Protec ția mediului a fost întotdeauna practicată de oameni într -o formă sau alta. Cu toate acestea, pe măsură ce presiunile antropice asupra… [625270]

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Ia și
Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică și
Informatică Aplicată

Clima din zilele noastre

Inginer,
Filip Vasile Ovidiu

Introducere

Protec ția mediului a fost întotdeauna practicată de oameni într -o formă sau alta. Cu toate
acestea, pe măsură ce presiunile antropice asupra mediului au escaladat în secolul trecut, nevoia
de protec ție sistematică a mediului a crescut. Aceasta a condus la experimente considerabile cu
măsurile interne și interna ționale care sunt utilizate pentru atingerea obiectiv elor de protec ție a
mediului. Unele dintre acestea au avut succes, dar imaginea de ansamblu este una de e șec.
Datorită e șecurilor din trecut și a unei con știentizări mai mari a complexită ții problemelor
de mediu, există o acceptare din ce î n ce mai mare că protec ția mediului se realizează cel mai
bine prin utilizarea unei abordări multiple. Acest lucru necesită utilizarea unei combina ții de
instrumente de reglementare, economice, voluntare și informa ții, în care amestecul de politici
este de terminat pe baza dovezilor disponibile privind eficien ța costurilor.
Provocarea interna țională constă în dezvoltarea unor abordări eficiente și echitabile la
problemele globale de mediu care sunt sus ținute de o birocra ție bine resursată și de mecanisme
financiare adecvate. Amenin țarea pe care o reprezintă schimbările climatice a adăugat o urgen ță
sporită la împingerea unor acorduri interna ționale eficiente de guvernare a mediului.
Mediul înconjurător este o noțiune fundamentală care stă la baza ecologiei ca știință, fiind
susceptibilă în raport cu necesitatea punerii în valoare sau a ocrotirii elementelor sale
componente, de reglementare juridică.
Calitatea mediului. Prin calitatea mediului se înțelege starea acestuia la un moment dat,
rezultată din integrar ea tuturor elementelor sale structurale și funcționale, capabile să asigure o
ambianță satisfăcătoare necesităților multiple ale vieții omului.
Poluarea mediului. Deteriorarea mediului presupune ,,alterarea caracteristicilor
fizicochimice și structurale al e componentelor naturale și antropice ale mediului, reducerea
diversității sau productivității biologice a ecosistemelor naturale și antropizate, afectarea
mediului natural cu efecte asupra calității vieții, cauzate, în principal, de poluarea apei,
atmosfe rei și solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea și valorificarea lor deficitară, ca
și prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului).

Factorii poluanți și tipuri de poluare

Factori poluanti:
1. După originea lor: naturali; antropogeni;
2. După natura lor: fizici , chimici, biologici;
3. După starea de agregare: lichizi, gazoși, solizi;
4. După cum poluanții sunt sau nu neutralizați, în timp, sub acțiunea
microorganismelor existente în mediu: poluanți biodegrad abili; poluanți
nebiodegradabili.
Tipuri de poluare:
1. Poluare natural -> provocată de diverse cauze naturale: incendii naturale (cum a
fost incendiul din Australia si din Amazon), furtuni de praf si nisip;
2. Poluare antropogenă -> acest tip de poluare e ste realizata de om;
3. Poluare fizică -> un exemplu ar fi poluarea radioactiva;
4. Poluare chimică -> ; cu derivați ai metalelor grele;
5. Poluare biologică -> contaminarea microbiologică a mediilor inhalate, ingerate și
a solului ;
6. Poluarea ,,estetică” -> prin degradarea peisajelor, ca urmare a urbanizării și
sistematizării eronate.

In zilel noastre omenirea se lupta cu poluarea a 3 medii, cele mai importante, cum ar fi:
• Poluarea aerului -> cele mai afectate sunt marile orase industriale;
• Poluarea apelor;
• Poluarea solului;

Poluarea aerului
Acțiunea umană asupra atmosferei Pământului poate lua multe forme și a existat de când
oamenii au început să utilizeze focul pentru agricultură, încălzire și gătitul alimentelor. În
timpul revoluției industriale (secolele XVIII și XIX), poluarea aerului a devenit o problemă
majoră.

Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”. Smogul este în
general un amestec de monoxid de carbon și compu și organici proveni ți din combustia
incompletă a combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impurită țile din
combustibili. În timp ce smogul reac ționează cu oxigenul , acizii organici și sulfurici se
condensează sub formă de picături, înte țind cea ța. Până în secolul al XX -lea smogul devenise
deja un pericol major pentru sănătate.
Un alt tip de smog, cel fotochimic, a început să reducă calitatea aerului deasupra ora șelor
mari cum ar fi Los Angeles în anii '30. Acest smog este cauzat de combustia în motoarele
autovehiculelor și ale avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot și eliberează
hidrocarburi d in combustibilii near și. Razele solare fac ca oxizii de azot și hidrocarburile să se
combine și să transforme oxigenul în ozon , un agent chimic care atacă cauciucul, răne ște plantele
și irită plă mânii. Hidrocarburile sunt oxidate în substan țe care se condensează și formează o
ceață vizibilă și pătrunzătoare.
Majoritatea poluan ților sunt eventual „spăla ți” de către ploaie, zăpadă sau cea ță, dar după
ce au parcurs distan țe mari, uneori chiar contine nte. În timp ce poluan ții se adună în atmosferă,
oxizii de sulf și de azot sunt transforma ți în acizi care se combină cu ploaia. Această ploaie
acidă cade peste lacuri și păd uri unde poate duce la moartea pe știlor sau plantelor și poate să

afecteze întregi ecosisteme. În cele din urmă, lacurile și pădurile contaminate pot ajunge să fie
lipsite de via ță. Regiunile care sunt în drumul vântului care bate dinspre zone industrializ ate,
cum ar fi Europa și estul Statelor Unite și Canadei, sunt cele mai afectate de ploi acide. Ploile
acide pot să afecteze și sănătatea umană și obiecte create de oameni; ele dizolvă încet statui
istorice din piatră și fațade din Roma , Atena și Londra .
Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este încălzirea globală , o
creștere a temperaturii Pământului cauzată de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi
dioxidul de carbon. Odată cu folosirea intens ivă a combustibililor fosili în secolul XX,
concentra ția de dioxid de carbon din atmosferă a crescut dramatic. Dioxidul de carbon și alte
gaze, cunoscute sub denumirea de gaze de seră, reduc căldura disipată de Pământ dar nu
blochează radia țiile Soarelui. Din cauza efectului de seră se asteaptă ca temperatura globală să
crească cu 1,4° C până la 5,8° C până în anul 2100. Chiar dacă această tendin ță pare a fi o
schimbare minoră, cre șterea ar face ca Pământul să fie mai cald decât a fost în ultimii 125.000
ani, schimbând probabil tiparul climatic, afectând produc ția agricolă, modificând distribu ția
animalelor și plantelor și crescând nivelul mării.
Poluarea aerului poate să afecteze zona superioară a atmosferei, numită stratosferă .
Produc ția excesivă a compu șilor care con țin clor cum ar fi clorofluorocarbona ții (CFC) (compu și
folosi ți până recent în frigidere , aparate de aer condiționat și în fabricarea produselor pe bază
de polistiren ) a redus stratul de oz on stratosferic, creând o gaură deasupra Antarcticii care
durează mai multe săptămâni în fiecare an. Ca rezultat, expunerea directă la razele solare a
afectat via ța acvatică și terest ră și amenin ță sănătatea oamenilor din zonele sudice ale planetei.
Conform OMS (2009), circa 2 milioane de oameni mor anual doar din cauza poluării
aerului, majoritatea în Asia.

Poluarea apelor
Cererea de apă potabilă este în cre ștere continuă odată cu cre șterea popula ției globului.
Din anul 1942 până în anul 1990 preluarea apei potabile din râuri , lacuri , rezervoare și surse
subterane a crescut de patru ori. Din totalul apei consuma te în Statele Unite în 1995, 39% a fost
pentru iriga ție, 39% a fost pentru generarea de curent electric, 12% a fost folosită pentru alte
utilită ți; industria și mineritul au folosit 7% și restul a fost folosită pentru animalele domestice și
în scopuri comerciale.

Apa menajeră, apa industr ială și produsele chimice folosite în agricultură, cum ar
fi îngrășămintele și pesticide le sunt principala cauză a poluării apelor. În Statele Unite, 37% din
lacuri și estuare și 36% din râuri sunt prea poluate pentru practicarea pescuitului sau înotului în
cea mai mare parte a anului. În țările în curs de dezvoltare, mai mult de 95% din a pa menajeră
este aruncată în râuri și golfuri, creând un risc major pentru sănătatea umană.
Îngră șămintele chimice cum ar fi fosfa ții și nitra ții folosi ți în agricultură sunt vărsate în
lacuri și râuri. Acestea se combină cu fosfa ții și nitra ții din apa me najeră și măresc viteza de
dezvoltare a algelor . Apa poate să ajungă „sufocantă” din cauza algelor care sunt în
descompunere și care epuizează oxigenul din ea. Acest proces, numit eutrofizare , poate cauza
moartea peștilor și a altor forme de via ță acvatice. La sfâr șitul anilor '90 în apele dintre Golful
Delaware⁠(d) și Golful Mexic au murit mii de pe ști din cauza dezvoltării unei forme toxice de alge

numită Pfisteria piscicida. Se crede că motivul pentru dezvoltarea acestei specii toxice de alge a
fost deversarea de șeurilor urban e și industriale în lacuri și râuri.
Eroziunea contribuie și ea la poluarea apelor. Pământul și nămolul duse de apă de pe
dealurile defri șate, pământurile arate sau de pe terenurile de co nstruc ție pot să blocheze cursul
apelor și să omoare vegeta ția acvatică. Chiar și cantită ți mici de nămol pot să elimine unele
specii de pe ști. De exemplu, când defri șările îndepărtează înveli șul de plante al versan ților
dealurilor, ploaia poate să ducă pă mânt și nămol în râuri, acoperind pietri șul din albia unui râu
unde păstrăvii sau somonii î și depun icrele.
Pescăriile marine naturale suportate de ecosistemul oceanului sunt o sursă esen țială de
proteine, mai ales pentru oamenii din țările în curs de dezv oltare. Totu și, poluarea golfurilor
amenin ță rezervele de pe ște care și asa sunt aproape epuizate din cauza pescuitului excesiv. În
1989, 260.000 barili de petrol s -au vărsa t din petrolierul Exxon Valdez în Strâmtoarea Prince
William din Alaska , un vechi și bogat loc de pescuit. În 1999 s-au raportat 8.539 accidente
petroliere în apele și în jurul apelor Statelor Unite, devărsându -se 4,4 miliarde de litri de petrol.

Poluarea solului
Solul este un amestec eterogen format din materie din plante, minerale și animale care se
formează într -un proces foarte lun g, ce poate dura mii de ani. Solul este necesar pentru cre șterea
majorită ții plantelor și esen țial pentru toată produc ția agricolă. Poluarea solului este acumularea
de compu și chimici toxici, săruri , patogeni , sau materiale radioactive și metale grele care pot
afecta via ța plantelor și animalelor.

Metodele ira ționale de administrare a solului au degradat serios calitatea lui, au cauzat
poluarea lui și au accelerat eroziunea. Tratarea solului cu îngră șăminte
chimice, pesticide și fungicide omoară organisme utile cum ar fi unele bacterii , fungi și alte
microorganisme. De exemplu, fermierii care cultivau căpșuni în California au dezinfectat solul
cu bromură de metil pentru a ucide organismele care ar fi putut afecta căp șunii. Acest proces
omoară fără discriminare chiar și organismele benefice și lasă solul steril și dependent de
îngră șăminte pentru a suporta cre șterea plantelor. În consecin ță, se folosesc tot mai multe
îngră șăminte, ceea ce duce la poluarea râurilor și lacurilor în perioadele cu inunda ții.
Iriga ția necorespunzătoare în zonele în care solul nu este drenat bine poate avea ca
rezultat de pozite de sare care inhibă cre șterea plantelor și pot duce la lipsa recoltei. În anul 2000
î.e.n., ora șele antice sumeriene de la sud de Valea Tigrului și Eufratului , în Mesopotamia ,
depindeau de bogă ția recoltelor. Până în anul 1500 î.e.n., aceste ora șe au intrat în colaps din
cauza lipsei recoltei datorate salinită ții ridicate a solului. Aceea și problemă există azi în
Valea Indusului din Pakistan , Valea Nilului în Egipt și Valea Imperială din California .

Schimb ările climatice

Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai mari amenințări asupra mediului,
cadrului social și economic. Încălzirea sistemului climatic este fără echivoc, spune Grupul
interguvernamental de experți privind schimbările climatice ( IPCC). Observațiile indică creșteri
ale temperaturilor medii globale ale apei și ale oceanului, o topire extinsă a zăpezii și gheții și
creșterea globală medie a nivelului mării. Este foarte probabil ca, în mare parte, încălzirea să
poată fi pusă pe seama emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din activități umane.
În decursul ultimilor 150 de ani, temperatura medie a crescut cu aproape 0,8șC în general
și cu aproximativ 1șC în Europa. Unsprezece din ultimii doisprezece ani (1995 -2006) se numără
print re cei 12 ani cu cea mai mare căldură înregistrată instrumental la suprafața globului (din
1850). Fără o acțiune globală de limitare a emisiilor, IPCC se așteaptă ca temperaturile globale să
mai crească cu 1,8 până la 4,0 șC până în 2100. Aceasta înseamnă că creșterea temperaturii

începând cu perioada preindustrială ar fi peste 2°C. Peste acest prag, este pe departe mult mai
probabil să aibă loc schimbări ireversibile și posibil catastrofice.
Principalele surse ale gazelor cu efect de seră produse de oameni sunt:
• arderea combustibililor fosili pentru producerea de electricitate, transport, industrie și gospodării;
• schimbări privitoare la agricultură ș i la utilizarea terenurilor, cum ar fi defrișarea;
• depozitarea deșeurilor; și
• utilizarea gazelor industriale fluorurate.