CENTRUL UNIVERSITAR DROBETA TURNU-SEVERIN [625184]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
CENTRUL UNIVERSITAR DROBETA TURNU-SEVERIN
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
PROGRAMUL DE STUDII CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENğĂ

Coordonator știinĠific ,
Lect. dr. DOINEA OVIDIA

Absolvent: [anonimizat]

2018

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
CENTRUL UNIVERSITAR DROBETA TURNU-SEVERIN
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
PROGRAMUL DE STUDII CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

STUDIU PRIVIND REGIMURILE DE
AMORTIZARE APLICATE ÎN CADRUL
SOCIETĂȚILOR COMERCIALE CU STUDIU DE
CAZ LA S.C. HAFEN RUHE S.R.L

Coordonator știinĠific ,
Lect. dr. DOINEA OVIDIA

Absolvent: [anonimizat]

2018

CUPRINS

INTRODUCERE pag.3

CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE PRIVIND AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR

1.1. Amortizarea – concept, delimit ări, rol pag.4

1.2. Elementele sistemului de amortizare
1.2.1. Valorile de amortizat pag.7
1.2.2. Duratele de serviciu (de func ționare ) pag.9
1.2.3. Normele de amortizare pag.11

1.3. Regimuri de amortizare admise în România
1.3.1. Cadrul legal național privind amortizarea imobilizărilor
(art. 240 alin.1 din O.M.F.P. 1802/2014) pag.12
1.3.2. Amortizarea liniar ă pag.13
1.3.3. Amortizarea degresiv ă pag.14
1.3.4. Amorti zarea accelerată pag.16
1.3.5. Amortizarea pe unitate de produs sau serviciu pag.17

1.4. Sistemul de conturi privind reflectarea amortiz ării imobilizărilor
corporale și financiare pag.17

CAPITOLUL II
POLITICI CONTABILE PRIVIND REFLECTAREA AMORTIZĂRII
LA S.C. HAFEN RUHE S.R.L.

2.1. Contabilitatea amortizării imobilizărilor la S.C. HAFEN RUHE S.R.L.
2.1.1. Informații privind activitatea economică a
S.C. HAFEN RUHE S.R.L. pag.22
2.1.2. Documentele de eviden ță a mijloacelor fixe aflate
în patrimoniul S.C. HAFEN RUHE S.R.L. la 31 decembrie 2017 pag.24
2.1.3. Evidența amortizării imobilizărilor corporale și monografiile
contabile aferente la S.C. HAFEN RUHE S.R.L pag.25

2.2.Reflectarea amortizării în situaĠiile financiare anuale pag.26

CONCLUZII pag.30

BIBLIOGRAFIE pag.33

3
INTRODUCERE

Pentru a- și desfășura activitatea de exploatare, întreprinderile au nevoie de o serie de
imobilizări corporale și necorporale: utilaje, instalații, clădiri, brevete etc.
Utilizarea în procesul de exploatare curentă a imobilizărilor are ca efec t inevitabil o
pierdere a valo rii lor de întrebuințare; în sensul diminuării performanțelor tehnico -economice
a imobilizărilor acționează și factori din mediul natural.
Utilizarea efectivă și factorii din mediul ambiant determină uzura fizică a imobilizăr ilor.
În plus, imobilizările unei entități sunt supuse și unei uzuri morale cauzată de influența
progresului tehnic și concretizată în creșterea performanțelor productive, a preciziei în
funcționare, reducerea costului de obținere a unor bunuri similare. O influență similară
exercită factorul timp care conduce la o „ deteriorare " a tehnologiei utilizată la un moment
dat. Pierderea valorii de întrebuințare a imobilizărilor are ca efect imediat pierderea valorii
acestora. În acest context, pentru asigurarea co ntinuității procesului tehnologic al fiecărei
entități, este necesară recuperarea părții pierdute din valoarea imobilizată, determinată de
uzura acesteia.
Deprecierea (pierdere de valoare) imobilizărilor, în funcție de caracterul ei poate fi
reversibilă, situație în care contabilitatea constituie provizioane sau ireversibilă, ce îmbracă
forma amortizării.
Tratamentul contabil al imobilizărilor corporale și necorporale trebuie să distingă atât
evaluarea și contabilitatea acestora la intrarea în întreprindere, pe perioada utilizării în cadrul
acesteia și la ieșire din patrimoniu, cât și subevaluarea (reducerea de valabilitate ) a acestora.
Având în vedere procesul de internaționalizare al contabilității românești, tratamentul
contabil al devalorizării imobiliz ărilor corporale și necorporale va fi prezentat în conformitate
cu litera și spiritul standardelor IAS 16 „Imobilizări corporale” , IAS 38 „Imoblizări
necorporale ” și IAS 36 „Deprecierea activelor ”.
În general, amortizarea se definește ca o „remarcă contabi lă” de reducere definitivă a
valorii imobilizărilor datorată utilizării lor, influenței condiților naturale , progresului tehnic
sau altor pricini. Indiferent de cauzele care conduc la deprecierea activelor imobilizate, efectul
este cel al scurtării duratei de viață economică.
Excepție fac imobilizările de natura terenurilor, (care datorită limitării lor ca suprafață,
de regulă, se constată o creștere a valorii lor), fondului comercial și cele de natură financiară
care nu suferă, în mod obișnuit, deprecieri, și ca urmare nu sunt supuse amortizării.
Calculul și înregistrarea amortizării reprezintă o obligație pentru entități ce decurge din
respectarea principiului prudenței și al realității informațiilor degajate din contabilitate.

4
CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE PRIVIND AMORTIZAREA
IMOBILIZĂRILOR

1.1. AMORTIZAREA – CONCEPT, DELIMITĂRI, ROL

Amortizarea ilustrează forma valorică în concordanță cu deprecierea ireversibilă
a imobilizărilor corporale și necorporale ca succedare a utilizării, acĠiunii factorilor
naturali și a uzurii morale a acestora.
Se determină și se consemnează în contabilitate prin înglobarea în cheltuielile fi ecărui
exercițiu, ceea ce susține refacerea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale la
agenții economici și la persoa nele juridice f ără scop lucrativ.
Considerată sub acest aspect, amortizarea reprezintă o sursă importantă pentru
achiziționarea altor imobilizări sau înlocuirea celor scoase din funcțiune.
În situațiaprezentată anterior, amortizarea îmbracă, în primul rân d, un aspect economic,
prin includerea în cheltuielile de exploatare a contravalorii deprecierii produse, iar în al doilea
rând sub aspect financiar, prin constituirea sursei necesare înlocuirii imobilizării care se
depreciază integral sau finanțării unor noi imobilizări.
Activele imobilizate deservesc de o manieră permanentă activitatea unei entități
patrimoniale.
Acestea ivindu- se în bil anțul contabil al unității ca rezultantă a procesului de investire,
reflectate la valoarea contabilă netă, determinată ca o diferență, în funcție de următoarele
elemente:
 suma brută a activelor imobilizate, stabilită în funcție de costul investițiilor;
 suma amortismentelor datorată deprecierii în timp a activelor imobilizate.
Amortismentele apar, așadar , ca „o micșorare a valorii bunurilor destinate să
servească activitatea întreprinderii o perioadă de timp mai îndelungată (mai mare de un an)
și care se consumă treptat ”1.
Doctrinar, „amortizarea este echivalentul valoric al deprecierii ireversibile a unei
imobilizări, ca urmare a utilizării, a acțiunii factorilor naturali, ai progresului tehnic sau a
altor cauze ”2.
Noțiunea de amortizare are mai multe înțelesuri.
În sens larg, ea este o reducere ireversibilă, repartizată pe o perioadă determinată a
sumei anumitor postur i de bilanț.
Așadar, prin această exprimare este înțeleasă amortizarea unui credit, respectiv încetarea
treptată a împrumutului prin intermediul rambursării sumei împrumutate pe o perioadă de
timp acceptat ă în contractul de credit sau amortizarea activelor imobilizate, respectiv

1 Sighicea, N. Drăcea, M. Berceanu, D. Ciurezu, T Giurcă, V – Gestiunea financiară a întreprinderii , Editura
Universitaria, 2006
2 Feleagă, N., Ionașcu, I. – Tratat de contabilitate finan ciară , vol. I

5
redobândirea treptată a valorii acestora prin introducerea în costurile produselor sau serviciilor
realizate și încasarea prețului sau tarifului acestora.
În timp ce amortizarea figurează reducerea ireversibilă datorată deprecierii,
provizionul este reducerea unui element din activ (stocuri de materii prim e, produse
finite, creanĠe faĠă de clienĠi) datorate unor cauze care nu pot fi judecate ca ireversibile
(creșteri de preĠuri, creșteri ale cursului de schimb valutar ).
Concomitent amortizarea însușește o caracteristică atât unor elemente din activ
(imobilizări necorporale și corporale și chiar obiecte de inventar) , cât și unor elemente de
pasiv (împrumuturile contractate), pe când provizioanele reprezintă numai pentru elementele
de activ.
Literatura de specialitate oferă numeroase abordări cu privire la amortizarea activelor.
Preyintă importanță următoarele trei abordări :

Abordarea juridico- contabilă reflectă amortizarea ca procesul de depreciere a
activelor imobilizate fiind vorba de amortizare-depreciere.
Privind acest principiu, amortizarea este un proces de corecție a valorii activelor
imobilizate ca urmare a deprecierii suferite în cursul timpului.
Aceasta arată că amortizarea este procesul prin care se comensurează ritmul și
amploarea uzurii fizice și morale a imobilizărilor necorporale și corporale în scopul stabilirii
valorii reale a acestora, scopul principal fiind asigurarea sincerității datelor din bilanț față de
creditori și terți.
În prin cipiu, activele patrimoniale imobilizate sunt achiziționate de către o entitate
economică în scopul de a le utiliza pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, mai mare
de un exercițiu financiar pentr u a obține avantaje economice, profituri pe toată durata normată
sau normală de utilizare a acestora.
Coroborând principiul indepen denței exercițiilor financiare include în rezultatele sale, o
cheltuială echivalentă cu avantajele obținute ca urmare a utilizării activelor sale imobilizate.

Abordări :

juridico- contabilă

economică

financiară

6
Aceasta este abor darea economică a amortizării activelor patrimoniale imobilizate,
potrivit căreia se va include in cheltuielile fiecărui exercițiu suma totală a deprecierilor
suferite de imobilizări, astfel încât pe durata normală sau normată de utilizare a acestora,
valoarea lor brută contabilă să se recupereze integral.
Această interpretare economică despre amortizare este indisolubil legată teore tic și
practic de interpretarea financiară despre amortizare.
Prin această abordare , amortizarea figurând ca o metodă de reînn oire a capitalului
investit, este o tehnică de reînnoire a imobilizărilor. În acest caz, amortizarea este o prelevare
asupra beneficiilor și, ca atare, constituie o resursă la dispoziția întreprinderii.
Acumularea anuităților privind amortizările ar trebui să permită înlocuirea investiției
care nu mai poate sau nu mai trebuie din motive de randament să fie utilizată. În acest context,
amortizarea devine un element al autofinanțării.
Cele două interpretări – atât abordarea economică cât și abordarea financi ară, privind
amortizarea activelor patrimoniale imobilizate impune utilizarea a două categorii de conturi
utilizate pentru reflectarea a cesteia în contabilitate, după cum urmează :
– Potrivit abordării economice a amortizării activelor imobilizate afectează r ezultatul
entității patrimoniale realizat în cheltuieli de exploatare și se contabilizează în contul
6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor”
– Potrivit abordării financiare a amortizării activelor imobilizate afectează
patrimoniul entității patrimoniale concretizat în deprecieri ireversibile privind
activele imobilizate și se contabilizează în contul 281 – „Amortizari privind
imobilizări corporale”
Analizând regulile de f uncționare a conturilor instituite de O.M.F.P. – 1802-2014
privind Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate se observă că :
a) Conturile de cheltuieli privind amortizarea activelor imobilizate se debitează cu
mărimea amortizării calculate și incluse în cheltuielile curente de exploatare și se
crediteză la finele exercițiului financiar concomitent cu translocarea acestor cheltuieli
asupra reyultatelor finale – contul 121 ,, Profit și pierdere ’’ – ale exercițiului financiar
expirat.
b) Conturile de am ortizare reflectă valorile rectificative ale imobilizărilor,
reflectate în contabilitate în valori brute – costuri istorice sau mărimi reevaluate.
Aceste conturi au funcție contabilă inversă față de conturile de active imobilizate a căror
valoare contabilă o rectifică și, deci, funcționează similar conturilor de pasiv.
Se creditează cu mărimea amortizării calculate și incluse în cheltuielile curente de
exploatare și se debitează cu ocazia ieșirii imobilizărilor din patrimoniu – indiferent de
modalitatea de ieșire: casare, cesiune etc – cu mărimea amortizării înregistrate în contabilitate
până în momentul ieșirii din patrimoniu a imobilizărilor la care se referă .
În concluzie, t emeiul economic sau baza amortizării activelor imobilizate o
constituie a uzura acestora.
Uzura este un proces complex, concretizat în scăderea treptată a utilităĠii active lor
imobilizate, fie ca urmare a utilizării sau neutilizării, fie ca urmare a apariĠiei de active
imobilizate mai ieftine sau cu parametri tehnico- funcĠionali superiori .

7
1.2. ELEMENTELE SISTEMULUI DE AMORTIZARE

Amploarea și ritmul uzurii fizice și morale, precum și parametrii fundamentali ai
politicii financiare promovate, se oglindesc în nivelul și modul de asociere a unor elemente
esențiale, care în ansamblu formează sistemul de amortizare.
Elementele care definesc sistemul de amortizare sunt următoarele :

 Valori de amortizat;
 Duratele de serviciu ( de funcționare) ;
 Normele de amortizare.

Existența mai multor sisteme de amortizare este determinată de reglementările diferite
ale modului de determinare a acestor elemente, grație politicii financiare promovate de
autoritățile publice și private specifice diferitelor grupe de state și etape de dezvoltare
economico-sociale.

1.2.1 Valorile de amortizat

Valorile de amortizat r eprezintă baza sistemului de amortizare, pentru că în funcție de
modul lor de estimare se produc implicații atât în ceea ce privește nivelul costului de
producție sau de comercializare, cât și în ceea ce privește asigurar ea echilibrului dintre
reproducția activelor imobilizate în forma valorică, pe de o parte, și reproducția lor fizică , pe
de altă parte.
În funcție de legiferarea diferită valoarea de amortizat poate fi :
 Valoarea contabilă a activului imobilizat;
 Valoarea de intrare diminuată cu valoarea reziduală estimată;
 Valoarea de intrare majorată cu valoarea reparaĠiilor capitale, în situaĠia în care
amortizarea este sursă de finanĠare a acestora;
 Valoarea rămasă neamortizată .
Pe plan nțional, pentru imobilizările corporale se utilizează prin Codul Fiscal.
În prezent , în România, în funcĠie de metoda de amortizare folosită, valoarea de
amortizat este dată de valoarea de intrare sau valoarea netă a mijlocului fix.
Valoarea de intrare a mijlocului fix poate fi:
 Costul de achiziĠie ;
 Costul de producĠie ;
 Valoarea de utilitate;
 Valoarea de aport convenită de părți .
De regulă, mijloacele fixe se impun să figureze la valoarea de intrare pe toată durata
existenței lor în întreprindere.
Însă, activitatea economică este supusă unei permanente evoluții, atât datorită
progresului tehnic, modificării modului de organizare a proceselor de muncă, cât și procesului
inflaționist.

8
În consecință , se modifică și valoarea de înlocuire a mijloacelor fixe, fapt care
determină reevaluarea lor periodică.
Valoarea de înlocuire a mijlocului fix este dată de suma cheltuielilor necesare pentru
înlocuirea unui mijloc fix uzat cu unul nou, identic.
Prin reevaluarea mijloacelor fixe se înțelege operațiunea de stabilire a valorii actuale a
fiecă rui mijloc fix existent în patrimoniul întreprinderii.
Valoarea actuală se determină în funcție de prețul pieței pentru mijloace fixe similare
noi și gradul de uzură al mijlocului fix la data reevaluării.
Valoarea contabilă netă este partea din valoarea d e intrare a mijlocului fix încă
neamortizată la un moment dat fiind folosită în următoarele situații.
– în calcularea amortismentului prin unele metode accelerate de amortizare;
– în stabilirea sumei de recuperat pe seama cheltuielilor de exploatare, sumă
nede ductibilă în calculul profitului impozabil, pentru mijloace fixe casate înainte de
scadență;
– la întocmirea bilanțului contabil, în activ, activele neimobilizate se înscriu numai la
valoarea neamortizată, respectiv valoarea contabilă netă ;
– în calcularea indicatorilor de eficiență ai utilizării mijloacelor f ixe, acestea exprimandu-se
atât în fu ncție de valoarea de intrare, cât și în funcție de valoarea contabila netă .
În legătura cu valorile de amortizat, în practica financiară se utilizează și următoarele
noțiuni valoarea reziduală și valoarea medie anuală.
Valoarea reziduală este dată de suma ce se recuperează din lichidarea mijlocului fix
prin valorificarea materialelor și pieselor de schimb rezultate din dezmembrare, demolare etc.
Dacă la expirarea durate i de serviciu, mijlocul fix este valorificat ca atare, atunci
valoarea reziduală este dată de prețul de vânzare al acestuia.
În țările în care de ea se ține seama în stabilirea valorii de amortizat, valoarea reziduală
este stabilită în cotă procentuală din valoarea de intrare a mijlocului fix, cotă stabilită în
funcție de observațiile statistice pe intervale de timp suficient de sugestive prin raportarea
sumei nete din valorificarea la valoarea de intrare a mijlocului fix.
Valoarea medie anuală a mijloacelo r fixe este utilizată în activitatea de provizioane a
amortismentului.
Ea desemnează volumul mediu anual al mijloacelor fixe programate a fi în funcțiune,
evaluate la valorile de intrare corespunzătoare.
Recurgerea la calculul valorii medii anuale a mijlo acelor fixe, este impusă de
următoarele împrejurări:
 normele de amortizare sunt mărimi medii anuale;
 masa mijloacelor fixe supuse amortizării este o mărime variabilă în cursul
exercițiului, ca urmare a multiplelor intrări și ieșiri de mijloace fixe în / și din starea
de amortizabilitate.
Prin ieșirea din starea de amortizabilitate, potrivit legislației actuale, se înțelege de
regulă, expirarea duratei de funcționare a mijlocului fix și, doar prin excepție, casarea unor
mijloace fixe înainte de duratele norma le de funcționare.

9

Valoarea medie anuală se stabilește astfel:

1.2.2. Duratele de serviciu ( de funcĠionare )

Durat ele de funcționare prezintă un dublu rol .
În primul rând, durata de funcționare reprezintă durata de amortizare pe intervalul
căror a trebuie recuperate valorile de intrare ale mijloac elor fixe; în funcție de aceste durate se
determină amortismentul anual, care constituie o parte apreciabilă a resurselor anuale d e
finanțare a entităților economice și, în același timp, un element consid erabil al costurilor de
producție.
În al doilea rând, duratele de funcționare sunt elemente cu un caracter obiectiv,
deoarece în funcție de ele se previzionează nivelul viitor al producției mijloacelor fixe,
cererea de astfel de bunuri fiind influențată, î n mod direct, de necesitatea înlocuirii
mijloacelor fixe uzate, necesitate care apare la expirarea duratelor de serviciu ale mijloacelor
fixe existente.
În conformitate cu durata de viață a mijloacelor fixe, cât și de modul de folosire al
acestora, literatura de specialitate distinge mai multe categorii de durate de serviciu ale
acestora, după cum urmează :
 Durata de serviciu tehnică sau durata de exploatare ;
 Durata economică de exploatare sau perioada în care mijlocul fix este capabil să
aducă proprietarului profit;
 Durata de serviciu optimă ;
 Durata de serviciu admisibilă .
În România, duratele de serviciu sunt stabil ite prin următoarele acte normative:
 Legea nr. 15/ 1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și
necorporale;
 H.G. nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele
normale de funcționare a mijloacelor fixe;
 H.G. nr. 1496/2008 privind modificarea anexei la H.G. nr 2139/2004 pentru
aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele norma le de funcționare a

10
mijloacelor fixe;
 respectiv, Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a
mijloacelor fixe.
În stabilirea acestor durate, pentru grupa I "ConstrucĠii" s-au avut în vedere duratele
diferențiate pentru construcțiile cu mediul agresiv (alimentară, materiale de construcții,
metalurgică, siderurgică și chimică), iar pentru mediu, duratele s -au diferențiat astfel:
– mediu neutru sau ușor coroziv pentru activele din industria chimică, în general;
– mediu puternic coroziv pen tru activele din industria chimică utilizate la pro ducția de acid
clorhidric, oxid de azot, bioxid și trioxid de sulf , acid fosforic, negru de fum, fosfați etc.
Conform articolului 11 din Hotărârea de Guvern mai sus reținută , ”dacă pe parcursul
vieții activului, agentul economic constată că durata de funcționare normală, conform
catalogului, nu este adecvată, atunci aceasta se va putea corecta, la sfârșit de an, pe baza
unei analize pertinente cu aprobarea consiliului de administrație. ”3
De asemenea, perioada de funcționare normală se poate prelungi, cu până la 20% față de
durata prevăzută în catalog, așadar, durata de funcționare normală se poate reduce cu până la
20% față de durata prevăzută în catalog, dacă schimbările tehnologice sau schimbările î n
structura pieței impun acest lucru.
Pentru determinarea duratei optime de serviciu este necesară elaborarea criteriilor
modelului optimizat, care pot fi:
 Criteriul beneficiului (profitului) , care se pretează pentru mijloace fixe care
participă, în mod direct, la obținerea produsului sau serviciului destinat vânzării.
Potrivit acestui criteriu, se consideră că un mijloc fix este eficient a se utiliza atâta
timp cât profitul mediu pe unitatea de producție sau de timp de funcționare obținut cu
el este maxim;
 Criteriul cheltuielilor , potrivit căruia, durata optimă de funcționare este egală cu
perioada de timp în care folosirea mijlocului fix permite obținerea de produse și
servicii cu un volum mediu minim de cheltuieli. În categoria cheltuielilor legate de
folosirea mijlocului fix se cuprinde valoarea de intrare a mijlocului fix, cheltuieli de
întreținere și reparații, consumuri energetice, etc.
În cazul ambelor criterii se procedează la reprezentarea grafică a evolutiei profitului
mediu, respectiv a chelt uielilor medii în intervalul aproximativ de funcționare ,alegăndu -se
momentul în care curba înregisrează nivelul maxim în cazul criteriului profitului sau nivelul
minim în baza criteriului cheltuielilor.
Determinarea duratelor de funcționare este o activi tate extrem de laborioasă și cu un înalt
grad de dificultate, atât datorită enormei varietăț i a mijloacelor fixe, cât și a numărului mare de
entități economice care le folosesc în condiții varia te de mediu (normal, umed, coroziv).
În fundamentarea datelor d e funcționare care să răspundă acestor cerințe, se utilizează
diferite modele statistico-matematice, în care cel mai frecvent, se utilizează metoda
coeficienților cheltuielilor specifice și teoria jocurilor.
Potrivit metodei cheltuielilor specifice , durata de funcționare a mijlocului fix,
aproximativ apreciată de la început pe baza observațiilor statistice anterioare la mijloace

3 Sighicea, N, Drăcea, M., Berceanu, D., Ciurezu, T. – Gestiunea financiară a întreprinderii ,
Editura Universitatea, Craiova, 2006

11
fixe cu caracteristici apropiate, se împarte pe cicluri de reparații capitale.
1.2.3 Normele de amortizare

Orice sistem de amor tizare se caracterizează prin norme de amortizare determinate
printr-o metodologie proprie.
Norma de amortizare poate fi definită ca fiind mărimea amortizării exprimată în
procente faĠă de valoarea de intrare a mijloacelor fixe.
Deoarece, în sistemul nostru de amortizare duratele normale corespund regimului liniar,
norma de amortizare este funcție invers proporționa lă cu durata normală de funcționare.
Astfel, relația de calcul a normei de amortizare analitice corespunzătoare sistemului
proporțio nal este:

în care:
Na – norma de amortizare;
Vi – valoarea de intrare a mijlocului fix ;
Dn – durata normală de funcționare a mijlocului fix.

În activitatea de programare a amortismentului, pentru rațiuni de simplificare, sau în
aprecierea amortismentului necesar în stabilirea altor indicatori economico financiari (costuri,
valoarea adaugată brută), se utilizează și norma unică de amortizare sau cota medie anuală de
amortizare, care se poate calcula prin una din relațiile :

1006
16
1 


ymayy
ma
yVA
c

sau

12
1001

n
yi i
maf Na
c

unde:
Cma – cota medie anual amortizare;
Ay – amortismentul anual pe grupe de mijloace fixe conform clasificației la nivel
național, determinat pe baza cotelor analitice de amorti zare;
Vmay – valoarea medie anuală pe gr upe de mijloace fixe;
Nai – normele analitice pe grupe omogene de mijloace fixe;
Fi – ponderea valorii fiecărei grupe omogene în totalul mijloacelor fixe.

1.3. REGIMURILE DE AMORTIZARE ADMISE ÎN ROMÂNIA

În conformitate cu art. 240 alin. 1 din O.M.F.P. 1802/2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate regimurile de amortizare adoptate în domeniu sunt:

• amort izare liniară ;
• amortizare degresivă;
• amortizare accelerată ;
• amortizare pe unitate de produs sau serviciu

1.3.1. Cadrul legal naĠional privind amortizarea imobilizărilor
(art. 240 alin.1 din O.M.F.P. 1802/2014)

„Conform art. 240 alin. 1 din O.M.F.P. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale
consolidate , entitățile amortizează imobilizările corporale utilizând una dintre următoarele
metode de amortizare:
 amortizarea liniară realizată prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a
unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei de utilizare
economică a acestora;
 amortizarea degresivă, care constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu un
anumit coeficient, caz în care poate fi avută în vedere legislația în vigoare;
 amortizarea accelerată, care constă în includerea, în primul an de funcționare, în
cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a
imobilizării.

13
Amortizările anuale pentru exercițiile financiare următoare sunt calculate la valoarea
rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămași.
Deoarece amortizarea calculată trebuie să fie corelată cu modul de utilizare a activului
și, întrucât în cazuri rare o imobilizare corporală se consumă în primul an în procent de până
la 50%, rezultă că metoda de amortizare accelerată este mai puțin utilizată î n scopuri
contabile.
 amortiza re calculată pe unitate de produs sau serviciu, atunci când natura imobilizării
justifică utilizarea unei asemenea metode de amortizare.
Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice
viitoare ale unui activ se așteaptă să fie consumate de entitate.
Metoda de amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de aceeași
natură și având condiții de utilizare identice, elemente stabilite în funcție de politica contabilă
adoptată.
Metoda de amortizare se poate modifica doar atunci când aceasta este determinată de o
eroare în estimarea modului de consumare a beneficiilor aferente respectivei imobilizări
corporale.
Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate pe seama
conturilor de cheltuieli. ”4

1.3.2 . Amortizarea liniară

Amortizarea liniară constă în includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor
sume fixe, stabilite proporĠional cu duratele normale (normate) de utilizare a activelor
patrimoniale imobiliza te.
Amortizarea liniară anuală (Aa) se calculează prin aplicarea cotei medii anuale de
amortizare la valoarea de intrare (Vi) a mijloacelor fixe potrivit relaĠiei:

În ipoteza în care un mijloc fix nu funcționează integral în cursul unui exercițiu
financiar anuitatea (Aa) se calculează în raport cu numărul lunilor întregi de funcĠionare
(Lf) potrivit relaĠiei :

Regimul de amortizare liniar se aplică obligatoriu pentru mijloacele fixe de natura
construcțiilor, iar pentru celelalte mijloace fixe se aprob ă de către Consiliul de Administrație
al agentului economic respective de responsabilul cu gestiunea patrimoniului la data punerii în
funcțiune a fiecărui mijloc fix.
Se observă că acest sistem de amortizare comportă un calcul relativ simplu și asigură
constanță în ceea ce privește influența cu aceeași sumă a rezultatului exercițiului.

4 Art. 240 alin. 1 din O.M.F.P. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile
financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate , Editura Publishig

14
1.3.3. Amortizarea degresivă

Amortizarea degresiv ă constă în includerea pe cheltuielile de exploatare a unor
sume variabile, mai mari în primii ani de utilizare a mijlocului fix și mai mici în ultima
perioadă de viaĠă a acestuia.
Potrivit cadrului reglementar din țara noastră, cota de amortizare degresivă ( Cad ) se
determină prin multiplicarea cotei de amortizare liniară ( Ca ) cu unul din următorii
coeficienĠi în funcție de durata normală de utilizare a mijlocului fix, și anume :

– pentru mijloace fixe cu durate normale de utilizare cuprinse între doi și
cinci ani:

– pentru mijloace fixe cu durate normale de utilizare cuprinse între cinci și
zece ani:

– pentru mijloace fixe cu durate normale de utilizare mai mari de zece ani:

Regimul de amortizare degresivă se aplică în două variante :
– amortizarea degresivă fără influența uzurii morale ( AD1) potrivit căreia se
procedează astfel:
a) pentru primul exerciĠiu financiar (an cal endaristic) se aplică cota de
amortizare degresivă
( Cad) asupra valorii de intrare ( Vi ) a mijlocului fix potrivit relațiilor:

– dacă numărul lunilor de funcĠionare este egal cu 12:

– dacă numărul lunilor întregi este mai mic decât 12:

15

b) pentru ani i următori se aplică cota de amortizare degresivă (Cad), dar, de
fiecare dată la valoarea rămasă (Vr ) potrivit relației:

Acest calcul se continuă până în anul (exercițiul financiar) de funcționare în care
anuitatea (Aa) rez ultată este egală sau mai mică decât amortizarea anuală liniară, calculată
pentru perioada de funcționare rămasă.
Din acel an (exerci țiul financiar) și până la expirarea duratei normale de funcționare se
trece la amortizarea liniar ă.
– amortizarea degresivă cu influența u zurii morale ( AD2) care presupune :
– determinarea duratei de utilizare aferentă regimului liniar recalculată în
funcĠie de cota medie de amorti zare degresiv ă ( DUR ) potrivit rela ției :

a) determinarea duratei de amortizare în cadrul căreia se reali zează amorti zarea
integral ă ( DAI), parcurgând următorii pași :
bl. determinarea duratei de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare
degresivă (DAD), potrivit relației:

b2. determinarea duratei de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare
liniară (DAL), potrivit relației:

b) determinarea duratei de utilizare aferentă uzurii morale pentru care nu se mai
calculează amortizarea (DUM), potrivit relaĠiei:

Odată stabiliți acești parametri în perioada de amortizare degresivă, amortizarea anuală
se va calcula în funcție de cota de amortizare degresivă (Cad) , iar în perioada de amortizare
liniară, în funcție de valoarea și respectiv durata normală rămase din cadrul duratei de
amortizare integrale (DAI).

16

1.3.4. Amortizarea accelerată

Amortizarea accelerată presupune realizarea a 50% din valoarea de intrare
asupr a cheltuielilor de exploatare, în primul an de utilizare; se mai numește și
amortizare fiscală .
Regimul de amortizare analizat este adoptat de către întreprindere numai în baz a
Hotărârii Consiliului de Administrație. Scop pentru care, unitatea patrimonială întocmește o
documentație cu structura stabilită prin anexa nr . 2 la Normele metodologice de aplicare a
Legii nr.15/19 94 republicată, în cadrul acesteia prezentându -se trei categorii de elemente cum
ar fi:
– data de prezentare;
– indicatorii de eficiență economică;
– indicatorii de eficiență financiară.

În prima categorie de elemente sunt vizate datele pe baza c ărora se determin ă indicatorii
economici și financiari și care se observă în formulele următoare :
În categoria indicatoriilor de eficienĠă econimică sunt incluși :

Introducerea pe cheltuielile de exploatare a amortizării anuale, calculată în regimul
amortizării accelerate , se face pentru fiecare an în parte, in corelație c u gradul de utilitate.
Diferența de amortizare se va evidenția în cheltuielile extraordinar e ale societății și
nu vor fi luate în calculul la determinarea profitului impozabil anual.
Metoda de amortizare și durata de amortizare trebuie sa fie reexaminate cel puțin o
dată, l a închiderea fiecărui exercițiu. Dacă durata de utilitate așteptată a activului este
sensibil diferită de estimările anterioare, durata de amortizare trebuie sa fie modificată în
consecință.

17
1.3.5. Amortizarea pe unitatea de produs sau serviciu

Se utilizează în cazul clădirilor și construcțiilor speciale ale minelor, salinelor cu
extracție în soluție prin sonde, carierelor, exploatărilor la zi – pentru substanțe minerale solide,
a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor și care nu pot primi alte utilizări
decât epuizarea rezervelor, precum și a investițiilor pentru decopertare. Calculul amortizării se
face pe unitate de produs în funcție de rezerva exploatabilă de substanță minerală utilă.
Așa cum se arată în Legea privind amortizarea capitalului imobilizat în active
corporale și necorporale, amortizarea pe unitatea de produs se recalculează:
♦ din 5 în 5 ani la minele de cărbuni și cariere, precum și la cheltuielile de investiții
pentru decopertă;
♦ din 10 în 10 ani la saline.
Recalcularea se face anual în cazul când intervin schimbări importante (de minimum
10%) din volumul rezervelor exploatabile.

1.4. SISTEMUL DE CONTURI PRIVIND REFLECTAREA
AMORTIZĂRII IMOBILIZĂRILOR

Amortizarea reprezintă procesul financiar de includere în cheltuieli a une i părĠi din
valoarea imobilizărilor.
Un aspect caracteristic al acestei operațiuni îl reprezintă faptul că nu au antrenat și nici
nu vor antrena într- un viitor apropiat un schimb de mijloace bănești decât pentru valoarea de
intrare inițială, în cazul în care imobilizările au fost achiziționate, în timp ce pentru plusul de
valoare care a rezultat cu ocazia reevaluării, societatea nu a efectuat nici o contraprestație
financiară . La organizarea contabilității amortizării se au în vedere două categorii remarcabile
de imobilizări supuse acestui proces, necorporale și corporale, acestea având la rândul lor câte
"un cont sintetic de gradul I ” după cum urmează :
 280 „Amortizări privind imobilizările necorporale";
 281 „Amortizări privind imobilizările corporale".
Aceste conturi constituie grupa 28 Amortizări privind imobilizările din cadrul clasei a
II- a din Planul de conturi general, denumită CONTURI DE IMOBILIZĂRI, dezvoltându-se în
conturi sintetice de gradul II.
Conturile operaționale în care se contabilizează amortizarea imobilizărilor
necorporale potrivit celor două concepții, economică și financiară, sunt următoarele :
Amortizarea imobiliz ărilor necorporale se contabilizează :

Potrivit concep Ġiei economice în debi tul conturilor
– 6811 Cheltuieli de exploatare amortizarea imobilizărilor

Potrivit concepĠie finanicare în creditul conturilor:
– 2801 Amortizarea cheltuielilor de constituire
– 2803 Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare
– 2805 Amortizarea cesiunilor, brevetel or, licențelor, mărcilor comerciale, drepturilor și
activelor similare
– 2807 Amortizarea fondului comercial
– 2808 Amortizare a altor imobilizări necorporale

18
Conturile de amorti zări, menționate anterior , au anumite trăsături comune , dintre
care cele mai semnificative sunt :
– au funcĠie contabilă de pasiv ;
– sunt conturi rectificative ale valorii de intrare și au solduri finale creditoare
care reprezintă amortizarea contabilă aferentă imobilizărilor existente în
patrimoniu;
– soldurile finale se deduc din valo area de intrare (contabilă) a imobilizărilor în
vederea obĠinerii valorii contabile nete a acestora și înscrierii în activul
bilanĠului propriu -zis, în grupele de imobilizări corporale;
– se creditează cu debitul unui singur cont de cheltuieli de exploatare, contul
6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” nefîind
necesară delimitarea amortizării sub aspectul cheltuielilor pe care le
influenĠează.
Contul 280 „Amortizări privind imobilizări necorporale", este cont de surse proprii
cu fumcĠie contabilă de pasiv.
Împreună cu cele cinci subconturi pe care le conține, asigură urmărirea amortizării atât
la nivelul societății, cât și pe categorii de imobilizări necorporale.
În creditul contului se înregistrează valoarea amortizării imob ilizărilor necorporale (681) .
În debitul contului se înregistrează amortizarea aferentă imobilizărilor necorporale
vândute sau scoase din evidență (201,203, 205, 207,208).
Soldul contului reprezintă amortizarea imobilizărilor necorporale .
Eviden Ġa amortizării calculate, aferentă imobilizărilor necorporale,
implică următoarea înregistrare :
– includerea pe cheltuieli a amortizării imobilizărilor necorporale.

„Contul operațional cu ajutorul căruia se contabilizează amortizările imobilizărilor
corporale este contul 281 „Amortizări privind imobilizările corporale” , structurat în conturi
sintetice de gradul II:
 2811 „ Amortizarea amenajărilor de terenur i”
 2812 „ Amortizarea construcțiilor”
 2813 „ Amortizarea ins talațiilor și mijloacelor de transport”
 2814 „ Amortizarea altor imobilizări corporale ”

19
Contul 281 „Amortizări privind imobilizări corporale” este un cont rectificativ al
imobilizărilor, după conținutul economic, iar după funcția contabilă este un cont de pasiv.
Împreună cu conturile sintetice de gradul II pe care le conține, asigură urmărirea
amortizării atât la nivelul societății, cât și pe categorii de imobilizări corporale.
În creditul contului se înregistrează:
– valoarea amortizării imobilizărilor corporale (681);
În debitul contului se înregistrează :
– amortizarea aferentă imobilizărilor corporale vândute sau scoase din evidență ;
– diferența favorabilă între veniturile și cheltuielile privind scoaterea din funcțiune a
mijloacelor fixe înaintea expirării dura tei normale de utilizare (658).
Soldul contului reprezintă amortizarea imobilizărilor corporale .,,5
Indiferent de regimul de amortizare aprobat și practicat, amortizarea anuală a activelor
corporale se va înregistra în contabilitate prin formula contabilă generică :

Evidențierea în contabilitate a formulei contabile privin înregistrarea amortizării pe
conturi analitice pentru imobilizările corporale și necorporale se efectuează astfel:

În contabilitatea microintreprinderilor, înregistrarea contabi lă va fi similară, dar se vor
folosi numai conturile de gradul I.
Pentru contabilizarea curentă a cheltuielilor cu amortizările, provizioanele și

5 O.M.F.P. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale
individuale și situațiile financiare anuale consolidate , Editura Publishig

20
ajustarea pentru depreciere și pierdere de valoare se utilizează conturile din grupa 68
„Chetuieli cu amortiz ările, provizioanele și ajustările pentru depreciere sau pierdere de
valoare", potrivit Planului General de Conturi aprobat prin O.M.F.P. nr. 1802/2014.
Structurile de conturi operaĠionale sunt prezentate astfel:

Cu ajutorul contului 681 „Cheltuieli de exploatare privind amortiz ările și
provizioanele ” se ține evidența cheltuielilor de exploatare privind amorti zările și
provizioanele.
În debitul contului se înregistreaz ă :
– valoarea provizioanelor constituite (151);
– amortizarea aferent ă imobili zărilor necorporale și corporale (280, 281);
– valoarea ajustărilor pentru deprecierea imobiliz ărilor necorporale sau corporale
constituite sau majorate (290, 291, 293, 2071 );
– valoarea ajustărilor p entru deprecierea stocurilor și a producției în curs de execuție ,
constituite sau majorate (391 la 398)
– valoarea ajustărilor pentru deprecierea crean țelor neîncasabile și a clienți lor dubioși, 68 CHELTUIELI CU AMORTIZĂRILE, PROVIZIOANELE ȘI
AJUSTĂRILE PENTRU DEPRECIERE SAU PIERDERE DE
VALOARE

Aprobat prin OMFP nr 1802/2014

681 “Cheltuieli de exploatare privind amortiz ările, provi zioanelor și ajustările
pentru depreciere”
6811 “Cheltuieli de exploatare privind amortiz area
imobiliz ărilor”
6812 „Cheltuieli de exploatare privind provizioanele ”
6813 “Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru
deprecierea imobiliz ărilor ”
6814 “Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru
deprecierea activelor circulante ”

686 “Cheltuieli financiare privind amortiz ările și ajustările pentru pierdere de
valoare ”
6863 “Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de
valoare a imobiliz ărilor financiare ”
6864 “Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de
valoare a activelor circulante ”
6868 “Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de
rambursare a obliga țiunilor și altor datorii ”

21
rău platnici sau în litigiu constituite sau majorate ( 491, 496).
Periodic, de regul ă lunar, dar cel mai tâ rziu cu ocazia întocmirii situațiilor financiare
anuale, contul se închide prin preluarea soldului său debitor în debitul contului 121 „ Profit
și pierdere” .
Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale și /sau necorporale, se înregistrează :

6811 „Cheltuieli de exploatare privind = %
amortizarea imobiliz ărilor „ 280 „Amortiz ări privind imobili zările
necorporale ”
281 „Amortiz ări privind imobili zările
corporale ”

Scoaterea din funcțiune și casarea imobilizărilor corpora le de natura mijloacelor fixe se
face cu aprobarea Adunării Generale a Acționarilor sau Asociaților, în cazul societăților
comerciale, respectiv a Consiliului de Administrație pentru regiile autonome, dar numai după
epuizarea posibilităților de valorificar e prin vânzare pe bază de licitație .
Cheltuielile de exploatare privind amortizările și provizioanele se încadrează în aceeași
grupă de conturi deoarece ambele au fimcția de rezerve pentru refacerea imobilizărilor
corporale uzate sau pentru acoperirea efec telor unor evenimente mai mult sau mai puțin
previzibile.
Cheltuielile cu amortizările și provizioanele sunt grupate pe cele două activităĠi:
 activitatea de exploatare sau curentă;
 activitatea financiară .

Pentru a reflecta cheltuie lile de exploatare privind amortizările și provizioanele, se
folosește contul 681 „Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele și
ajustările pentru depreciere" , cu subconturile de gradul II:
 6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortiza rea imobilizărilor ”;
 6812 „Cheltuieli de exploatare privind provizioanele ”;
 6813 „Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor ”;
 6814 „Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor
circulante ”.
O.M.F.P. nr. 1802/2014 privind Noile reglementări contabile conforme cu directivele
europene, la art. 97 alin. 2 specifică: “ amortizarea imobilizărilor corporale se calculează pe
baza unui plan de amortizare, de la data punerii în funcțiune a acestora și până la
recuperarea integrală a valorii lor de intrare, conform duratelor de utilizare economică și
condițiilor de utilizare a acestora.”6
Potrivit literaturii de specialitate pentru întocmirea acestui plan “este necesară
cunoașterea a cel puțin trei elemente, și anume: valoarea contabilă sau de intrare, durata de
viață a imobilizărilor supuse amortizării și metodele de amortizare utilizate.”7

6 O.M.F.P. nr. 1802/2014 privind Noile reglementări contabile con forme cu directivele europene, Editura Best
Publishi ng, București, 2014 .
7 Staicu C. și colectiv – Contabilitate financiară conformă cu Directiva a IV -a a CEE , Editura Universitaria,
Craiova 2007

22
CAPITOLUL II
POLITICI CONTABILE PRIVIND REFLECTAREA
AMORTIZĂRII LA S.C. HAFEN RUHE S.R.L.

2.1. CONTABILITATEA AMORTIZĂRII IMOBILIZĂRILOR LA S.C.
HAFEN RUHE S.R.L.

2.1.1. Informa Ġii privind activitatea economică a S.C. HAFEN RUHE
S.R.L.

S.C. HAFEN RUHE S.R.L. este o societate comercial ă cu răspundere limitată, dobândind
personalitate juridică de la data înregistrării în Registrul Comerțului Mehedinți sub nr.
J25/419/20.08.2004, cod fiscal RO 16695516.
Sediul societății este în Drobeta Turnu -Severin, str. Topoliniței, nr.5, bloc 2, sc. 3, etaj
1, ap. 6 iar punctul de lucru se află pe Strada Portului, nr. 1 Drobeta Turnu-Severin.
Societatea are un capital social de 200 lei, care a fost subscris și vărsat integral la data
constituirii societății, capital constiuit prin aport în numerar al asociatului unic.
Capitalul social este divizat în 20 părți sociale, î n valoare de 10 lei fiecare parte de la 1 la 20.
Societatea comercială este administrată de asociatul unic care este răspun zător pentru :
 realizarea v ărsămintelor efectuate de asociați
 existența reală a dividentelor plătite
 existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere
 stricta îndeplinire a indicatorilor pe care le impune legea.
Asociatul unic reprezint ă organul suprem de deci zie.
În competența asociatului unic respectiv administratorului intră aprobarea bilanțului și
repartizarea profitului ne t.
Asociatul unic are dreptul la decizie și dispune de un nr.de voturi egal cu cel al părților
sociale pe care le posedă.
Societatea are ca obiect principal de activitate : Restaurante; cod CAEN 5610 și are
următoarele obiecte secundare de activit ate:
 Activitatea de asigurare a serviciilor de servire a mesei pentru clienți, fie că sunt
serviți stând la masă sau se servesc singuri dintr -un galantar cu produse, fie că
mănâncă mesele preparate în incintă, că le iau acasă sau că le sunt livrate la dom iciliu ;
 Prepararea si servirea meselor pentru consumul imediat din autovehicule sau
cărucioare fără motor.
Societatea organizează și conduce contabilitatea financiară, potrivit Legii contabilității
nr. 82/1991 republicată, cu completările ulterioare și co ntabilitatea de gestiune conform
prevederilor O.M.F.P. nr. 1802/20 14 pentru aprobarea reglementărilor contabile în care sunt
adoptate și reguli referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune.

23
Contabilitatea financiară asigură înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea,
publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și
alte informații referitoare la activitatea desfășurată.
Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Organigrama societății comerciale HAFEN RUHE S.R.L. este următoarea :

Actualmente , pentru desfășurarea activității, societatea are un numar de 2 angajați, dar
acest numar crește pe timpul verii când se deschid și cele două terase, numărul modificându –
se de la 2 la 8 angajați.
Structura personalului angajat se prezintă astfel:

În timpul iernii În timpul verii
bucătar – 1 pers. bucătar – 1 pers.
ajutor de bucătar – 1 pers. ajutor de bucătar – 1 pers.
barmani – 2 pers.
ospătari – 4 pers.

Lunar, directorul societății prezinta documentele contabile primare întocmite în cadrul firmei
și le predă persoanei fizice autorizată în domeniul contabilității, cu care are contract de
prestări serv icii finaciar- contabile și care organizează și efectuează contabilitatea financiară,
întocmește balanța de verificare și toate raportările privind activitatea economică și financiară
impuse de Codul Fiscal și Legea Contabilității, asigurând și depunderea a cestora la organele
competente.

Administrator

Angajați
Contabilitate

Bucătar
Ospătar
Barman
Ajutor de
bucătar

24
2.1.2. Documentele de eviden Ġă a mijloacelor fixe aflate în patrimoniul
S.C. HAFEN RUHE S.R.L. la 31 decembrie 2017

Societatea comercială dispune la data închiderii exerc ițiului financiar 201 7 de
următoarele mijloace fixe :
 1 buc. bormașină de banc;
 1 buc. mobilier de birou;
 1 buc. autoutilitară Mercedes Benz;
 1 buc. autoutilitară Iveco;
 1 buc. autoturism Ford Focus;
 1 buc. autoturism Dacia Logan;
 1 buc. autoutilitară Fiat .
Evidența analitică a mijloacelor fixe se ține pe ba za fișei mijlocului fix care se întocmește
într-un exemplar, de compartimentul financiar-contabil, pentru fiecare mijloc fix sau pentru
mai multe mijloace fixe de același fel și de aceeași valoare, care au aceleași cote
de amortizare și sunt puse în funcțiune în aceeași lună.
Se păstrează pe grupe de mijloace fixe, în ordinea codurilor din clasificarea imobilizărilor
corporale conform legislației în vigoare, iar în cadrul acestora, fișele mijloacelor fixe se
grupează pe locuri de folosință.
Fișele mijlo acelor fixe scoase din funcțiune sau transferate se evidențiază separat.
Se completează pe baza documentelor justificative privind mișcarea mijloacelor fixe sau
modificarea valorii de inventar a acestora, ca urmare a completării, îmbunătățirii,
modernizări i sau reevaluării lor (bon de mișcare a mijloacelor fixe, proces-verbal de scoatere
din funcțiune etc.).
Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă.
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
ConĠinutul minimal obligatoriu de informaĠii al formularului este următorul:
 denumirea formularului;
 numărul de inventar;
 felul, seria, numărul și data documentului de proveniență;
 valoarea de inventar;
 amortizarea lunară;
 denumirea mijlocului fix și caracteristicile tehnice;
 accesorii;
 grupa;
 codul de clasificare;
 data dării în folosință (anul, luna);
 data amortizării complete (anul, luna);
 durata normală de funcționare; cota de amortizare (%), după caz; Verso, după caz:
 numărul de inventar; documentul (felul, numărul, data); operațiunile care privesc
mișcarea, creșterea sau diminuarea valorii mijlocului fix; debit; credit; sold; date
privind gajul instituit asupra mijlocului fix, după caz.
Când formularul este folosit ca fișă colectivă, mijloacele fixe se î nscriu pe un singur rând,
specificându-se în prima coloană numerele de inventar atribuite.
În acest caz, valoarea unitară de inventar se poate înscrie î n coloana a treia a
formularului.

25
2.1.3. EvidenĠa amortizării imobilizărilor corporale și monografiile
contabile aferente la S.C. HAFEN RUHE S.R.L.

Regimul de amortizare folosit de societate, potrivit hot ărârii administratorului este cel
al amortiz ării liniare și constă în includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume
fixe stabilite proporțional cu duratele de utili zare a activelor patrimoniale imobilizate.

Având în vedere evidența imobilizărilor corporale la S.C. HAFEN RUHE S.R.L. pe
luna decembrie 2017 se prezintă astfel:

 se înregistreaz ă amorti zarea lunar ă a imobili zărilor corporale

6811 = 2813 1312,87
“Cheltuieli de exploatare privind “Amortizarea instala țiilor ,
imobilizările” mijloacelor de transport ”

 se înregistrează amortizarea lunară a imobilizărilor corporale din categoria alte
imobilizări ( mobilier de birou )

6811 = 2814 166,67
“Cheltuieli de exploatare privind “Amortizarea altor ,
imobilizările” imobilizări corporale”
Nr.
Crt Denumire mijloc
fix Data
intrării Valoare de
inventar Amortizare
lunar ă Amortiz.
cumulat ă Valoare
rămasă
1. Autoutilitară
Mercedes Benz 07.2016 31517,50 656,62 11162,54 19698,34
2. Autoutilitară Iveco 01.2011 1612,90 – 1545,60 67,30
3. Autoturism Ford
Focus 07.2016 12000,00 250 4250,00 7500,00
4. Autoturism Dacia
Logan 02.2017 11000,00 229,17 2291,70 8479,13
5. Autoutilitară Fiat 02.2017 8500,00 117,08 1770,80 6552,12
TOTAL 64630,40 1312,87 21020,64 42296,89
Nr.
Crt Denumire mijloc
fix Data
intrării Valoare de
inventar Amortizare
lunar ă Amortiz.
cumulată Valoare
rămasă
1. Mobilier de birou 07.2016 8000,00 166,67 2833,39 4999,94
TOTAL 8000,00 166,67 2833,39 4999,94

26

Se menționează că imobilizările corporale ,,bormașină de banc” deși a fost integral
amortizată se menține în funcțiune având parametri tehnici impuși de legislația în vigoare.

2.2 REFLECTAREA AMORTIZĂRII ÎN SITUAğIILE FINANCIAR E
ANUALE

BilanĠul contabil este un procedeu al metodei contabilității, care prezintă în mod
centralizat și în expresie valorică situația patrimoniului la un moment dat, prin raportul de
echilibru dintre bunurile economice și sursele de finanțare, precum și profilul sau pierderea ca
rezultat al activității .
Bilan Ġul reprezintă prima situație financiară din cadrul setului de lucrări de închidere a
exercițiului financiar, primul document contabil de sinteză prin intermediul căruie se prezintă
elementele de activ și pasiv, ale întreprinderii, grupate după natură, destinație și lichiditate,
respectiv natură, proveniență și exigibilitate.
Activul este partea dreaptă a bilanțului, care cuprinde elemente structurate după gradul
lor de l ichiditate (posibilitate de a fi transformate în bani), în intenția de a obține cea mai
operativă recuperare a cantităților investite și o rentabilitate ridicată.
În bilanț, se înscriu mai întâi, activele pe termen lung (cu perioada cea mai mare de
recuperare).
Acestea sunt active fixe (imobilizările) care cuprind:
– imobilizări necorporale (netangibile)
– imobilizări corporale (tangibile)
– imobilizări financiare
În termenii Standardelor Internaționale de Contabilitate acestea sunt active necurente
(non-curent assets , în limba engleză) și datorită recuperării lor într -o perioadă mai mare de
un an, sunt numite și alocări permanente8.
Se înscriu apoi activele pe termen scurt cu perioada de recuperare sub un an, acestea
fiind active circulante( stocuri, crean țe, lichidități ) sau conform Standardelor Interna ționale de
Contabilitate active curente.
Acestea sunt mai lichide dec ât imobilizările și de aceea sunt numite și alocări ciclice
(temporare).
Recuperarea capitalurilor investite în active circulante se face după încheierea unui
ciclu normal de exploatare.
În cele din urmă, în activul bilanțului se înscriu eventualele pierderi, care se

8 Stancu D. – Contabilitate și finanțe, pentru ingineri , Editura E conomică, București , 2004 . Nr.
Crt Denumire mijloc
fix Data
intrării Valoare de
inventar Amortizare
lunar ă Amortiz.
cumulată Valoare
rămasă
1. Bormașină de
banc 01.2011 3900,00 – 3466,88 433,12
TOTAL 3900,00 0,00 3466,88 433,12

27
asimiliează cu o diminuare ( o distrugere) de capitaluri proprii.
În bilanț, activele imobilizate sunt prezentate pe rânduri distincte și pe categorii, după
cum urmează:

– lei –
Cod 10
BILANğ
încheiat la data de 31 decembrie 2017

Nr.
rd. Sold la

01.01.2017

31.12.2017
A B 1 2
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZ ĂRI NECORPORALE
(ct.201+203+205+206+2071+4094+208-280- 290) 01
II. IMOBILIZ ĂRI CORPORALE
(ct.211+212+213+214+215+216+217+223+224+227+231+235+4093-
281-291-2931-2935) 02 45.578 47.730
III. IMOBILIZ ĂRI FINANCIARE (ct.261+262+263+265+266+267*-
296* 03
ACTIVE IMOBILIZATE –TOTAL ( rd. 01+02+03 ) 04 45.578 47.730

În formularul ,,040 ” se furnizează informații privind: valoarea brută a imobilizărilor la
începutul și la sfârșitul exercițiul financiar; creșterea sau diminuarea valorii brute în cursul
exercițiului raportat; deprecierile constatate în cadrul exerciți ului și reluările de provizioare
pentru depreciere aferente imobilizărilor care nu se mai justifică;
Imobilizările sunt prezentate pe cele trei categorii corespunzător evidențierii lor in
bilanț: necorporale, corporale și financiare.
Se remarcă structura acestei anexe în 2 părti:
 în prima parte sunt prezentate existențele și mișcările diferitelor categorii de
imobilizări, în valoare brută;
 a doua parte evidențiază existența și mișcarea amortizărilor și ajust ărilor de valoare
pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor, înregistrate în
exercițiul raportat.

28
Cod 40 SITUA ğIA ACTIVELOR IMOBILIZATE
La data de 31.12.2017
– lei –
Elemente de
Imobiliz ări Nr.
rd. Valori brute
Sold
iniĠial Creșter i Reduceri Sold final
( col.5 =
1+2+3) Total Din care:
dezmembr ări
și
casări
A B 1 2 3 4 5
I. Imobilizări necorporale
Cheltuieli de constituire și
cheltuieli de dezvoltare 01 x
Alte imobilizări 02 x
Avansuri acordate pentru
imobilizările necorporale 03 x
Active necorporale de
exploatare și evaluare a
resurselor minerale 04 x
TOTAL ( rd.01 la 04 ) 05 x
II. Imobilizări corporale
Terenuri 06 x
Construcții 07
Instalații tehnice și mașini 08 49.031 19.500 68.531
Alte instalații, utilaje și
mobilier 09 8.000 8.000
Investiții imobiliare 10
Active corporale de exploatare
și evaluare a resurselor
minerale 11
Active biologice productive 12
Imobilizări corporale în curs de
execuție 13
Investiți i imobiliare în curs de
execuție 14
Avansuri acordate pentru
imobilizări corporale 15
TOTAL ( rd.06 la 15 ) 16 57.031 19.500 76.531
III. Imobilizări financiare 17 x
ACTIVE IMOBILIZATE –
TOTAL ( rd.05+16+17 ) 18 57.031 19.500 76.531

29
SITU AğIA AMORTIZĂRII ACTIVELOR IMOBILIZATE

– lei –
Elemente de imbolizări Nr.
rd. Sold
iniĠial Amortiz
are în
cursul
anului Amortizare
aferent ă
imobilizărilor
scoase din
evidenĠă Amortizare la
sfârșitul anului
( col.9 = 6 + 7 – 8)
A B 6 7 8 9
I. Imobiliz ări necorporale
Cheltuieli de constituire și
Cheltuieli de dezvoltare 19
Alte imobilizări 20
Active necorporale de
exploatare și evaluare a
resurselor minerale 21
TOTAL ( rd.19+20+21 ) 22
II. Imobili zări corporale
Terenuri 23
Construcții 24
Instalații tehnice și mașini 25 10.453 15.347 25.800
Alte instalații, utilaje și
mobilier 26 1000 2.001 3.001
Investiții imobiliare 27
Active corporale de exploatare
și evaluare a resurselor
minerale 28
Active biologice productive 29
TOTAL
( rd. 16 la 19 ) 30 11.453 17.348 28.801
AMORTIZ ĂRI – TOTAL
( rd. 15 + 20 ) 31 11.453 17.348 28.801

Această situație permite analiștilor să caracteri zeze politica de investi ții și de zinvestire
promovat ă de întreprindere în cursul unui exercițiu financiar. Se menționea ză că amorti zarea
imobiliz ărilor corporale s -a calculat conform metodei liniare.
Nu au fost constituite ajustări de valoare pentru deprecierea activelor imobilizate.
Nu s-au înregistrat în cursul anului raportat cheltuieli de dezvoltare capitalizate.
La alte imobiliz ări sunt cuprinse programele informatice achi ziționate de întreprindere
pentru nevoi proprii.
În cadrul imobiliz ărilor financiare sunt evidențiate titlurile de participare deținute la
societăți din cadrul și din afara grupului.

30
CONCLUZII

În principiile enunțate de reglementările românești în vigoare (Legea Contabilității
nr.82/1991 modificată și republicată și O.M.F.P. nr. 1802/2014 privind Noile reglementări
contabile conforme cu directivele europene ) trebuie inclus și principiul bunei informări care
impune ca situațiile financiare, inclusiv Notele explicative ca parte integrantă a acestora, să
prezinte toate informațiile relevante pentru înțelegerea lor de către utilizatori, respectiv o
informare satisfăcătoare a acestora.
Cu alte cuvinte, informația contabilă trebuie să furnizeze toate explicațiile necesare
pentru a nu fi interpretate greșit.
Astfel, anumite informații, cum ar fi suma cheltuielilor privind amortizarea cumulată
din bilanț sunt esențiale pentru utilizatorii situațiilor financiare .
Veniturile și cheltuielile generează, în mod direct, rezultatul (profitul sau pierderea)
care apare ca o măsură a performanței sau non -performanței în treprinderii.
Recunoașterea activelor, datoriilor, veniturilor și cheltuielilor trebuie să se facă dacă și
numai dacă și a doua condiție este satisfăcuta : evaluarea credibilă.
Există cheltuieli care sunt recunoscute în contul de profit și pierdere prin alocarea
sistematică, într -un anumit interval de timp (de exemplu : cheltuielile cu amortizarea) sau sunt
recunoscute drept cheltuieli ale perioadei acele costuri care nu mai generează beneficii
economice sau active asociate prezentate în bilanț.
Calculul și tratamentul contabil al deprecierii (amortizării) activelor imobilizate
corporale și necorporale prezintă un rol important și în raportul contabilitate -fiscalitate.
Microîntreprinderile care desfășoară activități producătoare de bunuri materiale și/sa u
prestează servicii beneficiază de reducerea impozitului datorat corespunzător valorii
investițiilor efectuate în active corporale și necorporale amortizabile, destinate activităților
pentru care sunt autorizate.
Deasemenea, în ceea ce privește problema calculării și înregistrării amortismentelor și
provizioanelor, conform principiului independentei exercițiului, acestea trebuie înregistrate în
cadrul și la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar, indiferent dacă sunt sau nu sunt deductibile
fiscal.
Un al t principiu al contabilității principiul prudenței impune înregistrarea cheltuielilor
cu amortizările și provizioanele, indiferent de existența unor rezultate financiare favorabile.
Având în vedere regulile de întocmire a situațiilor financiare enunțate d e literatura de
specialitate, acestora li se asociază actul final al ciclului contabil respectiv procesul complex
care se caracterizează într -un șir de lucrări, unele dintre ele având un caracter preliminar,
iar altele reprezentând întocmirea propriu- zisă, care constituie, în fapt, întocmirea situațiilor
financiare anuale.
Dar, obiectivul contabilității, acela de a oferii o imagine fidelă a patrimoniului unei
entități economice nu este întotdeauna ușor de aplicat.
Mediul de afaceri fiind într-o continu ă schimbare și din ce în ce mai complex, este
necesar de a găsi noi practici și principii în materie de contabilitate și de informare financiară
pentru a se asigura acea informație satisfăcătoare.

31
Legislația națională în spiritul IAS 16,, Imobilizări corp orale ’’, pentru determinarea
amortizării aferente unei imobilizări corporale, întreprinderea va fi cea care va decide metoda
de amortizare și va estima durata de viață utilă, ceea ce este diferit de ceea ce impune
legislația românească în vigoare.
Conside răm că alegerea metodei de amortizare trebuie să se facă în funcție de modul în
care se estimează că activul va aduce beneficii economice, conform principiului permane nței
metodelor.
Metoda de amortizarea aleasă se aplică cu consecvență, cu excepția cazul ui în care
intervine o schimbare în modul de estimare a beneficiilor economice generate de activ.
Metoda de amortizare aplicată trebuie revizuită periodic și dacă se constată o modificare
semnificativă în modelul estimat al beneficiilor economice aduse de acele active, metoda
trebuie schimbată pentru a reflecta această modificare.
Din punct de vedere contabil, cheltuiala cu amortizarea corespunzătoare perioadelor
viitoare trebuie ajustată.
Se constată că O.M.F.P nr. 1802/2014 preia conceptul de valoare re ziduală și efectul
acesteia asupra valorii amortizabile, ceea ce intră în contradicție cu legislația actuală; în aces t
context evidența contabilă este mult mai stufoasă din moment ce trebuie să răspundă
cerințelor fiscale șj principiului prevalenței econom icului asupra juridicului.
Actualmente , este o necesitate ca în acțiunea de întocmire a situațiilor financiare,
preparatorii de conturi să acorde atenție principiilor care vizează amortizarea activelor
imobilizate ale întreprinderii, pentru a se asigura c redibilitatea și fidelitatea informării
financiare, iar în scopul creșterii dimensiunii informative a Notei 1 ,, Active imobilizate",
informațiile privind activele imobilizate și amortizarea înregistrată să poată fi preluate
automat din balanța verificare a societății, ușurându -se astfel întocmirea acestei note .
În ceea ce privește deprecierea activelor imobilizate, aceasta se stabilește în mod
diferit, în funcție de cele două ipostaze în care se poate afla întreprinderea în privința
imobilizărilor respective, adică are intenția de a păstra activele în scopul utilizării lor în
producție sau renunță la acestea și procedează la cedarea lor, astfel:
 în cazul imobilizărlor destinate a fi cedate, acestea trebuie să fie contabilizate (reflectate în
bilanț) la cea mai mică valoare dintre valoarea netă contabilă și valoarea realizabilă netă;
 în situația în care întreprinderea intenționează să mențină și să utilizeze activele respecti ve
se compară valoarea netă contabilă cu valoarea recuperabilă.
Dacă valoarea netă contabilă este mai mică decât valoarea recuperabilă nu se va
înregistra nici o depreciere suplimentară în afară de amortizare.
Dimpotrivă, dacă valoarea netă contabilă este mai mare, se stabilește o reducere de
valoare, pentru a aduce valoarea netă contabilă la nivelul valorii recuperabile.
Reglementarile contabile naționale, fac o delimitare a unei deprecieri constante
,precizând în cadrul ,,Regulilor adiționale privind imobilizările" că dacă valoarea
imobilizărilor prezentată în bilanț la închiderea exercițiului diferă semnificativ de valoarea
realizabilă netă, respectiv de valoarea recuperabilă, această diferență se va reflecta pe total și
pe categorii în notele explicative, respectiv în Nota 1 „Active imobilizate".
Referitor la asemănările dintre amortizarea imoblizărilor și deprecierea de valoare pot fi
menționate două, dar acestea sunt mai mult aparente decât în realitate.

32
O primă asemănare se explică prin semnificația economică a ambelor co ncepte, în sensul
că majorează cheltuieliule de exploatare (cu preciz area că în cazul deprecierii, în accepțiunea IAS
36, se înregistrează, pe cheltuieli, numai diferența neac operită pe seama surplusului din reevaluare
recunoscut și înregistrat într -o reevaluare anterioară, dacă aceasta s -a efectuat).
A doua asemăna re dintre amortizarea și deprecierea imobilizărilor es te aceea că ambele
micșorează valoarea imobilizărilor, ceea ce înseamn ă că efectul acestor deprecieri asupra
situațiilor financiare este același (cu mențiunea c ă amortizarea imobilizărilor micșorează va loarea
imobilizărilor în bilanț prin conectare, scăzându -se soldul creditor al conturilor de amortizări din
valoarea contabilă, iar deprecierea micșorează, în mod direct, valoarea imobilizărilor, prin însăși
formula contabilă de înregistrare a acesteia în con tabilitatea curentă).
DiferenĠele care apar la contabilizarea operațiilor privitoare la elementele menționate
sunt următoarele:
 amortizarea reprezintă repartizarea costului inițial (total) asupra cheltuielilor de
exploatare pentru ca rezultatul fiecărui exercițiu să fie afectat cu efortul depus pentru
deținerea și utilizarea activului și nu constituie e evaluare a activului sau, cu alte
cuvinte, prin această repartizare sistematică a costului inițial al imobilizării se
realizează conectarea beneficiilor generate de utilizarea imobilizării cu cheltuielile;
deprecierea de valoare, așa cum este definită de IAS, reprezintă o pierdere de valoare
constatată, apărută în cursul duratei de viață utile a activului respectiv, ca urmare a
unor factori specifici, car e conduc la micșorarea prețului net de vânzare sub nivelul
valorii contabile nete;
 sub aspectul înregistrării în contabilitate, amortizarea imobilizărilor corporale se
contabilizează în debitul contului de cheltuieli și în creditul contului de amortizări (ca
urmare, nu afectează, în mod direct valoarea imobilizărilor în contabilitatea curentă):
înregistrarea deprecierii, în accepțiunea IAS 36, impune debitarea unui cont de
cheltuieli și creditarea contului de imobilizări corporale, tocmai pentru a reflecta
influența directă a deprecierii asupra diminuării valorii imobilizării corporale; în cazul
activelor care au fost reevcaluate în perioada anterioară, pentru înregistrarea
deprecierii, mai întâi, se poate anula efectul reevaluării, iar în contul de chelt uieli se
recunoaște numai diferența;
 spre deosebire de amortizare, pierderea din depreciere poate fi anulată, în situația
creșterii valorii recuperabile a activului, determinând creșterea valorii activului la
nivelul noii valori, cu respectarea unei condiții de a nu depăși valoarea contabilă netă
actuală: O.M.F.P. nr. 1802/2014 a introdus în planul de conturi general conturi
corespunzătoare de cheltuieli pentru înregistrarea deprecierii respective (conturile 681
și 686) și conturi de venituri din deprecierea imobilizărilor necesar e pentru
înregistrarea creșterii valorii recuperabile, respectiv anularea efectului deprecierii
(conturile 781 și 787).

33

BIBLIOGRAFIE

Avram M., – Contabilitatea întreprinderii armonizată cu directivele
euopene si SIC , Editura Universitaria, Craiova, 2005

Avram M.,
Avram V., – Situații financiare anuale ,
Editura Radical, Drobeta Turnu Severin, 2003

Doinea O., – Situații financiare anuale – metodologie națională ,
Editura Universitaria, Craiova, 2005.

Duțescu A. , – Politici contabile de întreprindere ,
Editura CECCAR, București, 2003 .

Feleagă N.,
Malciu L., – Politici și opțiuni contabile ,
Editura Economică, București, 2005.

Pop A.,
Doinea O., – Secvențe din contabilitatea întreprinderii ,
Editura Universitaria, Craiova, 2005.

Sighircea N.,
Berceanu M.,
Curezu D.,
Ciurcă T.V., – Gestiunea financiară a întreprinderii,
Editura Universitaria, 2006
Staicu C.,
colectiv – Contabilitatea financiară conformă cu Directiva a IV -a a
CEE , Editura Universitaria, Craiova, 2007

xxx – Legea contabilității nr.82/1991, modificată, completată și
republicată în Monitorul Oficial nr.629/2002.

xxx – Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat,
modificată și completată

xxx – H.G. nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind
clasificarea și duratele nonnale de funcționare a mijloacelor
fixe
xxx – OMFP – 1802/2014 , privind noile reglementări contabile
conforme cu directivele europene, Editura Best Publishing
România, București, 2015
xxx – IAS 16 Jmob ilizări corporale "
Editura CECCAR, București, 2003

xxx – IAS 36 „Deprecierea activelor"
Editura CECCAR, București, 2004

xxx – IAS 38 „Imobilizări necorporale "
Editura CECCAR, București, 2004