Ing. CHE ȚAN SIMONA CLAUDIA (TSOULOS) REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT CERCET ĂRI PRIVIND POSIBILITATEA INTRODUCERII ÎN CULTUR Ă A TRUFELOR ÎN REGIUNEA… [625365]

1
UNIVERSITATEA DE ȘTIIN ȚE AGRICOLE
ȘI MEDICIN Ă VETERINAR Ă
CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE AGRICULTUR Ă
Școala doctoral ă

Ing. CHE ȚAN SIMONA CLAUDIA (TSOULOS)

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

CERCET ĂRI PRIVIND POSIBILITATEA INTRODUCERII ÎN
CULTUR Ă A TRUFELOR ÎN REGIUNEA XIROMERO DIN GRECIA

CONDUC ĂTOR ȘTIIN ȚIFIC,
Prof. univ. dr. ing. GAVRIL Ă MORAR

CLUJ-NAPOCA
2011

2
CUPRINS
Pag.
tez ӑ Pag.
Rez.
INTRODUCERE………………………………………………………………… 7 4
Cap. 1. ISTORICUL TRUFEI…………………………………………………………… 11 5
Cap. 2. IMPORTAN ȚA ȘI UTILIZ ĂRILE TRUFEI……………………………………. 16 6
2.1. IMPORTAN ȚA ECOLOGIC Ă, ECONOMIC Ă ȘI SOCIAL Ă…………………. 16 –
2.1.1. Actualit ăți și perspective în cultivarea trufelor………………………………….. 11 –
2.2. COMPOZI ȚIA CHIMIC Ă A TRUFELOR ȘI IMPORTAN ȚA LOR
ALIMENTAR Ă…………………………………………………………………..
19
–
Cap.3. RĂSPÂNDIREA TRUFELOR ÎN LUME………………………………………. 23 6
3.1. ASOCIA ȚIILE FORESTIERE CU TRUFELE…………………………………. 25 –
3.2. DESCRIEREA SPECIILOR DE TRUF Ă CU IMPORTAN ȚĂ ECONOMIC Ă… 27 –
3.2.1. Trufa neagr ă ( Tuber melanosporum )…………………………………………….. 27 –
3.2.2. Trufa de var ă sau trufa verii ( Tuber aestivum )…………………………………… 29 –
3.2.3. Tuber uncinatum sau Tuber aestivum varietatea uncinatum …………………….. 29 –
3.2.4. Truf ă alb ă ( Tuber magnatum pico )………………………………………………. 30 –
3.2.5. Trufa toamnei sau trufa de toamn ă ( Tuber brumale )……………………………. 31 –
3.2.6. Trufa mesenteric ă ( Tuber mesentericum )………………………………………… 31 –
3.2.7. Trufa chinezeasc ă ( Tuber indicum )……………………………………………… 32 –
3.2.8. Trufa albicioas ă – bianchetto ( Tuber borchii sau Tuber albinum pico )…………. 33 –
Cap.4. SISTEMATICA ȘI MORFOLOGIA TRUFELOR……………………………… 34 7
4.1. SISTEMATICA TRUFELOR…………………………………………………… 34 –
4.2. MORFOLOGIA TRUFELOR…………………………………………………… 34 –
4.2.1. Morfologia specie – Tuber melanosporum-Vitt . – trufa neagr ă………………….. 36 –
4.2.2. Morfologia speciei – Tuber aestivum-Vitt . – trufa de var ă……………………… 38 –
4.2.3. Morfologia speciei Tuber uncinatum-chatin ( vurgundia )……………………….. 39 –
4.2.4. Morfologioa speciei Tuber magnatum pico – trufa alb ă………………………… 39 –
Cap.5. BIOLOGIA TRUFEI…………………………………………………………….. 41 8
5.1. ETAPELE DE DEZVOLTARE A TRUFEI…………………………………….. 41 –
5.1.1. Perioda germinativ ă a trufei……………………………………………………… 41 –
5.1.2. Perioada de reproducere……………………………………………………… …. 43 –
Cap.6. PRODUCEREA DE PLANTE TARTUFIGENE……………………………… .. 46 8
6.1. INOCULAREA PLANTELOR TARTUFIGENE – TIPURI DE I NOCULARE.. 50 9
6.1.1. Inocularea micelian ă……………………………………………………………… 50 –
6.1.2. Inocularea sporal ă……………………………………………………………….. 51 –
6.1.3. Sinteza prin altoire……………………………………………………………… . 53 –
Cap.7. OBIECTIVELE TEZEI DE DOCTORAT, MATERIALUL ȘI METODE DE
CERECETARE…………………………………………………………………..
57
9
7.1. SCOPUL CERCET ĂRILOR…………………………………………………….. 57 –
7.2. OBIECTIVELE CERCET ĂRILOR……………………………………………… 58 9
7.3. METODE DE CERCETARE FOLOSITE………………………………………. 59 10
Cap.8. STUDIUL CONDI ȚIILOR NATURALE ALE ZONEI ÎN CARE S-AU
EFECTUAT CERCET ĂRILE……………………………………………………
60
10
8.1. CERIN ȚELE TRUFELOR FA ȚĂ DE CONDI ȚIILE DE VEGETA ȚIE……….. 60 10
8.1.1. Principalii factori ecologici implica ți în cre șterea și dezvoltarea trufelor……….. 61 –
8.1.2. Caracterizarea zonei Xiromero – aspecte geop edologice și ecologice…………… 67 11
Cap.9. CERIN ȚELE TRUFELOR FA ȚĂ DE SOL ȘI CLIM Ă ȘI FELUL CUM SUNT
ÎNDEPLINITE ÎN REGIUNEA XIROMERO…………………………………..
73
11
9.1. CERIN ȚELE DIFERITELOR SPECII DE TRUF Ă FA ȚĂ DE SOL ȘI FELUL
CUM SUNT ÎNDEPLINITE ÎN REGIUNEA XIROMERO…………………….
73
11

3
9.1.1. Caracterizarea terenurilor din regiunea Xiro mero –zona Katunei……………….. 76 12
9.2. CERIN ȚELE TRUFELOR FA ȚĂ DE CLIM Ă ȘI FELUL CUM SUNT
ÎNDEPLINITE ÎN REGIUNEA XIROMERO…………………………………..
79
12
9.2.1. Caracterizarea condi țiilor climatice din Grecia………………………………….. 80 12
9.2.2. Răspândirea culturii trufei în Grecia………………………………………… ….. 84 –
9.3. CARACTERIZAREA PEDO-CLIMATIC Ă A CÂMPULUI EXPERIMENTAL 86 13
9.3.1. Pretabilitatea solurilor din regiunea Xirome ro…………………………………… 86 13
9.3.2. Pretabilitatea condi țiilor de clim ă din regiunea Xiromero………………………. 89 14
9.4. STUDIUL PRETABILITATII UNOR TERENURI PRETABILE PENTRU
CULTURA TRUFEI ÎN JUDE ȚUL ETOLOACARNANIA……………………
95
15
9.4.1. Cercetarea unor terenuri pretabile pentru cu ltura trufei…………………………. 96 15
9.4.2. Studiul pedologic și agrochimic al solurilor pretabile pentru cultura trufelor…… 98 15
Cap.10. PREG ĂTIREA ȘI ÎNFIIN ȚAREA CÂMPULUI EXPERIMENTAL………….. 108 17
10.1. PLANTAREA PUIE ȚILOR INOCULA ȚI……………………………………… 111 18
10.1.1. Densitatea de plantare……………………………………………………… ……. 113 –
10.2. LUCR ĂRI DE ÎNGRIJIRE ȘI ÎNTRE ȚINERE A CÂMPULUI DE
CERCETARE…………………………………………………………………….
116
19
10.3. CRE ȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA PUIE ȚILOR INOCULA ȚI……………….. 117 19
Cap.11. PRACTICI AGRICOLE ÎN CULTIVAREA TRUFELOR……… ……………… 131 22
11.1. ÎNFIIN ȚAREA CULTURII……………………………………………………… 131 22
11.1.1. Preg ătirea terenului………………………………………………………………. 131 –
11.1.2. Preg ătirea plant ării……………………………………………………………… 135 –
11.1.3. Tehnica de plantare……………………………………………………………… . 133 –
11.2. LUCR ĂRI DE ÎNGRIJIRE…………………………………………………….. 134 22
11.2.1. Lucr ările solului………………………………………………………………….. 134 –
11.2.2. Aplicarea îngr ășă mintelor……………………………………………………….. 135 –
11.2.3. Controlul buruienilor………………………………………………………… ….. 136 –
11.2.4. Tăierile la pomi………………………………………………………………….. 136 –
11.2.5. Irigarea…………………………………………………………………………… 137 –
11.2.6. Adunarea frunzelor din asocia ția forestiera……………………………………… 139 –
11.2.7. Corectarea pH-ului solului…………………………………………… …………. 139 –
11.2.8. Protejarea plantelor…………………………………………………………… …. 139 –
11.2.9. Controlul d ăun ătorilor…………………………………………………………… 140 –
Cap.12. RECOLTAREA TRUFELOR…………………………………………………… 141 23
12.1. ZONA ARS Ă INDICATOR AL FRUCTIFIC ĂRII TRUFEI…………………. 141 23
12.2. PERIOADELE DE RECOLTARE A TRUFEI…………………… …………. 142 23
12.3. RECOLTAREA – METODE DE RECOLTARE………………………………. .. 143 24
12.4. CONDI ȚIONAREA ȘI PRE ȚUL TRUFELOR RECOLTATE………………… 146 24
Cap.13. STUDIUL ECONOMIC AL POSIBILIT ĂȚ ILOR INTRODUCERII
TRUFELOR ÎN GRECIA………………………………………………………..
148
25
Cap.14. ANALIZA ECONOMIC Ă A UNEI TRUFOCULTURI………………………… 150 26
14.1. EFICIEN ȚA ECONOMIC Ă A TRUFOCULTURII DIN SPA ȚIUL LUAT ÎN
STUDIU…………………………………………………………………………
156
27
4.1.1. Investi ția, amortizarea și profitul trufoculturii în regiunea Xiromero………….. 157 28
CONCLUZII……………………………………………………………………. 162 28
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………… 164 –
ANEXE………………………………………………………………………….. 168 32
REZUMAT……………………………………………………………………… 1 –
ABSTRACT……………………………………………………………………… 1 –

4
INTRODUCERE

Ce sunt trufele ?

Fig 1. Trufa neagr ă (sursa:www. tartufaipicentini.it)
Trufele sunt ciuperci comestibile cu un gust și o arom ă excep țional ă. Faima
acestor daruri ale naturii se datoreaz ă în primul rând, marii lor valori alimentare,
dublat ă de un gust delicios și un parfum pl ăcut.
Dac ă dintre produsele de origine animal ă, icrele negre sunt plasate pe primul
loc, atunci cu siguran ță dintre produsele de origine vegetal ă folosite în alimenta ție,
trufele pot ocupa cu cinste acela și loc.
Trufele, unele dintre cele mai rare și mai solicitate dintre speciile de ciuperci,
se dezvot ă subteran tr ăind în simbioz ă numai cu r ădăcinile unor anumi ți pomi sau
arbu ști, necesitând și condi ții edafo-climatice specifice.
Aceste ciuperci sunt bune la orice, îmbog ățind totul cu aroma lor suav ă și
inimitabil ă. Îns ă cel mai bine este s ă fie preparate astfel încât s ă nu-și piard ă din
savoare prin tratametele termice: fie în salate, fi e rase deasupra pastelor înecate în unt,
în foie-gras etc. Pentru asemenea delicatese s-au p l ătit pân ă acum destule averi. Astfel
o truf ă alba ( Tuber magnatum ) de 1,3 kilograme g ăsit ă în Croa ția în 1999 s-a vândut
la 212.000 dolari, în noiembrie anul 2007, o alt ă truf ă gigant ă alb ă de 1,5 kilogame
găsit ă în apropiere de Pisaa fost scoas ă la licita ție și adjudecat ă la pre țul de 300.000$.

5
Iar cursa continu ă, cu atât mai aprig ă cu cât poluarea și defri șă rile fac ca trufele s ă fie
tot mai greu de g ăsit.
În realitate, nu trebuie s ă se vorbeasc ă despre « truf ă » în general, deoarece
exist ă o mare varietate de specii de trufe, și nu toate sunt de o calitate superioar ă și
nici nu au acea și valoare comercial ă.
Exist ă tipuri de truf ă la care pre țul de vânzare este foarte sc ăzut, cum ar fi trufa
chinezeasca ( Tuber indicum ) și specii cum ar fi trufa neagr ă ( Tuber melanosporum ) la
care pre țul de vânzare este de patruzeci de ori mai mare.
În linii generale, trufa este ciuperca subteran ă care exist ă s ălbatic ă în natur ă,
dar care este foarte dificil de g ăsit datorit ă faptului c ă nu este vizibil ă. Datorit ă îns ă
calit ăților gastronomice pe care le are (aroma, gustul), d ar mai ales datorit ă cererilor
pe pia ță foarte ridicate, cercet ările realizate în ultimii decenii au luat luat ampl oare
mare, iar dup ă multe încerc ări și studii priviind dezvoltarea și înmul țirea acestora în
mediul lor natural, în ultimii ani s-a dezvoltat cu ltura sistematic ă a trufei prin
ob ținerea de plante inoculate în laborator și înfiin țarea în continuare de truferii cu
plante micorizate (Gatsios K.- 2007).
La fel și în Grecia în ultima perioad ă au început s ă se înfiin țeze mici suprafe țe
de trufoculturi, nef ăcându–se îns ă un studiu profund în ceea ce prive ște to ți factorii
care influen țeaz ă cultivarea acestei specii (Diamantis S. 2003).
Ace ști factori ar fi: condi țiile climatice potrivite pentru cultivare, tipurile de sol
pe care pot evolua arborii potrivi ți și tipurile de truf ă care pot s ă se dezvolte în
regiunile respective.
CAPITOLUL 1.
ISTORICUL TRUFEI

În capitolul 1. este prezentat ă istoria trufei din cele mai vechi timpuri pân ă azi
precum și evolu ția acesteia pe etape pân ă la ob ținerea în laborator a primei simbioze

6
între plante micorizate sterile și truf ă, conducând astfel la posibilitatea înfiin țării de
trufoculturi prin utilizare de puie ți micoriza ți în pepiniere specializate.
CAPITOLUL 2.
IMPORTAN ȚA ȘI UTILIZ ĂRILE TRUFEI

În acest capitol este redat ă importan ța culturii trufei (realizat ă fie în p ădurile
naturale, fie în cele special cultivate) care const ituie în primul rând un venit important
al economiei în regiunile montane și submontane unde cre ște sau se cultiv ă.
Importan ța economic ă a acestor ciuperci se datoreaz ă pe de o parte con ținutului bogat
în azot, minerale, lipide, hidra ți de carbon, acizi organi ți, celuloza, substan țe colorate,
iar pe de alt ă parte gustului deosebit și aromei pl ăcute dând astfel un gust inimitabil
tuturor preparatelor culinare cu care vine în conta ct (Coli R., A. M. Coli, B. Granett
and P . Damiani, 1990).
CAPITOLUL 3.
RĂSPÂNDIREA TRUFELOR ÎN LUME

Exist ă peste 50 de specii de truf ă dar numai câteva au importan ță gastonomic ă
și comercial ă: trufa alb ă sau trufa lui Piemonte ( Tuber Magnatum) , trufa neagr ă
(Tuber Melanosporum ), trufa de var ă ( Tuber Aestivum ), trufa de toamn ă ( Tuber
brumale ), trufa chinezeasc ă ( Tuber Indicum ), trufa albicioas ă(Tuber borchi). (Gatsios
K.- 2007). Din datele statistice analizate și din datele bobliografice, reise faptul c ă
produc ția major ă se ob ține în 3 ță ri europene și anume: Italia, Fran ța și Spania ( Hall
I.R., Brown G.T., Alessandra Zambonelli 2007). În G recia pân ă în prezent, potrivit
speciali știlor care au studiat anumite zone ale ță rii, s-a estimat c ă sunt foarte potrivite
pentu înfiin țarea culturilor de truf ă în ceea ce prive ște condi țiile de clim ă și sol.
Cultivarea trufei reale nu este posibil ă decât prin crearea unei locuin țe pentru acestea,
adic ă plantele tartufigene. Acestea sunt plante ale c ăror r ădăcini sunt special destinate
de a se asocia cu trufele cu care apoi vor tr ăi în simbioz ă. (Chatin A., 1869) și anume:
diferite specii de stejar( Quercus pubesccens ,Quercus pedunculata , Quercus ilex,

7
Quercus coccifera,), alunul ( Corylus avellana ), carpenul ( Carpinus Betulus), fagul
(Fagus sylvatica), plopul (Populus alba), teiul (Til ia sylvestris), etc
CAPITOLUL 4.
SISTEMATICA ȘI MORFOLOGIA TRUFELOR

Trufa apar ține genului Tuber , care cuprinde mai multe specii, altele cu valoare
alimentar ă ridicat ă (dintre cele amintite anterior) iar altele cu valo are redus ă sau chiar
necomestibile (cu miros nepl ăcut, resping ător –Tuber rufum sau cu miros de ridichi
sau mu ștar – Tuber rapaeodorum ).(trufflesitaly.com). Ca și toate cipercile, trufele
prezint ă o stuctur ă vegetativ ă reprezentat ă de c ătre miceliu și de organul de
reproducere care-l poart ă. Miceliul este format din celule filamentoase, sub țiri, simple
și ramificate numite hife miceliene. Hifele sunt mic i, de ordinul micronilor, motiv din
care miceliul nu este vizibil niciodat ă cu ochiul liber. Este vizibil doar la microscopul
optic și apare ca un set de hife extinse și sub țiri. Corpul fructifer este un „ carpoforo „
hypogeum care se dezvolt ă în mod normal în p ământ la o adâncime variind de la
câ țiva cm. pân ă la 40- 50 cm. în apropiere de plantele cu care tr ăiesc în simbioz ă.
Trufele când ajung la maturitate, eman ă o arom ă p ătrunz ătoare și tipic ă în func ție de
diferitele specii (Gatsios Kassandros, 2007).
Trufa apar ține clasei Ascomycete , a ciupercilor care î și formeaz ă organele
reproduc ătoare adic ă sporii, în ni ște s ăcule ți mici care se numesc asce.
Ascosporii reprezint ă deci mijloacele de difuzare a trufei, și sunt cuprinse în
asce într-un num ăr variabil de la 1 la 8 în func ție de specie.

Fig. 2. Trufa neagr ă
(sursa:www.manitariazagora.blogspot.com)

8

Fig. 3. Trufa de var ă (sursa:www.ayme-truffe.com )

Fig. 4 Trufa alb ă (sursa : manitariazagora.blogspot.com)
CAPITOLUL 5.
BIOLOGIA TRUFEI

În capitolul 5. este descris ciclul biologic al tru fei, cu cele dou ă perioade de
cre ștere și dezvoltare (perioada germinativ ă și perioada de reproducere) și factorii
care influen țeaz ă formarea ciupercii.

CAPITOLUL 6.
PRODUCEREA DE PLANTE TARTUFIGENE

Pentru produc ția de plante tartufigene (micorizate), ast ăzi exist ă metode de
laborator în condi ții de siguran ță , care s ă permit ă produc ția de puie ți infesta ți cu spori
de truf ă pe o scar ă larg ă. Aceste rezultate s-au ob ținut datorit ă progreselor înregistrate
în domeniul biologiei trufelor (facultatea germinat iv ă a sporilor, aspecte func ționale a
simbiozei micorizice), biologiei plantelor (cultiva rea in vitro) și tehnologice (sere
polifunc ționale, containere etc.).

9
6.1 INOCULAREA PLANTELOR TARTUFIGENE – TIPURI DE
INOCULARE
Inocularea reprezint ă opera țiunea cea mai delicat ă și mai important ă dintre
toate opera țiunile ce se efectueaz ă pentru a se ajunge la micorizare.
Exist ă trei metode de inoculare pentru a realiza sinteza cu trufele :
-inoculare micelian ă (care începe de la cultura pur ă a ciupercii)
– inoculare sporal ă (care începe de la sporii probabil germina ți)
– inoculare de altoire (începând de la por țiuni de r ădăcini deja micorizate).

CAPITOLUL 7.
OBIECTIVELE TEZEI DE DOCTORAT, MATERIALUL ȘI
METODE DE CERECETARE
7.2. OBIECTIVELE CERCET ĂRILOR
Obiectivele cercet ărilor au fost:
– studiul climei și caracterizarea climatic ă a zonei.
– studiul pedologic și pretabilitatea speciilor trufogene la solurile di n zon ă.
– adaptabilitatea speciilor de truf ă la condi țiile din zona Aitoloakarnaniei.
– dezvoltarea speciilor pomicole folosite în câm pul de cultur ă, specii pe care
se dezvolt ă trufele în condi țiile zonei de studiu.
– stabilirea p οten țialului de produc ție aproximativ a trufelor în aceast ă zon ă.
– calculul eficien ței economice și al profitului de la înfiin țarea culturii
sistematic pân ă la intrarea pe rod și pe parcursul evolu ției culturii.
– stabilirea poten țialului de cre ștere și dezvoltare a plantelor din dou ă
trufoculturi în diferite condi ții de îngrijire.

10
– identificarea unor microzone din jude țul Etoloakarnania asem ănătoare sub
aspectul îndeplinirii cerin țelor pedoclimatice.
– posibilitatea introducerii trufelor în zona Xiro mero
7.3. METODE DE CERCETARE FOLOSITE
În realizarea studiilor și cercet ărilor s-au folosit mai multe metode cum ar fi:
1) Studii pedoclimatice privind însu șirile solului și climei din zona de studiu
comparativ cu zone din ță rile cu tradi ție a trufei – Italia și Fran ța.
2) Studii și determin ări privind cre șterile anuale ale celor trei specii pomicole
micorizate folosite în cultur ă.
3) Pretabilitatea unor specii de trufe pentru culti varea în aceste zone.
4) Observa ții privind influen ța iriga țiilor asupra culturii.
5) S-au amplasat dou ă experien țe de cultur ă cu distan țe diferite în func ție de
speciile de plante și sistemul de cultur ă.

CAPITOLUL 8.
STUDIUL CONDI ȚIILOR NATURALE ALE ZONEI ÎN CARE S-AU
EFECTUAT CERCET ĂRILE

8.1.CERIN ȚELE TRUFELOR FA ȚĂ DE CONDI ȚIILE DE VEGETA ȚIE
Cercet ările ecologice desf ăș urate asupra trufelor naturale, au f ăcut posibil ă
descrierea caracteristicilor mediilor naturale unde trufele se dezvolt ă spontan; de
asemenea au f ăcut posibil ă în țelegerea, celor mai importan ți factori ecologici
responsabili pentru cultivarea lor.
Ca principale aspecte importante ce trebuie luate î n considerare sunt cele ce
privesc natura solului, clima, expozi ția, vegeta ția și speciile lemnoase cu care trufele

11
tr ăiesc în simbioz ă. Investiga țiile f ăcute ar trebui s ă arate care dintre ace știa au
caractere ecologice distinctive, care va ajuta la p romovarea dezvolt ării în continuare a
ciclului biologic al ciupercii și care pot fi cele care conduc la fructifica ție
(www.agri.marche.it).
Factori geopedologici
Studiul geopedologic are în vedere aspecte geomorfo logice ale teritoriului și
fizico-chimice ale solului, clasificând în general caracteristicile unui teren tartufigen,
prin eviden țierea caracteristicilor fizico-structurale, care in fluen țeaz ă suficient de mult
capacitatea de produc ție a trufelor.
Factori microbiologici
Interac țiunea simbiotic ă nu se refer ă numai la plante și la ciuperci, ci și la
bacteriile existente, bacterii implicate în simbio z ă care joac ă un rol activ în formarea
micorizei (tartufaie.it)
Factori botanice –Ecosistemul
Trufa are nevoie în general de un contur vegetativ adecvat, deoarece speciile
forestiere și ierboase au un rol cheie în procesul de sintez ă a micorizelor.
8.1.2.Caracterizarea zonei Xiromero – aspecte geope dologice și ecologice
În acest subcapitol este descris ă zona Xiromero în care a fost amplasat câmpul
de experien ță , caracterizare în ceea ce prive ște aspectele geopedologice și ecologice
ale regiunii (Vlami V., Zogkaris St., Dimopoulos P. D., 2003).
CAPITOLUL 9.
CERIN ȚELE TRUFELOR FA ȚĂ DE SOL ȘI CLIM Ă ȘI FELUL CUM SUNT
ÎNDEPLINITE ÎN REGIUNEA XIROMERO

9.1 CERIN ȚELE DIFERITELOR SPECII DE TRUF Ă FA ȚĂ DE SOL ȘI
FELUL CUM SUNT ÎNDEPLINITE ÎN REGIUNEA XIROMERO

12
Nu se poate vorbi la modul general despre un sol po trivit pentru tuf ă, deoarece
însu șirile fizice și chimice ale solului nu sunt acelea și pentru toate speciile de truf ă. În
acest subcapitol sunt prezentate datele în ceea ce prive ște propriet ățile fizico-chimice
ale solurilor considerate ca și bune pentru cre șterea și dezvoltarea trufelor (Cultivo
de trufa negra, J.A.Bonet , D.Oliach & C. Colinas) .
Terenul care se va alege va trebui s ă aib ă o astfel de orientare încât s ă se evite
distrugerea trufelor de înghe țurile iernii, dar în special a primelor înghe țuri din
noiembrie sau a marilor înghe țuri din ianuarie și februarie.
9.1.1 Caracterizarea terenurilor din regiunea Xirom ero –zona Katunei
Caracterizarea terenurilor din zona de cultu r ă a câmpului experimental
(news.blogspot.com), red ă faptul c ă acestea corespund din punct de vedere al tipurilor
de sol, al structurii acestora, al fertilit ății și al reliefului pentru cultura trufelor în
special celei de var ă Tuber aestivum și trufei negre Tuber melanosporum .
(www.xiromeronews blogspot.com).

9.2. CERIN ȚELE TRUFELOR FA ȚĂ DE CLIM Ă ȘI FELUL CUM SUNT
ÎNDEPLINITE ÎN REGIUNEA XIROMERO
9.2.1Caracterizarea condi țiilor climatice din Grecia
Grecia se g ăse ște între paralele 340 și 420 ale emisferei Nordice și sc ăldat ă în
partea de Est de Marea Mediteranian ă. Clima Greciei este tipic mediteranian ă: cu ierni
blânde și umede, verile relativ uscate și în general perioade însorite și de lung ă durat ă
în cea mai mare parte a anului (agro-tour.net)
Elemente geografice necesare pentru reu șita unei trufoculturi
Altitudinea, expozi ția terenurilor și alegerea plantele purt ătoare de trufe , (IPLA
S.p.A. 2001) sunt elemente geografice necesare reco mandate pentru înfiin țarea unei
culturi cu trufe. Aceste elemente geografice din zo na Xiromero sunt îndeplinite și
anume:

13
– trufocultura înfiin țat ă se afl ă la o altitudine de 350 m.
– cu o expozi ție a terenurilor sud-vestic ă
– speciile lemnoase folosite la înfiin țarea culturii sunt stejarul- Quercus
pubescen,t alunul -Coryllus avellana și teiul-Tilia sylvestris .
9.2.2. R ăspândirea culturii trufei în Grecia
Având în vedere condi țiile climatice existente în Grecia, potrivit p ărerilor și
cuno știn țelor speciali știlor francezi, exist ă regiuni montane și submontane care
îndeplinesc condi țiile de clim ă și sol necesare pentru cre șterea și dezvoltarea trufei.
De și până în prezent nu au avut loc încerc ări importante privind aceast ă cultur ă, totu și
Institutul Silvic de Cercetare promoveaz ă cultura trufei, organizând în ultimii ani
cursuri informative. Pân ă în prezent au fost înfiin țate trufoculturi în diferite regiuni ale
țării și anume: Agrinio (jude țul Etoloacarnania), Sidironero (N-Dramei), Kozani,
Grevena, Larisa, Florina, Anilio-Pilio, Kilkis, Hal kidiki,etc( Diamandis S., 2003).
9.3. CARACTERIZAREA PEDO-CLIMATIC Ă A CÂMPULUI
EXPERIMENTAL
9.3.1.Pretabilitatea solurilor din regiunea Xiromer o

Fig. 5 Soluri din zona de cercetare (original)

14
Solurile care alc ătuiesc înveli șul pedologic al regiunii sunt caracterizate pe de
o parte de vârsta recent ă a solurilor aluviale iar pe de alt ă parte fenomenele de
eroziune și argiloiluviarea solurilor mai vechi. Toate soluri le sunt foarte susceptibile la
degradare structural ă datorit ă con ținutului redus de humus și acidit ății. Principalele
soluri din zona studiat ă sunt: preluvosolul, luvosolul, cambisolul, podzolu visolul,
regosolul și fluvisolul.
9.3.2. Pretabilitatea condi țiilor de clim ă din regiunea Xiromero

În general clima din zon ă este caracteristic ă exclusiv zonei mediteraneene,
adic ă cu ierni blânde și umede, iar verile uscate și prelungite.
Condi țiile climatice din ultimii 20 de ani, cu datele pre luate de la sta țiile
meteorologice Agrinio, sunt prezentate în tabelul 1 în acest subcapitol.
Tabelul 1 .
Rezultate meteorologice – Agrinio – pentru anii 20 03 – 2008
ANUL TEMPERATURA
MEDIE A
AERULUI PRECIPITA ȚIILE
( mm ) DURATA DE
STR ĂLUCIRE A
SOARELUI
Tot. anual 6438 865,5 2548 h 2003
Med. anual ă 17,8
Tot. anual 6075 730,5 2504 h 2004
Med. anual ă 16,8
Tot. anual 6207 1516 2355 h 2005
Med. anual ă 17,3
Tot. anual 6180 823,2 2693 h 2006
Med. anual ă 17,1
2007 Tot. anual 6765 1046 2796 h

15
Med. anual ă 18,7
Tot. anual 6483 588,9 2370 h 2008
Med. anual ă 18
Sursa:Sta ția meteorologic ă a aeroportului Agrinio
9.4.CERCETAREA UNOR TERENURI PRETABILE PENTRU CULTU RA
TRUFEI ÎN JUDE ȚUL ETOLOACARNANIA
9.4.1. Cercetarea unor terenuri pretabile pentru cu ltura trufei
În ceea ce prive ște însu șirile solului, trufele nu reu șesc pe orice teren, ele
prefer ă soluri profunde cu textur ă semiu șoar ă, bine aerisite, cu un pH cuprins între
7,5-8,5, cu con ținut suficient în substan țe nutritive, raportul C/ Ν în jur de 10,
terenurile bogate în calcar.
9.4.2. Studiul pedologic și agrochimic al solurilor pretabile pentru cultura
trufelor
Tabelul 2.
Însu șirile fizico-chimice ale solului din câmpul experim ental în
compara ție cu însu șirile fizico-chimice recomandate

A/A PARAMETRI ÎNSU ȘIRI FIZICO-CHIMICE
RECOMANDATE REZULTATE
OB ȚINUTE
1 pH-ul 7- 8,5 % 7,77%
2 Substan ța organic ă 1,5 – 8 % 1,30 %
3 Calciul total % 4150 mg/l
4 Fosfor % P Olsen (mg/Kg )
5
5 Potasiu (oxid de potasiu) % K+( mg/Kg) 154
6 Magneziu asimilabil% Mg + (mg/kg ) 96
7 Raportul C/N 5 -20 % ; ideal 10 -11 % 6 %
8 Carbonat de calciu % 0.5 -80% ; ideal 35% Urme
9 Nisip % 20 – 80 % 19 %
10 Argil ă 5 -50 % (în func ție de specia de
truf ă) 60 %

16
11 Lut %
Nămol % 5 -80 % 21 %

Analizele solului au fost efectuate pe l âng ă cele din câmpul de experien ță , la
înc ă patru trufoculturi înfiin țate aproximativ în acea și perioad ă și toate pe o raz ă de 50
de km. în zona Xiromero.
Cele cinci terenuri folosite în experien ță au suprafe țe cuprinse între 30 și 80 de
ari, suprafe țe minime propuse, în aceast ă nou ă cultur ă.
Făcând o compara ție între rezultatele ob ținute la analiza solului din câmpul de
experien ță și însu șirile fizico- chimice recomandate ale unui sol potr ivit pentru
înființarea unei trufoculturi, se poate constata c ă în urma rezultatetelor ob ținute, solul
din câmpul de experien ță este de tip argilos, cu un pH corespunz ător, dar o problema
important ă este procentul foarte sc ăzut de carbonat de calciu, element important și
necesar pentru înfiin țarea unei trufoculturi (tabel 2).
În urma rezultatelor ob ținute în urma analizelor chimice efectuate, soluril e
din regiunea Xiromero corespund pentru cultura truf ei (Che țan S.-2011)
Tabelul 3.
pH-ul evaluat în terenurile analizate comparativ
Câmpul exp. Teren 1 Teren 2 Teren 3 Teren 4
Puternic acid
Suficient acid
Acid
Ușor acid
Neutru
Ușor alcalin
Alcalin
Suficient alcalin
Puternic alcalin

Tabelul 4.
Aprecierea con ținutului de carbonat de calciu (CaCO3 total %)
în terenurile analizate

17
Câmpul exper. Teren 1 Teren 2 Teren 3 Teren 4
Lipsa CaCO3
Sărac
Moderat
Suficient
Bogat
Foarte bogat
Marn ă
Calcaros

Tabelul 5.
Substan ța organic ă % determint ă în câmpurile analizate comparativ
Câmpul exper. Teren 1 Teren 2 Teren 3 Teren 4
Foarte s ărac
Sărac
Moderat
Suficient
Bogat
Foarte bogat

REZULTATE ȘI CONCLUZIILE – în ceea ce prive ște condi țiile climatice și
pedologice, dar și a speciilor de pomi din zona natural ă, ar fi urm ătoarele:
1. Temperatura medie anual ă a regiunii Xiromero (de 16-18,7 0C) se apropie
mult de temperaturile medii anuale ale regiunilor d in alte zone (Italia, Fran ța 15-16 0C
) unde se cultiv ă cu succes trufele.
2. Suma precipita țiilor din zona de cercetare (700-900 mm) se încadre az ă în
limitele de cultivare a trufelor (500-1400 mm), fii nd apropiat ă celor din zona
trufocultivatorilor din Italia (600-800 mm) și Fran ța ( 700-800mm).
3. Altitudinea de 350 m la care este situat câmpul ex perimental se încadreaz ă în
limitele de cultivare a trufelor (150-400 m).
4. Speciile forestiere cu care trufele intr ă în simbioz ă Quercus ithaburensis ,
Quercus coccifera, Quercus pubescens cresc spontan în zon ă și prin vegeta ția lor
normal ă creaz ă condi ții optime pentru asociere cu trufele.
5. Solul este corespunz ător din punct de vedere al acidit ății (pH=7,1-7,9)
precum și din punct de vedere al structurii, texturii și con ținutului în unele dintre
principalele elemente nutritive.

18
CAPITOLUL 10.
PREG ĂTIREA ȘI ÎNFIIN ȚAREA CÂMPULUI EXPERIMENTAL

Dup ă ce s-au efectuat analizele solului, ca urm ătoare opera țiune a fost alegerea
speciilor de pomi micoriza ți cu trufa aleas ă, în func ție de clim ă, sol, etc.
În zona Xiromero – localitatea Katuna au fost ampla sate dou ă trufoculturi-
câmpul de cercetare cu o suprafa ță de 50 de arii și terenul martor 2. de 25 de arii-
situate la o distan ță de 6 km. Plantarea în ambele culturi a fost efectu at ă toamna, în
luna octombrie cu puie ții speciilor pomicole (-recomandate pentru zona de c ătre firma
Raggi-vivai) de: stejar ( Quercus pubescens ), alun ( Coryllus avellana ) și tei ( Tilia
sylvestris), specii inoculate cu sporii trufei negr e ( Tuber melanosporum) , trufei albe
(Tuber magnatum ) și a trufei de var ă ( Tuber aestivum ).
10.1. PLANTAREA PUIE ȚILOR INOCULA ȚI
Densitatea de plantare depinde de compozi ția și adâncimea solului, de
lucr ările prev ăzute (irig ări, lucr ările solului), de factorii economici, etc.
S
S S S S S S S S S
A
A A A A A A A A A
S
S S S S S S S S S
T
T T T T T T T T T
A
A A A A S S S S S
Fig. 6. Plantarea câmpului experimental la 0,1 ha. cu stejar, alun și tei la
distan țe de 6x3m., (50 de pomi/0.1ha).(Che țan S. 2011)

19

Plantarea câmpului experimental a fost realizat ă la distan țe de 6m x 3m, cu un
num ăr total de plante de 250 la 0,5 ha (fig.6), iar pe terenul martor la distan țe de 5m x
5m la aluni și tei, iar stejar o distan ță de plantare de 6m x 5m, cu un num ăr de plante
de 90 la 0,25 hectare.
10.2. LUCR ĂRI DE ÎNGRIJIRE ȘI ÎNTRE ȚINERE A CÂMPULUI DE
CERCETARE
Dup ă plantarea puie ților, lucr ările de între ținere și îngrijire aplicate în cele
dou ă amplasamente au fost diferite, urm ărindu-se în aceste condi ții an de an cre șterea
și dezvoltarea plantelor inoculate, putându-se face astfel o compara ție între cele dou ă
câmpuri.
10.3.CRE ȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA PUIE ȚILOR INOCULA ȚI
Dezvoltare pomilor comparativ în cele dou ă trufoculturi este diferit ă, datorit ă
condi țiile de între ținere și îngrijire care au influen țat suficient mai ales cre șterea în
în ălțime a acestora.
Rolul cel mai important pân ă în prezent îl are influen ța apei asupra cre șterii și
dezvolt ării plantelor inoculate. Se pare c ă dou ă specii, alunul dar mai cu seam ă teiul,
nu pot reu și în zona noastr ă numai în condi ții optime de irigare.

20
Fig. 7. Quercus pubescent /stejar (original anul 2010)
Evolu ția vegeta ției la speciile pomicole folosite (stejar, alun și tei) în câmpul
experimental – În ceea ce prive ște evolu ția cre șterii în înălțime și a perimetrului
trunchiului, s-au efectuat m ăsur ători repetate în anul 2010 și 2011 pentru a determina
ritmul de cre ștere a fiec ărei specii pomicole.

Fig. 8. Corela ția dintre perimetrul trunchiului și în ălțimea la
alunul ( Corylus avellana ) de 5 ani (2010)
Stejar 5 ani
y = -1,25x 2 + 36,831x – 18,081
R2 = 0,932, r=0,95
150 170 190 210 230 250 270
6 7 8 9 10 11 12 13 14
Perimetru (cm) În ălțimea (cm)

Fig. 9. Corela ția dintre perimetrul trunchiului și în ălțimea
la stejarul ( Quercus pubescens ) de 5 ani (2010)

21
Măsur ătorile efectuate în al șaselea an de cultur ă – anul 2011- asupra pomilor
inocula ți, arat ă c ă dezvoltarea și cre șterea speciilor pomicole a fost semnificativ ă
comparativ cu m ăsur ătorile efectuate în al cincilea an de cultur ă.

Fig.10 Corela ția dintre perimetrul trunchiului și în ălțimea
la alunul ( Corylus avellana ) de 6 ani (2011)

Fig. 11 Corela ția dintre perimetrul trunchiului și în ălțimea la stejarul ( Quercus
pubescens ) de 6 ani (2011)
Coeficientul de corela ție dintre în ățimea medie/specie și perimetrul mediu a
trunchiului/specie în cei doi ani este semnificativ , ceea ce ne arat ă c ă între cele dou ă

22
variabile exist ă o leg ătur ă direct ă, o dat ă cu cre șterea în în ălțime a plantei cre ște și
perimetrul trunchiului ( Che țan Simona, 2011).

Fig. 12 Aspecte din câmpul de experien ță (anul 2011)

CAPITOLUL11.
PRACTICI AGRICOLE ÎN CULTIVAREA TRUFELOR

11.1. ÎNFIIN ȚAREA CULTURII
În acest subcapitol sunt prezentate prac ticiile agricole necesare preg ătirii
terenului pentru plantare, perioada (toamna sau pri m ăvara) și tehnica de plantare a
trufoculturii (monocultur ă sau policultur ă).
11. 2. LUCR ĂRI DE ÎNGRIJIRE
Pentru asigurarea cre șterii și dezvolt ării unei trufocultirii sunt necesare urm ătoarele
lucrările de îngrijire:
– Lucr ările solului
– Aplicarea îngr ășă mintelor
– Controlul buruienilor (exist ă urm ătoarele metode):
a ) Mulcirea terenului cu pietri ș,
b ) Mulcirea solului cu materiale izolante ,

23
c ) Cu erbicide (se aplic ă numai în cazuri extreme),
d ) Prin pra șile.
– Tăierile l a pomi(nu exist ă o documenta ție cum c ă ar exista o leg ătur ă real ă între
tăierile pomilor și produc ția de truf ă.
– Irigarea. Trebuie s ă se fac ă regulat înc ă din primul an dup ă plantare, deoarece exist ă
riscul de a se distruge micorizele puie ților din cauza secetei.
– Adunarea frunzelor din asocia ția forestier ă
– Corectarea pH-ului solului- d ac ă este nevoie, pH-ul se corecteaz ă
– Protejarea plantelor
– Controlul d ăun ătorilor

CAPITOLUL 12
RECOLTAREA TRUFELOR

12. 1. ZONA ARS Ă INDICATOR AL FRUCTIFIC ĂRII TRUFEI
Înainte de apari ția fructifica țiilor, la pomii inocula ți cu unele specii de trufe, se
observ ă fenomenul „ zonei arse„ (fig 13) sub trunchiul pomului și de obicei pe o
suprafață atât cât se extind r ădăcinile.

Fig. 13. Zone arse a.(Sursa: trufflesitaly.com)
12. 2. PERIOADELE DE RECOLTARE A TRUFEI

24
Perioadele în care diferitele specii de trufe s-au maturizat și sunt recoltate de
către trufocultivatori sunt prezentate în tabelul 6.

Tabelul 6.
Perioadele fructific ării principalelor specii de trufe
(Sursa: www.jardineries-jeanrey.fr)
Perioadele fructific ării principalelor specii de trufa
Mai Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Noem Dec Ian Feb Mar Apr
T. aestivum
T. uncinatum
T. mesentericum
T. magnatum
T. melanosporum
T. brumale
T. indicum

12.3. RECOLTAREA – METODE DE RECOLTARE
Trufa de obicei se g ăse ște la o adâncime de 10 – 25 cm, dar și pân ă la 40-50 cm
de la suprafa ța solului.
Când trufele se g ăsesc la foarte mic ă adâncime, superficial, terenul este u șor
ridicat ca o movili ță sau formeaz ă câteva cr ăpături la suprafa ța lui , sau chiar deasupra
solului- alte semne evidente de identificare a truf ei mature.( www.trovatartufi.com) .
Pentru a recolta îns ă trufele se folose ște mirosul unui animal. Mai de mult
cu ajutorul porcului , îns ă ast ăzi se folose ște tot mai des câinele dresat.
12.4. CONDI ȚIONAREA ȘI PRE ȚUL TRUFELOR RECOLTATE
Trufele pot fi p ăstrate în frigider pentru o s ăpt ămân ă, 6 luni în congelator la
temperatura de minus 18 grade iar al ții le p ăstreaz ă în ulei de m ăsline sau în gr ăsime
de gâsc ă ori ra ță . Îns ă cea mai sigur ă și bun ă metod ă se face prin p ăstrarea acestora
înghe țate și în ambalaje vidate precum și prin conservarea sub form ă de diverse
produse, în general numai cu arome de trufe.

25
Cert este c ă prin orice metod ă de între ținere se face p ăstrarea trufelor, o parte
din aroma lor dar și imaginea general ă a trufelor se distruge.

Tabelul 7.
Pre țurile de vânzare cu am ănuntul pân ă în Martie 2009 a diferitelor specii de trufe
proaspete în func ție de dimensiunea lor gr/kg.
(sursa: Coltivazione –Tartufo.com)

Specia trufei 0-15 gr./kg 15-50gr./kg >50 gr./kg
Tuber magnatum Pico 2.000 euro 2500 euro 3500-4500 euro
Tuber melanosporum 350 euro 400 euro 450-500 euro
Tuber borchii-vitt 180 euro 210 euro 250 euro
Tuber aestivum-vitt 300 euro 350 euro 350-450 euro

CAPITOLUL13.
STUDIUL ECONOMIC AL POSIBILIT ĂȚ ILOR INTRODUCERII
TRUFELOR ÎN GRECIA

În general, f ăcând o analiz ă ra țional ă (Swot) a trufei ca produs economic se pot
constata urm ătoarele:
a ) Punctele tari ale trufei :
/head2right este nevoie de pu țin ă suprafa ță pentru o cultur ă eficient ă.
/head2right necesit ă pu țin ă munc ă manual ă
/head2right nu are probleme de distribuire a produsului pe pia ță ( cereri mari și
pre țuri ridicate )
/head2right în unele cazuri avem și dubl ă produc ție ( alune , flori de tei )
/head2right poate ajuta în dezvoltarea industriei locale și a agroturismului
/head2right existen ța cererii mari pe pia ța extern ă.
b ) Punctele mai slabe a trufei :
• nu este suficient de cunoscut ă și apreciat ă în buc ătăria greceasc ă

26
• este o cultur ă grea, de lung ă durat ă
• depinde mult de condi țiile de clim ă care sunt imprevizibile,
instabile
• exist ă pericolul de furt a produselor
c ) Oportunit ăți
/xrhombus este o cultur ă biologic ă, favorabil ă mediului înconjur ător
/xrhombus este un bun stimulent pentru ca agricultorii s ă nu p ărăseasc ă
zonele agricole
d) Amenin ță ri
/xrhombus nu exist ă dezavantaje pentru c ă cultura în nici un caz nu
îngreuneaz ă mediul înconjur ător.

CAPITOLUL 14.
ANALIZA ECONOMIC Ă A UNEI TRUFOCULTURI

Înainte de înfiin țarea culturii de trufe, este important ca cei inter esa ți de
aceast ă cultur ă s ă cunoasc ă pe lâng ă cerin țele pedoclimatice specifice amintite, în
primul rând partea financiar ă necesar ă pentru a înfiin ța și în continuare costul anual de
între ținere la o astfel de cultur ă.
Costul de înfiin țare a câmpului experimental ( pentru 0,5 ha)
Costul înfiin ță rii unei trufoculturi pe o anumit ă suprafa ță , cuprinde costul
lucr ărilor de baz ă pentru înfiin țarea unei culturi de pomi (analizele solului, cur ățirea și
reg ătirea terenului, aplicarea îngr ășă mintelor, plantarea și etc.), la care se adaug ă
cheltuielile pentru sistemul de iriga ție, pentru îngr ădire și pre țul de cump ărare a
puie ților micoriza ți. Analiza economic ă a câmpului de expeien ță pentru înfiin țarea
unei trufoculturi de 0,5 ha. a fost de aproximativ 7.600,00 euro, deci pe un hectar se
poate estima c ă va ajunge în jur de 14.000 – 17.000 de euro, în fu nc ție de utilajele,
materialele și metodele folosite (Che țan Simona, 2011).
Costul anual de între ținere al trufoculturilor (de 0,5 ha.)

27
– pentru primii trei ani, a fost de 285,00/an euro
– dup ă al patru-lea an și în continuare de aproximativ 335.00/an euro
Dup ă cum se observ ă din rezultatele calculelor efectuate, dup ă înfiin țarea unei
trufoculturi, costurile de între ținere/an sunt reduse, iar eforturile depuse de agri cultori
pentru între ținerea acestora sunt minime.
DURATA CULTURII – în continuare durata produc ției depinde de specia și
mărimea pomului, distan ța de plantare, calitatea solului și metodele de cultivare.
14.1 EFICIEN ȚA ECONOMIC Ă A TRUFOCULTURII
DIN SPATIUL LUAT IN STUDIU
Din datele existente, cunoscute și experimentate, intrarea pe rod a plantelor va fi
treptat ă în func ție de speciile de pomi, și anume din anul 5-6 la alun, din anul 6-7 la tei
iar la stejar din anul 8-10 ( fig.14)

Fig. 14 Reprezentarea grafic ă a produc ției de trufe pe ani și în kilograme în
func ție de speciile de plante purt ătoare

28
De asemenea și cantitatea de truf ă ob ținut ă la hectar sau la fiecare pom în parte
este progresiv ă, (fig.14) respectiv în primii ani reg ăsindu-se în cantit ăți minimale
(câteva grame/pom) urmând ca mai apoi în anii urm ători, respectiv anii 10-25, s ă se
ajung ă la apogeul produc ției (ajungându-se chiar și la peste un kilogram/pom).
Probabilitatea de a exista într-o cultur ă pomi neprodoductivi este totu și prezent ă,
aceasta neputând fi anticipat ă de la un an la altul.
14.1.1 Investi ția, amortizarea și profitul trofoculturii in regiunea Xiromero
Aceste calcule sunt aproximative, reprezentând date le din câmpul de
experien ță , cu privire la expectan țele noastre la traiectoria și evolu ția pe care o va lua
cultura cu trecerea anilor.

Fig.15. Reprezentarea grafic ă a evolu ției din punct de vedere economico-
financiar
Datele prezente în graficul de mai sus ( fig.15.) f ac parte dintr-un studiu de caz,
în care pân ă la momentul de fa ță se cunosc valorile exacte ale investi ției finaciare, pe
când valorile ce reprezint ă amortizarea și profitul sunt aproximative.

29
CONCLUZII

• Ȋn contextul reorganiz ǎrii produc ției agricole din zona Xiromero, unde ȋn
ultimul timp se renun țǎ la unele culturi agricole ca urmare a politicilor agrare
europene (tutun, sfecl ǎ de zah ǎr, bumbac), introducerea cultiv ǎrii trufelor poate fi
o solu ție viabil ǎ pentru dezvoltarea unor activit ǎți agricole ȋn zon ǎ.
• Asocia țiile vegetale existente ȋn ecosistemul din regiune și prezen ța
unor p ǎduri dense cu specii diferite de stejar, fag, casta n, tei, sunt o premis ǎ
important ǎ pentru ȋnfiin țarea unor trufoculturi, av ȃnd ȋn vedere vegeta ția și
speciile lemnoase cu care trufele tr ǎiesc ȋn simbioz ǎ.
• Asem ǎnǎrile pedoclimatice din zona Xiromero cu zonele de c ultivare
din Italia și Fran ța, precum și posibilitatea cre șterii alunului, teiului, m ǎslinului
și ȋndeosebi a stejarului, reprezint ǎ argumente solide pentru introducerea ȋn
aceast ǎ zon ǎ a cultiv ǎrii trufelor.
• Speciile de stejar cele mai r ǎsp ȃndite Q. pubescens și Q. cocifera sunt
spontane ȋn regiunea luat ǎ ȋn studiu și se folosesc tot mai frecvent și ȋn alte zone
din lume, deoarece sunt bune purt ǎtoare de trufe, intr ǎ mai repede ȋn simbioz ǎ cu
ciuperca, dup ǎ numai 4-5 ani și produc trufe aromate, foarte apreciate de c ǎtre
consumatori.
• Studiile geomorfologice ale teritoriului efectuate asupra orografiei
pantei, structurii și naturii subsolului, asociate cu ȋnsu șirile fizico-chimice ale
solului, ca textura solului, pH-ul, raportul C/N, h umus, con ținutul ȋn NPK, Ca,
Mg, sunt favorabile și se ȋncadreaz ǎ ȋn limitele recomandate pentru cultura
trufelor.
• Rendzinele sau solurile brune calcaroase, precum și solurile brune din
regiunea Xiromero prezint ǎ ȋnsu șiri fizice și chimice favorabile dezvolt ǎrii
trufelor, ca: o structur ǎ glomerular ǎ, capacitate bun ǎ de re ținere a apei ȋn sol, un
echilibru al elementelor care alc ǎtuiesc textura solului (argila-lut-nisip), o
capacitate bun ǎ de drenaj, un pH favorabil (7,0-8,5), un raport C/ N potrivit (10-
11).

30
• Zona Katuna, cu soluri coluviale situate ȋn zona de șes și muntoas ǎ și
zona Trifu cu soluri aluviale situate la șes, sunt diferite din punct de vedere
structural, morphologic și al fertilit ǎții, dar sunt favorabile culturii trufelor, ȋn
special trufei de var ǎ Tuber aestivum și trufei negre, Tuber melanosporum .
• Condi țiile climatice ale arealului studiat sunt caracteri stice zonei
mediteraneene. Temperaturile medii anuale ale regiu nii sunt cuprinse ȋntre 17-
18 0C, cu media lunii ianuarie de 8,0-8,3 0C și cu 26-27 0C media lunii iulie.
Minimele absolute rar coboar ǎ sub 0 0C ȋn luna ianuarie, iar maximele dep ǎșesc
33-35 0C ȋn lunile iulie-august. Precipita țiile ȋn periade de iarn ǎ (noiembrie-
decembrie-ianuarie) sunt mai abundente (100-150 mm lunar) și mai reduse ȋn
sezonul cald (30-50 mm), ȋn unii ani suma lor anual ǎ depa șeste 1000 mm.
Frecvent, suma anual ǎ a precipta țiilor este cuprins ǎ ȋntre 600 și 1100 mm,
valoare ce ȋncadreaz ǎ necesarul trufelor pentru ap ǎ pe perioada unui an
calendaristic. Aceste condi ții climatice corespund pe deplin form ǎrii și cre șterii
trufelor și sunt apropiate condi țiilor climatice din regiunile truficole situate ȋn
zone tradi ționale din Italia și Fran ța.
• Regiunea Xiromero se afl ǎ la o altitudine medie de 350 m, valoare
apropiat ǎ de altitudinile la care se g ǎsesc trufoculturile din Spania, Fran ța sau
Italia (150-400 m).
• Cre șterea și dezvoltarea puie ților inocula ți depinde de condi țiile
pedoclimatice și de ȋntre ținere ȋn primii 4-5 ani de vegeta ție. Dintre factorii de
vegeta ție, se pare c ǎ apa joac ǎ un rol predominant ȋn cre șterea speciilor
inoculate, ȋndeosebi la alun și tei, dar at ȃt cre șterile anuale c ȃt și ȋngro șarea
determinat ǎ prin m ǎrimea perimetrului trunchiului, arat ǎ o vegeta ție normal ǎ și o
simbioz ǎ func țional ǎ cu ciuperca. Alunul, dar ȋn special teiul sunt specii
dependente de irigare în regiunea Xiromero.
• Dintre speciile de truf ǎ cunoscute și apreciate, cele mai potrivite pentru
regiunea Xiromero din Grecia ar fi truga neagr ǎ (Tuber melanosporum) și trufa
de var ǎ (Tuber aestivum), care s-au identificat ȋn apropierea zonei ȋn condi ții
naturale.

31
• Analiza economic ǎ a unei trufoculturi presupune o investi ție
semnificativ ǎ p ȃnǎ la intrarea pe rod a planta ției, ȋn anii 5-6 la alun, 6-7 la tei și
8-10 la stejar, dar și profituri ȋnsemnate ȋn anii 10-25, estimate la 60000-70000
de euro/an/ha.
• Condi țiile orografice, geopedologice, pedoclimatice, de v egeta ție a
speciilor pretabile, evalu ǎrile economice sunt favorabile ȋnfiin țǎrii și exploat ǎrii
unor trufoculturi ȋn zona Xiromero din Grecia.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV ӐӐ ӐӐ

1. CHETAN, Simona Claudia, MORAR G., 2011 Economically and alimentary
important truffle species, establishment and develo pment of the truffle culture in Xiromero region
University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine of Cluj Napoca, în curs de aparitie.
2. CHE ȚAN, Simona Claudia, MORAR G., 2011, Introduction in Trufficulture in
Xiromero Area Greece, University of Agricultural Sc ience and Veterinary Medicine, Cluj Napoca.
3. COLI R., A. M. COLI , B. GRANETT and P . DAMIANI . 1990.
Composizione chimica e valore nutritivo de tartufo nero ( Tuber melanosporum Vitt ) e del
tartufo bianco ( Tuber magnatum Pico ) raccolti in Umbria. P 511 – 516. In : M. Beciven ga
and B. Granetto (eds.) Atti del secondo congresso i nternazionale sul tartufo. Spoleto.Italy.
1988. Com. Mont. dei Martini. Italy.
4. DIAMANTIS S ., 2003, Trufa și cultura ei, Ed.Pa-Thiras
5. GATSIOS K., 2007, Trufa și cultura ei, Ed. Agro Tipos ,Atena.
6. HALL I.R., BROWN G.T ., Alessandra Zambonelli 2007, Taming the
Truffle: The History , Lore , and Science of the Ul timate Mushroom , Timber Press
7. KHANAQA Dr., 1996, La culture de plantes mycorhizees
8. LETIZI H. C ., 1977, Ecologia trufei
9. MANNAZZIO – TORIN , L., 1984, Il Tartufo e la sua Coltivazione,
Edagricole, Bologna.
10. PLANFOR . Truffes-Densite de planttion des plants truffiers .
11. The Guardian 2007-article history. Italian mongrel leads owner to record-
breaking truffle
12. VLAMI V., S. ZOGKARIS, P.D. DIMOPOULOS , 2003, P ădurea de stejar
Xiromero-Etoloakarnania (Facultatea din Ioanina – s ec ția de management a resurselor
naturale și de mediu).
13. ZAMBONELLI A.,C.GOVI , 1983 ,Micorrizazione en semenzaio di Quercus
pubesceus Wild.con specie del genere Tuber , Micol Ital. 12:77-22.
14. *** http:// www.xiromeronews blogspot.com-C ăutând trufa s ălbatec ă în
pădurea de stejar Xiromero-articol-2009)
15. ***http://www. euro-trufa.net. -Asocia ția Trufa Net
16. ***http://www.agri.marche.it -Centro Sperimentale d i Tartoficoltura
17. ***http://www.agro-tour.net
18. ***http://www.trovatartufi.com -Il Portale sul tart ufo fatto dai ricercator di tartufi italiani
19. ***http://www.trufamania.com/truffles-stories.htm

32
20. ***http://www.truffe-haute –provence.fr, La truffe de Haut – Provence (Cea
de-a 22 s ărb ătoare a trufelor din Haut-Provence/5-6/02/2011)
21. *** http://www.trufflesitaly.com/it/Tartufo /micologia. htm
22. ***INRA, 1999, Les truffes, Station de recherché s ur les champignons, Bordeaux
23. ***IPLA : Manuale di tartuficoltura. Le posibilita di coltivazione del tartufo in
Piemonte

ANEXE

Fig. 1. Conservarea trufelor
(www.deliziatartufi.com /il-tartufo.htm)
1. Salat ă cu truf ă
Se pot folosi trei feluri de salat ă verde. Preg ătim salata cu ulei de m ăsline de
diminea ță pentru a o servi seara. Periem și t ăiem trufele în rondele foarte sub țiri,
ad ăugînd apoi sare, piper etc. dar nu o țet. Le ținem acoperite pu țin și le amestec ăm cu
salatele chiar înainte de servire.

33

Fig. 2. Salat ă cu truf ă (Sursa: www.beaugraviere.com/fr)