Iubite Maestru Venerabil, Luminat Orient, Iubiți Frați [625255]

Iubite Maestru Venerabil, Luminat Orient, Iubiți Frați
Atunci când se spune că francmasonii se recunosc după semne, cuvinte și atingeri,
trebuie să întelegem atât ceea ce înseamnă a vorbi, dar și a asculta, î n plan ezoteric.
Ezoterismul rezidă din faptul că învățăturile sunt transmise de la Inițiat la Discipol pe toată
perioada existenței individului. Adevăratele semne nu sunt altele decât faptele din viața de zi
cu zi. Noi vom acționa întotdeauna în mod echitabil, ca o ameni ce au grijă să se comporte cu
ceilalți așa cum ar dori să o facă și aceștia cu ei. Atenția vașnicului ucenic Mason trebuie s ă se
îndrepte și asupra celor trei puncte ∴, care-i însoțesc de acum semnătura.
Dacă vrea să respecte echilibrul exprimat de ele, nu trebuie s ă fie niciodată părtinitor ,
căci cele două puncte inferioare reprezint ă opiniile opuse ale interlocutorilor care se contestă
reciproc. Inițiatul dacă va lua apărarea uneia dintre parți într-o dispută, nu-și va mai respecta
rolul de judecător. În prezența unor păreri contradictorii emise cu SINCERITATE în fața sa,
înțelepciunea îl va face să descopere din ambele teze atât lucrurile adevărate, cât și pe cele
false. Va avea, prin urmare, misiunea de a separa elementele tari de cele slabe ale ideilor aflate
în contradicție și de a ajunge la o conciliere, simbolizată de cel de-al treilea punct, superior,
aflat la mijlocul distantei dintre celelalte două.
Pasul înapoi, făcut pentru a vedea imaginea de ansamblu, întreaga teorie a concilierii se
poate reduce și la capacitatea înteleptului de a asculta. Astfel ASCULTAREA va fi necesară
pentru o comunicare eficientă, iar transmiterea mesajului se face mai bine și întelegerea lui va
fi garantată.
Expun prima stofă din poezia „A unsprezecea poruncă” a înaintașului nostru mason:
Ion Minulescu inițiat în 1940 la vârsta de 59 de ani. Din păcate moare în 1944, la nici 63 ani.
Ascultă să-nveți să vorbești / Privește să-nveți să clădești
Și taci să-nțelegi ce să faci… / Ascultă, Privește și Taci!
A AUZI este diferit de A ASCULTA
Auzim sunete, dar nu ascultăm muzica; auzim conferința, dar nu ascultăm vorbitorul.
Auzim adesea povestioare și pilde dar nu ascultăm morala și pierdem mesajul. Credem că o
poveste despre o provocare pe care o a vem de înfruntat, este o aluzie personală și „sărim”
imediat să căutăm soltuții pentru acea problemă. Dacă preiei conducerea, acest lucrul îl
slăbește pe celalalt, iar comunicarea suferă.
Comunicarea este 75% ascultarea și 25% vorbire. Diogene spunea că Dumnezeu ne-a
dat două urechi și o gură pentru a asculta de două ori mai mult decât vorbim.

Iar pentru că masoneria este o fraternitate înțeleaptă, regula de aur de a nu întrerupe
vorbitorul, ar trebui completată cu obligativitatea participării prin expunerea propriei păreri
pentru ca exercițiul emițătorului respectiv receptorului să fie practicat de fiecare în parte.
Astfel identificăm cele două tipuri de ascultare: cea pasivă și cea activă.
Ascultarea pasivă este acea formă a ascultarii care lasă în grija celuilalt găsirea ideilor.
Tăcerea, indiferența, ne poate conduce spre piste false, generând presupuneri ce pot fi
eronate, și de aici, la acceptarea tacită a unor situații sau stări de fapt.
Ascultarea activă, (forma ei superioară) este ascultarea cu un scop, care reprezint ă mai
mult decât simpla auzire. Ascultarea activa trece dincolo de simpla înregistrare a sunetului din
mediul înconjurător, implicând, pe langă receptare ș i interpretarea stimulilor auditivi,
acordarea de semnificații mesajului. Ascultarea activă presupune să:
−păstrez contactul vizual, sunt liniștit, receptiv și îl ascult pe celălalt
−fiu prezent, concentrat asupra interlocutorului
−am încredere în el și îl respect pentru ceea ce este
−îi înțeleg mesajul, emoțiile sale și le accept
−îi adresez întrebări deschise, care îl încurajează pe interlocutor să povestească
−evit întrebările închise, care au drept răspuns numai un „da” sau un „nu”
−ajut interlocutorul să identifice emoțiile ascunse, pentru a le putea exprima.
Auzirea se referă la organele auditive, pe când ascultarea implică un cumul de
elemente/ organe: atât urechea cât și inima, creierul și ochii. „A fi numai ochi și urechi”
conduce la corecta procesare a mesajului și intelegerea lui. Emoția este rezultatul unei
ascultări active, iar satisfacția reprezintă finalitatea înțelegerii.
Toate acestea dezvăluie un stil de viață la care Inițiatul se va supune după cum îl
îndeamnă spiritul. Dacă are perspicacitate, perseveren ță și o dorință puternică, sanctuarul său
interior va primi treptat lumina.
Perfecționarea, odată cu primirea secretelor gradelor, se face doar prin muncă alături
de ceilalti frați. Initiații se caută și se unesc pentru a lucra împreună, inspirându-se din
modelele oferite de tradiție. Ei nu trebuie să imite pe nimeni, căci formele inițiatice se
schimbă pentru a răspunde nevoilor de adaptare. În schimb, programul Inițierii rămâne fix
prin cerințele sale bazate pe natura umană. Instrucția masonica se efectuează în Lojă, sub
autoritatea Venerabilului, și nu poate fi substituită de nicio forma alternativă de studiu.
Studierea Ritualului este, așadar, o necesitate pentru toți cei care doresc să se inițieze
cu adevarat, iar fiecare Inițiat este capabil de a găsi în sine Geniul nepieritor al progresului
omenesc – numai să vrea…