germană) s-a apropiat de aeronavă dinspre
coadă, în timp ce teroriștii se strânseseră în cabi na de comandă pentru a
observa un foc puternic aprins de militarii somalez i la circa 100 de metri de
aparat, în scop de diversiune. Luptătorii antiteror iști au pătruns în interior
cu ajutorul unor scări de asalt prin ușile de salva re a avionului, după ce au
lansat în prealabil prin geamul cabinei grenade de consternare. În timpul
asaltului au fost uciși toți cei patru teroriști ia r trei ostatici au fost răniți.

3.4.2. Acțiunea acoperită

Acțiunea acoperită include asasinarea unor persoan e, distrugerea sau
incendierea unor obiective prin folosirea unor încă rcături explozive, toxice,
bacteriologice sau nucleare, plasate în locuri și m edii frecventate de
persoanele vizate sau prin lovirea țintelor de la d istanță. Dintre procedeele
utilizate cel mai frecvent, menționăm:
– expedierea sau înmânarea de obiecte explozive (pl icuri, colete, buchete de
flori, cadouri) prin poștă sau curieri, care se pot declanșa în momentul
deschiderii sau cu întârziere ;

NESECRET
NESECRET
107 din 112 – plasarea obiectelor explozive în interiorul imobi lului vizat, prin pătrunderi
legendate sau cu ajutorul unor persoane corupte car e își desfășoară
activitatea în locul respectiv;

Pe 26 februarie 1993 un camion încărcat cu explozib il a fost detonat
în subsolul unuia din cele două turnuri ale clădiri i World Trade Center din
New York. În urma exploziei și-au pierdut viața 6 p ersoane, alte 1042 fiind
rănite.

– abandonarea de autovehicule pline cu exploziv în apropierea obiectivului
vizat și declanșarea exploziei prin telecomandă;

La 28 august 1995, în timp ce se deplasa spre locul de semnare a noii
Constituții a Republicii Georgia, președintele Edua rd Șevardnaze a făcut
obiectul unui atentat cu un automobil-capcană, plasat într-un punct
obligatoriu de trecere. Încărcătura explozivă a fos t acționată de la distanță
cu ajutorul unui dispozitiv radio. Explozia nu și-a atins scopul, soldându-se
cu avarierea gravă a vehiculului vizat și rănirea u șoară a ocupanților
acestuia.
Pe 7 august 1998 un camion-capcană a explodat în fa ța ambasadei
Statelor Unite din Nairobi (Kenya), ucigând 291 de persoane și rănind alte
aproximativ 5000. Un atentat similar, soldat cu 10 morți și 77 de răniți, s-a
produs simultan asupra ambasadei americane din Tanz ania.

– lovirea obiectivului de la distanță cu ajutorul u nor mijloace tehnice
reactive.

NESECRET
NESECRET
108 din 112 În iulie 1996 un avion Boeing 747 al Companiei TWA a fost doborât
de către o rachetă sol-aer lansată de persoane răma se necunoscute.
Incidentul s-a soldat cu moartea a 230 de persoane.

3.4.3. Acțiunea indirectă
Acțiunea indirectă (psihologică) vizează distrugere a sau slăbirea capacității
de rezistență psihică a unor persoane, grupuri sau națiuni țintă. Procedeele
cel mai frecvent uzitate în astfel de acțiuni sunt:
– amenințările sau cererile adresate prin telefon s au scrisori anonime
diferitelor personalități, direct sau indirect (mem brilor de familie);
– lansarea de alarme false prin telefoane anonime s au prin mass media care
anunță iminența producerii unui act terorist;

În ultimele săptămâni s-au înregistrat mii de alarm e false referitoare
la posibile atacuri cu agenți chimici și bacteriolo gici, atât pe teritoriul
Statelor Unite, cât și în Europa, care au generat o adevărată psihoză.
Guvernele s-au văzut nevoite să înăsprească substan țial pedepsele împotriva
celor care provoacă astfel de alarme false

– preocupări pentru procurarea și folosirea de arma ment chimic,
bacteriologic și nuclear.

Până la atacurile cu antrax de pe teritoriul Statel or Unite, singura
grupare teroristă cunoscută că a manifestat un inte res deosebit pentru
folosirea agenților biologici pe scară largă a fost secta anarhistă japoneză
“Aum Shinriko”. Din fericire, spre deosebire de ata curile cu substanțe
chimice (gaz sarin) asupra a 15 stații ale metroulu i din Tokyo, realizate pe 5

NESECRET
NESECRET
109 din 112 mai 1995 și soldate cu 12 morți și 5500 de răniți, tentativele de utilizare de
către această sectă a unor agenți biologici în atac uri teroriste a eșuat.

Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 au adus în atenția opiniei publice
internaționale un nou tip de teroriști: piloții sin ucigași. Ca și pentru temuții
kamikaze japonezi din ultima parte a celui de al do ilea război mondial, care
se năpusteau pilotând avioane încărcate cu bombe as upra vaselor de război
americane, pierzându-și viața, pentru această categ orie de teroriști a muri
pentru ceea ce cred ei a fi cauza poporului lor est e o chestiune de onoare.

Până în ultimii ani, atentatele sinucigașe au const ituit o modalitate
predilectă de acțiune a grupărilor fundamentalist i slamice din Orientul
Mijlociu. Specialiștii susțin că această formă de a cțiune a fost adoptat și de
gruparea teroristă “Al-Qaida”, înființată la sfârși tul anilor ′80 de Osama
Bin Laden. În luna octombrie 2000 doi membri ai ace stei grupări au realizat
un atac sinucigaș cu un vas-capcană asupra distrugă torului USS Cole în
portul Aden (Yemen). Pe 9 septembrie 2001 alți doi membri ai “Al-Qaida” l-
au ucis într-un atentat sinucigaș cu o bombă pla sată într-o cameră de luat
vederi pe conducătorul opoziției din Afganistan – c omandantul Ahmed Shah
Masud, veteran al războiului împotriva ocupației so vietice.

O formă aparte de terorism o constituie terorismul de stat. Acesta
urmărește eliminarea unor adversari sau opozanți po litici, suprimarea sau
răsturnarea unor personalități politice și guverne străine etc.

Cele mai citate exemple de terorism de stat din lit eratura de
specialitate sunt:

NESECRET
NESECRET
110 din 112 – împușcarea la 21 iulie 1973, la Lillehamer (Norve gia), de către o echipă a
serviciului de informații israelian – celebrul Moss ad, a unui chelner
marocan confundat cu un lider al organizației teror iste “Septembrie negru”.
– atentatul cu bombă asupra navei mișcării ecologis te Greepeace, comis la
10 iulie 1985 de către un grup de ofițeri ai servic iului francez de informații
externe – D.G.S.E., în portul Auckland (Noua Zeelan dă). Nava se afla în
zonă pentru a protesta împotriva experiențelor nucl eare franceze din
Oceanul Pacific;
– bombardarea orașelor Tripoli și Benghazi de către avioane militare
americane care au decolat de pe teritoriul Marii Br itanii, pe 5 aprilie 1986,
sub acuzația că Libia sponsorizează terorismul. Lov iturile aeriene s-au
soldat cu 37 de morți, între care și fiica președin telui Gaddafi.
Concluzii

Formele de manifestare ale terorismului sunt un fen omen mult mai
complex chiar decât războiul, fenomen care trebuie studiat și aprofundat nu
doar pentru a-i limita efectele și a-i pedepsi pe c ei vinovați, ci îndeosebi
pentru a înțelege și a eradica mecanismele și cauze le ce stau la baza acestor
forme de manifestare. Terorismul lovește prin surpr indere, de regulă, în
punctele vulnerabile, astfel încât să ucidă, să dis trugă și să înspăimânte, să
creeze efecte spectaculoase și o atmosferă de infer n și bias cognitiv, dusă
până la abject și insuportabil. Formele de manifest are ale terorismului au
devenit din ce în ce mai mult un instrument al poli ticii, și anume
instrumentul ei cel mai rapid, cel mai ascuns, cel mai periculos, cel mai greu
de oprit, dar și de controlat și de stăpânit. Forme le de manifestare abordate în
cercetarea noastă scoate în evidență cum că acest m od de apelare la violență
multiplă nu este un fenomen unitar, deși acțiunile lui, extrem de
diversificate, au aceeași cogniție a distrugerii, a terorii. Cei care apelează la

NESECRET
NESECRET
111 din 112 aceste forme dispun de structuri și forțe numeroase , infiltrate în toate
palierele și ramificațiile societății moderne – une le dintre aceste structuri
fiind active, altele, în conservare – și sunt în mă sură să acționeze rapid,
oricând și oriunde. Ei folosesc o strategie a acțiu nilor de tip rapid care,
însumate, dau imaginea unui război-mozaic. Resursa lui principală este omul
– omul inteligent, omul fanatic, omul misionar – ca re, în numele unor
convingeri ce nu pot fi zdruncinate ușor, este în s tare de orice sacrificiu și,
mai ales, este în stare să inventeze mijloace de ac țiune inteligente și deosebit
de eficace, întrucât el mobilizează orice resursă e ficace în ceea ce crede.
Asemenea subiecți nu pot fi ușor opriți. Ne putem a ștepta ca aceste forme de
manifestare, în pofida măsurilor care se iau pentru eradicarea lor și pentru
distrugerea structurilor și rețelelor sale, să prol ifereze, mai ales în zona
neconvențională, atipică și asimetrică. Societatea rămâne foarte vulnerabilă
la atentatele terorismului cibernetic, narcotic, ad -terorism, de stat,
internațional, tour-terorism și naval care, în urmă toarea etapă, se vor
multiplica și se vor diversifica, efectele fiind de osebit de grave.

Așadar, considerăm ca o predicție faptul că efortul principal al
terorismului pe glob se va dirija pe folosirea unor specialiști pentru adaptarea
agenților chimici și biologici și a mijloacelor de transport la țintă, la tipul de
acțiuni vizate de strategiile teroriste. Ar mai put ea fi vizate marile aglomerări
urbane, mijloacele de transport și, posibil, unităț ile militare, școlile, instituții
de stat și chiar unele din instituțiile internațion ale, precum și țările predilecte
ale teroriștilor.

NESECRET
NESECRET
112 din 112