Corso di Laurea magistrale [625165]

Corso di Laurea magistrale
in
Scienze del Linguaggio

Tesi di Laurea

Folclorul în România.
Obiceiurile de iarnă în Maramureș

Laureanda
Giulia Romito
Matricola 865913

Relatore
Prof. Univ. Dr. Cristian Luca

Correlatrice
Prof. Adriana Ioana Opriș

Anno Accademico 2017 / 2018

1
Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 3
1 FOLCLORUL: CARACTERISTICI ȘI CATEGORII ………………………….. ………………………….. ………………………… 4
1.1 Cultura spirituală ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 4
1.2 Caracterele specifice folclorului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 4
1.2.1 Caracterul tradițional ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 5
1.2.2 Caracterul colectiv ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 6
1.2.3 Caracterul oral ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 6
1.2.4 Caracterul anonim ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 6
1.2.5 Caracterul sincretic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 7
1.3 Categoriile literaturii populare românești ………………………….. ………………………….. …………………….. 7
1.3.1 Poezia ri tuală și ceremonială: poezia obiceiurilor ………………………….. ………………………….. ….. 8
2 DATINILE ȘI OBICEIURILE CALENDARISTICE ………………………….. ………………………….. ……………………….. 11
2.1 Sărbătorile de iarnă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 12
2.2 Colindatul la români și la alte popoare ………………………….. ………………………….. ………………………. 12
2.3 Caracteristica și clasificarea colindelor ………………………….. ………………………….. ……………………… 15
2.4 Maramureșul și colindatul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 15
2.4.1 Colindele de Crăciun ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 17
2.4.2 Zânele vestitoare și Herdețișurile din Văleni ………………………….. ………………………….. ……….. 23
2.4.3 Festivalul „Marmația” ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 24
2.4.4 Colindele și alte obiceiuri de Anul Nou ………………………….. ………………………….. ……………… 24
2.5 Obiceiurile de Bobotează ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 29
2.6 Obiceiurile la Sf. Ioan Botezătorul ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 30
3 PREGĂTIREA DE CRĂCIUN A SATELOR MARAMUREȘENE ………………………….. ………………………….. …….. 31
3.1 Postul Crăc iunului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 31
3.2 Sfântul Andrei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 31
3.3 Ignatul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 32
3.4 Ajunul Crăciunului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 33
3.5 Funcția darului. Colacul de Crăciun ………………………….. ………………………….. ………………………….. 35
3.6 Credințe și superstiți ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 37
3.7 Respectarea obiceiurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 37
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 39
Anexă 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 40
Anexă 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 70
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 96
Ringraziamenti ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 99

2

3

Introducere

Scopul acestei teze est e de a oferi o analiză și o descriere atentă a vastului repertoriu al
folclorului românesc, identificând trăsăturile lui specifice. Se va aprofunda, mai ales, analiza
obiceiurilor specifice sărbătorilor de iarnă într -una din cele mai fascinante regiuni din România:
Maramureșul.
Motivațiile care m -au determinat să aprofundez această tem ă sunt variate, însă voi exemplifica
doar două dintre ele, pe care le consider cele mai importante pentru mine. În primul rând farmecul
limbii și culturii române care mă însoț ește de câțiva ani și care s -a manifestat cu ardoare la
începutul carierei mele universitare. În al doilea rând, frumusețea textelor cântecelor populare, în
special cele din perioada Crăciunului: colindele, care reflectă imaginea și obiceiurile poporului
român.
Această teză este împărțită în trei capitole: primul c apitol va analiza caracteristici le folcl orului
și literaturii populare, distincția dintre ”tradiție” și ”obicei ” precum și clasificarea poeziei populare
românești, capitolul al doilea se va focali za asupra poeziei obiceiurilor de iarnă, m ai ales colindatul
în Maramureș : colindele propriu -zise, viflaimul, plugușorul, colindatul cu măști, iar capitolul al
treilea va descrie tradițiile și obiceiurile maramureșenilor din perioada premergătoare Crăciun ului,
sărbătoarea cea mai importantă și încărcată de tradiții și conotații spirituale , Postul, Ignatul, precum
și funcția darului .
Pentru a reda în mod cât mai complet obiceiurile de iarnă din Maramureș , am inclus în
secțiunea anexă 1 munca de cercetare car e cuprinde textele colindelor , clasificarea lor și traducerea
acestora în limba italiană, iar în anexă 2 am inclus varianta cea mai veche a Viflaimului păstrată în
localitatea Ieud.

4

1 FOLCLORUL: CARACTERISTIC I ȘI CATEGORII
Obiceiurile constituie o parte fundamentală a culturii populare tradiționale a unei țări, pentru
că ele sunt strâns legate de viața omului și mediului în care locuiește. Cu termenul „folclor” ne
referim la: „ansamblu manifestărilor artistice, literare, cinetice, muzicale și comportamen tale care
aparțin cultu rii spiritual e ale unui popor”1.
1.1 Cultura spirituală
Cultura spirituală face parte din co nștiința poporu lui și este transmisă din generație în
generație prin viu grai.
După Lajos2, cultura spirituală cuprinde:
 Un sistem de cunoștinț e cu valoare practică despre universul natural și despre reprezentările
lui mitologice, despre om ca individ social și orizontul său spiritual. Valoarea practică a
acestor cunoștințe se concretizează într -un sistem de soluții concepute pentru cele mai
variate situații de viață (de ex. vindecările), de la cele cu caracter general până la cele cu
caracter specific ;
 Un sistem de credințe tradiționale;
 Un sistem de obiceiuri, ritualuri și ceremonial e regizate pe f undalul acestor credințe, dar
motivate prin ceri nțe practice ale vieții;
 Un sistem de manifestări literare, muzicale, de dans, de spectacol, de muzică și gestică;
 Un sistem de comportamente interindividuale precum și între două sau mai multe grupuri .
Cultura spirituală, deci chiar folclorul însuși , reprezintă identitatea românilor și este simbolul
acest ora.
1.2 Caracterele specifice folclorului
Folclorul reprezintă totalitatea creațiilor literare, artistice, muzicale, plastice precum și a
obiceiurilor și a tradițiilor populare ale unei țări sau ale unei reg iuni dintr -o anumită țară, oglindind
bogăția spirituală a unui popor, literatura sa scrisă sau transmisă prin viu grai. Obiceiurile sunt un
sistem complex de relații, corelat cu viața omului pe care folclorul ni -l redă foate bine. Din punct de
vedere etimo logic, termenul folclor provine din limba engleză: folk – popor și lore – înțelepciune,
știință. Într-o accepție mai restrânsă, prin folclor se înțelege deci știința despre creația poporului sau

1 Folclor literar românesc cit ., p. 4 3.
2 Balzs Lajos, Folclor. Noțiuni generale de folclor și poetică populară , Cluj -Napoca, 2003, p. 39.

5

despre înțelepciunea poporului. De la folclor derivă cuvint ele folcloric (care aparține folclorului),
folclorist (persoana care studiază folclorul) și folcloristică (știința care se ocupă cu studiul
folclorului).
”În cadrul culturii populare, folclorul cuprinde totalitatea manifestărilor spirituale (credințe,
superstiții, obiceiuri, creații artistice, forme de comportament, norme etice, norme cutumiare – ce
constau în drepturi și obligații consfințite prin tradiție -, cunoștințe acumulate prin practică.
Etimologia termenului folclor adoptat de lumea științei în sec olul al XIX -lea, concentrează
conținutul definiției astfel: folclorul desemnează înțelepciunea poporului exprimată în forme
artistice, utilitare, spirituale, comportamentale etc. 3
Acest sistem unitar organic și dinamic ce include totalitatea credințelor, practicilor magice,
legende, superstiții, snoave, proverbe, zicători, dansuri, cântece a avut întotdeauna caractere
specif ice. Acestea sunt diferite și le putem clasifica astfel : caracter tradițional, colectiv, oral,
anonim și si ncretic.
După Nicolae Const antinescu: „folclorului îi sunt prop rii tradiționalitatea față de înnoirea
specifică altor tipuri de artă, oralitatea față de scris, variabilitatea față de unicitate, caracterul
colectiv față de caracterul individual al culturii neoreale, al literaturii și artei culte, etc.”4.

1.2.1 Caracterul tradițional
Caracterul tradițional al folclorului se referă la păstrarea și la transmiterea fondului cultural
propriu care este necesar pentru supra viețuirea culturii. Acest fond este compus din diferite
elemente: „semne ș i simboluri, tipare structurale (ex. cele ale basmelor), limbaj și mijloace specifice
de expresie, clișee, motive, imagini, metafore, grupuri de rime, reprezentări mimice, formule
magice, sistemul orientăr ii și interdicți ei comportamentale, ordinea de desf ășurare a riturilor,
secvențelor obiceiurilor, o viziune colectivă asupra vieții și existenței”5. În faț a tradiții lor, fiecare
om însuși are o viziune diferită, de exemplu femeile și bătrânii sunt mai legați de tradiție, tiner ii în
schimb sunt mai orientaț i spre inovație .
Cu privire la categoriile folclorice, pe care le vom vedea, spre exemplu avem : descântecele
care sunt mai tradiționale și fixe, iar bocetele care sunt improvizate.

3 Constanța Cristescu, Folclorul -mijloc de afirmare a identității locale și zonale în Ghidul iubitorilor de folclor, Editura
Lidana, Suceava, 2011.
4 N. Constantinescu, 1986, p. 9.
5 Balazs Lajos, op. cit. , p. 42.

6

1.2.2 Caracterul colectiv
Folclorul exprimă concepția colectivă a creații po pulare, în contrast cu ceea individuală a
creați ei cult e. Valoarea fundamentală pentru creația populară este respectarea tradițiil or; cine nu le
respectă nu a receptat această valoare și contribuie la dipariția ei. Pentru creația individuală, criteriul
de valori fundamental e este originalitate a. Aceast a este prez entă și în creația popular ă ca o
caracteristică a inovației: d acă inovația este acceptată de colectivitate și transmisă, devine parte a
tradițiilor și a valorilor colective .

1.2.3 Caracterul oral
Popoar ele vechi, pentru multă vreme, aveau o cultură în întregime orală, în timp ce scrisul s-
a dezvoltat mai târziu.
„Oralitatea poate fi considerată, deci, că trăsătură distinctivă a folclorului numai la nivelul
literaturii și al sistemului de credințe transmi se prin viu grai, esențială fiind nu atât opoziția
oral/scris, cât opoziția audiere/lectură, care caracterizează modul de execuție și de receptare6”. Dar
oralitatea nu exclude automatic u tilizarea scrisului în folclor . De fapt: „se înregistrează de timpuri u
colecții de colportaj, caiete de amintiri și cântece, scrisori ale soldaților din armată sau de pe front”7.

1.2.4 Caracterul anonim
Anonimatul este o trăsătură specifică a folclorului, pentru că în genere nu este un autor
individual care însoțește creațiile, ci este expresia colectivă.
Deși antichitatea și Evul Mediu au cunoscut numele anumitor a utori, anonimatul domina
întreaga cultură. Anonimatul s -a insituit în creația populară când s -au împ ărțit cultur a scrisă și cea
orală. Acest lucru nu înseamnă că nu există un autor pentru creațiile populare, ci dimpotrivă, că
mulți creatori individuali au contribuit cu eforturi le lor la o anumită creație.
„Anonimatul este o consecință a mentalității mediilor păstr ătoare și creatoare de folclor .
Colectivitatea se d ezinteresează de autor și nu -l înregistrează în coștiința ei”8.

6 Balazs Lajos, op. cit. , p. 45
7 Balazs Lajos, op. cit. , p. 45

8 Balazs Lajos, op. cit. , p. 46.

7

1.2.5 Caracterul sincretic
Termenul „sincretism” înseamnă o fuziune de elemente din domenii sau arte diferite9.
Pentru cultura populară se vorbește de sincretism estetic în care se împletesc formele
limbajelor de exprimare: oral ă, muzical ă, mimic ă, gestic ă și de dans. Pentru acestea din urmă am
putea menționa Paparudele, Drăgaica, Căprița . De fapt, poezia este transmisă prin cânt ecul, dansul,
jocul și muzica instrumental ă.
Pe lângă cele arătate, fol clorul are un pronunțat caracter național deoarece, fiind creat într -un
spațiu geografic anume, în anumite condiții istorice, el reflectă în imagini artistice specifice, ideile,
sentimentele și concepțiile poporului, limba vorbită punându -și amprenta și as upra structurii
muzicii. De aceea, folclorul rămâne principala modalitate de manifestare artistică a poporului și
izvorul de inspirație nesecat al creatorilor individuali, profesioniști.
Toate aceste categori i ale folclorului se îmbină una cu cealaltă, se împletesc contribuind astfel
la unicitatea folclorului.

1.3 Categoriile literaturii popular e române ști
Literatură populară este unu l dintre domenii le principale ale folclorului românesc și cuprind e
un repertoriu foarte bogat de texte. Textele la care putem f ace referință sunt datate din seco lul al
XIX˗lea și al XX˗lea și au fost culese de mulți folcloriști, în primul rând, Vasile Alecsandri care le
publica în antologi ile: “Poezii poporale. Balade (cîntece bătrînești) adunate și îndreptate de V.A.,
Iași 1852, 1853” și: “ Poezii populare ale Românilor adunate și întocmite de V.A., București 1856”.
În schimb, prima colecție a colindelor a fost publicată de Anastasia Marianescu la Budapest a în
1859: 60 de texte care fac parte din repertoriul temelor cântecelor sol stițiului invernal10. Evident ,
fiind textele „culese și corese” din autori ai epocii, ele prezintă diferite versiuni cu scopul de a oferi
o demnitate literară a poeziei tradiționale11.
Folclorul literar este împărțit în trei categorii:
˗ cântec narativ tradi țional;
˗ poezie rituală și ceremonială;

9 M.D.N
10 Octavian Cepraga , Le nozze del sole . Canti vecchi e colinde romene , Roma, 2004 , p. 43 .
11 Ibidem

8
˗ poezie lirică.
Fiecare categori e a folclorului românesc corespund e unei epoc i precis e de dezvoltare a culturii
populare: obștea patriarhală, dominată d e colinde; Evul Mediu, dominat d e cântece epice eroice și
epoc a modernă, dominată d e cântece lirice.

1.3.1 Poezia rituală și ceremonială: p oezia obiceiurilor
Înainte de a intra în poezia obiceiurilor este util să ințelegem anumite definiții.
Obiceiurile : „constituie ansamblul manifestărilor folclorice și de artă populară încadrate într –
un sistem unitar, marcând evenimente legate de ciclul bio -cosmic, de datele calendaristice, de ciclu
vieții, într -o strânsă înl ănțuire sincretică și polisemică„12. Ele a u principala funcție de „transmitere
treptată a experienței comunității„13. Obiceiul este din punct de vedere etnologic o formă de
comportament socio -cultural acceptat și transmis ca o formă de instituționalizare a datinelor, însușit
de întreaga comunitate umană dintr -o vatră folclorică, zonă etnografică sau pe plan național .
Obiceiul apare pe o anumită treaptă istorică ca o necesitate de transferare sau revendicare a unei
rânduieli întâmplătoare, iar circularea și perpetuarea lui s -a realizat printr -o statuare psihosocială,
fiind integrată cultural în specificul etnic local. Pe de altă parte, obiceiul, ca noțiune și regulă de
comportament, este o formă activă de manifestare a tradiției, el putând fi asemuit datinei, cu care de
cele mai multe ori se confundă. 14
În limb a română există doi termeni utilizați pentru a spune acelaș i lucru: „obicei” și
„datin ă”. De fapt, ele sunt sinonime, chiar dacă este o diferență stilistică: „datina” este termenul
popular și în limbă literară este considerat arhaic, în timp ce „obicei” este termenul general al limbii
literare și este cuvântul tehni c în studiile etnografice și folcloristice15. Singura deosebire constă în
faptul că termenul „datină ” este utilizat numai cu referire la cultura populară, iar cel de „tradiție ”
poate fi aplicat și altor domenii: tradiție bisericească numită Sfânta Tradiție, tradiție academică,
medicală, lingvistică etc16. Nicăieri ca în tradiție și în datini nu se manifestă mai fidel caracterul și
mai ales specificul unei comunități umane .

Datina este moștenirea culturală a unei comunități , transmisă secole de -a rândul de la o generație la
alta, având capacitatea de a echilibra și d e a menține conștiința unității acelei comunități . Datinile s –

12 Georgeta Stoica, Mihai Pop, Zonă etnografică Lăpuș , Ed. Sport -Turism, București, 1984, p. 70.
13 Delia Suiogan, Obiceiurile -modălități de actualizare a modelului socio -cultural , Memoria ethnologica, vol. 16 -17,
s.i., 2005, p. 1581.
14 Călin Brătea nu, Datini și obiceirui calendaristice în Ghidul iubitorilor de folclor, Editura Lidana, Suceava, 2011
15 Mihai P op, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc , Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1978, p. 133.
16 Călin Brătianu, op. cit, pag.25

9
au păstrat atât de bine în mediul rural și în cel urban, în mare măsură , deoarece au rol de factori
ordonatori ai vieții comunităț ii. În datinile românești se regăsesc elemente rituale și mitologice
străvechi, moștenite și conservate din pre -creștinism și chiar din preistorie: cultul bradului (ca „pom
al vieții”), al oului (ca element al regenerării, al Învierii), al unor elemente vege tale (mâțișorii de
salcie, ramurile de tei la Rusalii, busuiocul etc.). Motivul religios îmbracă și justifică întregul
registru de datini , de la cele calendaristice sau agricole până la cele legate de ciclurile vieții sau de
evenimentele casnice sau indivi duale (sfințirea casei, onomastica etc)17.
Alături de aceste două cuvinte sunt folosiți și termenii de „ritual”/„rit” și
„ceremonial”/„ceremonie”. De m ulte ori sunt folosi te ca sinonime, dar există o deosebire esențială
între acești termeni. Astfel, „ceremonialul reprezintă secvențe de obiceiuri constituite în acte
solemne, îndatinate sau cu funcție magică. Prin rit înțelegem un act constituit într -o singură
frecvență, efectuat în virtutea unei credințe magice, superstițioase sau religioase și orientat spre
îndeplinirea unei cerințe de ordin practic sau moral…”18 . Ceremonial este o formă de comunicare
socială, în timp ce ritual con stituie un sistem de comunicare cu lumea imaginară, mitică19. Oamenii
care partecipă la actele rituale acceptă datin a și se supu n normelor și regulilor comportamentale pe
care aceste a le implică.
În structura obiceiurilor, elementele, gesturile și actele practice se îmbină cu cele magice
constituind un adevăr at ansamblu de texte poetice. Poezia cu funcție rituală și ceremonială are un
caracter sincretic, pentru că de obicei este cântat ă și uneori însoțită de dansuri. Textele sunt
executate de o ceată de flăcăi în anumite momente ale anului sau ale vieții oamenilor.
Marco Cugno20 clasifică poezia rituală în:
a) poezi a obiceiurilor anuale (tradiții de la început și sfârșit anului) care include:
˗ colinde , buhai ;
˗ rituri de invocare a ploii: caloian ul și paparuda ;
˗ obiceiuri legate de recoltare: cântec de cunună
b) rituri de pasaj :
˗ naștere;
˗ nuntă: orație de nuntă ;
˗ moarte: cântece cer emoniale de înmormântare ( cântecul zorilor , cântecul de despărțire ,
cântecul cel mare , cântecul de petrecut , cântecul bradului , bocete );

17 Călin B reteanu, op. cit, pag.27
18 Lajos, op. cit. , p. 57.
19 Delia Suiogan, op. cit. , p.1582.
20 Marco Cugno, Folclore letterario romeno , Torino 1981, p. 15.

10
c) descântece .
Lajos21 clasifică poezi a obiceiurilor în felul următor :
– poezia obiceiurile calendaristice , poate fi grupată la rândul ei în funcție de principalele
momente ale anului sau ale desfășurării activităților de muncă marcate prin asemenea
obiceiuri: obiceiurile de Crăciun și Anul Nou, obiceiurile de primăvară, rituri de invocare a
ploii, obiceiurile de seceriș;
– poezi a obiceiurilor legate de momente importante din viața omului : nașterea, căsătoria și
moarte a;
– poezia descântecelor .

21 Balas Lajos, op. cit. , p.56.

11
2 DATINILE ȘI OBICEIURILE CALENDARISTICE
Datinile și obiceiurile calendaristice, atât ca moment al celebrării cât și ca modal itate de
desfășurare, pot fi studiate și analizate numai în strânsă legătură cu calendarul popular , fiind
asociate cu momentele cele mai importante ale ciclului calendaristic, adică ale anului. Calendarul a
fost marcat de ciclul muncilor agrare (sau păstor ești) care depinde de ciclul natural și de perioada de
vegetație; de fapt obiceiurile calendaristice marcau direct raportul omului cu natura22. Mai târziu ,
datele calendarului natural s -au suprapus cu date oficiale și religioase. Acum, amândouă trăsăturile
(agrare și religioase) sunt încă conservate în calendarul popular român care funcționează într -o
perfectă simbioză . Datinilor și obiceiurilor de origine păgână li s-au suprapus datinile creștine, fără
a reduce însă simbolismul străvechi al marilor sărbător i echinocțiale și solstițiale, cu tot ce
înseamnă ele pentru comunitățile agrare, pastorale, pomi -viticole etc. Cu alte cuvinte, în calendarul
popular coexistă calendarul agrar, calendarul pastoral și cel creștin, rolul său fiind acela de a măsura
timpul ș i de a fixa, în funcție de acesta, activitățile umane. Dar calendarul popular nu indică doar
timpul optim pentru arat și semănat, pentru constituirea și desfacerea stânelor, pentru îngrijirea
pomilor și viței de vie . El conține și anumite practici magice p entru sporirea și menținerea
fertilității, fecundității, dar și pe cele cu caracter apotropaic (de apărare). Datinile și obiceiurile
calendaristice sunt dominate de cele două mari festivități ale renașterii: sărbătorile de iarnă
(Crăciun, Anul Nou, Bobote ază) și sărbătorile de primăvară (Floriile și Paștele ).23 Cu alte cuvinte,
obiceiurile calendaristice, sunt legate direct sau indirect de muncile de peste an, de sărbător ile
religioase și în plus sunt legate de viața și bunăstarea individului, familiei și c olectivității. Aceste
obiceiuri au un caracter ciclic, adică se repetă în fiecare an la anumite date fixe ale calendarului24.
În ceea ce privește poezia, obiceiurile calendaristice pot fi împărțite în trei tipuri25:
 Poezia descriptivă care este considerată „ cea mai veche formă de poezie”26 și este
reprezentată de: plugușor, cântece de seceriș și colinde. ,
 Poezia de incantație care are un substrat mitic și cuprinde riturile de invocare a le unei
divinității în favoarea oamenilor, precum riturile de invocare a p loii: „caloianul” și
„paparuda”
 Poezia de urare care cuprinde toate textele în care se urează belșug și prosperitate.

22 Balas Lajos, op. cit. , p. 65
23 Călin Brăteanu, op.cit., p.27
24 Balas Lajo s, op. cit. , p. 59.
25 Ibidem .
26 Balas Lajos, op. cit. , p. 61

12
2.1 Sărbătorile de i arnă
În folclorul românesc, iarna este cea mai importantă perioadă de mănifestari popolare și
tradiționale care încep în Postul Crăciunului, la 15 noiembre, până la Sfântul Ion, la 7 ianuarie.
Sărbătorile de iarnă marchează solstițiul de iarnă și celebrează reînvierea la nivel
macrocosmic, mai precis reluarea ciclului anual al mersului soarelui pe cer, adică reinstaurar ea
ordinii lumii care reia un nou ciclu existențial. Sărbătoarea solstițiului de iarnă este, ca amploare și
varietate a obiceiurilor incluse datinii străvechi, cea mai însemnată și semnificativă perioadă a
calendarului popular, marcând prin activități magi coreligioase cele 12 zile sacre: 6 la sfârșitul
anului, de la Crăciun la Anul Nou și alte 6 zile la începutul anului, până la Bobotează. Datina
celebrării sărbătorilor de iarnă presupune, în primul rând, obiceiul colindatului, al uratului și al
semănatului de Anul Nou, ,,al mersului cu kiralesa” și al sfințirii apei de Bobotează. Tot de
obiceiurile acestor sărbători ține și confecționarea recuzitei necesare colindatului și uratului: steaua
pentru colindul de stea, măștile ,,obrăzar” și măștile costum, buha iele, tobele, bicele etc. Deoarece
atât colindatul cât și uratul sunt activități de grup, în perioada premergătoare sărbătorilor se practică
obiceiul ,,strânsurilor “ la casa unuia dintre membri sau la fiecare pe rând, pentru a se memora
textul și regia a propiatelor evoluții. Acestea sunt un fel de ,,șezători de post”, de la care nu lipsesc
însă băutura și voia bună, amândouă servite cu moderație. 27 Obiceiurile de iarnă au un repertoriu
tradițional foarte bogat care variază de la o zonă etnografică la alta și cuprinde: colinde, dansuri,
teatru popular, urări cu plugușorul sau cu sorcova și altele.

2.2 Colindatul la români și la alte popoare
Termenul „colindă” sau „corindă” provine din latinescul „Kalendae”, derivat din verbul
„calare”, care inseamnă „a vesti”. În perioada colonizării romane, în jurul Solstițiului de iarnă, dacii
și romanii foloseau practica colindatului la Festum Kalendarum („calendele ianuarie”) pentru a ura
sănătate și noroc. Dar în timpul conviețuirii slave, acest obicei a suferit un proces de schimbare și
numele colindelor a fost mutat în „Koleda”28.
Deși românii și slavii au o origini diferite, acest obicei îi apropie datorită faptului că și unii
și alții erau sub autoritatea bisericii ortodoxe. Din acest motiv, în colindele slave găsim trăs ături
comune cu cele românești. De fapt, la aceste popoare, mai ales la români, bulgari și la ucraineni,
colindatul de Crăciun este datina cea mai cultivată și respectată. Colindatul are loc în noaptea
dinspre Crăciun. Participanții sunt de obicei flăcăi sau bărbăți însurați (numiți colindători la

27 Călin Brăteanu, op.cit., p. 28.
28 Petru Caraman, Colindatul la români, slavi și la alte popoare, (Le chant de noëls chez les Roumains, les Slaves et
d’autres peuples) , Ed. Minerva, Bucarest, 19 83, p. 395.

13
români, koledarci sau kolez̓danci la slavi) care se adună la casa șefului sau conducătorului grupului,
(numit vătaf sau jude la români, státenik la bulgari și bereza la ucraineni29). Șeful este ales de
colindători în special pentru că este cel care cunoaște cel mai bine colindele și urările; el are rolul de
a organiza ceata dându -le instrucțiuni și conducându -i în toate casele. Colindătorii duc vestea
sărbătorii și urează prosperitate, noroc și protecție celorlalți locuitori ai satului.
Colindele care se întâlnesc la români și la slavi le putem împărți în două grupuri:
I. Colinde generale cântate afără, de obicei la fereastră;
II. Colinde „speciale” cântate înauntru.
Din prima categorie întâlnim la bulgari:
a) Colinda prad vr atnițata sau prad starit vrata na konșea .
b) Colinda na konșea .
La ucraineni aceste au diferite denumiri, conform locălităților:
a) Podvirna koleadka .
b) Pidstinna koleadka, pidvikonna koleadka sau pivkoleadka .
La români acestea se numesc:
a) „Colinda la fereastră” sa u „la ușă afară”.
b) „Colinda casei” sau „colinda cea mare”
Prin „colinda la fereastră” românii invocă trezirea gazdelor și de obicei aduc vestea nașterii lui Iisus
Hristos: „Sculați sculați, boieri mari / Florile dalbe / Sculați, voi, români plugari / Că vă vin
colindători / Noaptea pe la cântători / Și v -aduc un Dumnezeu / Să vă mântuie de rău / Un
Dumnezeu nou născut”. Motivul florilor de măr (florile dalbe) are o semnificație simbolică și
originea este legată de formula magică pronunțată cu o ramură înfl orită de măr care atingea
persoana colindată30. Cu această colindă, colindătorii devin mediatorii divinității care au puterea de
a trezi întreagă comunitate, propovăduind trecerea la o nouă dimensiune spirituală31. La ucraineni
este „motivul rătăcirii colind ătorilor” care ajung la casa gospodarului: „În pădure, în pădure, în
dumbravă, / Rătăceau, rătăceau șase sute de tineri / Și au ajuns până la o casă…”32; alteori
colindătorii învocă trezirea gospodarului și „slugile” c a să pregătească mesele pentru ei: „S culați,

29 Petru Caraman, op. cit. , p. 15.
30 https://www.gandul.info/magazin/colinde -de-craciun -colindul -din-ajunul -craciunului -si-traditii -de-craciun –
11811201
31 Octavian Cepraga, Lorenzo Renzi, Le nozze del sole , Roma, p. 181
32 Caraman, op. cit. , p. 30

14
sculați gospodari, / Și treziți slugile toate, / Să se scoale mai din noapte, / Lumini dalbe să aprindă, /
Mese de tisă să -ntindă, / Cu pîini de grîu să le aștearnă, / Căci vă vin oaspeți numeroși, / Oaspeți
numeroși, colindători…”33.
Așadar, coli ndele la fereastră au următoarele trăsături:
 Au caracterul de cîntece introductive în datină:
a) prin ele colindătorii își vestesc și deșteaptă gazda;
b) salută pe ai casei și -i roagă să le deschidă și să le permită să colind e;
c) își pregătesc, prin cântarea colin dei, o bună primire din partea gazdei.

 Au un caracter general:
a) privesc bunul mers al gospodăriei;
b) se adresează mai totdeauna șefului familiei;

Cele mai numeroase colinde sunt religioase , vestind astfel nașterea pruncului Isus Hristos sau
călătoria Maicii Domnului spre Betleem.
Când colindătorii au terminat de cântat afără, sunt invitați să intre. În casă, ei cântă colindele
„speciale”, care sunt adresate gospodarului și altor membri ai familiei după: vârstă, sex, ocupație și
alte circumstanțe. La români, ca și la celelalte popoare citate, clasificarea este foarte numeroasă34.
După vârstă, se începe cu pruncul de leagăn până la bătrân, așa avem colinda pentru: băiat, fetiță,
flăcau, fată mare, însurăței fără copii, gospodar în vârstă cu copii, gospodină, băt râni. După
ocupație, avem colinda pentru: preot, pescar, vânător, cioban, negustor, profesor, soldat, etc. În
funcție de alte circumstanțe, avem colinda pentru: văduv, văduvă, mort, moartă, voinic străin, etc.
În aceste colinde, colindătorii urează fiecăru i membru al familiei noroc și fericire. Această distincție
între colinde era mai respectată în trecut, acum se păstrează doar în anumite zone.
Gospodarul așteaptă vesel colindătorii cu daruri: mâncare (carne, colaci, etc.), băuturi (vin) și
bani puși pe ma să, iar colindătorii, pentru a le mulțumi, recită formule de urare și binecuvântare,
spre exemplu: „Gazd ă mulți ani să trăiți. / După moarte -n rai să fiți. / Să trăiască gazda mult până a
fi la p ăr cărunt”35 sau „Dumnezeu vă crească pruncii / și vă înmulțea scă juncii. / Câte pietre pe

33 Caraman, op. cit., p. 31.
34 Caraman, op. cit., p. 27.
35 Urare tipică din Țara Codrului.

15
pârâu / atâtea ștoguri de grâu; câte pietre, pietrișoare, / atâtea vaci mulgatoare; / Câte paie pe casă, /
atâtea b ăncuțe pe masă”36.

2.3 Caracteristica și clasificarea colindelor
Colindele sunt obiceiuri pre -creștine, cu caracter laic, adaptate și suprapuse mai târziu
sărbătorilor religioase. Se desfășoară începând din perioada premergătoare zilei Crăciunului, din
noaptea de 23 spre 24 decembrie și până în 7 ianuarie. Colindele din folclorul românesc sunt texte
fără strofe, de tip conservativ, care rar depășesc lungimea de 40 -50 versuri cu silabe variabile ,
transmise din generație în generație prin memorare. Ele sunt cântate în grup, la unison, sau în două
cete; în unele zone, ceata este însoțită de instrumente muzicale cum ar fi: f luierul, cimpoiul ori doba
mică. Textele colindelor sunt nemaipomenit de frumoase, ele exprimă optimism și bun augur.
Colindele se pot clasifica în trei feluri:
a) religioase;
b) profane (sau lumești);
c) cosmogonice.
Colindele religioase conțin elemente și teme biblice, de fapt textele sunt mai ales despre nașterea lui
Isus Hristos. Repertoriul cuprinde: Steaua și Viflaimul (sau Vicleimul).
Dimpotrivă, colindele profane sunt de tip laic în care se vorbește despre tradiții populare ale
strămoșilor, ale divinitățil or și ale agriculturii. Repertoriul cuprinde: colindele de feciori, colindele
cu măști, Sorcova și Plugușorul.
Colindele cosmogonice, care sunt de substrat pre -creștin, narează nașterea Mântuitorului și creația
lumii.

2.4 Maramureșul și colindatul
Maramure ș, regiune situată în nordul Transilvaniei, la graniță cu Ucraina, este un loc
minunat, cu peisaje încântătoare, cu numeroase monumente tradiționale arhitecturale: case
neasemuit de frumoase , biserici din lemn a căror turnuri par să atingă cerul, construi te cu secole în
urmă și decorate în interior cu fresce de o inegalabilă valoare artistică, tărâmul lucrurilor simple
unde totul s -a păstrat intact. Satele par să fie oprite cu secole în urmă, de fapt locuitorii continuă să
mențină obiceiurile și tradițiile specifice locurilor și să le trasnsmită generațiilor viitore. În tot

36 Urare generală de Crăciun.

16
Maramureșul se pot vedea oameni îmbrăcați în costume tradiționale, frumos cusute și brodate
manual, precum se poate lua parte la festivalurile folclorice pline de viață; se poate asculta muzica
tradițională la „ceteră” sau ”scripcă” (vioară ) și la „zongoră” ( cobză, chitară) și se poate dansa
„hora” sau alte dansuri. Admirabile sunt lucrurile de artizanat care împodobesc și astăzi casele
locuitorilor: „ștergarele” (prosoapele), „procuțele” (covoare), „cergile” (cuverturi) și „blidele”
(farfurii din ceramică), frumos decorate cu motive tradiționale românești. Interioarele caselor
aproape că explodează de culoare, de obiecte care povestesc creativitatea și talentul femeilor. Aici
lemnul este parte integrantă din viața oamenilor folosit de meșteșugarii talentați din diferite sate
pentru confecționarea diferitelor obiecte de uz casnic sau gospodăresc, dar și pentru construirea
bisericilor și a locuințelor. Porțile, de asemenea din lemn, ilustrea ză măiestria artizanilor și relația
lor intimă cu materialul.
Bucată de lume unică și de neînlocuit, Maramureșul a păstrat tradițiile cu sfințenie,
indiferent de specificul lor. Sărbătoarea Crăciunului este de fapt bogată de tradiții și obicei care sunt
încă foarte vii și are trei etape: perioada de pregătire, postul și toate celelalte acțiuni în care intră
curățirea casei, a curții, a mormintelor; apoi mai e perioada cuprinsă între 23 decembrie (Ajunul
Ajunului) si 31 ianuarie, iar ultima este perioda di ntre Anul Nou (numit in vechime Crăciunul cel
mic) și Boboteaza.
Vraja Crăciunului nu se va pierde atîta timp cât colindele vor răsuna în toate satele și colindatul nu
va pieri.

Colindatul este unul dintre obiceiurile cele mai active și râspăndite în s ate. Oameni de toate
vârstele partecipă și sunt organizați în cete compuse după vârst ă. În seara Ajunului, primii care
umblă la colindat sunt cei mai mici (4 -5 ani) care cântă colinde scurte, cerând daruri. Îi urmează
copii i de 9-12 ani care cântă colinde mai lungi. Apoi este rândul tinerilor care vin la colindat în
grupe separate sau amestecate, și la miezul nopții este rândul perech ilor de oameni căsătoriți. Spre
dimineaț ă, de obicei, umblă la colindat bătrânii satului. De o frumusețe deosebită este parti ciparea
întregii comunități de la mic la mare, forfota colindătorilor, ceea ce face ca satele să răsune de seara
până dimineața prin colindele lor.
Deși colindătorii începeau colindatul în seara ajunului de Crăciun sau de Anul Nou, ei se
pregăteau din tim p, făcând numeroase repetiții.

17
2.4.1 Colindele de Crăciun
Majoritatea colindelor de Crăciun în Maramureș conțin teme creștine, dar sunt insoțite și de
teme laice (de exemplu vănătorești și păstorești) și sunt transmise din generație în generație.
Putem grupa colindele de Crăciun în cinci categorii principale:
I. colindele de copii ;
II. steaua ;
III. viflaimul (sau vicleimul) ;
IV. colindele de feciori ;
V. colindele cu măști .

2.4.1.1 Colindele de copii
Aceste colinde sunt executate de membrii mai tineri din sat: copiii. La Moș -Ajun (24
decembrie), ei cântă din casă în casă colinde scurte, unele plin de haz, vestind sărbătoarea și urând
prosperitate în miei, purcei, viței, etc. și cerînd daruri: „Buna dimineața la Moș -Ajun, / Buna
dimineața la Moș Crăciun, / Ne dați, ne dați, ori nu ne dați ? / Ne dați, ne dați, ori nu ne dați?”. Un
exemplu de versuri cu haz sunt: „Noi umblăm și colindăm, / Și nimic nu căpătăm, / Numa o coajă
de mălai / Făcută de nouă ai, / De cînd o fost moșu crai. / Rozătoare de covată, / De cînd o fost
moașa fată”. Gazdele caselor dau copiilor daruri care pot fi: alune, colaci, mere și pere. În unele
zone, copiii sunt numiți: ”pițărăi„ sau „coconii mici” și pentru a purta noroc și belșug „atingeau cu
bețele sau cu nuiele le stîlpii porților, ușorii ușilor de la grajduri și h ambare, grinda casei și
scormoneau în cărbuni”37.

2.4.1.2 Steaua
În ziua Crăciunului până la Sf. Vasile sau până la Bobotează, copiii din Maramureș merg cu
steaua. Ei sunt numiți „stelari”, „crai” sau simplu „colindători”, îmbr ăcați în costume populare au
pe cap un coif cu numele personajelor biblice.
„Steaua se face dintr -o veșcă sau văc ălie de coajă de tei, o sită veche sau altceva, în care se
pun niște bețe cari se învelesc cu hârtie de felurite colori. De partea deasupra a văcăliei se leagă un
clopoțel, iar î n partea de jos văcălia se prinde în capătul unui băț înalt până la umărul stelarului.
Stelarul apucă bățul de stea, tremură steaua încet, ca să sune și clopoțelul necurmat, cât timp vor

37 Mihai Pop, Obiceiuri tradiționale românești , București, 1999, p. 49.

18
zice steaua”38. În mijlocul stelei este o icoană de hârtie care reprez intă o scenă biblică, de obicei
nașterea pruncului Isus. Stelarii îi personifică, de fapt, pe cei trei magi care au urmat steaua și au
ajuns în Bethleem purtând aur, smirnă și tămâie pentru Pruncul Iisus. Cu steaua, copiii vestesc
nașterea lui Iisus din ca să în casă cu versuri religioase: „Steaua sus răsare”; „În orașul Vitleem”;
„La nunta ce s -a întâmplat”; „Trei crai de la răsărit”39. Pentru a îi mulțumi, gospodarul casei le dă
daruri: colaci, mere și nuci.

2.4.1.3 Viflaimul
„Viflaimul”, nume vechi românesc al or așului Bethleem, este un obicei vech i cu subiect
religios și cu multe elemente laice, practicat în satele din Maramureșul istoric și nu numai . De fapt,
este o dramă populară, ce abordează mitul nașterea lui Isus satirizând ipocrizia, minciuna, aroganța
etc. În noaptea de Crăciun o ceată de tineri de însurat, peste douăzeci, joacă („colindă”) piesa în
casele oamenilor sau în centru satului, în care se prezintă momentul apariției magilor și al
păstorilor, cei care vestesc nașterea lui Isus Hristos, și conflic tul cu împăratul Irod. Pe lângă magi,
păstori sau Irod, se interpretează personaje precum Fecioara Maria, Iosif, vestitorul, îngerul, cei trei
crai de la răsărit, moartea și nelipsiți sunt dracii, în frunte cu șeful lor Scaraoski. Aceștia din urmă
au un ro l foarte important și anume acela de a purta măști populare și talăngi, dracii și măștile având
origini foarte vechi, probabil din ritualuri precreștine. Pregătirile minuțioase ale spectacolului sunt
făcute cu mult timp înainte, amănunt de care se îngrijeș te un conducător ales dintre participanți și
tot el se va ocupa de strângerea banilor și de raportul cu satul. În cele mai multe zone din
Maramureș, conducătorul îl înterpretează pe Irod. Există totuși diferențe de la sat la sat, de exemplu
în Borșa, exis tă Viflaimul mic și Viflaimul mare, diferențiindu -se în funcție de numărul
personajelor piesei teatrale. Un aspect impresionant al acestui obicei este implicarea de care dă
dovadă fiecare participant pentru buna realizare a spectacolului, costumându -se în funcție de rolul
pe care îl va avea de interpretat. La fel de importantă ca și prezența la Sfânta Liturghie din ziua
Crăciunului, această tradiție are rolul de comuniune.
Acest tip de piesă derivă de la teatrul misterilor medievale occidentale care punea î n scenă o
„dramă religioasă” cu referiri la textele biblice. Cei care partecipau erau „confrerii de feciori”, adică
tineri neînsurați, care organizau piesa în perioada solstițiului de iarnă și o jucau în perioada dintre
Crăciun și Bobotează. În Ieud, textu l Viflaimului datează de la sfârșitul secolului XIX și începutul
XX conținut într -un manuscris găsit în 1922 și aparținut învățătorului Petru Bilț († 1904). Acest
text este publicat de Tache Papahagi în „Graiul și Folklorul Maramureșului”, 1925, p.183 -201.

38 Tudor Pamfile, Sărbătorile la români , 1997, p. 346.
39 http://ww w.traditieialomita.ro/obiceiuri/cu -data -fixa/colinde -si-obiceiuri -de-iarna/

19
„Sătenii din Ieud jucau această piesă pregătind -o singuri și din propria lor inițiativă, oferind
publicului în zilele de Crăciun o plăcută și instructivă distracție desfășurată absolut fără nici o
pretenție și în simplitatea cea mai patriarhalălă posibil ă într -una din sălile de clasă ale școalei”
(Papahagi,1925, p. 182).
Personajele interpretate în această piesă sunt:
– Vestitorul
– Arhanghelul Gavril și doi îngeri mai mici, care poartă bisericu ța numită „Viflaim”
– Fecioara Maria
– Iosif
– Păstorii (Acteon și Cor idon, tineri, Miron, bătrân)
– Irod
– Cei trei crai de la răsărit (Valtazar, crai verde, Melchior, crai roșu și Gaspar, crai
negru.)
– Trei soldați
– Judecătorul
– Popa
– „Mai marele sinagogii”
– Diavolii (Inspectorul, Ispravnicul, Înșelătorul, Sărsăilă)
– Moartea
Piesa î ncepe cu Buna Vestire a nașterii lui Hristos și urmează „ încredințarea (logodna) lui
Iosif cu Maria ”. Povestea continuă cu „ drumul spre Viflaim (Betleem)” și cu episodul „ păstorilor
vestiți de îngeri ”. Acesta din urmă în special este apreciat de public , dar sunt apreciați și actorii care
interpretează . În actul urmă tor, diavolii se folose sc de regele Irod pentru a -l ucide pe Iisus. Apoi
Irod, care nu a descoperit unde s -a născut Hristos, decide „ Uciderea pruncilor ”. Piesa se termină cu
pocăința lui Irod, c are torturat de diavoli imploră Moartea și îi avertizeză pe toți să fie atenți să nu
cadă în greșeală ca el.
Costumele personajelor Viflaimului sunt cusute și ornate în sat cu material disponibil. De
exemplu, îngerii și Fecioara Maria poartă o cămașă maram ureșeană și o fustă albă și pe cap este o
„pânzătură”. Băieții mai tineri înterpretează aceste personaje pentru aspect lor adolescențial , fără
barbă. Iosif și păstorii cei tineri, au un costum de tânăr, simplu și curat. În schimb Irod și cei trei
crai poar tă veștminte mai luxoase: pantaloni și tunică care au o singură culoare (galben pentru Irod,
verde, roșu și negru pentru cei trei crai) și pe cap o coronă. Tunica și corona sunt acoperite de
șiraguri de mărgele. În actul „Mai marele sinagogii” personajele sunt „carnavalești”, actorii sunt

20
îmbrăcați cu veșteminte improvizate, comice, precum: o pălărie împodobită cu flori, o barbă falsă și
ochelari de soare negri. Dracii poartă haine groase, pufoaice, de obicei plin e de petice, peste care
sunt așezate bandero le în cruciș cu tălăngi. Ei mai poartă măști enorme, cu găuri numai pentru ochi
și coarne de berbec. Moartea are un costum lung, zdrențos și poartă o mască conică.

Scenă Viflaimului. Sursa foto: DAN Horia Tautan/zoom.mediafax.ro

2.4.1.4 Colindele de feciori
Acest e colinde sunt cântat e de cetele de tineri neînsurați care urează dragoste, fericire și
bogație tinerilor caselor. Colindele de feciori conțin teme v ânătorești și păstorești care laudă
eroismul, puterea, frumusețea și iubirea feciorilor.
În colindele vânătorești, găsim motivul transformării feciorului (vânătorului) în cerb, rit
străvechi de inițiere a tânărului care trebuie să locuiască în pădure și să facă faț ă probelor dând
astfel dovadă de curaj pentru a deveni adult și a fi pregătit de căsătorie. Într-o altă versiune mai
recentă este prezentă și tema creștină, de fapt cel care este transformat în cerb este Sf. Ion din cauza
unui blestem de mamă.
Cu privire la colindele păstorești, cea mai răspândită este: „Miorița”, derivată din cântecele
funerare cu tema ”nunții postume„ adică r eprezentarea morții ca nuntă: tânărul păcurar în Miorița
știe că va m uri și dorește să fie înmormântat cu obiectele sale. Alte colinde cu motive păstorești sunt
„colindele de fată”, adresate la fecioare, care sunt în stil li ric și cuprind tema surorii păcurarului
cerută de turci.

21
2.4.1.5 Colindele cu măsti
În cadrul sărbătorilor de iarnă, un rol important l -a jucat și îl mai joacă încă deghizarea
întâlnită în jocul cu măști. Este o datină străveche, practicată de popoarele din anti chitate, de greci
și romani. Cei ce se mascau, în grup sau individual , urmăreau ca, pe lângă protecția reală sau
magică să obțină cu ajutorul măștilor și legătura spirituală cu presupusele forțe
supraomenesti. Purtătorul măștii este pătruns de forța ei, es te scos din timpul și spațiul profan, iar
masca își păstrează funcția de păcălire, cu intenția de a -i asigura celui care o poartă o trecere mai
ușoară peste «pragurile» pe care le are de depășit, pentru că masca presupune și o serie întreagă de
interdicții , dar îi și dă dreptul la un comportament ce iese din tiparele cotidianului, realului
imediat. După credințele populare, masca este reprezentarea zoomorfă a moșilor și divinităților care
transmiteau fertilitate în anul nou prin mortea și renașterea lor. Da r, jocurile nu au doar această
semnificație, ci au și sensul de libertate ascunsă peste an: „în spatele lor te ascunzi ca să poți face
ceea ce nu poți face în cotidian”40.
Categoriile măștilor mai râspăndite în România sunt: capra, turca, ursul, cerbul și brezaia, și se
folosesc în diferite regiuni. În Maramureș, Capra și Ursul sunt cele mai folosite. Capra (sau cerbul)
este îmbr ăcată de flăcăi. Masca este alcătuită dintr -un cap de cerb sculpat în lemn sau învelit în
blana oii, și are două coarne împodobite cu beteală, panglici și clopoței de bronz. În anumite zone,
masca este împodobită cu fâșii de pînză sau de hârtie multicoloră. La Crăciun se umblă cu Capra
singur sau însoțit de alte personaje mascate: ciobani, moși sau draci care chiuiesc și fac spectaco l.
Moșul poartă o mască cu barb ă și poartă pinteni, clopoței, talăngi, și în mână are un paloș sau o
sabie. Înainte să intre în casa gazdei, aceste personaje strigă: „Primiți cu capra?” și când gazda îi
invită în casă dându -le răspunsul ”primim, primim!” e i spun: „Bună seara de Crăciun, bun ă seara de
Crăciun! În ce voie vă aflați?”41. Apoi ei fac scenete comice și jocuri mimice clămpănind și
dânsand, ilustrând astfel tocmeala dintre cumpărător și vânzător. La sfârșitul jocului, Capra și alte
personaje mascat e primesc: un colac rotund și mare, covrigi, mere, țuică fiartă, sau bani.

40 Mihai Pop, op.cit. , p. 8 .
41 Op. cit , p. 369.

22
Umblatul cu Capra. Sursa foto: ziare.com

În ceea ce privește Ursul, flăcăul se îmbracă cu pielea animalului, joacă în patru labe afară și
în două labe când întră în casă. Este î nsoțit de un ursar sau moșneag care poartă un cojoc pe spinare;
în unele zone, el poartă o căciulă, barbă și are în mână un ciur cu care bate ritmul când ursul joacă.
Dansurile Caprei și Ursului sunt mai grotești, iar scenele comice reprezintă de obicei
actualitatea. Instrumentele care însoțesc jocurile cu măști sunt: fluierul, cobza și toba sau dairea în
cazul dansului Ursului.
După credința populară, zgomotele pe care le fac dracii și colindători pe ulițele satului în această
perioadă de tranziție a anulu i, constituie rituri magice care stabilesc un contact cu spiritele ce
protejează satul împotriva duhurile malefice. Pe de altă parte, se spune că cine îmbracă Capra (fiind
o mască profană) nu poate să meargă la biserică pentru șase săptămâni și cine moare în aceea
perioadă nu este îngroapat în cimitir și nu se trage clopotul pentru el/ea42.
În această perioad ă a Crăciun ului sunt și alte obiceiuri maramureșene care înclud îmbrăcarea
măștilor. Acestea se numesc: „Brondoș ii” și „Jocul moșilor”.
Brondoșii sunt tineri care se îmbracă cu costume tradiționale (cămașă și pantaloni albi) și pe
cap poartă o mască făcută din piele de oaie sau de capră. De la Crăciun, pentru trei zile și trei nopți,
Brondoșii umblă pe străzi sunând clopotele de alamă pe care le poartă într-un brâu și colindă din
casă în casă urând un an bun și îmbelșugat43. Acest obicei vechi de 300 de ani este unic în
Maramureș, tipic localit ății Cavnic. Conform locuitorilor, Brondoșii au speriat hoardele de tătari.
Obiceiul acesta este folosit pentru p urificarea spațiului și pentru a alunga duhurile rele44. În plus, se
crede că întâlnin d Brondoșii anul nou va fi bun.

42 Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român , București, 2009, p. 415.
43 http://www.turismland.ro/brondosii -din-cavnic/
44 http:// turismmaramures.ro/craciun -maramures -obiceiuri -traditii -superstitii/

23

Brondoși. Sursa foto: romaniajournal.com

Obiceiul jocului moșilor este un dans arhaic, practicat în casele fetelor nemăritate, de către tinerii cu
vârste cuprinse între 16 și 20 ani. Costumul este făcut din piele de oaie , masca este din lemn,
acoperită tot cu pielea animalului și poartă o bâtă. Partecipanții Jocului moșilor „bat la ușa gazdelor
pentru a le speria și pentru a le ura ferici re și sănătate”45. Pentru maramureșeni, bâta simbolizează
un „arbore al vieții”, deci atingând porțile (și femeile) și bătând în curtea caselor cu acest obiect, se
purta fertilitate și prosperitate46. Cu dansuri, mișcări și pași, dansatorii învocă moșii pent ru a proteja
casele. La sfârșitul ritualului toți sunt invitați să participe la dans și apoi „moșii” fac urări fetelor
nemăritate pentru ca ele să se poată căsător i cât mai curând posibil.

2.4.2 Zânele vestitoare și Herdețișurile din Văleni
Există și alte obic eiuri de Crăciun care se practică doar în anumite zone ale Maramureșului,
adică: „Zânele vestitoare” și „Herdețișurile din Văleni”.
„Zânele vestitoare” sunt trei fete care se îmbracă cu haine albe și frumoase și poartă cu ele o
baghetă magică realizata din plante perene. În seara Crăciunului ele merg din casă în casă purtând
vestea nașterii pruncului Isus. Gazdele caselor le consideră zâne bune care aduc fericire și cărora le
dau daruri clasice sau bani. Obiceiul acesta se întâlnește doar în două localități : Borșa și Săcel47.
În schimb, „Herdețișurile din Văleni48” este un obicei din Călinești, mai exact din satul
Văleni. În ziua de 25 decembrie, sătenii, după ieșirea de la biserică, se adună în deal pentru a asculta
vestirile spuse de o ceată de feciori masca ți. Textele, au un caracter ironic și moralizator și sunt
versificate și adresate tinerilor necăsătoriți.

45 Ibidem
46 https://www.mediafax.ro/social/maramures -obiceiurile -si-traditiile -de-craciun -se-pastreaza -cu-sfintenie -2315518
47 http://turismmaramures.ro/craciun -maramures -obiceiuri -traditii -superstitii/
48 https://dexonline.ro/

24
Câteva exemple:
– „Ionu lui Où, băiatul cu sănătatea, se vestește pentru întâia oară cu dăscălița lui
Iepan”.
– ”Băiatul lui Bode Ion, cu gânduri multe, se vestește pentru a patra oară cu fata lui Nu
Pot Be, Ileana lui Alexa lui Todoran”.
– „Cinstea de la măritiș / Se cunoaște -n herdétiiș49”50 .

2.4.3 Festivalul „Marmația”
„Marmația” este unul dintre cele mai importante evenimente ale Maramureșului. Este un
festival carnavalesc care reunește toate datin ile și obiceiurile de iarnă din Țara Maramureșului într -o
singură localitate: Sighetu -Marmației, de unde festivalul îi poartă numele.
Din 1969, festivalul are loc an de an pe data de 27 decembrie și durează două z ile în timpul cărora
alaiurile de săteni cu căruțe se îmbracă cu costume specifice și tradiționale și umblă pe străzi
executând toate colindele și obiceiurile de iarnă: Viflaimul, Capra, etc. . În fiecare an, Plugușorul
din Vadul Izei este cel care deschid e festivalul care aduce la viață stravechile tradiții de iarnă într -o
atmosferă de petrecere și veselie. La „Marmația” vin și locuitori din alte regiuni ale României,
precum: Dobrogea, Banat, Moldova, Bucovina și Muntenia51.
Festival de Sighetu -Marmației. Sursa foto: radiocluj.com

2.4.4 Colindele și alte obiceiuri de Anul Nou
Ziua Anului Nou are loc pe data de 1 Ianuarie. Această zi era numită și „Crăciunul Mic”,
adică o sărbătoare de mai mică importanță decât Crăciunul, sau „Sfântul Vasile” . După mitologia

49 Din magh. Hiresztelés „vestire”.
50 Calendar, 1980, p. 128 .
51 https://www.romaniaturistica.ro/festivalul -de-datini -si-obiceiuri -de-iarna -marmatia -2018 -sighetu -marmatiei

25
populară, „Vasile” este numele de botez al lui Hristos sau „este un chefliu nevinovat, întâiul urător
și petrecăreț, cel care a instituit tradiția sărbătorii care -i poartă numele”52.
Și această sărbătoare este bogată în obiceiuri vechi de sute de ani pe care locuitorii satelor le
practică și azi. Unele privesc viața țăranului: muncile agricole, fertilitatea câmpului și bogația lor,
altele vizează bunăstarea fizică și materială.

2.4.4.1 Sorcova
În ziua de Sfântul Vasile, copiii umblă cu sorcova în fiecare casă. Trad iția realizării Sorcovei
prevedea să se taie una sau multe rămurele de măr, păr sau de alți pomi fructiferi și să le pună în apă
în ziua de 30 noiembrie (Sf. Andrei) sau de 6 decembrie (Moș Nicolae) că se înflorească de Sfântul
Vasile sau chiar mai repede. Astăzi Sorcova este adesea realizată cu hârtie colorată și flori
artificiale53.
Simbol al vegetație vernal e, sorcova este purtată de colindătorii mai mici de la 3 la 9 ani, numiți:
„sorcovăitori”. Ei folosesc crenguța ca o baghetă magică în mâna dreaptă și urează gospodarilor
belșug și bunăstare: „Sorcova, / vesela, / peste vară / primăvară / sa -nfloriți, / să -mbătrîniți / ca un
măr, / ca un păr, / ca un fir / de trandafir, / tare / ca piatra, / iute / ca săgeata, / tare / ca fierul, / iute
ca oțelul. / La anul / și la mulți ani!”54.
Această acțiune se numește: „a sorcovăi” („sorcovi”) pe cineva. În Maramureș este credința că cei
care sunt sorcoviți la Anul Nou vor fi sănătoși tot anul. Pentru acest motiv, gospodarii primesc
sorcovitorii cu veselie și -i răspl ătesc cu daruri precum: covrigi, colăcei, fructe și bani.

52 Antoaneta Olteanu, op. cit. , p. 21.
53 http:/ /jurnalmm.ro/traditii -si-obiceiuri -de-sfantul -vasile/
54 G. Dem. Teodorescu, Noțiuni despre colindele române , București, 1879, p. 159.

26

Ceată de sorcovăitori. Sursa foto: diez.md

2.4.4.2 Plugușorul
Plugușorul55 este un obicei de tip agrar cu elemente teatrale care se poate asocia cu începutul
anului agrar, adică pe 1 martie, dată consid erată de strâmoși ca ziua Anului Nou. Plușorul este
practicat în seara ajunului (31 decembrie) sau în ziua de Anul Nou de copii și feciori sau oameni
însurați, grupați în cete mici. Copiii colindă cu un plug în miniatură sau o ramură bifurcată de măr
care este simbolul său fitomorf, în timp ce alții poartă cu ei un plug autentic care este ornat cu
panglici, flori și hârtie colorată. În unele cete, colindătorii are un rol bine definit: „plugarul„ este cel
care ține coarnele plugului; „mânătorul” poartă desag a cu darurile primite și „urătorii” care fac
urările diferite, precum belșug în agricultură. Plugușorul este un obicei foarte bogat și are diferite
funcții și simboluri: plugul, biciul, boii, straița cu sămânță reprezintă recuzita, folosită la arat și
semă nat; căldări sparte, pușcoaie, pârâitoare, clopote, tălăngi, buhaie și tobe reprezintă
instrumentele de produs zgomote care se folosesc pentru a alunga duhurile rele. Nelipsite sunt
fluierele, vioara, cobza, trișca, acordeonul și flautul, instrumentele de cântat care însoțesc textele
colindelor. Acestea sunt foarte poetice și povestesc etapele pentru obținerea pâinii: pregătirea
uneltelor, aratul, semănatul, seceratul, treieratul, măcinatul și prepararea pâinii. În schimb, urările
necântate sunt însoțite de acte rituale și simbolice, precum: tragerea brazdei de plug, cu sau fără
semănatul în curtea gazdei, imită gesturile muncilor agrare. La sfârșitul ritualului, copiii poartă
semințe de grâu și porumb în trăistuțe și le aruncă peste gazde pentru a ura bunăs tare și prosperitate.
Sămânța, de fapt, simbolizează imortalitate și renaștere56. Această practică se numește:

55 Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an . Dicționar , București, 1997, p.152.
56 Delia Suiogan, op. cit. , p. 1588.

27
„Semânatul”. Și colindătorii cu plugușorul sunt primiți cu daruri: fructe (nuci, mere și pere), colaci
și bani.

2.4.4.3 Colindele cosmogonice
Alte coli nde care sunt legate de cerimoniile de Anul Nou ca începere a erei noi, sunt cele
cosmogonice. Cosmogonia este unul dintre conținuturile principale ale sărbătorii Anului Nou care
cuprinde temele și scenariile solstițiale ale Anul Nou agrar. Colindele cosmo gonice sunt unice în
România deoarece conțin atât elemente laice și arhaice cât și elemente creștine57. De fapt, aceste
colinde povestesc despre creația lumii după concepția arhaică și precreștină a sătenilor și despre
nașterea fiului sfânt. În Maramureș un a dintre colinde cu tema cosmogonică este colinda despre
originea Soarelui și a Lunii58, stele antropomorfe, surori gemene născute una „la răsărit” (est), alta
„la cel sfințit” (vest).

2.4.4.4 Moartea Caprei
La închierea anului vechi, colindătorii umblă cu Capra. Ca la Crăciun, Capra face scene
comice și dansează cu ritmuri zgomotoase, iar în Anul Nou, în timpul scenetei cu „ciobanul” și
„cumpărătorul”, ea cade bolnavă la pământ. Ciobanul și alți oameni ai alaiului sunt îngrijorați la
văzul Caprei în agonie și cio banul „doctor” vorbește cu ea (în unele zone el îi face chiar un
descântec). Dar, odată ce animalul își revine, toți sunt fericiți și bucuroși din nou. Acest moment se
numește: „moartea Caprei” care reprezintă moartea anului trecut și nașterea anului nou59.

57 Gheorghe Șișeștean , Formes de vie paysanne dans le Nord -Ouest de la Transylvanie , București, 2005 , p.16 .
58 Anca Bratu, Colindatul în Maramureș , Studi rumeni e romanzi , 1995, p. 333 .
59 https://www.gazetadeagricultura.info/dezvoltare -rurala/obiceiuri -si-tradit ii/2230 -dansul -caprei.html

28

Moartea Caprei și alungarea spiritelor rele. Sursa foto: adevarul.ro
În tradiția populară, se spune că atunci „când cineva primește Capra la Sfântul Vasile, nu se aproprie
îngerul cincizeci de zile de acea casă” (Garovei, 1995, p. 272). „Jocurile cu m ăsti sunt la sfârșitul
perioadei rituale sau ceremoniale, un fel de purificare, pregatindu -ne să intrăm mai liberi în perioda
nouă care vine” (Mihai Pop, 1980, p. 8).

2.4.4.5 Vergel
Un alt obicei tipic de Anul Nou este „Vergelul”60. Este o petrecere din moși -strămoși la care
partecipau tinerii necăsătoriți ai satului. Cu o săptămână înainte de Sfântul Vasile, ei se adunau
pentru a decide unde va avea loc Vergelul și care vor fi muzicanții. De Anul Nou, se alegeau doi
„chemători” care mergeau în casa fetelor mar i pentru a le învita la Vergel. „Vergel” este numele
bețișorului de la războiul de țesut care ajuta femeile în ritualul premarital să afle viitorul lor.
Petrecerea dura două sau trei zile și tot atâtea nopți61 . În Maramureș, acest obicei s -a păstrat în
zona Chioarului: Șomcuța, Boiu Mare, Remecioara, Buciumi și în Lăpuș. Astăzi, la Vergel tinerii
învită încă tinerele din sat, dar petrecerea a pierdut funcția sa rituală, de fapt se poate defini ca „o
simplă petrecere cu mâncare și băutură , ”un bal țărănesc, care se desfășoară pe latura
divertismentului la căminul cultural, a doua și treia zi de Anul Nou”62 . Deci în acest eveniment,
tinerii se distrează și fac dansuri specifice, numite: „Danțul dintâi”, „Patru pași”, „Șapte pași”,
„Codreneasca” și „Roatile”63. Cu această ocazie tinerii spun: „La vergel să ne adunăm, / Să
petrecem, să cântăm”64.

60 https://dexonline.ro/
61 S. Fl. Marian, Sărbătorile la români , 1898, p. 85 .
62 Memoria, 2004, p. 994 .
63 http://turismmaramures.ro/craciun -maramures -obiceiuri -traditii -superstitii/
64 Calendar, 1980, p. 11 .

29

2.5 Obiceiurile de Bobotează
Boboteaza sau Botezul Domnului este ziua în care datinile și petrecerile începute la Crăciun și
la Anul Nou sfârșesc, alăuturi de Sfântul Ioan B otezator (7 ianuarie), de exemplu, colindatul:
Steaua, Viflaimul, Capra etc. Această sărbătoare are loc pe 6 ianuarie, când se consideră că Iisus a
fost botezat în apa Iordanului. Bobotează se numesc și „Epifanie”, care se referă la „Arătarea lui
Isus Hris tos oamenilor65”.
În Maramureș, în ajunul Bobotezei (5 ianuarie), considerat „zi de sec”, sătenii pregăteau
mesele numai cu mâncare de post: hribe și mere fierte, varză, etc. și se pregăteau cu mâncăruri de
dulce și împodobeau casele cu șterguri și țoale pe ntru venirea preotului cu Iordanul la Bobotează66.
În timpul nopții de Bobotează au loc rituri magice de ursit: feciorii fură porțile caselor fetelor; și tot
atunci ei fac scăldatul la râu (ori cu apă neatinsă de nimeni), o baie rituală: „În noaptea de
Bobo tează, pă la douăsprezece fix mereu feciori și bărbați și se scăldau în râu în ptélea goală să n -ai
bube și boli tăt anu…”67. Este un ritual de purificare, de fapt, se spune că în această zi apa este
sfințită și că „se preface în zin” (vin). Din acest mot iv, nu se spală haine pentru nouă zile. Sfânțirea
apei se numește: „Iordan”, din numele râului unde Hristos s -a botezat.
În Maramureș ul istoric „se merge cu tămâiatul”: „la Bobotează afumăm grajdurile cu tămâie, ca să
dee Dumnezău roade în bucate. Apoi la Bobotează, sara de ajun, doi coconi ai căsî, o bărbatu căsî
dacă nu -s coconi, iau colacu/ʹ în mână și cu lumină aprinsă înconjură casa de trei ori și strâgă: Kir
Alexa, Dă Doamne, / Grâu de primăvară / Și -n pod și în camără„68. Deci, la Bobotează se afumă
gospodăriile și copiii merg pe la case înaintea preotului strigând „Chiraleisa” sau „Tiralexa”, un text
liturgic pentru femei ca să afle ursitul și să alunge nenorocirile.Textul consacră o funcție agrară69.
După aceea preotul cu crucea intră în curtea gazdei și cântă troparul: „În Iordan, botezandu -te
Doamne”70. Odată intrat în casă, membrii familiei s ărută crucea și preotul îi stropește cu agheasmă
(apa sfântită). Între maramureșeni se spune că agheasma de Bobotează rămâne pură tot anul și că se
poate folosi oricând pentru: a vindeca bolile, a alunga răul și a aduce noroc. De fapt, sătenii o beau
„opt zile înainte să mănânce, din ajunul Bobotezei până la incheierea praznicului, adică până la 13
ianuarie”71.

65 https://dexonline.ro/
66 http://www.emaramures.ro/boboteaza -traditii -si-obiceiuri -de-boboteaza -in-maramures/
67 Memoria, 2001, p. 21 -23.
68 Papahagi, op. cit., p. 163.
69 Acta Musei, 2004, p.121.
70 Ibidem
71 Ibidem

30

2.6 Obiceiurile la Sf. Ioan Botezătorul
Ziua Sfântului Io an Botezătorul (7 ianuarie) este punctul final al sărbătorilor de iarnă. Este o
sărbătoare foarte importantă pentru creștini, pentru că este dedicată celui care l -a botezat pe Isus, și
se petrece cu mâncăruri și băuturi72 .
În Maramureș una dintre aceste pe treceri este „Iordănitul femeilor” sau „Tontoroiul
femeilor”, organizată în ziua și în noaptea Sfântului Ioan. Tinerele neveste obișnuiesc să se adune la
o gospodărie unde duceau și consumau alimente și băuturi. După aceea se „iordănesc”, cântând,
jucând și chiuind toată noaptea. Dimineața mergeau pe drum și îi duceau pe băieții pe care -i
întâlneau la râu sau la o apă, „amenințându -i că îi aruncă dacă nu se răscumpără, de obicei cu o
vadră de vin”73. În schimb, unele femei mergeau din casă în casă „și -i stropeau cu apă pe cei care îi
întâlnau”74. În anumite sate, nevestele făceau un ritual pentru a intra în comunitatea femeilor
căsătorite care consta în „udatul cu apă la râu, lac, fântână”75.
Un alt obicei de Sf.Ioan Botezătorul este „Iordăneala”, practicată d upă ieșierea de la biserică.
Cu o zi înainte, o ceată de feciori se duc la preot și îi cer o căld are mică cu agheasmă de la
Bobotează. Când lumea iese de la biserică, ei iordănesc oamenii: „îi iau pe brațe, îi ridică în sus de
trei ori, dând niște chiote î n cor: „Hu!…hu!…hu…!” în semn de urare, apoi îi stropesc cu
agheasmă”76. Oamenii care au primit „Iordanul” răsplătesc tinerii cu bani, pentru a face seara chef
(petrecere cu mâncare, băuturi și lăutari77). Sfântul Ion este o zi de fericire și bucurie ș i se spune că
cine nu se veselește în această zi, va fi trist tot anul.

72 Marian, 1994, I, p. 162.
73 Antoaneta Olteanu, op. cit. , p. 43
74 Ibidem
75 Ghinoiu, 1999, pp. 24 -25.
76 Ibidem
77 Ibidem

31
3 PREGĂTIREA DE CRĂCIUN A SATEL OR MARAMUREȘENE
Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători creștine, iar maramureșenii sunt iubitori
de Dumnezeu, acesta este întotdeauna ce lebrat cu fast. Încă dinainte de marea sărbătoare,
maramureșenii se dedică acest ui moment important având grijă să practice ritualuri le premergătoare
sărbătorii precum pregătirea spirituală prin post și rugăciune, pregătirea locuințelor, curățarea
hornuril or și, bineînțeles, obiceiul tăierii porcului sau Ignatul și colindatul care marchează Ajunul
Crăciunului.

3.1 Postul Crăciunului
Postul Crăciunului, sau Postul Nașterii Domnului, este primul post din anul bisericesc și
ultimul post din anul calendaristic. În cepe în seara zilei de 14 noiembrie și se sfârșește în 24
decembrie. Prin durata lui de patruzeci de zile timp cât durează postul, amintește de postul lui
Moise, când a urcat pe Muntele Sinai așteptând să primească cuv ântul lui Dumnezeu scris pe
Tăblile le gilor. Postul este un act spiritual însemnat cu care sătenii creștini se pregătesc să
primească nașterea lui Hristos, renunțând parțial sau total la anumite băuturi și mâncăruri. Dar, în
fiecare sâmbătă și duminică ale acestor săptămâni, oamenii au mai mul te dezlegări la anumite
alimente, precum pește. Pentru biserica ortodoxă, postul creștin nu este complet dacă se îngrijește
doar de aspectul acesta material, uitând de cel spiritual, interior, cu privire la suflet. De fapt, este
bine că oamenii renunță și la gânduri, vorbe lipsite de valoare morală78 pentru a face un post
complet. În zi de post, tinerii de la țară se îmbracă cu hainele tradiționale și se adună la șezători:
fetele își lucrează singure obiectele pentru zestre și băieții înva ță să cântă colinde le pregătindu -se
din timp pentru a purta vestea Nașterii lui Iisus din casă în casă în seara Ajunului79.

3.2 Sfântul Andrei
Sărbătoarea Sfântului Andrei are loc în ziua de 30 noiembrie. Pentru români această dată este
considerată „cap de iarnă”, adică ziua în care începe iarnă.În Maramureș este obiceiul de a pune
crenguțe de măr într -un vas cu apă. La Crăciun, crenguțele înfloresc și maramureșenii le folosesc
pentru a orna Sorcova copiilor sau le pun pe mese le de Crăciun . Bradul rămâne verde și merele nu
se str ică, de fapt ele sunt asociate cu regenerarea și eternitate a și după credința populară, ramurile de

78 https://www.axanews.ro/mm/religie -incepe -postul -craciunului.html

79 https://www.kanald.ro/tratitii -de-craciun –dinc2a0 -maramures –in-postulc2a0 –craciunului –localnicii –tineri -si-
batrani –merg2a0 -la-sezatori -unde –muncesc -si-canta -colinde _57532.html

32
măr transmit persoanei atinse energi a și vigoarea plantei80. Mărul înflorit este asociat și cu
momentul nașterii pruncului Iisus, și din acest motiv este me nționat în colindele de Crăciun, în
special în refren, „florile dalbe”. Conform tradițiilor populare, din această zi și până la Crăciunul,
nu se toarce și nu se coase pentru a nu supăra pe Maica Domnului81.

3.3 Ignatul
Sfântul Mucenit Ignatie se sărbătorește l a 20 decembrie, ziua Solstițiului de iarnă, adică cea
mai scurtă zi a anului. Ignat este sfântul care se arată porcilor și le zice că vor mori, luându -le
sufletul82. În această zi, țăranii au obiceiul tradițional al tăi erii porcului de Crăciun, numit și Ig natul
Porcilor sau In ătoarea. În schimb, în unele zone ale țării, acest obicei se face în dimineața Ajunului.
Este o practică păgână care a devenit în timp și creștină și simbolizează lumina și viața.
Tăiatul porcului, care este simțit și astăzi ca un rit ual deosebit de important, gestul amintind
de jertfele aduse zeităților care se nășteau și mureau periodic, în perioad a de înnoire a timpului
calendaristic. Sacrificarea acestuia se făcea înainte într -o anumită zi, cea de Ignat și în special în
zorii zilei . Mai demult, trebuiau respectate anumite reguli pentru timpul și locul sacrificării
porcului, care trebuia să fie făcută numai la lumina soarelui pentru a îndep ărta spiritele malefice și
locul trebuia să fie purificat. Chiar dacă data nu se mai respectă, se păstreaza încă o serie întreagă de
ritualuri, care au menirea să asigure sănătatea și prosperitatea în familie în noul an. Astfel, porcul nu
trebuie plâns și toate activitățile din timpul tăierii lui trebuie să fie însoțite de voie bună și de urări.
Azi, toată familia partecipă la acest ritalul cu bucurie și fiecare membru are un rol precis.
Bărbătul este cel care se ocupă de înjunghi atul și pârlitul porcului. Omul t rebuie să fie curat și,
înainte a sacrificiului, trebuie să se ducă la biserică pentru a se spovedi. Porcul ales este cel mai
liniștit, pentru că se crede că în noaptea dinainte a Ignatului, porcul „își visează cutițul apoi amutește
ore în șir, ca și cum ar simți că i se aproprie sfârșitul”83. Această perioadă este numită de sătenii
„tăcerea por cului”. Când este momentul pârlitului porcului, de obicei: „se pun e un țol peste porc și
se suie pe el cei mai mici, să se bucure, pentru ca porcul să fie mâncat cu poftă. Tot atunci se ia
bășica porcului și se pun grăunțe în ea, după care se pune la uscat . Se zice că după cât ă gălăgie face
bășica, atâta veselie și bucurie va fi în casă”84. Un alt rit care face parte din obiceiul tăierii porcului
este acela de a face semnul crucii cu sânge pe fruntea coconilor (a copiilor) ca aceștia să fie sănătoși

80 https://www.gandul.info/magazin/colinde -de-craciun -colindul -din-ajunul -craciunului -si-traditii -de-craciun –
11811201

81 Pamfile, op. cit., p. 231.
82 Sperația, IV, f. 298; II, f. 299; I, f. 96 v
83 http://www.ziare.com/social/sarbatoare/ignatul -obiceiuri -si-superstitii -1400091
84 Ibidem

33
și puter nici. Contactul cu carnea animalului, implicit cu sângele acestuia, înseamnă transferul de
putere, de viață asupra celui care consumă acest aliment. În acelasi timp, animalul devine mediator
între lumi, între om și zeu/divinitate, între om și strămoșii săi . Femeia împart e carnea pe tipologii și
în casă încep e pregătirea cărnii din care se face ”pt’ișcă” și „cărnați ”. Totodată ele preg ătesc
„pomana porcului”: o friptură de carne de porc care se servește alăuturi de mămăligă. În fine toți ce
care au participa t la s acrificarea porcului participă la ”pomana porcului”. Și cu acest prilej nelipsite
sunt superstițiile, se crede că la Ignat singura activitate de făcut este tăiarea porcului. „Cine lucrează
de Ignat, cade bolnav și „ignează” (face convulsii) ca porcul când este tăiat”85.
În zilele dintre Ignat și Crăciun, femeiele nu trebuie să toarcă, ci să zdrobească grâu, apoi ele
fac „cârpele Domnului Hristos”: un tip de prăjituri cu nuci și miere care se mânăncă în Ajunul
Crăciunului. Femeile însărcinate trebuie să sărbătorească cu religiositate, c a să nască copii sănătoși
și buni.

3.4 Ajunul Crăciunului
Ajunul este ultima zi a Postului Crăciunului în care sătenii se pregătesc să întâmpine nașterea
Domnului Isus. Această zi este numită și: „Moș Ajun” care, pentru po porul român, este un moș real
cu barbă lungă și albă care dăruiește copiilor nuci, pere, colaci și covrigi; în timp ce fratele lui
geamen, Moș Crăciun, le dă jucării, haine, cârnați, etc.86. În plus, conform tradiției, Moș Ajun este
celui căruia Maica Domnu lui i-a cerut adăpost pentru nașterea fiului ei, dar, fiind sărac, omul a
refuzat -o, îndrumând -o spre fratele lui, Moș Crăciun, care era mai bogat87. După miezul nopții, în
zonele rurale ale Maramureșului, „gospodinele se scoale ca să moaie turtele”88 într-o apă caldă cu
zahar (sau miere) și pregătesc „Masa de Ajun”. Este o masă festivă pentru duhurile morților; de
fapt, „se crede că noaptea vin familiarii morți să mănânce din acele bucate”89. Dintre ele sunt
alimente sacre, de post: măr ul (asimilat cu „fruc tul cunoașterii”), nuca (asimilat cu „oul cosmic”90),
grâu fiert, pește, pâine, fasole și prune fierte91. Pe mesele credincioșilor nu se pune alcool, nici nu se
bea, pentru că, el este inventat de dracul care își bate joc de cei care beau, spunând că alcoolu l
(rachiul) vine în aintea tutu ror alimentelor. În dimineața zilei de 24 decembrie, după sfințirea Mesei
de Ajun, alimentele sunt împărțite membrilor familiei și vecinilor . Apoi, prin unele zone, băieții,
dar mai ales, cântăreții de la biserică încep să um ble pe la case cu icoana naștereii lui Iisus. Când au

85 Speranția, I, f. 35 .
86 Teodor Bălășel, „Șezăt oarea, an XXIV, nr. 3 -4, 1916, pp. 38 -39.
87 Ghinoiu, 1999, p. 229 .
88 Pamfile, op. cit. , p. 277.
89 Garovei, 1995, p. 225 .
90 https://www.mediafax.ro/social/maramures -obiceiurile -si-traditiile -de-craciun -se-pastreaza -cu-sfintenie -2315518
91 Antoaneta Olteanu, op. cit. , p. 403 și 408.

34
întrat în casă: „unul din băieți aș ează marginea de jos a icoanei pe piept, ținând -o cu mânile de cele
două colțuri de sus, după care încep să cânte troparul Nașterii Mântuitorului”92. Acest obicei este o
înfățișare a „umblării cu ajunul” a preotului, care nu reușește să meargă în toate casele din parohia
sa într -o singură zi și el trimite cântăreții și alți oameni93.
În seara Ajunului, maramureșenii pregătesc și împodobesc casele. Pregătirile de Crăciun
sunt obligatorii în Maramureș, iar țărăncile folosesc acest prilej ca să își scoată la iveală zestrea lor
sau ale fetelor de măritat. Șterguri frumos țesute, perne îmbrăcate în fețe brodate cu migală,
cuverturi colorate sunt scoase din dulapuri și asezate î n încăperile casei, mai ales în cea în care sunt
primiti colindătorii. Din casele creștinilor nu lipsește nici bradul bogat împodobit care simbolizează
însuși Axul Lumii (AXIS MUNDI), pomul vieții și centru l legăturii între cer și pământ. Tradiția
maramure șeană veche a împodobirii bradului, pom veșnic verde, nu prevedea lumini și globuri
colorate ca astăzi, ci cu ce se găsea în casă: covrigi, nuci, mere și șiruri de boabe de fasole albă,
simbol al „purificării sufletului”94 . Astăzi, în anumite zone din Mara mureș, această tradiție s -a
păstrat încă 95 la care s -au adăugat alte podoabe moderne. Spre exemplu, la Borșa, bradul este
împodobit nu numai cu alimentele citate, ci cu bomboane de ciocolată, panglici din hârtie
creponată, vată, globuri etc.96. În vârf se p une „steaua” simbol care vestește nașterea lui Hristos și
aducătoare de noroc familiei.
Brad la Borșa. Sursa foto: jurnalmm.com

92 Pamfile, op. cit. , p. 276.
93 ibidem
94https://www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwig9vig4tnf
AhUNyqQKHRS8D5wQFjAAegQICRAC&url=http%3A%2F%2Fwww.prospectiuni.ro%2Ffiles%2F389_Poveste%252 0de%2
520iarna_traditii_si_obiceiuri_in_Maramures.pdf&usg=AOvVaw1cf7lPNiW9HQzjNoPWPLx7
95 http://www.emaramures.ro/obiceiuri -craciun -afla-cum -trebuie -sa-arate -un-brad -traditional -de-maramures -si-ce-
aduc -colindatorii -video/
96 http://jurnalmm.ro/traditii -de-iarna-la-borsa -impodobirea -bradului -de-craciun/

35
Pentru sătenii creștini, forma triunghiulară a bradului simbolizează Sfânta Treime, iar obiectele
folosite pentru împodobir ea lui reprezintă cunoștința și bogăția asamănătoare cu cele ale pomului în
Grădina Edenului. În plus oamenii împodobesc casele cu vâsc, o plantă sacră și simbolică a păcii
sufletești și a dragostei, are rolul și de a proteja familia. Conform unei tradiții vechi, cine se sărută
de Crăciun sub o ramură de văsc va avea noroc în dragoste, va fi fericit97. În această zi, colindătorii
merg din casă în casă purtând vestea Nașterii lui Hristos. Pentru acest motiv, gospodării se îmbracă
cu haine noi și casele lor su nt luminate, curate, înnoite și deschise astfel colindătorii sunt primiți
cum se cuvine. Chiar dacă în sate n -ar trebui să existe nicio casă necolindată, se poate întâmpla c a
unele gazde nu primesc colindătorii sau le arată că nu sunt bineveniți. În acest caz, colindătorii, în
loc de noroc și bogație, le pot ura sărăcie și nenorocire. Această practică se numesc: „descolindat”98.

3.5 Funcția darului. Colacul de Crăciun
Cum am deja spus în capitolul al doilea, la Crăciun, fiind sărbătoare, este obiceiul de a da ș i
de a primi daruri.
Dar de ce darul este așa de important? Marcel Mauss în Eseu despre dar 99 analizează
importanța oferirii și primirii darului în legatură cu popoarele străvechi. De asemenea, aztecii nu
erau obișnuiți să vândă și să cumpere produse, ci faceau doar „schimbul prin dar”; de fapt ei dădeau
în dar regilor europeni anumite produse de lux , primind în schimb altele (manti roșii, cămăși, pene
viu colorate etc.). „Dăruindu -se și primindu -se un dar, nu se dăruia și nu se primea un banal obiect,
ci „gloria” și „norocul” pe care acesta le încorpora”100. „Schimbul prin dar” era considerat un ritual
în care darurile se transformau în simboluri sacre. Din acest motiv „comerciantul” aztec odată ajuns
acasă oferea „un ospăț, la care își invita confrații ca re plecau, la sfîrșitul banchetului din casa lui,
încărcăți de cadouri”101.Pentru alte popoarele, darul primit era însuflețit și exercita o influență
magică asupra proprietarului102.Cu privire la religie creștină, darurile sunt legate de cele purtate de
magi l a nașterea lui Isus, iar cele spirituale sunt dragostea și credința, oferite de Dumnezeu.
Valoarea și importanța darului s -a păstrat încă și astăzi. În Maramures, ca și în toata Romania, de
fapt gazdele caselor oferă diferite daruri colind ătorilor care vestesc marea sărbătoare a nașterii lui
Isus. Între ele colacul este cel mai tradițional și simbolic.

97 http://www.puterea.ro/sfaturi -si-curiozitati/simbolul -vascului -de-ce-trebuie -sa-avem -in-casa -crengute -de-vasc –
128137.html
98 Petru Caraman, Descolindatul în orientul și su -estul europei , Iași, 1997, p. 18.
99 Marcel Mauss, Eseu despre dar , Iași, 1997, p. 13.
100 Ibidem
101 Georges Bataille, Partea blestemată. Eseu de economie generală , traducere și postfață de Bogdan Ghiu, cuvânt
înainte de Luca Pițu, Iași, Institutul European, 1994, p. 65.
102 Marcel Mauss, op. cit. , p. 14.

36
Ion Ghinoiu în volumul „Dicționar de mitologie română103„ descrie colacul de Crăciun cu
referire la forma și simbologia sa: „Colacul de Crăciun poate avea f ormă de cerc, potcoavă sau de
stea, închipuind Soarele, Luna și stelele de pe Cer, de păpușă și de cifra opt (8), care reprezintă
trupul antropomorfal divinității indo -europene și creștine, de cerc umplut, fără gaură la mijloc.
Forma, denumirea, ornamentel e, momentul oferirii, perioada păstrării și contextul rito -magic al
folosirii colacului exprimă lumea simbolurilor Vechii Europe. Prepararea, urarea și primirea
Colacului de Crăciun, ruperea și utilizarea acestuia sunt momente ceremoniale de adâncă trăire
spirituală, încărcate cu practici și credințe străvechi” .

Colac de Crăciun. Sursa foto: savoriurbane.com

Prepararea aluatului din care este făcut precum și împletirea lui este o tradiție milenară
transmisă din mamă în fiică, din generație în genera ție. Colacul deci, este un aliment sacru, simbol
al soarelui, pregătit din aluat dospit, nelipsit de pe mesele de Crăciun. După credința
maramureșenilor, colacul este un omagiu a luminii, comuniunii și bunăstatării. În Maramureș,
colacul tradițional făcut înainte de Crăciun, se numește „pistolnic”: o pâine mare împletită,
împodobită cu o cruce, busuioc și fire de lână viu colorate. Pistolnicul este conservat în casă pentru
toată perioada sărbătorilor de iarnă, pentru a aduce binecuvântare, noroc și bogăție și este mâncat
după Sfântul Ion104. Colacul este considerat semnul soarelui și al regenerării prin forța fecundantă
solară. Versurile : ,,…să ne dați / Un colac frumos / Precum fața lui Hristos”, prezente adeseori în
discursurile ceremoniale sau în colinde, n u reprezintă nici pe departe numai un artificiu de
versificație, ci însăși definiția colacului ca element ritual major și indispensabil. Pe de altă parte,
pâinea, aliment esențial, structurează în jurul ei un ansamblu complex de credințe și ritualuri
deriv ând din mitul străvechi al jertfei civilizatoare. Similaritatea între moartea și învierea bobului

103 https://archive.org/details/DictionarMitologieRomanaIonGhinoiu/page/n91
104 https://youtu.be/muUbQexvuA4

37
de grâu semănat (înmormântat), dar înviat prin germinație (devenit pâine) și miracolul Învierii lui
Iisus nu este întâmplătoare. Sfințită, pâinea devine an afură, adică trupul lui Iisus. La fel se întâmplă
și în credințele asociate bobului de strugure, zdrobit pentru a deveni vin și considerat sângele
Domnului. Luând în considerare acest întreg arsenal mitologic, simbolistica reprezentată de forma
și conținu tul colacului este o simbioză între lumină și jertfa recreatoare, între condiția nemuritoare a
divinității și perisabilitatea condiției materiale, adică reprezintă chiar originea duală a lui Iisus –
sinteză a spiritului și materiei. 105 Colacul exprimă și ideea de belșug , iar colindătorii sunt fericiți să
îl primească. În plus, el este dăruit și, ca pomană, duhurilor morților.

3.6 Credințe și superstiți
Credințele și superstițile sunt la baza obiceiurilor și înfluențează viața oamenilor, ele persistă
încă în u nele zone din Maramureș. Astfel, nu se dă cu mătura de Crăciun, nu se spală rufe și nu se
dă nimic cu împrumut. De asemenea, se dă de mâncare pe săturate animalelor din gospodărie,
inclusiv câte o bucățică de aluat dospit, despre care se crede că le va fer i de boli. Tot în Ajun,
sătenii pun o potcoavă într -un vas cu apă, gospodarul este cel care bea întîi, apoi vitele astfel încât
să devină tari. Se crede că dacă găinele m ănâncă din sită, ele vor face mai multe ouă. Pentru a
înmulți turma, ciobanii pun puț ină sare sub poartă până în momentul în care aleg oile. Apoi, ei
macină sarea împreună cu tărâțele și o dau oilor s -o mânănce. În unele zone, țăranii cred că dacă
animalele dorm pe partea stângă în seara de Ajun, înseamnă că va fi o iarna lungă și rigidă.
În cea ce privește rodnicia, pentru a avea fructe mai bogate, se pune funinginea hornurilor la
rădăcina pomilor106. Sunt extrem de rare situațiile în care podelele casei sunt acoperite cu fân
proaspat, iar sub fața de masă sunt puse paie pentru dobândirea bunăstarii. În Maramureș este
credința că cine plânge în sear a de Ajun, va plânge tot anul, iar în dimineața de Crăciun este bine să
te speli pe față cu apă de izvor în care se pune un bănuț de argint pentru a fi „curați ca argintul și
feriți de boli”107 tot anul.

3.7 Respectarea obiceiurilor
Îndeplinirea obiceiurilor în satele maramureșene este foarte importantă; în grup sau individual
toți le respectă iar sărbătorile, fie ele laice sau religioase, sunt trăite intens de locuitorii acestor

105 Călin Breteanu, op.cit. , p.29
106 https: //ziarulunirea.ro: obiceiuri și tradiții de iarnă în Ardeal, Maramureș, Bucovina și Moldova.
107https:/ /www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwig9vig4tn
fAhUNyqQKHRS8D5wQFjAAegQICRAC&url=http%3A%2F%2Fwww.prospectiuni.ro%2Ffiles%2F389_Poveste%2520de%
2520iarna_traditii_si_obiceiuri_in_Maramures.pdf&usg=AOvVaw1cf7lPNiW 9HQzjNoPWPLx7

38
meleaguri. În trecut, dacă cineva în sat nu partecipa la viața tradițională, era automatic exclus din
colectivitate. Și străinii erau obligați să partecip e altfel puteau fi pedepsiți. Un exemplu de pedeapsă
putea fi „strigatul peste sat” ca ispășire a păcatelor. Mărturisirea în public avea un sens foarte
important, fiecare om reprezenta o colectivitate care trebuia să fie responsabilă de greșelile lui. În
plus, la fel ca în trecut, și acum, obiceiurile, riturile și ceremoniile trebuie să fie îndeplinite în mod
corect, astfel își pot pierde eficacitatea. Aceste elemente ne ajută să înțelegem importanța
obiceiurilor pentru locuitorii din sat.

39
Concluzii

În această lucrare s -a analizat fenomenul folcloric românesc cu caracteristice și categoriile sale,
aprofundând obiceiurile de iarnă , în primul rând colindatul . De fapt, î n cercetare a etnografică
condusă a u fost culese, clasificate și traduse colindele de la Crăciun până Bobotează , au fost
observate riturile, ceremoni ile, comportamentele și credințele populare în Maramureș , în spe cial în
perioad a premergatoare Crăciunului.
În urmă analiz ei textelor culese, se poate afirma că colindele, chiar dacă prezintă diferite
variante și teme, au în comun și mențin funcția lor de urare. În plus, se confirmă că, deși obiceiurile
de iarnă sunt de tradiție antică, ele sunt încă păstrate în sate le maramureșene și sunt îndeplinite cu
rigurozitate, sfințenie și precizie de toată lume a, de la copii până la bătrâni.
Din punctul meu de vedere , obiceiurile de iarnă sunt unice în România și constitui e o parte
fundamentală a repertoriului folcloric. Mai mult decât atât, sunt convinsă că păstrarea datinilor este
foarte importantă pentru supraviețuirea autenticit ății unui neam și trebuie să fie transmisă și în
viitor.

40

Anexă 1
Textele colindelor

Steaua sus răsare
Steaua sus răsare
Ca o taină mare
Steaua strălucește
Și lumii vestește
Și lumii vestește

Că astăzi Curata
Preanevinovata
Fecioara Maria
Naște pe Mesia
Naște pe Mesia

Magii cum zărira
Steaua și porniră
Mergând după rază
Pe Hrist os sa -l vază
Pe Hristos sa -l vază

Și dacă porniră
Îndata -L găsiră
La Dânsul intrară
Și se închinară
Și se închinară
Cu daruri gătite
Lui Hristos menite La stella su sorge
La stella su sorge
Come un grande mistero
La stella luccica
E al mondo annuncia
E al mondo annuncia

Che oggi la Pura
La Madonna
La Vergine Maria
Fa nascere il Messia
Fa nascere il Messia

I Magi come vid ero
La Stella e partirono
Andando dopo il raggio
A vedere Cristo
A vedere Cristo

E quando partirono
Presto Lo trovarono
Da Lui entrarono
E si inchinarono
E si inchinarono
Con doni preparati
A Cristo portati

41
Luând fiecare
Bucurie mare
Bucurie mare

Care bucurie
Și aici să fie
De la tinerețe
Pân-la bătrânețe
Pân-la bătranețe108
Portando ognuno
Gioia grande
Gioia grande

Che la gioia
Sia anche qui
Dalla giovinezza
Fino alla vecchiaia
Fino alla vecchiaia

Colinde d e fecior109:

1. vânătorești
Mîndru -și cîntă cerbu -n codru
Mîndru -și cîntă cerbu -n codru
Nime -n lume nu i -aude,
Numa o dalbă -împărăteasă
Di pe tablă de fereastră
La-mpărat deschide -odată,
Și-mpăratu s -o sculat
Pe obraz că s -o spălat
Pușca -n număr o luat Canta bene il cervo in bosco
Canta bene il cervo in bosco
Nessuno al mondo lo sente,
Solo una bianca candida regina
Affacciata alla finestra
Un giorno apre al re
E il re si è svegliato
Il viso si è lavato
Un fucile ha preso

108 http://www.traditii.ro/craciun.php?nr_articol=42
109 Culegător: Anca Bratu; informator: Brumar Ioana, 77 ani; localitate: Botiza; publicate în: Studi rumeni e romanzi ,
art. ”Colindatul în Maramureș ”, 1995, p. 328.

42
Și la codru -o alergat.
Aflai cerbu hodinind
Sub tufă de rojmalin,
Întinse pușca să -l puște
”O fîrtan nu mă -mpușca
Că nu -s fiară -n codrioară
Că-s Ionu, Sîntionu
Măicuța m -o blestemat
Să fiu fiară -n codrioară
Nouă ani și nouă luni
Șî p-atîtea săptămîni
Dacă acelea le-oi plini
Jos la țar -oi scoborî
Chei în mînă lua -mi-oi
Mănăstiri descuia -mi-oi,
Clopot galben tregemi -oi
Slujbe sfinte face -mi-oi”

E nel bosco è corso.
Trovò il cervo che riposando
Sotto un cespuglio di rosmarino
Tese il fucile per colpirlo
„O amico non colpirmi
Che non sono la b estia del bosco
Ma sono Giovanni, San Giovanni,
Mia mamma mi ha maledetto
Ad essere una bestia del bosco
Nove anni e nove mesi
Ed altrettante settimane
Quando le avrò compiute
Giù al villaggio scenderò
In mano le chiavi prenderò
Un monastero aprirò,
Campan a gialla suonerò
Ai doveri religiosi mi dedicherò”

43
2. păstorești
Mărguși trii păcurărei
Mărguși trii păcurărei
Hoia lin și iară lin (refren)
Cu oile după oi
Mărguși cu oile -n munte
La iarbă pînă -n gerunche
Cei mai mari și -s veri primari
Mititelu -i străin elu
Pă el numa̕ l-o mînat
După apă între -izvoară
Pînă i -or face să moară
El înăpoi s -o-nturnat
Oile tare -o zghierat
El numa̕ ș-o zis așa
”Măi fîrtații mei”
Ce-i aiasta de -i asta
Eu la oi cît am îmblat
Oile nu mi -o zgherat
Cunosc bine c -oi muri
Cine biata m-a jeli
Oile cu lînile
Berbecii cu coarnile Andavano tre pastori
Andavano tre pastori
Liscio e senza intoppi (ritornello)
Con le pecore alle pecore
Andavano con le pecore sul monte
Con l’erba fino alle ginocchia
I più grandi sono cugini
Giovincello è straniero
Solo lui hanno mandato
A port ar l’acqua dalla sorgente
Finchè lo faranno morire
Quando poi è tornato
La pecore forte hanno urlato
Egli disse loro solo
„Cari miei compari”
Cos’è questo che è questo
Io con le pecore sono andato
Le pecore non mi hanno gridato
So bene che morirò
Chi pover o mi ha piangerà
Le pecore con la lana
I montoni con le corna

44
Mieii cu giocurile
Și voi numa̕ m-astupați
În strunguța oilor
În locu̕ găleților
Și voi numai îmi puneți
Tot în loc de copîrșeu
Beliți coajă de buhău
Și-n loc de pînză pe obraz
Beliți coajă de buhași
Și voi mie numa -mi puneți
Fluierașu de -a dreapta
Și trîmbița de -a stînga
Vîntul calcă și -a sufla
Fluierașu -a fluiera
Trîmbițușca trimbița
Și l-a auzi mama
Ș-a zini și m -a căta
Prin preluci cu bulbuci
Pe unde mutam cu strungi
Prin preluci cu ghiocei
Pe unde îmblam la miei”

Gli agnelli con i giochi
E voi solo mi seppellite
Nella stalletta delle pecore
Al posto dei secchi
E voi solo mi mettete
Sempre al posto della bara
Sbucciate scorza di brad
E al posto della tela sulla guancia
Sbucciate scorza di bradut
E voi solo mi mettete
Lo zufoletto a destra
E la trombetta a sinistra
Il vento arriva e soffierà
Lo zufoletto suonerà
La trombetta suonerà
E la mamma lo sentirà
Verrà e mi cercherà
Tra la radura con la pioggia
Dove trasferivo le stalle
Attraverso la radura con i bucaneve
Dove camminavamo agli agnelli”

45

Variantă a două110:
Sus în vârful muntelui
Sus în vârful muntelui,
Oi lenu -i, lenu -i (refren)
La crucița bradului,
Suntu -și trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pe ce l mai mic l -o mânat
Să d-întoarne oile.
Oile le -o d-îndurnat,
Lui gre lege i -o pticat:
Ori să -l taie, ori să -l puște,
Ori să -l puie -ntre țăpuște;
Ori să -l puște, ori să -l taie,
Ori să -l puie -ntre fârtaie.
– O, dragi frățiorii mei,
De s-a-întâmpla să mor eu,
Pă mine mă d -îngropați
În strunguța oilor,
În jocuțu mieilor.
O, drag, fluierașu meu,
Puneți -l la capu meu;
Cînd a sufla vânturi grele
Să-mi tragă mie de jele.

Su nella cima del monte
Su nella cima del monte,
liscio e senza intoppi (ritornell o)
Alla crocetta dell’abete,
Ci sono anche tre pastori
Con le pecore.
Il più piccolo hanno mandato
Per radunare le pecore.
Le pecore ha radunato
A lui una grave punizione gli hanno inflitto:
Forse lo tagliano, forse lo colpiscono,
Forse lo impalano;
Forse lo fucillano, forse lo tagliano,
Oppure lo interrerano.
– O, cari miei fratelli,
Se succede che morirò,
Seppellitemi
Nella stalletta delle pecore.
Nei giochi degli agnelli.
O, caro, zufoletto mio,
Mettetemelo accanto alla testa;
Quando venti forti soffierera nno
A me nenia suoner à.

110 Culegător: Dorin Ștef; i nformator: Anuța Bizău, 60 ani; localitatea/data: Ieud, 1987; publicat în: Miorița s -a născut
în Maramureș , Dorin Ștef, 2005, p. 221 -222.

46

Colinde d e fată111:
Pă rîtu̕ lui Rusalin
Pă rîtu̕ lui Rusalin
Hoia lin și iară lin (refren)
Mîndră turmă de oi zin
Dar la ele cine -ș-îmblă?
Tot îmblă soră cu frate
”Uită -te soră -năpoi
Nu știu munții -s tare ninși
Or da din turcii -nvăliți
Zin la mine, cer pe tine,
Mult adaos lîngă tine”
Șapte sute de oi șute
Și p-atîtea mai cornute
Aștia doi boiți ai miei
Să te duci soră cu ei
Și murguțu de sub mine
Să ți-l duci soră cu tine”
”Nu te teme, frate, nu
Unde mi -or vedea portu All’argine del fiume Rusalin
All’argine del fiume Rusalin
Liscio e senza intoppi (ritornello)
Bel gregge di pecore arriva
Ma tra loro chi cammina?
Sempre la sorella con il fratello
„Guarda sorella dietro
Non so se i monti sono tanto innevati
O dai turchi avvolti
Vengono da me, chiedono di te,
Molta agitazione vicino a te”
Settecento pecore scornate
E altrettante cornute
Questi due miei picco li buoi
Che te li porti sorella dietro
E il morello sotto di me
Portalo sorella con te”
„Non temere, fratello, no
Dove il mio abito vedranno

111 Culegător: Anca Bratu; informator: Brumar Ioana, 77 ani cu fiica ei Pătrăuș Maria, 53 ani; localitate: Botiza; op. c it.,
p. 328.

47
Nu ți -or ma i cere murgu
Unde mi -or vedea ochii
Nu ți -or mai cere boii
Unde mi -or vedea fața”
Nu-ți or mai cere turma”

”Tu te duci, soră te duci
Peste munți la dalbe curți
La părinți necunoscuți
Unde îi videa ciungi plătiți
Unde -i videa rît cu iarbă
Îi gîndi că -i a ta mamă
Unde -i videa ciung uscat
Îi gîndi că -s ai tăi frați
Unde -i videa rît cu flori
Îi gîndi că -ți sînt surori”

Non ti chiederanno più il cavallo
Dove mi vedranno gli occhi
Non ti chiederanno più i buoi
Dove mi vedranno il viso ”
Non ti chiederanno più il gregge”

„Tu vai sorella, vai
Oltre i monti ai splendenti giardini
Dai genitori sconosciuti
Dove vedrai gli storpi pagati
Dove vedrai l’argine con l’erba
Pensarai che sia mamma
Dove vedrai lo storpio debole
Pensarai che siano i tuoi fratelli
Dove vedrai l’argine con i fiori
Pensarai che siano tue sorelle”

Sub tufă de tisă verde
Sub tufă de tisă verde
Dar acolo cine șăde
Doi surași de porumbași Sotto il cespuglio di tasso verde
Sotto il cespuglio di tasso verde
Ma lì chi siede
Due grigie colombine

48
Florile dalbe de măr (refren)
Ei de -acolo s -or zburat
La apa lui Ieurdan
Ei de -acolo și-or luat
Pietricele -n clonțurele
Și apă pe aripele
Și-or zburat la cer cu ele.
Ca să -și facă curticele
Da̕ n curte cine a șede
Mărișcă fata -albineață
Impristrește, popchistrește
Guleraș tătîne -su
Mînecuță frate -su
”De mi -ai împistri și mie
Bună plată ți-aș plăti
Ți-aș da oi și ți -aș da boi
Ți-aș da cară cu comoară
Nu-mi da oi și nu -mi da boi
Nu-mi da cară cu comoară
Făr̕ voinicu cel de-aseară
Ce-o ieșît pă poart -afară
Cu păruțu retezat
Fiori bianchi di melo (ritornello)
Esse da lì voleranno
Nelle acque del Giordano
Esse da lì prenderanno
Nei beccucci pietruzze
E acqua nelle alette
E con loro voleranno nel cielo.
Per farsi le piccole corti
Ma nella corte chi abiterà
Mărișcă la ragazza bionda
Abbellisce, ricamando
Collettino a suo padre
Manichetta a suo fratello
“Se anche a me ricamerai
Buona somma ti pagherei
Ti darei pecore e ti darei buoi
Ti darei carri di tesori
Non mi d are pecore e non mi dare buoi
Non mi dare carri di tesori
Senza il prode di ieri sera
Che è andato fuori casa
Con i capelli tagliati

49

Cu sizme negre -încălțat”

Con stivali neri calzati”

Petre, Petre, bun bărbat
Petre, Petre, bun bărbat
Șade-n botă rezemat
Și-și blestemă oile
Florile dalbe de măr (refren)
”Bată -vă focuțu oi
De cînd îmblu eu la voi
Am alghit și eu cu voi
Eu pă voi că vinde -voi”
”Petre, Petre, de ni -i da
Petre, Petre, de ni -i da
Nu ne da la om sărac
Să ne ție p -îngă sat
Să paștem romon uscat
Ci ne dă la om găzdar
Să ne scoată la pripoară
Să ne paștem frunzîșoară
Să ne scoată la munce
Să ne paștem ghiocei Pietro, Pietro, buon uomo
Pietro, Pietro, buon uomo
Si appoggia nel bastone
E maledice le su e pecore
Fiori candidi di melo (ritornello)
„Mannaggia a voi pecore
Da quando cammino insieme a voi
Sono sbiancato anche io con voi
Io a voi vi venderò”
„Pietro, Pietro, se ci venderai
Pietro, Pietro, se ci venderai
Non ci dare a uno povero
Che ci faccia t enere fuori paese
A pascolare camomilla secca
Ma dacci all’uomo ricco
Che ci porti in pendìo
A pascolare la fogliolina
Che ci porti in montagna
A pascolare bucaneve

50
Și ți-om făta mielușei
Mielușei belciugăței
Ți-a și drag Petre de ele”
E ti partoriremo degli agnellini
Gli agnellini con il pelo arricciato
Ti affezionerai a lor o Pietro”

Colinde d e înfluență creștină112:
a) Biblice și apocrife
Dumnezeu de la -început
Dumnezeu de la -început
Tătă lumea o făcut
Pînă a nu naște Hristos
Pă Adam foarte frumos
Pă Eva o ijdănit
Laolaltă i -o-nsoșit
Și i-o pus în paragris
Lor acolo că le -o dat
Din tăți pomii să mănînce
Numa̕ n din cel înflorit
Nu mănînce, că -i oprit
Șarpele de veninos
O plecat o creangă -m jos
Ș-o luat un măr frumos Dio dall’inizio
Dio dall -inizio
Tutto il mondo lo ha fatto
Fino a che non è nato il Cristo
Adamo molto bello lo ha fatto
Eva giudea l’ha creata
Insieme li ha accoppiati
E li ha messi in paradiso
Là perme sso gli ha dato
Da tutti gli alberi di mangiare
Solo da quello fiorito no
Perchè é vietato
Il serpente velenoso
Un ramoscello in giù ha piegato
E una bella mela gli ha preso

112 Culegător: Anca Bratu; informator: Bud Titiana, 83 ani; localitate: Breb; op. cit. p. 328.

51
Și la Eva i l -o dat
Eva lui Adam i -o dat
Adam din el o mușcat
Verși din cer s -o răsunat
”Măi Adame ce -ai lucrat?
De porunca ai călcat?”
Doamne, Eva mi l -o dat”.
”Da tu Evă ce -ai lucrat?”
”Șarpele m -o înșelat”
”Și-re-ai șerpe -afurisit
Și de mine pedepsit
Pă pămînt să te tîrăști
Cu tină să te hrănești
Măi Adame mere jos
Și-i lucra ca un păcătos
Și tu Evă jos ăi mere
Și-i lucra ca și -o muiere
Și-naște prunci cu durere”

E ad Eva lui l’ha data
Ad Adamo Eva l’ha data
Adamo l’ha morsa
Parole dal cielo ha nno risuonato
„Adamo che cos’hai fatto?
Hai disobbedito agli ordini?”
Signore, Eva me l’ha data”.
„Ma tu Eva che cos’hai fatto?”
„Il serpente mi ha ingannato”
„E tu serpente sarai maledetto
E da me punito
Sul suolo striscerai
Con il fango ti nutrirai
Tu Ad amo giù andrai
E come un peccatore lavorerai
E tu Eva giù andrai
E lavorerai come una moglie
E bambini con dolore partorirai”

52
La sfîrșitu lumii
La sfîrșitu lumii
Trîmbița -or îngerii
Trîmbița -or trîmbița
Și toți morții s -or scula
Tăți or mer̕̕ la judecată
Cei vii cu cei morți deodată
Judeca -i-or judeca
Judeca -i-or fără frică
Domnii și -împărații -or plînge
Că i-or răscumpărat cu sînge
Nu cu aur, nici cu -argint
Făr̕ cu sînge drept și sfînt
Pă cei drepți că i -or băga
Ca și -ntr-un nor
La binele tuturor
La bin ele de -nceput
Unde a fost Adam demult
Pe cei răi că i -or băga
I-or băga ca și -ntr-o piatră
Șiohan bine să nu vadă

Alla fine del mondo
Alla fine del mondo
Gli angeli le trombe suoneranno
Suoneranno la tromba
E tutti i morti si sveglieranno
Tutti al giudiz io andranno
I vivi insieme ai morti
Verranno giudicati
Verranno giudicati senza timore
I signori e i re piangeranno
Perchè con il sangue verranno riscattati
Non con oro, nè con argento
Tranne che col sangue giusto e santo
I giusti li metteranno
Come in un a nuvola
Per il bene di tutti
Per il bene dell’inizio
Dove tempo fa è stato Adamo
Quelli cattivi li metteranno
Come in una pietra li nasconderanno
Che mai il bene conosceranno

53

De trei luni de cînd vinim
De trei luni de când vinim
N-auzim cocoș cîntînd
Nici boierii verșuind
Verșuind cu desfătare
Ca și la un praznic mare
Jupîna gazdă din casă
Zi tu cu noi bun și blînd
Că n-am vini de flămînzi
Ci am zini c -am auzit
Că s-o născut fiu sfînt
Oare unde pe pămînt
La apa lui Iordan
La curțile lui Ion
Boboteaza îl bobotează
Maica sfîntă -l ține -n brațe

Da tre mesi quando veniamo
Da tre mesi quando veniamo
Un gallo cantare non sentiamo
Nè i boiari a conversare
A conversare con piacere
Come anche a una festa grande
Signora padrona di casa
Sii con noi buona e mite
Che non veniamo affamati
Ma siamo venuti perchè abbiamo sentito
Che è nato il figlio santo
Dove sulla terra
Nell’acqua del Giordano
Alla corte di Giovanni
Battista lo battezza
La Madonna lo tiene in braccio

54
Fluieru cel păstoresc113
Fluieru cel păstoresc
Cîntă imn dumneiezesc
Cu viere dulce, mîngîios,
Astăzi s -a născut Cristos
Veniți toți la Viflaim
Lucru mare să privim
Pe alumii împărat
În iesle de bou culcat
Nu-i în sat, în curți jeloase
Ce-n peșteră întunecoasă
Plîng cu mare -împietate
Cel care conduce toate
Acolo din cer se -aude
Glas de înger ce pătrunde
Că îngeri și serafimi
Arhangheli și chirofimi
Cîntă nașterea cea sfîntă
Cum și pămîntul cîntă
Iată și steaua lucește
Spre răsărit ea vestește
Și trei regi mînați de dor Il flauto del pasto re
Il flauto del pastore
Suona l’inno del Signore
Con dolci, piacevoli note
Oggi è nato Cristo
Venite tutti a Betlemme
Grande cosa guarderemo
Il re di tutto il mondo
Nella mangiatoia del bue disteso
Non è nel villaggio, nelle corti fastose
Ma in una grotta scura
Piango con grande empietà
Colui che tutto conduce
Lì dal cielo si sente
Voce d’angelo che risuona
Che angeli e serafini
Arcangeli e cherubini
Cantano la nascita santa
Come anche la terra canta
Ecco la stella cometa
Verso est essa annuncia
Anche i tr e re magi spinti dal desiderio

113 Culegător: Anca Bratu; informator: Chirian Pălăguța, peste 80 ani ; localitate: Breb; op. cit ., p. 328.

55
Lasă țări în urma lor
După stea p leacă cu -un gînd
Să găsească prunc sugînd
Și trii crai pleacă călare
Ca să făcă închinareâ
Pruncului celui sfînt care
S-a născut în lume jos
Pentru omu păcătos
Lui Hristos să i -o mărim
Nașterea lui Hristos sfîntă
Care îngeri i -o cîntă

Lasciano le terre dietro di loro
Dopo la stella vanno con un pensiero
Di trovare il bambino che succhia
E i tre magi partono a cavallo
Per fare l’inchino
Al bambino santo che
E̕ nato giù nel mondo
Per l’uomo peccatore
Cristo glorifichiamo
La nascita santa di Cristo
Che gli angeli glielo cantano

Viflaime, Viflaime114
Viflaime, Viflaime
Cum de n -ai primit în tine
Pe Fecioara Maria
Să nască pe mesia
N-ai știut tu Viflaime
Cu cîtă dragoste vine
Cea mai sfîntă -ntre fecioare Betlemme, Betlemme
Betlemme, Betlemme
Come non hai ricevuto te
La Vergine Maria
Che nasca il messia
Non hai saputo tu Betlemme
Con quanto amore viene
La più Santa tra le vergini

114 Culegător: Anca Bratu; informator: Bud Ion , 50 ani; localitate: Breb; op. cit., p. 328.

56
A Domnu lui Născătoare
Pat mole și scutece
Peșterea cea -ntunecoasă
A fost a Domnului casă
Lumină i -a oferit
O stea de la răsărit
La venirea sa în lume
Din vina ta Viflaime

Del Signore Vergine Madre
Letto molle e pannolini
La grotta quella scura
La casa del Signore é stata
Luce gli ha offerto
Una stella da est
Alla sua nascita
Dalla tua c olpa Betlemme

Era iarnă ș -o noptat115
Era iarnă ș -o noptat
Și-n leagăn un prunc culcat
Lîngă el stă o Fecioară
Aplecată să -l adoară
Cît e larg acest pămînt
Nu găsești ca el de sfînt
Și să îmbli -n lumea toată
Nu găsești așa curată
Pruncu -i Domnul cel prea sfînt Era inverno si é fatta notte
Era inverno si é fatta nott e
E nella culla un bimbo dorme
Vicino a lui c’é una Vergine
Abbassata ad adorarlo
Quanto è largo questa mondo
Non trovi più santo di lui
Se cerchi in tutto il mondo
Non trovi così pulito
Il bambino è il Signore santo

115 Ibidem

57
Coborît pe -acest pămînt
Iară la cea Preacurată
Mama lui adevărată
Cîte ulițe -a îmblat
Și sălaș nu și -au aflat
Numai peștera cea rece
Iezelea de dobitoace
Suflețele ce suspini
Și ți-s ochișorii plini
Nu plînge, nu suspina,
Că din iesle te -om lua
Te-om strînge, te -om încălzi
Dragostea ți -om răsplăti
Pentru ce -ai născut pe fîn
Noi te vrem a nost̕ stăpîn
Și dorim cu -un dor nespus
Ca s-ajungem și noi sus
Unde -i pace și iubire
La cerească fericire

Sceso su questa terra
E la Vergine Imma colata
La sua vera madre
Quante strade ha percorso
E dimora non hanno trovato
Solo una grotta fredda
La mangiatoia del bestiame
Le anime che sospirano
E hai gli occhi gonfi
Non piangere, non sospirare
Che dalla mangiatoia ti prenderemo
Ti stringeremo, ti r iscalderemo
D’amore ti ricopriremo
Perchè sei nato nel fieno
Noi ti vogliamo come nostro maestro
E desideriamo con un desiderio immenso
Che arriviamo anche noi lassù
Dove c’é pace e amore
Alla celeste felicità

58
b) Moralizatoare
Coborît -o coborît116
Coborît -o coborît
Dumnezeu cu Petru sfînt
Să vadă la fiecare
Care ce credință are
Dumnezeu o văzut bine
Că credință nu -i la nime
Nu-i la-ntreaga adunare
O ce-o fi săraci de voi
Cum voi trimite -un război
Război mare sîngeros
Că n-ați crezut în Hristos
Războiul se v a lăți
Multă lume va muri
S-o să v -aduceți aminte
Că și -n cer aveți părinte

Sceso è sceso
Sceso è sceso
Dio con San Pietro
Per vedere in ognuno
Chi che fede ha
Dio ha visto bene
Che la fede non ce l’ha nessuno
Non è all’intera adunanza
O che sarà di voi poveri
Come una guerra manderò
Guerra grande sanguinosa
Perchè non avete creduto in Cristo
La guerra si espanderà
Molta gente morirà
Ricordatevi
Che in cielo genitori avete

116 Ibidem

59
Mîndru joacă Petrea -n rai117
Mîndru joacă Petrea -n rai
Mîndru joacă și se r oagă
Să roagă lui Dumnezeu
Să mai vad -un nea de -al său
Tatăl lui Sfînt Petrea vine
Este-n rai loc pentru mine?
Tată loc în rai tu n -ai
Că pe lume cînd trăiai
Tu primar în sat erai
De la săraci le luai
La gazde adăugeai
Depărtatu -te-ai de rai
Depărtat de ra iul sfînt
Cum îi cerul de pămînt
Mîndru joacă Petrea -n rai
Mîndru joacă și se roagă
Să roagă lui Dumnezeu
Să mai vadă un neam de -al său
Sora lui Sîn Petru vine
Este-n rai loc pentru mine?
Soră loc în rai tu n -ai Bello gioca Pietro in paradiso
Bello gioca Pietro in paradiso
Bello gioca e prega
Prega Dio
Che veda uno dei suoi
Il padre di San Pietro viene
C’è posto per me in paradiso?
Papà tu in paradiso posto non hai
Perchè quando vivevi sulla terra
Tu sindaco del villagio eri
Dai poveri li prendevi
Ai padroni davi
Ti sei allont anato dal paradiso
Lontano dal paradiso santo
Come il cielo della terra
Bello gioca Pietro in paradiso
Bello gioca e prega
Prega Dio
Che veda un popolo dei suoi
La sorella di Pietro viene
C’è posto per me in paradiso?
Sorella tu in paradiso posto non hai

117 Culegător: Anca Bratu; informator: Bud Titiana, 83 ani; localitate: Breb; op. cit., p. 328.

60
Că pe lume cînd trăiai
Crîșmăriță -n sat era i
Și-n vin apă tu puneai
Cînd ai fost de măritat
Ai sărit peste un gard
Despărtatu -te-ai de rai
Mîndru joacă Petrea -n rai
Mîndru joacă și se roagă
Să roagă lui Dumnezeu
Să mai vadă un neam de -al său.
Mama lui Sîn Petru vine
Este-n rai loc pentru mine?
Mam ă loc în rai tu ai
Că pe lume cînd trăiai
Pă săraci îi ajutai
Pă bolnavi îi mîngîiai.
Mîndru joacă Petrea -n rai
Mîndru joacă și se roagă
Să roagă lui Dumnezeu
Să mai vadă un neam de -al său.

Perchè quando vivevi sulla terra
Locandiera nel villaggio eri
E nel vino acqua mettevi
Quando eri da sposare
Un recinto hai saltato
Dal paradiso ti sei allontanata
Bello gioca Pietro in paradiso
Bello gioca e prega
Prega Dio
Che veda ancora uno dei suoi
La mamma di San Pietro viene
C’è posto per me in paradiso?
Mamma tu in paradiso posto hai
Perchè quando vivevi sulla terra
I poveri aiutavi
Gli ammalati consolavi.
Bello gioca Pietro in paradiso
Bello gioca e prega
Prega Dio
Che veda ancora uno dei suoi.

61

Capra118
Foaie verde și -o alună
Bună ziuă, ziuă bună
Ia deschideți porțile
Să intre caprițele

Ța, ța, ța, căpriță ța
Nu te dă nu te l ăsa
Ța, ța, ța, căpriță ța.

Capra noastră -i cu m ărgei
Cu cercei cu catifeli
Joacă vesel c ăprița
Toți îs bucuroși de ea.

Ța, ța, ța căpriță ța
Nu te dă nu te lasă
Ța, ța, ța căpriță ța.

Și plecai și eu la t ârg
Pe caprița ce s -o vând
Și mergând pe drum, mergând
Aud din urmă strigân d:

Cumpăratorul:
– De vânzare -i capra bade?

Ciobanul:
– De vânzare!
Capra
Foglia verde e un’arachide
Buongiorno, giorno buono
Aprite le porte
Che entrino le cap rette

Via, via, via, capretta via
Non ti da non ti lasciar’
Via, via, capretta via.

La nostra capra é con perline
Con orecchini con velluto
Balla felicemente la capretta
Tutti si rallegrano di lei.

Via, via, via, capretta via
Non ti da non ti lasciar ’
Via, via, via, capretta via

E partii anche io alla fiera
Per vendere la capretta
E camminando per la strada, camminando
Sento alle mie spalle urlando:

Il compratore:
– É in vendita la capra, zio?

Il pastore:
– In vendita!

118 https://www.gazetadeagricultura.info/dezvoltare -rurala/obiceiuri -si-traditii/2230 -dansul -caprei. html

62
Cumpăratorul:
– Și cât vrei pe ea?

Ciobanul:
– 800 de lei!
Cumpăratorul:
– E blânda, nu impunge.
(capra îi impunge pe cumpărator)

Cumpăratorul:
– Eu îți dau 400 de lei pe ea pentru că
impunge.

Ciobanul:
– De cît să -mi dai 400 de lei pe ea, mai bine îi
dau un par în cap.
(o lovește cu bațul, capra cade și nu mai mișca)

Alaiul:
– Valeu, capra noastră a murit!
Ța, ța, ța căpriță ța.
Te-o lovit vreo boala grea
Sau pe unde -i colindat
Vreste rea tu ai aflat.

Ciobanul:
– Baa… da capra nu -i moart ă și nu din
pălitură
a lesinat, ce din cele ce -o aflat.
Alaiul:
Scoal ă tu căpriț mea
Faptele s -or îndrepa
Și-acum haide să plecăm
Și-alte case colindăm Il compratore:
– E quanto vuoi per le i?

Il pastore;
– 800 lei!
Il compratore:
– É dolce, non cozza.
(la capra cozza il compratore)

Il compratore:
– Per lei ti do 400 lei perchè
cozza.

Il pastore:
– Se mi dai 400 per lei, meglio che le do un
colpo in testa.
(la colpisce con il bastone, la capra cad e e non
si muove)
La processione:
– Ahimè, la nostra capra é morta!
Via, via, via, capretta via
Ti ha colpito una grave malattia
O dove hai cantato
Un brutto guaio hai trovato.

Il pastore:
– Maa…la capra non é morta e non di colpo
violento

É svenuta, per q uello che è venuta a sapere
La processione:
Svegliati capretta mia
Le cose si aggiusteranno
E quindi dai andiamo

63
Ța, ța, ța căpriță ța.
Nu te dă nu te lasă
Ța, ța, ța căpriță ța.
E per altre case cantiamo
Via, via, via, capretta via
Non ti da non ti lasciar ’
Via, via, via, capretta via

Plugușorul119
Aho, aho, copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Lînga boi v -alaturați
Și cuvantul mi -ascultați.

Mâine anul se înoiește,
Plugușorul se pornește
Și incepe a ura
Pe la case a colinda.

Iarnă -i grea om ătu-i mare
Semne bune anul are
Semne bune de belșug
Pentru brazda de sub plug
Plugușor cu patru boi
Ia mai mânați, mai flăcai!
Hăi, hăi…

S-a sculat mai an
Bădica Traian
Și-a-ncalecat
Pe-un cal învâtat
Cu șaua de aur,
Cu nume de Graur,

L’aratro
Aho, aho, figli e fratelli,
Aspettate un pò e non menate,
Accanto ai buoi unitevi
E le mie parole ascoltatele.

Domani l’anno si rinnova,
L’aratro inizia
E comincia ad augurare
Nelle case a cantare.

L’inverno é duro la neve è tanta
Segnali buoni l’ anno ha
Segnali buoni di prosperità
Per il solco sotto l’aratro
L’aratro con quattro buoi
Menate ancora, giovanotti!
Ehi, Ehi…

Si è svegliato lo scorso anno
Lo zio Traiano
E ha cavalcato
Un cavallo erudito
Con la sella d’oro,
Di nome Grauro,

119 https://www.versuri.ro/versuri/vecinu -plugusorul -2012 -_hkv6.html

64
Cu fr âu de mătasă,
Împletit în șase,
Cât vita de groasă,
El în sc ări s-a ridicat,
Peste câm puri s -a uitat,
Să aleagă -un loc curat
De arat și semănat.
Și-a pornit într -o joi
Cu un plug cu doisprezece boi
Boi boureni,
În coadă codalbeni,
În frunte țintăței.

Ia mai mânați, m ăi, flăc ăi
Hăi, hăi…

Cu luna, cu săptămâna,
Își umplu cu aur mâna
Și el vru să v adă
De-i dete Dumnezeu road ă.
Era-n spic cît trestia.

Ia mai mânați, mai flăcai!
Hăi, hăi…

Traian iute s -a întors
Și din grajd alt cal a scos.
Un alt cal mai n ădrăvan,
Cum îi place lui Traian,
Negrul ca corbul,
Iute ca focul,
De nu -l prinde lo cul.
Cu potcoave de argint,
Ce dă sporul la fugit. Con le redi ni di seta,
In sei intrecciate,
spesse quanto il vitello ,
Lui le scale ha salito,
Sui campi ha guardato,
Per scegliere un luogo pulito
Da arare e seminare.
E ha iniziato un giovedì
Con un aratro con dodici buoi
Buoi piccoli,
con la coda bianca,
Con la st ella in fronte.

Menate ancora, giovanotti!
Ehi, ehi…

Con il mese, con la settimana,
Si riempi la mano d’oro
E lui vuolle vederlo
E Dio gli diede il frutto.
Era nella cresta quanto la canna.

Dai, menate ancora, giovanotti!
Ehi, hei…

Traiano rapidam ente é tornato
E dalla stalla un altro cavallo ha preso.
Il più straordinario,
Come piace a Traiano,
Nero come il corvo,
Veloce come il fuoco,
Non gli prende il posto.
Con i ferri d’argento,
Che incrementa la fuga.

65
Traian iute -a-ncalecat,
La Tinchin a apucat
Și oțel a cumpărat,
Că să facă seceri mari,
Pentru seceratorii mari,
Pentru seceratorii tari.
Și-altele mai mititele,
Pentru fete ocheșele
Și neveste tinerele.

De urat, am mai ura,
Dar mă tem că va -nsera,
Pe-aici, pe la dumneavoastră,
Departe de casa noastra.
Și ne-așteapte și -alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu pîine calda pufoasă,
Cu vinul de vit -aleasă,
Cu Cotnar de Dr ăgășani,
La anul și la mulți ani!
Traiano veloce ha cavalcato,
A Tinchin è arrivato
E acciaio ha comprato,
Che faccia grandi falcetti,
Per i grandi falciatori,
Per i falciatori forti.
E gli altri più piccoletti,
Per ragazze morette
E mogli giovanotte .

Da augurare, ho augurato,
Ma temo che imbrunisce/si sta facendo sera,
Qui, da Lei,
da casa nostra lontano.
E anche altre case ci aspettano,
Con pietanze più saporite,
Con pane caldo soffice,
Con il vino di vite scelta,
Con Cotnar di Dragasani,
Buon anno e tanti auguri!

Colinde c osmogonice120
Colo -n gios pe prundurele
Colo -n gios pe prundurele
Zîiorel de zîuă(refren)
Răsărit -o două stele
Nici acolo că nu -s stele Laggiù nella valle
Laggiù nella valle
Alle prime luci del giorno (ritornello)
Sono sorte due stelle
Ma quelle lì non sono stelle

120 Culegător: Anca Bratu; informator: Brumar Ioana, 77 ani; localitate: Botiza; op. cit., p. 328.

66
Că și -s două surorele
Una plînge, una rîde
Ceea ce rîde, foc aprinde
Ceea ce plînge, focu stînge
”Taci tu soro, nu te plînge”
”Cum focuțu nu mi -oi plînge
Că pe mîni ne -om d espărți
Una-n gios la răsărit
Una-n sus la cel sfințit
Noi atuncea ne -om̕ tîlni
Cînd a face plopu pere
Și răchita vișinele
Poate -atunci, da̕ nici atunci
Cînd a face plopu nuci
Și răchita mere dulci
Poate -atunci, da̕ nici atunci
Cînd sorții s -or număra
Perii și pe trei cai murgi
Poate -atunci, da̕ nici atunci
Penile di pe trei cuci
Poate -atunci, da̕ nici atunci”.

Ma sono due sorel le
Una piange, una ride
Quella che ride, accende il fuoco
Quella che piange, spegne il fuoco
„Taci sorella, non piangere”
„Come il fuocherello non piangerò
Che domani ci spartiremo
Una in giù a est
Una in su a ovest
Allora noi ci incontreremo
Quando il pi oppo farà le pere
E il salice le ciliegie
Forse allora, ma nemmeno allora
Quando il pioppo farà le noci
E il salice mele dolci
Forse allora, ma nemmeno allora
Quando alla sorte si conteremo
I peri e i tre morelli
Forse allora, ma nemmeno allora
Penne di t re cuculi
Forse allora, ma nemmeno allora”,

67

Tiralexa
Tiralexa -i, Doamne
Grâu de primăvară
Și-n pod și -n cămară
Și-n tinda și -afară.
Noi strigăm pă sub butuci
Să ne dați vreo două nuci;
Noi strigăm pă sub podele
Să ne dați vreo două mere.
Câți cărbuni în vatră
Atâtia pețitori la fată,
Câte paie pe coteț
Atâtia pețitori s -aveți,
Câte pene pe gaină
Atâtia pețitori la Irina,
Câte pene pe cocoș
Atâtia coconi frumoși121.
Tiralexa
É la Tiralexa, Signore
Grano di primavera
Nella soffitta e nella dispensa
E nella v eranda e fuori.
Noi strilliamo sotto i tronchi
Che ci diate due o tre noci,
Noi strilliamo sotto le tavole
Che ci diate alcune mele.
Quanti carboni nel focolare
Tanti pretendenti alla ragazza,
Quante paglia sul casotto
Tanti pretendenti abbiate,
Quante pen ne ha la gallina
Tanti pretendenti a Irina,
Quante penne ha il gallo
Tanti bei fanciulli abbiate.

Colinde vechi din Maramureș122
Colinda Pomului Vieții
La mijlocul cerului
Este un pom a Raiului
La poale -i impoleit
La mijloc îi zugravit
La varvut într -aurit
Daʹ acolo cine șede?

121 https://c ammely.wordpress.com/2010/01/03/tiralexa -i-doamne/ http://www.emaramures.ro/boboteaza -traditii –
si-obiceiuri -de-boboteaza -in-maramures/.
122 http://www.formula -as.ro/2005/697/mica -enciclopedie -as-27/colinde -vechi -din-maramures -10251

68
Ședu-și două rândunele
Împletindu -și luminele
Lumini galbene de ceară
Să să vadă peste țară.

La curțile lui Crăciun
La curțile lui Crăciun
S-a născut un Domn prea bun
Care este -un tineretuluʹ
Strălucește ca un steluʹ
Jidovii au auz it
Și doi soli mari au trimis
Solii iute ca mersară
Și-napoi se înturnară.
Spuneți văzut -ați ori bă -nu?
Bă noi că nu l -am văzut
Că la El n -am străbătut
De fumul tămâilor
De para facliilor
De glasul îngerilor
La Nașterea Domnului.

Înaintea astor curți
(Colindă adresată gazdei -femeie
care-i întâmpină pe colindătorii)
Înaintea astor curți

69
Sunt trei rânduri de pomuți
Înaintea pomilor
Sede Doamna curților
C-un pahar galben în mână
Scrise -s rază și lumină
Si de unde bea din el
Scrisu -i un luceferel.

Este un strat de busuioc
(Colinda de copii)
Este un strat de busuioc
Cu carare pe mijloc
Dar cararea cine -o face?
Tot bouțuʹ cu cernuțuʹ
Ce-ne aduci, bouț, în coarne?
Legănuț de păltinuț
Da-n leagăn cine -i culcat?
Fiul Maicii -nfașiat
Cu fașie de mătasă
De la Domn a-Mparateasă.

70

Anexă 2
Piesă teatrală din Ieud a nașterii lui Isus Hristos

VESTITORUL
Prea onorat domn de casă,
Din oameni persoană -aleasă,
Eu-s trimes ca vestitor
De al meu poruncitor:
Vă vestesc că – noastră ceată,
Ce din Ieud e sculată,
Nu-i depart e așezată.
De cumva binevoiți
Ceata noastră sʹo primiți,
Ea va face pomenire
Despre -a lui Hristos venire,
Și va face cheful bun,
Cum să cade la Crăciun.

ACTUL I -i
VESTIREA NAȘTEREI LUI HRISTOS

INGERUL GAVRIL
Bucură -te, Prea -curată,
De păcate nepătată,
Marie plină de dar,
Că la Domnul ai mult har.

MARIA
Cine te numești a fi,
Și cum ai venit aci? Mă tem că te lingușești
Cînd mie așa -mi vorbești.
Deci spune -mi adevărat:
De ce Domn ai cuvîntat?

GAVRIL
Eu sînt îng er Serafim,
Dumnezeu mi -a zis să vin,
Să-ți aduc o mare știre
Despre -a lumei mîntuire.
Tu vei naște pre Cuvîntul
Carele -a făcut pămîntul,
Cel de îngeri lăudat,
De oameni Isus chemat.
Fiul lui David se va zice
Și pre om va să -l ridice
Din moartea păcatului
Din adîncul iadului.
Deci, tu, cea plină de dar,
Nu teʹ nspăimînta ̕ n zadar,
Că spirit sfînt te -a umbri,
Mamă Domnului vei fi.

MARIA
Această făgăduință
Mie mi -e cu neputință,

71
De la care regiune
Imi aduci închinăciune?
Precum Domnul mă cunoaște,
Și așa, prunc voi naște?

GAVRIL
Acest lucru minunat
Dumnezeu sfînt l -a lăsat,
Și vei naște ne̕ ntinată
Fiul ce -a făcut lumea toată.
Mare taină, negîndită,
Va fi prin tine ̕ mplinită,
Căci se va naște din tine
Unul din sfînta Treime;
Tu vei naște și vei crește
Pre Cel ce lumea hrănește,
Și-a făcut toate ce sînt
Sus în cer, jos pre pămînt.
Iți spu n, Marie, -adevărat
Că ingerii s̕ au mirat
Cum o vergură lumească
Va pe Dumnezeu să -l nască.

MARIA
Umilită
Iată serva Domnului,
Fie după voia lui.

ACTUL al II -lea
Iosif încredințează cu Maria
Maria sfîntă, curată,
Știu că ești din viță ̕ naltă,
La sufle t ești umilită
Și de Dumnezeu iubită. Că vreau să rămîn tot fată,
Cu nuntă ne̕ npreunată,
Și nu cerc în lume -avere,
Fără ̕ n Domnul mîngîiere.
Un dor ceresc m̕ a ̕ indemnat
Și la tine am intrat
Să te rog să -mi fii soție
In această lume mie;
Să mă ̕ nveți ca tine eu
A ruga pre Dumnezeu.
Eu voi fi ție sprijin
Pe acest pămînt strein,
Și mult ne vom bucura
Cînd pe Domnul vom ruga,
Să fie ̕ ndurat spre noi,
Să ne scape din nevoi.

MARIA
Iosife, -a ta cu cuvîntare
Mie-mi face supărare,
Că eu mi -am propus odată
Că voi să rămîn tot fată,
Cu nunta ne̕ npreunată.
Eu nu mă voi mărită,
Că-mi place biserica
Mai mult ca toată lumea.
Vezi că lumea -i rău stricată,
Omenimea -i blestemată:
Nu roagă pe Dumnezeu,
Mai voioasă face rău.
Pentru -aceea mă depart
De oameni ca să nu -i văd
Pînă fac atîtea rele
Și plîng pentru ei cu jele.

72
Eu încă -s un om sărman
Tot din a lui David neam,
Ca să scape de sătan,
Pe toți pruncii lui Adam,
Eu ți -s soață ̕ n rugăciune,
Și în alte fapte bune,
Ce-s hrană sufletului
Și plăcute Domnului.

IOSIF
Văd, Marie prea iub ită,
Că ești curată și sfîntă,
Și darul Domnului ̕ nalt
In inimă ți -i ̕ ncuibat.
Ci mă rog cu osîrdie:
Fi-mi înger scutitor mie,
Să mă ̕ nveți ca tine eu
A ruga pre Dumnezeu.

MARIA
Iosife, te rog, mă lasă
O leacă singură ̕ n casă,
Ca să ̕ ntreb pre Dumnez eu:
Implini -voi dorul tău?
Iosif iese afară, iar Maria se roagă:
Dumnezeule iubit
Care mi -ai făgăduit
Că-ți voi fi locaș sfințit,
Rogu -te foarte ̕ nfocat
Să-mi dai părintescul sfat:
Ce să spui ăstui bărbat?

Vine un înger și zice:
O, prea ̕ naltă ̕ mpărăte asă, De cumva tu te rogi bine
Lui Dumnezeu ca și mine,
Ca să -ți spun adevărat:
Primește -a lui Iosif sfat!

Iosif ciocănește la ușe, iar Maria zice:
Oh, dar vino, om iubit,
Că Domnul așa -a voit,
Să-mi fii sprijin pe pămînt,
Să ̕ mplinim a lui cuvînt.

Apoi se roagă amîndoi în genunchi:
Dumnezeule ̕ ndurate,
Tinde -Ți mare bun ătate
Și ne ̕ ndreaptă întru toate
Ca să le -arătăm la gloate
Pre pămînt cum să să poarte.
Dă-ne tărie ̕ n nevoi,
In năcazuri fii cu noi,
Ca cu dor să te iubim
Și acum și ̕ n veci, amin.

ACTUL al III -lea
Iosif află că Maria -i tăroasă și voește în ascuns a o lasă.

IOSIF
singur
Hm, hm, hm, ce o să fie
Cu mireasa mea Marie?
Of, acest lucru ciudat!
Oare să mă fi ̕ nșelat?
Ah, ne este cu putință,
Eu cred că așa ființă,
Chiar cum este Maria,
Pe pămînt n̕ ai mai afla.

73
A cerului mai aleasă,
Ca îngerii mai frumoasă:
Dumnezeu sfînt m̕ a mînat
Ho, ho, ho și ba, ba, ba,
Almintrelea voi lucra:
Mă duc și mă voi ruga
Cum a făcut și dînsa.
Așa-oi face, așa, da,
Că mai bine voi îmblă.

Se roagă:
Doamne ̕ nalte, Dumnezeu,
Vezi-mi Tu necazul meu.

Ingerul: sbin, sbin, sbin (s̕ aude zburînd).

IOSIF
Aud zburînd
Un înger sfînt,
E pe pămînt,
Să-l aud, să -l ascult.

INGERUL
Iosife, nu fii scîrbit,
Pentru celea ce -ai plinit;
Nu te teme a lua
Pre Maria ̕ n casa ta.
Că ea Sfîntul ce va naște
Turma lui David va paște:
El e fiu fără de tată,
Fiu ce -a făcut lumea toată;
E fiul Celui de sus
Și tu-l vei chema Isus;
El iadul îl va zdrobi
Și pe om va mîntui Dar acum mă duc și -o las,
Să-mi mai treacă de năcaz.
Dănțuește vesălos,
Că vei hrăni pe Hristos,
Mesia cel luminos.

IOSIF
jucînd de bucurie
Vonder Fenster bisțium tir ,
Tanzder Iosif siongoadril ,
De la fereastră la ușă
Joacă Iosif rotilușă.
Bine -mi pare, vai, vai, vai!
Bine -mi pare, vai, vai, vai!

ACTUL al IV -lea

IOSIF
cătră Maria
Marie, n̕ ai auzit
Ce poruncă ne -a sosit
De la Cesarul August,
De la Roma din Apus?

MARIA
Ce poruncă a sosit,
Oh, Iosife prea iubit?

IOSIF
August Cesarul vestit
Multe țări a cucerit,
Pre mulți crai și i -a supus
Și la Ost si la Aous.
Și acuma el voiește
A ști pe cîți stăpînește,

74
De-a dracului vicleșug
Și de-a iadului greu jug.
Deci, Iosife, fii voios,
Deci, iubit a mea Marie,
Hai să mergem a ne ̕ nscrie
In orașul strămoșesc,
A lui david neam crăesc.

MARIA
Să mergem, Iosife, hai,
Colo ̕ n satul lui Isai,
In Viflaemul vestit
Unde s̕ a născut David.

IOSIF
Merge -vom, scumpă Marie,
In Viflaim a ne ̕ nscrie;
Insă, of, vai, Doamne sfinte,
Ce ne -om lua de merinde?

MARIA
Mîngîe -te soțul meu,
Ne-a rîndui Dumnezeu.

IOSIF
Eu îmi iau și firezul,
Și barda și sfredelul;
Cu uneltele pe cale
Vom cîștigan de mîncare,
Poate și vre -o trei parale.

Pleacă.

IOSIF Care de unde se trag
Și cu toți ce număr fac.
Mai silește, că sosim
Indată la Viflaim;
Ne vom cere spre -odihnit
La vre -un neam de -a nost cinstit;
Că-avem neamuri luminoase
Și spre noi vor fi miloas e;
Ne-or primi care de care,
Văzîndu -ne ̕ lipsă mare.

MARIA
Cine trage ̕ n sărăcie
Aici n̕ areomenie.
Cel sărac și izgonit
E de trudă pe pămînt.
Vezi că oamenii -s orbiți,
Și la inimă -s tîmpiți,
Că cinstesc numai pe -aceia
La cari este avuție;
Nu primesc p e cel sărac,
De-ar fi oricît de curat;
Și eu nici nu m̕ oi mira
Cortil de n̕ om căpăta.

IOSIF
Nu cred c̕ ar fi cu putință
Tocmai a lui David viță
Se fie așa ̕ mpestriță,
De sătană cuceriță,
Se nu ne dea un minut
In casa lor puțin scut.

MARIA

75
Văd, Marie prea iu bită,
Că acum ești tare trudită
De drumul acesta mare
Și de arșița de soare.
El e Tată tuturor,
Mai ales săracilor.

ACTUL al V -lea
Iosif la mai marele sinagogei, în curtelare la Isahar.

IOSIF
Inalt părinte Isahar,
Să aflu la tine har.
Eu-s din satul Naz aret,
Om serac și ̕ n Domnul cred;
Și-am venit cu -a mea soție
Intre neamuri a ne ̕ nscrie.
Acum sîntem osteniți
De drumul greu, și flămînzi.
Soția mea -i năcăjită
Și-abia stă ̕ n sus de trudită.
Fă-ți pomană și ne lasă
Peste noapte ̕ n a ta casă;
Fie-ți mil ă de-ai tăi frați,
Sînt din neamul luminații,
Macar că nu sînt bogat,
A lui David împărat.

ISAHAR
mînios
Ce voești, măi prostalău?
Ai durmi ̕ n palatul meu?
Cum ai putut cuteza
Tocmai la mine -a întra Frate, de nu ne-or primi,
Dumnezeu sfînt ne -a scuti:
Chiar de Dumnezeu bătuți.
A mele neamuri sunt bune,
Petrec tot în rugăciune,
In posturi și ̕ n fapte bune.
De-acea Domnul îi iubește
Și pe toți îi dăruește,
Și nici cînd nu -i pedepsește.
Tu de -acea ești pedepsit,
Că ești ceva prăpădit,
Și ̕ ncă hulești pre David,
Pre proroncul cel vestit.
Ai noroc că -amu postesc
Și-s un om dunederesc.
De la alți vei dobîndi,
Cît dinții ți s̕ or clăti.
Piei de -aici, cu -a ta soție,
Mergeți barem în pustie,
Și-aici mai mult nu întrați,
Bine de vreți să îmblați.

Iosif și Maria ies afară.

MARIA
Vezi, Iosife, și te ̕ nvață
Cumu -i lumea ast̕ măreață,
Și mai multe nu -ți vorbesc
Că să nu te năcăjesc.

IOSIF
la alte neamuri.
Inalți boeri, ai noștri frați,
Faceți bine, ne lăsați

76
Și-a-mi minți așa avam,
Și-a-mi spune că îmi ești neam?
Măi, eu n̕ am neamuri ca tine,
Ialelei, fără rușine,
Zdrențuroși, goi și desculți,
De drum greu și osteniți;
Merindea ni s̕ a ciuntat,
Mare năcaz ne -a aflat.

NEAMURILE
Mergeți încătro veți vrea,
Că ici nu veți rămînea,
Că voi sînteți frați cu noi.
Merge ți de-aici dupălaltă,
N̕ așteptați vorbă rugată,
Căci vă scot și din oraș
Pînă colo, în imaș.

Iosif iese și se duce la primarul cetății.

IOSIF
Of, înalt judecător
Eu-s un biet de călător
Ce-am făcut cu -a mea soție
O lungă călătorie
Vrînd aici a ne înscri e.
Intîi cortil ne -am cercat,
Nicăiri n̕ am căpătat,
Și acum a mai ̕ nserat.
Deci, ne rugăm feței tale
Să ai spre noi îndurare,
Să ne așezi undeva
Pîna va veni ziua.
Ca să aflăm ad ăpost
O noapte ̕ n locașul vost,
Că sîntem tare trudiți
Eu cortil n̕ am cum îți da
Dacă nu -s de legea ta:
Jizii nu m̕ or asculta,
Incă chiar acum noaptea.
Eu văd că ești necăjit
Și de drum tare trudit;
Iți dau trei bani, ia -ți mîncare
Și te ̕ ntoarnă pe -a ta cale.
Dac̕ ai eși din oraș,
Poate -ai căpăta sălaș,
Că pe -acolo sînt păstori
Foarte buni și primitori.
Așa, frate supărat,
Eu nu -ți pot da mai bun sfat.

IOSIF
singur
Lumea asta -i trecătoare,
Toate -s vis cîte -s sub soare,
Eu dacă -s un om sărac,
La avuți nu li-s pe plac;
Vezi, dacă -s un biet bărdaș,
N̕ am avut loc în oraș.
Eu mă duc ca vai de eu,
Dar mă vede Dumnezeu.
De-aș fi fost un om bogat,
Toți mi s̕ ar fi închinat;
De eram un om avut,
Toți m̕ ar fi primit de mult,
Toți m̕ ar fi primit în casă
Și m̕ ar fi pus după masă.

77
JUDECĂTORUL
Omule, precum te văd,
Tu ești de la Nazaret
Și nu ești de la Nazaret
Și nu eș ti din neamul meu,
Că eu sînt un Idumeu.
Și facă cîte le place;
Că-a veni Judecătorul,
Prea bunul Mîntuitorul:
Atunci ei vor fi sermani,
Mai rău ca noi, ești golani.
Seracul tot năcăjește,
La Dumnezeu des gîndește,
Iar avutul nendurat
In lume -i tot desfăt at,
Și nu ști că avuția
N̕ a ținea pe cît vecia;
Ci tot strînge în cămară
Pe serac lase -l să moară.
Și cînd moartea îl găsește,
Vai! amar se chinuiește;
Ar vrea să nu fi văzută
Avuția ceea multă.
Deci, dar eu sum fericit
Că năcăjesc pe pămînt.
Doamne, -al meu mîngîitor,
Vină -mi întru ajutor.

MARIA
Oh, Iosife prea iubit,
Nu fii așa de scîrbit;
Vezi că Domnul e prea bun,
Ne-a povățuit pe drum;
Deși-ai noștri nu ne -au primit, Dar așa toți mă urăsc,
Nimărui nu trebuesc.
Dar, lasă -i să fie ̕ n pace,
Loc și ne vom așeza;
Iar de nu ne vor primi,
Colo vom călători
Unde vezi focul arzînd,
Că-s păstori la oi șezînd.

Află poiata.

IOSIF
Iacă, -aici este poiata
Și locașul nost e gata.
Domnului să -i mulțumim
Și-apoi să ne hodinim.

Ingerii coboară spre grajd și cîntă:
Mărire lui Dumnezeu,
Că s̕ a născut fiul său,
Și jos pace, pre pămînt
Mîntuirea a venit.
Omul să se veselească
De ̕ ndurarea cea cerească;
Lumea toată s ă se ̕ nchine
Celuia ce ̕ ntr̕ însă vine.
Cuvîntul s̕ a întrupat,
Pre Adam l -a deslegat;
Deci, Hristoasă, fie, fie
De acum pînă ̕ n vecie.

ACTUL al VI -lea
Păstorii aud corul cîntînd. Se scoală întîi Acteon.

ACTEON

78
Streinul ne -a dăruit
Să ne luăm de mîncat,
Si ̕ ncă și sfat bun ne -a dat.
Eu pe -aici cînd am trecut
O poiată am văzut,
Și acolo vom afla
CORIDON
Ai de mine și de mine,
Că tu n̕ ai pic de rușine,
Că cînd dormiam eu mai bine
Te-a adus naiba la mine.
Acteoane, dă -mi tu pace,
Ce-am visat îmi tare place;
Și tu numai m̕ ai zmintit,
Visul nu me -am împlinit.

ACTEON
Visul trece și se duce,
Ce-i aevea e mai dulce.
Stăi, nu te tot scormoni,
Și ascultă ce -i auzi.

CORIDON
ascultînd cu degetul la ureche
Așa, zău, aud visul meu!
Oh, adă fluerul tău
Să prind a cînta și eu.

ACTEON
Lasă fluerul oriunde
Și ascultă că -s guri multe:
Gîndești că -s pasări de munte
Care trag vara la munte.
Scol și pe Miron s̕ asculte… Măi Coridone! Coridone, scoală!
Scoală s us, nu dormi ca dus,
Tîmbusit cu dosu (fața) ̕ n sus.
ACTEON
Mă….

MIRON
Ha!

ACTEON
Scoală!

MIRON
Ba!

ACTEON
Clătind pe Miron
Lasă somnul la pustie,
Scoală și -auzi veselie.

MIRON
Acteoane, nebun ești,
Ori, ce dracu mă trezești?
Nu poți să te odihneș ti,
Ori alte să isprăvești?

Acteon iar îl clătește.

MIRON
mînios
Măi, de m̕ ei mai deștepta,
Cu un pumn te -oi săruta,
Cît îndată -i sughița.

Acteon iar îl clătește.

79
Măi Miroane, scoală sus,
Nu horcoti ca un urs,
Tîmbusit cu dosu ̕ n sus!
Măi Miroane!…

MIRON
Cea!
Pre cel bătrîn și trudit
Care multe -a suf erit.

Acteon și Coridon se duc printre oi.

Iată-i ias, că amîndoi
Umblă ca niște strigoi
Noaptea, spărind celea oi.
De-oi lua bota la voi,
Atîtea veți dobîndi,
Pînă ce veți hodini.

CORIDON
Rogu -te, bade Miroane,
Nu vorbi așa, cu coarne,
Ci vorbește mai frumos,
Ca și omul cuvios.
Nu fii așa somnuros,
C̕ auzim spre răsărit
Multe glasuri de voinici,
Și mai mari și mai mici.
Eu încă -am avut un vis:
Gîndii că -i cerul deschis,
Ingeri mulți vedeam zburînd
De la cer cătră pămînt,
Tot pe Domnul lăudînd.
Acteon m̕ a deșteptat
MIRON
Se vede că ești brudiu,
De cei ce -a cinsti nu știu
MIRON
Se scoală într̕ un genunche și, dacă dă cu ochii de îngeri,
zice:
Fraților, vă rog frumos,
Iertați c̕ am fost somnuros.
Eu încă -așa am visat;
Pentru -acea m̕ am mîniat,
Pentru ce m̕ ați deșteptat.

ACTEON
mirîndu -se
Oare, ce -i, bade Miroane?
Vezi că -s îngeri milioane.

MIRON
Așa f rumoasă cîntare
Nu știu, mai fost -a sub soare?
Deci veniți, și noi cu rînd
Să ne rugăm într̕ un gînd.

Se roagă toți trei:
Iți dăm, cerule, mărire
Pentru -a ta milostivire,
Că ne -ai dat nouă de știre
Că ne -a sosit mîntuire.

Apoi se scoală și se prind toți tre de mîni și de bucurie
joacă.

MIRON
Acum, frați, mîna o dați
Să ne facem toți un lanț

80
Și-acum văd lucru ciudat,
Că visu -i adevărat.

ACTEON
Miroane, dacă -i vedea,
Cred că nu te -i mînia.

CORIDON
Hristos pre dracu l -a bate,
Pre Adam din iad l -a scoate,
La toți le -a face dreptate
Și-or peri relele toate.

ACTEON
Bine -mi pare că -s sărac:
Lui Hristos săracii plac,
Care strîmbătăți nu fac.
Pentru săraci a venit
Să se nască pe pămînt,
Să ne scape din nevoi.
Oh! Hristoasă, fii cu noi,
Macar că ședem la oi.

UN INGER
Fraților nu zăboviți,
Ci de grabă să veniți
Să vedeți Mîntuitorul,
Cel ce vă dă ajutorul.
Colo ̕ n grajd dacă -ți sosi,
Un pruncuț mic veți găsi,
Și-i culcat pre fîn uscat,
De îngeri încunjurat,
Ca cel mai mare ̕ mpărat, Și să tropotim un danț;
Pre Hristos să -l lăudăm
Că ne -a scoate din blăstăm,
Cu toți să ne bucurăm.
Dar acest mare ̕ mpărat
Cu sluga lui ne -a chemat;
Eu văd c̕ acestea-i mai drept
Decît cei ce -s lați în piept;
El mai tare ne iubește,
Pentru -aceia ne poftește.
Deci, veniți, frați, să plecăm,
Pre cel dorit să -i aflăm,
Lui să i ne închinăm
Și ceva daruri să -i dăm;
Să-l rugăm să ne primească
Colo ̕ n țara cea cerească
De u nde el a venit
Șa se nască pe pămînt.

Păstorii pleacă la grajd, privind înapoi.

ACTEON
Mîndru joacă oile
Cînd aud cîntările!
Mielușeii sar tot sus
La nașterea lui Isus!
Oh, cum nu le -a părea bine?
Uități -vă, un înger vine
Să aibă grije de oi
Pînă ne vom ruga noi.

Ingerul merge la staol, iar păstorii, dacă sosesc la
grajd, se închină și dau daruri.

81
Și plînge neîncetat
Pentru -al lui Adam păcat.

MIRON
cătră cei păstori, mirîndu -se:
Impăratul din sfințit
Cesar August cel vestit,
Știu că nu ne -ar mai chema
Să mergem la curtea sa.
Eu ți -aș da dar cît de mare,
Dar n̕ am, că sînt sărac tare,
Abia -mi cîștig de mîncare.
Deci, fă bine și primește
Darul meu, micuț cum este,
Că eu alta n̕ am ce-ți da,
Fără de ți -oi fluera.

CORIDON
Eu mă numesc Coridon,
Și-s tare năcăjit om.
Sînt un biet de păcurar,
N̕ am nici macar un grițar.
Iți dau, Doamne, că n̕ am mai mult,
Ți-am dat tot cît am avut,
Iți dau și unt de lăut.

ACTEON
Doamne, întîi am văzut
Știrea care o -ai făcut
Cînd în lume te -ai născut.
Ar trebui să -ți dau dar mare,
Dară n̕ am, că-s sărac tare.
Ți-am adus, Doamne, un cășuț,
Dacă n̕ am avut mieluți. MIRON
Nici în oală,
Nici în poală,
Și tășcuța -i încă goală,
Ți-am adus, Doamne, -o mioară.
Macar că -i mică și proastă.
Că Tu nu ești domn lumesc,
Ci ești Impă rat ceresc:
Nu te uiți cîtu -i de mare
Jertfa ce ți -o dă oricare,
Ci cerci ce inimă are.
Deci, te rugăm să primești
De la noi daruri lumești.
Primește -le de la noi,
Niște bieți păstori de oi,
Că noi cinstea ce ți -o dăm
Numai ca să -ți arătăm
Că tare ne bucur ăm
Cînd în lume te vedem.
Oh, Domnul nostru cinstit
Carele nu te -ai mărit
Și în lume ai venit.
Fie ̕ mpărășia Ta
Și acum și pururea.

ACTUL al VII -lea
Diavolii șin sfat cum să piardă pe Isus.

INSPECTORUL
plimbîndu -se singur
Toata noaptea m̕ am trudit,
Nici o leacă n̕ am dobîndit
Oh, cîtu -mi-s de scîrbit!
Pe nime n̕ am căpătat
Ua! cîtu -s de supărat.

82
Deci primește darul meu,
Căci de la Tine l -am și eu.

Apoi se roagă toți trei în genunchi:
Domnul nostru pe ̕ ndur ate
Carele din iad ne scoate,
Ne-ai dat darurile toate
Iartă-ale noastre păcate.
Primește -ne jertfa noastră,
Stă un pic și apoi zice cu glas vesel:
Stă un pic și apoi zice cu glas vesel:
Dar îmi strig slugile mele
Și m̕ oi sfătui cu ele.

Apoi ia bucinul și strigă:
Tra, trarara, raram, tra!

ISPRAVNICUL
venind
Ce-i, înalte inspector?
Ce ne strigi așa cu dor?

INȘELĂTORUL
venind
Doară ești în voe bună
De bucinul tare sună,
Ori doară ești supărat
De-așa tare l -ai umflat?
Spune nouă: ce -i cu tine?
Ca să -ți ajutăm, stăpîne,
Și stăpîne, și jupîne. (bchi, bchi).

INSPECTORUL
Oh, voi dragi slugile mele,
Abia pot grăi de jele, Rău m̕ a bate luțiferul,
Cel ce -i tare ca și fierul.
Cel ce -i tare ca și fierul.

Ingerul s̕ o repezit,
O leacă nu m̕ o-omorit.

Apoi stă înspăimîntat puțin ș i iar zice:
Am noroc că nu -s fricos,
Că colo aș fi murit, jos.

ISPRAVNICUL
Aici nu -i ce isprăvi,
Că nu lasă îngerii.
Hai să ne ducem în iad
Să ținem cu toții sfat,
Și toți dracii vor sări
Pe Isus a potopi;
Că el viu de -a rămînea,
Noi putere n̕ om avea.
Vezi, numai cînd s̕ a născut
Cîtă bidă ne -o făcut,
Cîtă vreme ne -o pierdut;
Ingerii s̕ au scoborît
Și pe noi ne -au fugărit,
Numai nu ne -a omorît.
Vezi, cîtu -i de mititel
Și cum ne temem de el,
D̕ apoi încă dacă-a crește,
Pă toți huc ne sodomește
Și țara ne o golește,
De oameni ne mîntuește.

83
Că de cînd pe -aici umblăm
Pe nime nu căpătăm;
Pentru -aceea v̕ am chemat,
Să ținem un mare sfat,
Că cîte -avem de lucrat
Să facem folos la iad .

INȘELĂTORUL
Văzutu -m̕ ai ce-am pățit
Cînd lui Iosif am șoptit?
Mă tem că ne -a da plăcinte,
Că folos nu i -am făcut
Cît pe -aici am petrecut;
Ci veniți cu osîrdie,
Amîndoi să -mi urmați mie,
Că vin craii de la ost
Să mergem la Irod cel prost
Care și -asa-i puiul nost.

CEILALȚI DOI DRACI
Al nostru!

INSPECTORUL
Dumnezeul hăl din cer
Nu dă la săraci averi,
Ca toți lui să i se roage,
Noi puține putem face.
Dar un om avut și prost
Face tot pe placul nost,
Ascultă cum îi șoptim
Și cum îl povățuim.
Haideți dar to ți într̕ un pas,
Ca să sosim mintenași,
Să ducem în iad izbindă, Dracii rîd

INSPECTORUL
Slugile mele iubite,
A merge în iad nu -i cinste,
Că Belzebuc cel cu minte
Și v̕ a coase rău cojocul,
Pîn̕ ce i-ați mîncat norocul.
Ține-ți gura, Sîrsăilă,
Și de spate -ți fie milă.

SÎRSĂILA
Prostu le măria ta,
Tu mai multe -i căpăta,
Că cutezi a cuvînta.

INSPECTORUL
Măi golan, măi sfîrticat,
Tu mă ̕nfrici așa ̕ nfocat?
Vină, ispravnice, iute
Și-l pocnește peste frunte
Să nu poată grăi multe.
Măi voinice ̕ nșelător,
Pocnește -l de vr̕ o trei ori,
Și eu de la voi l -oi scoate
Să-i rumpem coastele toate.

Aici se prind dracii cu toții la bătaie.

INGERUL
îi dudăește

Voi, coconii iadului,
Ingerii păcatului,
Cu toți veți fi demnicați,

84
Cît de ea toți dracii să rîdă.

Aici prind a rîde și a face bchi, bchi.
Inainte de a -și găta ei sfatul, vine un sol
din iad și -i sfădește aspru.

SÎRSĂILĂ
Măi cîni răi și blestemați,
Voi nemi ca nu lucrați!
Generalul Luțifer
Mînios va pune fier
Așa văd, că n̕ om ținea.
Aici îngerii ne strică,
In iad ne -așteaptă palincă,
Iar Isus viu de rămîne,
Nici așa nu ne -a fi bine.
Vai de mine și de mine!
Bih, hi, hi, hi!

INSPECTORUL
cătră draci:
Hai să me rgem la Irod
Și eu m̕ oi sui sub pod
Să pot bine scrie tot
Ce-ai grăi omul cel prost;
Și voi tot să -l înșelați
Și mie să -mi ajutați,
Doar îl putem prinde ̕ n laț
Și să-l legăm de grumaz,
Și să-l facem un cărnaț,
Ca și cînii cei turbați.

Aici rîd dracii cu hohot: bî-hî, hî, hî, hî, hî
hî, him hom!
Pe oameni să nu̕ nșelați.

Aici diavolii fug unul peste altul și răcnind .

UN DRAC
Vai și -amar de -a noastră stea!
Prietenii nu -mi par prea dragi,
Imi pare că văd tot draci.

Se mai gîndește și apoi zice:
Vai de mine și de mine!
Prea simțesc că va fi bine,
Și nu-i lucru bun cu mine,
C̕ oi păți ceva rușine.
Greu năcaz mă împreso ară,
Spaima sta să mă omoară:
Doar Romanii vor veni
Tronul spre a mi -l răpi;
Au doar August să vie
Sceptrul din mînă să -mi iee?
Simțesc că bine n̕ a fi,
Mare rău am de -a păți.
Dar, orice necaz m̕ ar afla,
Ostașii m̕ or apăra,
Că mă duc acum îndată
Și le da u cinste ̕ nsemnată,
Ca cu toți să mă iubească,
De năcaz să mă ferească;
Voi lăsa la logofeți
Ca să facă un ospăț
Și-oi chema pe toți ostașii,
Toți boierii și fruntașii,
Eu cu ei m̕ oi desfăta,
Ei credință mi -or jura.

85
ACTUL al VIII -lea
Regele Irod umblă prin casă neodihnit,
Ispiti de draci.

IROD
Nu știu ce lucru -i cumplit!
Că-s așa neodihnit,
Nu [-mi] tignește de mîncare,
Nici în somn n̕ am alinare;
Inima îmi bate tare,
Orice dulceți mi -s amare;

Cel mai mare Impărat,
Care din cer a venit
Să se nască pe pămînt?
Că noi la dînsul venim,
Aici în Ierusalim,
Lui să i ne închinăm
Și ceva daruri să -i dăm.

UN FRUNTAȘ
Noi atîta știm de tot
Că crai ne este Irod;
Impărat, August Cesare
Care ̕ n lume -i cel mai tare.
Noi de Impărat nu știm
Să fie ̕ n Ierusalim;
Poate doar Irod de știe,
De-acea face veselie,
Că aseară, la ̕ nserat;
El ostașii i -a chemat
Și-s în mare veselie,
Nu știu de ce bucurie.

VALTEZAR
Aici vin craii și înreabă despre Isus Hristos.

VALTEZAR (crai verde)
Oameni buni de viță mare,
Facem la voi întrebare:
Unde este -așezat
GASPAR (crai negru)
Nu știu, poate, nu zic ba,
Vom vedea dac̕ om intra
Și dacă -l vom întreba.
Irod e un Idumeu,
Am auzit că -i om rău,
Are puțină -ominie
Și a da cinste nu știe.

VALTEZAR
Să mergem să -l întrebăm
Și-așa grije nu -i purtăm.

Crai pleacă la Irod.

VALTEZAR
Oh, Irode, crai vestit,
Noi la tine am venit
Ca să ne recomîndăm
Că noi încă crai sîntem.
Noi cu respect ne plecăm
Și cu dor te întrebăm
De un t înăr pruncușor
Care -i Domn îngerilor
Și ̕ mparat Iudeilor.
Că steaua lui s̕ a ivit
Colo, de la răsărit;
Steaua ne -a povățuit,

86
Frați, să nu ne̕ ntîrziem,
Ci ve niți să întrebăm
Pe vestitul crai Irod,
Că el va ști despre tot.

MELCHIOR (crai roșu)
Poate el sărbătorește
Și cu toți se veselește
Pentru noul Impărat
Care ̕ n lume a intrat.

Despre ceva bucurie.
Deci, de -ți este cunoscut
Unde ̕ mpărat s̕ a născut
Aici, în al tău ținut,
Căci de dînsul te ̕ ntrebăm:
Unde -i, să i ne ̕ nchinăm,
Daruri de -a noastre să -i dăm
Noi, în semn de mulțămită?
Ți-om mai face o vizită.

IROD
Fraților, vă mulțumesc
Și bucuros vă primesc,
Că veniți din depărtare
Și sînteți osteniți tare.
Dar vă spun adevăratt
Că eu nimic n̕ am aflat
Despre -acel mare ̕ mpărat,
Despre care -ați cuvîntat.
Pe aici este ̕ mpărat
August cel prea luminat;
Iudeii n̕ au împărat,
Că Romanii i -au prădat. Pînă aici am venit.
Aici dacă am ajuns,
Steaua noastră s̕ a ascuns,
Noi tare ne -am supărat,
De popor am întrebat
Și ne-a spus adev ărat
Că-ai făcut o veselie
Voi tăia pe nou -născuți
De la doi ani mai micuți,
Și ̕ ntre -aceia va pieri,
Tronul mi l -oi mîntui.

GASPAR
Irode, tu ̕ nebunești,
Cînd așa hodorogești!

MELCHIOR
Irode, doară glumești,
O ce nebunii grăești!
Vorbește cum vei vorbi ,
Că eu nu te -oi suferi
Să hulești pe cel mai sfînt
Din cer și de pe pămînt.
Cu noi nu vorbi așa,
Macar ești în casa ta,
Ci vorbește lucruri bune,
Nu nește prostii și glume.

IROD
O, voi oameni fără minte,
Pînă-acuma v̕ am da cinste;
Voi, în loc să -mi mulț umiți,
Da încă mă ocărîți.
Vai și -amar de -a voastră stea,

87
Țara-i a Romanilor
Și nu-i a Iudeilor.
Deci, fraților, vă dau c inste,
Vă rog cu frățești cuvinte
Să nu -mi pomeniți mai mult
De ̕ mpăratul nou născut,
Care nici a fost, nici este,
Fără poate în poveste.
De-ar fi una ca aceea,
Decît tronul să mi -l iee,
Mai bine micuț să piee:
Ca să ne sfădim cu tine;
Stăi pe loc, fii ma i domol,
Eu să spun în locul lor.

IROD
Tu vrei să grăești cuvinte
Pentru -aești crai fără minte!
D̕ ei ținea și tu cu ei,
Eu vă demnic pe tustrei.

VALTEZAR
Iroade, poți bie ști
Că unde -i unul nu -s trii,
Și unul ce -a isprăvi
In potriva alor trii,
Și unul c e-a isprăvi
In potriva alor trii?
Ci mai bine fii mai blînd
Să nu te facem pămînt,
Că-avem săbii de oțel,
Te-om tăia tot mănunțel;
Ci mai bine fii cu minte
Și-ascultă a mele cuvinte, Că de iau sabia mea,
Pe-amîndoi vă taiu cu ea.
Voi grăiți așa cu mine
Ca și cînd ar fi oricine.

VALTEZAR
Iroade, nu se cuvine
Tronul tău nu -i trebuește,
Că-acela ̕ n cer locuește.
Și El ca om a ven it
Din iubirea ce -a avut
Cătră ̕ ntreaga omenime
Să o scoată din suspine.
El lumea o -a birui
Și în veci o -a cîrmui,
Nu cu sabie de fier,
Ci cu sfîntul adevăr.
Pentru -aceea, orișicare
Trebuie să -i dea închinare,
Și din cer și de sub soare,
Tot genunchiul să se ̕ nchine
Celuia ce ̕ n lumevine
Să o scape de suspine.
Dușmanii lui vor să piară,
Ca și lumina de ceară;
Și-or peri de pe pămînt,
Ca și colbul dus de vînt.
El îndreaptă sceptrurile,
Face hîrburi tronurile,
Pre umiliți îi înalță,
Pre înălțați îi așează.
Deci de El rău nu vorbi
Pînă sîntem noi aci,
Că s̕ a despica pămîntul

88
Să ne despărțim cu cinste.

IROD
Te rog, dară, împărate,
Numai să vorbeșt i dreptate.
Iroade, îți spun frumos
Că tu ești un om spăimos
Și ̕ nțelegi lucrul întors
Cînd întrebăm de Hristos;
Că-acela nu va veni
Țara ta a o răpi;
IROD
Fraților, eu am greșit
Cînd așa rău am vorbit;
Ci, vă rog să vă grăbiți
Și pe-acel princ să -l găsiț i.
Dacă i vă veți închina,
Să veniți știre a -mi da,
Să merg să -l rog să mă ierte
De-a mele vorbe deșerte.

GASPAR
De n̕ a fi tare departe,
Noi ți -om da de știre, frate,
De cumva ai gînd curat
Spre marele Impărat.

IROD
Fraților, ca să -aveți spor
Eu vă dau de ajutor
Doi ostași prea iscusiți,
Numai să nu rătăciți.

Apoi pleacă și dacă mai merg puțin: Și-aci îți va fi mormîntul;
Ci te roagă de iertare,
Că-Acela -i îndurat tare,
Și-i căpăta deslegare
Pentru a ta cuvîntare.

VALTEZAR
Eu sînt Crai-verde numit
Și viu de la răsărit.
Numel e mi-i Valtezar,
Aur îți aduc de dar.
Eu știu, Doamne, foarte bine
Că-s nimica pîngă Tine.
Soarele este frumos,
Dar Tu ești mai luminos;
Aurul este curat,
Dar Tu ești mai luminat.
Acest dar care -l aduc,
Doamne, cînd te -ai născut prunc,
Este-un semn înveder at
Că ești veșnic Impărat,
Vistier scumpeților,
Invierea morților,
Comoara darurilor.
Puterea Tu mi -o ai dat,
Tu lași să fiu împărat,
Oamenii să -i cîrmuesc
Și dreptate să -ți slujesc.
Deci, ajută -mi ca să fac
In veci după al tău plac,
Că mare -i iubirea ta
Și acum și pururea.

89

MELCHIOR
zice cătră soldați:
Fiilor, să fiți în pace,
Acum vă puteți întoarce
Și să spuneți la ̕ mpărat
Că noi acasă v̕ am mînat.

Apoi craii merg singuri, și d acă află Isus, își închină
darurile îngenuchind.

Tu ești vieața și -adevărul,
Calea prin care -aflăm cerul;
Tu la ai tăi ai venit
Dar ai tăi nu te -au primit.
Tu, cereasca visterie,
Te-ai născut în sărăcie,
Ca de -acum să suferești
Pentru oameni, că -i iubeș ti,
Și mîngîi pe necăjiți
Și deștepți pe cei orbiți.
De-acum pînă în vecie
Mila ta spre noi să fie.

MELCHIOR
Eu mă numesc Melchior,
Te-am cercat, Doamne, cu dor
Să te cinstesc tu tămîe
Care ți -e plăcută ție.
Lucrul mînurilor tale
Este universul mare;
Tu ești raza Tatălui,
Icoana Părintelui;
Singur unul te -ai născut GASPAR
Eu Crai-negru mă numesc,
Cu smirnă te dăruesc,
Ca să ̕ nsemnez moartea ta
Cu care moarte -ai călca.
Tu ești Domnul Domnilor.
Invierea morților;
Mărirea tainelor firei,
Că-i lucrul Dumnezeirei.
Cei de jos și cei de sus
Să se plece lui Isus,
Tăt genunchiul să se ̕ nchine
Celuia ce ̕ n lume vine
Să o scape de suspine.
De la -al Soarelui sfințit
Și pînă la răsărit,
De toți prea -mărit să fie,
Ca și fumul de tămîe,
Toți să strige ne̕ ncetat:
”Bine este cuvîntat
Cel ce ̕ n lume a intrat,
Ca sie -și să se jertfească
Și pe om să -l mîntuiască
De-al dracului vicleșug
Și de-al iadului greu jug„.
O, înaltă Dumnezeire,
Fie ̕ n veci a ta mărire!

INGERUL
cătră crai:
Vă vestesc, prea iubiți frați,
La Irod să nu ̕ nturnați,
Că Irod afurisitul
Vrea s ă taie pre Cuvîntul

90
Și nime nu te -a făcut.
Tu cu Tatăl din iubire
Vii să ne scoți din perire,
Voia noastră e spiritul,
Inceputul și sfîrșitul.
Voi trei, și numai o fire,
Faceți cerul să se mire
De taina mare -a ̕ ntrupărei,
De opul răscumpărărei.
Mintea din întreaga lume
Nice cînd n̕ a putea spune
cătră Iosif:
Tu, Iosife, să grăbești,
Pe Hristos să -l mîntuești:
Pune -l la mumă -sa ̕ n brațe
Și pe amîndoi i -așează
Pe acel mînza de asin
Care merge foarte lin.
Așa veți c ălători,
Din Canaan veți locui,
Pînă Irod va pieri.
Atunci eu vă voi chema
Iar în Galileia,
Ca să fie împlinită
Vorba de Profeți vestită:
”Iată, am chemat din Egipt
Pe fiul meu cel iubit”
Voi, arhierei luminați,
Cărturari prea învățați,
Voi, fruntea Iudeil or
Și fiii Profeților,
Cu toții sînteți rugați
In cărți bine să cercați:
Afla-veți vre -o prorocie Carele -a făcut pămîntul.
Voi vă duceți pe alt drum,
Care l -eți afla mai bun.
Mulțumiți lui Dumnezeu
Că-ați văzut pe fiul său
Care v̕ a scăpa de rău.

Care să făgăduiască
Ca aici va să se nască
Un crai din viță crească
Care va să stăpîn ească
Țara voastră jidovească?

MAI MARELE SINAGOGEI
Oh, Iroade luminat,
Iți spun drept și -adevărat
Că toți Profeții -au vorbit
De-acel împărat vestit.
Da și aceea o știm,
Ca s̕ a naște ̕ n Viflaim
Acel pe care -l dorim.
Părinții noștri ne -au dat semne
Cum v a fi pe -aceea vreme;
Chiar Izrail cel vestit
Lui Iuda i -o profețit,
Că el va să stăpînească
Țara noastră jidovească
Pînă ̕ n vremea cînd s̕ a naște
Cel ce turma o va paște.
El zice cînd va lipsi
Domn din Iuda și n̕ a fi,
Atuncea va să se nască
Bucuria cea lumească:
Pierderea diavolilor,

91
De care mi -i lipsă mie?

UN ARHIEREU
Noi cărțile le citim,
Prorociile le știm:
Ori de ce n̕ ei întreba
Bun răspuns vei căpăta.

IROD
zîmbind
Auzit -ați voi să fie
Undeva vre -o prorocie
IROD
Dar, voi fruntași onorați,
Tot așa răspuns îmi dați?

FRUNTAȘII
Noi încă toți așa știm,
Cîți cărțile le cetim,
Ca s̕ a naște ̕ n Viflaim
Acel pe care -l dorim.

IROD
De răspuns vă mulțumesc,
Dară am să mă gîndesc
Cîte voi să i sprăvesc
Pentru -al vostru crai ceresc.

către căpitani:
Iubiților căpitani,
Bravilor ostași romani,
Inima mea saltă ̕ n piept
Cînd pe toți veseli vă văd;
Dar mă doare a vă spune Așteptarea oamenilor,
Deci, Iroade mult cinstit,
Acel timp poate -a sosit,
Cum Iacob a profețit;
Că ne domnesc Idumeii
Și nu stăpînesc Iudeii
Așa zic și arhiereii.
Unde -i poama acea bună.
De-atunci mult timp a trecut,
Eu pe c rai nu i -am văzut.
După -aceea am chemat
Jidovii și -am ținut sfat:
Ei mi -au spus din a Ior cărți
Că-aici, în aestea părți,
Se va naște -un împărat,
Cel de dînșii așteptat:
Pe Izrail va să -l pască,
Pe Jidovi să -i fericească.
Deci, vă dau poruncă nouă,
Indoită ̕ n trii și ̕ n două,
Să grăbiți care de care
Să tăieți fără cruțare
Prunci de la doi ani mai mici,
Cîți se vor afla pe -aici.
Nici unul să nu rămîie
Să-mi ia a mea ̕ mpărăție.
Arătați Iudeilor
Cine -i împăratul lor.

UN CĂPITAN
Eu pe -al meu călcîi mă jor
Că mulți prunci voi să omor.

ALTUL

92
Un cuvînt de ̕ ntristăciune:
Tronul meu i -amenințat
De un tînăr împărat
Care -acuma s̕ a născut
Aici, în al meu ținut.
Acum, nu de mult, au fost
Pe-aici trei crai de la ost;
Eu cu ei vorbe -am schimbat
Și în urmă i -am rugat
Că dacă îl vor afla
Și i se vor închina
Să vină pe -aici să -mi spună

IROD
Lăsați -mă! Iertați -mă!
Decît că mă ch inuiți,
Mai bine mă omoriți!

Ostașii vin și -și aduc raporturile.

UN CĂPITAN
Oh, Iroade luminat,
Iți spun drept și -adevărat,
Șeapte mii de sugători
Au tăiat ai mei feciori.
Țara-i plină de fior
Pentru -acest crîncen omor;
Plînsu -i mare, de minune,
Cît mă t em mai mult a spune.

ALTUL
Eu înștiințez umilit
Că porunca ți -am plinit:
Șeapte mii prunci tinerei Sabia mea e ascuțită,
Dar pe mîni va fi tîmpită:
Atîtia prunci voi tăia,
Cîți prin Roma voi afla.

Ostașii se duc și taie prunci, dar Irod se culcă; dar cît
adoarme, iar vin diavolii și spar. El vorbește în vis.

Că poru nca mi -ați plinit,
Tronul mi l -ați mîntuit.

INGERUL
către mame:
Vouă, mame, cu durere
Eu vă aduc mîngîiere:
Pruncii voștri cei tăiați
Cu îngerii sînt buni frați,
Că-au murit pentru Hristos,
Umplînd cerul de miros,
Și la ̕ nmormîntarea lor
Cîntă -al îngeril or cor.

Aici se cîntă: ”Cîți în Hristos v̕ ați botezat,
In Hristos v̕ ați și ̕ mbrăcat,
Aliluia!„

INGERUL
mai încolo
Iar tiranul acest rău,
Ce-i dușman lui Dumnezeu,
De viu îl va duce dracul,
Să nu vă ̕ ngrozească altul.

Aici prind dracii pe Irod și -l duc în iad.

93
Au tăiat ostașii mei;
Mamele plîng și suspină,
Că le doare la inimă;
Ca ori încotro priveai,
Tot pruncuți tăiați găsiai.
Toată țara s̕ a udat
Cu sînge nevi novat;
Eu încă m̕ am îngrozit
De plînsul ce -am auzit.

IROD
Fiilor, vă mulțumesc,
Cu aur vă răsplătesc,
Acum mai mult n̕ ai iertare,
Că ești om blestemat tare;
Nici ești un om cuvios,
Nici faci dracilor folos.
Haidați să -l legăm frumos,
Să-l stringem pînă la os.

Aici îl prind și -leagă și -l iau pe sus și -l duc către iad.

MOARTEA
Măi, diavoli afurisiți,
Voi de viu îl chinuiți;
Lăsați eu să -l spovedesc,
Datorința să -mi plinesc.

ISPRAVNICUL
Măi așteaptă, domnișoară,
Că noi nu voim să moară;
Noi încă îl știm juca
Mai altfel ca duma -ta.
Ar fi pagubă de tine INSPECTORUL
către Irod:
Cînd mor pruncii mititei
Noi n̕ avem folos de ei;
Tu mulți prunci mici ai tăiat
Și pe noi ne -ai înșelat.
Pentru -această a ta faptă
Te vom duce ̕ n iad, la plată.
Pînă ̕ n mînă mi -a veni.

IROD
Eu cu -a mele desfătări
Mi-am făcut pe veci dureri.
Cît vor fi oameni pe lume
Vor blestema al meu nume.
Nici dracilor nu le plac,
Vai și -amar de al meu cap.
Acum v̕ ași da sfatul meu:
Să nu calci în drumul rău,
După cum am călcat eu;
Să nu pățească ca mine
Din întreaga lume nime.
Ce folos de -a mea domnie,
Că-s cu dracii de -o soție.
Ostașii nu mă pot scoate,
Nici a mele averi toate!
Unde ești, iubită moarte?

Dracii îl duc pe Irod pînă în iad.

INGERUL
către ascultători:
Prea iubiți ascultători,
Eu-s înger apărător,
Vă rog să țineți în minte

94
Să-ți ungi dinții cu -acest cîne.
Ți-s destuli acești copii,
Vre-o patrusprezece mii,
Care ți i -ai cules eri
Prin crîncenile tăieri.
Cu-această pasăre vie
Noi ne -om face veselie,
Căci ca el de blestemat
Noi n̕ avem pe altu ̕ n iad.

MOARTEA
Voi, draci, n̕ aveți ce gîndi,
Că Irod tot al meu a fi,
Că voi atît l -eți căzni,
Sus în cer veși locui,
Intr̕ un loc cu îngerii,
Unde ca să ne ̕ntîlnim
Noi cu toții să dorim.
Ziua de Crăciun ne fie
La toți spre bucurie;
A Fiului întrupare
Să ne dea îndestulare
Și păcatelor iertare,
Ce din inimă doresc
La tot neamul romînesc!
Amin
In oraș, în Viflaim.

Cele aici auzite:
Pe săraci să -i miluiți
Și de rău să vă feriți,
Ca Irod să nu pățiți;
La suflet să fiți curați,
Cu Dumnezeu împăcați,
Oara morței să -o-așteptați,
Ca și pruncii cei tăiați.

95

96
BIBLIOGRAFIE

BATAILLE G., Partea blestemată. Eseu de economie generală , traducere și postfață de Bogdan
Ghiu, cuvânt înainte de Luca Pițu, Iași, Institutul European, 1994.
CARAMAN P., Colindatul la români, slavi, și la alte popoare , Editura Minerva, București, 1983.
Ibidem, Studii de folclor II , Editura Minerva, București, 1988.
Ibidem, Descolindatul în orientul și su -estul europei , Editură Universității „Alexandru Ioan Cuza”,
Iași, 1997.
CEPRAGA D. O., RENZI L., SPERANDIO R., Le nozze del sole . Canti vecchi e colinde romene ,
Carocci editore, Roma, 2004.
CUGNO M, LOSONTI, D., Folclore letterario romeno , Piemonte, 1981.
GHIDUL IUBITORILOR DE FOLCOR, Editura Lidana, Suceava, 2012 .
GHINOIU I., Obiceiuri populare de peste an . Dicționar , Ed. Fundației Culturale Romăne,
București, 1997.
Ibidem, Dicționar de mit ologie română , Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2013.
LAJOS B., Folclor. Noțiuni generale de folclor și poetică populară , Ed. Scientia Kiadó Kolosvar,
Cluj-Napoca, 2003.
LUPU C., RENZI L., Studi rumeni e romanzi , omaggio a Florica Dimitrescu e Alexandru
Nicolescu , Padova, 1995.
MARIAN S. F., Sărbătorile la români I , Editura Fundației Culturale Române, București, 1994.
MAUSS M., Eseu despre dar , traducere de Silvia Lupescu și studiu introductiv de Nicu Gavriluță,
Editură POLIROM, Iași, 1997.
OLT EANU A., Calendarele poporului român , Editura Paideia, București, 2009.
PAMFILE T., Sărbătorile la români , Ediție și introducere de IORDAN DATCU, Editura
SAECULUM I.O., București, 1997.
PAPAHAGI T., Graiul și folklorul Maramureșului , Cultură Națională Bucu rești, 1925.
POP M., RUXĂNDOIU P., Folclor literar românesc , Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1978,
p. 133.
POP M., Obiceiuri tradiționale românești , Univers, București, 1999.
ȘIȘEȘTEAN G., Formes de vie paysanne dans le Nord -Ouest de la Transylvani e, Editura MICA
VALAHIE, București, 2005.

97
STOICA G., POP M., Zonă etnografică Lăpuș , Ed. Sport -Turism, București, 1984, p. 70.
SUIOGAN D., Obiceiurile -modălități de actualizare a modelului socio -cultural , Memoria
ethnologica, vol. 16 -17, s.i., 2005.
VRABI E G., Folklorul. Obiect, metoda și categorii, Editura Academiei R.S.R., București, 1970

Site-uri:
https://dexonline.ro/
https://a rchive.org/details/DictionarMitologieRomanaIonGhinoiu/page/n91

Acasă

https://m.adevarul.rom
https://www.memoria –ethnologica.ro
http://craciun.teotrandafir.com/traditii -de-craciun/traditii -de-craciun -in-maramures_3420
http://www.ziare.com/social/sarbatoare/ignatul -obiceiuri -si-superstitii -1400091
http://www.traditieialomita.ro/obiceiuri/cu -data-fixa/colinde -si-obice iuri-de-iarna/

https://www.versuri.ro/versuri/vecinu -plugusorul -2012 -_hkv6.html
https://www.gazetadeagricultura.info/dezvoltare -rurala/obiceiuri -si-traditii/2230 -dansul -caprei.html

http://jurnalmm.ro/traditii -si-obiceiuri -de-sfantul -vasile/
http://turismmaramures.ro/craciun -maramures -obiceiuri -traditii -superstitii/
https://www.romaniaturistica.ro/festivalul -de-datini -si-obiceiuri -de-iarna -marmatia -2018 -sighetu –
marmatiei

https://www.axanews.ro/mm/r eligie -incepe -postul -craciunului.html

http://www.traditii.ro/craciun.php?nr_articol=42

https://www.gandul.info/magazin/colinde -de-craciun -colindul -din-ajunul -craciunului -si-traditii -de-
craciun -11811201

https://www.mediafax.ro/social/maramures -obiceiurile -si-traditiile -de-craciun -se-pastreaza -cu-
sfintenie -2315518

http://www.emaramures.ro/obiceiuri -craciun -afla-cum-trebuie -sa-arate -un-brad-traditional -de-
maramures -si-ce-aduc -colindatorii -video/

98
http://jurnalmm.ro/traditii -de-iarna -la-borsa -impodobirea -bradului -de-craciun/

http://www.formula -as.ro/2005/697/mica -enciclopedie -as-27/colinde -vechi -din-maramures -10251

http://www.turismland.ro/brondosii -din-cavnic/
http://www.emaramures.ro/ boboteaza -traditii -si-obiceiuri -de-boboteaza -in-maramures/

http://www.puterea.ro/sfaturi -si-curiozitati/simbolul -vascului-de-ce-trebuie -sa-avem -in-casa-
crengute -de-vasc-128137.html

https://www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&cad=rja&uact=8& ved=
2ahUKEwig9vig4tnfAhUNyqQKHRS8D5wQFjAAegQICRAC&url=http%3A%2F%2Fwww.prosp
ectiuni.ro%2Ffiles%2F389_Poveste%2520de%2520iarna_traditii_si_obiceiuri_in_Maramures.pdf&
usg=AOvVaw1cf7lPNiW9HQzjNoPWPLx7

https://www.kanald.ro/tratitii -de-craciun –dinc2a0 -maramures –in-postulc2a0 –craciunului –
localnicii –tineri -si-batrani–merg2a0 -la-sezatori -unde –muncesc -si-canta -colinde_57532.html

99
Ringraziamenti

Ringrazio innanzitutto il mio relatore –il prof. Luca – per la gentile disponibilità e la mia relatrice -la
prof.ssa Opriș – che, nonostante il poco tempo a disposizione per scrivere questa tesi, ha creduto in
me e mi ha aiutato senza esitazioni a completare il mio percorso universitario. Un ringraziamento
speciale va anche al mio relatore della triennale, grande sostenitore della romenità a Padova, il prof.
Cepraga, il qu ale mi ha fatto scoprire la bellezza della lingua e della cultura romena. Poi volevo
ringraziare i miei genitori Maria Grazia e Antonio che mi hanno permesso di studiare all’università
e che, assieme ai miei fratelli Juri e Marco mi hanno sempre sostenuto e incoraggiato a non mollare.
Infine, ma non meno importanti, il mio compagno Morgan e i miei amici (in particolare Anna), che
mi sono sempre stati di supporto in questi anni.

Un sincero grazie a tutti,
Giulia Romito