Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse [625297]

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
1
UNIVERSITATEA “PETROL ȘI GAZE” PLOIEȘTI
Facultatea de Științ e Economice

Specializarea Merceologie si M anagementul Calităț ii

LUCRARE DE LICENȚĂ

Ambalarea mărfurilor și ro lul designului ambalajelor in
vânzarea de produse.

Coordonator științific Absolvent: [anonimizat] , 201 8

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
2
Cuprins

INTRODCERE. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 3
Capitolul I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 4
1. Ambalajul – Generalitati ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 4
1.1. Ambalajul versus ambalarea marfurilor. Clasificari conceptuale ………………………….. …………… 4
1.2. Clasificarea ambalajelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 5
1.3. Functiile si rolul Ambalajelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 7
1.4. Ambalajul ca intrument stategic ………………………….. ………………………….. ……………………….. 13
Capitolul II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 17
2.Elemente de de sign și estetică ale ambalajului ………………………….. ………………………….. ……………….. 17
2.1 Forma ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 17
2.2 Grafica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 19
2.3 Culoarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 21

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
3

INTRODCERE.

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
4

Capitolul I
1. Ambalajul – Generalitati

1.1. Ambalajul versus ambalarea marfurilor. Clasificari conceptuale
Odată cu dezvoltarea și diversificarea producției de bunuri, asistăm la evoluții
spectaculoase și în domeniul producției de ambalaje , căruia i se impun cerințe din ce în ce mai
complexe.
Din punct de vedere tehnic , ambalajul este definit ca” un ansamblu de materiale,
destinat protecției calității și integrității produselor și facilitării operațiilor de circulație tehnică a
mărfurilor ”.Din punct de vedere economic , “ambalajul poate fi apreciat ca un produs finit
oarecare, obținut în urma unor eforturi materiale, financiare etc ”.
Corespunzător STAS 5845/1 -1986, ambalajul este considerat : "un mijloc (sau
ansamblu de mijloace) destinat să cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de
produse, pentru a le asigura protecția temporară di n punct de vedere fizic, chimic, mecanic,
biologic în scopul menținerii calității și integrității acestora în starea de livrare, în decursul
manipulării, transportului, depozitării și desfacerii până la consumator sau până la expirarea
termenului de valabi litate";aceeași sursă, definește ambalarea ca fiind "operație, procedeu sau
metodă, prin care se asigură cu ajutorul ambalajului, protecția temporară a produsului, în
decursul manipulării, transportului, depozitării, vânzării, contribuind și la înlesnirea acestora
până la consumare sau până la expirarea termenului de valabilitate "
Definiții asemănătoare, sunt propuse și de Institutul Francez al Ambalajului și
Ambalării (Institut Frangais de l'emballage et du Conditionnement) în "Petit glossaire de l'
emballage". Astfel, ambalajul constituie "obiectul destinat să învelească sau să conțină temporar
un produs sau un ansamblu de produse pe parcursul manevrării, transportului, depozitării sau

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
5
prezentării, în vederea protejării acestora sau facilitării acestor o perații", iar ambalarea "operația
de obținere a primului înveliș aflat în contact direct cu produsul".
Institutul de Ambalare din Anglia are o viziune mai cuprinzătoare asupra
definirii ambalajului, conturând în acest sens trei direcții.
-sistem coordona t de pregătire a bunurilor pentru transport, distribuție, depozitare, vânzare cu
amănuntul și consum;
-cale de asigurare a distribuției la consumatorul final, în condiții optime și cu costuri minime;
-funcție tehnico – economică care urmărește minimizarea costurilor la livrare.
De altfel și termenul englez "packaging" este destul de cuprinzător, extinzându -se
asupra mai multor funcții ale ambalajelor , cu accent pe latura comercială: protecție, conservare,
ușurință în utilizare, comunicare (prin grafică, e tichetare), facilitarea vânzării.

1.2. Clasificarea ambalajelor
În ultimele decenii ambalajele s -au diversificat mult, atât din punct de vedere al
materialelor din care acestea sunt făcute, cât și din punct de vedere funcțional.
Ambalajele se clasifică în funcție de mai multe criterii, care sunt utilizate frecvent în practicã:
– după materialul folosit în confecționarea ambalajelor:
 ambalaje din hârtie și carton;
 ambalaje din sticlă;
 ambalaje din metal;
 ambalaje din materiale plastice;
 ambalaje din lemn, în locuitori din lemn și împletituri;
 ambalaje din materiale textile;
 ambalaje din materiale complexe.
– după sistemul de confecționare:
 ambalaje fixe;
 ambalaje demontabile;

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
6
 ambalaje pliabile.
– după tip:
 plicuri;
 pungi;
 plase;
 lăzi;
 cutii;
 flacoane;
 borcane etc.
– după domeniul de utilizare:
 ambalaje de transport;
 ambalaje de desfacere și prezentare.
– după specificul produsului ambalat:
 ambalaje pentru produse alimentare;
 ambalaje pentru produse nealimentare;
 ambalaje pentru produse periculoase;
 ambalaje individuale;
 ambalaje colective.
– după gradul de rigiditate:
 ambalaje rigide;
 ambalaje semirigide;
 ambalaje suple.
– după modul de circulație al ambalajului:
 ambalaje refolosibile;
 ambalaje nerefolosibile – tip pierdut.
– după sistemul de circ ulație:
 sistem de restituire a ambalajelor;
 sistem de vânzare – cumpărare a ambalajelor.
– după sistemul de confecționare:
 ambalaje fixe;
 ambalaje demontabile;
 ambalaje pliante.

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
7
– după căile de transport:
 ambalaje pentru transport terestru;
 ambalaje pentru transport fluvial -maritim;
 ambalaje pentru transport aerian.
– după destinație:
 ambalaje pentru piața externă;
 ambalaje pentru piața internă.
Există o preocupare chiar și la nivel de foruri internaționale, cum ar fi: Organizația Internațională
de Standardizare, Federația Europeană pentru Ambalare, pentru clasificarea și standardizarea
ambalajelor.

1.3. Functiile si r olul Ambalajelor
Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr. 94/62 /EC din 20 dec. 2004 privind
ambalajele și deșeurile de ambalaje, definește ambalajul în felul următor: ”ambalaj” înseamnă
toate produsele executate din orice material de orice natură destinate să fie utilizate pentru
cuprinderea, protecția, manipularea, livrarea și prezentarea de bunuri, de la materii prime la
bunuri procesate, de la producător la utilizator sau consumator. Elementele “nereturnabile”
folosite în aceleași scopuri vor fi de asemenea considerate ambalaje.
Ambalajele constau numai din :
 ambalaje de vânzare sau ambalaje primare, de exemplu ambalaje concepute așa
încât să constituie o unitate de vânzare către utilizatorul sau consumatorul final la
punctul de cumpărare;
Dezvoltarea ambalajului în sectorul industriei agroalimentare (în care se regăsește 2/3 din
ambalajul care ajunge pe piață ) este lega tă direct de schimbările care intervin în obiceiurile de
consum și de rolul ambalajului în distribuția modernă (JUGĂNARU MARIANA – Design -ul
ambalajelor, Editura Europolis, Constanța, 2006 -pagina 46 -60)

Asupra ambalajului au impact direct unele tendințe generale în stilul de viață și consum:
 destructurarea meselor și dezvoltarea porțiilor individuale ;
 multiplicarea meselor servite în afara familiei în țările dezvoltate ;

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
8
Schimbările în structurile de distribuție, dezvoltarea autoservirii, deplasarea căt re zonele
periferice ale orașelor și progresul în procesarea și logistica informației au ajutat nu numai la
îmbunătățirea funcției tehnice a ambalajului, dar au întărit funcția comercială și de marketing.
Principalele dezvoltări ale ambalajului:
 atractivi tatea și diversitatea prezentării ;
 îmbunătățirea condițiilor de depozitare și ușurința manipulării ;
Se evidențiază o serie de tendințe actuale pentru ambalajele produselor, cum ar fi , de
exemplu găsirea de noi materiale pentru ambalare car e să respecte cerințele tehnice
Perspective privind ambalajele bunurilor de consum
Se apreciază că, în prima etapă a secolului XXI vor avea succes ambalajele care, pentru
marcare, folosesc cele mai moderne mijloace, inclusiv hologramele sau imaginile realizate cu
cerneală de tipar fotosensibile .
Tot mai mulți cetățeni își vor rezolva problemele de alimentație în diferite localuri
publice, cum sunt : cantine pentru copii și bătrâni , cămine sociale, spitale, sanatorii, restaurante
etc, fiecare necesitănd ambalaje diferite ca formă, dimensiuni, cant ități etc.
Un ambalaj ideal trebuie să protejeze bine produsul, să fie ușor și ieftin, iar
caracteristicile sale tehnice trebuie să faciliteze operațiile de manipulare, transport și stocare și
totodată să reprezinte, prin modul în care este c onceput, un instrument eficient de marketing.
(IONESCU I.M. – Valorificarea materialelor refolosibile în impact cu protecția ecosistemelor,
Editura Tehnică, București, 2001 -pagina 104)
De aici triplu l rol al ambalajului și existența a trei funcții specifice ale acestuia :
 conservarea și păstrarea intactă a calității produselor contra acțiunii factorilor
externi și interni ;
 înlesnirea transportului, manipulării și stocării ;
 promovarea vânzării produse lor, în acest sens ambalajului i se atribuie și rolul de
“vânzător mut” al mărfurilor.

a) Funcția de conservare și protecție a calității produselor alimentare

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
9
Rolul primordial al ambalajelor este cel de protecție a produselor și de asigurare a celor mai bu ne
condiții pentru menținerea valabilității lor. Această funcție vizează în principal două aspecte:
Conservarea produsului prin protecție față de factorii externi, aflați în mediul înconjurător, cum
sunt: factorii fizici (umiditatea relativa a aerului, par ticulele de praf din atmosferă, lumina,
temperatura etc.), factorii chimici și fizico -chimici (aer, apă, oxigen, CO 2 etc.), factorii biologici
(microorganisme, insecte etc.).
Din punct de vedere fizic, ambalajul trebuie să protejeze produsul de șocurile mecanice care l -ar
putea deforma, comprima, tasa etc. De asemenea, el trebuie să acționeze ca o barieră, stopând
sau diminuând la limite normale pătrunderea luminii, a temperaturii sau a altor agenți fizici care
ar putea conduce la deteriorarea însușirilor calitative ale produselor.
Din punct de vedere chimic și fizico -chimic este foarte important ca produsul să nu intre în
contact cu substanțe chimice agresive cum sunt H2, NH3, SO2, CO2, prin intermediul vaporilor,
gazelor produse de substanțele volatile ( hidrocarburi, fum, parfumuri etc). În acest caz, rolul de
barieră vizează și transferul gazos din interior către exterior, pentru a evita pierderea aromelor
specifice produsului, deshidratarea acestuia, pierderea gazelor introduse în ambalaj în scopul
conservării produselor etc.
Protecția biologică vizează menținerea calității igienice și microbiologice a produselor
alimentare. În acest scop, ambalajele trebuie să împiedice atât pătrunderea microorganismelor
existente în atmosferă sau care pot fi preluate la contactul cu anumite suprafețe, persoane etc., cât
și crearea condițiilor favorabile apariției și dezvoltării germenilor patogeni.
Păstrarea intactă a calității și cantităii produselor ambalate. Unii compuși din structura
produselor pot intra în reacții chimice nedorite cu diferite substanțe din compoziția ambalajelor .
De aceea, alegerea materialelor din care sunt confecționate ambalajele aflate în contact direct cu
produsul prezintă o deosebită importanță în cazul produselor alimentare. Ea trebuie să ți nă cont
de tipul produsului (starea de agregare, coeziune etc.), de chimismul propriu (se aleg materiale
inerte chimic față de produs și mediu) și de tehnologia de conservare aplicată înainte sau după
ambalare (pasteurizare, sterilizare, congelare).
Legisl ația europeană și națională conține prevederi concrete referitoare la proprietățile
ambalajelor care vin în contact cu alimentele. Materialele din care sunt confecționate acestea

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
10
trebuie să fie stabile din punct de vedere fizico -chimic, nepermițând elibera rea unor molecule
care pot trece în produs. Transferul nedorit de substanțe din ambalaj în conținutul produsului se
poate produce atunci când rămân molecule libere din masa materialului de ambalaj.
De asemenea, ambalajul nu trebuie să influențeze caracteri sticile organoleptice ale produsului
alimentar. Tot în scopul evitării formării substanțelor nedorite, aplicarea desenelor pe ambalaje
se face pe partea care nu intră în contact cu produsele.
Normativele în vigoare interzic folosirea pentru ambalaje a hârtiei provenite din deșeuri; din
categoria maselor plastice sunt acceptate policlorura de vinil (PVC) și polistirenul, iar ambalajele
metalice trebuie vernisate pentru a evita coroziunea.
Ambalajul trebuie să protejeze produsul și împotriva pierderilor c antitative produse prin
evaporare, pulverizare, frecare etc.

b) Funcția de transport – manipulare – stocare
Această funcție are ca scop facilitarea transportului, manipulării, stocării și distribuției
produselor. În timpul manipulării, sistemul bicomponent p rodus -ambalaj este supus unui număr
mare de operații care contribuie substanțial la creșterea cheltuielilor, motiv perntru care s -a
impus raționalizarea operațiunilor din circuitul tehnic al mărfurilor.
Ambalajul trebuie să permită adaptarea introducerii p roduselor la viteza mașinilor și a benzilor
de lucru precum și deplasarea în diverse planuri, întoarceri etc., fără răsturnări sau stopări pe
benzi sau utilaje de lucru. De asemenea, proiectarea ambalajelor trebuie să aibă în vedere
facilitarea accesului l a produs, simplificarea controlului, inventarului, recepției, ștampilării,
marcării etc. precum și stocarea în diverse sisteme fără răsturnări.
Ambalajul influențează în mod substanțial cheltuielile de transport, prin formă, greutate și volum
propriu (mai mult sau mai puțin corelat cu volumul produsului).
Forma și mărimea ambalajelor utilizate pentru transport și depozitare trebuie să permită stivuirea
ușoară a acestora în depozite precum și manevrarea lor cu mecanisme speciale; pe perioada
depozitării amba lajele trebuie să protejeze produsele prin preluarea presiunii rezultate în urma

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
11
operației de stivuire. Ambalajul de depozitare trebuie să prezinte pe suprafața sa semne
avertizoare și înscrisuri referitoare la condițiile de depozitare, indicațiile de stiv uire și
eventualele precauții de manipulare.
c) Funcția de promovare a produselor alimentare
În condițiile economiei de piață, ambalarea a devenit un instrument de marketing foarte eficient.
Ambalajul modern nu se mai limitează doar la protejarea produsului, ci constituie un mijloc de
comunicare între produs și client, devenind un element strategic al întreprinderii pentru
comercializarea produselor proprii. Pentru a îndeplini acest rol de intermediar, ambalajul trebuie
să asigure o informare cât mai completă asupra produsului respectiv, contribuind la creșterea
sentimentului de încredere în calitatea oferită de producător. Un ambalaj estetic și care este
purtătorul unor informații utile despre produs (caracteristici, mod de utilizare, termen de
valabilitate et c.) atrage atenția cumpărătorilor și favorizează luarea deciziei de cumpărare.
În condițiile comercializării prin autoservire, ambalajul individual (de prezentare), specific celor
mai multe produse alimentare, este expus pe rafturi și gondole preluând arta vânzătorului
("vânzator mut") și acționând ca factor psihologic asupra cumpărătorilor potențiali prin
stimularea vânzărilor către aceștia. Așa cum se spune că "haina face pe om" și ambalajul
contribuie la formarea primei impresii despre produs, transformâ ndu-se într -un suport al
publicității la locul de vânzare. Mai mult, există destul de multe persoane, care, atunci când
achiziționează un produs au în vedere și posibila reutilizare a ambalajului, deci un dublu
beneficiu pentru aceeași sumă de bani.
Pentru îndeplinirea funcției de promovare a produselor și implicit de creștere a volumului
vânzărilor, ambalajul trebuie să îndeplinească anumite condiții , precum:
 să atragă atenția cumpărătorului potențial care trebuie să identifice în mod clar și spontan
produ sul și marca ;
 să fie ușor de recunoscut prin formă, grafism, culoare, vizibilitate, lizibilitate sugerând o
idee precisă despre produs; s -a demonstrat că, în momentul vizualizării produsului,
cumpăr ătorul sesizează mai întâi culoarea, apoi desenul și marca;

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
12
 în cazul mărfurilor alimentare, culoarea ambalajului, este bine să fie asociată cu anumite
caracteristici ale produsului; grafica trebuie să fie simplă, expresivă, compatibilă cu
produsul reprezen tat punând în valoare unele elemente utile precum: denumirea
produsului, modalități de utilizare, marca fabricantului etc;
 forma ambalajului trebuie să țină cont și de modul de utilizare (consum) al produselor,
condițiile de păstrare, modul de recuperare a l ambalajului ;
 să permită situarea produsului în grupa de referință căreia îi aparține (produs alimentar)
cât și în universul specific mărcii al cărei purtător este;
 schimbarea ambalajului trebuie să contribuie la creșterea încrederii clienților tradiționali,
atrăgând totodată noi consumatori;
 să pună în valoare caracteristicile principale ale produsului, pentru a fi ușor deosebit de
celelalte produse similare;
 să existe o perfectă concordanță între ceea ce prezintă și ceea ce conține, pentru a nu
induce în eroare cumpărătorul;
 să nu creeze impresia unei cantități mai mari la cumpărare;
 să fie purtător clar al mărcii, etichetelor, textelor explicative, prețului și imaginii
produsului pentru a realiza o bună și facilă comunicare cu potențialul cumpă rător;
 să fie adaptat vânzării de masă, în cazul produselor oferite prin servire liberă;
 cantitatea ambalată este bine să fie dozată în funcție de periodicitatea consumului (porții
zilnice, săptămânale sau lunare) și numărul persoanelor (cantitate consumab ilă de către o
persoană sau de către o familie);
 să faciliteze transportul;
 să fie comod de utilizat (de ex: sistem de deschidere, eventual și reînchidere simplu, să
aibă un coeficient de greutate corespunzător );
 să rămână în stare funcțională (bun contai ner pentru alte produse) sau să fie ușor de pliat,
sau reciclat ecologic după utilizare.

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
13
1.4. Ambalajul ca intrument stategic
Astăzi, gradul de eficiență a activităț ii întreprinderii moder ne depinde, într -o mare
măsură, de capacitatea ei de adaptare la dinamica economico -socială generală, la condițiile
mediului în care funcționează.
Creșterea considerabilă a producției de bunuri sub influența progresului tehnico -științific,
a adus în centrul atenției consumatorul, care impune tot mai mult producătorulu i bunurile pe care
trebuie să le producă, pentru a satisface cerințele și exigențele sale.
În prezent clienții sunt căutați și cultivați și pentru aceasta producătorii și vânzătorii se
străduiesc să facă nu numai din produsul în sine, dar și din ambalaje, servicii – devenite toate
parte integrantă a calității – un ansamblu de factori care să invite cumpărătorii, să le confirme
certitudinea că s -au orientat corect și să le ofere satisfacție.
Însă noul ambalaj , pentru același produs, nu trebuie modificat oricum. Consumatorului îi place
să fie sigur de produsul pe care -l cumpără, să -l cunoască. De aceea chiar dacă se schimbă
materialul din care se confecționează ambalajul, forma de prezentare, modul de deschidere –
închidere, noul ambalaj de desfacere sau prezentare trebuie să aibă un caracter de continuitate cu
ambalajul precedent care a câștigat încrederea cumpărătorului în calitatea produsului pe care îl
reprezintă, în seriozitatea “ mărcii de fabrică”. (PÂSLARU CONSTANȚA – Ambalarea și
păstrarea mărfurilor – scheme recapitulative – Centrul Editorial Poligrafic ASE, București, 2006 –
paginile 87-89)

Studiul și alegerea unui prototip de ambalaj de prezentare – desfacere trebuie să țină
seama de următoarele cerințe:
a) Cunoașterea pieței și cerințelor consumatorilor
 cunoașterea realizărior și tendințelor manifestate în domeniul ambalajelor;
 tipologia consumatorilor: sexul, vârsta, categoriile profesionale, posibilitățile
financiare;
Cunoașterea c erințelor cumpărătorilor față de ambalaje: să îmbine utilul cu frumosul; să
aibă închidere și deschidere ușoare; ușurința în manipulare și stabilitate în așezare; să permită
dozarea în utilizare a anumitor produse; să conțină indicații referitoare la: co mpoziție, număr de
calorii, mod de utilizare și păstrare ; să poată fi îndepărtat sau distrus cu ușurință după utilizarea
produsului.

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
14
b) Produsul, este necesară cunoașterea cu exactitate a parametrilor care caracterizează
produsul, pentru a stabili condi țiile care se impun ambalajului:
 natura produsului: fabricat, semifabricat, natural;
 caracterul produsului ce se va ambala: produse noi, modificate,
 starea de agregare: gaz (mai ușor sau mai greu decât aerul), lichid (cu diferite
grade de vâscozitate), s olid (pulberi, granule, cristale, pastă, bucăți mici, bulgări);
 fragilitatea;
 asigure; mijloacelor prin care se pun în acțiune aceste funcții; obiectivelor care se
doresc a fi atinse.
c) Materialele de ambalare
La alegerea materialelor de ambalare, în fu ncție de produsul ambalat și de condițiile de
manipulare, depozitare și transport, se iau în considerare următoarele caracteristici:
 rezistența la solicitările mecanice, fizico -chimice, biologice;
 impermeabilitatea la apă și la alte lichide, la vapori de apă, aer, gaze, miros, raze,
grăsimi, praf etc.;
 duritatea, elasticitatea, plasticitatea, rigiditatea;
 aspectul: mat, lucios, poros, aspru;
d) Tehnologie și organizare
Pentru fabricația și organizarea producției, ambalajele trebuie să răspundă următoarelor
cerințe:
 să poată fi fabricate atât din materii prime virgine cât și din materiale recuperate;
 să permită mecanizarea și automatizarea procesului de fabricație
e) Prețul de cost
Elementele care se au în vedere în legătură cu prețul de cost al ambalajului sunt:
 prețul de vânzare al produsului;
 prețul actual de cost al operațiilor de ambalare, manipulare și depozitare, cota de
cheluieli generale;
 cantitatea de material de ambalaj ce conduce la obținerea prețului de cost minim;
 capitolele de pr eț de cost la care se pot obține economii substanțiale;
 cheltuielile pentru studii care afectează crearea ambalajului.

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
15
f) Manipularea și depozitarea
Implică luarea în considerare a următoarelor aspecte:
 metodele și mijloacele de manipulare:
– cu mijloace obișnuite: manuale , cu dispozitive simple;
– cu mijloace mecanice: troliuri, benzi transportatoare, poduri rulante , macarale;
– sub formă de încărcături unitare realizate pe palete transport; în palete
– lăzi, containere;
 metodele de așezare a ambalajelor pe mijloacele de manipulare și transport: -în
stive compacte în stive cu spații de aerisire;
g) Transportul
j) Reglementări juridice: norme, uzanțe, texte oficiale.

În normele de igienă1 privind alimentele și protecția sanitară a acestora, aprobate prin
Ordinul Ministrului Sănătății nr.611/3.04.1995 se menționează următoarele cerințe privitoare la
ambalaje ( SRAUM GHEORGHE – Bazele Merceologiei, Cluj -Napoca,2003 -pagina77 -81)
 să fie avizate sanitar (ca de altfel și utilajele, recipientele și ustensilele utilizate în
sectorul alimentar);
 materialele din care se confecționează să aibă un grad ridicat de stabilitate fizico –
chimică, care să nu permită cedarea în timpul utilizăr ii;
 să nu influențeze caracteristicile organoleptice , fizico –chimice sau valoarea
nutritivă a produsului alimentar cu care vine în contact;
k) Mediul înconjurător
În concordanță cu tendința generală a societății actuale de protecție și refacere a medi ului
și în domeniul ambalajelor se manifestă această tendință începând din faza de concepție și
alegere a materialelor, continuând cu realizarea lor și terminând cu strângerea ambalajelor uzate
și găsirea căilor de revalorificare, reutilizare a lor.
În ac est context, interacțiunea “ambalaj – produs” necesită o abordare prin prisma mai
multor corelații:
 ambalaj – ciclu de viață al produsului;
 ambalaj – cost al produsului;

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
16
 produs /ambalaj /proces de fabricație a ambalajului și produsului – echilibru
ecolo gic;
 ambalaj – reglementări tehnice și standarde, inclusiv prescripții în domeniul
ambalării, marcării, etichetării și metode de certificare a conformității produselor;
Din verificarea prin autocontrol a acestor criterii, în privința aplicării lor la ambal ajul
creat de proiectant, se poate constata modul în care s -au respectat exigențele generale în
materializarea proiectului.
Trebuie făcută distincția că din aceste cerințe unele au un caracter imperativ iar altele un
caracter de deziderat.
Nu s -a căutat s ă se întocmească o listă – tip completă de cerințe, ci numai o listă de aspecte, care
ajută pe creatorul de ambalaje să nu omită vreun criteriu esențial. Lista nu încearcă să se
substituie rolului creatorului și pentru că se dorește tocmai evitarea acestui fapt, se dă un cadru
general, care trebuie adaptat în funcție de natura problemei concrete. Serii întregi de date și
cerințe pot deveni inutile într -un caz determinat, în timp ce pentru alt caz ele sunt insuficiente și
necesită o dezvoltare. Se consideră deci că lista are avantajul rigorii, pentru că ea introduce pe
cercetător în cadrul problemelor legate de ambalare. (STANCIU ION – Bazele Merceologiei,
București,2003 -paginile 95 -97)

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
17

Capitolul II
2.Elemente de design și estetică ale ambalajului

Unele dintre cele mai importante elem nete ale unui ambalaj ce atrag clientul sunt forma
ambalajului care poate sugera calitate unui produs , grafica ce comunica informatii despre
produs si culoarea ce provoaca reactii phsologice viitorilor cumparatori

2.1 Forma

Forma ambalajului trebuie privită ca elementul estetic în stabilirea căruia își pun
amprenta constrângerile pe care îl aduce natura produsului pe care îl conține, condițiile de
producere și utilizare și în mod deosebit puterea de sugestie pe ca re este chemat să o furnizeze
cumpărătorului.
Forma ambalajului poate sugera calitatea produsului: de lux, de calitate superioară sau
inferioară. Forma ambalajului trebuie sa fie adaptată la conținut, pentru a se evita formatele
exagerate și spațiile goale ce dau iluzia unui conținut mai mare. Existența spațiilor goale ar putea
sa influențeze negativ imaginea consumatorilor, care ar putea crede că s -a umblat la conținutul
produsului, că sunt înșelați asupra a ceea ce conține ambalajul.
Există o mare diversi tate a formelor de ambalaj, iar designerii dețin încă numeroase
posibilitați de mărire a numărului acestora corespunzător cerințelor unei clientele variate sub
aspectul gusturilor, tradițiilor, obiceiurilor, veniturilor. Se poate spune chiar că întreprind erile
subordonează forma ambalajului politicii de piață pe care o promovează. Sunt firme care își
păstrează forma ambalajului de mulți ani( de exemplu: firme producătoare de băuturi alcoolice)

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
18
și continuă să aibă succes pe piață, dar cele mai multe firme u rmaresc diversificarea formelor
ambalajeor ca element de pătrundere pe noi piețe, de atragere de noi segmente de consumatori.
Se remarcă, de exemplu, preocuparea modernă de a adapta forma ambalajelor la
întrebuințari suplimentare. Astfel, ambalajele unor produse alimentarepentru copii (zaharoase,
băuturi răcoritoare) se pot folosi și ca jucarii; unele ambalaje din carton sau plastic îmbracă
forma unor genți care servesc la transportul sticlelor sau cutiilor metalice; ambalajele din
mateterial plastic pentr u lapte pot fi folosite ulterior drept căni.
Ca simboluri vizuale, formele reprezinta o importanta sursa de identitate globala. Spre
deosebire de nume, formele traverseaza relativ usor granitele culturale. Dincolo de obiectele
specifice pe care pot sa le i mite, formele sunt compuse din câteva dimensiuni esențiale care dau
naștere unor asociații specifice.

Dimensiuni ale formei
 Unghiularitatea. Formele unghiulare sunt acelea care conțin unghiuri, în timp ce formele
rotunjite nu au colțuri ascuțite. Ambele c ategorii comportă o mare bogăție de conotații
asociative. Unghiularitatea este asociată cu conflictul, dinamismul și masculinitatea ;
rotunjimea evocă armonie, moliciune, feminitate.
 Simetria. Se referă la identitatea în oglinda, de forma și aranjament, pe cele două părti
ale unei axe. Simetria creeaza echilibru – un factor important în modul de evaluare a
atracției vizuale față de produs. Simetria echivaleaza într -un fel cu ordinea și ne
eliberează de tensiune, pe cand asimetria face exact contrariul, însa un pic de tensiune
salvează imaginea vizuală de la monotonie. Exemplu de simetrie perfecta este sigla
companiei Mercedes – Benz.
 Proporția. Proporția este o altă variabilă majoră care ne influențeaza modul de percepere
a formelor. Formele unghiulare și tr apezoidale extind câmpul vizual, părând să surprindă
o proporție mai mare dintr -o scenă și creând astfel o estetică dominantă. Formele
unghiulare scurte pot parea mai timide și umile. În cazul formelor rotunde, proporția și
simetria sunt adesea intrepătrun se, formele circulare par mai puțin penetrante, dar creeaza
armonie.

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
19
 Marimea. Personalitatea poate fi dedusă prin intermediul formei. Formele ample, înalte
sau late sunt adesea percepute ca fiind puternice și solide.
Mai mult decât alte dimensiuni ale form ei, modul în care este evaluată mărimea diferă
spectaculos în funcție de norma culturală și regională . În Occident, dimensiunea redusă este
adesea vazută ca ‘micime de spirit’. In Orient, însă, mărimea este adesea văzută ca stânjenitoare
și greu de manevra t. Indiferent de zona, efectul dimensiunii poate varia ; uneori, corpolentă este
considerată grosolană și lipsită de inteligentă, în timp ce alura zveltă este considerată un semn de
suplețe și inteligență.

2.2 Grafica

Grafica este esențială în formarea imaginii estetice a ambalajului. Grafica
cuprinde totalitatea fotografiilor, desenelor, sloganelor și simbolurilor ce contribuie la impactul
inițial pe care un produs (prin ambalajul său) îl are asupra consumatorilor și joacă un rol
important în c omunicarea de informații și impresii despre produs.
În literatura de specialitate se disting mai multe stiluri de grafică:
 grafica modernă, care urmărește crearea unei exprimări simbolice, schematizate, simplu
de înțeles și de reținut;
 grafica comercială, care sugerează, prin fotografii, desene și diferite alte mijloace,
caracteristicile produsului, utilitatea, destinația;
 grafica umoristică, la care în soluția estetică se includ caricaturi sau alte elemente
similare ce apropie produsul de consumator.
Acest e sisteme grafice conduc sub forma și prezentarea lor funcțională la:
 alegerea foarte ușoară a produselor ;
 păstrarea produselor în stare proaspătă timp destul de îndelungat;
 condiții igenice deosebite în ceea ce privește manipularea și prezentarea produse lor ;
tendința pe plan mondial în ceea ce privește varietatea formei și calității favorizând desfacerea,
aplicând în acest mod, chiar pentru un produs, cu caracteristici similare merceologice, varietatea

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
20
și prezentarea sortimentală ; (Anca Purcărea, Ambala jul – Atitudine pentru calitate , Editura
Expert, București, 1999 – pagina 127)

 sisteme de deschidere a cutiilor foarte simple cu posibilități proprii in acest scop.
„Tendința actuală în conceperea ambalajelor se caracterizează printr -o
grafică simplă, dar expresivă; ea trebuie să stimuleze imaginația, să prezinte
produsul într -un mod atrăgător, să declanșeze un efect imediat, astfel încât produsul să fie
remarcat, individualizat și dorit de cumpărător.” ( Rodica Pamfilie, Design și estetica mărfurilor ,
Editura ASE, București, 2002, pagina200)
Din punct de vedere grafic, funcția ambalajului de informare și promovare
se realizează prin corelarea imaginii cu textul publicitar și cu coloristica.
Literele pot constitui un element pentru grafica ambalajului prin f orma,
culoarea și dispunerea lor. Efectul de reclamă al ambalajelor este completat de marca de
fabricație; pentru unii cumpărători este suficient să recunoască un anumit ambalaj cu marca de
fabricație pentru a lua decizia cumpărării produsului.
Marca comer cială se poate realiza în cuvinte sau în imagini combinate. Se
constată că mărcile reprezentate în cuvinte sunt mai des folosite deoarece se citesc și se
memorează mai ușor.

Caracterele de litera
Caracterele de literă se întâlnesc peste tot : în materialele publicitare, în standurile din
magazine, pe pungi și pe ambalaje. Caracterul de literă este un element estetic realizat din mai
multe elemente estetice primare. Caracterul de literă folosit are o anumită formă și o anumită
culoare, care trebuie luate în considerare atât separat cât și împreună Ca și în cazul formelor
există, o infinită varietate de caractere literă, care pot transmite un numar infinit de imagini.

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
21
 Aspectul caracterelor literă
Caracterele de litere sunt un aspect unic al stilului, deoarece ele adaugă in mod direct
calitati reprezentative cuvintelor si literelor care transmit prin ele insele un anumit mesaj unui
caracter de litera i se poate da o anumita forma, pentru a crea anumite perceptii. Literele inalte,
inguste, dau impresia de eleganta ; literele rotunjite, pline, au o aparenta prietenoasa, chiar
dragastoasa.
Exemplu 1 : sigla Coca -Cola este scrisa cu litere rotunjite care vor sa induca ideea de prietenie,
tinerete. Gama Dove, produse pentru ingrijirea pielii si a par ului – caracterele litera sunt, de
asemenea rotunjite.

2.3 Culoarea

Culorile și nuanțele lor provoacă diverse reacții psihologice, legându -se, în imaginația
oamenilor, de anumite interpretări2. Tocmai aceste reacții psihologice stau la baza impulsionării
vânzărilor.
 Roșu
Efecte psihologice: culoare foarte caldă, stimulator general, irită, provoacă, incită la
acțiune, îndeosebi în plan psihomotor, stimulator intelectual, senzație de apropiere în spațiu,
aprindere, însuflețire, activare, mobil izare, facilitează asociațiile mintale de idei.
 Galben
Efecte psihologice: căldură, intimitate; satisfacție, admirație, înviorare; culoare caldă și
dinamică; culoarea cea mai veselă; stimulează vederea; senzație de apropiere în spațiu;
stimulează și într eține starea de vigilență; sporește capacitatea de mobilizare și concentrare a
atenției, predispune la comunicativitate.
 Albastru
Efecte psihologice: culoare foarte rece, odihnitoare și liniștitoare, îndeamnă la calm și
reverie, predispoziție la concentra re și liniște interioară; în exces conduce la depresie; seriozitate,
tendință spre evocare, spațialitate; senzație de depărtare în spațiu, distanță, infinit și meditație.
 Negru

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
22
Efecte psihologice: reținere, neliniște, depresie, interiorizare; impresie de
adâncime, plinătate și greutate.
 Alb
Efecte psihologice: expansivitate, ușurință, suavitate, robustețe, puritate, răceală.
(MUREȘAN PAVEL – Culoarea în viața noastră, Colecția Caleidoscop, Editura Ceres,
2002 .paginile 176 -179)

Principiile de armon ie și contrast
Armonia este o categorie estetică, care exprimă coeziunea, concordanța elementelor
componente ale unui întreg, unitatea conținutului și a formei. Armonia cromatică poate fi
policromă ( combinatii de mai multe culori ) sau monocromă ( combina ții de nuanțe diferite ale
aceleiași culori ).
După regula triunghiului echilateral sunt armonice culorile: galben, roșu, albastru; violet,
oranj, verde; roșu -oranj, galben -verde, albastru -violet etc. După regula triunghiului isoscel vor fi
armonice culori le: galben, albastru -violet, roșu -violet; violet, galben -verde, galben -oranj; verde,
albastru, roșu -oranj etc. După regula dreptunghiului sunt armonice grupele de culori: galben –
verde, roșu -oranj, roșu -violet, verde -albastru; galben, verde, roșu, violet; g alben -oranj, roșu –
oranj, albastru -violet, verde -albastru etc.
Al doilea principiu de bază al științei coloristice care se utilizează la crearea ambalajelor
este legea contrastului. Contrastul este deosebirea exercitată de efectul unei culori față de o alta
și ea este cu atât mai mare cu cât cele două culori contrastante sunt plasate mai spre antipozii
cercului spectrului coloristic (spre 180°).
Există șapte posibilități de contrastare coloristică:
 Contrastul culorii în sine
Culorile de ordinul I dau contra stul cel mai puternic, acestea fiind: galben, roșu, albastru.
Contrastul dintre asemenea culori este puternic evidențiat atunci când culorile respective
sunt plasate pe un fond negru, sau când au contururi întărite, ori înconjurate de un chenar negru.
Fond ul alb sau chenarul alb contribuie la crearea unui efect invers, de atenuare a
contrastului dintre culorile alese.
Deci prin contur puternic se accentuează valoarea culorii singulare, evitându -se contrastele
izbitoare existente prin liniile de contact. Cân d se urmărește tocmai acest efect, atunci se pun

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
23
suprafețele puternic colorate lipite una de alta. (PÂSLARU CONSTANȚA – Ambalarea și
păstrarea mărfurilor – scheme recapitulative – Centrul Editorial Poligrafic ASE București, 2006
paginile 134 -135)

Contrast ul complementar
Ochiul omenesc cere ca la o anumită culoare intensă să se atașeze o altă culoare de
antipod, denumită culoare complementară. Aceasta este necesară pentru menținerea echilibrului
necesar pentru liniștirea ochiului. În același timp se creează senzația de liniștire, de aspect static.
Aceste culori se află pe puncte diametral opuse de pe cercul spectrului coloristic. Exemplu:
culoarea galbenă și cea violetă sunt complementare; culoarea roșu -oranj este complementară cu
culoarea verde –albastru.
Astfel de perechi de culori posedă simultan și alte proprietăți pe lângă cele de
complementaritate, producând și alte contraste.
Contrastul complementar este foarte mult utilizat, în grafica ambalajelor, însă se apelează
la un corectiv și anume: culoarea do minantă se alege ceva mai închisă decât complementara ei,
deoarece aceasta din urmă produce efectul de vibrație și care reclamă acest procedeu.
Contrastul simultan
Reacția ochilor face să se nască necesitatea simultană pentru apariția unei alte culori,
respectiv complementare. Efectul contrastului de simultaneitate apare nu numai la prezența unor
culori complementare sau în prezența unui cenușiu neutru, ci și la culori necomplementare, la
care, absența culorii armonice sau contrastante conduce la un efec t dinamic, provocat de
constrângerea ochiului de a alerga în direcția culorilor complementare. Acest efect poate fi sporit
sau atenuat printr -o corectă utilizare a cunoștințelor fenomenelor de contraste.
Pentru o orientare mai bună în acest sens prezentăm, sub formă de tabel transformările
pe care le suferă culorile obiectelor când sunt luminate cu diferite intensități și culori luminoase.
În acest caz culorile de bază sunt considerate în lumina de soare indirectă din luna iunie.

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
24

Tabelul 2.1.
Schimbarea culorii în funcție de intensitatea luminii
Sursa de lumină
Culoare Lumina zi, neon,
Tub Lumina albă,
neon, tub Lumina caldă,
Neon Becuri 100W
Ocru galben
tonul soarelui Puțin mai palid
și mai cenușiu Puțin mai
galben Ceva mai
Profund Mai slab
Portocaliu deschis -caisă Puțin mai deschis
și rece Mai mult mat Ușor roșcat Mai galben
Trandafiriu somon Mai rece Mai cald Mai viu Portocaliu -deschis
Galben lămâie Neschimbat
Mai viu Mai profund Albicios
Roșu carmin
Neschimbat Mai puțin cald Mai viu Bate în cinabru
Albastru violet
Intens Viu Puțin schimbat Grizat
Verde albăstrui
pastel și albastru deschis Neschimbat Puțin mai surd Mai surd
Înverzit -grizat
Verde gălbui
Pastel Mai proaspăt Abia schimbat Mai surd și mai
galben Mai palid și mai ocru

Dar putem schimba culoarea și cu ajutorul luminii incidente.Tabelul prezentat în
continuare ne arată tocmai acest lucru, indicându -ne, totodată, și ce culoare a luminii incidentale
să folosim pentru a obține efectele dorite (tabelul 2.2.).

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
25

Tabelul 2.2.
Schimbarea culorii în funcție de schimbarea luminii incidente
Culoarea
proprie a
Obiectului Culoarea luminii incidente
Roșie Portocalie Galbenă Verde Albastră Violetă
Culoarea obiectului iluminat
Alb Roșu Portocaliu Galben Verde Albastru Violet

Negru Negru –
purpuriu Castaniu Măsliniu Verde -cafeniu
închis Albastru –
înnegrit Negru violaceu
Roșu Roșu intens Stacojiu Portocaliu Cafeniu închis Violet Purpuriu

Portocaliu Roșu intens Portocaliu Galben
intens Galben Cafeniu
închis Roșu
Galben Portocaliu Portocaliu Galben
aprins Verde -gălbui Verde Cafeniu închis
Verde Cenușiu sau
negru Galben -verzui Verde -gălbui Verde -aprins Albastru –
verzui Purpuriu
Albastru Violet Cenușiu Ca ardezia Albastru -verzui Albastru
aprins Albastru
violaceu
Violet Purpuriu Roșu -castaniu Galben –
castaniu Cafeniu închis
verzui Albastru –
violt Violet

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
26
IONESCU I.M. – Valorificarea materialelor refolosibile în impact cu
protecția ecosistemelor, Editura Tehnică,
București, 2001
JUGĂNARU MARIANA – Design -ul ambalajelor, Editura Europolis, Constanța, 2006
PÂSL ARU CONSTANȚA – Ambalarea și păstrarea mărfurilor – scheme
recapitulative – Centrul Editorial Poligrafic ASE,
București, 2006
RISTEA AL. ș.a. – Distribuția mărfurilor, București, 2004
SRAUM GHEORGHE – Bazele Merceologiei, Cluj -Napoca,2003
STANCIU ION ș.a. – Bazele Merceologiei, București,2003
STANCIU ION ș.a. – Merceologi e, București,2001
MUREȘAN PAVEL – Culoarea în viața noastră, Colecția Caleidoscop, Editura
Ceres, 2002
PÂSLARU CONSTANȚA – Ambalarea și păstrarea mărfurilor – scheme recapitulative – Centrul
Editorial Poligrafic ASE București, 2006
Anca P urcărea, Ambalajul – Atitudine pentru calitate, Editura Expert, București, 1999
Rodica Pamfilie, Design și estetica mărfurilor, Editura ASE, București, 2002,
https://conspecte.com/Merceologia -marfurilor -alimentare/definirea -si-clasificare –
ambalajelor.html
http://www.scrigroup.com/tehnologie/merceologie/AMBALAREA -MARFURILOR –
Definitia43621.php
https://conspecte.com/Merceologia -marfurilor -alimentare/definirea -si-clasificarea –
ambalajelor.html
https://www.scribd.com/doc/26518302/Referat -Lumina -Si-Culoare
https://istoriesinumismatica.wordpress.com/2014/07/12/lumina -si-culoare/

Ambalarea marfurilor si rolul designului ambalajelor in vânzarea de produse
27