SPECIALIZAREA BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE ȘI RECUPERARE [625327]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
TÎRGU MUREȘ
FACULTATEA DE MEDICINĂ
SPECIALIZAREA BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE ȘI RECUPERARE
MEDICALĂ
DISCIPLI NA NEUROLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ
Importanța kinetoterapiei în Scleroză
Multiplă

Coordonator științific: Prof. Dr. Rodica Ioana Bălașa
Îndrumător științific: Asist. Univ. Dr. Smaranda Maier

Absolvent: [anonimizat]2017 –

CUPRINS
I Partea generală…………………………………………………… ………….3
1. Actualități în scleroză multiplă………. …………………………………. ……………….. …3
1.1 Cauzele sclerozei multiple…………………………………………………… …………..3
1.2 Epidemiologie…………………………………………………………………… …………. …3
1.3 Simptomatologie……….. ……….. ………………………………………………………. ….4
1.4 Formele evolutive clinice ale Scleroză multiplă ………………………………… ….5
1.5 Tratament …………………………………………………….. …………………………… …..5
2. Impactul psihosocial al Sclerozei multiple …………………………………………… ….7
2.1 Efectele la locul de muncă …………………………………………………………… ….7
3. Rea bilitarea în scleroză multiplă ……………………………………………………………9
3.1 Reabilitarea spasticității …………………………………………………………………9
3.1.1 Tratamentul spasticității pri n medicație ……………………………………..10
3.1.2 Obiective, mijloace și metode de reabilitare a spasticității ……………10
II. Partea specială ……………………………………………………….…… .12
1. Introducere …………………………………………………………… …………………………. 12
2. Material și metode…………………………………………………………………….. ………13
2.1 Programul kinetic ………………………………………………………………………….1 6
3. Rezultate ……………………………………………………………… ………………. …………22
4. Discuții ………………. ……………………………………………….. ……………………. …….25
5. Concluzii ………………………. …………………………. ………… ……………………… ……26
III. Bibliografie ………………………………………………………… ……….27
IV. Rezumat în limba engleză ………………………………………………..28
Anexa1 – Scala Kurtze ………………………….…………………………………..29

3
Importanța kinetoterapiei în Scleroză M ultiplă

I. Partea generală

1. Actualități în scleroză multiplă

Scleroza multiplă (SM) este o afecțiune cronică a sistemului nervos central,
care afectează în primul rând adultul tânăr, determinând invalidități majore. [1]
Scleroza multiplă este o boală autoimună, caracterizată prin episoade de inflamație
și demieliniz are focală, diseminate în timp.
Mielina reprezintă un înveliș proteic al axonului. Atunci când mielina se
inflamează sau este distrusa (proces denumit demielinizare), este afectată
neurotransmiterea
Există și leziuni axonale ireversibile ca o consecință a inflamației și care
contribuie la persistența deficitului neurologic și l a handicap pe termen lung în
Scleroză multiplă .
Boala debutează de obicei între 20 și 40 de ani, fiind mai des întâ lnită la femei
decât la bărbați. [2]

1.1 Cauzele Sclerozei M ultiple
Cauza Sclerozei multiple este necunoscută, dar poate fi dependentă de mai
mulți factori.
Aceasta ar putea fi declanșată de o serie de factori geografici, genetici,
hormonali sau virusologici.
Persoan ele care au în familie bolnavi de scleroză multiplă, prezintă un risc mai
mare de a dezvolta această boală. Un alt factor care influențează apariția bolii este
nivelul de vita mina D din organism. [8 ]

1.2 Epidemiologie

4
Răspândirea bolii este mai frecventă în nordul Europei, Canada și nordul
Statelor Unite, unde expunerea solară ( absorția de vitamina D ) este mai mică în
timpul iernii. Noi cercetări științifice ale Institutului Westmead din Sydney au trasat
o legătură clară între factorii gen etici și cei de mediu, circumstanțiali SM care
afectează peste 2.1 milioane de oameni în întreaga lume.
De asemenea, SM afectează de trei ori mai multe femei decât bărbați, o
explicație fiind faptul că femeile sunt mai predispuse la procesele inflam atorii, dar
nu sunt excluși nici factorii hormonali. [9]

1.3 Simptomatologie
Scleroza multiplă este o boală cu multe variații, simptomele depinzând de care
parte a sistemului nervos central este afectată. De asemenea, scleroza multiplă nu
are un tipar, fiecare persoană cu scleroză multiplă având un set diferit de
simptome care variază în timp și își pot modifica intensitatea și durata.
Boala debutează în cele mai multe cazuri brusc, cu instalarea unui simptom
sau a mai multor simptom e, cel mai frecvent înt re 20 -40 ani, vârsta medie de de but
fiind de 30 ani.
Cele mai sugestive simptome sunt:
• Anomalii senzitive ( parestezii, dureri, semnul Lhermite),
• Anomalii motorii ( deficit motor de tip piramidal, spasticitate, contracții
spastice) ,
• Anomalii vizuale ( nevrita optică, leziuni de nerv, ambliopie, dureri peri
sau retroorbitare),
• Anomalii cerebeloase(tremorcerebelar, dizartrie, ataxie, incoordonare)
• Anomalii ale funcțiilor trunchiului cerebral ( diplopie, dizartrie,
disfagie,disfonie,pa restezii la nivelul feței, vertij, etc)
• Alte anomalii ( oboseală – 89.6% din cazuri, disfuncție sexuală, tulburări
cognitive, depresie, anomalii vezicale, intoleranță la căldură).
Majoritatea persoanelor afectate vor prezenta cel puțin un simptom,î nsă
niciuna din acestea nu vor avea toate simptoamele chiar dacă există simptome
comune multor persoane. [8]

5
• Problemele respiratorii
Problemele de deglutiție, respirația în timpul somnului și reducerea ventilației
pulmonare sunt principalele probl eme respiratorii, având un impact important
asupra autonomiei și calității vieții.
• Disfuncțiile cognitive
Tipurile de tulburări cognitive identificate în această boală sunt diverse și
includ un mod lent de procesare, tulburări de vorbire si de v ăz, tulburări de atenție,
gândire vizuală spațială, funcție executivă. Prezența tulburărilor cognitive și
emoționale este menționată încă în descrierea inițială a bolii de către Charcot, care
scria: ”există o slăbire accentuată a memoriei, concepțiile sunt lente, facultățile
intelectuale și afective slăbite în ansamblul lor.” [7]

1.4 Formele evolutive clinice ale Scleroză multiplă Scleroza multiplă
prezintă patru forme de evoluție clinică : recurent -remisivă, secundar – progresivă,
primar – progresivă, progresivă cu recurențe
❖ Scleroza multiplă recurent remisivă (SMRR): aproximativ 85% din cazuri; se
caracterizează prin pusee bine definite clinic cu remisiune completă sau
parțială. Forma SMRR caracterizează evoluția precoce a bolii la 60 -70% din
pacienți, apare mai frecvent la femei și debutează mai des în jurul vârstei de
30 ani.
❖ Scleroza multiplă secundar progresivă (SMSP) cu agravare progresivă, cu
perioade în platou cu sau fără pusee suprapuse. Reprezintă transformarea
primului tip expus anterior în medie după 10 ani de evoluție.
❖ Scleroza multiplă primar progresivă (SMPP) se manifestă de la început cu
progresiune l entă a simptomelor, cu platouri ocazionale sau îmbunătățiri
minime temporare. Caracteristică e vârsta mare la debut (după 40 ani).
❖ Scleroza multiplă progresivă cu recurențe (SMPR) prezintă progresie
continuă de la debut dar cu episoade acute de agravarea t abloului clinic cu
sau fără recuperare completă. [1,2]
1.5 Tratament

6
Tratamentul SM are două aspecte: terapia imunomodulatoare și terapii pentru
ameliorarea sau modificarea simptomelor.
Tratamente tot mai eficace sunt introduse în ultimii ani pe piață, ultimul aprobat
fiind dacliz umab -ul Zinbryta în mai 2016.
Acest tratament la fel ca celelalte se adresează unei singure forme de SM:
recurent remisivă
Scleroza multiplă este o boală incurabilă, tratamentele clasice, majoritatea
imunomodula toare acționând doar asupra controlării evoluției bolii:
➢ Interferon beta – 1a ( Avonex, Rebif)
➢ Interferon beta – 1b (Betaferon)
➢ Glatiramer acetat ( Copaxone)
➢ Natalizumab ( Tysabri)
➢ Fingolimod (Gylenia) – recomandat în cazuri grave sau evoluate
➢ Teriflunomid (A ubagio)
În timpul puseului, tratamentul constă în doze mai mari de glucocorticoizi, iar
simptomele dintre pusee, tratate individual cu diefrite medicamente.
Mai există o serie de intervenții medicale (anginoplastia venoasă, terapia cu
celule stem). [1]

7
2. Imp actul psiho -social al Sclerozei M ultiple
Scleroza multiplă este o boală neprevăzută, cu posibile urmări de invaliditate.
Chiar dacă urmările acesteia pot fi estimate în studii epidemiologice mari realizate
prin studii clinice, este foarte dificilă predicția acestor urmări pe termen lung.
Această incertitudine reprezintă o încercare pentru individul care trebuie să facă
față acestei boli.
Există un număr de încercări psihologice frecvente precum depresia,
anxietatea, disfuncția sexuală, schimbări cognitive și demoralizare asociată cu
izolare . Pacienții cu SM acuză în mod repetat prezența unei stări de anxietate
coroborată cu oboseală, insomnii, deficite de gândire, durere și stări de
dezechilibru. Prietenii, familia, colegii, vecinii, joacă un rol important în menținerea
stării de sănătate fi zică și psihică. Ei își ajută semenii cu încurajări și speranță,
oferă sfaturi și informații, uneori oferind timp și bani și alte resurse când pacienții
au cea mai mare nevoie. Câteodată pacienții au impresia că pun prea multe
întrebări sau că sunt o povar ă pentru cei din jurul lor. Ei trebuie să fie despovărați
de presupusa culpă și asigurați de prezența continuă a dragostei familiei.
Fiecare pacient tratează boala cu invaliditățile ei în mod imprevizibil. Reacțiile
lor nu sunt întotdeauna în conco rdanță cu severitatea bolii. Adaptarea este
influențată de boală, dar și de factori psiho -sociali: aptitudinile personale de
adaptare, părerea bună despre sine, sistemul social, gradul altor factori stresanți ai
vieții.
Echipa care se ocupă de reedu carea bolnavului trebuie să asigure o stare
bună a tuturor sistemelor care sprijină bolnavul. Pacienții și familiile lor învață să
treacă de la un mod traumatizant de gândire, la un alt mod în care își vor da
seama că tratarea Sm este un proces continuu pâ nă la sfârșitul vieții. [10]

2.1 Efectele la locul de muncă
Un aspect important în viața bolnavilor cu SM este profesia. Este cunoscut
faptul că în aproape toate țările, bolnavii cu SM își pierd locul de muncă nu numai
din cauza invaliditățilo r dar și din cauza temerilor personale. Principalii factori care

8
limitează viața profesională sunt: scorul EDSS, mobilitatea redusă,
necoordonarea, oboseala, disfuncția vezicii, problemele cognitive. Echipa
interdisciplinară carese ocupa de reeducarea bo lnavului, ajută la evaluarea
abilității acestuia de a -și continua activitatea în domeniul său sau orientarea spre
un alt domeniu.
În mod ideal, meseriile trebuie să fie accesibile, stresul trebuie să fie redus,
activitatea să permită perioade de odi hnă, mediul răcoros și cerințele fizice ușoare.
Creearea unor facilități intreprinderilor care angajează acești bolnavi ar fi o
modalitate de a nu privi cu rezervă posibilitățile de muncă a acestora. [ 6,7]

9
3. Reabilitarea în Scleroză M ultiplă
Reabilitarea bolnavului cu Scleroză multiplă necesită prezența unei echipe
multidisciplinare formate din: medic, terapeut ocupațional, fizioterapeut, logoped,
asistenta de îngrijire la domiciliu, dietetician, socio log, și nu în ultimul rând familia
sa. [2]
Recuperarea neurologică urmărește obținerea unei independențe cât mai
mari a bolnavului astfel încât să -și poarte singur de grijă.
Programul de recuperare funcțională în scleroza multiplă se ori entează spre
deficitul motor, mai al es spre cel de tip piramidal, dar și spre cel senzitiv. O mare
atenție se va da evitării obosirii bolnavului, datorită demielinizării, oboseala
musculară apare deosebit de repede.
Obiectivele programului de recupe rare sunt: inducerea activității motorii
voluntare, îmbunătățirea controlului motor, reducerea spasticității, ameliorarea
coordonării, ameliorarea feed -back -ului senzorial, inhibarea schemelor motorii
nedorite, diminuarea ataxiei cerebeloase, prevenirea și dimin uarea limitărilor
aptitudinilor de mișcare, ameliorarea/îmbunătățirea mersului, adaptarea
psihologică la boală. [3]

3.1 Reabilitarea spasticității
Activitatea musculară este controlată prin căi nervoase din SNC. Deteriorarea
acestora p oate duce la activitate musculară necontrolată ,și în cele din urmă, la
spasticitate.
”Spasticitatea , componentă a sindromului de neuron motor central, este
carcaterizată de exagerarea reflexului muscular de întindere tonic, proporțional cu
viteza de întindere a mușchiului și exagerarea reflexului muscular de întindere
fazic exprimat prin hiperreflectivitatea osteo -tendinoasă.” [11]
Spasticitatea se manifestă diferit de la pacient la pacient, fiind una dintre cele
mai comune simptome în SM și poate fi agravată de o recădere în evoluția bolii,
de tulburări de tranzit intestinal, de o infecție urinară, ș.a. Spasticitatea crește dacă
mușchii se întind brusc sau dacă se execută mișcări brutale.

10
Un anumit grad de spasticitate este benefi că acelor pacienți care folosesc
tonusul muscular pentru menținerea ortostațiunii, treansferului. Spasticitatea poate
apărea:
• pe mușchii flexori;
• pe mușchii extensori.
Grupele musculare care vor dezvolta cel mai frecvent spasticitate sunt: rotatorii
trunchiului, flexorii laterali ai trunchiului, flexorii coapsei, adductorii coapsei, flexorii
genunchilor, flexorii plantari, flexorii mâinii și ai degetelor, adductorii și rotatorii
interni ai umărului. [1]

3.1.1 Tratamentul spasticității prin medi cație:
• Baclofen (Lioresal)
• Tiazidina
• Benzodiazepine (Diazepam, Clonazepam)
• Toxina botulinică
3.1.2 Obiective, mijloace și metode de reabilitare a spasticității
Obiective
Obiective generale:
• reducerea spasticității grupelor musculare afectate
• reducerea durerii
• creșterea mobilității articulare
Obiective specifice:
• menținerea lungimii fiziologice a mușchiului;
• modularea tonusului muscular;
• re-educarea mișcării .
Mijloace și metode:
• Hidroterapia( elimină gravitația și influen țează reeducarea mersului, etc);
• Stimularea electrică: TENS ( utilizează stimuli de intensitate scăzută și nu
produce contracție);
• Tratamente termale:

11
– gheața poate reduce temorar tonusul muscular;
– aplicarea de comprese calde duce la creșterea amplitudinii mișcării.
• Acupunctura
• Kinetoterapia: reprezintă metoda de bază în tratamentul spasticității .
Decontracturarea prin mișcare are la bază specularea unor mecanisme
fiziologice de inhibare a neuronilor motori. [1,5]
➢ Metoda Kabat vizează inhibarea spasticității pornind de la fiziologia
neuromusculară. Metoda folosește scheme de mișcare globală, plecând
de la axioma: ” Creierul ignoră acțiunea proprie mușchiului, el recunoaște
numai mișcarea.” .
➢ Metoda Bobath se realizează prin poz ițiile reflex -inhibatoare care sunt
total sau parțial opuse posturii inițiale anormale ale pacientului.
➢ Stretching -ul este metoda de bază în kinetoterapia de recuperarea a
deficitului de mobilitate articulară determina tă de scurtările adaptative ale
țesut ului moale și constă în întinderea acestuia și menținerea acestei
întinderi o perioadă de timp.
Stretching -ul realizează: creșterea mobilității articulare, încălzirea țesuturilor,
scăderea tensiunii musculare, creșterea supleței țesuturilor, determinarea r elaxării
fizice și psihice. [1,3]

12
II. Partea specială
1. Introducere
Scleroza multiplă este o boală autoimună care afectează sistemul nervos, mai
exact, această boală constă în faptul că celulele imunitare atacă propriul sistem
nervos.
Scleroza multiplă este o boală devastatoare, de aceea instituirea precoce al
unui tratament este foarte importantă. [2]
Am ales această temă, deoarece despre această boală se știu foarte puține
lucruri, dar al cărei impact asupra vieții bolnavilor e ste unul extrem de distructiv.
Scleroza multiplă este o afecțiune cu care se trăiește toată viața, motiv pentru care
este important să schimbăm efectele negative pe care le are asupra calitații vieții
bolnavilor.
În acest studiu am pornit de la ipo teza că în primele stadii ale sclerozei
multiple, un program de kinetoterapie individualizat poate avea efecte benefice
pregnante în reducerea spasticității grupelor musculare afectate la membrul inferior
și membrul superior. Exercițiile au fost concepute pentru grupele de mușchi care
prezentau o spasticitate considerabilă.
Lucrarea și studiul de față au scopul de a arăta importanța unui program
kinetic care să diminueze spasticitatea grupelor musculare afectate astfel încât să
amelioreze starea fi zică și psihică a bolnavilor de scleroză multiplă.
Este important să știm că în ciuda tratamentelor medicamentoase amintite în
prima parte a lucrării, în nicio altă boală neurologică nu sunt afectate atât de multe
zone ale sistemului nervos central. Abordarea recuperatorie presupune intervenția
asupra fiecărei perturbări în parte. Studiul de față își propune implementarea unui
program kinetic pentru diminuarea spasticității în rândul bolnavilor de scleroză
multiplă.

13
2. Material și metode
Această cercetare este un studiu de caz. Acest stud iu s-a desfășurat în
perioada octombrie 2016 – mai 2017 în trei locații diferite: secția Neurologie 1 a
Spitalului Clinic Județean de Urgență Tîrgu Mureș, în salonul pacientului, ”Centrul
medical Nova Vita”, a treia locație fiind ”Asociația Valea Izvoarelo r”. A cuprins 10
pacienți diagnosticați cu scleroză multiplă, cu vârste cuprinse între 30 – 59 ani, toate
fiind de sex feminin, bifând stadiile 1 – 5,5 conform scalei descrise de Kurtze (vezi
anexa1).
Tuturor persoanelor care au participat la acest st udiu li s -a efectuat o
anamneză pentru colectarea datelor demografice ( vârstă, sex, starea civilă, nivel
de școlarizare, ocupație, mediul de proveniență).
Programul de exerciții s -a desfășurat fie în salonul pacientului, sau în sala de
kinetoterap ie dotată cu paturi, spaliere, scaune, saltele, oglinzi, benzi elastice,etc.
În cadrul programului de exerciții, am folosit banda elastică, prelucrarea datelor
fiind efectuată cu ajutorul programul ui Microsoft Office Excel 2010.

Tabel 2.1 Aprecier ea disfu ncționalităților din SM scala Kurtze
Nr. Crt . 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Pacienți BD CA SE AA BS PL BC PF NM ML
Sex F F F F F F F F F F
Vârstă 30 58 47 59 42 36 37 58 33 53
Scor
EDSS 5,0 5,5 3,5 2,0 3,0 2,0 3,5 5,5 2,5 3,5

Tabel 2.2 Deficite motorii ale subiecțiilor evaluați
Nr.Crt. Pacienți Deficit motor
1 BD Deficit motor senzitiv
2 CA Hemipareză spastică dr.
3 SE Parapareză spastică
4 AA Monopareză crurală stg.

14
5 BS Hemipareză spastică dr.
6 PL Parapareză spastică
7 BC Parapareză spastică
8 PF Monopareză crurală stg.
9 NM Hemipareză spastică dr.
10 ML Hemipareză spastică dr.

Grafic 2.1 Numărul paciențiilor în funcție de vârstă

00.511.522.533.54
30 ani 40 ani 50 aniNumărul paciențiilor în funcție de vârstă
Numărul paciențiilor în funcție
de vârstă

15

Grafic 2.2 Numărul paciențiilor în funcție de tratamentul utilizat

S-au efectuat 7 ședințe de kinetoterapie pentru fiecare persoană, începând
după o evaluare inițială. S -a efectuat o evaluare finală la sfârșitul celor 7 ședințe.
Programul de recuperare trebuie instituit cât mai repede, având în vedere deficitul
motor inst alat. Tratamentul spasticității este complex și necesar pe termen lung.
Programul kinetic a fost adaptat fiecărui caz în parte.
Evaluarea fizică a spasticității implică mișcarea rapidă a articulației afectate
atât cât permite aceasta și cuantif icarea severității raspunsului tonic. Am folosit
metoda manuală pentru evaluarea spasticității, Scala Ashworth modificată (MAS),
scorul obținut fiind subiectiv. În componența programului kinetic se găsesc exerciții
de stretching, posturi din metoda Bobath, exerciții adaptate pentru fiecare pacient
în parte. O mare atenție s -a dat evitării obosirii bolnavului, datorită demielinizării,
oboseala musculară apare deosebit de repede.

Tabel 2.3. Scala Ashworth modificată (MAS)
Scala Ashworth modificată (MAS)
0= fără accentuarea tonusului
00.511.522.533.544.55
Tysabry Copaxone Betaferon RebifNumărul paciențiilor în funcție de tratamentul
utilizat
Numărul paciențiilor în
funcție de tratamentul
utilizat

16
1= ușoară accentuare a tonusului, manifestată prin prindere și
eliberare, sau prin rezistență minimă la flexie și extensie;
(1+)= ușoară accentuare a tonusului, manifestată prin prindere
urmată de rezistență minimă în raza de mi șcare.
2= accentuare a tonusului muscular în raza de mișcare, dar
membrul afectat este ușor de mișcat
3= creștere considerabilă a tonusului muscular, mișcările
pasive sunt dificile
4= articulația afectată este rigidă în flexie și extensie

2.1 Programul kinetic
Se face o analiză a deficitelor motorii, a deviațiilor de postură, alinierea corectă
a articulațiilor unui membru.
– Exerciții de stretching pasiv / pasiv -activ (pacientul realizează până la un
anumit punct mișcarea după care se inter vine pentru continuarea mișcării)
Obiectivele stretching -ului:
– creșterea mobilității articulare;
– încălzirea țesuturilor;
– scăderea tensiunii musculare;
– creșterea supleței țesuturilor
– determinarea relaxării fizice și psihice
Se începe cu articulațiile distale. Tracțiunea va fi lentă, ușoară, în ax, fără să
provoace durere.
Din cauză ca SM afectează oamenii în mod diferit, este imposibil de realizat
un program care s -ar potrivi fiecărei persoane, astfel că programul de exerciții a
fost individuali zat.
Exerciții pentru membrul inferior (MI)
Streching -ul durează 30 sec. Cu repetiții în seturi de 2 -5 cu 30 sec. repaos între
ele.
Ex. 1. Flexia, extensia degetelor

17
P.i.: Decubit dorsal pe pat, se prind degetele cu o mână, iar cu cealaltă se ține
ferm piciorul
T1: Se realizează flexia degetelor;
T2: Se realizează extensia degetelor
T3: Revenire la P.i.
Ex. 2 Flexia, extensia piciorului pe gambă
P.i.: Decubit dorsal pe pat.
T1: Se realizează flexia piciorului;
T2: Se realizează extensia piciorului;
T3: Revenire la P.i.
Ex. 3 Flexia coapsei pe trunchi
P.i: Decubit dorsal pe pat. Cu o mână se face o priză la nivelul gleznei, iar cu
cealaltă la nivelul genunchiului.
T1: Se realizează flexia coapsei pe trunchi;
T2: Menținere 30 sec.;
T3: Revenire la P.i.
Ex. 4 Extensia gambei pe coapsă
P.i: Șezut la marginea patului;
T1: Se realizează extensia gambei pe coapsă
T2: Menținere 30 sec.;
T3: Revenire la P.i.
Ex. 5 Flexia gambei pe coapsă
P.i: Decubit ventral pe pat
T1: Se realizează flexia gambei pe coapsă;
T2: Menținere 30 sec.;
T3: Revenire la P.i.

18
Ex. 6 Exercițiu pentru adductoriP.i: Decubit dorsal pe pa, cu genunchii flectați și
tălpile pe pat. Se pune o priză cu ajutorul genunchiilor pe tălpi;
T1: Se realizează adducția MI la amplitudinea maximă a pacientului;
T2: Menținere 30 sec.;
T3: Revenire la P.i.
Exerciții pentru membrul superior (MS)
Ex. 1 Flexia, extensia policelui
P.i.: Decubit dorsal pe pat, MS pe lângă corp, se prinde policele cu o mână, iar
cu cealaltă se ține ferm mâna;
T1: Se realize ază flexia policelui;
T2: : Se realizează extensia policelui;
T3: Revenire la P.i.
Ex. 2 Flexia, extensia degetelor
P.i.: Decubit dorsal pe pat, brațele pe lângă corp, se prind degetele cu o mână,
iar cu cealaltă se ține ferm mâna;
T1: Se realizează flexia degetelor;
T2: : Se realizează extensia degetelor
T3: Revenire la P.i.
Ex. 3 Extensia umărului
P.i.: Decubit dorsal pe pat, brațele pe lângă corp. Cu o mână se fixează art.
Umărului, iar cu cealaltă se țin degetele.
T1: Extensia umărului la amplitudinea maximă a pacientului
T2: Menținere 30 sec.;
T3: Revenire la P.i.
– Din această poziție se fac și mișcări de adducție și abducție a brațului.

Ex. 4

19
P.i.: Decubit dorsal pe pat, brațele pe lângă corp.
T1: Extensia brațului la nivelul umărului, perpendicular pe pat;
T2: Se îndreaptă spre brațul controlateral, ridicând și umărul deasupra patului
T3: Revenire la P.i

Ex.5 Flexia și extensia antebrațului pe braț
P.i.: Decubit dorsal pe pat, brațele pe lângă corp, în supinație. Cu o mână se
face o priză la nivelul degetelor, iar cu cealaltă la nivelul umărului.
T1: Se realizează flexia antebrațului pe braț
T2: Revenire la P.i
Poziționări din metoda Bobath
Pozițiile reflex -inhibatoare sunt total sau parțial opuse posturii inițiale anormale
ale pacientului. Pacienții au fost menținuți în aceste posturi în serii de la 2 la 5 între
30 sec. -60 sec., timpul de menținere crescând treptat pe parcursul întregului
program kinetic.
Posturi pentru cap
Ex. 1 (inhibă spasticitatea flexorilor)
P.i: Decubit ventral p e pat cu MI în extensie și ușoară abducție, cotul flectat la
90°, antebrațul în pronație;
T1: Se realizează extensia capului la amplitudinea maximă
T2: Revenire la P.i.
Ex. 2 (inhibă spasticitatea extensorilor)
P.i: Decubit dorsal pe pat, genunchii flect ați, tălpile pe pat; brațele încrucișate la
piept.
T1: Se realizează flexia capului cu flexia centurii scapulare;
T2: Revenire la P.i.

20
Posturi pentru membrul superior (MS)
Ex.1 (inhibă spasticitatea pumnului și degetelor)
P.i: Ortostatism cu brațele p e lângă corp;
T1: Se realizează abducția policelui;
T2: Rotația externă a umărului, supinația antebrațului și extensia cotului
T3: Revenire la P.i.
Ex. 2 (inhibă spasticitatea flexorilor)
P.i: Ortostatism cu brațele pe lângă corp;
T1: Se realizează abducți a MS la 90°; cotul este în extensie;
T2: Rotația externă a umărului, antebrațul în supinație;
T3: Revenire la P.i.
Ex. 3
P.i: Ortostatism cu brațele pe lângă corp;
T1: Se realizează rotația externă a umărului cu supinația antebrațului; cotul
este în extensie;
T2: Revenire la P.i.
Posturi pentru membrul inferior (MI)
Ex. 1 Dorsoflexia gleznei ( inhibă spasticitatea extensorilor piciorului)
P.i.: Decubit dorsal pe pat, brațele pe lângă corp, cu Mi în extensie.
T1:Se realizează dorsoflexia gleznei cu MI în extensie;
T2: Revenire la P.i
Acest exercițiu se realizează și în ortostatism. Treptat se folosește și banda
elastică.
Ex.2 Flexia coapsei pe trunchi (inhibă spasticitatea adductorilor, rotatorilor interni ai
șoldurilor și flexorii plantari ai piciorului)
P.i: Decubit dorsal pe pat cu MI în extensie

21
T1: Se realizează flexia coapsei pe trunchi;
T2: Revenire la P.i.
Ex. 3 (inhibă spasticitatea flexorilor și a adductorilor MI)
P.i:Decubit ventral pe pat cu MI în extensie și ușoară abducție, brațel e pe lângă
corp.
T1: Se realizează extensia capului și gâtului cu abducția MS și cotul în
extensie.
T2: Revenire la P.i.

22
3. Rezultate
Tabel 3.1 Evaluarea inițială a spasticității pe grupe musculare (Scala AS
modificată)

Evaluare inițială (Scala AS modificată)
Nr.
cr Pacient Biceps
brahial Triceps
brahial Flexorii
degetelor Cvadriceps Triceps
sural Flexorii
plantari
1 BD 2 2 2
2 CA 2 2 3 3
3 SE 2 3
4 AA 2 3 3
5 BS 2 3 3
6 PL 2 2
7 BC 3 3
8 PF 2 2 2
9 NM 2 2 2 2
10 ML 2 2 2 3 3

Tabel 3. 2 Evaluarea a spasticității pe grupe musculare (Scala AS modificată)

Evaluare finală (Scala AS modificată)
Nr.
cr Pacient Biceps
brahial Triceps
brahial Flexorii
degetelor Cvadriceps Triceps
sural Flexorii
plantari
1 BD 1 1 1
2 CA 1 1 2 2
3 SE 1 2
4 AA 1 1 1

23
5 BS 1 2 2
6 PL 1 1
7 BC 2 2
8 PF 1 1 1
9 NM 1 1 1 1
10 ML 1 1 1 1+ 1+

Tabel 3. 3 Diferența dintre evaluarea inițială și evaluarea finală (Scala AS
modificată)

Diferența dintre evaluări (Scala AS modificată)
Nr.
cr Pacient Biceps
brahial Triceps
brahial Flexorii
degetelor Cvadriceps Triceps
sural Flexorii
plantari
1 BD 1 1 1
2 CA 1 1 1 1
3 SE 1 1
4 AA 1 2 2
5 BS 1 1 1
6 PL 1 1
7 BC 1 1
8 PF 1 1 1
9 NM 1 1 1 1
10 ML 1 1 1 1,5 1,5

24

Grafic 3.1 Evaluările subiectului SE ( Scala AS modificată)

00.511.522.533.5
Triceps
sural/Evaluare
inițialăTriceps
sural/Evaluare
finalăFlex.plantari/
Evaluare
inițialăFlex.plantari/
Evaluare finalăSE
Triceps sural/Evaluare inițială
Triceps sural/Evaluare finală
Flex.plantari/ Evaluare inițială
Flex.plantari/ Evaluare finală

25
4. Discuții
Studii recente au arătat că după primele patru repetări ale stretchingului( dintr –
un total de zece), s -au înregistrat modificări avantajoase, respectiv o creștere de
10% din lungimea inițială de repaus. [3]
În studiul nostru de caz, subiecții au obținut rezultate pozitive în ceea ce
privește ameliorarea spasticității pe grupele de mușchi afec tate, programul kinetic
efectuat punând accentul pe stretching.
De exemplu, pacienții reușesc menținerea unei întinderi o perioadă de timp tot
mai mare.
Pe de altă parte, s e poate observa ameliorarea spasticității a mușchiul ui triceps
sural la toți subiecții. Decontracturarea acestuia este foarte importantă (un anumit
grad de tonus este absolut necesar), tricepsul sural având un rol esențial în
reeducarea mersului. [4]
Managementul spasticității are la bază folosirea frecvenței 20 minut e la fiecare
2 ore dacă este posibil a întinderilor musculare( stretching), iar educarea respirației
are un rol esențial. [3]
Pot fi asociate cu tratamente termale (masaj cu gheață), stimulări electrice sau
medicamente antispatice, precum Baclofenul, etc.
După analiza datelor am ajuns la concluzia că ședințele de kinetoterapie au
efecte benefice, însă pentru rezultate de lungă durată este necesară adoptarea
acestora ca un stil de viață.
Bineînțeles, ameliorarea spasticității este foarte impor tantă în reabilitarea
bolnavilor cu scleroză multiplă, însă trebuie avute în vedere și celelalte perturbări
apărute.

26
5. Concluzii
Recuperarea medicală are scopul de a permite persoanelor cu diferite
afecțiuni să atingă și să mențină funcția optimă fizică și psihică, intelectuală sau
socială.
Studiul de față a evidențiat faptul că inițierea unui program kinetic individualizat
poate avea efecte benefice pregnante în reducerea spasticității grupelor musculare
afectate, la bolnavii de scleroză multiplă dar și pentru prevenirea complicațiilor.
Programul kinetic individualizat este eficient și în condiții de internare
ambulato r (pe o secție de specialitate), cât și aplicat zilnic, acasă. Se poate
observa o diminuare a spasticității după 4 ședințe de kinetoterapie.
Scleroza multiplă pare a fi boala în care se obțin rezultate cel mai puțin
satisfăcătoare din punct de vede re al evoluției pe termen lung. Abordarea
recuperatorie presupune intervenția asupra fiecărei perturbări apărute, suportul
familiei și al apropiațiilor având un rol foarte important, deoarece recuperarea în
scleroză multiplă durează toată viața.

27
III. Bibliografie

1. Rodica Bălașa, Smaranda Maier, Bajko Z., Anca Moțățăianu, Bălașa A.,
”Curs de neuroreabilitare”, Editura University Press, Tîrgu Mureș, 2014 .( Pg.
3-5, 6-9, 112 -116).
2. Anca Hâncu, Recuperarea neurolog ică pentru kinetoterapeuți, Editura
Ovidius University Press, Constanța, 2014.(Pg. 50 -51, 66 -75).
3. Marcu V. , Mirela Dan, Kinetoterapie, Editura Universitară, Oradea, 2006.
(Pg. 83 -84, 214 -215).
4. Elena Căciulan, Daniela Stanca, ”Facilitare -inhibare în kinetot erapie – ghid
practice, Editura Moroșan, București, 2012. ( Pg.9 -10).
5. Liliana Pădure, Drăgan C., ”Metodologie și tehnici de kinetoterapie”, Editura
Național, București, 2014. (Pg. 35 -36, 50 -53).
6. http://www.sindefi.org/wp -content/uploads/2012/05/Guide –
kinesith%C3%A9rapeutes.pdf
7. http://www.direct -ms.org/sites/default/files/CompstonStory.pdf
8. http://www.medicalnewstoday.com/articles/37556.php accesat în data de 5
martie 2017
9. http://emedicine.medscape.com/article/1146199 -overview#a5 accesat în
data de 5 martie 2017
10. http://www.medscape.org/viewarticle/734647 accesat în data de 20 apri lie
2017
11. http://www.recuperaremedicala.com/Articole -recuperare –
medicala/Recuperare -afectiuni -neurologice/tratame ntul-spasticitatii.html
accesat în data de 21aprilie 2017

28
IV. Rezumat în limba engleză

The importance of kinetotherpy in multiple sclerosis

Because of the high prevalence, multiple sclerosis is the leading cause of non
traumatic neurological disability in young adults.
Medical recovery has the purpose to allow people with different affections to
maintain or reach the optima l physical and mental, intellectual and social functions.
This research is a case study
This study has emphasized the fact that initiating a kinetical personalized
program can cause good effects in reducing muscle spasms for the multiple
sclerosis diagnosed patients. The kinetical program being individualized is very
efficient even when people are being hospitalized or staying at home. The muscle
spasm diminishes after 4 weeks of kinetotherpay.
These recovering programs have a spectacu lar effect when it comes to
multiple sclerosis. The most important part of this program is to obey the rules:
starting as soon as possible and continuing during the disease; adapting the
program and the objectives as the person evolves.
Multiple sc lerosis seems to be the disease that offers the fewest results of
treatment speaking on a long term evolution. The recuperation is supposed to be
through the intervention on every malfunctioning that appears, the help of the
family and close friends having an essential role, because improving this condition
takes a life time.

29
Anexa 1 – Scala Kurtze
De peste 30 de ani, J.F. Kurtze a imaginat o scală în 10+1 puncte (de la 0 la
10) de apreciere a disfuncționalității din scleroza multiplă, în care:
• 0- examen neurologic normal
• 1- fără disfuncție, dar cu semne minime (Babinski pozitiv, semne premotorii
ataxiei, scăderea sensibilității la vibrație)
• 2- deficit minimal (ușoară slăbiciune sau rigiditate, ușoară tulburare a
mersului, neîndemânare, tulburări vi zuale ușoare)
• 3- disfuncție moderată (monopareză, hemipareză, tulburări urinare
moderate ți oculare, mici disfuncții combinate)
• 4- disfuncție relativ severă, neîmpiedicând însă posibilitatea de a munci sau
de a duce o viață relativ normală
• 5- disfuncție se veră care face dificil mersul, dar fără sprijin
• 6- disfuncție care necesită pentru mers utilizarea bastonului sau cârjelor
• 7- disfuncție severă care obligă la utilizarea scaunului cu rotile (dar cu
mobilizarea lui de către pacient și cu posibilitatea de a așeza singur și ridica
singur)
• 8- disfuncție care obligă la rămânerea în pat, pacientul putând însă utiliza
membrele superioare
• 9- disfuncție totală, fără vreo posibilitate de autoajutorare – dependență totală
• 10- exitus prin scleroză multiplă

30